Ali Hazelwood - Ipoteza Iubirii
Ali Hazelwood - Ipoteza Iubirii
Ali Hazelwood - Ipoteza Iubirii
PE GOODREADS SI TIKTOK
NH
O
UoN O
ti' HN
H
O H HM Q
N
o H a
O O
O mz NH
ALI HAZELWOOD
IVRIRII —J L *
M * )N
LITERA
Bucureşti
AN Hazelwood
Editura Litera
e-mail: [email protected]
www.litera.ro
Ipoteza iubirii
Aii Hazelwood
deasupra ei.
- Nu stiu.
Ea a oftat, sprijinindu-se de peretele
acoperit de faianţă.
- E din cauza lentilelor mele de contact.
Au expirat cu mult timp în urmă şi,
oricum, de la bun început nu au fost aşa
de bune. Mi-au stricat ochii. Le-am scos,
dar... A scuturat din umeri. Spera că în
direcţia lui. Durează o vreme până îşi
revin ochii.
- Ţi-ai pus lentile de contact expirate?
Părea jignit la modul personal.
- Doar puţin expirate.
- Ce înseamnă „puţin“ ?
- Nu stiu.
* Câţiva
* ani?
- Poftim?
A pronunţat consoanele clar şi
accentuat. Plăcut.
- Numai doi, cred.
- Numai doi ani?
- Este în ordine. Termenele de garanţie
sunt pentru cei slabi.
Un sunet ascuţit - un fel de pufnit.
- Termenele de garanţie sunt ca să nu te
găsesc plângând în baia mea.
în afara cazului în care gagiul ăsta era
domnul Stanford însusi,
* 7 chiar ar fi trebuit
imediat vinovată.
- Stai, nu trebuie să-mi spui. Prima
regulă a masteranzilor - nu întreba despre
calendarul disertaţiilor
* altor studenti.
*
Uite că vine.
Chiar acum.
în orice clipă...
- De ce vrei s-o faci?
- Ăă? Să fac... ce?
- Să-ti
* iei doctoratul. Care e motivul
tău?
Olive şi-a dres glasul.
- Am avut întotdeauna o minte
iscoditoare si
* şcoala
y doctorală este mediul
cel mai potrivit pentru a o promova. O să-
mi ofere abilităti transferabile
importante...
El a pufnit.
Ea s-a încruntat.
-C e ?
- Nu vreau textul pe care l-ai găsit într-
un manual de pregătire pentru interviuri.
De ce vrei tu un doctorat?
3 pagini rămase din capitol
- E adevărat, a insistat ea, puţin mai
puţin convinsă. Vreau să-mi ascut
abilitătile
y de cercetare...
- Cumva din cauză că nu stii
y ce altceva să
faci?
-N u .
- Pentru că nu ai obţinut un post în
industrie?
- Nu. Nici măcar nu am aplicat pentru
un asemenea post.
- Aha.
S-a mişcat, o siluetă masivă, estompată,
păşind alături de ea ca să toarne ceva în
chiuvetă. Olive a simţit un iz de eugenol,
detergent de rufe şi piele curată de bărbat.
O combinaţie ciudat de plăcută.
- Am nevoie de mai multă libertate decât
poate oferi industria.
- Nu vei avea prea multă libertate în
mediul academic. Vocea lui venea de
undeva mai de aproape, ca şi cum nu s-ar
fi retras încă. Va trebuie să găseşti
finanţări pentru munca ta prin burse de
cercetare ridicol de competitive. Ai câştiga
mai bine într-un job de la nouă la cinci,
care ţi-ar permite să ai un sfârşit de
săptămână liber.
Olive s-a încruntat.
- Vrei să mă faci să refuz oferta? Este un
fel de campanie îndreptată împotriva
celor care poartă lentile de contact
Măslină
Graduate Record Examination este un test
standardizat care reprezintă o cerinţă pentru
admiterea în majoritatea şcolilor doctorale
din SUA si Canada.
-N u .
în mod surprinzător, a părut să
funcţioneze.
*
- Hărtuit...
5 nu v-am 7„hărtuit“.
7 *
cheamă.
- Sunt sigur că oricine ar putea afla, de
vreme ce ţi-ai folosit legitimaţia ca să intri
în zona laboratoarelor după terminarea
programului. îţi urez noapte bună.
- Aşteptaţi!
S-a aplecat în faţă şi l-a oprit, apucându -1
cu mâna de încheietură. El s-a oprit
nu am intentionat...
y Nu că intentiile
y mele
ar avea vreo importanţă; este vorba mai
Olive,
Salutare,
TB
DE LA: [email protected]
PENTRU: [email protected]
SUBIECT: Proiect pentru depistarea
cancerului pancreatic
Cu stimă,
Olive
Olive Smith
Studentă doctorandă
Departamentul de Biologie, Universitatea
Stanford
pură.
Şi, dintr-un motiv inimaginabil, Anh
părea s-o placă pe Olive la fel de mult.
Când Olive nu reusise să-si întindă
y y
- Cu plăcere.
- Aţi auzit ce a spus? Despre vineri şi...
- Am auzit. Din cauza asta am...
S-a uitat la ea şi apoi la mâna lui - cea
care îi încălzise spatele cu câteva clipe în
urmă - si
* Olive a înţeles
5 imediat.
- Mulţumesc, a repetat ea. Pentru că
Adam Carlsen poate că era un nesimţit
notoriu,7 dar Olive se simţea
5 al naibii de
recunoscătoare în acest moment. De
asemenea, nu am putut să nu observ că la
uşa mea nu s-a prezentat în ultimele
douăzeci şi patru de ore nici un agent al
Biroului Federal de Investigaţii ca să mă
aresteze.
- Serios? a întrebat Carlsen mirat, iar
colţul gurii i-a tresărit, parcă.
Olive a dat din cap.
- Ceea ce mă face să cred că poate nu aţi
depus plângerea. Deşi aţi fi avut tot
- A, bine.
Poate că, în cazul ăsta, verificase cine
era. Olive a încercat să şi-l imagineze
frunzărind prin secţiunea studenţilor
actuali pe website-ul departamentului.
Secretara programului îi făcuse poză lui
Olive în ziua a treia a anului academic, cu
mult înainte ca ea să-si
* dea seama în ce se
te conduc la maşină.
*
- Nu am maşină.
*
ieşeau împreună.
Când s-a ajuns la limita ridicolului, Olive
şi-a ridicat ochii din laptop şi i-a făcut
semn cu mâna. Jeremy a roşit, a luat cana
de cafea de pe tejghea şi şi-a găsit o masă.
Olive s-a întors la citirea e-mailului ei de
două rânduri pentru a şaptesprezecea
oară.
Olive,
Mi-am luat un an sabatic de la Harvard
semestrul ăsta,• asa
I că voi sta câteva zile.
Mie si
I unui colaborator de la Stanford ne-a
Toate bune,
TB
Trimis de pe iPhone
-Ă ă ... bună?
Două persoane i-au răspuns. Cei mai
mulţi şi-au mutat privirile. Olive şi-a spus
că era numai în imaginaţia ei. Trebuia să
fie nivelul scăzut al glicemiei. Sau ridicat.
Una din două.
- Bună, Olive. Cineva din anul şapte,
care nu-i validase niciodată existenta,
* 7 si-a
*
ce usa
* s-a închis.
El a studiat-o pentru o clipă, cu un aer
nedumerit.
- Esti bine?
- Toată lumea ştie. Despre noi.
El şi-a înclinat capul, încrucişându-şi
Stiu.
> Ceilalţi
* doctoranzi? Stiu.
y Cherie,7
secretara departamentului? Absolut că
ştie. Bârfa din acest departament e cea
mai rea. Si
* toti
5 cred că mă văd cu
profesorul.
- înţeleg, a spus el, părând ciudat de
nederanjat de toată mizeria. Asta ar fi
trebuit s-o calmeze pe Olive, dar nu a avut
-H a?
Olive s-a oprit din plimbat înainte şi
înapoi.
- Prietenii tăi nu se vor simţi prost să fie
împreună dacă o să creadă că noi nu ne
mai vedem? Sau că i-ai mintit?
*
- Nu sunt.
- Dacă nu-mi spui, nu voi avea de ales
decât să presupun că este vorba despre o
răpire. Sau incendiere. Sau delapidare.
El a părut preocupat pentru o clipă,
domnilor.
