NOTE DE CURS DREPT PROCESUAL CIVIL Lector univ.dr.

CZIKA DANIELA

Cap. I. CONSIDERAII GENERALE PRIVIND PROCESUL CIVIL

I. Noiunea dreptului procesual civil i legtura acestuia cu dreptul material civil nfptuirea justiiei n cauzele civile se realizeaz n conformitate cu procedura stabilit de lege, pe baza unui ansamblu de norme juridice ce reglementeaz aceast procedur. Ramur distinct a sistemului de drept, dreptul procesual civil reprezint ansamblul normelor juridice care reglementeaz activitatea de judecat a instanelor judectoreti privitoare la drepturi civile ori la interese legitime care se pot realiza numai pe calea justiiei, precum i modul de executare silit a hotrrilor judectoreti sau a altor titluri executorii. II. Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil Definiie Principiile organizrii i funcionrii justiiei pot fi definite ca fiind acele reguli cu caracter general pe baza crora sunt structurate i i exercit atribuiile prevzute de lege sistemul de instituii care compun puterea

judectoreasc, raporturile dintre aceste instituii precum i relaiile pe care le stabilesc cu celelalte autoriti ale statului, cu organizaiile private i cu cetenii. Dreptul procesul civil, ca ramur a sistemului de drept romn este constituit pe baza unor principii specifice, denumite principii fundamentale ale dreptului procesual civil. 1. Principiul legalitii Acest principiu este un principiu cadru, nuntrul cruia trebuie s se regseasc toate celelalte principii. Principiul legalitii semnific faptul c desfurarea ntregii activiti procesuale, toate actele participanilor la procesul civil, deliberarea i hotrrea pronunat, trebuie s aib loc i s se realizeze numai n conformitate cu prevederile legii. A se vedea Art. 124 din Constituie . 2. Principiul aflrii adevrului Acest principiu presupune existenta unei concordane depline ntre realitatea mprejurrilor n care s-a produs faptul prejudiciabil i concluziile la care a ajuns instana, exprimate n hotrrea dat cu privire la aceste mprejurri. A se vedea n acest sens art.129 alin.5 C.proc.civ. 3. Principiul dreptului la aprare Potrivit prevederilor art.24 din Constituie dreptul la aprare este garantat, n tot cursul procesului prile avnd dreptul s fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. n acelai sens, art.13 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciar dispune c: Dreptul la aprare este garantat. n tot cursul procesului, prile au dreptul s fie reprezentate sau, dup caz, asistate de un aprtor, ales sau numit din oficiu, potrivit legii. 4. Principiul publicitii Publicitatea edinei de judecat este consacrat n art.121 din Codul de
2

procedur civil: edinele vor fi publice afar de cazurile cnd legea dispune altfel. De la acest principiu exist o excepie: instana poate sa dispun ca dezbaterile sa se fac n edin secret, dac dezbaterea public ar vtma ordinea sau moralitatea public sau pe prti. n acest caz, prile vor putea fi nsoite, n afar de aprtorii lor, de cel mult dou persoane desemnate de ele. Hotrrea se pronun ntotdeauna n edin public, sub sanciunea nulitii. 5. Principiul oralitii n temeiul acestui principiu preedintele completului are obligaia, sub sanciunea nulitii hotrrii, de a da cuvntul prilor pentru a-i susine oral preteniile, a discuta regularitatea actelor de procedur, a propune probe i a formula concluzii. Codul de procedur civil consacr principiul oralitii dezbaterilor n art.127:pricinile se dezbat verbal, dac legea nu dispune altfel. 6. Principiul rolului activ al judectorului Principiul rolului activ al judectorului, consacrat de art. 129 130 C. proc. civ., oblig instana ca mai nti de toate s dea aciunii calificarea juridic exact i n funcie de aceasta s verifice condiiile de admisibilitate a cererii i s se pronune apoi n concret asupra tuturor capetelor de cerere. 7. Principiul disponibilitii Procesul civil este caracterizat de disponibilitate n sens material i n sens procesual. Principiul disponibilitii cuprinde urmtoarele drepturi : - dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil. dreptul de a determina limitele cererii de chemare n judecat sau ale aprrii.
3

dreptul de a renuna la judecat sau la dreptul subiectiv, dreptul dreptul de a ataca sau nu prin cile de atac legale, hotrrea dreptul de a cere executarea hotrrilor judectoreti. 8.Principiul contradictorialitii Principiul contradictorialitii se ntlnete n raporturile dintre pri

de achiesare i dreptul de a stinge litigiul printr-o tranzacie. judectoreasc, i de a strui sau nu n calea de atac exercitat. -

i n raporturile dintre pri i instan manifestndu-se n toate fazele i etapele procesului civil, excepie fcnd etapele deliberrii i pronunrii hotrrii. Contradictorialitea n procesul civil ngduie prilor s participe activ la prezentarea, argumentarea i dovedirea dreptului lor, n cursul desfurrii judecii, avnd dreptul de a discuta i combate susinerile fcute de fiecare din ele,precum i de a-i expune punctul de vedere asupra iniiativelor instanei n scopul stabilirii adevrului i al pronunrii unei hotrri legale i temeinice. Nerespectarea acestui principiu deosebit de important deoarece asigur i dreptul la aprare i aflarea adevrului, este sancionat cu nulitatea hotrrii 9.Principiul nemijlocirii Acest principiu const n obligaia instanei de a cerceta direct i nemijlocit toate elementele care servesc la lmurirea mprejurrilor cauzei. Conform legislaiei actuale, administrarea dovezilor se face de ctre completul de judecat n ntregul su, fie la sediul instanei, fie la locul unde se gsete proba ce urmeaz a fi administrat. 10.Principiul continuitii

Principiul continuitii presupune ca judecarea pricinii s se fac de la nceput i pn la sfrit de acelai complet de judecat, ntr-o singur edin, care s se ncheie prin deliberarea judectorilor i pronunarea hotrrii. n legislaia noastr acest principiu are o aplicativitate limitat la faptul c hotrrea trebuie s fie pronunat de aceiai judectori n faa crora s-au pus concluziile n fond. Nerespectarea acestui principiu atrage casarea hotrrii potrivit art.304 pct.2 C.proc.civ. 11. Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege Independenta judecatorului nu poate fi conceputa in lipsa unor garantii legale corespunzatoare : - existenta unui control judiciar adecvat de natura sa asigure respectarea legalitatii si sa garanteze independenta judecatorilor. Institutia cailor de atac este consacrata in marea majoritate a legislatiilor procesuale si ea are ca scop remedierea erorilor judiciare; - publicitatea dezbaterilor; - secretul deliberarii; - inamovibilitatea judecatorilor; - raspunderea disciplinara a judecatorilor; - autonomia instantelor judecatoresti fata de toate celelalte autoritati statale.1

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 17.

12.Principiul desfasurarii procedurii judiciare in limba romana In concordanta cu dispozitiile art. 6 alin. 1 din Constitutia Romaniei, care garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la "exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase", precum si cu principiul egalitatii tuturor cetatenilor, art. 127 alin. 2 din legea fundamentala instituie si o importanta exceptie. Potrivit acestui text: "Cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit" . Potrivit art. 128 din Constitutia Romaniei si art. 12 al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, in procesul civil procedura judiciara se desfasoara in limba romana si ca urmare in fata organelor judiciare se asigura partilor si altor persoane chemate in proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se in limba romana.2. 13.Principiul inamovibilitatii judecatorilor Constitutia Romaniei, fidela principiilor statului de drept, dar in egala masura si principiilor dreptului international, a consacrat in art. 124 alin. 1 inamovibilitatea judecatorilor. Potrivit textului constitutional amintit: "Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sint inamovibili, potrivit legii". Modul de investire in functie - alegere sau numire - nu este prin el insusi de natura sa asigure impartialitatea judecatorilor. Mai este necesar in acelasi timp ca magistratii sa fie constituiti intr-un corp profesional si
2

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 26.

avansati pe criterii de competenta, iar raspunderea lor disciplinara sa intervina numai in conditii care justifica declansarea unei atare proceduri. O temeinica pregatire profesionala si impartialitatea judecatorilor sunt cerinte esentiale ale bunei functionari a autoritatii judecatoresti intr-un stat de drept. Fara indeplinirea acestor conditii nu se poate vorbi de o reforma reala a justitiei, asa cum fara profesori nu pot exista nici planuri adecvate de invatamant3.

Capitolul II.NORMELE DE PROCEDUR CIVIL

I. Definitia normelor de procedura civila Normele de procedura civila sunt acele norme juridice care reglementeaza modul de judecata a pricinilor civile si cele privind punerea in executare silita a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii. Exist 2 mari categorii de norme civile: -norme de drept material (norme de fond) care reglementeaz raporturile sociale cu privire la persoane, ntre subiectii de drept si patrimoniul lor;

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 20.

-norme de drept procesual care reglementeaz raporturile sociale legate de infaptuirea justitiei si punerea in executare a hotrrilor si a altor titluri executorii. II. Clasificarea normelor de procedura civila a. dupa obiect: -norme de organizare judecatoreasc reglementeaza organizarea si funcionarea instantelor: au caracter imperativ, cu exceptia normelor privitoare la recuzarea judecatorilor. -norme de competen reglementeaz sarcinile instantelor judectoresti fa de atribuiile altor organe cu activitate jurisdicional (general), modul de repartizare ntre instane de drept diferit (material) i ntre instane de acelai grad (teritorial); Au caracter imperativ, n principiu, doar normele de competen material, cele de competen teritoriala au caracter dispozitiv, cu exceptia celor care se refera la persoane si al bunuri prev in art, 13-16 Cpc. -norme de procedur propriu-zise - reglementeaza modul de judecare si de executare si pot fi:
-

de procedur contencioas; de procedu necontencioas; de executare silita.

In principiu, au caracter imperativ cele care determin ordinea fireasc a judecii, etapele si principiile; au caracter dispozitiv normele care stabilesc faciliti pentru pri.
b. dupa ntinderea cmpului de aplicare:

-norme generale se aplic n toate cazurile i n orice materie, dac legea nu prevede altfel;
8

-norme speciale se aplic numai ntr-o anumit materie, cuprind dispozitii derogatorii, de strict interpretare i aplicare; se aplic cu prioritate i se completeaza cu norma general.
c. dup caracterul conduitei pe care o prescriu:

-norme imperative impun o anumit conduit obligatorie, de la care este interzis s se deroge, chiar cu autorizarea instanei; nerespectarea lor atrage nulitatea ababsolut; aplicarea lor poate fi cerut de oricare din prtile din proces, inclusiv din oficiu, de ctre instan; viciile unui act procedural savrit prin nclcarea unei norme imperative nu pot fi acoperite prin voina prilor; -norme dispozitive (supleative) suplinesc voina neexprimat a prilor, ngduindu-le s i exercite dreptul de dispoziie; prile se pot nelege, n anumite limite. Nerespectarea lor atrage nulitatea relativ; aplicarea lor poate fi cerut doar de ctre partea n favoarea creia acioneaz norma; partea interesat poate renuna la invocarea inclcrii normei supleative. Pentru distingerea caracterului imperativ sau dispozitiv al normelor de procedur legiuitorul stabilete anumite criterii: - exprimarea legiuitorului;
-

cnd exprimarea nu permite calificarea exact se folosete criteriul finalitii textului; au caracter imperativ normele care, prin finalitatea lor, depesc interesul personal i vizeaz un interes general.

Capitolul III. PROCESUL CIVIL

I. Definirea procesului civil. Persoana ale crei drepturi subiective civile sunt contestate sau nclcate se poate adresa instanei de judecat competente pentru a restabili aceast situaie. Sesizarea instanei se face prin cererea de chemare n judecat. Prin proces, n sens etimologic, se nelege mers, evoluie, desfurarea unui fenomen, eveniment. DEFINITIE : Procesul civil este activitatea desfurat de ctre instan, pri, organe de executare i alte persoane sau organe care particip la nfptuirea de ctre instanele judectoreti a justiiei n pricinile civile, n vederea realizrii sau stabilirii drepturilor i intereselor civile deduse judecii i executrii silite a hotrrilor judectoreti sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevzute de lege. II. Fazele i etapele pe care acesta le parcurge Procesul civil parcurge dou faze: 1.Faza judecii care se desfoar mai nti n faa instanei de fond i se finalizeaz cu deliberarea i pronunarea hotrrii. Ea este declanat prin

10

cererea de chemare n judecat care investete instana competent. La rndul su, aceast faz cuprinde mai multe etape: Prima etap (etapa scris), const n ncunotiinarea reciproc a prilor despre preteniile, aprrile i probele ce urmeaz a fi administrate n vederea dovedirii lor. Cea de a doua etap este etapa dezbaterilor n edina de judecat, etap complex ce se desfoar, de regul, la mai multe termene de judecat, dnd posibilitatea prilor s-i susin n mod real i contradictoriu preteniile i aprrile, s administreze probe i s pun concluzii asupra fondului cauzei . Dezbaterea este contradictorie i este condus i controlat de judector cu respectarea unor principii fundamentale (principiul contradictorialitii, principiul dreptului de aprare, principiul rolului activ al judectorului, principiul disponibilitii, principiul publicitii i principiul oralitii). Dup nchiderea dezbaterilor, urmeaz etapa deliberrii i pronunrii hotrrii. Prin epuizarea acestor etape se finalizeaz judecata n prima instan, dar partea nemulumit poate declana etapa cilor de atac. Poate exista i o etap a cilor extraordinare de atac, care vizeaz, n condiiile legii, hotrri definitive sau irevocabile. 2.Faza executrii silite care include activitatea instanei de executare i a executorilor judectoreti care-si ndeplinesc atribuiile procesuale sub controlul instanei. Nu este obligatoriu ca procesul civil s parcurg toate aceste etape, n consecin se impun urmtoarele precizri: -faza executrii silite intervine n cazul hotrrilor susceptibile de a fi puse n executare cu ajutorul forei de constrngere a statului, n msura n care debitorul nu-i execut de bun voie obligaia.(de ex.o hotrre
11

judectoreasc pronunat ntr-o aciune n constatare nu este susceptibil de executare silit ).De asemenea, dac debitorul i va executa de bun voie obligaia consemnat n titlu executoriu faza executrii va lipsi; -n ipoteza n care creditorul pune n executare un alt titlu executoriu dect o hotrre judectoreasc, va exista numai faza executrii;(de ex.este cazul executrii silite a unui contract de credit bancar). -este posibil ca procesul s se termine fr o judecat propriu-zis atunci cnd reclamantul i retrage aciunea, renun la dreptul su, tranzacioneaz ori las pricina n nelucrare, ori dac partea interesat nu exercit cile de atac mpotriva hotrrii pe care o consider legal i temeinic. Dispoziiile codului de procedur civil care reglementeaz desfurarea procesului civil respect normele impuse de CEDO n aceast materie . Astfel ,n conformitate cu art.6 pct.1 din Convenia European a Drepturilor Omului: Orice persoan are dreptul s-i fie examinat cauza sa n mod echitabil, de ctre un tribunal independent i imparial, stabilit prin lege, care va decide asupra drepturilor i obligaiilor sale civile sau asupra temeiniciei oricrei acuzaii n materie penal mpotriva ei. Hotrrea trebuie s fie pronunat n public, dar accesul n sala de edin poate fi interzis persoanelor sau publicului n timpul ntregului sau a unei pri din proces, n interesul moralitii, ordinii publice sau al securitii naionale ntr-o societate democratic, cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces o cer sau n msura considerat strict necesar de ctre tribunal, cnd datorit unor mprejurri speciale publicitatea ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei. De asemenea , Constituia consacr ,n art.21, accesul liber la justiie orice persoan se poate adresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a

12

libertilor i intereselor sale legitime nici o lege nu poate ngrdi acest drept.

CAP IV.COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI

Termenul de competenta nu este propriu dreptului, l ntlnim si in alte domenii4. Dar chiar in domeniul dreptului termenul are acceptiuni diferite. In domeniul dreptului, exercitarea atributiilor instantelor judecatoresti in statul de drept nu se poate face fara o delimitare clara a sarcinilor ce revin acestora in functie de gradul de ierarhie pe care se afla, fie intre instantele judecatoresti si alte organe carora legea le confera atributii jurisdictionale. In domeniul dreptului termenul de competenta are mai multe acceptiuni.5 In cadrul dreptului procesual civil competenta este definita ca fiind aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti (unui alt organ de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala) de a judeca un anumit litigiu.6Deci, vorbind de competenta ne raportam la instanta judecatoreasca (sau la un alt organ de jurisdictie, ori cu activitate jurisdictionala) si nu la judecatorii care simt incadrati la acea instanta.7 Privita din punct de vedere juridic, problema competentei intereseaza toate ramurile dreptului, de justa ei rezolvare depinzand cunoasterea

4 5

Fl. Marcu, C.Maneca, Dictionar de neologisme, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978, pag. 236. S. Ghimpu, Gh. Brehoi, Gh. Mohanu, A. Popescu, I. Urs, Dictionar juridic, Ed. Albatros, Bucuresti,1985, pag. 96; A. Iorgovan, Consideratii pe marginea unui curs universitar, Studii si Cercetari Juridice nr.3/1985, pag. 255-256; I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. I, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1995, pag. 319320. 6 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.136-137. 7 V. M. Ciobanu, Interesul practic al clasificarii legilor de procedura in functie de obiectul lor de reglementare, Revista Romana de Drept, nr. 4/1983, pag. 37

13

organelor chemate sa solutioneze problema privind apararea drepturilor si intereselor persoanelor fizice si juridice in statul de drept8.

I.Clasificarea normelor de competen:

1. dup organul jurisdicional:

-norme de competen general reglementeaz activitatea tuturor organelor jurisdicionale. Au caracter absolut. -norme de competen jurisdicional opereaz n cadrul aceluiai sistem de organe; Ele reglementeaz activitatea fiecrui organ de jurisdicie si se subdvid n: -norme de competen material (care au caracter absolut) ne raportm la instane judectoreti de grad diferit; Sunt reglementate de norme imperative: -competena material funcional dup felul atribuiilor jurisdictionale; -competena material procesual n funcie de obiect, valoare sau natura litigiului. -norme de competen teritorial au caracter imperativ; stabilesc competenta teritoriala in materie de stare si capacitate a persoanelor; sunt norme pentru instante de acelasi grad: -competena teritorial de drept comun - cererea de chemare n judecat se introduce la instana de drept comun competent din punct de vedere teritorial. Au caracter relativ;
8

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generala, pag. 134; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 371-372; Fl. Magureanu, Drept procesual civil, ed. a III-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, pag.135 si urm.

14

-competena teritorial facultativ (alternativ) reclamantul poate alege ntre mai multe instane. Au caracter relativ; -competena teritorial exclusiv numai la o anumit instan. Au caracter absolut.
2. dup caracterul normelor ce reglementeaz competena:

-competena absolut reglementat prin norme imperative, obligatorii att pentru pri, ct i pentru instan; necompetena absolut a instanei poate fi invocat oricnd, att n faa instanei de fond, ct i a instanei de apel sau de recurs; -competena relativ reglementat de norme dispozitive, prile pot deroga, nclcarea normelor nu poate fi invocat dect de ctre prt i NUMAI prin ntmpinare sau la prima zi de judecat. II.COMPETENTA GENERAL Atunci cnd o lege special nu stabilete expres competena altui organ de jurisdicie, litigiul va fi soluionat de ctre instanele judectoreti. a.Directiile generale ale finantelor publice judetene, care emit decizii impotriva lor se poate face contesaie la Ministerul Finantelor. b.n materie de invenii i mrci: competent OSIM:
-

contestaiile mpotriva hotrrilor OSIM sunt soluionate de Comisia de Reexaminare din cadrul OSIM; mpotriva hotrrilor acesteia recurs la Tribunalul Bucureti, n 3 luni de la comunicare;

n competena instanelor: sunt litigiile cu privire la calitatea de inventator; anularea unui brevet de invenie emis de OSIM, cererea privind acordarea unei licene obligatorii;

c.n materia contraveniilor:

15

judectoria n raza creia a fost savrit contravenia pentru plagerile potriva p-v de sanconare contravenional de transformare a amenzii n nchisoare contravenional.

d.n materia exercitrii drepturilor i ndatoririlor printeti:

-

autoritatea tutelar pentru vizitarea minorului n timpul cstoriei, cnd printii sunt desprii n fapt; instana n timpul divorului.

e.n materia ncredinrii minorului:

-

ncredinarea lor altor persoane dect prinilor de ctre comisiile pentru ocrotirea minorilor; n timpul divorului ns, sau ca urmare a decderii prinilor din drepturile printeti instana de judecata.

f.n materia nregistrrilor de stare civil i a actelor de stare civil: - pentru efectuarea si reconstituirea actelor de stare civil serviciul de Stare Civil; pentru anularea, rectificarea, completarea, inregistrarea tardiva a nasterii instana de judecat; g.n materia schimbrii numelui i a prenumelui:
-

pe cale administrativ sunt competente organele de poliie; n urma ronunrii divortului i desfacerii adoptiei este competent instana de judecat.

h.n materie succesoral:

-

dac succesorii se neleg este competent notarul, daca nu se neleg este competent instana de judecat;

i.n materie electoral:

-

tribunalul pentru contestaiile la constituirea Comisiilor electorale; tribunalele i judectoriile pentru contestaiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor pentru comisiile locale; CCJ pentru contestaiile privind formarea i componena Biroului Electoral Central.
16

j.n materia competentei Curtii Constitutionale:

-

Aceasta analizeaz constituionalitatea actelor normative (controlul anterior, controlul posterior).

k.n materia litigiilor de munc Este competent Tribunalul-secia de dreptul muncii. l.n materia contenciosului administrativ:
-

orice persoan fizic sau sau juridic, dac se consider vatamat n drepturile sale printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat (inclusiv nerspunderea petitionarului, n temen de 30 de zile de la nregistrarea cererii) al autoritaii administrative de a i rezolva cererea, se poate adresa instanei judectoreti competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins i repararea pagubei ce i-a fost cauzat. III.COMPETENA MATERIAL A INSTANELOR DE JUDECAT Competena material a judectoriei Judecatoriile judeca:

a. n prim instan, judec toate cererile, n afar de cele date prin lege n

competena altor instane. Judectoriile sunt instanele de drept comun pentru judecata n prim instan;
b. plngerile mpotriva hotrrilor autoritilor administraiei publice sau a

altor organe cu activitate jurisdictional n cazurile prevzute de lege (ex: plngerile mpotriva proceselor verbale de sancionare contravenional);
c. n orice alte materii date prin lege n competena lor (ex: contestatia la

executarea silita). Competena material a tribunalului

17

a. n prim instan judec: -

procese si cereri in materie civila, al caror obiect are o valoare mai mare de 500.000 lei, cu excepia cererilor de mpreal judiciar, a cererilor n materie succesoral, a cererilor neevaluabile n bani i a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii, sau, posesorii, formulate de terii vtmai n drepturile lor prin aplicarea legilor n materia fondului funciar;

- conflictele de munc, cu excepia celor date prin lege n competena altor instane;
-

cereri in materie de contencios administrativ, n afara celor date n competena Curilor de Apel; procese i cereri n materie de creaie intelectual i de proprietate industrial; procese i cereri n materie e expropriere; cereri pentru adopiilor; ncuviinarea adoptiilor, nulitatea sau desfacerea

cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare n procese penale; cereri de recunoastere a hotrrilor date in ri strine, sau de ncuviinare a executrii silite a acestor hotrri.

b. ca instane de apel judec apelurile mpotriva hotrrilor date de

judectorii n prim instan;

c. ca

instane de recurs judec recursurile mpotriva hotrrilor

judectoriilor care nu sunt supuse apelului;

d. n orice alte materii date, prin lege, n competena lor: -

ci extraordinare de atac mpotriva propriilor hotrri; contestaia la executare, cnd tribunalul este instana de executare;
18

cereri de indreptare a greelilor materiale din propriile hotrri; conflicte de competen ntre dou judectorii aflate n raza Tribunalului, sau ntre o judectorie din raza lui i un alt organ jurisdicional;

cererea de recuzare a tuturor judectorilor de la o judectorie din raza sa; TRIBUNALUL MUNICIPIULUI BUCURETI are n

competen exclusiv:
-

nregistrarea partidelor politice; n materie de inventii si mrci;

- validarea alegerii Primarului General al capitalei; - cereri de adoptie cu element de extraneitate. 1. Competenta materiala a Curtii de Apel
a. n prim instan judec cererile n materie de contencios administrativ

privind actele autoritilor i instituiilor centrale;

b. ca instant de apel judec apelurile mpotriva hotrrilor pronunate n

prim instan de ctre tribunale;

c. ca instant de recurs judec recursurile mpotriva hotrrilor

tribunalelor, pronunate n apel sau mpotriva hotrrilor pronunate n prim instan de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum i n orice alte cazuri expres prevzute de lege;
d. n orice alte materii date de lege n competena lor: -

conflictele de competen ntre dou tribunale, sau un tribunal i o judectorie care se afl n raza sa, ntre dou judectorii care nu se afl n raza aceluiai tribunal sau ntre un tribunal din raza sa i un alt organ jurisdictional;

19

contestaiile la executarea silit, cnd Curtea de Apel este instana de executare; cereri de ndereptare a greelilor materiale din propriile hotrri. recursuri mpotriva hotrrilor Curii de Apel si a altor hotrri, n cazurile prevzute de lege; recursurile n interesul legii; n orice materii date n competena sa, prin lege; conflicte de competen ntre dou curi de apel; ntre dou tribunale, sau ntre un tribunal i o judectorie, sau ntre dou judectorii care nu aparin aceleiai curi de apel; ntre o Curte de Apel si un alt organ jurisdictional;

2. Competenta materiala a CCJ

-

- cereri de recuzarea a unei Curti de Apel;

-

cereri de strmutare; contestaia n anulare i revizuirea mpotriva propriilor hotrri; cereri de ndreptare a greslilor materiale din propriile hotrri; CCJ n Secii Unite, judec: recursuri mpotriva hotrrilor sale, pronunate n prim instan; sale; IV.COMPETENA TERITORIAL

- recursuri n interesul legii i recursuri mpotriva deciziilor seciilor

1. competena teritorial de drept comun:

- cererea se face: la instanta de la domiciliul prtului. Dac prtul are domiciliul n strintate sau nu are domiciliul cunoscut, cererea se face la instana reedinei sale din ar, iar dac nu are nici
20

reedin cunoscut, la instana domiciliului sau reedinei reclamantului; n cazul n care prtul are, n afara domiciliului su, o ndeletnicire profesional sau o aezare agricol, comercial sau industrial, n mod statornic, cererea se poate face i la instana locului acestei aezri, pentru obligaiile patrimoniale care sunt nscute sau care urmeaz s se execute n acel loc;
-

la instanta sediului principal la firmei, pentru persoane

juridice de drept privat; Cererea poate fi formulat i la instana locului unde societatea i are reprezentana, pentru obligaiile ce urmeaz a fi executate n acel loc sau care izvorsc din acte ncheiate prin reprezentant sau din fapte svrite de acesta;
-

dac prtul este o asociaie sau o societate fr

personalitate juridic este competent instana de la domiciliul persoanei careia i s-a ncredinat preedinia sau directoratul; daca o astfel de persoana nu exist la instana domiciliului oricruia dintre asociati.
-

domiciliu = adresa unde paratul locuieste efectiv, fara mutatie; -la instanele din capitala rii sau la cele din reedina judecului unde i are domiciliul reclamantul, pentru cererile ndreptate mpotriva statului, direciilor generale, regiilor publice, caselor autonome i administraiilor comerciale ; n cazul n care sunt competente mai multe judectorii din circumscripia aceluiai tribunal, cererile artate mai sus se introduc la judectoria din localitatea de reedin a judeului, iar n capital, la judectoria sectorului 4.

