Principiile dreptului procesual civil

Cele mai importante principii sunt: principiul legalitatii, principiul ale dreptului procesual civil
independentei judecatorilor, principiul inamovibilitatii judecatorilor, principiul adevarului, principiul
rolului activ al judecatorului, principiul egalitatii partilor in fata justitiei, principiul folosirii limbii romane in
justitie, principiul publicitatii, principiul oralitatii, principiul contradictorialitatii, principiul dreptului la
aparare, principiul disponibilitatii, principiul nemijlocirii si principiul continuitatii dezbaterilor.
Principiul legalitatii

Legalitatea reprezinta un principiu general recunoscut in statele democratice si implica respectarea actelor
normative de catre toate organele de stat, de toate persoanele juridice de drept public sau privat, de toti cetatenii. In
actuala lege fundamentala se fac mai multe referiri la acest principiu, el avand o valoare constitutionala.

Semnificatia principiului legalitatii in cadrul procedurii judiciare se poate desprinde din chiar dispozitiile
constitutionale, indeosebi din articolul 124 care consacra independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii.
Judecatorii sunt obligati sa unnareasca in activitate a lor respectarea tuturor dispozitiilor legale, fie ele de procedura
(privind organizarea, constituirea, compunerea si atributiile instantei ori cele referitoare la formele de procedura
propriu-zise) sau de drept material, adica sa respecte legea si sa impuna respectarea ei de catre toti subiectii
procesuali. In interpretarea legii judecatorul trebuie sa aiba in vedere litera si spiritul acesteia, iar nu preferintele sale
subiective.

Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege

Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege presupune solutionarea
litigiilor rara ingerinta in activitatea de judecata sau in deliberare a vreunui organ de stat sau a vreunei persoane
precum si impartialitatea judecatoru1ui, pozitia sa neutra fata de partile din proces, echidistanta fata de acestea.

In afara activitatii de judecata, pe plan organizatoric si administrativ, judecatorii sunt subordonati

organelor de conducere, care le pot da dispozitii, ii pot'controla cu privire la calitatea activitatii lor. Acest control nu
poate conduce, insa, la imixiuni in desfasurarea proceselor in curs sau la repunerea in discutie a ceea ce a fost deja
judecat.

Respectarea principiului independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege este garantata
de existenta unui control judiciar adecvat, de publicitatea dezbaterilor, secretul deliberarii, de inamovibilitatea
judecatorilor, raspunderea disciplinara a acestora, de autonomia instantelor judecatoresti fata de toate celelalte
autoritati statale.

Principiul inamovibilitatii judecatorilor1[8]

1
 Independenta si impartialitatea judecatorilor nu pot fi asigurate decat in acele state care, admit principiul
inamovibilitatii, o cucerire relativ moderna a dreptului. Constitutia Romaniei il copsacra in articolul 125 alin. (1) 2[9].

Prin inamovibilitate se intelege stabilitatea in functie a judecatorilor, respectiv ca acestia, odata numiti, nu
pot fi mutati inalta functie, avansati, transferati decat la cererea sau cu acordul lor. Chiar si detasarea sau delegarea
judecatorilor in alte functii decat cele in care au fost numiti de Presedintele Romaniei se pot face doar cu acordul lor.
Atunci cand nevoile bunei functionari a unei instante o impun, Ministrul Justitiei poate dispune delegarea unui
judecator la acea instanta dar pentru o perioada de cel mult doua luni intr-un an. De asemenea, eliberarea din functie
a judecatorilor nu este posibila, anterior pensionarii, decat la cererea lor sau ca sanctiune (in acest caz numai dupa
indeplinirea unor formalitati de natura sa garanteze lipsa abuzurilor organelor administrative). 3[10]

Precizarea referitoare la numirea de catre Presedintele Romaniei este necesara deoarece unii judecatori nu
sunt numiti de acesta. Este vorba despre judecatorii stagiari care sunt numiti de Consiliul Superior al Magistraturii si
abia in urma promovarii examenului de capacitate sunt numiti de Presedintele Romaniei, devenind inamovibili.
Totusi, judecatorii stagiari se bucura de stabilitate, ceea ce inseamna in liniile esentiale acelasi lucru.