- Mm... chestii. Treburi. Olive si-a
* stors
creierii. Oamenii se duc si
* fac activităti
împreună. Cum ar fi să culeagă mere sau
să meargă la întâlnirile alea Paint and Sip-.
„Care sunt nişte idioţenii“, s-a gândit
Olive.
- Care sunt nişte idioţenii, a spus Adam,
făcând un gest dispreţuitor cu mâinile
alea uriaşe ale lui. Poţi să-i spui lui Anh că
am fost şi am pictat un Monet. Se pare că
ea va avea grijă să afle toată lumea.
- Bine, în primul rând a fost Jeremy. Să
fim de acord că trebuie să-l învinovăţim pe
Jeremy. Şi nu e numai asta, a insistat
Olive. Oamenii care se văd... vorbesc.
- Eu sunt.
Mâinile i s-au oprit, rămânând cam la
trei centimetri deasupra tastaturii. Apoi
si-a răsucit scaunul către ea.
y
- Olive.
Era ceva în felul în care vorbea. Poate
era un accent, poate numai calitatea vocii
lui. Olive nu putea stabili cu certitudine,
dar era acolo, în felul în care îi rostise
numele. Precis. Atent. Profund. Ca nimeni
altcineva. Familiar - imposibil de familiar.
- Ce i-ai spus? a întrebat Olive,
încercând să nu-i pese de felul în care
vorbea Adam Carlsen. Fetei care a ieşit
- Despre tine.
renunţaseră
* la a-i schimba turele ei
plăcute de la ora 2.00 p.m. cu unele oribile
la opt dimineaţa, colegii de laborator nu i
se mai băgau în faţă la microscop, iar doi
profesori ai facultăţii, pe care Olive
încercase de săptămâni bune să-i
contacteze, catadicsiseră să-i răspundă la
e-mailuri. Părea puţin incorect să
exploateze această confuzie majoră, dar
mediul academic era o lume fără reguli şi
viata
* lui Olive în această lume nu fusese
altfel decât mizerabilă în ultimii doi ani.
învăţase să apuce orice oportunitate care
îi pica în mâini. Şi dacă unii... bine, dacă
majoritatea doctoranzilor din
departament se uitau la ea cu suspiciune
fiindcă se vedea cu Adam Carlsen,7 asa *
te la el - de ce ar fi vrut?
- îmi pare rău, nu am vrut să
presupun...
- Nu, este în regulă să fii directă. Am
fost numai surprins.
- Ştiu. Olive a dat din cap. Sincer
vorbind, şi ea era un pic surprinsă. Că
stătea în biroul lui Adam Carlsen, vorbind
despre sex - nu despre sex în genul
diviziunii celulare, ci despre potenţialul
contact sexual dintre ei doi. Scuze, nu am
vrut să fac ca lucrurile să fie ciudate.
- Este OK. Toată chestia e ciudată.
Tăcerea dintre ei s-a dilatat si Olive a y
- Sigur.
„Ah.“
Crezuse că avea să fie nevoie de mai mult
efort ca să-l convingă. Mult mai mult. Dar,
pe de altă parte, era şi în interesul lui.
Avea nevoie ca relaţia
* să fie credibilă
pentru colegii lui, dacă era să-i convingă
să îi elibereze fondurile.
- OK. Hm... Ea s-a străduit să nu se mai
întrebe de ce era asa
* de conciliant si a
încercat să-şi vizualizeze programul. Ce
zici de miercuri?
Adam si-a întors scaunul ca să fie cu fata
la computer şi a deschis o aplicaţie cu
calendarul. Era aşa de plin de căsuţe
colorate,7 încât Olive a simtit
* un val de
anxietate.
- Funcţionează înainte de unsprezece
dimineaţa. Şi după şase seara.
- Zece?
El s-a întors cu fata la Olive.
- Zece e bine.
- OK. A aşteptat ca el să scrie în
program, dar Adam nu s-a mişcat. Nu
care există.
- Pentru că este. Nu te uiti la comedii
romantice?
Adam a privit-o cu o expresie derutată,
până când ea şi-a dres glasul şi şi-a coborât
ochii spre genunchi. Doamne, nu aveau
nimic în comun. Nu ar fi putut găsi nimic
despre care să stea de vorbă. Pauze-le lor
de cafea de zece minute aveau să fie cele
mai dureroase şi stânjenitoare părţi ale
săptămânilor ei, deja dureroase şi
stânjenitoare.
Dar Anh avea să aibă parte de frumoasa
ei poveste de iubire, iar Olive avea să nu
mai aştepte secole ca să folosească
microscopul electronic. Asta era tot ce
conta.
- Dă-mi sarea.
Olive ar fi făcut-o, dar Malcolm arăta ca
şi cum ar fi fost deja destul de sărat. Aşa că
şi-a sprijinit şoldul de tejgheaua din
bucătărie si si-a încrucişat braţele peste
* ? i y JT
piept.
- Malcolm.
- Şi piperul.
- Malcolm.
- Si
* uleiul.
- Malcolm.
- De floarea-soarelui. Nu mizeria aia din
sâmburi de struguri.
- Ascultă. Nu e ceea ce crezi...
- Bine. Mi le iau singur.
Sincer vorbind, Malcolm avea tot
dreptul să fie supărat. Şi Olive îl înţelegea.
Era cu un an înaintea ei la doctorat si
mândră.
Olive a dat din nou din cap. Când o
singură lacrimă a reuşit să i se scurgă pe
obraz, s-a hotărât s-o lase.
- De ce?
- Asa.
* Dacă cineva încearcă să-si dea*
seama dacă suntem într-adevăr împreună,
s-ar putea să fie una dintre primele
întrebări pe care să le pună. între primele
cinci, în orice caz.
A studiat-o câteva secunde.
- Ţi se pare un scenariu probabil?
- Cam la fel de probabil ca eu să-mi dau
întâlniri false cu tine.
El a dat din cap, ca şi cum ar fi înţeles
punctul ei de vedere.
- OK. Negru, presupun.
Ea a pufnit.
- Normal.
- Ce e rău la negru? s-a încruntat Adam.
- Nici măcar nu e culoare. Tehnic
- Bună dimineaţa.
* Barmanita le-a zâmbit
veselă. Cu ce doriţi
* să vă servesc azi?
- Cu plăcere, Olive.
Olive,
Am zbor marţi după-amiază. Ce-ar fi să ne
întâlnim mier-curi, în jur de ora 3.00 p.m., în
laboratorul lui Aysegul Aslan? Colaboratorul
meu poate să mă îndrume.
TB
Trimis de pe iPhone
Olive a întârziat si
* la a doua întâlnire
falsă de miercuri, dar din două motive
diferite, amândouă legate de Tom Benton.
Mai întâi, se trezise târziu după ce se
culcase târziu în seara precedentă,
repetând discursul prin care avea să-i
vândă lui Tom proiectul. îl repetase de
atât de multe ori, încât Malcolm începuse
să-i încheie frazele, iar apoi, la ora 1.00
a.m. aruncase cu o nectarina m ea si
* o
implorase să repete în camera ei. Ceea ce
făcuse, până la 3.00 a.m.
Apoi, realizase că ţinuta ei obişnuită de
laborator (colanţi, tricou jerpelit 5K şi un
adăugat veselă.
A făcut imediat câţiva paşi în lateral, în
speranţa de a evita leziunile în cazul în
care Adam s-ar fi hotărât să arunce cu un
vas Petri în ea. A fost surprinsă când el i-a
înmânat calm cârdul de credit băiatului de
la ghişeu. Serios, nu era atât de rău pe cât
se spunea.
- Urăsc ceaiul, a spus el. Şi muşeţelul.
Olive a ridicat capul spre el.
- Ghinion.
- Deşteapto.
S-a uitat direct la ea, dar Olive era
aproape sigură că urma să zâmbească. Se
puteau spune multe despre el, dar nu că i-
ar fi lipsit simţul umorului.
- Deci... nu tunsoarea?
- Hm? A, nu. Avea o lungime ciudată.
Mă deranja când alergam.
Ah. Deci alerga. Ca Olive.
elibereze fondurile.
- Ah. Olive şi-a înclinat capul. Am crezut
că nu trebuie să se hotărască decât la
sfârşitul lui septembrie.
- Asa e. Asta a fost o întâlnire neoficială,
y 7
Ea a zâmbit.
- Cu plăcere.
Au fost tăcuţi pentru câteva clipe, în
timp ce ea mesteca prima gură din pateu.
După ce a înghiţit, a spus:
- îm i pare rău pentru fondurile tale.
El a scuturat din cap.