21

Cererea ndreptat mpotriva ami multor pri poate fi fcut la instana competent pentru oricare dintre ei.
2. Competena teritorial alternativ (facultativ)

Potrivit disp. art. 10 c.p.c.exist 8 cazuri de competen alternativ:

-

pentru desfacerea unui contract (executate, anulare,

rezoluiune, reziliere) i la instana locului prevzut n contract pentru executarea, chiar i n parte, a contractului;
-

n cererile ce izvorsc dintr-un contract de locaiune a unui

imobil, n aciunile n justificare sau n prestaie tabular, instana locului unde se afla imobilul; - cererile ce izvorsc dintr-o cambia, cec sau billet la ordin, instana locului de palt; - cererile privitoare la obligaii comerciale , instana locului unde obligaia a luat natere sau cea a locului plii; - cererile izvorte dintr-un contract de transport, instana locului de plecare sau de sosire;
-

n cererile mpotriva unei femei catorite care are reedinta cererile pentru pensie alimentar instana domiciliului n cererile ce izvorsc dintr-un fapt ilicit instana locului unde

diferit de cea a soului instana resedintei femeii;

-

reclamantului;
-

s-a savrit acel fapt.

-

n materie de asigurare instana domiciliului asiguratului, sau unde se afla bunurile asiguratului sau unde s-a produs accidentul;

3. Competenta teritoriala exclusiv: -

pentru imobile instana unde se afl imobilul;

22

n materia motenirii instana ultimului domiciliu al defunctului (domiciliu, reedina sau ultima locuin efectiv); pentru contravenii instana de la locul savririi contraveniei; pentru persoane:
-

la divor: -

instana de la ultimul domiciliu conjugal al soilor; instana de la domiciliul prtului, dac nici unul din soi instanta de la domiciliul reclamantului, daca domiciliul

nu mai locuieste la domiciliul conjugal;

-

paratului nu este cunoscut.

-

pentru incuviintarea adoptiei:

-

instana de la domiciliul adoptatorului; instana de la sediul unitii de ocrotire, cnd copilul este instana de la domiciliul copilului, pentru adoptiile cu

prsit i ocrotit;
-

element de extraneitate.
-

pentru declararea disparitiei sau a mortii instanta de la

ultimul domiciliu al disparutului. V.PROROGAREA COMPETENTEI Intervine n situaia n care o instan competent s soluioneze cererea cu care a fost sesizat, devine competent (n temeiul legii, a unei hotrri judectoreti pronunat de o instan superioar, sau prin convenia prtilor) sa rezolve si cereri care, n mod obinuit nu intr n competena sa.
1. Prorogarea legal de competen opereaz n cazuri expres prevzute

de lege:
23

art 9c.p.c. n cazul coparticiprii procesuale pasive, reclamantul poate introduce cererea la instana domiciliului oricreia din pri; art. 17c.p.c. cererile accesorii i incidentale sunt de competena instanei care judec cererea principal:
-

daca sunt mai multe capete de cerere, dintre care unele sunt

accesorii, acestea vor fi soluionate de instanta competenta pentru cererea principala (chiar daca erau de competena altei instane);
-

cererile privind luarea msurilor asiguratorii, pentru asigurarea

dovezilor, cereri prin care prtul are pretenii proprii mpotriva reclamantului au caracter incidental - vor fi soluionate de aceeai instan.
-

art. 164 conexitatea: prile pot cere ntrunirea mai multor pricini ce se afl n faa aceleiai instane sau instane deosebite de acelasi grad, n care sunt aceleai prti sau chiar mpreun cu alte pri i al cror obiect i cauz au o strns legtur (poate fi fcut la cererea prilor sau din oficiu); dosarul va fi trimis mai nti instanei care a fost investit prima, dac prile nu cer trimiterea lui la una din celelalte instane sau dac una din pricini este de competena unei anumite instane i prile nu o pot nltura.

art. 163 litispendena nimeni nu poate fi chemat n judecat pentru aceeasi cauz, acelai obiect i de aceeai parte naintea mai multor instane (cererile trebuie s se afle pe rolul aceleiai instane sau a unor instane diferite, dar deopotriv competente i de fond).

2. Prorogarea judecatoreasc de competen

a. Exist n caz de delegare a instanei; b. n caz de recuzare a tuturor judectorilor unei instane, sau cnd, din

cauza recuzrii, nu se poate ntruni completul de judecat;

24

c. n caz de strmutare a pricinilor; d. n caz de admitere a recursului i de casare cu trimitere la alt instan

dect aceea care a judecat prima oar fondul, dar egal n grad cu aceasta. In toate aceste cazuri cauza se va soluiona de o instan egal n grad, stabilit prin hotrre judectoreasc; calea de atac asupra hotrrii pronunate de instana investit prin prorogare de ctre instana superioar acesteia. 3. Prorogarea conventional de competen
-

acolo unde legea permite; prin convenie n scris sau verbal (n faa prtile capacitate procesual de exerciiu, consimtmntul liber i neviciat; convenia prilor trebuie s fie expres; n convenie s se determine exact instana aleas; instana aleas s nu fi necompetent absolut. conventia poate fi ncheiat naintea ivirii litigiului (dac legea nu

instanei alese); cu ndeplinirea unor condiii:

-

interzice expres); dac convenia este ncheiat dup sesizarea unei instane, prile pot stabili o alt instan numai pn la prima nfiare. VI.EXCEPIA DE NECOMPETEN Este mijlocul procesual prin care se invoc necompetena instanei de judecat, constat pe parcursul procesului (dup sesizarea instanei i nainte de pronunarea unei hotrri); Daca s-a pronunat o hotrre n prima instan se poate invoca necompetena prin apel;

25

Daca s-a pronunat o hotrre definitiv (n apel) se invoc necompetena prin recurs. Excepia de necompeten absolut poate fi invoct atunci cnd se ncalc competena general, material si teritorial exclusiv. Ea poate fi invocat de oricare din pri, de procuror sau de instan, pe tot parcursul procesului. Exceptia de necompeten relativ poate fi invocat atunci cnd se ncalc competena teritorial (mai puin cea exclusiv).Ea poate fi invocat numai de catre prt. Daca excepia este admis, instana hotrte care este instanta competent sau organul jurisdicional competent, apoi i declin competena n favoarea acestuia. Daca este competent un organ al statului fr activitate jurisdicionala, instana nu i va declina competena, ci va respinge cererea ca inadmisibil. Daca litigiul are un element de extraneitate, admitndu-se excepia, se respinge cererea ca nefiind de competena instanelor romne. mpotriva hotrrii de dezinvestire-investire se poate face apel i recurs in termen de 15 zile de la pronunare, iar dupa ce devine irevocabil, dosarul se trimite la instana competent. Actele de procedur fcute de instana necompetent sunt nule, cu excepia probelor care rmn ctigate cauzei i nu vor fi refcute dect pentru motive temeinice.

VII.CONFLICTELE DE COMPETEN n cazul n care instana care a primit dosarul prin hotrrea de declinare a competenei dat de alt instan constat c este necompetent i
26

competena aparine instanei care a trimis dosarul se nate un conflict de competenta negativ (mai multe instane sesizate cu aceeasi cerere, din care cel putin una s fie competent, s-au declarat necompetente prin hotrri ramase definitive, iar declinrile sunt reciproce); Dac se declar ambele competente n cazul normelor de competen teritorial alternativ se nate un competen. Conflictele de competen se rezolv pe calea regulatorului de competen de ctre instana superioar comun instanelor aflate n conflict; Instana n faa creia s-a ivit conflictul, n cazul conflictului pozitiv, i ultima instan care s-a pronunat asupra competenei, n cazul conflictului negativ va suspenda din oficiu orice alt procedur i va nainta dosarul instanei competente s soluioneze conflictul (dreptul de a sesiza aceast instan nu aparine prilor); Instana competent s soluioneze conflictul hotrste n camera de consiliu, fr citarea prilor. Trimiterea dosarului la instana competent se face numai dup rmnerea irevocabil a regulatorului (care poate fi atacat cu recurs n termen de 5 zile de la comunicare, cu excepia celei pronunate de CCJ care este irevocabil. Instana creia i se trimite dosarul nu i va mai putea declina competena, dac nu au aprut temeiuri noi; Conflicte ntre instane si alte organe cu activitate jurisdictional se rezolv la sesizarea instanei unde s-a ivit conflictul, de ctre instana ierarhic superioar. conflict pozitiv de

27

VIII.INCIDENTE PROCEDURALE PRIVIND CONSTITUIREA INSTANEI

De regul, instanele de judecat soluioneaz cererile care le sun date n competen potrivit normelor de competen prevzute de lege. Exist ns situaii n care o cauz este judecat de o alt instan dect cea care este competent teritorial s judece acea pricin. 1.DELEGAREA INSTANTEI Partea interesat poatre cere CCJ s desemneze o alt instan de acelai grad cu cea competent, atunci cnd aceasta din urm, datorit unor mprejurri excepionale este mpiedicat, un timp mai ndelungat, s funcioneze. 2.STRAMUTAREA PRICINILOR Aceasta se poate cere:
-

pe motiv de rudenie sau de afinitate (cnd una din pri are dou rude sau afini pn la gradul al IV- lea printre magistraii de la instana sesizat); cererea poate fi facut de partea interesat numai naintea nceperii oricrei dezbateri; competena aparine instanei ierarhic superioare;

bnuiala legitim (se presupune c obiectivitatea poate fi tirbit de mprejurrile cauzei, a calitii prilor sau a vrjmaiei locale); cererea poate fi fcut de partea interesat n orice stare a pricinii; Competena de solutionare apartine CCJ.

28

sigurana public; Cererea poate fi fcut de procurorul care pune concluzii la CCJ n orice stare a pricinii. Competena apartine CCJ. -

SOLUIONAREA CERERII Cererea este soluionat n secret, n camera de consiliu, cu participarea prilor. Preedintele instanei poate cere suspendarea cauzei. Hotararea pronunat se d fr motivare i nu e supus niciunei ci de atac (de lege lata ar trebui s fie atacat pe calea contestaiei n anulare dac sunt ndeplinite condiiile acesteia). Dac cererea se admite, cauza se trimite spre judecat unei alte instane de acelai grad, artndu-se n ce msur actele ndeplinite de instan vor fi pstrate; n cazul n care nu s-a suspendat pricina i hotrrea de strmutare s-a dat dup ce instana s-a pronunat, n literatura de specialitate s-a propus ca hotrrea s fie considerat neavenit i instana la care s-a strmutat s se pronune pe fond ca i cum prima hotrre nu ar exista.

3.INCIDENTE PRIVIND COMPUNEREA INSTANEI DE JUDECAT

1. INCOMPATIBILITATEA Cazuri de incompatibilitate:

29

- Judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecarea aceleiasi pricini in apel sau recurs.
-

Judecatorul care a pronuntat o hotarare nu poate lua parte la judecata aceleiasi priciniin caz de rejudecare dupa casare se are in vedere casarea cu trimitere .

- Judecatorul nu poate solutiona o pricina in care a fost martor, expert sau arbitru.

In doctrina si in practica s-a stabilit ca nu exista incompatibiliatate decat daca judecatorul s-a pronuntat asupra fondului sau a altei probleme litigioase si nu asupra unei execeptii, aceasta deoarece odata ce instanta de control judiciar a stabilit ca exceptia a fost gresit admisa, acest judecator nu poate sa admita din nou exceptia si sa pronunte aceeasi solutie intrucat ar incalca autoritatea de lucru judecat. Cauzele de incompatibilitate sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin anaogie : Judecatorul care a fost avocat in pricina pe care urmeaza sa o solutioneze nu este incompatibil dar poate fi recuzat. Potrivitart.27, judecatorul poate fi recuzat: 1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, rud sau afin, pn la al patrulea grad inclusiv,cu vreuna din pri. 2. cnd el este sot, rud sau afin n linie direct ori n linie colateral, pn la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei pri sau dac este cstorit cu fratele ori sora soului uneia din aceste
30

persoane; 3. cnd soul n via i nedesprit este rud sau afin a uneia din prti pn la al patrulea grad inclusiv, sau dac, fiind ncetat din via ori desprit,au rmas copii; 4. dac el, soul sau rudele lor pn la al patrulea grad inclusiv au o pricin asemntoare cu aceea care se judec sau dac au o judecat la instana unde una din pri este judector; 5. dac ntre aceleai persoane i una din pri a fost o judecat penal n timp de 5 ani naintea recuzrii; 6.dac este tutore sau curator al uneia dintre pri; 7.dac i-a spus prerea cu privire la pricina ce se judec; 8. dac a primit de la una din pri daruri sau fgduieli de daruri ori altfel de ndatoriri; 9. dac este vrjmaie ntre el, soul sau una din rudele sale pn la al patrulea grad inclusiv i una din pri, soii sau rudele acestora pn la gradul al treilea inclusiv. Potrivit art.28 c.p.c.nu se pot recuza judectorii, rude sau afini ai acelora care stau n judecat ca tutore, curator sau director al unei instituii publice sau societati comerciale, cnd acetia nu au interes personal n judecarea pricinii. De asemenea, nu se pot recuza toi judectorii unei instane sau ai unei secii a acesteia.Cererile de recuzare a instanteor ierarhic superioare formulate la instana care soluioneaz litigiul sunt inadmisibile.

31

Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere mpotriva aceluiai judector. PROCEDURA DE SOLUTIONARE A INCOMPATIBILITATII Incompatibilitatea se invoca pe cale de exceptie. Sanctiunea este nulitatea absolita. Asupra exceptiei instanta se pronunta prin intermediul unei incheieri interlocutorii care se poate ataca numai impreuna cu fondul. Incompatibilitatea mai poate fi invocata pe calea apelului, sau a recursului. Din momentul in care hotararea a ramas irevocabila nu mai este posibila sanctionarea acestei neregularitati procedurale. Incompatibilitatea judecatorului care a solutionat recursul nu mai e posibila.

2.ABTINEREA si RECUZAREA

ABTINEREA este acea situaie n care un judector care tie c se afl ntr-unul din cazurile prevzute de lege, declar c se retrage de la judecata unei anumite pricini. Judectorul este dator s nstiineze pe eful lui i s se abin. RECUZAREA este situaia n care una dintre prti poate cere, n cazurile prevzute de lege, ndeprtarea unuia sau mai multor judectori de la soluionarea unei pricini. Asemnri i deosebiri: Cazurile de abinere si recuzare sunt aceleasi. ns , normele care reglementeaz abtinerea sunt imperative pe cnd cele cu privire la recuzare sunt dispozitive. Cu toate astea, nerespectarea obligaiei

32

de abinere nu afecteaz valabilitatea hotrrii ci atrage sanciuni disciplinare pentru judectorul respectiv. Abinerea poate fi propus de judector pe toat durata procesului, pe cnd recuzarea trebuie efectuat pn la nceperea oricrei dezbateri, n caz contrar atragand decderea din dreptul de a recuza. Apoi, spre deosebire de abinere, care este propus de judector, propunerea de recuzare se face de ctre partea interesat, verbal sau n scris, motivarea acesteia trebuind s fie n scris, deoarece asupra acesteia se va decide n camera de consiliu. Judectorul recuzat poate declara c se abine,astfel c, aceasta din urm cerere, va fi soluionat cu prioritate i de ea depinde soarta cererii de recuzare care, n cazul admiterii cererii de abinere, ar trebui respins ca ramas fr obiect. SOLUIONAREA ABINERII I RECUZRII Judecata cererii se face n camera de consiliu, fr prezena prilor, i n timpul acesta, nu se va efectua niciun act de procedur; instana competent se pronun asupra cererii printr-o ncheiere i va arta i ce acte fcute de judectorul care s-a abinut sau a fost recuzat vor fi pstrate; ncheierea prin care instana s-a pronunat asupra admiterii, ca si cea prin care a admis recuzarea NU sunt atacabile; ncheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odat cu fondul.

CAPITOLUL V. ACIUNEA CIVIL

1.Noiune. Aciunea civil poate fi definit ca fiind ansamblul mijloacelor

33

procesuale prin care, n cadrul procesului civil, se asigur protecia dreptului subiectiv civil, prin recunoaterea sau realizarea lui, n cazul n care este nclcat sau contestat. 2. Prile aciunii civile Aciunea civil fiind legat de dreptul subiectiv, nu poate fi conceput fr existena cel puin a unei persoane care s fie interesat n protecia dreptului subiectiv nesocotit sau nclcat. n momentul n care aciunea civil este exercitat este nevoie de cel puin dou persoane, una care pretinde (reclamantul) i una care se opune (prtul). Prile au denumiri specifice n raport cu diferitele faze ale procesului civil. 3.Obiectul aciunii civile Obiectul aciunii civile este ceea ce se cere prin aciunea respectiv, concretizndu-se n raport cu mijlocul procesual folosit. 4.Cauza aciunii civile Prin cauza aciunii civile se nelege scopul ctre care se ndreapt voina celui care reclam sau se apr, scopul care exprim i caracterizeaz voina sa n justiie, scop explicat cu mprejurrile i motivele speciale care au determinat partea s acioneze. 5.Condiiile cerute pentru exerciiul aciunii civile Condiiile cerute pentru exerciiul aciunii civile respectiv pentru punerea n micare a tuturor formelor procedurale ce intr n coninutul aciunii civile (cererea de chemare n judecat,cile de atac etc.) sunt urmtoarele: -afirmarea unui drept subiectiv civil ce se cere protejat; -interesul urmrit prin punerea n micare a aciunii;
34

-capacitatea procesual; -calitatea procesual. A. Dreptul Pornind de la corelaia dintre aciunea civil i dreptul subiectiv civil pentru punerea n micare a aciunii civile se cere n primul rnd existena unui drept subiectiv ce se cere protejat,ori a unui interes legitim care nu se poate realiza dect pe calea justiiei. Dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat trebuie sa indeplineasca anumite conditii9: a) sa fie recunoscut si ocrotit de lege, sa nu fie ilegal, imoral sau sa contravina ordinii economice si sociale; b) sa fie exercitat in limitele sale externe (de ordin material si juridic) si interne, adica conform scopului recunoscut de lege (art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954); c) sa fie exercitat cu buna-credinta (sa nu fie exercitat abuziv)10 ; d) sa fie actual, deci sa nu fie supus unui termen sau unei conditii suspensive. Conditia nu se cere atunci cand partea cere sa se constate dreptul in starea in care se afla. In cazul drepturilor afectate de termen sau de conditie suspensiva, creditorul poate cere masuri de asigurare sau conservare, ori poate cere asigurarea dovezilor11.

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 295-296, V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 268-269.
10

Cu privire la exercitarea abuziva a dreptului subiectiv civil a se vedea aria Banciu, in Contributia practicii judecatoresti Ia dezvoltarea principiilor dreptului civil roman, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978, pag. 38-56; D. Gherasim, Buna-credinta in raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucuresti, 1981, pag. 104-123. 11 E. Herovanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Iasi 1926, pag. 397-411.

35

Daca se invoca faptul ca dreptul nu este actual, cererea va fi respinsa ca prematura, insa reclamantul va putea introduce o noua cerere la implinirea termenului sau a conditiei12 . In cazul in care se constata ca reclamantul nu justifica un drept subiectiv cererea reclamantului - forma de manifestare a actiunii - va fi respinsa .

B. Interesul Interesul reprezint folosul practic pe care o parte l urmrete punnd n micare procedura judiciar pentru valorificarea dreptului subiectiv civil ce se cere protejat. Cerine pe care trebuie s le ndeplineasc interesul:13 a) sa fie nascut si actual14 , in sensul ca daca cel interesat nu ar recurge la actiune in momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. Daca dreptul pretins este actual si interesul este nascut si actual. Reclamantul trebuie sa justifice o incalcare a dreptului sau material de catre cel care-l cheama in judecata. Este posibil ca interesul desi nu este actual sa justifice actiunea (de exemplu actiunile prevazute de art. 110 C. proc. civ. privind predarea unui nemiscator) si pentru asigurarea dovezilor -art. 235 alin. (1) C. proc. civ.15 ;
12

S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Precizari privind institutia exceptiilor in dreptul procesual civil, Studii si Cercetari Juridice nr. 1/1983 pag. 47. C.S.J., sec. cont. ad., dec.nr.399/1994, Culegere de Decizii 1994, pag.505-506. 13 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 53. 14 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 299. 15 ntr-adevar, art. 235 alin. (1), C. proc. civ. prevede: "oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri miscatoare sau nemiscatoare, sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi daca este primejdie ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor". Cererea poate fi facuta chiar daca nu este primejdie in intarziere, in cazul cand paratul isi da incuviintarea. A se vedea si E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, Institutul de arte grafice "Lupta", Bucuresti, 1932, vol. I, pag. 157-158

36

Cerinta interesului nascut si actual, enuntata uneori sub forma de "interes legitim juridiceste proteguit", vizeaza mai putin exercitiul dreptului la actiune, ci mai degraba priveste temeinicia sau netemeinicia pretentiei formulate, deoarece, pentru a afla daca un interes este sau nu in conflict cu legea, este necesar sa se dezbata fondul pretentiei. Asadar, vom intelege prin aceasta cerinta faptul ca interesul trebuie sa fie in legatura cu pretentia formulata, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situatia juridica legala pentru a carei realizare calea justitiei este obligatorie16 .Este insa posibil ca dreptul sa nu mai fie actual si totusi interesul de a actiona sa existe, sa fie actual. Astfel se intampla, de exemplu, in cazurile prevazute de ari. 110 C. proc. civ. si in cazul asigurarii dovezilor (art.235 alin. 1 C. proc. civ.). S-a decis ca pentru promovarea unei actiuni in constatare de catre proprietarul bunului, urmeaza a se constata ca interesul reclamantului este nascut si actual si in cazul in care exista pericolul ca dreptul sau de proprietate sa fie incalcat in viitor17. b) interesul trebuie sa fie legitim, sa nu vina in contradictie cu legea sau cu normele morale. In literatura juridica de specialitate s-a afirmat ca interesul trebuie sa fie si juridic . In doctrina se arata ca interesul trebuie sa fie si juridic, pentru a se sublinia ca un interes pur economic sau pur teoretic nu pot justifica exercitiul actiunii civile. c) sa fie personal - in folosul celui care recurge la forma procedurala, iar nu in folosul adversarului sau. Aceasta cerinta exista si atunci cand forma procedurala nu este promovata de titularul dreptului, ci de alte persoane sau
Tribunalul Suprem, sec. civ., dec. nr.894/1978 Culegere de Decizii 1978 pag. 257-258. 16 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 100. 17 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 894/1978, Culegere de Decizii 1978, pag. 257-258.

