Ordinul Lebedei Purpurii
Ordinul Lebedei Purpurii
Ordinul Lebedei Purpurii
Despre Ordin
LEBĂDA, LE CYGNE, THE SWAN, NGANG PA – în tibetană, HAMSA – în
sanscrită În tradiţiile hindusă şi buddhistă lebăda este vehicolul zeilor şi
forma lor preferată de transmutaţie. Universul a apărut dintr-un ou de
lebădă, sufletele oamenilor au forma lebedei, marii yoghini sunt numiţi
paramahamsa – lebăda supremă. În Tibet lebăda este identificată cu
garuda albă, iar în India era considerată ca o fiind o fuziune între naga-
dragon şi garuda, se credea că ea este capabilă să separe laptele din apă,
fiind asfel un simbol al Înţelepciunii Discernerii şi Concilierii opuşilor. În
hatha yoga HAMSA este forţa vieţii – prana, HAM fiind sunetul expiraţiei,
iar SA al insipraţiei, SOHAM este sunetul care apare cu repetarea
respiraţiei, semnifcaţia sa fiind EU SUNT EL – dizolvarea în absolutul fără
formă. CYGNUS este numele grec latinizat al constelaţiei lebedei,
asociată lui Zeus – transformându-se în lebădă pentru a o seduce pe Leda,
dar şi copiilor lor gemeni, Castor şi Polux, Elena şi Clytemnestra – născuţi
din ouă de lebădă. Lebăda este simbolul lui Apollo, al Afroditei, al lui
Venus şi Artemis, al lui Orfeu – transformat în lebădă după ce a fost ucis.
În cele din urmă constelaţia Lebedei a devenit constelaţia lui Hristos, a
crucii sale, fiind deja demult numită şi Crucea Nordului. Lebăda este
unul dintre cele mai puternice şi cele mai vechi toteme, numele său de
exemplu este unul dintre cele mai vechi nume în limba engleză şi a
rămas neschimbat din timpurile anglo-saxonilor. De fapt arhetipul
Lebedei nu apare niciodată singur, este parte a unei triade, împreună cu
cel al Dragonului şi al Phoenixului, o triadă a familiei sacre, Tată, Mamă,
Copil, iar Ordinul Lebedei apare în conjuncţie cu cele ale Dragonului şi
Phoenixului, ca şi alegorie a celor Trei Trepte, Trei Temple, Trei Forţe.
1
oameni adevăraţi. Căci ei ar fi replicat: Credeti voi, figuri de umbră care
păşiţi pe Pământ, că sunteţi mai mult decât cei care au murit şi se adună
acum în jurul Graalului? Oamenii care trăiau în acele timpuri ar fi
resimţit ca pe un lucru ridicol ca aceşti figuranţi de pe Pământ să se
considere a fi mai reali decât morţii vii. Trebuie să te transpui cu totul în
sufletele acelui timp; aşa se prezentau lucrurile pentru aceste suflete. Şi
tot ceea ce ar fi putut exista pentru lume prin existenţa conştienţei
despre o asemenea legătură cu lumea spirituală se desfăşura în suflet.
Din această cauză, oamenii îşi spuneau: Da, oamenii care se află aici, pe
Pământ, au apărut mai întâi din ambianţa imediată. Dar omul prezentului
devine ceva abia atunci când preia în sine ceea ce-i poate da un mort
viu. Într-un anume sens, oamenii fizici de pe Pământ erau priviţi ca un
înveliş pentru morţii vii, în acţiunile lor exterioare. Era o particularitate
a acelor secole faptul că se spunea: Când aceşti morţi vii vor să
săvârşească ceva aici, pe Pământ, printr-o acţiune care necesită folosirea
mâinilor, atunci ei intră într-un om fizic viu şi lucrează prin intermediul
acestuia. Dar mai mult decât atât. În acel timp existau oameni care-şi
spuneau că nu poţi face nimic mai bun decât să oferi un înveliş unor
astfel de oameni care au fost veneraţi aici, pe Pământ, şi care acum sunt
entităţi atât de importante în lumea morţilor vii, încât le este îngăduit să
păzească Graalul. În acea vreme exista această concepţie dominantă în
popor, încât se spunea: Acesta s-a consacrat, să spunem, Ordinului
lebedelor. Acestui ordin i se conscrau aceia care voiau ca păzitorii,
cavalerii Graalului, să poată acţiona aici, în lumea fizică, prin intermediul
lor. Şi un astfel de om devenea o lebădă, prin care acţiona aici, în lumea
fizică, un cavaler al Graalului. Gândiţi-vă la legenda lui Lohengrin.
Amintiţi-vă că această legendă ne spune că Elsa de Brabant se afla în
mare nevoie; atunci soseşte lebăda. Cel care apare este o lebădă, adică
un membru al ordinului cavaleresc al lebedei care a preluat un tovarăş
din cercul Sfântului Graal; nu este îngăduit să-l întrebi despre taina sa. În
acel secol, dar încă şi în secolele următoare, cei mai fericiţi se simţeau
principi cum era Henric de Saxa, care în expediţia sa din Ungaria a avut
în armata sa un cavaler al lebedei, pe Lohengrin.” (Rudolf Steiner)
2
Poate că primul ordin al lebedei este cel tibetan, înfiinţat acum
3000 de ani şi ai cărui reprezentanţi continuă tradiţia în exil. În Egipt
apare menţionat un ordin al lebedei acum 2800 de ani. Grecia şi Roma au
perpetuat acest curent spiritual, prezenţa lui este reliefată în mitologia
nordică, iar creştinismul îl asimilează, sub forma legendei Graalului şi
prin intermediul Templierilor, unul dintre legendarii cavaleri ai lebedei
fiind Godfrey de Bouillon, Duke of Lower Lorraine, conducătorul
principal al Primei Cruciade în Ţara Sfântă. În 1440 Frederick II of
Brandenburg înfiinţează un ordin al lebedei, iar în 1843 regele Frederick
William IV al Prusiei încearcă să restabilească acest ordin. Astfel, există o
echivalenţă între Ordinul cavalerilor păzitori ai Graalului, Ordinul
Templierilor şi Ordinul Lebedei.
Rupe-te de Tot şi Rupe Tot…Totul este rupt deja, Tu eşti rupt deja…
Rupându-te, te vei aduna, Rupând, vei aduna, înţelege…
4
A Rupe este a găsi mijlocul, a te mişca în mijloc, spre mijlocul
mijlocului… a RUPE este CALEA… RUP este PUR, a rupe este puritate…
RUPE-TE DE TINE, RUPE-TE DE TOATE, RUPE-LE PE TOATE, RUPE-TE PE
TINE… Oamenii sunt Zei muritori… Zeii sunt Oameni nemuritori…