- îm i pare rău pentru starea de spirit.
„Ah.“
- E în ordine. Eşti cunoscut pentru asta.
- Sunt?
- Da. Este o treabă ştiută.
y
- Serios?
- îhm.
Gura lui Adam a tresărit.
- Poate am vrut să te scutesc.
Olive a zâmbit, fiindcă era un lucru
drăguţ. Iar el nu era o persoană drăguţă,
dar era foarte bun cu ea în cea mai mare
parte a timpului, dacă nu întotdeauna.
Aproape că îi zâmbea, privind-o într-un
fel pe care nu prea reuşea să-l
interpreteze, dar care o făcea să aibă
gânduri ciudate, când barmaniţa le-a
aşezat băuturile pe tejghea. Adam a avut
brusc aerul că era pe punctul de a vărsa.
- Adam? Esti
* bine?
S-a uitat la cana ei şi a făcut un pas în
spate.
continut
* deşeuri
1 radioactive.
- Poate ar trebui s-o facem.
I-a tinut
5 usa
* când au ieşit
? din cafenea,7
având grijă să nu se apropie prea mult de
băutura ei. Afară începea să burniţeze.
Studenţii îşi strângeau grăbiţi laptopurile
şi agendele de pe mesele din curte ca să se
ducă la clase sau să se mute în bibliotecă.
Olive iubise ploaia de când îşi putea aduce
aminte. A inspirat adânc şi şi-a umplut
plămânii cu izul plăcut, oprindu-se cu
Adam sub copertină. El a luat o gură din
ceaiul de muşeţel,
* 1 7 iar asta a făcut-o să
zâmbească.
- Hei, a spus ea. Am o idee. Te duci la
relaţionare al depar-tamentului.
Ea a râs.
- Nu cred.
- Chiar da.
- Te-ai înscris la asta?
- Este un serviciu. Am fost obligat să fac
prin rotaţie.
- Ah. Asta pare... distractiv. S-a
strâmbat cu simpatie, pe punctul de a
izbucni din nou în râs din cauza expresiei
lui consternate. Ei bine,7 si
* eu mă duc.
Profesoara Aslan ne obligă pe toţi să
mergem, spune că promovează apropierea
între colegii de laborator. Tu îi obligi pe
studenţii tăi să meargă?
- Nu. Am alte moduri mai productive de
a-i face pe studenţii mei să se simtă
mizerabil.
Ea a chicotit. Chiar era amuzant, în felul
lui ciudat si
y întunecat.
departamentului, de vreme ce te
„monitorizează“. O să-mi fâlfâi genele la
tine; o să vadă că suntem practic la un pas
distanţă de căsătorie. Apoi, o să dea un
telefon scurt si o să vină un camion care o
- Hei, omule!
Un bărbat blond l-a acostat pe Adam.
Olive a tăcut în timp ce Adam s-a întors, i-
a zâmbit si i-a strâns mâna - un salut de
băieţi apropiaţi. A clipit, întrebându-se
dacă avea vedenii, şi a luat o gură din
latte.
- Am crezut că o să dormi mai mult, a
spus Adam.
- Diferenţa de fus orar m-a zăpăcit. M-
am gândit că aş putea la fel de bine să vin
în campus şi să mă apuc de treabă. Şi să
mănânc ceva. Nu aveţi mâncare, omule.
5 7
să renunţe
* la subiect.
Dar el, normal, nu a făcut-o.
- Tu îi coordonezi doctoratul?
Adam s-a încruntat.
- Nu,7 bineînţeles
* că nu...
Asta era ocazia perfectă.
- De fapt, domnule doctor Benton,
lucrez cu profesoara Aslan. Poate
întâlnirea asta avea încă sanse de a fi
salvată. Probabil nu îmi recunoasteti
y *
- Sunt liberă.
- Grozav. Tu, Adam?
Olive a îngheţat. La fel şi Adam, pentru o
clipă, înainte de a comenta:
- Nu cred că ar trebui să fiu de fată,
* 7 dacă
1 urmeze si
* a intrat la Starbucks.
Olive.
îi plăcea îndrumătoarea ei, care
întotdeauna o susţinuse şi o încurajase. îi
oferise încă de la început lui Olive
libertatea de a-şi dezvolta propriul
program de cercetare, lucru care era
aproape ne-maiauzit pentru studenţii
doctoranzi. Să ai un mentor care nu se
amestecă, asta era chiar grozav când
venea vorba despre a-ţi urma interesele,
dar...
- Dacă Aslan se pensionează în curând,
nu mai aplică pentru finanţări, ceea ce
este de înţeles, de vreme ce nu o să mai fie
y 7
Tom a pufnit.
- Bine, tu ce ai întreba?
„O, nu.“
- Hm... A riscat să îi arunce o privire lui
Adam, care era impenetrabil. Sigur. Deşi,
de obicei, ne vedem la mine, aşa că...
- înţeleg. Nu eşti de acord cu colecţia lui
de animale împăiate, nu-i aşa? Tom avea
un rânjet pe faţă. Scuzaţi-mă. îmi iau o
cafea si
* mă întorc.
părăsită.
- îm i pare rău. Nu aveam idee că e
prietenul tău sau că aveţi o finanţare
împreună. Aveţi domenii de cercetare aşa
de diferite, încât nu mi-a trecut prin cap
această posibilitate.
- Ai mentionat
* însă că nu crezi că
cercetătorii în cancer pot beneficia din
colaborarea cu un modelator
informaţional.
*
plăcerii.
de osteoporoză.
- Mulţumesc,
9 7 dar...
exploda.
Adam s-a uitat la Anh cu aerul că nu
departamentului.
- îm i susţin propunerea de disertaţie
mâine,7 asa
9 că trebuie să mă duc acasă si
1 să
sendvisuri cu castraveti?
Olive s-a uitat în jur, căutând silueta
înaltă a lui Adam.
- O, da, uite -1 pe Carlsen, a spus Anh.
Olive s-a uitat în direcţia
* în care îi indica
Anh, la timp ca s-o vadă pe Cherie
urcându-se la volan şi pe Adam alergând
în jurul camionetei.
- Ce face...
A fost tot ce a apucat Olive să spună
înainte ca el să îşi pună mâinile pe spatele
camionetei şi să înceapă...
Să împingă.
Umerii şi bicepşii i-au întins bluza.
Muşchii
* fermi ai torsului s-au mişcat
* si
J s-
Părea şocat.
*
- Sunt?
- Oricum, nu e nevoie să ne sărutăm. Ai
dreptate că ar fi puţin ciudat.
- Nu. Nu asta am vrut să spun...
O picătură de transpiraţie i se scurgea pe
tâmplă şi şi-a şters din nou faţa, de data
asta cu mâneca cămăşii.
* Putem să ne
sărutăm.
- Te duci?
I-a aruncat o privire care spunea în mod
clar: Nu e ca si
i cum as/ avea de ales,' desi
; as/
prefera să-mi fie smulse unghiile una câte una.
Cu cleştele.
9
Adam: Nu stiu.
#
- Acum, fă la dreapta.
- Am înţeles. Degetul lui Malcolm a
actionat semnalizatorul. Un clic s-a auzit
în micul habitaclu al maşinii.
* Fac la
dreapta.
- Nu, nu te lua după Jeremy. Fă la
stânga.
Jeremy s-a aplecat în faţă şi a lovit uşor
braţul lui Anh.
- Malcolm, crede-mă. Anh nu a fost
niciodată la fermă. Este la dreapta.
- Google Maps spune la stânga.
- Google Maps greşeşte.
- Ce fac? Malcolm a făcut o fată
* în
oglinda retrovizoare. Stânga? Dreapta? Ol,
ce fac?
- Băieţi.
* A fost nevoie de toată voinţa
5 ei
pentru ca Olive să nu ţipe. Nu am
mobilitate. Te rog, repară mizeria asta pe
care ai creat-o cu loţiunea.
- Doamne, Ol. Anh a dat ochii peste cap.
Esti asa dramatică uneori. Stai asa. A făcut
y y *
- Pentru că stiu
* că ăsta e cel mai rău
lucru...
- Nu este, Olive. S-a întors puţin ca s-o
privească în ochi, cu un amestec ciudat de
amuzament si
y tensiune. Astfel de lucruri o
să se tot întâmple.
- Da.