37

organe carora legea le recunoaste legitimare procesuala. Intrucat folosul practic se produce asupra titularului . Interesul trebuie sa fie si direct in sensul ca o persoana nu poate apara dreptul altei persoane18 . Exceptii fac: actiunea oblica si actiunile colective exercitate, spre exemplu, de sindicate sau de asociatiile pentru protectia consumatorilor19 . C.Capacitatea procesual i sanciunea lipsei capacitii procesuale Capacitatea procesual este aptitudinea general a persoanelor de a dobndi i de a exercita drepturi i de a-i asuma obligaii, n plan procesual pentru a valorifica n justiie dreptul sau interesul n legtur cu care s-a nscut litigiul. Capacitatea procesual de folosin Capacitatea procesual de folosin reprezint acea parte a capacitii procesuale care const n aptitudinea unei persoane de a avea drepturi i obligaii procesual civile. Capacitatea procesual de exerciiu Prin capacitate procesual de exerciiu se nelege acea parte a capacitii procesuale care const n aptitudinea unei persoane care are folosina unui drept, de a exercita acest drept n justiie . D. Calitatea procesual. Definiie. Justificare. Sanciunea lipsei calitii procesuale. Calitatea procesual presupune existena unei identiti ntre persoana reclamantului i persoana care este titulara dreptului n raportul juridic dedus judecii (calitate procesual activ ) i ntre persoana prtului i cel obligat
18

I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. I, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1995, pag. 146-147.

19

V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 272

38

n acelai raport juridic (calitate procesual pasiv ).Lipsa acestei identiti este sancionat prin respingerea aciunii ca fiind formulat de o persoan fr calitate. Calitatea procesuala nu se confunda cu interesul. Exista situatii in care desi unele persoane au interes nu pot exercita actiunea civila, intrucat legea limiteaza numarul titularilor dreptului la actiune si nu recunoaste calitatea procesuala anumitor persoane. Asa de exemplu, desfacerea casatoriei prin divort poate fi ceruta numai de soti, tagada paternitatii poate fi facuta numai de sotul mamei ori dreptul la actiune pentru stabilirea filiatiei fata de mama, poate fi exercitat numai de copil20 .

6.Clasificarea actiunilor civile:

a. n funcie de scopul material urmrit de reclamant: -

aciuni n realizarea dreptului cele prin care se solicit instanei s

l oblige pe prt la respectarea dreptului, iar dac acest lucru nu mai este posibil, la despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit;
-

aciuni n constatare dreptului prin care se solicit s se constate

numai existena unui drept al reclamantului sau inexistena unui drept al prtului mpotriva sa. - aciuni declaratorii prin care se cere instanei s constate existena sau inexistena unui raport juridic;
20

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 57.

39

- aciuni interogatorii prin care, titularul dreptului, n mod preventiv, cheam n judecat o persoan care ar putea eventual s i conteste dreptul, pentru a lua act dac recunoate sau nu dreptul. - actiuni n constituire de drepturi prin care se solicit aplicarea legii la anumite fapte i date pe care le invoc, pentru a deduce consecintele ce se impun, n vederea crerii unor situaii juridice noi. Hotararile pronuntate asupra acestor actiuni se caracterizeaza prin aceea ca ele au un caracter constitutiv de drepturi. Asadar, ele produc efecte juridice pentru viitor. Au acest caracter, in general, actiunile care privesc starea si capacitatea persoanelor, ca de pilda: actiunea de divort, actiunea privind punerea sub interdictie, actiunea privind declararea disparitiei sau a mortii unei persoane. Prin caracteristica enuntata actiunile in constituire de drepturi se deosebesc esential de celelalte categorii de actiuni civile. De remarcat faptul ca spre deosebire de hotararile pronuntate in actiunile in constituire de drepturi, cele pronuntate in actiunile in realizare sau in actiunile in constatare au un caracter declarativ21 .
b. in funcie de natura dreptului ce se valorific prin actiune:

aciuni personale prin care se valorific un drept personal, de crean; Actiunile personale sunt acele actiuni (cereri) prin care se valorifica un drept personal, de creanta. Numarul actiunilor personale este nelimitat, deoarece nelimitat e si numarul drepturilor de creanta. Deci au acest caracter toate actiunile prin care se valorifica un drept de creanta care se naste dintr-un act juridic, lege, fapt cauzator de prejudicii etc.Cu titlu de exemplu, enumeram cateva asemenea actiuni: actiunea proprietarului pentru plata chiriei ori in
21

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 114-115.

40

evacuare, actiunea pentru plata pensiei de intretinere, actiunea in revocarea unei donatii, actiunea in hotarnicie, actiunea in reductiunea liberalitatilor si cea prin care se pretinde raportul22 . aciuni reale prin care se valorific un drept real; sunt mobiliare i imobiliare; Actiunile reale sunt acele actiuni (cereri) prin care se valorifica un drept real. Categoria actiunilor reale este limitata in mod natural de numarul limitat al drepturilor reale23 . Au acest caracter: actiunea in revendicare prin care se apara dreptul de proprietate, actiunea confesorie si negatorie (prin care se apara, respectiv se contesta un drept de servitute, superficie, uzufruct, uz si habitatie) sau actiunea creditorului gajist). Actiunile reale sunt25 : - mobiliare - este actiunea prin care se exercita un drept real care poarta asupra unui bun mobil26 (exemplu actiunea in revendicare a unui bun mobil de la posesorul de rea-credinta); - imobiliare - cand dreptul valorificat are ca obiect un bun imobil (exemplu actiunea in revendicare a unui bun imobil). Actiunile imobiliare se impart la randul lor in actiuni petitorii si actiuni posesorii, dupa cum urmaresc apararea dreptului de proprietate sau a altui
24

actiunea prin care se valorifica un drept real accesoriu (actiunea ipotecara

22 23

Trib. Supr., sec. civ., dec.nr.2338/1985, Revista Romana de Drept nr.9/1986, pag. 62-63. I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 115. 24 Ca o actiune reala este calificata si actiunea in granituire - C. Barsan, Actiunea in granituire, Revista Romana de Drept nr.8/1984, pag. 34; P. Perju, Probleme privind actiunea in granituire, Dreptul nr.6/1991, pag. 35. 25 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 62 26 ) A se vedea, I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. I, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1995, pag. 122. Pe calea unei asemenea actiuni, creditorul gajist, titular al unui drept real accesoriu, va putea obtine redobandirea unui lucru mobil care face obiectul gajului, daca deposedarea s-a facut impotriva vointei sale.

41

drept real imobiliar, ori doar posesiunea bunului imobil (deci o situatie juridica de fapt). aciuni mixte. Actiunea mixta este aceea al carui obiect poarta atat asupra unui drept real, cat si asupra unui drept de creanta . In literatura juridica actiunile mixte sunt impartite in doua grupe27 : a) Actiunile care urmaresc executarea unui act juridic. Exemplul clasic este cel al actiunii in predarea unui imobil, intemeiata pe contractul de vanzare, in sistemul contractelor consensuale din codul civil. Intr-adevar, intr-un atare sistem, cumparatorul devine proprietar al bunului in momentul acordului de vointe si din acest moment cumparatorul are la dispozitie actiunea reala pentru apararea dreptului de proprietate. Dar in temeiul contractului de vanzare, cumparatorul devine in acelasi timp, creditor al obligatiei de predare si, cu acest titlu, dispune de o actiune personala in predarea imobilului, in aceste conditii, intrucat cumparatorul sesizeaza instanta in dubla sa calitate de proprietar si creditor, actiunea sa poate fi introdusa deopotriva la instanta domiciliului vanzatorului parat sau la instanta locului situarii imobilului. Este solutia nostru de art. 10 pct. 2 c. proc. civ. b) actiunile in anulare sau rezolutiune a unui act juridic prin care se transmite sau se constituie un drept real imobiliar, ca de exemplu actiunea in revocare a donatiei unui imobil pentru neexecutarea de sarcini, cand reclamantul isi valorifica un drept personal, decurgand din contract, dar in acelasi timp urmareste si revendicarea bunului, ca o consecinta a admiterii laturii personale a actiunii. c. n funcie de obiectul lor:
27

consacrata

in dreptul

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 251.

42

-aciuni patrimoniale, care pot fi evaluabile n bani; -aciuni nepatrimoniale, al cror obiect nu poate fi evaluat n bani (de ex. Aciunile privitoare la nume, ncredinarea minoruluio rezultat din cstoria prilor). Importana acestei distincii const n stabilirea competenei instanelor de judecat.
d. n funcie de calea procedural aleas: -

principale; accesorii a cror rezolvare depinde de soluia din aciunea

principal;
-

incidentale pot avea i existen de sine-stttoare, dar sunt

formulate ntr-un proces deja nceput. - Aciunea civil n cadrul procesului penal
n

n f Actiunea civila, ca institutie a dreptului procesual penal, este mijlocul

legal prin care o persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infractiune cere repararea acestuia in cadrul procesului penal. Ca actiune judiciara, actiunea civila este, in esenta, o institutie de drept civil, devenind o institutie a dreptului procesual in masura in care este exercitata unui proces penal28 .
uncie de . a) Actiuni patrimoniale -; Acele actiuni care sunt evaluabile in bani. b) Actiuni extrapatrimoniale -; Ac

in cadrul

28

V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 205

43

CAPITOLULVI. PARTICIPANII LA PROCESUL CIVIL

Privit in ansamblul sau, procesul civil este o activitate care se desfasoara in timp, incepand cu cererea de chemare in judecata prin care este sesizata instanta de judecata si incheind cu punerea in executare silita a hotararii29 . La activitatea de judecata a cauzelor civile si de executare a hotararilor pronuntate in aceste cauze, participa: - Instanta - Partile - Procurorul - organul de executare - alte persoane si organe care poarta denumirea generala de participanti la procesul civil. Instanta, partile, tertele persoane si organele de executare sunt participanti procesuali principali, intrucat prin activitatea lor influenteaza
29

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 65.

44

desfasurarea si soarta procesului civil. Dintre acesti participanti instanta, reclamantul si paratul sunt subiecti procesuali indispensabili, caci fara "prezenta" lor nu este posibila activitatea judiciara. In procesul civil pot participa si alte persoane, cum ar fi: martorii, expertii, interpretii etc. Acestia sunt insa participanti procesuali auxiliari; rolul lor este subsidiar si vizeaza doar lamurirea unor imprejurari de fapt ale cauzei. O pozitie aparte in procesul civil revine Ministerului Public. Acesta participa la activitatea judiciara atat in calitate de subiect procesual, cat si ca organ de stat specializat in asigurarea si garantarea legalitatii30 .

1.Instana de judecat
Instanta, ca organ al statului ce si-a insusit misiunea de a infaptui justitia, este chemata sa rezolve litigiile care apar in circuitul civil. Fiind sesizata cu o cerere de chemare in judecata, instanta are obligatia sa o rezolve, deoarece potrivit art. 3 C. civ." judecatorul care va refuza sa judece, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate". Asadar instanta fiind sesizata cu o cerere de chemare in judecata, este organul de stat imputernicit prin lege sa rezolve litigiile dintre parti31 . Activitatea instantei cuprinde doua functii procesuale, una in continuarea celeilalte, si anume cercetarea cauzei si solutionarea ei32 . Indeplinirea primei functii duce la stabilirea, pe baza de probe, a situatiei de fapt. Suveran apreciator al faptelor, judecatorul e dator inainte de toate sa le
30 31

I.Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 36. Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 65. A. Hilsenrad, I. Stoenescu, Procesul civil in R.P.R., Editura Stiintifica, Bucuresti, 1957, pag. 59.

32

45

cunoasca, astfel ca daca probele administrate de parti sunt insuficiente ori neconcludente, e dator sa solicite administrarea altor probe, sa faca verificari directe, sa ordone probe din oficiu, ale caror rezultate, raman opozabile si obligatorii partilor. A doua functie consta in pronuntarea hotararii, prin aplicarea textului de lege corespunzator situatiei de fapt stabilite. n Romnia funcioneaz o singur instan suprem, denumit nalta Curte de Casaie i Justiie, cu personalitate juridic i cu sediul n capitala rii. nalta Curte de Casaie i Justiie asigur interpretarea i aplicarea unitar a legii de ctre celelalte instane judectoreti, potrivit competenei sale (art. 16 alin. 1 i 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciar). Curile de apel sunt instane cu personalitate juridic, n circumscripia crora funcioneaz mai multe tribunale i tribunale specializate. Tribunalele sunt instane cu personalitate juridic, organizate la nivelul fiecrui jude i n municipiul Bucureti, avnd n circumscripie toate judectoriile din jude sau, dup caz, din municipiul Bucureti. Tribunalele specializate sunt instane fr personalitate juridic, care funcioneaz la nivelul fiecrui jude i al municipiului Bucureti i au, de regul sediul n municipiul reedin de jude. Tribunalele specializate sunt tribunale: pentru minori i familie; de munc i asigurri sociale; comerciale; administrative-fiscale. (art.35 din Legea 304/2004). Judectoriile sunt instane fr personalitate juridic, organizate n judee i n sectoarele municipiului Bucureti.

46

2.COMPUNEREA INSTANEI DE JUDECAT COMPUNEREA INSTANTEI desemneaz alctuirea instantei cu numarul de judecatori prevazut de lege. CONSTITUIREA INSTANTEI desemneaz alcatuirea completului de judecata cu toate persoanele si organele prevazute de lege . Participarea grefierului, magistratului-asistent (la Inalta Curte), a procurorului precum si a asistentilor judiciari (in conflictele de munca si asigurari sociale).

GREFIERUL Semneaza incheierea de sedinta, semneaza alturi de presedinte procesu-verbal de constatare a starii materiale a inscrisului defaimat, scrie marturia dupa dictarea presedintelui, semneaza interogatoriul, semneaza hotararea, semneaza formula executorie etc. Grefierii se pot abtine si pot fi recuzati in aceleasi conditii ca si judecatorii cu exceptia cazului cand si-au spus parerea cu privire la pricina ce se judeca. MAGISTRATUL-ASISTENT La Inalta Curte de Casatie si Justitie rolul grefierului este indeplinit de magistratul asistent. Acestia se bucura de stabiliate, sunt numiti si promovati in functie de catre Consiliul Superior al Magistraturii pe baza de concurs.

47

Participa la sedintele de judecata, redacteaza inchierile, participa cu vot consultativ la deliberari si redacteaza hotarari conform repartizarii facute de presedinte pentru toti membrii completului de judecata. Magistratul-asistent se poate abtine si poate fi recuzat in aceleasi conditii ca si grefierul. PROCURORUL Poate sa ceara stramutarea pricinii, poate sa porneasca actiunea civila, sa participe la dezbateri si sa exercite ai de atac, sa participe la cercetarea locala si are dreptul de a pune intrebari celui chemat la interogatoriu.

ASISTENTUL JUDICIAR Face parte din alcatuirea completului de judecat numai in solutionarea conflictelor de munca si de asigurari sociale in prima instanta. Participa la deliberare cu vot consultativsi semneaza hotararile pronuntate. Poate fi recuzat si se poate abtine in aceleasi conditii ca si grefierul Gresita compunere a completului inseamna ca pricina a fost judecata de un numar mai mare sau mai mic decat cel impus de lege. Aceasta neregularitate poate fi invocata pe calea exceptiei care este o execeptie de procedura, dilatorie si absoluta. Instanta se pronunta asupra exceptiei printro incheiere interlocutorie ( nu mai poate reveni asupra ei) care poate fi atacata numai impreuna cu fondul. Mai poate fi invocata pe calea apelului sau daca hotararea este definitiva pe calea recursului.

3. PRILE N PROCESUL CIVIL

48

Parti n procesul civil sunt persoanele care ndeplinesc condiiile generale pentru exerciiul aciunii civile i ntre care s-a legat raportul juridic dedus judecii, iar nu reprezentanii lor legali sau conventionali. Prilor iniiale li se mai pot aduga pe parcursul procesului i tere persoane care intervin din proprie initiativ sau sunt introduse fortat de reclamant, prt sau chemat n garanie. Nu ntotdeauna calitatea de parte revine titularului dreptului. Legea recunoate legitimare procesual i altor persoane sau organe. Rolul prilor n proces este esenial, deoarece nfptuirea justiiei graviteaz n jurul lor, astfel nct dac procesul este necesar prilor i prile sunt necesare procesului, fr pri i fr instan neputnd exista proces. Condiiile ce se cer a fi ndeplinite pentru a fi parte n proces Condiiile pe care o persoan trebuie s le ndeplineasc pentru a fi parte n proces constituie n acelai timp condiii pentru exerciiul dreptului la aciune. Indiferent de forma procesual i indiferent dac este vorba de un litigiu ntre dou pri sau de o coparticipare procesual trebuie ndeplinite cumulativ urmtoarele condiii: - dreptul; - interesul; - capacitatea procesual; - calitatea procesual.

49

Drepturile i ndatoririle procesuale ale prilor. Abuzul de drept procesual Legea procesual acord o serie de drepturi prilor pentru a garanta exerciiul liber al aciunii civile. De asemenea, legea impune anumite ndatoriri prilor sub sanciunile prevzute de lege. A. Drepturile procesuale ale prilor -dreptul fiecrei pri de a adresa cereri instanei; -dreptul de a participa la judecata pricinii i deci dreptul la citare; -dreptul de aprare care implic dreptul de a rspunde celeilalte pri, dreptul de a administra probe, dreptul de a cunoate piesele dosarului, dreptul de a fi asistat de avocat, dreptul de a recurge la interpret, etc.; -dreptul de a participa personal la proces sau prin mandatar; -dreptul de a recuza pe judector, procuror, grefier, magistrat asistent i experi; -dreptul de a ataca hotrrea i ncheierile instanei; -dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecat in cazul ctigrii procesului; -dreptul de a dispune de soarta procesului prin renunarea la judecat sau la dreptul subiectiv, prin recunoaterea preteniilor reclamantului, prin achiesarea la hotrrea pronunat sau prin ncheierea unei tranzacii. B.Principalele ndatoriri ale prilor -ndeplinirea actelor de procedur n condiiile, ordinea i termenele prevzute de lege sub sanciunea nulitii, perimrii, decderii, etc.; -exercitarea drepturilor procesuale cu bun-credin i potrivit scopului n vederea cruia au fost recunoscute de lege. Cel ce deturneaz dreptul

50

procesual de la scopul pentru care a fost recunoscut i l exercit cu reacredin svrete un abuz de drept procesual. C. Abuzul de drept procesual Art.723 C.proc.civ. prevede c: Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bun-credin i potrivit scopului n vederea cruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosete aceste drepturi n chip abuziv rspunde pentru pagubele pricinuite. Abuzul de drept procesual presupune un element subiectiv constnd n exercitarea cu rea-credin a dreptului procedural i un element obiectiv constnd n deturnarea dreptului de la scopul social-economic pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legal.

4.COPARTICIPAREA PROCESUAL
Procesul civil presupune existena a dou pri cu interese contrarii: reclamant-prt; apelant-intimat, revizuent-intimat etc. Este ns posibil ca mai multe persoane sa fie mpreun reclamante sau prte, dac obiectul pricinii este o obligaiune comun ori dac drepturile sau obligaiile lor au aceeasi cauz. In acest caz exist o coparticipare procesual sau litisconsoriu. Pentru existena coparticiprii procesuale nu trebuie s existe identitate de obiect sau cauz, ci este suficient ca ntre obiect i cauz s existe o strns legatur. CLASIFICARI: Coparticipare procesual subiectiv exist atunci cnd exist o pluralitate de persoane cu aceleai interese .

51

Coparticiparea procesual obiectiv exist atunci cnd se cere conexarea a dou sau mai multe cereri, cu condiia s nu fie aceleai pri n toate cererile. Coparticipare procesual activ, pasiv sau mixt exist dup cum n proces sunt mai muli reclamani i un singur prt, un singur reclamant si mai muli pri etc. Coparticipare procesuala facultativa este regula. Coparticipare procesual necesar sau obligatorie exist n cazul n care se atac un contract la ncheierea cruia au participat mai multe pri i cnd chemarea n judecat a tuturor prilor este obligatorie.

EFECTELE COPARTICIPARII Fiecare coparticipant i exercit i i asum drepturile i obligaiile procesuale specifice pozitiei sale procesuale. Renunarea la judecat, achiesarea, tranzacia savrite de unul dintre participanii la proces vor produce efecte numai cu privire la persoana sa , neputnd fi extinse si asupra celorlali. Exceptie face cazul cnd ntre coparticipani exist raporturi de solidaritate sau indiviziune, cnd efectele se ntind i asupra coparticipanilor. Coparticipantii pot avea un singur reprezentant, caz n care se va comunica o singura copie de pe cererea de chemare in judecata, sau ntmpinare. Actele de procedura ale coparticipantilor sunt supuse unei singure taxe de timbru. Dac sunt mai muli reclamani sau prai, vor fi

52

obligati s plteasc cheltuielile judiciare n mod egal, proporional sau solidar.

5.PARTICIPAREA TERTILOR IN PROCESUL CIVIL

Este posibil ca, pe parcursul procesului s apar interesul lrgirii cadrului procesual iniial, fixat de reclamant prin cererea de chemare n judecat, astfel nct hotrrea ce se va pronuna s fie opozabil i altor persoane dect reclamantului sau prtului. Acest interes poate sa aparin prilor, care pot formula o cerere de intervenie forat, pentru introducerea n cauz a unei tere persoane, sau terilor care pot solicita introducerea lor n cauz.

EFECTE ALE INTERVENIEI Terul devine parte n proces cu toate consecinele ce decurg din aceasta calitate.Hotrrea dat are autoritate de lucru judecat si fa de intervenient. Pe de lat parte, se prorog competena instanei i asupra cererii de intervenie. Intervenientul poate s exercite mpotriva hotrrii cile de atac prevazute pentru cererea principal, chiar dac , formulat separat, ar fi atras o alt cale de atac. Cererea de intervenie se nregistreaz n dosarul constituit pentru soluionarea cererii de chemare n judecat iar nu ntr-un dosar nou. A. INTERVENTIA VOLUNTAR

53

Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce are loc intre alte persoane. Interventia este in intres propriu atunci cand cel care intervine invoca un drept al sau iar interventia este in interesul uneia dintre parti cand sprijina numai aparararea acesteia. Ceea ce distinge cele doua forme nu este interesul ci dreptul invocat care fie apartine tertului fie apartine partii in favoarea careia s-a facut interventia. Interventia voluntara = cererea unui tert de a intra intr-un proces pornit de alte parti, pentru a-si apara un drept propriu sau pentru a apara dreptul unei parti din acel proces. Interventia voluntara poate fi : principala si accesorie EX: Cererea de intreventie principala formulata de chirias intr-un proces in care se revendica un bun a fost calificata drept cerere de interventie accesorie in favoarea paratului, intrucat obiectul actiunii in revendicare este dreptul de proprietate iar intervenientul nu este titularul unui astfel de drept.

1.INTERVENTIA PRINCIPALA Este folosita de tertul care urmareste sa i se recunoasca sau stabileasca un drept propriu. Aceasta interventie este facuta sub forma unei cereri de chemare in judecata, avand natura juridica a acesteia si se indreapta impotriva ambelor parti initiale din proces. Cererea de interventie in interes propriu se poate face numai in fata primei instante si inainte de inchiderea dezbaterilor. Prin exceptie, cu acordul partilor (doar a acelora care sunt parti si in apel) se poate face si in
54

fata instantei de apel.Si in cazul casarii cu trimitere se poate primi o asmenea cerere, urmand aceleasi reguli, in prima instanta pana la inchiderea dezbaterilor, in apel cu acordul partilor. ADMISIBILITATE Interventia principala nu este admisibila in cererile cu caracter strict personal: desfacerea casatoriei, tagada de paternitate etc. Este posibila numai in situatia in care intr-un astfel de litigiu sunt formulate si cereri incidentale sau accesorii (partajul bunurilor) In contencios administrativ este admisibil. Este admisibila si in materie de ordonanta presedintiala cu conditia sa nu puna in discutie fondul ci sa urmareasca doar luarea unor masuri vremelnice. Este inadmisibila n cazul revizuirii si a contestatiei in anulare intrucat aceasta se poate discuta numai in prezenta celor ce au fost parti in procesul a carui hotarare este supusa revizuirii. PROCEDURA DE JUDECATA A INTERVENTIEI Fiind o cerere incidentala , este de competenta instantei care judeca cererea principala. Dupa depunerea la dosar a unei cereri de interventie instanta trebuie sa se pronunte asupra admisibilitatii ei in principiu. Pentru aceasta dupa ascultarea partilor si a intervenientului, instanta trebuie sa verifice: -Daca tertul justifica un interes si pretinde un drept propriu. -Daca cererea sa are legatura cu cererea principala -Daca cererea este facuta in termen, iar daca e facuta in apel trebuie sa ceara acordul partilor

55

-Daca in raport cu litigiul dintre reclamant si parat, interventia este admisibila. Instanta se pronunta printr-o incheiere prin care, dupa caz, va admite in principiu sau va respinge ca inadmisibila. Incheierea poate fi atacata numai cu fondul (interlocutorie) Daca cererea a fost respinsa, tertul poate ataca hotararea impreuna cu fondul sau poate formula o cerere principala fara pericolul autoritatii de lucru judecat. Daca cererea a fost admisa: - instanta este investita cu judecarea cererii tertului - are loc o prorogare de competenta, o prelungire a competentei instantei asupra cererii de interventie, chiar daca, in cazul formularii cererii pe cale principala, ar fi fost de competenta altei instante. - tertul devine parte in proces - se intrerupe cursul prescriptiei Cerera de interventie trebuie comunicata. Oricare dintre parti pot formula cerere reconventionala impotriva intervenientului. Tertul intra in proces in starea in care acesta se gaseste. Nu va putea cere refacerea actelor de procedura efectuate inainte. Intrucat tertul are pozitia procesuala ca cea a reclamantului, poate chema in judecata alte persoane si poate chema in garantie. Atunci cand judecata cererii principale ar fi intarziata de judecata cererii de interventie se poate disjunge cauza.

