Energie Eoliana
Energie Eoliana
Energie Eoliana
Energia eoliană este una din opţiunile cele mai durabile dintre variantele viitorului,
resursele vântului fiind imense. Se estimează că energia eoliană recuperabilă la nivel mondial
se situează la aproximativ 53 000 TWh (TerraWattoră), ceea ce reprezintă de 4 ori mai mult
decât consumul mondial actual de electricitate.
Filiera eoliană este puternic dezvoltată în Europa, deţinând poziţia de lider în topul energiilor
regenerabile, 90 % din producătorii de eoliene de medie şi mare putere, flăndu-se în Europa.
Pe primul loc pe piaţa europeană este Germania, Spania pe poziţia a doua, instalând intensiv
parcuri eoliene iar Danemarca este pe a treia poziţie, având dezvoltate eoliene offshore şi
trecând la modernizarea eolienelor mai vechi de 10 ani.
Drept sursă energetică vântul este cunoscut omenirii de 10 mii de ani. Încă de la
orizontul civilizaţiei energia vântului se utiliza în navigaţia maritimă. Se presupune că
egiptenii străvechi mergeau sub pânze încă cu 5.000 ani în urmă. Primele mori eoliene pentru
cereale au apărut în Persia acum peste 1000 şi este posibil să se fi răspândit în China, în
regiunea mediteraneeană şi în nordul Europei unde olandezii au construit solidele maşinării
pentru care ţara lor este şi acum renumită.
Olandezii au îmbunătăţit modelul morii de vânt si l-au adaptat pentru a seca lacuri si
mlaştini din delta Rinului. Când coloniştii au dus aceasta tehnologie in Lumea Noua la
sfârşitul secolului 19, au început sa folosească morile de vânt pentru a pompa apa pentru
ferme, si mai târziu, pentru a genera electricitate pentru locuinţe si industrie.
Avantaje
Dezavantaje
Pentru a avea succes, energia eoliana trebuie sa fie apropiata ca preţ de energia
convenţională. Dar in acest caz, competitivitatea preţului depinde de activitatea maselor de
aer din acea zona. Chiar daca in ultimul deceniu costul producerii energiei eoliene a scăzut
dramatic, este necesara o investiţie mai mare in acest domeniu decât in cel al
termocentralelor. Pentru a deveni mai profitabila, trebuiesc finanţate proiectele de dezvoltare
a tehnologiei de producţie.
Marele dezavantaj îl constituie faptul ca vanturile nu au activitate continua si de aceea
nu pot furniza energie tot timpul. Iar puterea vântului nu poate fi stocata si utilizata la nevoie
precum combustibilii solizi. Alt dezavantaj este ca nu toate vanturile sunt suficient de
puternice, sau de dese pentru a putea fi valorificate.
Zonele cu activitate intensa a vanturilor se afla de obicei in zone izolate, departe de
oraşe, unde este necesara.
Dezvoltarea energiei eoliene intra in competiţie cu alte utilizări, mai profitabile, ale
terenului respectiv.
In ciuda faptului ca centralele eoliene au o influenta redusa asupra mediului in
comparaţie cu alte tipuri de centrale, apar nemulţumiri datorita zgomotului produs de elice,
efectului estetic si s-au raportat cazuri in care au fost omorâte pasările la impactul cu elicele
generatoarelor. La ora actuala, aceste probleme au fost remediate sau mult reduse prin
progresul tehnologic sau prin mai buna poziţionare a centralelor.
Energia eoliană este o sursă de energie reînoibilă generată din puterea vântului.
Vânturile se formează datorită încălzirii neuniforme a pamântului de către soare, fapt care
creează mişcări de aer. Mişcarea maselor de aer se formează datorită temperaturilor diferite a
două puncte de pe glob, având direcţia de la punctul cald spre cel rece.
Aero-generatorul utilizează energia cinetică a vântului pentru a antrena arborele
rotorului său: aceasta este transformată în energie mecanică, care la rândul ei este
transformată în energie electrică de către generatorul cuplat mecanic la turbina eoliană. Acest
cuplaj mecanic se poate face fie direct, dacă turbina şi generatorul au viteze de acelaşi ordin
de mărime, fie se poate realiza prin intermediul unui multiplicator de viteză.