Principiul adevarului

Aflarea adevarului este scopul de ultima instanta al activitatii judiciare, scop ce se coreleaza cu acela al
restabilirii legalitatii. Este imposibil a rezolva legal un litigiu atata timp cat nu cunosti adevarul;

pornind de la premise false se vor obtine concluzii false. Or activitatea judiciara cunoaste in esenta doua etape:
stabilirea faptelor, a adevarului, a premiselor si aplicarea legii la acestea pentru a rezolva litigiul. Rezolvarea
litigiului pe baze false excede intentiei oricarui legiuitor si nu este de natura sa conduca la stabilitatea raporturilor
juridice. Rezulta din aceasta importanta covarsitoare a principiului adevarului. 4[11]

Nu totdeauna judecatorul afla adevarul; procedurile justitiei umane nu sunt infailibile iar erori judiciare se
produc. De aceea se face distinctie intre adevarul judiciar si adevarul obiectiv. Situatia optima este aceea cand
adevarul judiciar si cel obiectiv corespund. Judecatorul este obligat sa nu se multumeasca a stabili - pe baza de probe
– un adevar judiciar oarecare; el trebuie sa treaca uneori chiar peste vointa partilor pentru a stabili adevarul obiectiv.
Posibilitatea stabilirii adevarului obiectiv este garantata, in legislatia noastra, printre altele, de normele ce
reglementeaza rolul activ al Judecatorului, egalitatea partilor in fata justitiei, contradictorialitatea, de normele
privind admisibilitatea si administrarea probatoriilor si de cele ce reglementeaza controlul judiciar asupra hotararilor
judecatoresti.

4
 Principiul rolului activ al judecatorului5[12]
Legislatia procesual-civila a evoluat de la conceptia judecatorului-arbitru 6[13] spre conceptia exercitarii de
catre acesta a unui rol activ, ca o conditie de baza a solutionarii juste si principiale a litigiilor.

Principiul rolului activ al judecatorului presupune:

- obligatia instantei de a pune, din oficiu, in discutia partilor imprejurari de fapt sau de drept care ar putea
conduce la dezlegarea pricinii7[14];

- obligatia instantei de a ordona din oficiu dovezile pe care le considera necesare pentru solutionarea
cauzei;8[15]

- obligatia judecatorului de a nu respinge actiunea pentru lipsa de probe sau, cu alte cuvinte, obligatia
acestuia de a starui prin toate mijloacele pentru a afla daca actiunea este ori nu intemeiata.

Rolul activ al judecatorului nu trebuie sa conduca la diminuarea rolului initiativei partilor, cu atat mai mult cu
cat judecatorul nu are totdeauna posibilitatea de a cunoaste nemijlocit ceea ce cunosc partile. In ceea ce. priveste
stabilirea situatiei de fapt reale, judecatorul va urmari cel mai adesea sa nu fie fraudati - pe cai ocolite, aparent legale
- statul sau alte persoane (fizice sau juridice) 9[16], dar si ca una din parti sa profite de nestiinta celeilalte cu privire la
imprejurarile care au semnificatie pentru corecta solutionare a litigiului.

Principiul egalitatii partilor in fata justitiei10[17]

Potrivit articolului 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei 'Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari.' Acest principiu constituie o cucerire a revolutiilor burghezo-democratice
fiind o regula esentiala pentru toate societatile moderne.

Egalitatea partilor in fata legii de procedura si a instantelor implica respectarea urmatoarelor cerinte:

- judecarea proceselor pentru toti cetatenii sa se realizeze de aceleasi instante, indiferent de pozitia lor
sociala sau in stat;
5

10
 - drepturile procesuale acordate partilor sa fie aceleasi, fara deosebire intre persoane; 11[18]

- instanta sa asigure un echilibru intre situatiile procesuale ale partilor prin incunostintarea lor asupra
termenelor de judecata, prin comunicarea actelor de procedura si prin lamuririle date cu privire la drepturile pe care
acestea le au.