56

Admiterea atat a cererii principale cat si a celei de interventie nu poate avea loc intrucat ele se exclud reciproc. Este posibila doar admiterea in parte a amandurora. 2.INTERVENTIA ACCESORIE Prin interventia accesorie tertul participa voluntar la judecata pentru a apara drepturile uneia dintre partile initiale. Intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unui drept propriu ci urmareste ca instanta sa pronunte o solutie favorabila partii pentru care a intervenit.El are totusi un interes propriu.Cererea de interventie accesorie se poate face si in fata instantei de recurs ADMISIBILITATE Ca regula, este admisibila in orice materie, inclusiv contestatia la executare, litigii de munca. Nu este admisibila in pricinile cu caracter strict personal, revizuire sau contestatie in anulare.

PROCEDURA DE SOLUTIONARE A CERERII ACCESORII Interventia accesorie este o cerere incidentala de competenta instantei care judeca pricina principala. Pentru admiterea acesteia in principiu, instanta trebuie sa asculte tertul si partile. Daca cererea este admisa instanta incuvinteaza cererea printr-o interventie interlocutorie. Efecte:
57

-Tertul devine parte in proces -Terul are o pozitie subordonata partii in folosul careia a intervenit -Daca cerera este facuta in apel nu se poate cere mai mult decat a apelat partea in faoarea careia a intervenit. -Intervenitia accesorie se judeca intotdeauna impreuna cu cererea principala -O singura hotarare care va fi opozabila tuturor. -Daca reclamantul renunta la dreptul subiectiv cererea accesorie va fi respinsa ca ramasa fara obiect. -Daca paratul achieseaza la pretentiile reclamantului cererea de interventie va fi respinsa ca ramasa fara obiect.

B.INTERVENTIA FORTATA
Oricare din parti poate chema in judecta o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul. Exemplu: in cazul obligatiilor cu pluralitate de creditori, atunci cand debitorul este chemat in judecata doar de unul dintre creditori. El poate sa solicite introducerea in cauza a celorlalti creditori pentru a evita o posibila ulterioara chemare in judecata. Pot apela la aceasta forma de interventie atat paratul cat si reclamantul Reclamantul pana la incheierea dezbaterilor Paratul pana la depunerea intampinarii sau prima zi de judecata. In cazul in care reclamantul isi reintregeste actiunea, pana la primul termen. Sanctiunea nedepunerii acestor cereri in termenele prevazute de lege este judecarea cererii separat..
58

Nu este admisibila in apel. Doar in cazul rejudecarii fondului.

PROCEDURA DE JUDECATA Tertul sta in proces prin vointa reclamantului sau a paratului. Intrucat cererea nu a fost voluntara nu ii putem atribui calitate procesuala activa, chiar daca poate formula aceleasi drepturi ca si reclamantul Este o cerere incidentala si este de competenta instantei care judeca cererea principala Cererea trebuie sa fie motivata si se comunica atata celui chemat (+ copii de pe cererea de chemare in judecata, intampinare si inscrisurile de la dosar), cat si partii adverse Cel chemat dobandeste calitatea de intervenient in nume propriu si hotararea ii va fo opozabila. Produce aceleasi efecte ca si cerera de interventie voluntara principala. 1.CHEMAREA IN GARANTIE Partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar pierde procesul, cu o cerere de chemare in garantie. Cel care ii datoreaza garantie sau despagubiri. Poate fi folosita atat de parat cat si reclamant, in aceleasi termene de mai sus. Nu se poate face in apel. Etc. Cel chemat in garantie poate la randul lui sa cheme in garantie o alta persoana Nu intotdeauna cererea de chemare in garantie se indreapta impotriva unei persoane straine de proces. Aceasta poate fi facuta si de un parat

59

impotriva celuilalt daca in proces sunt mai multi parati. De asemenea si impotriva intervenientului voluntar. ADMISIBILITATE Codul nu limiteaza chemarea in garantie doar la anumite materii.Se face frecvent in materie contractual. Daca cumparatorul s-a judecat pana la ultima instanta cu evingatorul fara sa cheme in judecata pe vanzator, si a fost condamnat, vanzatorul nu mai raspunde de evictiune, de va proba ca erau mijloace sa castige judecata. Exceptio mali processus exceptia procesului rau condus. Nu este admisibil n cazul ordonanei presediniale i n litigii de munc. PROCEDURA DE SOLUTIONARE Este o cerere incidentala, de competenta instantei care judeca cererea principala. Are natura juridica a unei cereri de chemare in judecata Tertul se bucura de independenta procesuala Daca este respinsa prin incheiere interlocutorie, atacabila odata cu fondul. 2.ARATAREA TITULARULUI DREPTULUI Paratul care detine un lucru pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept , va putea arata pe acela in numele caruia detine lucrul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului.

60

Aratarea titularului poate fi facuta numai de catre reclamant i numai dac ntre prt i ter exist un raport juridic cu privire la bunul ce constituie obiectul litigiului. PROCEDURA DE SOLUTIONARE Cererea trebuie motivat si se depune odata cu intampinarea sau cel mai tarziu la data primei infatisari. Nu trebuie sa cuprinda elementele unei cereri de chemare in judecata Nu trebuie pusa in discutie admisibilitatea ei in principiu. Tertul va lua locul paratului care va fi scos din judecata. Sau va dobandi calitatea de intervenient principal.

6.REPREZENTAREA CONVENTIONALA A PERSOANELOR FIZICE SI JURIDICE

Reprezentarea legal intervine in cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa; parinti, tutore, curator. Reprezentarea convenional Are la baza acordul dintre parte si reprezentant, acord in temeiul caruia reprezentantul indeplineste actele de procedura in numelesi pe seama partii. In mod obisnuit reprezentarea partilor in procesul civil este permisa, cu exceptii ca: interogatoriu, divort, etc.

A.REPREZENTAREA PRIN MANDATAR NEAVOCAT

61

Daca cererea de chemare in judecata este facuta de mandatar, in cerere trebuie mentionat acest lucru, cu indicarea numelui si caliatii mandatarului. Justificarea calitatii de reprezentant se face cu procura care se alatura cererii in original sau copie legalizata. Procura trebuie data pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata sau reprezentare in judecata, dupa cum poate fi pentru amandoua. Un mandat general, pentru orice litigiu este nul, cu exceptia cazurilor cand mandatarul nu are domiciliul in tara sau procura este data unui prepus. Trebuie facuta in scris sub semnatura legalizata. Dreptul de reprezentare poate fi dat si verbal, in instanta si consemnat in inchieierea de sedinta. Punerea de concluzii de catre mandatar mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu exceptia consilierului juridic. Aceasta se refera la punerea de concluzii in fond. 3 exceptii: cand mandatarul este doctor sau licentiat in drept sot sau ruda pana la gradul IV.; la judecatorie cand mandatarul este sot sau ruda gradul IV; cand dreptul de reprezentare izvorasta din lege sau dispozitie judecatoreasca. o Mandatul judiciar NU inceteaza prin moartea mandatarului sau daca acesta a devenit incapabil, ci dureaza pana la retragerea lui de catre mostenitori sau reprezentati legali.
o

Renuntarea la mandat trebuie facuta cu instiintarea instantei si a mandantului cu cel putin 15 zile inainte de infatisare sau implinire a cailor de atac.

Magistratul poate fi reprezentat de un alt magistrat sau asistat de un avocat, in fata sectiilor disciplinare ale Consiliului Superior al Magistraturii.

62

B.REPREZENTAREA PRIN AVOCAT Avocatul reprezinta partea in temeiul unui contract de asistenta juridica, incheiat in forma scrisa de avocat si clientul sau mandatarul sau. In baza acestui contract, avocatul se legitimeaza prin procura avocatiala, aceasta poate fi procura la care se refera Codul. In contractul de asistenta este prevazuta intinderea puterilor pe care clientul le ofera avocatului. Daca nu se prevede altfel avocatul poate sa savraseasca orice act, specific profesiei pe care il considera necesar pentru apararea intereselor clientului sau. In ceea ce priveste actele de dispozitie si avocatul are nevoie de procura speciala, daca in contractul de asistenta juridica nu s-a precizat expres ca poate face astfel de acte. Avocatul care a participat la o faza a procesului poare declara orice cale de atac impotriva hotararii date.

C.REPREZENTAREA CONVENTIONALA A PERSOANELOR JURIDICE Persoanele juridice sunt reprezentate fie de avocat, fie de consilier juridic. Consilierul juridic in activitatea sa asigura consultanta si reprezentarea autoritatii sau institutiei in serviciul careia se afla, ori a persoanei juridice in care se afla in raport de munca, avizeaza si contrasemneaza actele cu caracter juridic.
63

D.REPREZENTAREA ASIGURATA DE CONSILIERUL IN PROPRIETATE INDUSTRIALA. Activitatea de consilier in proprietate industriala consta in acordarea de asistenta de specialitate in domeniul propreitatii industriale si reprezentarea persoanelor fizice si juridice romane sau straine interesare in fata Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci, precum si fata de terti in procedurile reglementate. In fata instantelor judecatoresti acestia sunt conditionati de a avea calitatea de avocat sau consilier juridic. Daca reprezentantul nu face dovada calitatii sale, instanta poate acorda un termen pentru implinirea lipsurilor. Daca lipsurile nu se implinesc, cererea va fi anulata. Lipsa calitatii de reprezentant se invoca pe calea exceptiei ( de preocedura)Ea poate fi invocata in orice stare a pricinii, dar nu direct in caile de atac intrucat sanctiunea este nulitatea relativa iar aceasta nu poate fi invocata pentru prima oara in caile de atac. Titularul dreptului poate ratifica actele facute de cel care nu avea calitatea de reprezentant. Sanctiunea nulitatii intervine numai in situatia in care cererea de chemare in judecata a fost facuta de reprezentant in numele titularului si nu de titular personal deoarece intr-o asemenea situatie, partea doat s-ar consemna ca fiind absenta, nu s-ar anula cererea. Procurorul

64

Procurorul este parte in proces in sens procesual si nu material. In acelasi timp el isi pastreaza calitatea de organ care vegheaza la respectarea legii in activitatea de judecata. FORMELE PARTICIPARII PROCURORULUI LA PROCESUL CIVIL In cazul in care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului va fi introdus in proces in calitate de reclamant. Acesta va putea sa renunte la judecata sau la dreptul subiectiv, sa faca o tranzactie , sau, daca procurorul intentioneaza sa retraga actiunea, poate sa ceara continuarea judecatii. Participarea la judecata procesului civil -Poate pune concluzii in orice proces, in orice faza a procesului, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatii cetatenilor, chiar si atunci cand procesul are ca obiect drepturi cu caracter strict personal. -Atunci cand participa la procese acesta poate ridica exceptia de neconstitutionalitate. - In anumite materii participarea procurorului si punerea de concluzii este obligatorie: punerea si ridicarea interdictiei; declararea disparitiei si a mortii pe cale judecatoreascap; expropriere; adoptie; controlul averii demnitarilor etc. In cazul participarii procurorului la judecata in pricinile unde aceasta este obligatoriu, lipsa concluziilor acestuia atrage nulitatea hotararii deoarece completul nu a fost legal constituit. Exercitarea cailor de atac
65

Poate sa exercite cai de atac impotriva oricaror hotarari, chiar si impotriva hotararilor pronuntare asupra unor cereri cu caracter strict personal, indiferent daca a participat sau nu la judecarea pricinilor. Termenele cailor de atac, pentru procuror curg de la pronuntare si nu de la comunicare. Cererea de punere in executare a hotararilor judecatoresti Poate sa ceara punerea in executare a hotararilor judecatoresti dar numai in cazurile prevazute de lege in care poate porni actiunea civila si numai daca hotararea este in favoarea acelor persoane (minor, interzisi, disparuti etc). Indiferent daca procesul a fost sau nu pornit de el.

66

CAPITOLUL VI. ACTELE DE PROCEDUR

1.Definiie Definim actul de procedura civila ca orice manifestare de vointa facuta in cursul si in cadrul procesului civil, de catre instanta de judecata, parti sau alti participanti la activitatea judiciara, in vederea producerii unor efecte juridice determinate33 . Procesul civil este o activitate care se desfasoara in timp si consta dintr-un complex de acte procedurale fie ale partilor, fie ale instantei insasi, fie ale organelor auxiliare ei. Prin mijlocirea actelor de procedura, procesul civil ia viata, se dezvolta si se sfarseste. Este firesc ca legea sa nu lase aceste acte sa se savarseasca la intamplare, dupa vointa si capriciul partilor si judecatorului, ci sa reglementeze in mod precis si detaliat forma acestor acte, conditiile in care ele trebuie indeplinite si sanctiunea incalcarii dispozitiilor legale.34
33

I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 166 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 409.
34

67

Actul de procedur poate fi definit ca o manifestare de vointa subiectilor procesuali35 . 2.Conditiile generale ale actelor de procedura In special majoritatea actelor dispuse de catre instantele de judecata si de organele de executare trebuie indeplinite in forma scrisa. De la aceasta regula trebuie facuta o importanta exceptie in privinta actelor ce reprezinta manifestari unilaterale sau bilaterale de vointa ale partilor Actele de procedura se supun unor reguli36: a) de regula, actele de procedura se intocmesc in scris. Aceasta regula este necesara deoarece astfel se poate usor dovedi existenta actelor de procedura si se asigura conservarea lor. Se arata insa ca exista si exceptii, citandu-se "art.82 C. proc. civ. potrivit carora la judecatorii cererile celor domiciliati in localitati rurale se pot face si verbal, judecatorul intocmind un proces-verbal despre aratarile partii. Din imprejurarea ca in unele lucrari de specialitate se citeaza acest singur exemplu s-ar putea crede ca in toate celelalte cazuri actul de procedura imbraca forma scrisa, dar exista si alte numeroase acte de procedura care - in intelesul lor de operatii juridice - nu mai imbraca o asemenea forma, legea precizand ca ele pot.fi facute si verbal in fata completului de judecata. Exemplu, cererea de recuzare a judecatorului, tranzactia, renuntarea la actiune, raspunsul la interogatoriu, incuviintarea sau respingerea de catre instanta a unor cereri etc., insa acestea sunt si ele consemnate in scris37 .
35

A se vedea in acest sens: D. Radu, in Dictionar de drept procesual civil; I. Les,

Sanctiunile procedurale in procesul civil roman, pag. 18-21; O. Ungureanu, Actele de procedura in procesul civil, Edit. Press "Mihaela", Bucuresti, 1996, pag. 15. 36 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 411-412. Pentru o posibila distinctie intre conditii de forma si de fond, a se vedea O. Ungureanu, Actele de procedura in procesul civil, Casa de editura si presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti 1994, pag. 28-39. 37 Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 190.

68

b) actele de procedura trebuie sa relateze chiar in continutul lor faptul ca au fost indeplinite cerintele legii. Cu alte cuvinte, cuprinsul actului nu poate fi completat cu probe extrinseci, de exemplu, cu un alt act, cu martori sau prezumtii. Astfel, daca in procesul-verbal de predare a unei citatii nu se arata data la care predarea a avut loc, actul de procedura este nul, fara a se putea face proba in afara actului insusi. Aceasta insa nu inseamna - pentru a nu cadea in formalism ca lipsa unei mentiuni exprese nu ar putea fi inlocuita cu o alta mentiune facuta in actul insusi . In literatura de specialitate s-a aratat ca aceasta conditie nu este o regula generala, obligatorie, deoarece fiind si acte ce se realizeaza in forma orala, nu se poate respecta conditia, si, de asemenea, faptul ca legea nu impune o asemenea cerinta pentru actele ce se intocmesc in scris de catre parti ci numai pentru actele instantei care au ca finalitate constatarea unor activitati procesuale. c) o alta regula este acea ca actele de procedura trebuie indeplinite in limba romana. Legea pentru organizarea judecatoreasca, Legea nr. 92/ 1992, prevede la art. 6 "Procedura judiciara se desfasoara in limba romana". 3.Clasificarea actelor de procedura Clasificarea actelor de procedura se poate face in functie de criterii diferite:38

38

E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, Institutul de arte grafice "Lupta", Bucuresti, 1932, vol. II, pag. 79; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.

69

a) in raport de organele sau persoanele care le intocmesc ori de la care emana actele de procedura se clasifica in: - actele partilor: cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala, cererea de exercitare a unei cai de atac, cererea de a se pune in executare hotararea etc.; - actele instantei: incheierile, hotararea judecatoreasca, dispozitia de comunicare a hotararii si cea pentru punerea in executare a hotararii; - actele organelor auxiliare ale justitiei: dovezile de comunicare a actelor de procedura, procesele-verbale de luare a masurilor asiguratorii, actele de executare ale organelor de executare etc.; - actele altor participanti in proces: intocmirea si depunerea raportului de expertiza, depozitia de martor, cererea de anulare a unei amenzi facuta de un martor sau expert etc. b) in functie de continut actele de procedura se clasifica in: - acte de procedura care contin o manifestare de vointa: cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventioala, cererea de exercitare a unei cai de atac, achiesarea, renuntarea, tranzactia etc.; - acte de procedura care constata o operatie procedurala: citatia, procesulverbal de sechestru, comandamentul etc. Unii autori disting acte al caror continut il formeaza o manifestare de vointa, acte al caror continut il formeaza manifestari de cunoastere (marturia) sau de cunostinte de specialitate (raportul de expertiza), acte al caror continut il formeaza activitatea de perceptie, rationament si de dispozitie a instantei (perceperea si aprecierea probelor, darea solutiei) si acte al caror continut il formeaza aducerea la indeplinire a altor acte (actele de executare) ;

70

c) in functie de natura lor actele de procedura se clasifica in: - acte judiciare, care se indeplinesc in fata instantei: interogatoriul partii, depozitia martorului, pronuntarea hotararii etc.; - acte extrajudiciare, care se indeplinesc in cadrul procesului, dar in afara instantei: expertize, somatia, actele de executare cu exceptia procedurilor executionale judiciare etc. Uneori actele de procedura sunt clasificate, potrivit acestui criteriu, in acte procesuale propriu-zise si acte extraprocesuale 39 . d) in functie de modul de efectuare actele de procedura se clasifica in: - acte scrise: cererea de chemare in judecata, cererea pentru exercitarea unei cai de atac, incheierile, hotararea etc.; - acte orale: depozitia martorilor, raspunsurile la interogatoriu, sustinerile partilor, citirea minutei etc.

CAPITOLUL VII.TERMENELE PROCEDURALE

1.DEFINIIE Termenul procedural este intervalul de timp nuntrul cruia trebuie ndeplinit sau, dup caz, este oprit s se svreasc un anumit act de procedur. 2.CLASIFICARE Termenele procedurale pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii: a. n funcie de caracterul lor, termenele sunt: -imperative (peremptorii), nuntrul crora trebuie ndeplinit un act de procedur (ex: termenul de exercitare a unei ci de atac).
39

O. Ungureanu, Actele de procedura in procesul civil, Casa de editura si presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti 1994, pag. 23.

71

-prohibitive (dilatorii), nuntrul crora nu poate fi svrit actul de procedur. b. n funcie de modul n care sunt stabilite, termenele sunt: -legale, atunci cnd sunt stabilite prin lege. -judectoreti, stabilite de instan n cursul procesului; -convenionale, stabilite de pri (ex: termenul arbitrajului). c. n funcie de sanciunea ce intervine n caz de nerespectare, termenele sunt: -absolute, a cror nerespectare afecteaz valabilitatea actelor de procedur; -relative, care n caz de nerespectare nu afecteaz valabilitatea actului de procedur ci atrag, cel mult, sanciuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovai de nerespectarea lor. 3.CALCULUI TERMENELOR PROCEDURALE C. proc. civ. se stabilete modul de calcul al termenelor procedurale pe ore, zile, sptmni, luni i ani. Termenul pe ore ncepe s curg de la miezul nopii zilei urmtoare. Termenul se calculeaz pe zile libere, neintrnd n calcul nici ziua n care a nceput, nici ziua cnd s-a mplinit. Termenele statornicite pe ani, luni sau sptmni se mplinesc n ziua anului,lunii sau sptmnii corespunztoare zilei de plecare. Termenul care ncep la 29, 30 sau 31 ale lunii, i se sfresc ntr-o lun care nu are o asemenea zi, se va socoti mplinit n ultima zi a lunii. Termenul care se sfrete ntr-o zi de srbtoare legal, sau cnd serviciul este suspendat, se va prelungi pn la sfritul primei zile de lucru urmtoare.
72

Caracterele termenelor procesuale. Termenele joac un rol particular n cadrul procedurii judiciare. Ele sunt menite s disciplineze activitatea procesual. Un alt caracter al termenelor este dat de faptul c ele au menirea de a impulsiona desfurarea procesului civil i de a limita toate acele situaii care ar putea conduce la ntrzierea judecii. n aceast ordine de idei se poate afirma c cel mai adesea termenele sunt statornicite pentru a limita n timp exerciiul unui drept procesual civil sau pentru a restrnge limitele de timp n care se pot ndeplini anumite formaliti procedurale. Termenele procedurale trebuie s in seama, ns, i de interesele prilor litigante, care trebuie s aib un timp rezonabil pentru a reflecta asupra exerciiului drepturilor lor i pentru realizarea efectiv a formelor de procedur impuse sau admise de lege. Termenele ncep s curg de la data comunicrii actelor de procedur dac legea nu dispune altfel. Termenele ncep s curg i mpotriva prii care a cerut comunicarea, de la data cnd a cerut-o. 4.SANCIUNI (Decderea). Potrivit C. proc. civ., neexercitarea oricrei ci de atac i nendeplinirea oricrui alt act de procedur n termenul legal atrage decderea, afar de cazul cnd legea dispune altfel sau cnd partea dovedete c a fost mpiedicat printr-o mprejurare mai presus de voina ei. n acest din urm caz, actul de procedur se va ndeplini n termen de 15 zile de la ncetarea mpiedicrii; n acelai termen vor fi artate i motivele mpiedicrii. Decderea intervine numai n caz de nerespectare a termenelor legale,

73

imperative i absolute. Aceasta deoarece nerespectarea termenului prohibitiv duce la nulitatea actului de procedur. Apoi, dac nu este respectat un termen judectoresc, sanciunea const n posibilitatea judectorului de a nu mai acorda un nou termen pentru ndeplinirea actului de procedur care nu a fost ndeplinit n termenul iniial. Decderea intervine n urmtoarele cazuri: -cnd prin lege este stabilit un termen fix pentru svrirea unui act de procedur sau pentru exercitarea unui drept, iar partea a lsat s expire acel termen fr s beneficieze de el; -cnd legea procesual a stabilit c exercitarea unui drept trebuie s se fac ntr-o anumit etap a procesului sau ntr-un anumit moment procesual, iar partea nu a respectat aceast cerin; -cnd legea procesual stabilete o anumit ordine n efectuarea actelor de procedur, pe care partea nu a respectat-o. Sanciunea decderii nu intervine dac: - nu a fost constatat de instan; -partea care putea s invoce sanciunea, renun la acest drept; -decderea privete peuna din prile legate printr-un raport de solidaritate sau de indivizibilitate, cu condiia ca cel puin una dintre celelalte pri s fi svrit actul de procedur n termen; -decderea se acoper, potrivit legii; partea interesat a fost mpiedicat de o mprejurare mai presus de voina ei s efectueze actul de procedur n termen i s-a admis cererea de repunere n termen. Ca efect al decderii, se pierde dreptul procedural care nu a fost exercitat n termen.