Degetele lui s-au atins puţin de ale ei în
timp ce a furat nişte loţiune pentru partea
din faţă. Ceea ce, una peste alta, era spre
binele lui. Chiar nu ar fi vrut să-l maseze
cu loţiune pe piept în faţa a 70% dintre
membrii programului ei de doctorat, ca să
nu mai spună nimic despre şefa ei, de
vreme ce profesoara Aslan probabil îi
urmărea ca un vultur. Sau poate că nu.
Olive nu avea nici o intentie
* de a se
întoarce ca să verifice. Prefera să trăiască
într-o ignoranţă mai-puţin-decât-
binecuvântată.
- Mai ales din cauză că îţi petreci timpul
cu nişte
* oameni foarte indiscreţi.
*
la ea si
* la felul în care mâna ei întindea
loţiunea pe clavicula lui. Obrajii lui Olive
erau înfierbântaţi. Nu, vreau să spun, nu
pentru că eu... Am vrut să spun, pari să te
distrezi jucând Frisbee. Sau ce-o fi.
- E mai bine decât să flecăresti, în orice
J 7
fapt.
- I-am spus, dar nu sunt bani pentru
nimic mai de calitate. Este un mentor
foarte bun,7 dar... anul trecut soţul
* ei s-a
îmbolnăvit, iar ea a hotărât să se
pensioneze mai devreme, aşa încât uneori
am senzaţia că nu-i mai pasă. Olive şi-a
frecat tâmpla. Simţea cum se apropie o
durere de cap şi avea perspectiva unei
nopţi lungi în faţă. O să-i spui că ţi-am
spus asta?
- Desigur.
- Nu-i spune, a mârâit ea.
- Aş putea să-i spun şi despre săruturile
pe care mi le-ai furat şi schema de
întâlniri false în care m-ai înduplecat să
intru şi chiar mai mult decât atât, despre
loţiunea de protecţie solară...
- O,7 Doamne. Olive si-a
* ascuns
5 fata între
genunchi, acoperindu-şi capul cu braţele.
Doamne, loţiunea de protecţie solară.
- Aha. Vocea lui se auzea înfundată de
jos, unde era Olive. Aha, asta a fost...
- Stânjenitor, a sugerat ea, ridicându-se
la verticală cu o grimasă pe faţă.
Adam se uita în altă parte. Probabil că îşi
adorabil si liniştitor.
y y
comenzile.
- Faptul că sunt mereu aceleaşi m-a
ajutat.
- Cel puţin, nu am comandat niciodată
ceva ce se cheamă Frappuccino Unicorn.
- A fost aşa de bun. A avut gust de
curcubeu.
- De zahăr si colorant alimentar?
y
- Treizeci şi patru.
-C e ?
- Asta. A făcut un gest evaziv cu mâna în
jurul ei. Mediul academic devine mai bun
după absolvirea şcolii? După ce devii
profesor-titular?
- Nu. Doamne, nu.
A părut aşa îngrozit de presupunere,
încât ea a râs.
Bună Tom,
lată raportul pe care mi l-ai cerut, cu o
descriere detaliată a ceea ce am făcut până
acum, precum şi ideile mele în privinţa
direcţiilor
I viitoare si
I a resurselor de care voi
Cu respect,
Olive.
Bună Tom,
Ups, am uitat să ataşez fişierul
Cu respect,
Olive
Olive,
A m terminat de citit raportul. Crezi că poţi
veni la Adam să discutăm despre el? Poate
măine-dimineaţă (marţi), la ora nouă? Adam
şi cu mine plecăm marţi după-amiază la
Boston.
TB
- Sunt totuşi
* bucuroasă că a ieşit chestia *
- înţeleg.
Nu părea convins.
- Chiar?
- Aha. Sunt oribile.
Adam era în continuare puţin
neîncrezător.
7„Stud-atletii“
7 * de la mate ai Universităţii
>
Princeton (n. red.)
Universitatea din California, San Francisco
Modele celulare care permit mişcarea continuă
a celulelor în spaţiu şi evoluţia lor în timp (n.
red.)
InitialS
* a crezut că-i servea un motiv din
care nu se puteau întâl-ni. Apoi şi-a
esti
* chiar... Ei bine. Anh i-a aruncat un
zâmbet timid. Nu o să o spun dacă nu vrei.
A făcut cu mâna şi a plecat, iar Olive a
rămas îngheţată, privind la cadrul uşii
mult după ce Anh dispăruse. Apoi a
coborât privirea în podea, s-a lăsat pe
scaunul din spatele ei şi a gândit un singur
lucru: „rahat“.
*
Nu era sfârsitul
* lumii. Lucrurile astea se
întâmplă. Chiar şi cei mai buni dintre
oameni se îndrăgostesc - Anh spusese
iubire, o, Doamne, spusese iubire - despre
iubitul fals. Nu însemna nimic.
Fir-ar. Fir-ar, fir-ar, fir-ar.
Olive s-a uitat la uşa biroului din spatele
ei şi s-a lăsat pe un scaun, sperând că asta
nu avea să fie singura zi din semestru când
colegii ei de laborator să hotărască să vină
înainte de ora 10.00 a.m.
Totul era din vina ei. Si
* a acţiunilor
* ei
tâmpite. Ştiuse, ştiuse că începuse să-l
găsească pe Adam atractiv. Ştiuse aproape
de la în-ceput, iar apoi începuse să
vorbească cu el, începuse să-l cunoască.
Deşi asta nu făcuse niciodată parte din
plan şi... să-l ia naiba că era aşa diferit de
- Ascultă,7 stiu
* că e înfricoşător.
* Dar ăsta
nu e neapărat un lucru rău.
O singură lacrimă şi-a croit drum în jos
pe obrazul lui Olive. S-a grăbit s-o şteargă
cu mâneca.
- E cel mai rău.
- în sfârşit, ai găsit pe cineva care-ţi
place. Şi, bine, e Carlsen, dar asta s-ar
putea până la urmă să se dovedească a fi
ceva minunat.
- Nu aş putea. Nu pot.
- Ol, ştiu care sunt motivele tale. înţeleg.
Malcolm a strâns-o mai tare de mână. Stiuy
că e înfricoşător
* să fii vulnerabil,7 dar îti
9
loc.
Voia ca el să-şi retragă cuvintele. Voia ca
el să spună: „Nu, ce să aud?“ Voia să se
întoarcă în timp, să fie mai devreme în
dimineaţa asta şi să dea totul înapoi,
această zi mizerabilă. Să nu se uite la
mesajele de pe telefonul ei, să n-o lase pe
Anh să dea peste ea în timp ce tânjea la
iubitul ei fals,7 să nu-si
* descarce sufletul în
înţeleg.
Privirea doctorului Rodrigues a alunecat
de la Adam şi a poposit asupra lui Olive.
Pentru o clipă, a stat doar lângă masă şi a
studiat-o, surprins s-o găsească acolo.
Apoi, gura i s-a deschis într-un zâmbet.
- Bună, Olive.
în timpul primului an al lui Olive ca
doctorand, doctorul Rodrigues fusese în
comisia de îndrumare atribuită din
oficiu - în mod evident o alegere ciudată,
având în vedere relativa lui lipsă de
experienţă în domeniul ei de cercetare. Şi
totuşi, avea amintiri în mare parte plăcute
ale interacţiunilor cu el. Când bâjbâise în
timpul întâlnirilor comisiei, el fusese
întotdeauna primul care îi zâmbise, iar
renumită.
Adam: Păcat.
- Ah. Si-a
* scos mâinile din buzunare,7 si-
y
- Asta e o minciună.
El şi-a scuturat capul, cu gura curbată în
continuare.
- Cum esti?
*
- Nu vor sti? y
„Ah.“
- Unde stai?
- La hotelul sălii de conferinţe. y
„Bineînţeles.“
- Ei bine. S-a scărpinat la nas. Nu i-aş
spune. Nu cred că va fi prea atentă.
- Dar va observa dacă vei sta la o
A inspirat adânc.
- Eşti sigur? Că asta nu te-ar deranja?
El a dat tăcut din cap.
- Bine,7 atunci. S-a fortat
9 să zâmbească.
Sforăi?
El a pufnit în râs.
- Nu stiu.
*
termine.
Abia câteva minute mai târziu, când
stătea întinsă în pat, ui-tându-se la cerul
de deasupra Bostonului, şi îşi mânca
prânzul, şi-a dat seama că batonul proteic
pe care i -1 dăduse Adam era acoperit cu
ciocolată.
*
ciudat de euforică.
