Vulnerabilitatea ecosistemelor naturale şi antropice la schimbările globale

Influenţa modificărilor în utilizarea terenurilor asupra

serviciilor de reglare ale ecosistemului forestier.
Studiu de caz: estul depresiunii Loviştei

Numele autorului si afilierea: Popescu-Dută Adrian1

1
Universitatea Valahia din Targoviste, Facultatea de Stiinte Umaniste, Departamentul de
Geografie, Programul de master: Fenomene geografice de risc si calitatea mediului

Abstract
Conceptul de servicii ecosistemice a fost mult dezbătut în literatura științifică și în
ultimii ani a văzut multe clasificări și chiar definiții diferite. Oferă o modalitate de evaluare
mai cuprinzătoare a valorii unui ecosistem sau a unui peisaj. Principalele patru categorii de
servicii ecosistemice şi de funcţii care asigură acestea sunt: producție, reglementare, susținere
sau habitat și cultural.
Evaluarea serviciilor ecosistemice este importantă în domenii precum managementul
și planificarea terenurilor, luarea deciziilor, economia ecologică și, așa cum este cazul acestui
studiu special, în planificarea și managementul peisajului și al mediului.
Acest studiu se concentrează pe funcțiile și serviciile de reglementare furnizate în principal
de ecosistemele forestiere și încearcă să evalueze compromisul care apar odată cu schimbările
în acoperirea terenului/utilizarea zonelor împădurite.
Pentru a realiza acest lucru, în primul rând identificăm și cuantificăm schimbările în peisaj și
utilizarea și acoperirea terenului în zona țintă între 1980 și 2006.
Următorul pas este realizarea unui inventar al funcțiilor și serviciilor de reglementare și
evaluarea gradului relativ în care o acoperire/utilizare a terenului este teoretic capabilă să
furnizeze fiecare serviciu. Ultimul pas este evaluarea pierderilor și câștiguri în ceea ce
privește serviciile în perioada de timp luată în considerare ținând cont de fiecare tip de
schimbare a utilizării/acoperirii terenului și scăderea sau creșterea gradului în care terenul
este încă capabil să ofere servicii de reglementare. Toate rezultatele sunt, de asemenea,
ilustrate spațial prin hărți.

Cuvinte cheie : modificarea utilizării/acoperirii terenului, servicii ecosistemice, servicii

de reglementare ale păduri și păduri.
 Introducere

Termenul de servicii ale ecosistemelor este unul relativ nou, prima menţionare
regăsindu-se într-un articol datând din 1983. Ulterior au urmat şi alte tentative de definire a
conceptului, la nivel mondial spre sfârşitul anilor 90 (Costanza şi Kubiszewski 2012) şi destul
de recent în România (Drăgoi 2010, Bann şi Popa 2012, Grădinaru 2012). Noţiunea a fost
popularizată la nivel mondial prin apariţia Milenium Ecosystem Assessement (MEA 2005),
care defineşte serviciile ecosistemelor ca: “beneficiile pe care oamenii le obţin prin
funcţionarea ecosistemelor şi includ servicii de aprovizionare, de suport, de reglare şi
culturale” (MEA 2005). Clasificarea propusă de MEA este printre cele mai utilizate, dar nu
este potrivită în orice context şi pentru orice domeniu. Plecând de la această clasificare, au
fost propuse şi alte variante (UNEP-WCMC 2011, UK NEA 2011, CICES - Haines-Young et
al. 2013). Clasifi carea serviciilor ecosistemelor depinde foarte mult de contextul decizional
avut în vedere (Wallace 2007, Costanza 2008, Fisher et al. 2008), aşadar au fost propuse
definiri şi clasificări alternative pentru domenii precum: economia mediului (Boyd şi Banzhaf
2006), managementul şi evaluarea peisajului (Termorshuizen et al. 2009, Syrbe şi Walz
2012), managementul resurselor foretiere (Duncker et al. 2012). Pentru evaluarea şi
spaţializarea serviciilor ecosistemelor, multe studii folosesc ca substitut hărţi de utilizare şi
acoperire a terenului (Troy et al. 2006, Nelson et al. 2009, Maynard et al. 2010, Haines-
Young et al. 2012). Din această perspectivă putem considera modificările de
utilizare/acoperire a terenurilor ca fiind principalul factor determinant al schimbărilor în
ecosisteme şi, deci, în capacitatea acestora de a furniza servicii (MEA 2005, Nelson et. al.
2009, Haines-Young et al. 2012). Serviciile de reglare reprezintă “benefi ciile pe care
oamenii le obţin prin procesele de reglare din interiorul ecosistemelor şi includ menţinerea
calităţii aerului şi a apelor, reglarea climatului, controlul proceselor de eroziune” (MEA
2005). O defi niţie mai recentă dată, în cadrul CICES - Common International Classifi cation
of Ecosystem Services (Haines-Young et al. 2013), prezintă serviciile de reglare şi
mentenanţă ca reprezentând “toate modurile în care organismele vii pot media sau modera
mediul înconjurător care afectează activitatea umană”.