Stocare
acumulatori
Energie Reţea de
Energie Energie
electrică distribuţie
cinetică mecanică
generator
vânt rotor
Sarcini izolate
(ex: localităţi
izolate)
În sfârşit, există mai multe posibilităţi de a utiliza energia electrică produsă: fie este
stocată în acumulatori, fie este distribuită prin intermediul unei reţele electrice, fie sunt
alimentate sarcini izolate. Sistemele eoliene de conversie au şi pierderi. Astfel, se poate
menţiona un randament de ordinul a 59 % pentru rotorul eolienei, 96% al multiplicatorului.
Trebuie luate în considerare, de asemenea, pierderile generatorului şi ale eventualelor sisteme
de conversie.
Diagrama de transmisie a energiei pentru o instalaţie eolienă.
Există mai multe tipuri de eoliene. Se disting însă două mari familii în funcţie de
orientarea axului :
- eoliene cu ax vertical ;
- eoliene cu ax orizontal.
Indiferent de orientarea axului, rolul lor este de a genera un cuplu motor pentru a antrena
generatorul.
Eoliene cu ax vertical.
Pilonii eolienelor cu ax vertical sunt de talie mică, având înălţimea de 0,1 - 0,5[m] din
înălţimea rotorului. Aceasta permite amplasarea întregului echipament de conversie a energiei
(multiplicator, generator) la piciorul eolienei, facilitând astfel operaţiunile de întreţinere. În
plus, nu este necesară utilizarea unui dispozitiv de orientare a rotorului, ca în cazul eolienelor
cu ax orizontal. Totuşi, vântul are intensitate redusă la nivelul solului, ceea ce determină un
randament redus al eolienei. În plus, aceste eoliene trebuiesc antrenate pentru a porni, pilonul
fiind supus unor solicitări mecanice importante. Din aceste motive, în prezent, constructorii
de eoliene s-au orientat cu precădere către eolienele cu ax orizontal.
Cele mai răspândite două structuri de eoliene cu ax vertical se bazează pe principiul
tracţiunii diferenţiale sau a variaţiei periodice a incidenţei.
• Rotorul Savonius în cazul căruia, funcţionarea se bazează pe principiul tracţiunii
diferenţiale. Eforturile exercitate de vânt asupra fiecăreia din feţele uni corp curbat au
intensităţi diferite. Rezultă un cuplu care determină rotirea ansamblului.
Eoliene cu ax orizontal .
Există două categorii de eoliene cu ax orizontal:
• Amonte: vântul suflă pe faţa palelor, faţă de direcţia nacelei. Palele sunt rigide, iar rotorul
este orientat, cu ajutorul unui dispozitiv, după direcţia vântului.
• Aval: vântul suflă pe spatele palelor, faţă de nacelă. Rotorul este flexibil şi se auto-
orientează.
Funcţionarea eolienelor cu ax orizontal se bazează pe principiul morilor de vânt. Cel
mai adesea, rotorul acestor eoliene are trei pale cu un anumit profil aerodinamic, deoarece
astfel se obţine un bun compromis între coeficientul de putere, cost şi viteza de rotaţie a
captorului eolian, ca şi o ameliorare a aspectului estetic, faţă de rotorul cu două pale.
Eolienele cu ax orizontal sunt cele mai utilizate, deoarece randamentul lor aerodinamic este
superior celui al eolienelor cu ax vertical, sunt mai puţin supuse unor solicitări mecanice
importante şi au un cost mai scăzut.
Palele eolienelor cu ax orizontal trebuiesc
totdeauna, orientate în funcţie de direcţia şi forţa vântului.
Pentru aceasta, există dispozitive de orientare a nacelei pe
direcţia vântului şi de orientare a palelor, în funcţie de
intensitatea acestuia.
În prezent, eolienele cu ax orizontal cu rotorul de tip
elice, prezintă cel mai ridicat interes pentru producerea
de energie electrică la scară industrială.