în rândul al doilea, Malcolm mima o
expresie fascinată în timp ce Anh, Jeremy
şi un grup de alţi doctoranzi de la
Stanford dădeau entuziasmaţi din cap de
fiecare dată când se întâmpla ca Olive să se
uite în direcţia lor. Tom alterna între a o
privi intens şi a-şi verifica telefonul cu o
expresie plictisită - normal, de vreme ce
deja citise prezentarea. Prelegerea era în
întârziere, iar moderatorul i-a acordat
timp pentru o singură întrebare - una
uşoară.
* La sfârsit,* doi
7 dintre cei care mai
aveau prezentări - cercetători cunoscuţi în
domeniul cancerului, vizavi de care Olive
a trebuit să se abţină din a se purta ca o
admiratoare - i-au strâns mâna şi au pus
câteva întrebări despre munca ei. A fost în
acelaşi timp fâstâcită şi bucuroasă.
- Ai fost grozavă, i-a spus Anh când s-a
terminat,7 ridicându-se ca s-o îmbrăţişeze.
9 *
ureche:
- Ai fost grozavă, Kalamata. Hai să
mergem să ne facem praf! a spus apoi cu
voce tare.
- De ce nu o luaţi înainte? Mă duc să-mi
y
telefonul?
- Nu. Nările i s-au lărgit. S-a simţit
măturată de un val de furie rece. Nu.
S-a întors pe călcâie şi a plecat spre
intrare, luptându-se cu greaţa şi cu bila
care i se urca pe gât în sus. Avea să-l
găsească pe Adam. Avea să-i găsească pe
organizatorii conferinţei şi să-l raporteze
pe Tom. Nu avea să-l mai vadă vreodată la
fată.
- întrebare rapidă. Pe cine crezi că o să
creadă Adam, Olive?
si-a
* sters
y imediat lacrimile cu mâneca
rochiei. Nu prea a rezolvat problema:
plângea de douăzeci de minute bune, şi
nici o rolă întreagă de hârtie igienică nu ar
fi putut ascunde ceea ce făcuse. Dar, de
relationare?
y Ar fi trebuit să fie în altă
parte. Socializând. Interacţionând.
Comisionând.
Dar era acolo. Olive i-a auzit paşii pe
când intra în cameră, apoi oprindu-se în
usa de la baie si...
y y
- Ce s-a întâmplat?
- Nimic. Am...
Nu a reuşity
să termine fraza. Si
y
- Merită.
- Monstrule.
Probabil că se sprijinea în mâna lui,
pentru că o mângâia din nou cu degetul
mare. Asa de delicat.
- Asa
* vorbeşti
* cu iubitul tău fals? Părea
atât de îngrijorat. Ochii, linia buzelor. Şi
totuşi, atât răbdător. Ce s-a întâmplat,
Olive?
Ea a scuturat din cap.
- Doar...
Nu-i putea spune. Şi nu putea să nu-i
spună. Dar mai mult decât orice, nu-i
putea spune.
Pe cine crezi că va crede Adam, Olive?
A trebuit să inspire adânc. Să-şi scoată
vocea lui Tom din cap şi să se calmeze
înainte să continue. Să găsească ceva de
spus, ceva care să nu facă cerul să cadă
peste această cameră de hotel.
- Prelegerea mea. Am crezut că a mers
bine. Aşa au spus prietenii mei. Dar apoi i-
am auzit pe oameni vorbind despre ea şi
au spus...
Adam chiar ar fi trebuit să n-o mai
atingă. Probabil că îi uda toată mâna. Şi
mâneca sacoului.
- Ce au spus?
sa taca.
- Cine? Cine au fost ei?
„O, Adam.“
- Cineva. Nu sunt sigură.
- Le-ai văzut legitimaţiile?
- Nu... nu am fost atentă.
- Făceau parte din grupul tău?
Era ceva în tonul lui. Ceva ce sugera
violenţă, furie şi oase rupte. Mâna lui
Adam era în continuare blândă pe obrazul
ei, dar ochii i se îngustaseră. Era o
tensiune nouă în maxilarul lui, iar Olive a
simţit un fior coborându-i pe şira spinării.
- Nu,7 a mintit
5 ea. Nu contează. E OK.
Buzele lui Adam s-au lipit într-o linie
dreaptă, nările i s-au umflat, aşa că Olive a
adăugat:
- Oricum, nu-mi pasă ce gândeşte lumea
despre mine.
- Bun, a pufnit el.
Acest Adam, de aici, era acel Adam
capricios, irascibil, de care se plângeau
studentii
y lui. Olive nu ar fi trebuit să fie
- A ta.
- Fata
? mea obişnuită?
*
în braţe
* ca să strecoare cartela în usă,
? 7 i-a
dezmintit
* cuvintele. Ar trebui să tai din
dietă băuturile cu aromă de plăcintă cu
dovleac.
Olive l-a tras de păr şi i-a zâmbit pe
umăr.
- Niciodată.
Ecusoanele lor erau în continuare pe
măsuţay televizorului,7 exact unde le
lăsaseră, iar pe patul lui Adam se afla un
program al conferinţei pe jumătate
deschis, ca să nu mai spunem nimic de
muntele de bagaje şi pliante inutile. Olive
le-a observat imediat şi s-a simţit de parcă
o mie de aşchii
* mici i-ar fi intrat în rana
proaspătă. Şi-a adus aminte fiecare cuvânt
rostit de Tom, toate minciunile,
adevărurile si
5 insultele sarcastice si...
*
- Să ies?
- Da. Să te întâlneşti
* cu cercetători
foarte importanţi. Să mai mănânci un
kilogram de edamame?
- Cred că am avut parte de suficientă
socializare şi edamame pentru zece ani de-
acum încolo. Şi-a scos pantofii şi şosetele
şi le-a aşezat ordonat lângă pat.
- Atunci, rămâi?
El a făcut o pauză şi s-a uitat la ea.
- în afara cazului că preferi să fii
singură.
„Nu, nu aş vrea.“ S-a sprijinit într-un
cot.
- Hai să ne uităm la un film.
Adam a clipit spre ea.
- Sigur. Părea surprins, dar nu la modul
neplăcut. Dar dacă gustul tău în materie
de filme seamănă vreun pic cu cel privind
restaurantele, probabil va fi...
Nu a văzut perna venind spre el.
Obiectul s-a lovit de faţa lui şi a căzut pe
jos, făcând-o pe Olive să chicotească şi să
se ridice de pe pat.
- Te deranjează dacă mai întâi fac un
dus?
y
- Deşteapto.
Ea a început să cotrobăie prin valiză.
- Poţi alege filmul. Nu-mi pasă ce alegi,
cetătenia?
y
nu ar fi fost obişnuit
* să dezbată acest
subiect.
Olive a încercat să fie blândă când a
întrebat:
- Si nu a fost asa?
El a scuturat din cap.
- într-un fel, opusul.
- Opusul disciplinei şi al efortului?
- Am lucrat din greu, asta-i sigur. Dar
disciplina... disciplina presupune nişte
aşteptări precis articulate. Coduri ideale
de comportament, iar eşuarea de a adera
la ele este adresată într-un mod productiv.
Sau cel puţin aşa am crezut. Asta cred în
continuare. Ai spus că sunt agresiv cu
studenţii mei, şi poate ai dreptate...
- Adam, eu...
- Dar ceea ce încerc să fac este să le
stabilesc ţeluri şi să-i ajut să le atingă.
Dacă îmi dau seama că nu fac ceea ce am
om de stiintă, cred.
* * 7
- Nu am înţeles
* niciodată cu adevărat ce
gândea. Dar ceea ce ştiu, după toţi aceşti
ani,7 este că era abuziv. O mulţime
y de
nimic.
A durut-o inima pentru el. Pentru ea.
- îmi pare rău.
Adam a scuturat din cap, iar expresia i s
te vezi asa
* cum te văd eu.
Poate a fost datorită cuvintelor, poate a
fost datorită tonului. Poate era datorită
felului în care tocmai îi spusese ceva
despre el sau datorită felului în care o
luase de mână mai devreme si o salvase
din suferinţa
* în care era. Cavalerul ei în
armură neagră. Poate nu era nimic din
toate astea, poate erau toate la un loc,
poate era ceva ce urma oricum să se
întâmple. Totuşi, nu conta. Dintr-odată,
nu au mai contat motivul si
* felul în care se
- De ce?
- Olive. El a scuturat din nou din cap.
Apoi a luat mâna de pe ta-lia ei şi şi-a dus-
o către buze, ca şi cum ar fi vrut să atingă
sărutul pe care tocmai îl împărtăşise, să se
asigure că fusese real. Asta e... nu.