74

5.Repunerea n termen n condiiile C. proc. civ., decderea nu opereaz atunci cnd partea dovedete c a fost mpiedicat printr-o mprejurare mai presus de voina ei s svreasc actul de procedur n termen. n acest caz, actul de procedur. Pentru a se dispune repunerea n termen se cer a fi ndeplinite mai multe condiii: -partea care nu a svrit un act de procedur nuntrul termenului legal imperativ trebuie s fac dovada c a fost mpiedicat dintr-o mprejurare mai presus de voina ei, care s-a produs nainte de mplinirea termenului; -n termen de cel mult 15 zile de la data ncetrii mpiedicrii, partea interesat trebuie s formuleze att cererea de repunere n termen i s-i efectueze actul de procedur pe care nu l-a ndeplinit n termen. Cererea de repunere n termen se soluioneaz de instana competent s soluioneze calea de atac sau s ndeplineasc actul de procedur cu privire la care a intervenit decderea. Asupra cererii de repunere n termen, instana se va pronuna printr-o: -ncheiere, atunci cnd s-a cerut repunerea n termen cu privire la un act de procedur care trebuia ndeplinit pe parcursul judecii, deci nainte de pronunarea unei hotrri. Aceast ncheiere poate fi atacat numai odat cu fondul; -ncheiere, atunci cnd s-a cerut repunerea n termenul de exercitare a unei ci de atac, i cererea este admis, fr ca la acelai termen s aib loc i judecata cii de atac. ncheierea poate fi atacat odat cu fondul; -decizie, dac s-a cerut repunerea n termenul de exercitare a unei ci de atac i cererea a fost admis, la acelai termen judecndu-se i fondul, sau atunci

75

cnd cererea a fost respins. In acest ultim caz, cererea de repunere n termen va fi respins ca tardiv sau ca nefondat, iar calea de atac ca tardiv. Ct privete calea de atac ce poate fi exercitat mpotriva hotrrii prin care instana se pronun asupra repunerii n termen, sunt de reinut urmtoarele: -dac s-a cerut repunerea n termenul de apel, decizia poate fi atacata cu recurs; -dac s-a cerut repunerea n termenul de recurs, hotrrea prin care se soluioneaz cererea este irevocabil;

CAPITOLUL VIII. SANCIUNILE PROCEDURALE

In materie procesual civila sanctiunile procedurale reprezinta "masuri cu caracter de constrangere menite sa garanteze respectarea normelor juridice care prescriu formele si conditiile dupa care trebuie sa se desfasoare activitatea judiciara in pricinile civile"^3 . Sanctiunile vizeaza toate actele de procedura, deci atat actele instantei, cat si ale partilor sau altor participanti la proces. Dar, ele difera dupa insemnatatea formei procedurale pe care o protejeaza si dupa interesul care impune respectul acelei forme . Distingem astfel urmatoarele sanctiuni: - nulitatea actului de procedura;

76

- decaderea din termenul prevazut pentru indeplinirea actului; - perimarea cererii prin care a fost investita instanta; - prescriptia dreptului de a obtine executarea silita; - sanctiunile pecuniare; - sanctiunile disciplinare; - obligatia de a completa sau reface actul indeplinit fara respectarea dispozitiilor legale; - obligatia de. a despagubi partea vatamata prin incalcarea formelor procedurale. Sanctiunile procedurale au in toate situatiile un rol deosebit de important, intrucat ele sunt destinate sa contribuie la o optima administrare a justitiei.

1.NULITATEA Prin nulitate se desemneaza, in general, sanctiunea ce se poate aplica in cazul nesocotirii anumitor dispozitii legale40 sau "mijlocul tehnic prevazut de lege pentru a asigura respectarea conditiilor de validitate a actului juridic. Din punct de vedere strict procedural, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul actului de procedura care nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l in total sau in parte de efectele firesti. Nulitatea este cea mai importanta sanctiune pentru incalcarea normelor procedurale este nulitatea actului, adica actul este lipsit, in total sau
40

T.Ionascu, E. Barasch, in Tratat de drept civil. Partea generala, vol. I, Editura Academiei, Bucuresti, 1967, pag. 320-321; O. Capatina, in Tratat de drept civil, Partea generala, vol. I, Editura Academiei, Bucuresti, 1989, pag. 212.

77

in parte, de efectele sale firesti si aceasta nulitate opereaza uneori de drept, alteori la cererea partii vatamate; astfel ea poate constitui chiar temeiul unor cai de atac (recurs, contestatie in anulare) . CONDIII CERUTE PENTRU A INTERVENI NULITATEA 1. actul de procedura sa fie indeplinit cu neobservarea formelor legale, sau de un functionar necompetent, indiferent daca aceste forme la care se refera textul din cod privesc elemente exterioare actului (exemplu, forma scrisa s.a.) sau interioare ori intrinseci (exemplu, citatia nu cuprinde mentiunea referitoare la instanta la care trebuie sa se prezinte cel citat ori la termenul de judecata). De asemenea, nu se cere ca respectivele forme sa fie reglementate prin norme imperative sau dispozitive. 2. actul sa fi "pricinuit partii o vatamare", fara a intelege numai un prejudiciu material, vatamarea urmand sa fie apreciata in concret de instanta. Uneori, asa cum am aratat, vatamarea este prezumata de lege fara posibilitate de dovada contrara, sau se prezuma "iris antum", realizandu-se in acest mod, rasturnarea sarcinii probatiunii. In toate celelalte cazuri, partea urmeaza sa probeze existenta vatamarii. Aceasta deoarece simpla incalcare a unor norme procedurale nu este pedepsita cu nulitatea decat daca partea care o invoca a fost vatamata. 3. vatamarea sa nu se poata inlatura decat prin anularea actului. Art. 106 alin. 2 C. proc. civ. permite judecatorului sa dispuna indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura, ceea ce echivaleaza cu refacerea sau completarea actului, insa, in situatia in care instanta dispune refacerea in intregime a actului de procedura, nu suntem in prezenta inlaturarii vatamarii, ci instanta trebuie sa dispuna mai intai anularea actului, iar apoi efectuarea aceluiasi act cu respectarea formelor
78

prevazute de lege. Spre exemplu, in cazul in care minuta este semnata de toti judecatorii si numai hotararea a ramas nesemnata de unul dintre ei, se poate evita sanctiunea nulitatii prin semnarea ulterioara; contradictia dintre minuta si dispozitiv nu ar trebui sa duca la nulitatea hotararii, ci la refacerea dispozitivului hotararii in sensul solutiei din minuta41 . Alte cauze de nulitate care nu sunt prevazute de art. 105 C. proc. civ. si care rezulta din literatura juridica mai veche, sunt cauzele extrinseci42 : - lipsa capacitatii partilor; - neplata taxelor de timbru; - nerespectarea unui termen prohibitiv. In literatura de specialitate au fost mentionate si urmatoarele cauze de nulitate: a) netimbrarea cererilor potrivit dispozitiilor legale. b) compunerea nelegala a completului de judecata cu privire la numarul de judecatori, participarea in complet a unui judecator incompatibil, a unuia care a fost recuzat ori neparticiparea procurorului in cazurile expres prevazute de lege; c) nerespectarea termenelor prohibitive. Actul procedural intocmit prematur este nul. Este o nulitate independenta de vatamare, operanta prin simpla nerespectare a normei referitoare la termene . CLASIFICAREA NULITILOR

41

G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 146.
42

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 199.

79

a) nulitatile absolute (care apar daca la intocmirea actelor de procedura au fost incalcate normele imperative) prezinta urmatoarele particularitati^2 : - pot fi invocate in orice faza a procesului civil; - pot fi invocate de oricare dintre parti, de procuror si de instanta din oficiu; - viciile unui act afectat de nulitate absoluta nu pot fi acoperite. b) nulitati relative apar cand s-a incalcat o norma dispozitiva Regimul lor juridic este opus fata de cel al nulitatii absolute, pot fi invocate numai intr-un anumit termen (de regula la primul termen de infatisare ce a urmat dupa savarsirea neregularitatii), dreptul de a le invoca este recunoscut numai partii in favoarea careia a fost prevazuta dispozitia legala (dispozitie ce se considera incalcata numai daca partea solicita anularea actului), si partea interesata poate renunta la invocarea nulitatii. Daca nulitatea relativa nu a fost invocata in termenul prevazut de lege, pana la prima zi de infatisare ce a urmat dupa savarsirea neregularitatii si inainte de a se pune concluzii in fond, se considera ca partea a renuntat tacit la invocarea nulitatii si deci nu mai poate sa apeleze la acest drept. in caz contrar, s-ar duce la tergiversarea judecatii si la sicanarea partii adverse43 . Dupa cum sunt sau nu expres prevazute de lege, nulitatile sunt exprese (de exemplu, art. 43, 88, 95 alin. ultim, 100 alin. penultim, 133, 161, 258 alin. 1 etc., toate din Codul de procedura civila) si virtuale, semnificatia acestei distinctii fiind prevazuta in art. 105 alin. 2 teza finala. Nulitatile virtuale sau tacite ori implicite sunt acelea care isi au izvorul in nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli de drept procesual civil. Nulitatea este incidenta, in primul rand, in cazul nesocotirii unor reguli esentiale privitoare ia desfasurarea procesului civil. Nulitatea
43

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 202

80

trebuie considerata incidenta si in cazul nesocotirii unor reguli de o importanta mai redusa. Aceasta indreptateste concluzia ca nulitatea se aplica si in cazul incalcarii unor reguli prin care se urmareste numai apararea intereselor uneia dintre parti. Prin urmare, nulitatea absoluta si nulitatea relativa se poate exprima printr-o nulitate expresa sau printr-o nulitate virtuala44 . EFECTELE NULITII Actul de procedura lovit de nulitate, ca si in dreptul material, nu mai produce efectele juridice conferite de lege, afectnd deci, atat operatiunea juridica la care se refera, cat si actele incheiate pentru constatarea acelei operatiuni. Asa de exemplu, daca cererea de chemare in judecata a fost anulata, inseamna ca instanta de judecata nu a fost investita cu solutionarea pricinii45 . Nulitatea actului de procedura nu atrage nulitatea actului precedent si nici a actului care urmeaza, daca acesta nu depinde de actul care a fost anulat. Asa de exemplu, nulitatea declaratiei unui martor nu atrage nulitatea declaratiei altui martor sau a unei expertize. Avand in vedere insa legatura dintre actele de procedura, actul care urmeaza ar putea avea soarta celui anulat daca acesta depinde sau are legatura cu actul anulat46 . Cum insa, procesul civil consta dintr-un complex de acte care se fac in timp si intre care exista legatura, anularea unui act va putea atrage si anularea actelor care urmeaza. Este o solutie inscrisa in art. 106 alin. 1 care
44

Tr. Ionascu, E.A.Barasch, La conception de la nullite des actes juridiques dans le droit socialiste roumain, Bucuresti, Ed. Academiei si Librairie generale de droit et de jurisprudence, 1973, pag. 133. 45 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.415.
46

Idem, pag.415.

81

dispune ca anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare. Astfel, anularea citarii atrage si nulitatea hotararii care s-a pronuntat, desi partea nu a fost regulat citata; anularea minutei atrage si nulitatea hotararii; lipsa incheierii de dezbateri atrage si ea nulitatea hotararii47 . Judecatorului poate sa dispuna indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura, ceea ce echivaleaza cu refacerea sau completarea actului, insa, in situatia in care instanta dispune refacerea in intregime a actului de procedura, nu suntem in prezenta inlaturarii vatamarii, ci instanta trebuie sa dispuna mai intai anularea actului, iar apoi efectuarea aceluiasi act cu respectarea formelor prevazute de lege. Spre exemplu, in cazul in care minuta este semnata de toti judecatorii si numai hotararea a ramas nesemnata de unul dintre ei, se poate evita sanctiunea nulitatii prin semnarea ulterioara; contradictia dintre minuta si dispozitiv nu ar trebui sa duca la nulitatea hotararii, ci la refacerea dispozitivului hotararii in sensul solutiei din minuta48 . Refacerea actului nul este hotarata de catre instanta si acesta isi va putea produce efectele prevazute de lege, de la data refacerii lui49 . In cazul in care nulitatea se constata la o instanta superioara, aceasta va anula actele de procedura intocmite cu incalcarea legii si va dispune fie refacerea la instanta inferioara, daca se da solutie de casare cu trimitere la aceasta instanta pentru rejudecare, fie refacerea lor de catre insasi instanta de
47

A se vedea Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1496/1986, Revista Romana de Dreptnr.5/1987, pag. 67 si C.S.J., sec. civ., dec. nr.2322/1993, Dreptul nr.8/1994, pag. 87; a se vedea si Trib. mun. Buc, sec. III civ., dec. civ. 66/1990, Dreptul nr.3/1992, pag. 67-68. 48 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 146.
49

6) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 203. 82

recurs, daca a dispus casarea hotararii si retinerea pentru rejudecare. Regula ca actul atacat nu are nici o valoare, se refera la functia procedurala a acestuia, nu si la constatarile de fapt sau manifestarile de vointa pe care actul le cuprinde si care se mentin, producandu-si efectele50 2.DECDEREA Decaderea este o sanctiune pentru neglijenta de care a dat dovada partea care nu si-a exercitat dreptul procesual in intervalul de timp fixat de lege. Fara existenta acestei sanctiuni nu s-ar putea asigura finalitatea termenelor in procesul civil, aceea de a asigura o desfasurare a procesului intr-un timp cat mai limitat, pentru a se pune cat mai devreme capat unei stari de fapt care tulbura bunele relatii sociale51 . Potrivit art. 103 alin. 1 C. proc. civ. "neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei". Exista si alte texte in cod care prevad expres sanctiunea decaderii: art. 138 alin. final, art. 170, art. 186, art.610. Alteori, legiuitorul foloseste expresii echivalente, ca de exemplu "nu vor mai putea fi invocate in cursul judecatii" (art. 136 C. proc. civ.) sau "nu vor mai putea fi invocate in cursul instantei" (art. 138 alin. 1 C. proc. civ.). In sfarsit, de cele mai multe ori decaderea nu este

50

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 415; E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, Institutul de arte grafice "Lupta", Bucuresti, vol. III, 1932, pag. 93-94; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1960, pag. 226-227. 51 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generala, pag. 429. Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1960, pag. 216. Pentru o cercetare mai ampla vezi I. Les, Sanctiunile procedurale in procesul civil roman, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1988, pag. 163-212.

83

expres prevazuta de lege, ea ramanand ca o idee virtual continuta in norme care fixeaza termenul52 . Cazurile de decadere53 : (a) cand legea de procedura stabileste un termen fix pentru indeplinirea unui act de procedura sau pentru exercitarea unui drept, iar partea nu si-a valorificat acel drept in termenul respectiv. Exemplu, termenul pentru exercitarea apelului este de 15 zile de la comunicarea hotararii daca legea nu prevede altfel (art. 284 C. proc. civ.). Acelasi termen este prevazut de lege si pentru exercitarea recursului (art. 301 C. proc. civ.). Daca partea interesata nu a facut cerere pentru apel sau pentru recurs in termenul legal de 15 zile, nu mai poate solicita caile respective de atac, fiind decazuta din dreptul de a le mai invoca. (b) cand legea procesuala stabileste ca exercitarea unui drept trebuie sa se faca intr-o anumita etapa a procesului si partea nu respecta aceasta cerinta a legii. Exemplu, propunerea de recuzare se va face pentru fiecare judecator in parte, inca inainte de inceperea oricarei dezbateri (art. 29 alin. (1) C. proc. civ.) sau, cererea de interventie in interes propriu se poate face numai in fata primei instante si inainte de incheierea dezbaterilor (art. 50 C. proc. civ.). (c) cand legea procesuala stabileste o ordine in efectuarea actelor de procedura, iar partea nu a respectat-o. Exemplu, exceptia de necompetenta relativa trebuie invocata la prima zi de infatisare, inaintea oricaror alte exceptii de procedura (art. 136 C. proc. civ.).

52

53

Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 205.

84

Pentru a interveni decaderea, in afara conditiilor aratate, se cer a fi indeplinite si celelalte conditii rezultate din dispozitiile articolului 103 alin. (1) C. proc. civ : - inexistenta unei derogari exprese de la sanctiunea decaderii; -partea interesata sa nu dovedeasca ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa actioneze pe intreaga durata a termenului. EFECTE: Principalele efecte ale decaderii sunt: - pierderea unui drept care nu a fost exercitat in termenul legal imperative.54 - ineficienta actului tardiv incheiat. Decaderea nu atinge dreptul subiectiv ce se valorifica prin actiune, dar poate duce in mod indirect la pierderea dreptului la actiune55 . Decaderea are ca efect principal stingerea tuturor posibilitatilor de punere in valoare a dreptului neexercitat in termenul legal . Decaderea lipseste actul de procedura de efectele sale firesti, insa daca actul cuprinde manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, acestea isi vor produce efectele (de exemplu, o cerere de exercitare a unei cai de atac respinsa ca tardiva poate fi folosita ca o marturisire extrajudiciara sau ca un inceput de dovada scrisa)56 . COMPARAIE NTRE DECDERE I PRESCRIPIE
54

V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, Vol. I, T.U.B. 1986, pag. 215.

55

D. Florescu, Cu privire la sanctiunea nerespectarii termenelor de procedura civila, A.U.B., nr. 1/1971, pag. 139. 56 G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 153.

85

A. Asemanari a) atat decaderea cat si prescriptia fac sa se stinga drepturi procesuale care nu au fost exercitate in termen; b) nici prescriptia si nici decaderea nu afecteaza dreptul subiectiv; c) ca si prescriptia, decaderile sunt de drept strict, normele ce le reglementeaza fiind de stricta interpretare, deci ele nu pot fi stabilite pe cale de analogie; d) dispozitiile art.1888 C. civ. din materia prescriptiei se aplica si la calculul termenelor de procedura imperative, dupa cum regulile inscrise in art. 101 alin.3-5 C. proc. civ. (referitoare la calculul termenelor pe ani, luni, saptamani si la ipoteza in care termenul se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala) si in art.104 C. proc. civ. sunt valabile si in materia prescriptiei. B. Deosebiri a) prescriptia este o institutie de drept material, ce urmareste inlaturarea incertitudinii din circuitul civil, pe cata vreme decaderea este o institutie a dreptului procesual civil ce intervine in cazul nerespectari termenelor imperative - conditii extrinseci pentru indeplinirea unor acte de procedura -, interesand in primul rand distribuirea justitiei , b) prin prescriptie se pierde direct dreptul la actiune (dreptul de a obtine condamnarea paratului), pe cand decaderea afecteaza numai indirect acest drept; c) termenele procedurale imperative simt mult mai scurte decat termenele de prescriptie; d) termenele stabilite sub pedeapsa decaderii curg atat impotriva celor cu capacitate de exercitiu, cat si a celor lipsiti de capacitate, in timp ce cursul prescriptiei e suspendat, in conditiile art.14 din Decretul nr. 167/1958, in
86

cazul celor fara capacitate ori cu capacitate de exercitiu restransa. De asemenea, cursul prescriptiei este suspendat si in alte cazuri (art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958); e) termenele de prescriptie se intrerup prin recunoastere, introducerea unei cereri de chemare in judecata si printr-un act incepator de executare (art. 16 din Decretul nr. 167/1958), pe cand termenele procedurale sanctionate cu decaderea se intrerup numai daca actul de procedura nu a putut fi indeplinit dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii; f) forta majora constituie pentru prescriptie un caz de suspendare (art. 13 din Decretul nr. 167/1958), in timp ce pentru termenele legale imperative reprezinta, asa cum am aratat, un caz de intrerupere (art. 103 C. proc. civ.); g) prescriptia este reglementata intotdeauna de norme imperative, instanta este obligata sa o constate din oficiu si nu se poate renunta la ea, in timp ce termenele procedurale sunt stabilite si prin norme dispozitive, astfel ca decaderea relativa poate fi invocata numai de partea interesata, iar aceasta poate si renunta la ea. REPUNEREA N TERMEN Repunerea in termen este posibilitatea pe care o are instanta de a inlatura decaderea partii, atunci cand constata ca au existat motive obiective care au impiedicat-o sa introduca actul procedural in termenul legal, in dreptul material, art. 19 al decretului nr. 167/1958 da acest drept instantei pentru a inlatura prescriptia dreptului la actiune57 . Textul cere numai o
57

I. Deleanu, Repunerea in termen in conditiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958, in RR.D. nr. 9-12/1989, pag. 32; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 436-437; V.M. CIOBANU, Drept procesual civil, voi 1, pag. 218-219; N. Dogaru si M. Bilca, Data de la care incepe sa curga termenul inauntrul caruia se poate cere repunerea in termen, "Revista Romana de Drept" nr. 8/ 1968, pag. 70.

87

"justificare temeinica", dar nu un caz de forta majora, aceasta potrivit art. 15, avand un efect mai energic, anume suspendarea prescriptiei. Deci, partea care a fost decazuta din dreptul de a exercita o cale de atac sau de a indeplini un alt act de procedura, va trebui sa solicite instantei repunerea in termen, dovedind ca a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa ei. Asupra repunerii in termen se va pronunta instanta competenta sa solutioneze calea de atac ori sa indeplineasca actul de procedura cu privire la care a operat decaderea. Astfel, cererea de repunere in termenul de recurs, se va judeca de catre instanta de recurs, desi, potrivit art.302 C. proc. civ., cererea de recurs se depune, sub sanctiunea nulitatii, la instanta a carei hotarare se ataca .

3.PERIMAREA Perimarea apare astfel ca o sanctiune care se raporteaza la intreaga activitate procesuala, iar nu doar la un act de procedura concret. O definitie a perimarii trebuie sa tina seama de aceste realitati. In acest sens putem defini perimarea ca o sanctiune procedurala ce determina stingerea activitatii judiciare datorita ramanerii litigiului in nelucrare din vina partii, timp de un an in materie civila, 6 luni in materie comerciala, precum si atunci cand intervine in cursul executarii silite . Conditiile ce se cer indeplinite pentru a opera perimarea58 : a) cererea sa fi ramas in nelucrare timp de un an, in materie civila, si de 6 luni in materie comerciala; perimarea opereaza numai daca procesul a ramas
58

V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 226.

88

in nelucrare, iar nu si in cazul cand, indiferent din ce cauza, el a continuat sa se gaseasca pe rolul instantei, deci justitia a fost activa . b) ramanerea in nelucrare sa se datoreze culpei partii; c) sa nu fi intervenit o cauza de intrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; Repunerea dosarului pe rol constituie un act de procedura facut in vederea judecarii pricinii, care conform art. 249 C. proc. civ., intrerupe cursul perimarii. Acest caracter al intreruperii se pastreaza chiar daca actiunea nu este timbrata, deoarece neplata taxelor de timbru nu poate inlatura existenta si efectele rezolutiei judecatorului. Pe de alta parte, o cerere de rectificare, judecata in contradictoriu, intrerupe cursul perimarii . Dar daca pretinsul act de procedura nu are in vedere continuarea judecatii, el nu poate intrerupe curgerea perimarii . d) sa nu existe o cauza de stingere a procesului prevazuta de o norma speciala. Astfel, in materia divortului, potrivit art. 618 C. proc. civ., se prevede stingerea procesului daca partile s-au impacat. in acest caz, prevederile art. 618 se vor aplica cu prioritate fata de cele ale art. 248. 4.AMENDA JUDICIAR In afara de obligarea partii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecata avansate de partea castigatoare si eventual la despagubiri, in unele cazuri anume stabilite de lege o parte poate fi obligata si la plata unei amenzi civile in favoarea statului. in toate aceste cazuri legea a ales pe cele mai frecvente - suntem in fata unui abuz de drept procesual . Conceptul de amenda evoca, in general, acea sanctiune care se materializeaza in plata unei sume de bani. Ea se aplica pentru "neexecutarea
89

unor obligatii cu caracter administrativ, civil sau fiscal ori in cazul savarsirii unor infractiuni"59. Prin urmare, amenda nu reprezinta o sanctiune proprie dreptului procesual civil sau altei ramuri concrete de drept, caci ea se poate aplica in cazul savarsirii unor abateri de natura diferita sau chiar si in cazul transgresarii legii penale. In dreptul procesual civil sintagma "amenda judiciara" evoca o sanctiune determinata si care se aplica de instanta persoanei ce a nesocotit dispozitiile legislatiei procesual civile60.

59

Mic dictionar enciclopedic, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, Editia a II-a, revazuta si adaugita, 1978, pag. 32. 60 M. Costin, in Dictionar de drept procesual civil, pag. 57-58.

90

CAPITOLUL IX. JUDECATA N PRIM INSTAN

ACTELEPROCEDURALE Procesul civil incepe printr-o procedura scrisa, ce consta in introducerea cererii de chemare in judecata, prin care reclamantul sesizeaza instanta de judecata, declansand astfel procesul, si care constituie baza raporturilor care se nasc intre reclamant si parat, precum si dintre instanta de judecata si parti. Judecata in prima instanta, reglementata de art. 109-281 C. proc. civ., constituie dreptul comun in ceea ce priveste judecata, ceea ce inseamna ca dispozitiile care o reglementeaza se vor aplica si la judecata cailor de atac, in masura in care nu sunt potrivnice prevederilor exprese din materia cailor de atac .

1.CEREREA DE CHEMARE N JUDECAT Poate fi definita ca fiind acel mijloc general prin care o persoana solicita concursul instantelor judecatoresti in vederea ocrotirii drepturilor si intereselor sale legale . In alta definitie, cererea de chemare in judecata este forma de manifestare a actiunii civile prin care se investeste instanta de judecata sau mijlocul procedural prin care cel vatamat intr-un drept civil solicita concursul organelor specializate ale statului in vederea restabilirii situatiei de drept incalcate61 .

61

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 454; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1960, pag. 181; O. Ungureanu, Actele de procedura in procesul civil, Casa de editura si presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti 1994, pag. 42; V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 194.