Materiale şi metode

Zona de studiu
Zona de studiu este localizată pe rama estică a depresiunii Lovistei şi versanţii
Munţilor Loviştei (fig. 2), iar din punct de vedere administrativ se încadrează unităţilor
administrativ-teritoriale Perişani şi Boişoara. Acesta ocupă o suprafaţă de 3868 hectare, este
situată la altitudini cuprinse între 586 m şi 1392 m şi se suprapune unui substrat de roci
sedimentare necimentate (Badea 2007): conglomerate, gresii, pietrişuri în combinaţii cu
marne, marne şistoase, argile disodilice, gipsuri, argile nisipoase. Alegerea acestui areal
pentru studiul de caz propus a fost determinată de următoarele aspecte:
 apropierea şi chiar încadrarea din punct de vedere administrativ în regiunea istorică
Ţara Loviştei – regiune permanent şi intens locuită, nu numai în partea ei joasă, ci şi
pe versanţii care o încadrează, până la 1200 m altitudine (Badea 2007). Această
locuire îndelungată a determinat despădurirea şi exploatarea agricolă timpurie, care au
favorizat extinderea suprafeţelor degradate prin eroziune în adâncime şi alunecări.
 substratul de roci necoezive, care acoperă partea estică a depresiunii Lovistei, la est
de aliniamentul satelor Gaujani - Bumbeşti - Bratovoeşti - Perişani (Badea 2007).
Alcătuirea petrografică alături de valoarea pantelor care depăşeşte pe alocuri 20° şi
încadrarea într-o regiune cu istoric în exploatarea forestieră şi implicit schimbarea
utilizării şi acoperirii terenurilor reprezintă elemente ce cresc riscul de manifestare a
proceselor geomorfologice actuale şi determină importanţa investigării cantitative a
situaţiei acestor modificări în perioadă recentă şi a raportării lor la conceptul de
servicii ale ecosistemelor.

Figura 1. Serviciile de reglare (după De Groot et al. 2002, 2010 a,b)

Figura 2. Localizarea arealului de studiu (a), Harta pantelor şi

substratul geologic (b), Harta utilizării terenurilor (c), (CLC 2006)
Tabelul 1. Corespondenţa între categoriile de acoperiere şi utilizare definite pentru studiu şi
categoriile regăsite pe harta topografică, respectiv legenda CLC
Denumire Corespondent în harta topografi că Corespondent în legenda
clasă 1:25000, DTM CLC 2006
Pădure pădure cu înălţimea de peste 4 m (verde pădure de foioase, pădure de
continuu), pădure cu înălţimea egală sau conifere şi păduri mixte
mai mică de 4m – păduri tinere, lăstăriş,
pepiniere silvice (verde haşurat);
Pădure rară păduri care nu se pot reprezenta la scara zone de tranziţie cu arbuşti
hărţii, păduri rare (rarişti), păduri doborâte (în general defrişate)
de vânt, furtuni, arse, tăiate
Livezi livezi, pepiniere de pomi fructiferi livezi
Păşuni fâneţe şi păşuni; mărăcinişuri şi arbori păşuni secundare, terenuri
izolaţi în amestec cu păşuni şi fâneţe din arabile neirigate, culturi
apropierea localităţilor; complexe, terenuri
predominant agricole în
amestec cu vegetaţie
naturală
Suprafeţe suprafeţele din interiorul localităţilor spaţiu urban discontinuu şi
construite reprezentate ca cvartale, reţeaua de străzi şi spaţiu rural
clădiri izolate cu curte din imediata
apropiere a vetrelor localităţilor

Materiale

Materialele utilizate pentru determinarea schimbărilor în modul de utilizare şi

acoperire a terenului sunt: hartă topografi că 1:25000 realizată de DTM în perioada 1978-
1980; datele Corine Land Cover 2006 de la Agenţia Europeană de Mediu, EEA; date privind
geologia (harta geologică 1:200 000 – IGR 1965- 1968), alcătuirea solurilor (harta solurilor
1:200 000, IGR), relieful - harta pantelor obţinută din datele SRTM (NASA 2000, http://
earth.unibuc.ro/download/datele-srtm90-reproiectate-in-stereo70). Intervalul de timp selectat
(1980-2006) a fost condiţionat în principal de datele disponibile, dar a fost considerat potrivit
pentru acest studiu întrucât prezintă schimbările între două perioade semnificativ diferite din
punct de vedere al politicilor de guvernare şi implicit şi al managementului fondului forestier
şi al practicilor de planifi care a teritoriului.