Chiar avea dreptate. Dar...
- De ce? a repetat ea.
Adam şi-a pus degetele peste ochi.
O ţinea
* în continuare de încheietură cu
mâna stângă, iar ea s-a întrebat distrasă
dacă măcar era conştient
1 de asta. Dacă stia
*
auzea.
Adam si-a strâns ochii.
y
în stomacul ei a vibrat si
* s-a lichefiat când
- Aici? a întrebat.
Gemea ametit. Poate din cauză că era asa
y y
- Vreau să te tin
* în camera asta de hotel
o săptămână.
A ridicat mâna ca să-i apuce sânul, nu
chiar cu blândeţe. Doar cu puţin cam
multă putere, iar Olive a simţit cum se
încleştează în gol. Un an.
A împins-o cu mâinile în omoplaţi ca s-o
facă să se arcuiască spre el, apoi i-a apucat
sânul în gură, numai dinţi, limbă şi sugere
delicioasă. Olive a scâncit cu gura pe dosul
palmei, pentru că nu ştiuse, nu se gândise
că e asa
* de sensibilă, dar sfârcurile
7 erau
dure şi aproape o dureau, iar dacă el nu ar
fi făcut ceva...
- Esti comestibilă, Olive.
* 7
mult.
- Atunci, te rog. Te rog, nu spune nu. Şi-
a muşcat buza, apoi a muşcat buza lui. Pe
urmă, l-a ciugulit de falcă. Te rog?
Adam a inspirat adânc şi a dat din cap.
Olive a zâmbit si i-a sărutat curbura
gâtului, iar mâna lui a împins-o în
regiunea lombară.
- Dar, a spus el, probabil ar trebui să
abordăm diferit situatia.
*
-N u .
- Nici măcar n-am spus...
El s-a uitat în sus.
- Nu aş prefera să fac nimic altceva.
- Dar...
I-a supt una dintre buze cu un sunet
puternic, umed, iar ea a icnit. Şi apoi
limba lui era în ea, iar ea a gemut, pe
jumătate surprinsă de senzaţia de... Da.
Da.
- Doamne, a spus cineva.
Nu fusese Olive, deci trebuie să fi fost
Adam. Doamne. Era incredibil. Ca din altă
lume. Limba lui, intrând si ieşind, făcând
7 * 7 7
-C e ?
- Pot să te pătrund? A supt-o de baza
gâtului. Te rog?
A respirat lângă pâlnia urechii ei, şi... nu
era ca şi cum ar fi putut spune nu. Sau ca
şi cum ar fi vrut. A dat din cap a acceptare
şi s-a întins după organul lui, dar el i-a
luat-o înainte, şi-a dat jos pantalonii şi l-a
apucat în pumn. Era mare. Mai mare
decât crezuse Olive că este, decât credea că
ar fi putut fi cineva. Putea simţi în
continuare inima lui Adam în timp ce
acesta s-a aliniat cu ea şi a împins vârful
spre deschizătura ei şi...
Olive era moale acum. Si flexibilă. Dar,
* 7
discret.
-H ei.
Avea ochii opaci, ca un vitraliu. S-a
mişcat
* în interiorul ei, doar
7 o aluzie de
împingere, şi a făcut ca tot corpul ei să se
încleşteze în jurul lui, până a ajuns să-i
simtă organul zvâcnind şi pulsând în ea,
ca o tobă. Capul i-a căzut pe pernă, iar
cineva gemea gutural şi lipsit de control.
Apoi, Adam a ieşit, s-a împins din nou
înăuntru şi au anihilat regula „fără sex“,
în interval de câteva secunde, împingerile
s-au transformat din ezitante si
*
ea obisnuise
* să considere sărutatul o
activitate aşa de plictisitoare şi fără rost.
- Ar trebui să merg să mă spăl, a spus ea,
fără să se mişte. El a alunecat în jos numai
câţiva
* centimetri,7 suficient cât să fie
distras de clavicula ei, apoi de curbura
sânului ei. Adam.
A ignorat-o şi a trecut peste
proeminenţa oaselor şoldului, peste
coaste, peste pielea întinsă a burţii.
A sărutat fiecare pistrui, de parcă ar fi vrut
să îi memoreze. Si
* erau asa
* de mulţi.
y
scârbită,7 si
* totuşi...
*
- Esti
* asa
* de frumoasă.
Cuvintele au fost rostite pe un ton
scăzut, şoptit, de parcă i-ar fi alunecat din
gură. Libere şi neinvitate, ca toate
celelalte lucruri care se întâmplau.
- Nu am făcut niciodată asta, s-a
confesat ea.
Nu s-a ruşinat, probabil pentru că că era
- Olive. O să...
Geamăt. Urma să geamă, un sunet
asurzitor ce venea din adâncul pieptului
lui. Olive şi-a frecat nasul de pielea de pe
abdomenul lui, observându-i organul
zvâcnind cu coada ochiului.
- îmi place cum miroşi.
- Olive.
Lent, precis, şi-a înfăşurat mâna la baza
erecţiei lui şi a studiat-o pe sub gene.
Capătul era deja strălucitor şi, deşi ea nu
ştia mare lucru, părea aproape de orgasm.
Părea foarte tare, şi deasupra ei pieptul i s-
a mişcat, buzele s-au desfăcut, pielea s-a
înroşit. Părea că nu avea să dureze mult,
y 7
- Mmm. Nouă?
Ideea că Adam fusese copil a făcut-o pe
Olive să zâmbească.
- Vorbeai olandeză cu părinţii tăi?
- Nu. A făcut o pauză. Erau ajutoare în
casă. Multe.
Olive s-a ridicat să-l privească,
sprijinindu-şi bărbia de mâini şi palmele
de pieptul lui. L-a privit cum o priveşte,
bucurându-se de jocul luminilor străzii pe
faţa lui cu trăsături puternice. Era frumos
oricum, dar acum, în orele vrăjite, îi tăia
respiraţia.
- Părinţii tăi erau ocupaţi?
Adam a oftat.
- Erau foarte dedicaţi
y muncii lor. Nu
erau foarte buni la a-şi face timp pentru
nimic altceva.
Olive a îngânat delicat, invocând o
imagine mentală: un Adam de cinci ani,
arătându-le o figurină din lemn părinţilor
lui înalţi,
1 7 neatenti,
* 7 îmbrăcaţi
* în costume
cafea.
- O, absolut. Olive a aprobat dând din
cap. Şi eu am una.
Şi-a dat părul în spatele umărului şi i-a
arătat micuţa linie în formă de semilună
y
de lângă tâmplă.
- Stiu.
y
mesajul şi...
O sută patruzeci şi trei de la Anh.
- Ce nai... A clipit spre ecran, a deblocat
telefonul şi a început să deruleze mesajele.
Anh: OLIVE
Anh: OLIVE LOUISE SMITH
Anh: ( Glumeam, ştiu că nu ai încă un nume)
Anh: (Dar dacă ai avea, ar fi Louise. Ştii că am
dreptate)
Anh: Unde esti?
I
Implicaţiile erau...
A închis ochii în timp ce volumul
conversaţiei
* animate a lui Anh si Malcolm
*
a crescut în fundal. Când a deschis ochii,
telefonul s-a aprins din cauza unei
notificări. De la Adam.
Adam: Am interviuri până la 4.30, dar sunt
liber toată seara. Vrei să mergem la cină? Sunt
mai multe restaurante bune aproa-pe de campus
(deşi cu o ruşinoasă lipsă de benzi rulante). Dacă
nu eşti ocupată, aş putea să-ţi prezint campusul,
poate chiar la-boratorul lui Tom.
Adam: Nu insist, bineînţeles.
Era aproape ora două după-amiaza.
Olive se simţea
* ca si
* cum oasele ei ar fi fost
A bătut la usă
* la cinci fix, iar Adam a 7
deschis numai câteva secunde mai târziu,
încă îmbrăcat în pantaloni şi cu un sacou
care să tină
* la el.
- Si Malcolm la fel. Sunt doar...
preocupată că s-ar putea să vrea mai mult
decât este Holden dispus să dea?
- Crede-mă, Holden e foarte pregătit să
completeze formulare pentru impozite
comune.
- Bun. Mă bucur. A zâmbit. Apoi a simţit
Olive a înţepenit.
- Aş prefera să nu...
- Nu o să te oblig să faci nimic. Dar
oricine ar fi fost persoanele alea, vreau...
nouă septembrie.