91

In general, se vorbeste de cereri introductive de instanta, care sunt cele prin care se declanseaza procesul civil si cereri incidente, ce se fac in cursul unui proces deschis deja si care pot proveni fie de la reclamant (numite si cereri aditionale sau modificatoare), fie de la parat, fie de la alti participanti sau de la terte persoane. Cuprinsul cererii de chemare in judecata Cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda o serie de elemente : a. Numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in resistrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar. b. Numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele acestuia si sediul profesional. O parte poate participa in procesul civil fie in nume propriu, fie in calitate de reprezentant al uneia dintre parti. Aceasta din urma este si acceptiunea la care se refera art. 112 alin. 2 C. proc. civ. c. Obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului atunci cand pretuirea este cu putinta Legislatia noastra procesuala nu ne ofera elemente definitorii cu privire la obiectul actiunii civile. Dincolo de teorii si definitii, conceptul de obiect al actiunii civile se raporteaza la pretentia afirmata in justitie, adica la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare in judecata, adica plata unei sume de bani, predarea unui bun mobil sau imobil. Determinarea obiectului cererii de chemare in judecata prezinta un interes teoretic si practic sub multiple aspecte :

92

- in acest fel paratul este pus chiar de la inceput in situatia de a cunoaste pretentiile adversarului si de a se putea apara; - obiectul este un element necesar al dispozitivului hotararii, iar instanta este chemata sa statueze numai in limitele determinate prin cererea de chemare in judecata ( si totusi, uneori, in mod exceptional, legea, in temeiul rolului social al judecatorului, ii ingaduie in mod expres, sau mai exact il obliga sa se pronunte asupra unor aspecte care nu se regasesc in cererea reclamantului. Astfel, art. 42 din Codul familiei prevede ca instanta va hotari, cu ocazia pronuntarii divortului, cu privire la incredintarea copiilor minori si stabilirea pensiei de intretinere pentru acestia). - cunoasterea obiectului cererii de chemare in judecata este necesara si pentru corecta solutionare a unor exceptii de procedura, cum sunt exceptia puterii lucrului judecat, exceptia de conexitate si exceptia de litispendenta; - ajuta la determinarea admisibilitatii sau inadmisibilitatii unor probe (de exemplu, a probei cu martori). - in cazul actiunilor reale imobiliare precizarea obiectului este necesara si pentru determinarea competentei instantei. Obiectul cererii de chemare in judecata trebuie sa indeplineasca anumite cerinte : - sa fie licit, adica sa nu contravina legii; - sa fie posibil, adica reclamantul sa nu solicite instantei sa-1 oblige pe parat la ceea ce nu se poate realiza, de exemplu la predarea unui bun determinat care a pierit sau a fost distrus; - sa fie determinat sau determinabil, deoarece in fata instantei se rezolva o neintelegere concreta, nu o problema de principiu. S-a decis ca este inadmisibila cererea prin care reclamantul cere sa se constate ca nu are nici

93

un fel de datorie catre parati . Obiectul cererii poate fi unic, dar se poate concretiza si intr-un capat de cerere principal si in capete de cerere accesorii. Valoarea obiectului cererii, atunci cand este susceptibil de pretuit o stabileste reclamantul, insa paratul poate contesta aceasta valoare, urmand ca in acest caz valoarea sa fie stabilita de instanta in baza probelor administrate de parti, ori dispuse din oficiu . Modificarea sau completarea actiunii se poate face numai in fata instantei de fond, pana la prima zi de infatisare . Numele, obiectul si semnatura sunt prevazute de art.133 alin. l C. proc. civ., sub sanctiunea nulitatii si de aceea ele sunt numite esentiale. In ce priveste nulitatea pentru lipsa semnaturii, ea poate inlaturata in tot cursul judecatii. Daca paratul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui sa semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar cand este prezent in instanta, in chiar sedinta in care a fost invocata nulitatea (art.133 alin.2). Si in acest caz prima zi de infatisare are o mare importanta in faza de desfasurare a procedurii orale a procesului civil, dar ea nu trebuie confundata cu primul termen de judecata . Este prima zi de infatisare termenul la care sunt indeplinite cele doua conditii, chiar daca taxele de timbru s-au achitat dupa acest termen In schimb, termenul la care partile nu au putut pune concluzii deoarece cauza sa amanat pentru lipsa de aparare sau pentru ca cererea de chemare in judecata nu a fost comunicata paratului ori pentru ca, fata de obiectul cererii, completul de judecata nu era legal constituit nu poate fi socotit prima zi de infatisare . Nu poate fi considerata prima zi de infatisare termenul la care partile nu au putut pune concluzii deoarece:
94

- cauza s-a amanat pentru lipsa de aparare ; - cererea de chemare in judecata nu a fost comunicata paratului ; - pentru ca fata de obiectul cererii, completul de judecata nu era legal constituit . Efectele cererii de chemare in judecata Cererea de chemare in judecata este actul procedural prin care reclamantul investeste instanta de judecata cu o pretentie civila. Intreaga activitate de solutionare a litigiului se va derula in limitele pretentiilor determinate de reclamant prin cererea de chemare in judecata. In aceleasi limite va trebui si judecatorul sa statueze in final asupra pretentiilor deduse in justitie. Judecatorul nu poate depasi limitele judecatii determinate de parti. Doar in mod exceptional, legea, in temeiul rolului social al judecatorului, ii ingaduie in mod expres, sau mai exact il obliga sa se pronunte asupra unor aspecte care nu se regasesc in cererea reclamantului. Astfel, art. 42 din Codul familiei prevede ca instanta va hotari, cu ocazia pronuntarii divortului, cu privire la incredintarea copiilor minori si stabilirea pensiei de intretinere pentru acestia. Efecte : a) cererea de chemare in judecata investeste instanta cu solutionarea litigiului la care se refera. Din momentul inregistrarii cererii de chemare in judecata ia nastere un nou raport juridic intre parti - un raport procesual care genereaza drepturi si obligatii nu numai pentru parti, ci si pentru instanta In mod exceptional, instanta se poate sesiza si din oficiu, atunci cand : - persoana vatamata este o persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa;

95

- in cazul actiunilor de desfacere a casatoriei (divort), instanta are obligatia de a se pronunta din oficiu cu privire la incredintarea copiilor minori si a pensiei de intretinere pentru acestia; - punerea sub interdictie a debililor sau alienatilor mintali se poate face si de catre instanta, din initiativa ei. b) cererea de chemare in judecata constituie baza raportului procesual civil ce se formeaza prin introducerea ei intre reclamatii si parat, fixand cadrul procesual in care se va desfasura judecata cu privire la parti si la obiectul litigiului. Instanta nu poate largi cadrul procesual prin introducerea din oficiu a altor persoane in proces, aceasta posibilitate avand-o numai partile, prin formele de interventie fortata si tertele persoane interesate, prin interventia voluntara. Pe de alta parte, instanta este tinuta si de obiectul cererii si, astfel cum am aratat deja, nu poate da altceva decat s-a cerut (extra petila), mai mult decat s-a cerut (plus petita), deoarece ar incalca principiul disponibilitatii . c) in cazul competentei teritoriale alternative cererea de chemare in

judecata exprima optiunea reclamantului pentru una din instantele competente, optiune la care ulterior nu poate reveni. In cazul competentei teritoriale alternative, cererea de chemare in judecata exprima optiunea reclamantului pentru una dintre instantele deopotriva competente, iar, dupa aceasta alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei si paratul nu poate cere declinarea competentei . Cererea de chemare in judecata creeaza starea de litispendenta. Prin promovarea cererii de chemare in judecata se fixeaza, in principiu, in mod definitiv si competenta instantei de judecata. Daca se exercita o noua cerere de chemare in judecata, in fata aceleiasi instante sau a unor instante diferite,
96

avand acelasi obiect, intre aceleasi parti si intemeiata pe o cauza identica, se creeaza starea de litispendenta (art. 163 C. proc. civ.) . d) cererea de chemare in judecata opereaza punerea in intarziere a paratului, ceea ce face ca el sa fie considerat posesor de rea-credinta : - in caz de admitere a cererii sa datoreze fructele din momentul sesizarii instantei (in cazul actiunilor reale imobiliare sau a celor mixte); - sa suporte riscurile pieirii bunului (in cazul cererii ce are ca obiect predarea unui bun determinat); - sa curga dobanzile (in cazul cererii prin care reclamantul pretinde o suma de bani care nu era purtatoare de dobanzi); e) introducerea cererii de chemare in judecata, chiar la o instanta necompetenta, face sa se intrerupa prescriptia dreptului la actiune, mai exact a dreptului de a obtine condamnarea paratului (art.16 lit. b din decretul nr.167/1958). Este unul din efectele cele mai importante si mai energice ale cererii de chemare in judecata. Un atare efect este recunoscut in mod expres atat de art. 1865 pct. 1 C. civ., cat si de art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958. f). Cererea de chemare in judecata produce efectul transmiterii anumitor actiuni cu caracter strict personal asupra mostenitorilor. Actiunile cu caracter strict personal se particularizeaza de alte actiuni civile prin faptul ca ele nu pot fi transmise asupra mostenitorilor. Cu toate acestea, exista unele actiuni care desi sunt legate intim de persoana titularului pot fi continuate de catre mostenitori daca ele au fost introduse in timpul vietii autorului. Au acest caracter actiunea privind stabilirea filiatiei fata de mama (art. 52 alin. 2 C. fam.), actiunea pentru tagada paternitatii (art. 59 alin. 2 C. fam.), actiunea pentru stabilirea paternitatii din afara casatoriei (art. 54 alin. 2 C. fam.) si actiunea privind revocarea unei donatii pentru ingratitudine (art. 833 C. civ.)
97

2.Citarea i comunicarea actelor de procedur Citarea este obligatorie in fata tuturor organelor de jurisdictie, daca legea nu dispune altfel, inclusiv in cazul tertilor intervenienti. Rezulta deci c : - judecata se face de regula cu citarea partilor, exceptiile fiind prevazute in mod expres de lege (de exemplu, in cazul ordonantelor presedintiale, cand solutionarea cererii se poate face si fara citarea partilor), incuviintarea unor masuri asiguratorii; - pentru judecarea procesului civil este obligatoriu ca partile sa fie citate legal, si nu ca ele sa fie prezente in instanta. Cum judecata unui proces nu se face, de regula, la un singur termen, ar urma ca pentru fiecare termen partile sa fie citate. Dar, art. 153 C. proc. civ. prevede ca partea care a fost prezenta la infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citat in tot cursul instantei, fiind presupusa ca cunoaste termenele urmatoare (Instanta are indatorirea de a se convinge ca partile prezente au luat cu adevarat cunostinta de termenul fixat). Este o regula exprimata in practica prin expresia "are termenul in cunostinta". Legea prevede doua derogari de la regula ca nu se poate trece la judecata fara citarea partilor: a) cand partea respectiva se prezinta in instanta, desi nu fusese citata, sau citarea fusese viciata. Procedura de citare este considerata indeplinita daca, desi nu exista dovada de citare, a depus o cerere prin care a solicitat amanarea judecatii pentru a-si pregati apararea, prin aceasta facand dovada ca a cunoscut termenul de judecata.

98

b) partea care a fost prezenta la unul din termenele de judecata, este prezumata a cunoaste toate termenele urmatoare in fata aceleiasi instante, cu exceptia cazurilor in care judecata a fost reluata dupa ce procesul a fost suspendat sau scos de pe rol, ori a fost repus pe rol dupa inchiderea dezbaterilor, sau se cere chemarea partii la interogatoriu . Dispozitiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, nerespectarea lor atragand nulitatea hotararii pronuntate si casarea ei cu trimitere spre rejudecare . Dupa pronuntarea hotararii nulitatea pentru necitare poate fi invocata numai de partea care are interes, respectiv partea care nu a fost citata . In aceste cazuri, nu este valabila comunicarea hotararii facuta avocatului, daca partea nu facuse alegerea de domiciliu la acesta . Vor fi citate: partile, persoanele care au intervenit in proces, martorii, expertii si alte categorii de persoane. Pentru paratul al carui domiciliu nu este cunoscut, reclamantul trebuie sa faca dovada ca a facut tot posibilul sa-1 afle, si nu a fost cu putinta . Cu privire la inmanarea citatiei pot sa apara mai multe situatii : - partea citata se afla la domiciliu si primeste citatia, agentul va inmana acesteia dovada pe care este obligat sa o certifice; - cel citat se gaseste la domiciliu, dar refuza citatia sau nu vrea sa semneze, ori nu poate, caz in care agentul ii va lasa citatia, iar in cazul refuzului de a o primi, o va afisa pe usa locuintei, incheind despre aceasta un proces-verbal [art. 92 alin. (1) si (2) si art. 100 C. proc. civ. cu privire la continutul si valoarea probatorie a procesului-verbal]. Comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare in cazul persoanelor juridice, precum si a asociatiilor sau societatilor care, potrivit

99

legii, pot sta in judecata, cu exceptia cazurilor in care se refuza primirea sau daca se constata, la termen, lipsa oricarei persoane la sediul acesteia . - cel citat nu se gaseste la domiciliu, caz in care agentul va inmana citatia unei persoane din familie, sau altei persoane care locuieste cu cel citat, cu exceptia minorilor sub 14 ani si a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, ori persoanei care in mod normal primeste corespondenta. Persoana care primeste citatia va semna de primire, iar agentul va intocmi un proces-verbal; - daca persoanele mentionate mai sus nu pot semna adeverinta de primire, agentul lasa citatia si incheie procesul-verbal, iar daca nu vor sa semneze sau agentul nu gaseste pe nimeni la domiciliul celui citat, afiseaza citatia si incheie procesul-verbal; - daca cel citat locuieste intr-un hotel si nu este indicat apartamentul sau nu este gasita persoana citata, agentul va lasa citatia receptionerului, administratorului, portarului sau celor ce-i inlocuiesc, iar daca acestia refuza sa o primeasca, va afisa citatia pe usa principala a cladirii, si va ncheia process verbal despre aceasta. 3.NTMPINAREA Intampinarea este actul procedural prin intermediul caruia paratul raspunde la pretentiile formulate de reclamant, aratand totodata si apararile sale. Ea face parte, alaturi de cererea de chemare in judecata si actiunea reconventionala, din categoria actelor procedurale ce se intocmesc in faza scrisa pregatitoare a procesului civil . Este nefiresc ca in aceasta etapa scrisa reclamantul si judecatorul sa nu fie informati de "armele" pe care paratul le va folosi in apararea sa, pentru a permite apoi sa se treaca la dezbaterea orala a procesului, ale carui

100

linii principale trebuie sa fie trasate prin cererea de chemare in judecata si intampinare. Altfel spus, reclamantul si judecatorul trebuie sa cunoasca "cazul" si "modelul juridic" pe care paratul le opune celor construite prin cererea de chemare in judecata, pentru ca primul sa-si poata pregati raspunsul adecvat, iar cel de-al doilea sa poata compara de la inceput pozitiile celor doua parti . Pana la urma este vorba de o "egalitate de arme De aceea intampinarea prezinta o utilitate practica incontestabila. Ea este destinata, cum deja am vazut, sa asigure un echilibru in situatia juridica a partilor. Potrivit art. 115 c. proc. civ. intampinarea trebuie sa cuprinda : 1) Exceptiile de procedura reclamantului. pe care paratul le ridica la cererea Este vorba despre acele aparari care nu pun in discutie

fondul dreptului dedus in judecata, ci anumite cerinte de ordin formal privitoare la actiune. De pilda, cererea de chemare in judecata nu este semnata sau desi introdusa printr-un mandatar, acesta nu a alaturat la cerere procura. Tot astfel, cand cererea a fost introdusa la o instanta necompetenta etc. Desi textul se refera numai la exceptiile de procedura, aceasta nu inseamna ca exceptiile de fond nu trebuie sa figureze in intampinare, precum exceptiile privind nulitatea cererii, necompetenta, lipsa de interes, litispendenta, de prematuritate a cererii, lipsa de calitate procesuala etc . 2) Raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii. Prin acest raspuns, paratul invoca aparari de fond, propriu-zise, care pot fi in fapt sau in drept. De pilda, fata de pretentia reclamantului care afirma ca l-a imprumutat pe parat cu o suma de bani, paratul raspunde ca nu a primit suma

101

de bani pretinsa - aparare in fapt - sau invoca compensatia legala - aparare in drept. Daca cererea de chemare in judecata are mai multe capete, paratul trebuie sa raspunda pentru fiecare capat de cerere in parte. Intampinarea va cuprinde si apararile de fond, pentru fiecare capat de cerere al reclamantului, atat apararile in fapt, cat si apararile in drept. In privinta mijloacelor de proba, daca paratul solicita dovada cu martori, va arata numele si domiciliul acestora, iar cand cere proba prin inscrisuri, va anexa la intampinare copii de pe inscrisuri, in atatea exemplare cati reclamanti sunt, plus cate un exemplar pentru instanta . 3) Dovezile cu care se apara paratul impotriva fiecarui capat de cerere. Desi art. 115 se refera numai la dovada cu martori, pentru a preciza ca paratul va indica numele si domiciliul acestora in vederea citarii, este neindoielnic ca se aplica si in cazul intampinarii dispozitiile procedurale privitoare la propunerea probelor fie ca este vorba despre folosirea probei prin inscrisuri sau despre chemarea la interogatoriu a reclamantului. 4) Semnatura. Intampinarea trebuie semnata, lipsa semnaturii atragand aceeasi sanctiune, care opereaza in aceleasi conditii, ca si in cazul in care cererea de chemare in judecata nu este semnata. Daca intampinarea nu este formulata personal de catre parat, ci de catre un reprezentant al acestuia, se va preciza aceasta imprejurare si se va alatura dovada calitatii de reprezentant.

102

4.CEREREA RECONVENIONAL In procesul civil, paratul nu adopta intotdeauna o pozitie defensiva, de aparare, ci poate avea si o atitudine agresiva, ridicand pretentii proprii impotriva reclamantului. Legea reglementeaza aceasta posibilitate prin art. 119 alin. 1 C. proc. civ., aratandu-se ca daca paratul are pretentii in legatura cu cererea sau cu mijloacele de aparare ale reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala . Asa de exemplu, in timp ce reclamantul solicita ca prin condamnarea paratului, ce spera sa obtina, sa-l determine pe acesta sa-si execute obligatiile dintr-un contract, paratul solicita anularea sau rezolutiunea contractului respectiv. In aceste cazuri, in care paratul are si el la randul lui pretentii impotriva reclamantului, poate sa faca o cerere reconventionala . In lipsa acestei cereri, instanta nu poate obliga pe reclamant la efectuarea prestatiilor ce le are fata de parat, chiar daca ele exista si au fost dovedite . cereri reconventionale se poate urmari : a) neutralizarea obligatiei pe care reclamantul a formulat-o impotriva paratului, de exemplu, in cazul in care reclamantul cere executarea unui contract incheiat cu paratul, acesta din urma solicita anularea, rezolutiunea, rezilierea contractului respectiv; b) atenuarea obligatiei paratului fata de reclamant , cum ar fi, cererea paratului-debitor, care, pretinzandu-se si el creditor al reclamantului, exige in contra acestuia lichidarea creantei sale (prin ipoteza, paratul nu ar putea opune, pe cale de simpla aparare, compensatia legala, deoarece creanta sa nu este inca lichida). Pe calea cererii reconventionale nu poate fi opusa compensatia legala, inclusiv din motivul ca aceasta poate fi obtinuta pe cale de simpla aparare in proces .
103

Prin introducerea unei

c) obtinerea unei obligari la plata si a reclamantului, spre exemplu,cererea

locatarului-parat, chemat in judecata de catre proprietar pentru a evacua imobilul ce formase obiectul unui contract de locatiune, prin care se solicita instantei sa-1 oblige pe reclamant la plata contravalorii reparatiilor aduse la imobil; la cererea prin care proprietarul unui teren solicita instantei sa constate ca a devenit, prin accesiune, proprietarul constructiei edificate

104

CAPITOLUL X. EXCEPIILE PROCESUALE

Putem defini exceptiile procesuale ca fiind mijloacele prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu, invoca in cadrul procesului civil si fara a pune in discutie fondul dreptului, neregularitati procedurale (privitoare la compunerea instantei, competenta acesteia ori la actele de procedura), sau lipsuri referitoare la dreptul la actiune, urmarind, dupa caz, anularea ori respingerea cererii formulate de reclamant . 1.CLASIFICARE Exceptiile de procedura nu trebuie confundate cu exceptiile de drept material. Prin intermediul acestora din urma debitorul urmareste, de regula, sa se libereze de datorie. Asa este cazul exceptiei de plata, compensatiei, exceptiei de nulitate a contractului etc . Mijloacele prin care paratul invoca obiectiuni impotriva fondului pretentiei reclamantului, urmarind alcatuiesc respingerea categoria cererii acestuia ca neintemeiata (nefondata), apararilor de fond,

numite si aparari propriu-zise Exceptiile de procedura propriu-zise sunt acelea care se refera la conditiile formale ale judecatii. In aceasta categorie se incadreaza cea mai mare parte a exceptiilor, cum sunt: - exceptia de incompatibilitate, - exceptia de recuzare, - exceptia privind nulitatea actelor de procedura, - exceptia de necompetenta. - exceptia de litispendenta, - exceptia de conexitate,

105

- exceptia de perimare, - exceptia lipsei de citare sau a citarii nelegale . Exceptiile procesuale, asa cum le-am delimitat mai sus, se clasifica, de regula, dupa urmatoarele criterii : a) dupa obiectul asupra caruia poarta exceptiile procesuale se clasifica in exceptii de procedura si exceptii de fond. Exceptiile de procedura vizeaza incalcarea regulilor procedurale privind compunerea instantei, competenta acesteia si procedura de judecata. Se incadreaza in aceasta categorie exceptia de incompatibilitate, exceptia de recuzare, exceptia de necompetenta, exceptia de conexitate, exceptia de litispendenta, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, exceptia lipsei de citare sau a citarii nelegale, exceptia de perimare etc . Exceptiile de fond privesc lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiune. Astfel cum am aratat, in conceptia-noastra. conditiile de exercitiu ale actiunii sunt: dreptul, interesul, capacitatea procesuala si calitatea procesuala. Strans legate, de asemenea, de exercitarea dreptului la actiune sunt prescriptia dreptului de a obtine condamnarea paratului si puterea lucrului judecat. b) Dupa efectul pe care tind sa-l realizeze exceptiile procesuale se impart in exceptii dilatorii si exceptii peremptorii (dirimante). Unii autori retin si o a treia categorie si anume exceptiile declinatorii, adica cele care, in caz de admitere, au ca rezultat trimiterea cauzei unei alte instante (necompetenta, litispendenta, conexitatea), dar recunosc ca au ca efect si amanarea cauzei^ . Exceptiile dilatatorii tind la amanarea judecatii, declinarea competentei sau refacerea unor acte. Intra in aceasta categorie exceptia de

106

incompatibilitate, exceptia de recuzare, exceptia de conexitate, exceptia de litispendenta, exceptia lipsei de citare etc. Exceptiile peremptorii tind la respingerea sau anularea cererii ori la stingerea procesului. Au acest caracter prescriptia^11 , puterea lucrului judecat, exceptia lipsei calitatii procesuale, exceptia lipsei calitatii procesuale, exceptia lipsei capacitatii procesuale, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, perimarea etc.

c) Dupa caracterul imperativ sau dispozitiv al normei incalcate exceptiile procesuale se clasifica in exceptii absolute si exceptii relative. Exceptiile absolute privesc incalcarea unor norme imperative si pot fi invocate de oricare din parti, de procuror sau de instanta, din oficiu, in orice faza a procesului, chiar si direct in apel sau recurs. Au acest caracter exceptia de incompatibilitate, exceptia de necompetenta generala, materiala sau teritoriala exclusiva, exceptia de prescriptie etc. Exceptiile relative privesc incalcarea unor norme dispozitive si pot fi invocate numai de partea interesata si numai intr-un anumit termen (prima zi de infatisare sau termenul urmator celui in care s-a savarsit neregularitatea). Intra in aceasta categorie, de exemplu, exceptia de recuzare sau exceptia de necompetenta teritoriala (cand nu are caracter exclusiv) . 2.PROCEDURA DE SOLUIONARE In cazul in care sunt invocate mai multe exceptii in acelasi timp, judecatorul trebuie sa deduca aceasta ordine din caracterul si efectele pe care le produc in proces. Exista, in literatura de specialitate, autori^4 , care arata o anumita ordine de solutionare a exceptiilor procesuale: exceptiile legate de

107

investirea instantei, exceptia de necompetenta, exceptia puterii lucrului judecat, exceptia de prescriptie etc. Dupa alti autori, vor fi rezolvate mai intai exceptiile referitoare la investirea instantei (exceptia de netimbrare sau de insuficienta timbrare), apoi exceptia de necompetenta, exceptiile privind compunerea sau constituirea instantei, puterea de lucru judecat, prescriptia etc. Pentru a putea rezolva exceptia puterii de lucru judecat sau prescriptiei, instanta trebuie sa fie competenta, iar apoi, sa fie constituita potrivit legii; inainte de a se pronunta asupra prescriptiei, instanta trebuie sa verifice daca este in masura sa se mai pronunte in pricina respectiva, deci sa rezolve exceptia puterii de lucru judecat etc . In mod exceptional, exceptia va putea fi unita cu fondul, cand pentru solutionarea lor este nevoie sa se administreze dovezi pentru dezlegarea fondului pricinii. Exista situatii in care exceptia nu poate fi solutionata pe baza actelor de la dosar, fiind necesara si administrarea altor dovezi. Pentru asemenea situatii legea permite unirea exceptiilor cu fondul cauzei. Daca exceptia invocata este gasita intemeiata, instanta o va admite, pronuntand fie o incheiere atunci cand dispune amanarea judecatii, ori se pronunta asupra incompatibilitatii, recuzarii, conexitatii etc, fie o hotarare sentinta ori decizie - atunci cand pronunta decimarea competentei, respingerea sau anularea cererii ori perimarea. In cazul in care exceptia este respinsa, instanta pronunta o incheiere interlocutorie si continua judecata. Incheierea de admitere sau de respingere va putea fi atacata cu apel sau recurs numai o data cu fondul, daca legea nu prevede expres o alta solutie (de ex. potrivit art. 34 alin. 1 C. proc. civ. incheierea prin care s-a admis recuzarea nu poate fi atacata prin nici o cale de atac) .