Metoda de lucru
Prima etapă parcursă a fost definirea claselor de acoperire şi utilizare a terenului care
să coreleze atât categoriile de acoperire a terenurilor de pe harta topografi că, cât şi
categoriile din legenda CLC (tabel 1).
Etapa următoare a constat în realizarea, prin vectorizare, reclasifi care şi apoi
rasterizare a două hărţi de utilizare şi acoperire a terenurilor: prima după harta topografică
pentru anul 1980 şi a doua după datele CLC 2006.
Pentru a evidenţia relaţia dintre modifi carea utilizării şi acoperirii terenului şi
pierderile sau câştigurile de servicii ale ecosistemelor în urma acestor modifi cări, a fost
realizată o analiză prin care clasele de acoperire şi utilizare au fost ierarhizate în funcţie de
capacitatea ecosistemelor care le compun de a furniza servicii (după Maynard et al. 2010,
Haines Young et al. 2012, Fontana et al. 2013, Petter et al. 2013). Serviciile de reglare de
care se ţine cont în analiză au fost selectate după clasificarea întocmită de, de Groot et al.
(2010).
Pentru evaluarea modului în care fi ecare serviciul este reprezentat au fost selectaţi
indicatori calitativi (de stare - care indică măsura în care serviciul este reprezentat) din
literatura de specialitate (de Groot et al. 2010, Fontana et al. 2013).
Clasa de utilizare „livezi” a fost eliminată din această analiză, deoarece suprafeţele
ocupate de aceasta sunt nesemnificative (74 ha în 2006) şi în general stabile ca tip de utilizare
şi a fost asociată clasei păşune/suprafeţe agricole.
Clasa de utilizare „suprafeţe construite” nu a fost considerată în această analiză
deoarece reprezintă un ecosistem antropic, cu regim foarte modifi cat, fără capacitatea de a
furniza servicii caracteristice ecosistemelor naturale şi seminaturale.

Tabelul 2. Ierarhizarea claselor de utilizare şi acoperire în funcţie de importanţa relativă în

furnizarea serviciilor de reglare generale (prezentate în de Groot et al. 2010).

Serviciu de reglare Indicator Pădure Pădure Păşune/

rară agricol
1. Reglarea calităţii aerului LAI (Leaf area index) Ridicat (3) Mediu (2) Scăzut (1)
2. Reglarea climatului Sechestrarea carbonului Ridicat (3) Scăzut (1) Scăzut (1)
(Carbon sequestration)
3. Diminuarea hazardelor Caracteristicile rădăcinilor Ridicat (3) Scăzut (1) Scăzut (1)
naturale şi protectia (Root matrix)
împotriva eroziunii
4. Reglarea scurgerii apelor Capacitatea de retenţie a apei Ridicat (3) Mediu (2) Scăzut (1)
5. Tratarea deseurilor Capacitatea de denitrificare Scăzut (1) Mediu (2) Ridicat (3)
6. Formarea si regenerarea Capacitatea de regenerare a Ridicat (3) Mediu (2) Scăzut (1)
solului solului
Total 16 10 8
Ierarhizare 1 2 3

1. Reglarea calităţii aerului reprezentată prin indicele suprafeţei foliare (LAI Leaf area
index) indică abilitatea frunzelor de a elimina poluanţi din atmosferă (de Groot et al.
2010) şi are valori mari în cazul vegetaţiei de tip forestier, ce scad direct proporţional
cu densitatea acesteia, valori mai mici înregistrându-se în cazul vegetaţiei de tip
ierbos caracteristică păşunilor (Gilmanov et al. 2007, Valentini et al. 2000 citaţi de
Fontana et al. 2013).

2. Reglarea climatului – capacitatea de sechestrare şi stocare a carbonului (NEE – Net

Ecosystem Exchange). În literatura de specialitate, ecosistemele forestiere sunt
considerate bazine de stocare a carbonului (Valentini et al. 2000, Bolliger et al. 2008),
dar care prin exploatarea masei lemnoase şi schimbarea tipului de utilizare a terenului,
se transformă în surse de carbon (Bolliger et al. 2008).