A trecut o clipă. Adam a studiat-o
răbdător si curios.
- Este.
Olive şi-a muşcat buza de jos.
- Ştii ce a hotărât directorul în legătură
cu fondurile tale?
- O, da. Fondurile vor fi eliberate. Părea
fericit, cu ochii strălucitori aproape la
modul copilăros. Asta i-a frânt puţin
inima lui Olive. Voiam să-ţi spun la cină.
- E grozav. A reuşit să zâmbească, un
zâmbet firav şi jalnic în anxietatea ei
crescândă. Este chiar grozav, Adam. Sunt
fericită pentru tine.
- Trebuie să fi fost vorba despre
abilitătile
* tale de a întinde lotiunea * de
protecţie solară.
- Da. Râsul ei părea fals. Trebuie să mi le
trec în C.V. Iubită falsă cu experienţe
multiple. Microsoft Office şi abilităţi
îmbunătăţească apoi.
- Cred că ar trebui să fiu. A înghiţit în
sec şi a simţit ca şi cum i-ar fi curs acid pe
gât. Disponibilă. A scanat faţa lui Adam, i-
a observat confuzia si
* si-a
y încleştat
*
Pentru sefa
y ta.
- Tehnic vorbind, suntem aici pentru o
conferinţă legată de muncă, a subliniat
Olive.
- Conferinţă, pe naiba, a zis Malcolm şi
s-a aşezat pe pat lângă Anh.
- Putem, te rog, să ieşim în oraş toţi trei,
împreună? a implorat Anh. Hai să facem
Freedom Trail29. Cu îngheţată. Şi bere.
- Unde e Jeremy?
- îşi face prezentarea. Iar eu m-am
plictisit, a zis Anh cu un rânjet
neastâmpărat.
Olive nu avea chef de socializare, de bere
Olive,
A ş fi bucuroasă să te prezint şi să-i întreb
pe colegii mei despre oportunităţile pe care
le ai în laboratoarele lor. Sunt de acord că
există posibilitatea să fie mai binevoitori
dacă e-mailurile vin de la mine. Trimite-mi
lista, te rog.
Apropo, încă nu mi-ai trimis înregistrarea
prelegerii. Abia aştept s-o ascult!
Cu căldură,
Aysegul Aslan, doctor în ştiinţe
- Albastru-bebelus?
*
revină,7 si
* acum...
Ol,7 esti
* asa
* o idioată. Dar esti
* o idioată
adorabilă si
* esti
* idioata mea. A scuturat
din cap, nevenindu-i să creadă, dar a
strâns genunchiul lui Olive cu mâna şi l-a
privit pe Malcolm. Stai. Chestia ta cu
Rodrigues e reală? Sau vă prefaceţi că v-o
trageţi pentru ca un judecător să îi acorde
custodia finilor lui, care au rămas recent
orfani?
- Ce avem noi e foarte real. Zâmbetul lui
Malcolm era încrezut. Ne-o tragem ca
iepurii.
- Fantastic. Ei bine, Ol, o să mai vorbim
despre asta. O să mai vorbim mult despre
asta. Probabil o să vorbim despre cea mai
măreaţă poveste de dragoste falsă a
secolului douăzeci si
* unu tot mileniul care
- Nu stiu.
* A ridicat din umeri. Adam a
clasat-o ca pe o ciudăţenie de personalitate
a lui Holden, dar...
- Hei. Personalitatea bărbatului meu e
perfectă.
- Poate e vorba despre altceva?
Anh a dat din cap energic.
- Malcolm, unde poate Olive să-l
găsească pe Holden în clipa asta?
- Nu ştiu. Dar..., s-a bătut peste telefon
cu un rânjet încrezut, se întâmplă să am
numărul lui de telefon chiar aici.
*
Gogoşi
Un traseu de patru kilometri prin Boston,
Massachusetts, care trece prin şaisprezece
locaţii relevante pentru istoria SUA
Trebuia să mintă.
Din nou.
Devenea un fel de obicei, iar în timp ce a
ţesut un plan elaborat pentru secretara
departamentului de biologie de la
Harvard, plan în care ea era un student
doctorand al profesorului Carlsen, care
avea nevoie imediată să îl localizeze
pentru a-i transmite personal un mesaj
crucial, şi-a jurat că avea să fie ultima dată
când minţea. Era prea stresant. Prea
dificil. Nu merita presiunea pe care o
punea asupra sănătăţii ei psihofizice şi
cardiovasculare.
în plus, nu era deloc bună. Secretara
departamentului nu a pă-rut să creadă un
cuvânt din ceea ce a spus Olive, dar
trebuie să fi hotărât că nu era nici un
pericol în a-i spune unde îl duseseră
profesorii de la departamentul de biologie
pe Adam la prânz - conform lui Yelp, un
restaurant fiţos care era la mai puţin de
6 pagini rămase din capitol 90 %
zece minute cu maşina. Olive şi-a privit
blugii rupţi şi tenişii Converse lila şi s-a
întrebat dacă aveau s-o lase înăuntru. Apoi
s-a întrebat dacă Adam avea să fie supărat.
Apoi s-a întrebat dacă făcea o greşeală şi
dădea peste cap viaţa ei, a lui Adam, a
şoferului
* de la Uber. A fost foarte tentată
să schimbe destinatia
* cu hotelul
conferinţei,
J 7 când maşina
* a tras la
marginea trotuarului, iar şoferiţa - Sarah
Helen, conform aplicaţiei - s-a întors către
ea zâmbind.
- Am ajuns.
- Mulţumesc.
*
- Nu, nu prea.
- Poţi ruga pe altcineva s-o facă pentru
tine?
-N u .
îţi poţi schimba numele, să-ţi
cauterizezi amprentele, să intri în
programul de protecţie a martorilor şi să
dispari?
- Ăăă, nu sunt sigură. Deocamdată, nu
sunt cetătean
*
american.
- Atunci, probabil că nu. Poţi spune „la
naiba“ şi să suporţi consecinţele?
Olive a închis ochii şi s-a gândit la asta.
Care ar fi fost, mai exact, consecinţele
dacă nu ar fi făcut ceea ce plănuia? în
primul rând, Tom ar fi fost liber să fie în
continuare nenorocitul care era. Si
y Adam
nu ar fi ştiut niciodată că a fost folosit. S-
ar fi mutat la Boston. Iar Olive nu ar fi
avut niciodată ocazia de a mai vorbi cu el
vreodată,7 si
* tot ce însemnase Adam
pentru ea s-ar fi terminat...
Cu o minciună.
O minciună, după multe alte minciuni.
Atât de multe minciuni spusese, atât de
multe lucruri adevărate ar fi putut spune,
O. Vocea lui. Si
9 ochii lui. Si
* felul în care i
acelaşi motiv.
9
- Ce nai...
Tom a făcut un pas în faţă, cu mâna
întinsă, ca să apuce telefonul lui Olive. Nu
a ajuns departe, pentru că Adam l-a
împins cu o palmă în piept, făcându-1 să se
împleticească în spate câţiva paşi.
încă nu se uita la Tom. Si
* nici la Olive.
Se uita la telefonul ei cu o expresie
întunecată, periculoasă şi înfricoşător de
nemişcată pe faţă. Probabil că Olive ar fi
trebuit să fie speriată. Poate era, puţin.
Vrei să-mi spui că ai crezut că rezumatul tău
jalnic a fost selectat datorită calităţii şi a
importanţei lui ştiinţifice? Cineva aici are o
părere foarte bună despre propria persoană,
având în vedere că cercetarea ei este inutilă,
derivativă şi că abia dacă poate lega două
vorbe fără să se bâlbâie ca o idioată.
- El a fost, a şoptit Adam. Avea vocea
scăzută, abia o şoaptă, înşelător de calmă.
Privirea era de nepătruns. Tom a fost
motivul pentru care ai plâns.
Olive nu a putut decât să dea din cap. în
fundal, vocea înregistrată a lui Tom
continua. Vorbea despre cât de mediocră
era Olive. Cum Adam nu ar fi crezut-o
niciodată. O insulta.
- E ridicol. Tom se apropia din nou,
Aysegul,
M ulţum esc pentru că m-ai contactat. Am
avut onoarea de a asista la prelegerea
Olive de la SBD - am fost în aceeaşi grupă
de prezentare - şi am fost foarte
impresionată de munca ei pentru găsirea
instrumentelor de detectare timpurie a
cancerului pancreatic. Mi-ar plăcea s-o am în
laboratorul meu anul viitor! Poate putem
vorbi la telefon toate trei în curând?