108

3.Exceptia de neconstitutionalitate Potrivit art. 144 lit. c din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor. Deci la controlul a priori, care vizeaza controlul legilor inainte de promulgare in conditiile stabilite de art.144 lit. a si care constituie o prima garantie pentru evitarea intrarii in vigoare a unor legi contrare Constitutiei, legea fundamentala adauga controlul a posteriori, pe cale de exceptie, care are in vedere legi si ordonante intrate in vigoare . 4.Exceptia de necompetenta Exceptia procesuala este mijlocul procedural prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu, invoca, in cadrul procesului civil si fara a pune in discutie fondul dreptului, neregularitati procedurale privitoare la compunerea si constituirea instantei, competenta acesteia ori la procedura de judecata sau lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiune ori, dimpotriva, aplicarea normelor legale referitoare la acestea, urmarind, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte, anularea, respingerea ori perimarea cererii. In alti termeni, intarzierea sau impiedicarea judecatii. Exceptia de necompetenta este prin urmare mijlocul procedural prin care partea chemata in fata instantei necompetente poate solicita acesteia sa se desesizeze si sa trimita cauza spre solutionare la instanta de judecata sau la organul cu atributii jurisdictionale competent potrivit legii. Cel mai adesea, exceptia de necompetenta se invoca de catre parat, intrucat el este mai intai afectat prin chemarea in fata altei instante decat cea competenta.
109

Exceptia de necompetenta absoluta poate fi invocata insa si de procuror si chiar de catre instanta din oficiu . Necompetenta poate fi invocata prin diferite mijloace procesuale, care difera dupa momentul la care se invoca : - daca necompetenta se invoca in cursul judecatii, mijlocul procesual este exceptia de necompetenta; - daca necompetenta se invoca dupa ce s-a pronuntat hotararea primei instante, mijlocul procesual este calea apelului; - cand necompetenta se invoca in cazul unei hotarari definitive, mijlocul procesual este recursul. Exceptia de necompetenta se invoca in mod diferit, dupa cum norma de competenta ce se pretinde a fi fost incalcata are caracter imperativ sau dispozitiv, deci in raport de faptul daca competenta este absoluta sau relativa Exceptia de necompetenta absoluta - in cazul incalcarii competentei generale, materiale si teritoriale exclusive -, poate fi invocata de oricare din parti de procuror sau de instanta din oficiu, in tot cursul procesului. In fata primei instante, exceptia poate fi opusa chiar si dupa ce instanta a rezolvat unele probleme litigioase prin incheieri interlocutorii de care, in principiu, este legata . Mai mult, exceptia de necompetenta absoluta poate fi invocata, pentru prima oara, in fata instantei de recurs, desi n-a fost ridicata in fata instantei de fond si nici n-a format obiectul unui motiv de recurs . Necompetenta urmatoarele trasaturi : - poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror si de instanta din oficiu; - poate fi invocata in orice faza a procesului civil, inclusiv in faza controlului judiciar;
110

absoluta

instantelor

judecatoresti

prezinta

- partile nu pot deroga in nici un mod de la regulile de competenta absoluta. c. Invocarea celor doua categorii de exceptii Exceptia lipsei capacitatii de exercitiu si exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant pot fi invocate in orice stadiu al pricinii si au drept consecinta anularea actelor de procedura savarsite de cel lipsit de aceasta capacitate, respectiv de cel ce nu si-a justificat calitatea de reprezentant al partii . Cele doua exceptii sunt exceptii peremptorii care incep prin a avea un efect dilatoriu, deoarece in prima faza instanta nu anuleaza cererea ci amana judecata prin acordarea unui termen pentru indeplinirea lipsei (art. 161 C. proc. civ.) . 5.LITISPENDENA Litispendenta reprezinta situatia procesuala in care doua sau mai multe instante de fond, deopotriva competente, sunt sesizate cu aceeasi cauza civila . Ea reprezinta o imprejurare anormala in opera de infaptuire a justitiei, intrucat poate determina pronuntarea unor hotarari judecatoresti contradictorii^1 . Mijlocul procedural destinat a inlatura o atare situatie care poate dauna procesului firesc de administrare a justitiei este tocmai exceptia de litispendenta. Intr-adevar, potrivit art. 163 alin. 1 C. proc. civ.: "Nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect si de aceeasi parte inaintea mai multor instante". Exceptia de litispendenta este o exceptie de procedura, dilatorie si absoluta. Ea poate fi ridicata de oricare dintre parti sau de instanta din oficiu, in orice stare a pricinii, in fata instantelor de fond. Daca insa, intr-una din
111

pricini judecata a ajuns in faza recursului, in fata instantei in care procesul se judeca in fond se va invoca autoritatea de lucru judecat a hotararii definitive ce formeaza obiectul recursului, urmand a se suspenda judecata in fond pana la solutionarea recursului . Litispendenta implica urmatoarele conditii, ce trebuiesc sa fie intrunite in mod cumulativ : a) existenta unei identitati de parti, obiect si cauza. Identitatea dintre cele doua actiuni trebuie sa fie totala: existenta unei stranse legaturi intre cele doua actiuni nu poate determina starea de litispendenta, ci numai aceea de conexitate. Partile, obiectul si cauza sunt elementele esentiale prin care se identifica orice actiune civila. b) cele doua actiuni trebuie sa se afle pe rolul unor instante deopotriva competente. c) pricinile trebuie sa se afle in fata instantelor de fond. 6.CONEXITATEA Conexitatea este reglementata de art. 164 C. proc. civ. si are in vedere existenta a doua sau mai multor pricini ce se afla inaintea aceleiasi instante sau a unor instante deosebite, dar de acelasi grad, in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti, si al caror obiect si cauza au intre ele o stransa legatura . Din dispozitiile art. 164 C. proc. civ. pot fi desprinse si explicitate si conditiile conexitatii. Aceste conditii se refera la : a) existenta a doua sau mai multe cauze pendinte la aceeasi instanta, sau la instante diferite, de acelasi grad, in care sa figureze cel putin o parte comuna. In legatura cu aceasta conditie esentiala a conexitatii remarcam ca
112

ea vizeaza indeosebi aspectul subiectiv al institutiei, respectiv partile din cele doua sau mai multe actiuni. Din acest punct de vedere, legea impune cerinta ca cel putin una din parti sa fie comuna in cele doua sau mai multe actiuni pendente in fata instantelor judecatoresti. b) existenta unei stranse legaturi de obiect si cauza intre cele doua sau mai multe procese. Conditia triplei identitati de parti, obiect si cauza intre cele doua actiuni nu este ceruta in cazul conexitatii, astfel cum ea este impusa de lege in cazul litispendentei sau al autoritatii lucrului judecat. De aceea, trebuie remarcat ca prin conexare actiunile isi pastreaza intreaga lor individualitate si nu se realizeaza o contopire a acestora intr-un singur proces. Actiunile conexate sunt si raman distincte, doar judecata lor se face de aceeasi instanta. 7.AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie sa existe tripla identitate: de parti, de obiect si de cauza. a. Partile. Art. 1201 C. civ. pretinde ca judecata sa aiba loc "intre aceleasi parti, facute de ele sau contra lor in aceeasi calitate". Acest text evoca, astfel cum judicios s-a remarcat, un principiu juridic, logic si moral^4 . Este vorba aici de aplicatiunea principiului relativitatii lucrului judecat. Acest principiu reprezinta o transpunere pe plan procesual a unui cunoscut principiu de drept civil si in conformitate cu care conventiile n-au efect decat intre partile contractante (art. 973 C.civ.). Cele doua parti constituie elementul subiectiv al actiunii, iar fara ele activitatea judiciara nici nu poate fi intretinuta. Dar conditia identitatii partilor pentru existenta lucrului judecat are in vedere nu prezenta lor fizica

113

la proces, ci prezenta juridica, adica participarea la proces in nume propriu sau in calitate de reprezentant . b. Obiectul Conceptul de obiect al actiunii civile se raporteaza la pretentia afirmata in justitie, adica la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare in judecata, adica plata unei sume de bani, predarea unui bun mobil sau imobil . In sens mai larg, obiect al procesului il constituie ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii, ceea ce ele pretind ca judecatorii sa verifice, sa aprecieze, sa constate, sa judece. Deci, actiunea aduce in discutie o problema de fapt si o problema de drept, pe care judecatorii sunt chemati sa le rezolve prin hotarare judecatoreasca , tocmai pentru a asigura protectia dreptului subiectiv. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua actiune sa fie identic. c. Cauza Cauza este un element-conditie a actiunii civile ce raspunde la intrebarea: pentru ce se judeca partile? .

114

CAPITOLUL XI.INCIDENTE CE POT APREA N CURSUL JUDECII

1.SUSPENDAREA Prin suspendare se intelege oprirea cursului judecatii datorita unor imprejurari voite de parti, care nu mai staruie in solutionarea cauzei, sau independente de vointa lor^1 , cand sunt in imposibilitatea fizica sau juridica de a se prezenta la judecata. Cazurile principale de suspendare sunt grupate in art.242-244 C. proc. civ., dar sunt si cazuri prevazute in alte texte din Codul de procedura civila (de ex. art.21, art. 40, art.155 alin.2) . A. Suspendarea voluntara Acest incident intervine datorita manifestarii de vointa a partilor, care poate fi expresa sau tacita. Art. 242 C. proc. civ. dispune ca instanta va suspenda judecata cand amandoua partile o cer sau daca nici una din parti, desi legal citate, nu se prezinta la termenul de judecata si nici una dintre ele nu a cerut judecarea in lipsa. B. Suspendarea judecatoreasca Art.243 C. proc. civ. prevede cinci cazuri de suspendare : a) Moartea uneia din parti. Este evident ca un asemenea eveniment dezorganizeaza procesul, care isi pierde caracterul contradictoriu, ramanand in instanta numai o singura parte . Mortii persoanei fizice ii corespunde dizolvarea persoanei juridice, precum si reorganizarea ei prin comasare (absorbtie sau fuziune) ori divizare totala. Art. 243 alin. 1 pct. 1 c. proc. civ. are in vedere ipoteza in care partea cu care s-a legat, in mod legal, procesul a decedat ulterior introducerii actiunii. Asa fiind, textul nu este aplicabil,

115

atunci cand la introducerea actiunii paratul nu se mai afla in viata si, deci, raportul procesual nu se putea lega cu acesta, reclamantul trebuind sa introduca actiunea impotriva mostenitorilor celui decedat . Daca in momentul sesizarii instantei paratul este decedat, judecata nu se suspenda, reclamantul urmand sa-si modifice cererea chemand in judecata pe mostenitori . b) Interdictia uneia dintre parti. Pana la numirea tutorelui, partea pusa sub interdictie prin hotarare judecatoreasca definitiva, pierzand capacitatea de exercitiu, nu mai poate sta personal in proces. Ea va fi reprezentata si. de aceea procesul se suspenda pana la numirea tutorelui. c) Moartea mandatarului uneia dintre parti, daca moartea s-a intamplat cu mai putin de 15 zile inainte de ziua infatisarii. Legea presupune ca intr-un interval atat de scurt, partea nu a avut timp .sa numeasca un alt mandatar, ba chiar poate sa nu fi aflat despre deces. d) Incetarea functiei tutorelui (sau curatorului). In cazul in care o persoana lipsita de capacitate de exercitiu (de exemplu, cel pus sub interdictie), reprezentata in proces de tutore, redobandeste capacitatea de exercitiu (prin ridicarea interdictiei), din acel moment ea urmeaza a figura personal in proces. In acest scop, procesul se va suspenda pentru ca partea sa fie citata personal pentru termenele de judecata urmatoare. Tot astfel, in cazul minorului, la implinirea varstei de 14 ani, suspendarea judecatii opereaza pana la introducerea in proces a minorului care, de la implinirea acestei varste, dobandind o capacitate de exercitiu restransa, va sta in proces personal, asistat fiind de cel chemat de lege a-i incuviinta actele.
116

e) Declararea in stare de faliment (actualmente insolvabilitate - nota H. Sasu) a uneia dintre parti. Falitul fiind desesizat de dreptul de a dispune de bunurile din patrimoniul sau, judecata se suspenda pentru a fi introdus in cauza judecatorul-sindic. 2.ACTELE DE DISPOZIIE ALE PRILOR Principiul disponibilitatii procesuale confera partilor dreptul de a se desista de la judecata ori de a renunta la dreptul subiectiv, iar paratului posibilitatea de a achiesa la pretentiile reclamantului sau chiar la hotararea pronuntata impotriva sa. De asemenea, partile pot pune capat procesului civil printr-o tranzactie. in sistemul nostru procesual desistarea reclamantului imbraca doua forme: renuntarea la judecata si renuntarea la dreptul subiectiv dedus judecatii. La randul sau, achiesarea poate privi pretentiile formulate prin actiune sau chiar hotararea pronuntata . Fiind acte de dispozitie ele trebuie facute de parte personal sau prin mandatar cu procura speciala. Reprezentantii legali (parinti, tutori) au nevoie si de autorizarea autoritatii tutelare. I.RENUNAREA LA JUDECAT Renuntarea la judecata poate avea loc in tot cursul judecatii, in fata primei instante sau a instantei de apel ori a celei de recurs, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa. Cu toate ca renuntarea poate avea loc oricand, art. 246 distinge in functie de faptul daca ea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata catre parat, dar inainte de a se intra in dezbaterea fondului, ori dupa acest moment. In prima situatie renuntarea se

117

poate face fara consimtamantul paratului, dar la cererea acestuia reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecata . II.DESISTAREA Desistarea se face fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa. Ea poate fi facuta personal, de parte, sau prin mandatar cu procura speciala. Cerinta unei procuri speciale decurge din natura renuntarii la actiune ca act de dispozitie . Cu alte cuvinte, nu poate fi nici o deosebire, cit priveste exercitarea dreptului prin mandatar sau reprezentant , legal, intre renuntarea la actiune si renuntarea la drept. Desistarea se poate face atat atunci cand partea potrivnica nu se opune, cit si atunci cand aceasta nu justifica opunerea sa, in care caz instanta poate sa ia act de desistare si sa inchida dosarul^ .

III.RENUNAREA LA DREPTUL SUBIECTIV CIVIL Renuntarea la dreptul subiectiv se poate face oricand in cursul judecatii, fie in fata instantelor de fond, fie in fata instantei de apel sau de recurs. Renuntarea se face verbal in sedinta sau prin inscris autentic. in practica judiciara se admite ca sunt opozabile partilor si renuntarile extrajudiciare, facute prin inscris sub semnatura privata, recunoscut de catre reclamant. Legea nu mai cere consimtamantul paratului, indiferent de momentul la care intervine renuntarea la drept, deoarece nu mai exista riscul de a fi chemat in judecata pentru valorificarea dreptului subiectiv la care s-a renuntat. Renuntarea reclamantului nu are insa efect asupra solutionarii cererii de interventie principala .

118

Renuntarea la drept sa infatiseaza ca un act procedural unilateral prin care reclamantul renunta la dreptul subiectiv dedus in justitie. O atare desistare prezinta urmatoarele trasaturi : a) este un act unilateral de vointa al reclamantului. Efectele acestui act nu sunt insa conditionate de acceptarea partii adverse. In acest sens art. 247 alin. 2 C. proc. civ. precizeaza ca renuntarea "se poate face si fara invoirea celeilalte parti, atat in prima instanta cat si in apel". b) este un act de dispozitie cu efecte defavorabile pentru reclamant. De aceea, pentru a fi valabila este necesar ca reclamantul sa aiba capacitate de exercitiu. c) renuntarea reclamantului trebuie sa fie expresia libera si neconditionata a consimtamantului reclamantului. Consimtamantul trebuie sa fie exprimat intr-o forma precisa si neechivoca. In caz contrar, un asemenea act nu va putea produce efectele vizate de art. 247 C. proc. civ. Renuntarea la drept se poate face atat in fata instantei de fond, cat si in fata instantei de apel in sedinta sau printr-un inscris autentic. Asadar renuntarea la drept nu se poate presupune. Ea trebuie sa rezulte fie dintr-o declaratie expresa din partea titularului dreptului, fie din fapte neechivoce, a caror interpretare duce in mod necesar la o singura concluzie, aceea a renuntarii la drept. Nu este necesar ca desistarea sa se faca printr-un act scris, ea poate fi facuta si verbal in fata instantei. IV.Achiesarea Achiesarea reprezinta un act de dispozitie prin care paratul recunoaste pretentiile reclamantului sau adera la hotararea pronuntata impotriva sa. Exista doua forme ale achiesarii: achiesarea la pretentiile reclamantului si
119

achiesarea la hotarare. Conditiile acestui act de dispozitie nu difera esentialmente de cele ale renuntarii la drept. Ele se refera la capacitatea de exercitiu a partii si la exprimarea valabila a consimtamantului. in continuare vom analiza distinct cele doua forme ale achiesarii. I. Achiesarea paratului In cazul achiesarii nu este necesar consimtamantul reclamantului, fiind un act unilateral de vointa. Daca paratul recunoaste numai partial pretentiile reclamantului, la cererea acestuia, instanta va putea pronunta o hotarare partiala care este executorie de drept (art. 270 si 278 pct. 7 C. proc. civ.). O asemenea achiesare poate avea loc si in apel . Recunoasterea totala a pretentiilor reclamantului de catre parat se poate face numai pe calea unei marturisiri pure si simple. Marturisirea calificata si marturisirea complexa nu pot fi considerate ca achiesare, aceasta din urma neputand fi dedusa nici din refuzul paratului de a raspunde sau de a se infatisa la interogatoriu. Daca recunoasterea a avut loc la prima zi de infatisare si paratul nu era pus in intarziere, el nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecata . II. Achiesarea partii care a pierdut procesul se caracterizeaza prin aceea ca partea renunta la dreptul de a ataca cu apel hotararea de prima instanta sau la apelul declarat, hotararea devenind definitiva. Se poate renunta si la recurs, sau se poate retrage recursul, hotararea devenind astfel irevocabila. Aceasta forma de achiesare poate fi tacita (implicita) sau expresa . Achiesarea la hotarare are ca efect stingerea irevocabila a procesului, astfel ca orice posibilitate de contestare ulterioara este exclusa. Hotararea pronuntata si la care a achiesat partea care a pierdut procesul dobandeste putere de lucru judecat.
120

III. Achiesarea tacita Executarea partiala a hotararii mai inseamna achiesare la intreaga hotarare, afara de cazul in care intre capetele de cerere exista indivizibilitate. Pe de alta parte, nu valoreaza achiesare tacita nici trecerea termenului fara sa se exercite calea de atac impotriva hotararii, deoarece in acest caz suntem in prezenta unei situatii in care dreptul de exercitare a caii de atac s-a pierdut in virtutea legii, deci prin decadere . IV. Achiesarea expresa are loc in situatia in care partea care are dreptul sa atace hotararea declara, dupa pronuntarea hotararii, ca renunta la calea de atac. Declaratia va fi consemnata intr-un proces verbal, semnat de presedinte si de grefier. Renuntarea se poate face insa si ulterior, prin infatisarea partii inaintea presedintelui sau prin inscris autentic, dupa cum este posibila si retragerea caii de atac care a fost exercitata in conditii de regularitate procedurala. In doctrina s-a precizat ca renuntarea la calea de atac, inainte de a se naste acest drept, este contrara ordinii publice . V.Tranzactia Tranzactia este contractul prin care partile sting un proces inceput sau preintampina nasterea unui proces prin concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii, ori in prestatii noi promise sau savarsite de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul ce este litigios sau indoielnic . Fiind un contract ce intervine intre parti, se cer a fi indeplinite conditiile de fond si de forma pentru incheierea actelor juridice. Partile trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu, sa se refere la drepturi de care partile pot dispune si sa fie incheiata in forma autentica, daca invoiala
121

cuprinde un act solemn. Instanta judecatoreasca este datoare sa verifice daca partile au capacitate de a incheia tranzactii, daca actul este expresia vointei lor libere, precum si daca prin incheierea tranzactiei nu se urmareste realizarea unor scopuri ilicite .

CAPITOLUL XII. MSURILE ASIGURTORII 1.Sechestrul judiciar

REGLEMENTARE LEGAL. Instituia sechestrului judiciar este reglementat de dispoziiile art.598601cpc. DEFINIIE Sechestrul judiciar const n indisponibilizarea bunului i numirea de ctre instan a unei persoane creia i se ncredineaz, pe timpul ct dureaz judecata procesului, bunul n litigiu, spre pstrare i conservare (administrare)62. Sechestrul se aplic asupra bunului n legtur cu care se desfoar judecata63, dup ce a fost dovedit necesitatea instituirii sechestrului64.
62

I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria general, ediia a II-a, Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, 1983, pag. 257. 63 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 2108/1971, Culegere de Decizii 1971, pag. 199-200; Trib. Cluj, dec. civ. nr. 341/1973 cu not de Gh. I. Petrescu, n Revista Romn de Drept nr. 2/1974, pag. 129132; Trib. jud. Timi, dec. civ. nr. 960/1976, Revista Romn de Drept nr. 12/1976, pag. 61. 64 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1453/1970, Revista Romn de Drept nr. 10/1971, pag. 1

122

Dispoziiile legale aplicabile sunt cuprinse n prezent n art. 598 C. proc. civ. Potrivit alin. l, ori de cte ori exist un proces asupra proprietii sau posesiei unui lucru mictor sau nemictor, sau asupra administraiei ori folosinei unui lucru comun - de exemplu - ntr-o aciune n revendicare, posesorie, sau de ieire din indiviziune65 - instana de judecat, la cererea prii interesate, poate lua msura sechestrrii bunului litigios pn la rezolvarea definitiv a procesului. Bunuri asupra crora se poate institui sechestrul Dup cum precizeaz art. 598 alin. 1, n cazul n care procesul poart asupra proprietii sau posesiunii unui bun mictor sau nemictor, precum i n cazul n care este n litigiu numai administraia sau folosina unui bun comun ,se poate formula cerere de instituire a unui sechestru judiciar . Cererea se rezolv cu citarea prilor interesate, printr-o hotrre66 susceptibil de recurs. Sechestrul se aplic asupra bunului n legtur cu care se desfoar judecata67, dup ce a fost dovedit necesitatea instituirii sechestrului68. Msura sechestrului judiciar se poate lua i numai asupra unora din bunurile care fac obiectul litigiului69. Simpla existen a unui proces cu privire la un bun nu este ,prin ea nsi suficient pentru luarea acestei msuri ,ci este necesar a se dovedi c exist pericol de dispariie ,degradare ,nstrinare sau risipire a bunurilor sau chiar o proast administrare a averii succesorale .
65

Faptul c instana nu a instituit sechestru judiciar asupra tuturor bunurilor in litigiu, nu afecteaz cu nimic valabilitatea lui. A se vedea, in acest sens, Trib. Supr., Sec. civ., dec. nr. 2108 din 30 noiembrie 1971, Culegere de Decizii pe anul 1971, pag. 199-200. 66 Hotrrea dat asupra cererii de sechestru judiciar are un caracter provizoriu, instana putnd reveni oricnd asupra ei, dac s-au schimbat mprejurrile. 67 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 2108/1971, Culegere de Decizii 1971, pag. 199-200; Trib. Cluj, dec. civ. nr. 341/1973 cu not de Gh. I. Petrescu, Revista Romn de Drept nr. 2/1974, pag. 129132; Trib. Jud. Timi, dec. civ. nr. 960/1976, Revista Romn de Drept nr. 12/1976, pag. 61. 68 A se vedea, Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1453/1970, Revista Romn de Drept nr. 10/1971, pag. 171. 69 Tribunalul Suprem, secia civil, dec. nr. 2108/1971, n Culegere de Decizii 1991, pag. 199-200.

123

SCOPUL INSTITUIRII SECHESTRULUI JUDICIAR Scopul instituirii sechestrului judiciar este de a organiza pstrarea, paza i administrarea bunurilor n litigiu, prin nsrcinarea unei persoane determinate, care se numete de asemenea sechestru judiciar70. Aplicarea sechestrului nu echivaleaz cu nefolosirea bunului, ci doar l va mpiedica pe deintor s l nstrineze71. CEREREA DE INSTITUIRE A SECHESTRULUI JUDICIAR Cererea privind sechestrul judiciar poate fi fcut de reclamantul din aciunea principal, dar i de alt persoan interesat, de intervenientul principal ori n aciunile de partaj chiar de prt72. Soluionarea cererii, care are un caracter contencios, se face cu citarea prilor, potrivit procedurii prevzute de art. 598 C. proc. civ.73, constituindu-se un dosar distinct de cel care privete fondul. Cererea se rezolv de instana de fond sesizat cu cererea principal, fie c aceasta se afl pe rolul su, fie ca este ntr-o cale de atac74. Cererea nu poate fi deci fcut n faa instanei de apel sau de recurs75. Instana se pronun printr-o hotrre, supus cilor de atac n condiiile dreptului comun76 i poate
70 71

E. Herovanu, Teoria execuiunei silite, Ed. Librriei Cioflec. Bucureti, 1942, pag. 125. Trib. Mun. Bucureti, secia a IV-a civil, dec. nr. 942/1990, n Culegere de practic judiciar civil a Tribunalului Bucureti, 1990, pag. 142, nr. 193. 72 G. Boroi, D. Rdescu, Codul de procedur civil comentat i adnotat, Ed. All, 1996, pag. 840. 73 Msura sechestrului judiciar nu se poate lua pe calea ordonanei preediniale - vezi E. Herovanu, Teoria execuiunei silite, Ed.Librriei Cioflec. Bucureti, 1942, pag. 122-125 (cu unele nuane); Trib. Tutova, 8 dec. 1909, n Em. Dan, Codul de procedur civil adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucureti, 1914, pag. 960, nr. 60; N. Toace, O. Tudora, not la sent.civ.nr. 769/1968 a Jud.Constana, Revista Romn de Drept nr. 9/1969, pag. 142; nr. 219/1994, Dreptul nr. 12/1994, pag.75. 74 Soluia privind competena este prevzut n mod expres n art. 14 alin. l din Legea nr. 603/1943 privind simplificarea procedurii mprelilor judiciare. Acelai text stabilete c judecata se face de urgen i cu precdere, iar ntmpinarea nu este obligatorie (alin. 2 i 3). 75 Cas. l, 10 sept. 1876, n Em. Dan, Codul de procedur civil adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucureti, 1914, pag. 960, nr. 57. 76 n practic, se pronun, chiar de ctre aceeai instan, uneori ncheiere, iar alteori sentin (vezi Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1206/1971 i nr. 2108/1971, Culegere de Decizii 1971, pag. 198-200, n care se

124

ncuviina o execuie vremelnic n temeiul art.