3. Diminuarea hazardelor naturale şi protecţia împotriva eroziunii (caracteristicile

rădăcinilor, reţeaua de rădăcini - root matrix: densitatea rădăcinilor/ adâncimea
rădăcinilor). Literatura de specialitate recunoaşte caracteristicile vegetaţiei, ca factori
importanţi ce infl uenţează stabilitatea pantelor şi ratele de eroziune ale terenurilor
(Menashe 1998, Chok et al. 2004). În acest context, caracteristicile reţelei de rădăcini
 (adâncime şi densitate) reprezintă indicatori pentru capacitatea vegetaţiei de
diminuare a eroziunii (Gyssels et al. 2005, de Groot et al. 2010)

4. Reglarea scurgerii apelor - capacitatea de retenţie a apei - depinde de 3 componente:

intercepţie, infiltrare şi evapotranspiraţie (Fontana et al. 2013). Intercepţia şi
evapotranspiraţia depind de aparatul foliar sunt deci corelate cu LAI (Dirnböck şi
Grabherr 2000), iar infiltraţia cu adâncimea reţelei de rădăcini şi cu caracteristicile
solului, care sunt constante pe tot arealul.

5. Tratarea deşeurilor - capacitatea de denitrificare. Rezultatele studiilor efectuate în

literatura de specialitate sugerează că rata de denitrificare a solurilor de pădure este
mai mică ca cea a solurilor acoperite cu vegetaţie ierboasă sau cultivate (Ambus 1998,
Barton 1999).

6. Formarea şi regenerarea solului - capacitatea de regenerare a solului. Formarea solului

reprezintă un proces îndelungat şi foarte lent (de Groot et al. 2002) şi depinde printre
altele de schimbul de materie organică între vegetaţie şi sol, deci de cantitatea de
biomasă ce este recoltată.

Rezultate
Schimbări produse în intervalul 1980-2006, cu privire specială asupra
ecosistemelor forestiere

Schimbări la nivel global (modelul binar). Din analiza binară a rezultat o proporţie de
75% din suprafaţă ca fiind neafectată de schimbări, restul (25%) fiind vizată de schimbări. În
urma calculului valorii indicelui binar al schimbării, am obţinut o valoare de 0,5. Conform cu
Stupariu et al. (2011), această valoare indică schimbări moderate în arealul vizat (fi g. 3).
Schimbări la nivel de clasă (modelul Markov). Principala schimbare identificată este
schimbarea din utilizarea „pădure” în alte tipuri de utilizare.

Tabelul 3. Punctajele acordate fiecărui tip de schimbare identificată, pentru spaţializarea

câştigurilor şi pierderilor de servicii de reglare.

Suprafaţă Schimbare Punctaj Suprafaţă Schimbare Punctaj

(ha) (ha)
2.046,34 pădure stabil 0 0,39 construit în livadă 1
32,58 pădure rara în pădure 1 225,43 pădure în păşune -2
181,62 păşune în pădure 2 26,32 pădure rară în păsune -1
265,25 pădure în pădure rară -1 11,66 livadă în păsune 0
34,55 pădure rară stabil 0 772,30 păşune stabil 0
159,05 păşune în pădure rară 1 0,09 construit în păsune 1
0,39 construit în pădure rară 2 8,31 livadă în construit -1
9,10 pădure în livadă -2 16,80 păşune în construit -1
36,03 livadă stabil 0 14,17 construit stabil 0
 Figura 3 Modelul Binar: Harta binară a schimbărilor

Predomină transformarea din pădure în pădure rară (27% din schimbările de utilizare a
terenurilor înregistrate) şi în suprafeţe cu utilizare agricolă: păşuni, fâneţe, terenuri agricole
complexe sau livezi (23% din totalul schimbărilor) (fig. 4). Aceleaşi rezultate sunt evidenţiate
şi de harta principalelor schimbări suferite de clasa pădure (fig. 5).

Figura 4. Principalele schimbări de utilizare ca proporţie din totalul schimbărilor în

intervalul 1980-2006
 Figura 5. Principalele schimbări suferite de categoria de acoperire pădure în intervalul 1980-2006

Discuţie

Scopul acestui studiu a fost acela de a evidenţia influenţa pe care schimbările în

utilizarea şi acoperirea terenurilor o au asupra capacităţii ecosistemelor şi peisajelor de a
furniza anumite servicii. De asemenea, s-a urmărit spaţializarea acestei infl uenţe în vederea
identificării ulterioare a arealelor cu pierderi sau câştiguri în ceea ce priveşte serviciile de
reglare ale ecosistemelor.
Figura 6. Starea serviciilor de reglare ale ecosistemului forestier (câştigate sau pierdute) în raport cu
schimbările de utilizare şi acoperire suferite în intervalul 1980-2006