- De ce nu thailandez? a intervenit
-C e ?
- Nimic, a spus Olive, iar colţul gurii lui
Adam se curba si el în sus.
- De ce râzi, Ol?
6 pagini rămase din capitol 93 %
Olive a deschis gura pentru a se apăra,
dar Adam i-a luat-o înainte.
- Bine. Mergem. A folosit persoana întâi
plural, ca şi cum el şi Olive ar fi fost „noi“,
ca si
* cum nu ar fi fost vorba de nici o
prefăcătorie până la urmă între ei, iar
inima lui Olive s-a ridicat în gât. Dar sunt
scutit de orice ieşiri legate de ziua de
naştere tot anul viitor. De fapt, să fie doi
ani. Şi drept de veto pentru noul loc cu
burgeri.
Holden a dat cu pumnul în aer, apoi s-a
încruntat.
- De ce veto la burgeri?
- Pentru că, a spus el, cu privirea la
Olive, burgerii au gust de picioare.
*
- Despre ce e vorba?
- Oh. Obrajii lui Olive s-au încălzit
puţin. Nimic. Doar că au ceai cu perle de
tapioca şi cu aromă de plăcintă cu dovleac.
Malcolm s-a prefăcut că-i vine să vomite.
- Bleah, Ol. Scârbos.
- Taci din gură.
- Sună grozav. Holden a zâmbit şi s-a
comun.
- Aşa e. Cred că să urască întregi
categorii inofensive de mâncare este o
- Ar fi trebuit să stii.
Adam a pocnit din limbă, amuzat.
- Da, Holden. Descurcă-te mai bine.
S-a lăsat pe spate, iar umărul lui s-a
frecat de umărul lui Olive. Holden i-a
arătat degetul mijlociu.
- Adam cunoaşte şi respectă poziţia lui
Olive vizavi de burgeri, iar ei nici măcar
nu sunt... Orice ar fi fost Malcolm gata să
spună, a avut inspiraţia să se oprescă. Ei
bine, dacă Adam stie, ar trebui si tu să stii
7 y 7 * y
şapte.
- Făcuse pipi în pat, iar urina se scurgea
prin saltea pe mine.
Olive şi-a acoperit gura cu mâna, fără să
reuşească de fapt să-şi ascundă
9 pagini rămase din capitol 95 %
amuzamentul - la fel cum nu reusise
y când
Holden povestise că un pui de dalmaţian îl
muşcase odată pe Adam prin blugi sau că
fusese votat „cel mai probabil să-i facă pe
oameni să plângă“ în albumul ultimului
an de scoală.
y
accident?
Adam s-a uitat pur şi simplu la Malcolm
până când acesta şi-a coborât privirea.
- E, poate nu chiar aşa târziu, de fapt, a
murmurat el.
Lângă casa de marcat era un bol mare de
prăjituri cu răvaşe. Olive l-a observat pe
drum când ieşea din restaurant, a scos un
y 7
-N u .
- Ce spune?
- „Nu e niciodată prea târziu să spui
adevărul“.
S-a scuturat si
* s-a întors ca să arunce
ambalajul de plastic. în ultima clipă s-a
hotărât să păstreze bucăţica de hârtie şi a
strecu-rat-o în buzunarul din spate al
pantalonilor.
- Adam, deschide -1 pe-al tău.
-N t.*
- Haide.
- Nu o să mănânc o bucată de carton ca
să nu vă rănesc sen-timentele.
- Eşti un prieten de căcat.
în conformitate cu industria
prăjiturelelor cu răvaş, tu eşti un iubit de
căcat,7 asa
* că...
- Dă-1 încoace, a intervenit Olive,
smulgând prăjitura din mâna lui Adam.
Parcarea era complet goală, în afară de
maşinile
* lui Adam si Malcolm.
* Holden
venise la aeroport cu Adam, dar el şi cu
Malcolm plănuiau să-şi petreacă noaptea
la apartamentul lui ca să-şi plimbe câinele,
pe Fleming.
supărată?
- Nu, nu chiar. Nu e o minciună chiar
aşa de gravă.
- N u e?
Olive şi-a muşcat degetul mare o clipă.
- Eu am spus minciuni mult mai grave.
Şi nici eu nu am spus nimic despre
întâlnirea noastră, nici după ce am făcut
legătura.
- Totuşi,
* 7 dacă simţi
* că...
Trek.
- Am avut o fază. Şi picnicul din anul
acela, când ne-a plouat. Jucai Freeze Tag
de multe ore cu copiii cuiva. Te iubeau -
au trebuit pur şi simplu să-l dezlipească pe
cel mai mic de tine ca să-l bage în maşină.
- Copiii doctorului Moss. S-a uitat la el
curioasă. O briză uşoară i-a ciufulit părul,
dar pe Adam nu a părut să-l deranjeze. Nu
am crezut că-ţi plac copiii. De fapt, am
crezut chiar opusul.
Adam a ridicat o sprânceană.
- Nu-mi plac tinerii de douăzeci şi cinci
de ani care se poartă ca nişte bebeluşi. Nu
mă deranjează dacă chiar au trei ani.
Olive a zâmbit.
- Adam, faptul că ştiai cine sunt... A avut
vreo legătură cu decizia de a te preface că
te vezi cu mine?
Cam o duzină de expresii i-au trecut
4 pagini rămase din capitol 97 %
Paşii ei trebuiau să fie mult mai rapizi ca
să ţină pasul cu picioarele lui lungi. Am
urât primul an. A fost aşa stresant.
Adam s-a uitat la ea surprins.
- îţi aduci aminte prima ta prelegere la
un seminar?
- Da. De ce?
- Prezentarea ta pentru lift - ai numit-o
prezentare turbo-lift. Ai pus printre slide-
uri o poză din The Next Generation.
- O, da. A râs. Nu ştiam că esti fan Star
7 J 1
Trek.
- Am avut o fază. Şi picnicul din anul
acela, când ne-a plouat. Jucai Freeze Tag
de multe ore cu copiii cuiva. Te iubeau -
au trebuit pur şi simplu să-l dezlipească pe
cel mai mic de tine ca să-l bage în maşină.
- Copiii doctorului Moss. S-a uitat la el
curioasă. O briză uşoară i-a ciufulit părul,
dar pe Adam nu a părut să-l deranjeze. Nu
am crezut că-ţi plac copiii. De fapt, am
crezut chiar opusul.
Adam a ridicat o sprânceană.
- Nu-mi plac tinerii de douăzeci şi cinci
de ani care se poartă ca nişte bebeluşi. Nu
mă deranjează dacă chiar au trei ani.
Olive a zâmbit.
- Adam, faptul că ştiai cine sunt... A avut
vreo legătură cu decizia de a te preface că
te vezi cu mine?
Cam o duzină de expresii i-au trecut
4 pagini rămase din capitol 97 %
peste faţă lui Adam când a încercat să
găsească un răspuns, iar Olive nu a putut
interpreta nici măcar una.
- Voiam să te ajut, Olive.
- Ştiu. Cred asta. S-a frecat cu degetele la
gură. Dar a fost vorba numai despre asta?
Adam şi-a strâns buzele. A expirat.
A închis ochii şi, pentru o fracţiune de
secundă, a arătat de parcă i-ar fi fost smuls
sufletul din piept. Apoi a spus resemnat:
-N u .
- Nu, a repetat ea, gânditoare. Aici stau
eu, apropo, a concluzionat ea, şi a arătat
spre o clădire înaltă din cărămidă, de pe
colt.
- Sigur. Adam s-a uitat în jur, studiind
strada. Să-ţi duc baga-jul sus?
- Eu... poate mai târziu. E ceva ce vreau
să-ţi spun. înainte.
- Bineînţeles.
*
mea:
Lui Thao Le, minunatul meu agent
(mesajele tale directe mi-au schimbat viaţa
în bine); lui Sarah Blumenstock,
fantasticul meu re-dactor (care nu este
acel gen de redactor); Rebeccăi şi lui
Alannah, primele mele valori beta (o
strigare specială lui Alannah pentru tit
lu); spiriduşilor mei, pentru că au fost
maliţioşi şi pentru că au luat întotdeauna
apărarea c.p.; Daddy Lucy şi Jen
(mulţumesc pentru toate lecturile şi
pentru SM, pentru că m-ai ţinut cu
nesfârşită răbdare de mână), lui Claire,