Principiul desfasurarii procedurii judiciare in limba romana

Articolul 128 alin (1) din Constitutia Romaniei prevede ca procedura judiciara se desfasoara in limba
romana. Acest principiu este preluat in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca, republicata. El este
reflectarea legislativa fireasca a faptului ca Romania este un stat national roman, in care marea majoritate a
populatiei este de origine romana si in care limba oficiala este limba romana.

Pentru a asigura, insa, o adevarata egalitate a partilor intr-un proces este necesar nu numai ca limba in care
se desfasoara procedura judiciara sa fie unica, dar trebuie si sa se asigure conditiile pentru ca fiecare sa se exprime in
limba pe care o intelege cel mai bine. Astfel, acelasi articol din Constitutie garanteaza cetatenilor apartinand
minoritatilor nationale si persoanelor care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana dreptul de a lua cunostinta de
toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii prin interpret.

Solutia adoptata de legiuitorul constituant roman este menita nu numai sa inlature discriminarile 12[19], dar
are si rolul de a asigura publicitatea dezbaterilor; prin folosirea limbii oficiale exista prezumtia ca toti cetatenii
romani inteleg ce se intampla in sala de sedinta, iar permisiunea de a folosi limba materna (prin interpret) asigura
perceperea tuturor nuantelor limbii de catre .cei ce nu o cunosc perfect.

Nerespectarea principiului desfasurarii procedurii judiciare in limba romana atrage nulitatea hotararii
pronuntate in cauza. Aceeasi sanctiune intervine si in cazul incalcarii dispozitiilor privitoare la folosirea unui
interpret.

Principiul publicitatii13[20]

Publicitatea dezbaterilor, a sedintei de judecata, reprezinta unul din pilonii procedurii judiciare. De aceea,
acest principiu si-a gasit consacrarea in articolul 126 din Constitutie, care prevede ca sedintele de judecata sunt
publice, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Textul constitutional a fost preluat si in Legea Of. 304/2004 privind
organizarea judecatoreasca. Nu este insa de neglijat a observa ca el exista anterior actualei Constitutii in Codul de
procedura civila (articolul 121).

11

12

13
 Publicitatea sedintei de judecata si a dezbaterilor are menirea de a asigura in acelasi timp garantarea
drepturilor procesuale ale partilor cat si realizarea unui scop educativ-preventiv al procesului.

Pe de o parte, partilor li se asigura posibilitatea de a participa la toate sedintele de judecata, la toate

dezbaterile, la efectuarea tuturor actelor de procedura. Chiar daca articolul 122 din Codul de procedura civila
prevede. posibilitatea indepartarii din sala a partii care tulbura mersul dezbaterilor, judecatorul are obligatia ca -
inainte de inchiderea dezbaterilor - sa cheme partea in sala si sa-i aduca la cunostinta faptele importante petrecute in
lipsa ei, precum si declaratiile celor ascultati.

Pe de alta parte, acest principiu da, expresie si dreptului publicului de a asista la desfasurarea procesu1ui.
Opinia publica are posibilitatea, in acest fel, de a-si forma o parere despre modul de administrare a justitiei, despre
consecintele incalcarii sau nerespectarii unor norme de drept, despre modul de interpretare a unor dispozitii legale,
despre avantajele solutionarii amiabile a tuturor litigiilor. In mod exceptional, atunci cand dezbaterea publica ar
putea vatama ordinea sau moralitatea publica ori pe parti (prin afectarea dreptului la viata intima), judecatorul poate
declara sedinta secreta, respectiv sedinta la care participa doar partile si reprezentantii lor. Chiar si in acest caz
hotararea judecatoreasca trebuie pronuntata in sedinta publica, sub sanctiunea nulitatii.

Principiul oralitatii14[21]

In conformitate cu prevederile articolului 127 din Codul de procedura civila, 'Pricinile se dezbat verbal,
daca legea nu prevede altfel'. Oralitatea domina numai faza dezbaterilor, fara sa excluda unele elemente ale
procedurii scrise. Ea implica dreptul partilor de a

sustine verbal pretentiile, de a da explicatii, de a pune concluzii cu privire la toate imprejurarile de fapt sau de drept
ale litigiului, dar nu exclude dreptul de a, depune concluzii sau de a formula cereri in scris.