Figura 7. Versanţi afectaţi de pierderea serviciilor de stabilizare în urma schimbării de utilizare

forestier-păşune

Influenţa schimbărilor asupra capacităţii eco- sistemelor şi peisajelor de a furniza

anumite servicii

Din analiza binară a rezultat că aproximativ un sfert din suprafaţa avută în vedere
îşi schimbă utilizarea, valoare ce sugerează o dinamică moderată a utilizării terenurilor
(Stupariu 2011). Stabilitatea relativă a utilizării şi acoperirii terenurilor este explicată prin
situarea destul de izolată a zonei studiate (amplasare montană), mai puţin dinamică din
punct de vedere al activităţilor umane. Este important de ţinut cont de apropierea faţă de
vetrele localităţilor din Ţara Loviştei, care exercită presiune asupra acestei stabilităţi.
Analiza pe clase a arătat, însă, că în privinţa ecosistemelor forestiere predomină
proce sele de degradare: transformare din pădure în pădure rară şi transformare a pădurii
în suprafeţe cu utilizare agricolă: păşuni, fâneţe, terenuri agricole complexe sau livezi.
Ţinând cont de substratul necoeziv (Badea 2007) pe care este situat acest areal, aceste
procese pot avea consecinţe grave asupra calităţii şi productivităţii terenurilor şi, implicit,
asupra bunăstării locuitorilor.

Arealele cu pierderi sau câştiguri în ceea ce priveşte serviciile de reglare ale

ecosistemelor

Rezultatele ierarhizării claselor de utilizare în funcţie de servicii sunt în acord cu

rezultatele studiul realizat de Fontana et al. (2013), de unde a fost preluat modelul de
acordare a calificativelor. În studiul citat s-a ţinut cont iniţial de mai multe categorii de
servicii, precum cele de producţie şi estetice, situaţie în care, în total, utilizarea intermediară
(păşunea împădurită) a primit cele mai bine califi cative. Acordarea unei pondere mai mari de
către stakeholderi categoriei serviciilor de reglare şi protecţie, a condus la poziţionarea
ecosistemului forestier pe primul loc. Rezultatele studiului de faţă au confirmat că, din
perspectiva serviciilor de reglare şi protecţie, pădurea este clasa de acoperire care furnizează
cel mai bine aceste servicii şi, implicit, că cele mai mari pierderi sunt determinate de
degradarea acesteia. Serviciile importante furnizate de pădure care se pierd în acest areal sunt
cele antierozionale şi de stabilizare a terenului. Dispar servicii precum scăderea vitezei de
scurgere a apei din precipitaţii pe pante şi captarea apei de către aparatul foliar la suprafaţă şi
de rădăcinile arborilor şi astfel scăderea cantităţii de apă infiltrată. Potenţialele consecinţe ale
acestor pierderi constau în creşterea ratelor de eroziune a terenurilor.
Schimbarea din pădure în păşune/livada/teren agricol produce cele mai mari pierderi
de servicii de reglare, din cauza schimbării semnifi cative a caracteristicilor tipului de
vegetaţie, deci a proceselor şi interacţiunilor din cadrul ecosistemului şi implicit a capacităţii
acestora de a furniza aceste servicii. Importantă este şi schimbarea din păşune în pădure care
determină câştiguri importante în privinţa serviciilor de reglare, dar care duce la pierderea
altor servicii precum biodiversitatea şi serviciul de habitat pentru anumite specii caracteristice
păşunilor cu regim semi-natural, sau serviciilor de producţie de biomasa şi hrana
caracteristice mai ales utilizărilor de tip agricol.

Concluzii

Hărţile de utilizare şi acoperire a terenurilor sunt un mijloc potrivit de investigare în

lipsa unor date concrete, greu de obţinut în mod direct de pe teren sau care necesită expertiză
specializată din alte domenii precum chimie, biologie, fizică. Analiza a identificat o tendinţă
generală de degadare a suprafeţelor împădurite şi în consecinţă, pierderea serviciilor de
stabilizare furnizate de ecosisteme forestiere, foarte importante pentru zonele afectate de
procese geomorfologice actuale de tipul alunecărilor şi eroziunii accelarate. Schimbarea care
poate avea cele mai multe consecinţe negative asupra serviciilor de reglare este reprezentată
de transformarea pădurii în păşune sau utilizare agricolă, în principal la limita dintre cele
două tipuri de utilizare. Cele mai importante servicii de reglare care se pierd în urma acestei
transformări sunt cele de diminuare şi control al eroziunii terenurilor precum şi protecţie
împotriva hazardelor naturale. Aceste rezultate pot fi utile, ulterior, pentru cuantificarea
acestor pierderi de servicii prin valorizare economică. De asemenea, pot fi avute în vedere
pentru luarea de decizii la nivel administrativ în sectoare precum planificarea teritorială sau
managementul resurselor forestiere.

