Ion Cantacuzino

Ion Cantacuzino
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol se referă la Ion Cantacuzino, microbiolog și imunolog român. Pentru
alte sensuri, vedeți Cantacuzino.
Ion Cantacuzino
Academicianul Ion Cantacuzino
Date personale
Născut 25 noiembrie 1863
București, România
Decedat 14 ianuarie 1934, (71 de ani)

București, România
Părinți Constantin Cantacuzino, Zoe

Slătineanu
Căsătorit cu Maria Mavros
Copii Zoe, Maria, Paulina, Sevastia,

Elisabeta, Constanța, Ion, Elena, Alina,
Olga
Naționalitate română
Cetățenie România
Ocupație biolog
medic
Activitate
Domeniu Medicină
Instituție Facultatea de Medicină din București
Alma Mater Facultatea de Științe din Paris[*]

Universitatea din București
Cunoscut pentru Întemeietorul Institutului de Seruri și

Vaccinuri si al Laboratorului de
Medicină Experimentală a Facultății de
Medicină din București
Societăți Academia Română
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text
Ion Cantacuzino (cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, n. 25

noiembrie 1863, București – d. 14 ianuarie 1934, București) a fost
un medic și microbiolog român, fondator al școlii românești
de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și membru
al Academiei Române.
Cuprins
 1Biografie
 2Activitatea științifică
 3Prețuirea lui Ion Cantacuzino
o 3.1Numismatică
 4Note
 5Legături externe
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ion Cantacuzino urmează atât studiile liceale (Liceul Louis-le-Grand), cât și cele
superioare (filosofie, 1882 - 1886, științe
naturale, 1886 - 1891 și medicină, 1887 - 1894) la Paris. În 1895 obține titlul de
Doctor în Medicină cu teza: "Recherches sur le mode de destruction du vibrion
cholérique dans l'organisme" (în limba română, "Cercetări asupra modului de
distrugere a vibrionului holeric în organism"). După terminarea studiilor, lucrează
în Institutul Pasteur din Paris ca asistent al lui Ilia Mecinikov în domeniul
mecanismelor imunitare ale organismului.
Întors în țară, este numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de

Medicină din București (1901) și Director general al Serviciului
Sanitar din România (1907). Vocația sa de fondator și organizator a fost demonstrată
prin înființarea unor instituții ca "Institutul de Seruri și Vaccinuri" (1921), care astăzi îi
poartă numele[1], a Laboratorului de "Medicină Experimentală" (1901) din cadrul
Facultății de Medicină, precum și a unor reviste de specialitate, "Revista Științelor
Medicale" (1905), "Annales de Biologie" (1911) și "Archives roumaines de pathologie
expérimentale et de microbiologie".
Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Ion Cantacuzino a desfășurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul
holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei
tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Începând cu anul 1896 publică lucrări despre
sistemele și funcțiile fagocitare în regnul animal și despre rolul
fenomenelor electrofiziologice în mecanismele imunitare. Pe baza cercetărilor sale
privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare
antiholerică, numită "Metoda Cantacuzino", metodă folosită și astăzi în țările unde se
mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui Ion Cantacuzino, România a fost a
doua țară din lume, după Franța, care a introdus în 1926 vaccinul BCG ("Bacilul
Calmette-Guérin"), având germeni cu virulență atenuată, pentru
vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. Ion Cantacuzino a
fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a
demonstrat-o în combaterea epidemiei de tifos exantematic și holerei în
timpul primului război mondial și în campania antimalarică.
Ion Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Române din anul 1925, membru

în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de Patologie
Exotică și al Academiei de Științe din Paris. Numeroase universități i-au acordat titlul
de Doctor honoris
causa, Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932)
și Bordeaux (1934).
Prețuirea lui Ion Cantacuzino[modificare | modificare sursă]

 Hommage a la mémoire du professeur Jean Cantacuzene, Ed. Masson & Cie,
1934;
 Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară
„Cantacuzino” poartă numele savantului Ion Cantacuzino.
Numismatică[modificare | modificare sursă]
 Banca Națională a României a pus în circulație, la 25 noiembrie 2013, în
atenția colecționarilor, un set de două monede de argint, pentru sărbătorirea a
150 de ani de la nașterea savanților Ion Cantacuzino și Gheorghe Marinescu.
Fiecare monedă are valoarea nominală de 10 lei. Monedele sunt rotunde, au
cantul zimțat, au diametrul de 37 mm, iar greutatea de 31,103 g. Titlul aliajului
este de 999‰. Întregul tiraj de câte 500 de exemplare al setului de monede a fost
emis de calitate proof.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie
„Cantacuzino”
2. ^ Banca Națională a României: Emisiune numismatică: set de două monede din argint
dedicat aniversării a 150 de ani de la nașterea doctorilor Gheorghe Marinescu și Ioan Cantacuzino
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Cantacuzino
 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

 Site-ul Institutului Cantacuzino: Viața și opera profesorului Ion Cantacuzino
 Vaccinurile lui Ioan Cantacuzino, 21 martie 2006, Oana Antonescu, Jurnalul
Național
 Destinul, 18 octombrie 2004, Cristian Petru, Jurnalul Național
 Geniile României care au schimbat lumea: Nicolae Paulescu, românul care
merita Nobelul, și Ion Cantacuzino, descoperitorul vaccinului antiholeric, 17 aprilie
2013, Mădălina Mihalache, Adevărul
 Valori ale culturii naționale: 146 ani de la nașterea lui Ioan Cantacuzino , 25
noiembrie 2009, Amos News

Ion Cantacuzino

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ion Cantacuzino

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ion Cantacuzino

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ion Cantacuzino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Academicianul Ion Cantacuzino

Decedat 14 ianuarie 1934, (71 de ani)

Părinți Constantin Cantacuzino, Zoe

Căsătorit cu Maria Mavros

Copii Zoe, Maria, Paulina, Sevastia,

Instituție Facultatea de Medicină din București

Alma Mater Facultatea de Științe din Paris[*]

Cunoscut pentru Întemeietorul Institutului de Seruri și

Societăți Academia Română

Membru titular al Academiei Române

Ion Cantacuzino (cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, n. 25

Întors în țară, este numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de

Activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

Ion Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Române din anul 1925, membru

Prețuirea lui Ion Cantacuzino[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Cantacuzino

 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

S-ar putea să vă placă și