Ca o expresie elocventa a principiului oralitatii, toate cererile formulate inscris trebuie sustinute oral, iar
concluziile scrise trebuie sa respecte concluziile orale. Daca in dezbaterile de la finalul unui proces civil o parte
sustine oral concluziile, concluziile scrise pe care eventual - le va depune nu pot contine exceptii, cereri, uneori chiar
idei ce nu au fost expuse oral. Intr-o asemenea situatie,judecatorul, de la caz la caz, fie va repune cauza pe rol pentru
ca noile chestiuni sa fie discutate in prezenta partii adverse, fie nu va lua in seama alegatiile ce nu au fost exprimate
macar sintetic oral.

Principiul oralitatii este o garantie a realizarii altor principii, precum publicitatea si contradictorialitatea; iar
nerespectarea sa atrage nulitatea hotararii judecatoresti.

Principiul contradictorialitatii15[22]

14
 Contradictorialitatea consta in posibilitatea oferita partilor de a di_cuta orice element de fapt sau de drept
ce intereseaza o cauza si in obligatia instantei de a nu ordona nici o masura, de a nu pronunta o hotarare, decat dupa
ce masura sau problema asupra careia urmeaza a hotari a fost pusa in discutia contradictorie a partilor. Nu
intereseaza daca partile au discutat efectiv, daca au pus concluzii cu privire la acea <;hestiune, ci doar ca instanta sa
le ofere aceasta posibilitate si ele sa nu fie impiedicate sa o valorifice. Astfel, instanta poate purcede la judecarea
unei cauze in toate situatiile in care partile au fost citate legal si nu au invederat un motiv ce le face imposibila
prezenta la judecata.

De la acest principiu exista aparente exceptii, respectiv situatii cand instanta poate lua unele hotarari chiar
fara citarea partilor, dar toate aceste hotarari pot fi atacate la instantele de control judiciar, iar

in caile de atac contradictorialitatea se realizeaza in absolut toate cazurile. Judecarea in prima instanta rara citarea
partilor este justificata - in mod exceptional - de urgenta rezolvarii unei anumite probleme care, daca ar fi rezolvata
cu intarziere, ar genera prejudicii morale sau materiale deosebite.16[23]

Principiul contradictorialitatii este una din cele mai elocvente expresii ale dreptului la aparare, iar
nerespectarea acestuia conduce, cum este si firesc, la nulitatea hotararii.

Principiul dreptului la aparare17[24]

Dreptul la aparare semnifica mai mult decat se intelege in mod obisnuit. El are o semnificatie materiala si
una formala.

In acceptiunea formala, prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea partilor de a fi asistate sau
reprezentate de un avocat. Legislatia procesual-civila nu instituie obligatia partilor de a-si angaja aparator, dar
articolele 74-81 din Codul de procedura civila reglementeaza cazurile si conditiile in care partile ce nu sunt in stare
sa faca fata cheltuielilor unei judecati pot beneficia de asistenta gratuita din partea unui avocat.

In acceptiunea materiala, dreptul la aparare desemneaza ansamblul prerogativelor recunoscute de lege

partilor in scopul sustinerii intereselor lor. 18[25] El include dreptul partilor de a lua cunostinta de actele de la dosarul
cauzei, de a solicita probe, de a recuza judecatorii, de a ataca hotararile judecatoresti, etc. Putem spune, intr-un
anumit sens, ca intreaga reglementare procesual-civila este expresia legislativa a dreptului la aparare.

15

16

17

18
 Principiul disponibilitatii19[26]

Disponibilitatea trebuie inteleasa in opozitie cu oficialitatea. Daca prin oficialitate se intelege indeplinirea
actelor de procedura cu sau fara acordul partilor, chiar impotriva vointei lor, prin disponibilitate se va intelege
posibilitatea conferita partilor de a sesiza instanta, de a dispune de obiectul litigiului si de mijloacele de aparare.