TABEL 3
MODIFICĂRI ALE SERVICIILOR ECOSISTEMICE ÎN ULTIMII 50 DE ANI ÎN
REGIUNEA: ESTUL DEPRESIUNII LOVIȘTEI

Serviciul Utilizare Modificarea Observaţii

ecosistemic antropică* serviciului
ecosistemic*
Controlul Intensificare Degradare Prevenirea hazardelor naturale: Reglarea
inundaţiilor scurgerii apelor pe pantele accentuate si
cresterea ratei de infiltrare a apei din
precipitatii. Încetinirea colmatării albiilor
râurilor. Intercepţia şi evapotranspiraţia
depind de aparatul foliar sunt deci corelate
cu LAI (Dirnböck şi Grabherr 2000), iar
infiltraţia cu adâncimea reţelei de rădăcini şi
cu caracteristicile solului, care sunt
constante pe tot arealul.
Calitatea Intensificare Degradare Reglarea calităţii aerului reprezentată prin
aerului indicele suprafeţei foliare indică abilitatea
frunzelor de a elimina poluanţi din
atmosferă şi are valori mari în cazul
vegetaţiei de tip forestier, ce scad direct
proporţional cu densitatea acesteia, valori
mai mici înregistrându-se în cazul vegetaţiei
de tip ierbos caracteristică păşunilor
Calitatea Intensificare Degradare Formarea şi regenerarea solului - capacitatea
solului de regenerare a solului. Formarea solului
reprezintă un proces îndelungat şi foarte lent
(de Groot et al. 2002) şi depinde printre
altele de schimbul de materie organică între
vegetaţie şi sol, deci de cantitatea de
biomasă ce este recoltată.
Reglarea Intensificare Degradare Capacitatea de sechestrare şi stocare a
climatului carbonului (NEE – Net Ecosystem
Exchange). În literatura de specialitate,
ecosistemele forestiere sunt considerate
bazine de stocare a carbonului, dar care prin
exploatarea masei lemnoase şi schimbarea
tipului de utilizare a terenului, se transformă
în surse de carbon.

Controlul Intensificare Degradare Diminuarea hazardelor naturale şi protecţia

eroziunii împotriva eroziunii (caracteristicile
rădăcinilor, reţeaua de rădăcini - root
matrix: densitatea rădăcinilor/ adâncimea
rădăcinilor). Literatura de specialitate
recunoaşte caracteristicile vegetaţiei, ca
factori importanţi ce influenţează stabilitatea
pantelor şi ratele de eroziune ale terenurilor.
În acest context, caracteristicile reţelei de
rădăcini (adâncime şi densitate) reprezintă
indicatori pentru capacitatea vegetaţiei de
diminuare a eroziunii.

Resurse de Intensificare Degradare Schimbarea din pădure în

hrană păşune/livada/teren agricol produce cele mai
(culturi mari pierderi de servicii de reglare, din
agricole) cauza schimbării semnificative a
caracteristicilor tipului de vegetaţie, deci a
proceselor şi interacţiunilor din cadrul
ecosistemului şi implicit a capacităţii
acestora de a furniza aceste servicii.
Importantă este şi schimbarea din păşune în
pădure care determină câştiguri importante
în privinţa serviciilor de reglare, dar care
duce la pierderea altor servicii precum
 biodiversitatea şi serviciul de habitat pentru
anumite specii caracteristice păşunilor cu
regim semi-natural, sau serviciilor de
producţie de biomasa şi hrana caracteristice
mai ales utilizărilor de tip agricol.

Materii Intensificare Degradare Din analiza binară a rezultat o proporţie de

prime - 75% din suprafaţă ca fiind neafectată de
cherestea schimbări, restul (25%) fiind vizată de
schimbări. În urma calculului valorii
indicelui binar al schimbării, am obţinut o
valoare de 0,5. Această valoare indică
schimbări moderate în arealul vizat.
Schimbări la nivel de clasă (modelul
Markov). Principala schimbare identificată
este schimbarea din utilizarea „pădure” în
alte tipuri de utilizare.

Materii Intensificare Degradare Analiza a identificat o tendinţă generală de

prime – degadare a suprafeţelor împădurite şi în
Hrană consecinţă, pierderea serviciilor de
pentru stabilizare furnizate de ecosisteme forestiere
efectivele de
animale

Bibliografie

Ambus P., 1998. Nitrousoxide production by denitrification and nitrification in temperate

forest, grassland and agricultural soils. European Journal of Soil Science 49(3): 495–502.
Badea L., Niculescu Gh., Roata S., Buza M., Sandu M., 2001. Unităţile de relief ale
României. Vol. I: Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului. Editura Ars Docendi,
Bucureşti, 151 p.
Badea L., 2007. Depresiunea Loviştei: studiu de geografie. Editura Universitaria, Craiova,
206 p.
Bann C., Popa B., 2012. Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la
dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România (Proiectul UNDP/GEF
Îmbunătăţirea sustenabilităţii fi nanciare a reţelei de arii naturale protejate din Munţii
Carpaţi, 2010-2013), 126 p.
Barton L., McLay C. D. A., Schipper L.A., Smith C.T., 1999. Annual denitrification rates in
agricultural and forest soils: a review. Australian Journal of Soil Research 37(6): 1073-
1094.
Bolliger J., Hagedorn F., Leifeld J., Bohl J., Zimmermann S., Soliva R., Kienast F., 2008.
Effects of Land-Use Change on Carbon Stocks in Switzerland. Ecosystems 11: 895-907.
Bossard M., Feranec J., Otahel J., 2000. Technical report No 40 - CORINE land cover
technical guide – Addendum 2000, Copenhagen, European Environment Agency.
Boydb J., Banzhafa S., 2007. What are ecosystem services? The need for standardized
environmental accounting units. Ecological Economics 63: 616-626.
Braat, L., ten Brink, P., 2008. The cost of policy in action: the case of not meeting the 2010
 biodiversity target. Study for the European Commission, DG Environment. Alterra report
1718, Wageninge, 316 p.
Chok Y.H., Kaggwa W.S., Jaksa M.B., Griffi ths D.V., 2004. Modelling the effects of
vegetation on stability of slopes. Proceedings, 9th Australia New Zealand Conference on
Geomechanics, Auckland.
Costanza R., 2008. Ecosystem services: Multiple classification systems are needed (letter to
editor). Biological Conservation 141: 350-352. Costanza R., Kubiszewski I., 2012. The
authorship structure of ‘‘ecosystem services’’ as a
transdisciplinary fi eld of scholarship. Ecosystem Services 1: 16-25.
Dirnböck T., Grabherr G., 2000. GIS assessment of vegetation and hydrological change in a
high mountain catchment of the Northern Limestone Alps. Mountain Research and
Development 20: 172–179.
Drăgoi M., 2010. Compensating the opportunity cost of forest functional zoning - two
alternative options for the Romanian forest policy. Annals of Forest Research 53(1): 81-
92.
Drăgoi M., Ciornei I., 2013. A black-box approach on assessing the opportunity cost of
deforestation. Land Use Policy 34: 314-320.
Duncker, P.S., Raulund-Rasmussen K., Gundersen P., Katzensteiner K., De Jong J., Ravn H.
P., Smith M., Eckmüllner O., Spiecker H., 2012. How forest management affects
ecosystem services, including timber production and economic return: synergies and
trade-offs. Ecology and Society 17(4): 50.
Fisher B., Turner R.K., 2008. Ecosystem services: Classifi cation for valuation (Letter to the
editor). Biological Conservation 141: 1167-1169.
Fisher B., Turnera R.K., Morling P., 2009. Defi ning and classifying ecosystem services for
decision making. Ecological Economics 68: 643-653.
Gilmanov T.G., Soussana J.F., Aires L., Allard V., Ammann C., Balzarolo M., Barcza Z.,
Bernhofer C., Campbell C.L., Cernusca A., Cescatti A., Clifton-Brown J., Dirks B.O.M.,
Dore S., Eugster W., Fuhrer J., Gimeno C., Gruenwald T., Haszpra L., Hensen A., Ibrom
A., Jacobs A.F.G., Jones M.B., Lanigan G., Laurila T., Lohila A., Manca G., Marcolla B.,
Nagy Z., Pilegaard K., Pinter K., Pio C., Rasch A., Rogiers N., Sanz M.J., Stefani P.,
Sutton M., Tuba Z., Valentini R., Williams M.L., Wohlfahrt G., 2007. Partitioning
European grassland net ecosystem CO2 exchange into gross primary productivity and
ecosystem respiration using light response function analysis. Agriculture. Ecosystems &
Environment 121: 93-120.
de Groot R.S., Wilson M.A., Boumans R.M.J., 2002. A typology for the classifi cation,