Principiul disponibilitatii cuprinde in continutul sau urmatoarele prerogative importante20[27]:

-       dreptul partii de a promova sau nu actiunea;

-       dreptul reclamantului de a determina limitele actiunii, de a renunta la actiune sau la dreptul subiectiv;

-       dreptul paratului de a recunoaste pretentiile reclamantului; dreptul partilor de a pune capat procesului
printr-o tranzactie;

-       dreptul partilor de a exercita sau de a renunta la exercitarea cailor de atac;

-       dreptul partilor de a propune probe sau de a renunta la administrarea probelor pe care ele le-au
propus.

Principiul disponibilitatii nu are un caracter absolut, fiind, intr-o anumita masura, limitat de dispozitiile
legale ce confera Ministerului Public, autoritatii tutelare, institutiilor de ocrotire a minorilor, altor institutii dreptul
de a promova unele actiuni in interesul anumitor categorii de persoane (in special cele fara capacitate de exercitiu
sau cu capacitate de exercitiu restransa). O alta limitare o constituie prerogativa judecatorului de a nu da curs acelor
acte de dispozitie ale partilor prin care se urmareste atingerea unor scopuri ilicite.

Principiul disponibilitatii este specific exclusiv procesulu civil deoarece litigiile in acest caz se poarta
asupra unor drepturi si interese in covarsitoarea lor majoritate particulare, individuale. El nu poate fi regasit in
proceduri ce reglementeaza solutionarea litigiilor il care primordial este interesul public.

Principiul nemijlocirii21[28]

Principiul nemijlocirii presupune obligatia instantei de: administra in mod direct toate probele pe care isi
intemeiaza hotararea respectiv de a audia ea insasi martorii, de a dispune si de a verific: direct expertizele judiciare

19

20

21
necesare, de a nu lua in considerare probt administrate Intr-un alt litigiu, de catre o alta instanta. 22[29]

De la acest principiu exista mai multe exceptii. Una dintre ele se refera la administrarea probelor de catre o
alta instanta, prin comisie rogatorie, in conditiile prevazute de articolul 169 din Codul de procedura civila. 23[30] O
alta exceptie ,o constituie procedura de asigurare a dovezilor cand cererea de administrare de probe anterioara
judecati litigiului se adreseaza judecatoriei in circumscriptia careia se am martorul sau obiectul cercetarii, in
conformitate cu prevederile articolelor 235-241 din Codul de procedura civila. In fine, in vedere: realizarii aceluiasi
scop al celeritatii, cat si pentru evitarea cheltuielilor inutile, probele administrate de o instanta pot fi avute in vedere
de instanta la care s-a declinat competenta de solutionare sau la care litigiul a ajuns sa fie judecat ca urmare a
stramutarii.

Principiul continuitatii

Principiul continuitatii implica cerinta ca judecarea pricinii sa se faca, pe cat posibil, de acelasi complet de
judecata si intr-o singura sedinta, care sa se incheie cu deliberarea si pronuntarea hotararii. Acest lucru nu este
posibil aproape in nici un caz datorita dificultatilor inerente in administrarea probelor si in asigurarea conditiilor
pentru respectarea tuturor celorlalte principii ale dreptului procesual civil.

Astfel, in cauzele civile se acorda in mod legal mai multe termene de judecata. Amanarile sunt determinate
de cauze precum lipsa de aparare a cel putin uneia din parti, de neefectuarea expertizelor judiciare in termenele
dispuse de judecator, de lipsa martorilor, etc.

Este o tendinta actuala, relevata de masuri organizatorice, administrative aceea a mentinerii continuitatii
completului de judecata de la primul termen si pana la pronuntarea hotararii. Daca apar situatii care impun
schimbarea a cel putin unui judecator din completul de judecata, anterior solutionarii cauzei, aceasta se face in
modalitati strict determinate prin Codul de procedura civila si prin Regulamentul de ordine interioara al instantelor
judecatoresti. In prezent dispozitiile articolului 292 din Codul de procedura civila permit schimbarea completului de
judecata pana la inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita dupa acest moment determinand reluarea de la
inceput a dezbaterilor.

22

23