description and valuation of ecosystem functions, goods and services. Ecological
Economics 41: 393-408.
de Groot R.S, Fisher B., Christie M., Aronson J., Braat L., Gowdy J., Haines-Young R.,
Maltby E., Neuville A., Polasky S., Portela R., Ring I., 2010. The Economics of
Ecosystems and Biodiversity: The ecological and eco nomic foundations.
de Groot, R.S., Alkemade, R., Braat, L., Hein, L., Willemen, L., 2010. Challenges in
integrating the concept of ecosystem services and values in landscape planning,
management and decision making. Ecological Complexity 7: 260-272.
Giurgiu V., 2010. Consideraţii asupra stării pădurilor României - partea I: Declinul suprafeţei
pădurilor şi marginalizarea împăduririlor. Revista pădurilor, 2010. Web:
http://www.revistapadurilor.ro/(83) Accesat 2014- 11-21.
Grădinaru G., 2012. Conceptul „servicii de ecosistem” – abordare economică. Revista
Română de Statistică 8: 49-62.
Gyssels G., Poesen J., Bochet E., Li Y., 2005. Impact of plant roots on the resistance of
soils to erosion by water: a review. Progress in Physical Geography 29 (2): 189-217.
Haines-Young R., Potschin M., Kienast F., 2012. Indicators of ecosystem service potenţial at
European scales: Mapping marginal changes and trade-offs. Ecological Indicators 21: 39-
53.
Haines-Young, R., Potschin, M., 2013. Common internaţional classifi cation of ecosystem
services (CICES): Consultation on version 4, August-December 2012. EEA Framework
Contract No EEA/IEA/09/003.
Maynard S., James D., Davidson A., 2010. The development of an ecosystem services
framework for south east Queensland. Environmental Management 45: 881-895.
Menashe E., 1998. Vegetation and erosion, a literature survey. – an expanded version of the
paper presented at a conference at Oregon University, December 9-10, 1998.
Nelson E., Mendoza G., Regetz J., Polasky S., Tallis H., Cameron D.R., Chan K.M.A., Daily
G.C., Goldstein J., Kareiva P.M., Lonsdorf E., Naidoo R., Ricketts T.H., Shaw M.R.,
2009. Modeling multiple ecosystem services, biodiversity conservation, commodity
production, and tradeoffs at landscape scales. Front Ecol Environ 7(1): 4-11.
Pătru-Stupariu I., 2011. Elaborarea şi implementarea unui algoritm de evaluare şi prognoza
peisagistică. Aplicaţii la sectorul montan şi subcarpatic al Văii Prahova (PCE 1013/2009
cod proiect 1949/2008). Editura Universităţii din Bucureşti, 215 p.
Pătru-Stupariu I., 2012-2013. Modelarea structurală şi funcţională a peisajelor, curs on-line
an univ.
Petter M., Mooney S., Maynard S. M., Davidson A., Cox M., Horosak I., 2012. A
methodology to map ecosystem functions to support ecosystem services assessments.
Ecology and Society 18(1): 31.
Syrbe R.U., Walz U., 2012. Spaţial indicators for the assessment of ecosystem services:
Providing, benefi ting and connecting areas and landscape metrics. Ecological Indicators
21: 80-88.
Termorshuizen J.W., Opdam P., 2009. Landscape services as a bridge between landscape
ecology and sustainable development. Landscape Ecology 24: 1037-1052.
Valentini R., Matteucci G., Dolman A., Schulze E., Rebmann C., Moors E., Granier A.,
Gross P., Jensen N., Pilegaard K., Lindroth A., Grelle A., Bernhofer C., Grunwald T.,
Aubinet M., Ceulemans R., Kowalski A., Vesala T., Rannik U., Berbigier P., Loustau D.,
Guomundsson J., Thorgeirsson H., Ibrom A., Morgenstern K., Clement R., Moncrieff J.,
Montagnani L., Minerbi S., Jarvis P., 2000. Respiration as themain determinant of carbon
balance in European forests RID A-7515-2008. Nature 404: 861-865.
Wallace K.J., 2007. Classifi cation of ecosystem services: Problems and solutions. Biological
Conservation 139: 235-246.
Millennium Ecosystem Assessment, 2005. Ecosystems and human well-being: Synthesis.
Island Press, Washington, DC.
Millennium Ecosystem Assessment, Ecosystems and Human Well-being: A Framework for
Assessment. Web: http://www.millenniumassessment.org/en/Framework. html, Accesat
01.04.2014.
UNEP-WCMC, 2011. Developing ecosystem service indicators: Experiences and lessons
learned from sub-global assessments and other initiatives, Technical Series No. 58.
Secretariat of the Convention on Biological Diversity, Montréal, Canada.
UK National Ecosystem Assessment, 2011. The UK National Ecosystem Assessment
Technical Report. Cambridge.