279 C. proc. civ.77.

Hotrrea are putere de lucru judecat relativ astfel nct dac o prim cerere a fost respins ea poate fi reiterat sau instana poate reveni asupra msurii dac s-au schimbat mprejurrile ce au determinat luarea ei . ns ,aplicarea sechestrului judiciar nu echivaleaz cu nefolosirea bunului, deintorului fiindu-i interzis s-l nstrineze ,nu s-l i foloseasc . n cazul n care prile nu se neleg cu privire la persoana ce urmeaz a fi numit sechestru judiciar, tera persoan numit de judector trebuie s nu fie interesat n cauz78. Hotrrea instanei are putere de lucru judecat relativ, asupra ei putndu-se reveni, dac s-au schimbat mprejurrile ce au fost avute n vedere la ncuviintarea msurii ori atunci cnd o prim cerere a fost respins.
elea neevaluabile

2.Sechestrul asigurtor .
Reglementare legal Reglementat de art. 591-595 i 597-601 C. proc. civ. msura sechestrului asigurtor const n indisponibilizarea unei cantiti de bunuri mobile ale prtului debitor - ce se afl la el sau la un ter -, care urmeaz a fi vndute silit pentru realizarea creanei reclamantului, dac n momentul n care acesta a obinut o hotrre definitiv, debitorul nu-i execut de bun voie obligaia. Deci n acest caz obiect al msurii l constituie numai bunuri mobile, ce nu formeaz obiect al litigiului, deoarece acesta const n plata unei sume de bani79.

face referiri la soluiile Tribunalului muncipiului Bucureti). 77 E. Herovanu, Teoria execuiunei silite, Ed.Librriei Cioflec. Bucureti, 1942, pag. 130. 78 Trib. Suprem, secia civ., dec. nr. 1206/1971, n Culegere de Decizii 1971, pag. 198; dec. nr. 1602/1972, n Revista Romn de Drept nr. 4/1973, pag. 175. 79 V. M. Ciobanu, Tratat teoretic i practic de procedur civil, vol. II, Ed. Naional, Bucureti, 1996, pag. 66.

125

Deosebiri fa de sechestrul judiciar 1)O prim deosebire dintre sechestrul judiciar i cel asigurtor const n aceea c primul poart asupra unui bun determinat care formeaz obiectul litigiului dintre pri, n timp ce sechestrul asigurtor indisponibilizeaz n patrimoniul debitorului (prtului) bunuri ce nu formeaz obiect al litigiului, dar care urmeaz s fie vndute prin executare silit pentru a satisface creana creditorului, n momentul obinerii titlului executor80. 2)O alt deosebire const n aceea c pot fi sechestrate bunuri mobile lucrurile i fructele stabilete art. 591 alin. l - care se afl n cas, moie sau pmntul nchiriat ori arendat sau cele care au fost transportate n alt loc fr consimmntul proprietarului, conform art. 1730 C. civ. Potrivit art. 592, pentru plata chiriei sau arenzii ce datoreaz chiriaul ori arendaul principal, vor putea fi sechestrate i lucrurile subchiriailor i subarendailor care se vor afla n locurile ocupate de dnii i fructele pmntului ce li s-a subarendat81. Procedura de soluionare Cererea de sechestru asigurtor se introduce la instana domiciliului debitorului (art. 595 C. proc. civ.), dar dac cererea principal se soluioneaz de alt instan, la aceasta se va adresa i cererea de instituire a sechestrului . Potrivit art. 591 alin. l, nfiinarea sechestrului asigurtor poate fi cerut de creditorul a crui crean este constatat printr-un act scris82 i este ajuns
80 81

Florea Mgureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 230. A se vedea i Cas. I, 12 mai 1884, n Dan Emil, Codul de procedur civil adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucureti, 1914 pag. 948, nr. 1 (sub art. 611, n prezent art. 592). 82 S-a decis c prin "act scris", se nelege numai actul constatator al creanei, din textul cruia s rezulte, fr intervenia unor alte mprejurri strine, elementele raportului juridic ncheiat ntre pri, n special existena datoriei i obligaia debitorului de a plti o anumit sum de bani - Cas. II, dec.nr. 297/1937, Codul 1944 pag. 247, nr. 4; Trib. Roman, 20 oct. 1899 i 11 dec. 1919, n Dan Emil, Codul de procedur

126

la termen83 deodat cu chemarea n judecat pentru plata creanei sale84. n lipsa unei prevederi legale exprese, cererea pentru ncuviinarea sechestrului asigurtor se rezolv pe cale necontencioas, citarea prilor putnd fi dispus de instan cnd aceasta are nevoie de unele lmuriri85. Asupra cererii de aplicare a sechestrului asigurtor, instana se va pronuna printr-o ncheiere care este supus recursului n 5 zile de la comunicare. Recursul se judec de urgen i cu precdere cu citarea n termen scurt a prilor. Dac cererea este admis,msura este adus la ndeplinire de ctre executorul judectoresc,iar organele de executare se deplaseaz la domiciliul prtului (debitorului) sau la locul unde se afl bunurile, le inventariaz i le declar sechestrate printr-un proces-verbal de sechestrare86.
civil adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucureti, 1914 pag. 949, nr. 15 i pag. 951 nr. 25. S-a apreciat c cerina este ndeplinit chiar dac actul sub semntur privat este numai semnat de debitor i nu poart meniunea "bun i aprobat", deoarece fora probant a actului nu se judec n cadrul cererii de sechestru asigurtor - Cas. II, 14 decembrie 1912, n Dan Emil, Codul de procedur civil adnotat, Ed. a IIa, Editura Alcalay & Co, Bucureti, 1914, pag. 951, nr. 25. Unele instane (C. Galai II, 5 oct. 1904, n Em. Dan, op.cit, pag. 949, nr. 12) au decis c o sentin judectoreasc, dei supus apelului, echivaleaz cel puin ct un act scris i cel interesat poate cere nfiinarea msurii, n timp ce alte instane au decis n sens contrar (C. Buc. III, 22 martie 1901, n Dan Emil, Codul de procedur civil adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucureti, 1914 pag. 949, nr. 13); vezi i E. Herovanu, Teoria execuiunei silite, Ed.Librriei Cioflec. Bucureti, 1942, pag. 164. 83 Nu este deci suficient s se fi introdus o cerere n privina fondului, ci trebuie ca i creana constatat prin act scris s fie exigibil - C. Iai, 25 ianuarie 1907, n Dan Emil, Codul de procedur civil adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucureti, 1914 pag. 949, nr. 11. 84 Aceasta nu nseamn desigur c cererea de sechestru asigurtor nu poate fi formulat i dup sesizarea instanei cu cererea asupra fondului. Pe de alt parte, s-a decis c regula din art. 594 (fost 613), potrivit creia sechestrul se poate cere odat cu intentarea aciunii, se aplic cu att mai mult cnd creditorul are un titlu definitiv, pe care ns nu-1 poate executa din cauz c partajul nu este definitiv - C. Buc. III, 27 oct. 1901, n Dan Emil, Codul de procedur civil adnotat, Ed. a II-a, Editura Alcalay & Co, Bucureti, 1914 pag. 949, nr. 6. 85 T. S., s. civ., dec. nr. 1703 din 12 octombrie 1971, I. Mihu, Repertoriu de practic judiciar civil a Tribunalului Suprem i a altor instane judectoreti pe anii 1969-1975, Ed. tiinific, Bucureti, 1976, pag. 973, nr. 119 86 Florea Mgureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 231. Potrivit art. 600 C.proc.civ. instana va putea, la nevoie i n cazurile urgente, s dea autoritii locale ordin scris ca, chiar nainte de deplasarea executorului judectoresc, s opreasc debitorul s scoat sau s ascund vreun lucru din cele a cror sechestru se cere. Pe de alt parte, este de reinut c aplicarea sechestrului nu reprezint o dare n plat i deci riscul pieirii bunurilor rmne asupra proprietarului, astfel nct debitorul nu se poate considera eliberat de obligaia la care este inut prin hotrrea judectoreasc - Trib. Supr., sec. civ.. dec. nr. 1476/1974, Revista Romn de Drept nr. 1/1975, pag. 64; a se vedea i M. Ionescu, Efectele sechestrului n cazul concursului de creditori, Revista Romn de Drept nr. 5/1967, pag. 109-114.

127

Sechestrul se aplic pe o cantitate de bunuri suficient, dup aprecierea executorului, pentru realizarea creanei. Aceste bunuri pot fi lsate n custodie debitorului sau unei tere persoane, sau poate fi un sechestru cu ridicata sau cu aplicare de sigilii87. 3. POPRIREA ASIGURATORIE Reglementare.Noiune. Reglementat de art. 597 coroborat cu art. 592-595 C. proc. civ., poprirea const n indisponibilizarea sumelor de bani sau efectelor (titluri de valoare)88, pe care debitorul le are de primit de la un ter debitor al su, pentru ca ulterior, dup obinerea titlului executoriu, creditorul s-i ndestuleze creana din aceste sume/efecte. Dei textele nu vorbesc de dou feluri de popriri, doctrina i jurisprudena disting constant ntre poprirea asigurtorie i poprirea executorie (definitiv, propriu-zis)89. Prin nfiinarea unei popriri asiguratorii ,se nasc trei raporturi juridice90: -ntre creditorul popritor i debitorul poprit; -ntre debitorul poprit i terul poprit; -dup obinerea titlului executoriu, ntre creditorul popritor i terul poprit.

87
88

C.S.J., sec. com., dec. nr. 246/1995, Dreptul nr. 2/1996, pag. 117. A se vedea pe larg, cu privire la obiectul popririi, S.Zilberstein, V.M.Ciobanu, I.Bcanu, Drept procesual civil Executarea silit, pag. 74-87. 89 A se vedea, de exemplu D. Negulescu, Teoria popririi, ediia V, Bucureti, 1927, pag. 21-30; D.Sudit, Poprirea, Ed. Cartea Romneasc, Bucureti, 1936, pag. 1-4. I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zilberstein, Tratat teoretic i practic de procedur a executrii silite, Ed. Academiei, Bucureti, 1966, pag. 278; T. Pop, Valorificarea creanelor prin poprire, Ed. tiinific, Bucureti, 1972, pag. 19; Gr. Porumb, Codul de procedur civil comentat i adnotat, vol. II, Ed. tiinific, Bucureti, 1962, pag. 261-262. 90 V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, Vol. I, T.U.B. 1986, pag. 244.

128

Caractere juridice Poprirea asigurtorie are caracter conservatoriu. Pe acest caracter se ntemeiaz dispoziia din art. 597 C. proc. civ., care permite creditorului, ce nu are titlu executoriu, ca odat cu introducerea aciunii, ori ulterior, s cear nfiinarea unei popriri91. Prin sume datorate de terul poprit, debitorului poprit, trebuie s se neleag nu numai sumele stabilite n momentul nfiinrii popririi, dar i cele care vor deveni exigibile i n viitor, precum i cele ce se vor nate dup nfiinarea popririi, dar din raportul juridic existent, la acea dat, ntre terul poprit i debitorul poprit. Subiectele popririi sunt cele care deja au fost menionate92: -creditorul popritor, cel care solicit luarea acestei msuri asigurtorii; -debitorul poprit, cel obligat fa de creditorul popritor; -terul poprit, care este datornic (debitor) al debitorului poprit. Procedur Competent s soluioneze cererea de nfiinare a popririi este judectoria de la domiciliul terului poprit sau de la domiciliul debitorului . Poprirea este nfiinat de instan, fr citarea prilor, printr-o ordonan de poprire ce se comunic direct terului poprit.Prin aceast ordonan se d ordin terului poprit s nu plteasc sum ape care o datoreaz creditorului su .Din acest moment, terul poprit nu mai poate face pli ctre debitor sau ctre o alt persoan, din sumele datorate debitorului. Terul poprit rspunde pentru orice pli fcute, mpotriva ordonanei de
91

V. M. Ciobanu, Tratat teoretic i practic de procedur civil, vol. II, Ed. Naional, Bucureti, 1996, pag. 74. 92 Florea Mgureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 232.

129

poprire dat de instan. Efectele popririi Principalul efect al popririi este efectul de indisponibilizare a sumelor datorate de ter , indiferent de cuantumul creanei pentru care s-a nfiinat poprirea93. Acest efect total al popririi, care ar putea prea exorbitant, se explic prin necesitatea ca creditorul popritor s se pun la adpostul unui concurs cu ali creditori i n special cu creditorii privilegiai sau cu cauze de preferin, care ar putea interveni cu cereri de poprire pn n momentul rmnerii definitive a hotrrii de validare. Debitorul poprit va putea nltura efectul total al popririi, consemnnd, cu afectaiune special, la dispoziia creditorului popritor, suma datorat. In felul acesta terul va putea s-i plteasc debitorului suma datorat94.

CAPITOLUL XIII.PROBELE IN PROCESUL CIVIL

93

Bineneles c, n cazurile in care poprirea, se nfiineaz asupra retribuiei pe care debitorul poprit o are de primit de la terul poprit, indisponibilizarea opereaz n limitele i condiiile prevzute de art. 409 c. proc. civ. Nu este vorba, astfel cum s-a susinut (V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1972, pag. 129), despre o aplicare a art. 409 c. proc. civ., prin analogie, ci de o aplicare diret, cci msurile asigurtorii se aduc la ndeplinire, n vederea unei ulterioare executri silite. 94 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria general. Judecata la prima instan. Hotrrea, ediia a II-a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983, pag. 261-262.

130

Reclamantul este cel care invoca in sprijinul pretentiilor sale o anumita stare de fapt. Paratul, cel putin la initierea procesului, nu solicita schimbarea starii de fapt existente. De aceea, inca din dreptul roman a fost consacrat principiul potrivit caruia cel ce afirma o pretentie in justitie trebuie sa o dovedeasca. Aceasta regula traditionala este exprimata prin adagiul latin "ei incumbit probatio qui dicit non qui negat". Principiul enuntat este consacrat si in Codul nostru civil: potrivit art. 1169 C. civ. "Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca" si isi gaseste consacrare in marea majoritate a legislatiilor civile si procesual civile. De aceea, starea de fapt de care se bucura paratul se socoteste, pana la dovada contrarie, corespunzatoare dreptului si, drept urmare, paratul nu are de facut nici o dovada. Sarcina dovezii apasa, asadar, pe umerii reclamantului. Cu titlu de regula generala aratam mai intai ca dovezile se propun de reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de parat prin intampinare sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Daca partea intelege sa se serveasca de proba cu inscrisuri acestea vor trebui depuse, in copie, in atatea exemplare cate parti cu interese potrivnice sunt, plus un exemplar pentru instanta. Probele nepropuse in conditiile aratate, mai sus sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare nu vor mai putea fi invocate in tot cursul instantei. Totusi sanctiunea decaderii nu opereaza in situatiile de exceptie anume prevazute in art. 138 C. proc. civ .Potrivit textului mentionat, dovezile neinvocate in limine litis vor putea fi propuse ulterior dar numai in una din urmatoarele situatii: - cand nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o putea prevedea;
131

- cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii; - cand dovada nu a fost ceruta in conditiile legii "din pricina nestiintei si lipsei de pregatire a partii" Subiectul probei Probele se administreaza in proces pentru a convinge pe judecator, deci subiectul probei este judecatorul . Se spune uneori ca administrarea probei este sinonima cu formarea convingerii judecatorului asupra existentei faptului dovedit, proba reprezentand un fenomen subiectiv, o credinta. Dar o credinta care nu poate fi arbitrara, o pura manifestare a increderii, ci ea trebuie sa se sprijine pe indicii exterioare pe baza carora se construieste un rationament, care este de tip dialectic deoarece orice proba se discuta in contradictoriu de catre parti in fata judecatorului . Rolul activ al instantei este un principiu aplicabil si in materia probelor; este regula in conformitate cu care instanta de judecata chemata sa stabileasca adevaratele raporturi dintre parti, adevarul obiectiv, are indreptatirea si totodata indatorirea ca, fara a stirbi dreptul partilor de a-si face probele si sustinerile lor, sa ordone din proprie initiativa administrarea oricaror probe, sa intreprinda orice demers procesual susceptibil a duce la descoperirea adevarului . Obiectul probei Obiectul probei consta in actele si faptele juridice care, in complexul lor, tind sa dovedeasca raportul juridic litigios. In virtutea unui principiu, unanim admis, "da mihi factum, dabo tibi jus", proba nu poarta decat asupra existentei faptelor, care conditioneaza aplicarea regulei de drept. Fiecare parte trebuie sa dovedeasca, conform legii, faptele necesare pentru realizarea
132

pretentiei sale, iar judecatorul va trage consecintele juridice ale faptelor dovedite de parti. In practica, partile probeaza fapte proprii a determina aplicarea unei reguli juridice, care apreciaza ca este favorabila. Este insa vorba de simple sugestii, judecatorul fiind cel care va decide aplicarea unei reguli de drept si calificarea juridica a faptelor . Obiect al probei sunt faptele juridice in inteles larg (fapte juridice in inteles restrans si acte juridice) care au creat, modificat sau stins raportul juridic dedus judecatii ori faptele care au determinat ineficacitatea acestuia si au dat dreptul de a cere constatarea nulitatii actului juridic, anularea, rezolutiunea, rezilierea acestuia etc . Faptele care trebuie dovedite pot fi materiale sau psihologice (dolul, reaua-credinta etc., care se exteriorizeaza prin rezultatul lor). Faptele materiale se exteriorizeaza in concret, pe cand cele psihologice se materializeaza numai prin consecintele pe care le determina. Si unele si altele pot forma obiect al probatiunii judiciare . Clasificarea probelor Probele sunt clasificate in raport de mai multe criterii : a) dupa cum probele se efectueaza in fata instantei, in procesul respectiv, sau in afara ei probele se impart in judiciare si extrajudiciare. Sunt probe judiciare: marturisirea, depozitiile martorilor, intrucat sunt efectuate in fata instantei. Sunt extrajudiciare: inscrisurile, expertiza sau probe administrate in cadrul altui proces sau unei alte instante . b) dupa criteriul naturii lor, probele se clasifica in probe personale si probe materiale. Primele cuprind relatari ale omului facute in forme prescrise de lege (rapoarte de expertiza, marturisirea obtinuta prin intermediul

133

interogatoriului etc.) in timp ce secundele au ca obiect fapte ce se percep prin intermediul unui obiect material . Cele doua categorii de probe au un anumit specific: - Probele personale constau in fapte ale omului ce pot fi: pozitive (declaratii consemnate in inscrisuri sau facute oral), negative sau de abtinere (de ex. ascunderea sau distrugerea unui inscris, lipsa la interogatoriu), de rationament (ca in cazul prezumtiilor legale si a celor simple). - Probele materiale sunt lucruri care prin infatisarea sau starea lor, prin insusiri sau particularitati etc. dovedesc raportul dedus judecatii sau contribuie la dovedirea lui ; c) dupa cum faptul probator duce sau nu direct la stabilirea faptului principal probele se impart in directe si indirecte. Probele directe dovedesc prin ele insele raportul dedus judecatii (de ex. inscrisul care constata actul juridic cu privire la care exista litigiul), pe cand probele indirecte dovedesc numai un fapt vecin si conex, din a carui cunoastere se trage concluzia existentei raportului juridic litigios (de ex. prezumtiile). Probele indirecte se caracterizeaza prin aceea ca intre faptul generator de drepturi si dovada se interpune un alt fapt intermediar. Printr-un asemenea fapt, vecin si conex, se poate ajunge la stabilirea raportului juridic litigios. d) O clasificare a probelor in raport de natura probelor este aceea in probe preconstituite si probe simple libere, constituite in timpul solutionarii litigiului. Probele preconstituite sunt acele probe constituite anterior aparitiei litigiului dintre parti pentru a dovedi nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic. Aceste probe sunt constituite intr-un anumit fel, in principiu, prin acte scrise, in vederea eventualitatii unui litigiu.
134

Probele preconstituite sunt acte scrise de orice natura si de orice calitate.

NSCRISURILE
Inscrisurile sunt mijloace de dovada cuprinzand constatari si declaratii privind acte sau fapte juridice, consemnate, cu mana, prin dactilografiere, litografiere, imprimare sau mijloace informatice, cu orice fel de litere ori prin efectuarea de orice alte semne conventionale, pe un suport material: hartie, carton, panza, lemn, plastic sau orice alt material . Clasificarea inscrisurilor Inscrisurile se pot clasifica dupa mai multe criterii. Dintr-un prim punct de vedere deosebim inscrisurile preconstituite (intocmite in scopul de a servi ulterior ca mijloc de dovada) si cele nepreconstituite (confectionate ocazional, fara finalitate probatorie). Principalele inscrisuri preconstituite sunt cele autentice si sub semnatura privata. Prezinta caracter nepreconstituit, intre altele, registrele comerciale precum si registrele si hartiile domestice, mentiunea facuta de creditor pe titlul de creanta, scrisorile expediate in cadrul unei corespondente obisnuite, rabojurile si orice bilete sau tichete eliberate pentru a dovedi o anumita situatie De asemenea doctrina distinge intre inscrisurile semnate si inscrisurile nesemnate. In prima categorie amintim inscrisurile autentice si inscrisurile sub semnatura privata, iar in cea din urma registrele comerciale, precum si registrele sau inscrisurile casnice. La randul lor, inscrisurile preconstituite semnate se subdivid in primordiale (intocmite pentru a atesta incheierea, modificarea sau stingerea

135

unui act juridic), recognitive (destinate sa inlocuiasca, in cazurile prevazute de art. 1189 C. civ. , originalul pierdut) si confirmative (folosite pentru a valida, in conditiile statornicite de art. 1190 C. civ. , un act viciat, prin inlaturarea imperfectiunii care il infirma) . Criteriul distinctiv al unei atari subdiviziuni il constituie obiectul inscrisurilor : (a) inscrisurile originare sau primordiale sunt acele inscrisuri care sunt intocmite spre a constata existenta unui anumit raport juridic. (b) inscrisurile recognitive sunt intocmite cu scopul de a inlocui un inscris originar disparut. (c) inscrisurile con.firmative sunt acele inscrisuri care au menirea, astfel cum o sugereaza si denumirea lor, de a ratifica un act anulabil. Legislatia noastra face referire la toate aceste categorii de inscrisuri preconstituite. Un alt criteriu deosebeste inscrisurile originale de reproduceri, care pot imbraca fie forma de duplicat, fie de copii legalizate . Acestea trebuie sa coincida integral cu continutul originalului. Impartirea aratata prezinta interes sub aspectul puterii doveditoare, potrivit distinctiilor stabilite de art. 1188 C. civ.
.1.NSCRISURILE

AUTENTICE

Puterea doveditoare a inscrisului autentic comporta insa unele circumstantieri in functie de continutul sau. In aceasta privinta se impune sa facem distinctie intre mentiunile referitoare la constatarile personale ale agentului instrumentator si declaratiile propriu-zise ale partilor. Mentiunile inscrisului privitoare la faptele materiale petrecute in fata organului instrunlentator si constatate prin propriile sale sirnturi ("ex propriis sensibus"). In cadrul si in limitele atributiilor sale, fac dovada pana la
136

inscrierea in fals . Astfel, de pilda, fac dovada pana la inscrierea in fals: semnaturile partilor, semnatura agentului instrumentator, mentiunile privind prezentarea si identificarea partilor, locul de incheiere a actului si data incheierii inscrisului. Cercetarea si stabilirea falsului se face de catre organele de urmarire si instantele de judecata penale si hotararea lor, avand autoritate de lucru judecat, este folosita de instanta civila, care de obicei suspenda judecarea procesului pana la rezolvarea falsului in penal. Forta juridica a inscrisului autentic fata de tertele persoane Dar care este forta juridica a inscrisului autentic fata de tertele persoane? In acest sens art. 1173 C. civ. precizeaza ca: "Actul autentic are deplina credinta in privinta oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata". Din aceste dispozitii se poate trage concluzia ca legea consacra opozabilitatea erga omnes a inscrisului autentic. Aceasta opozabilitate se refera, asa cum rezulta in mod clar din art. 1173 alin. 1 C. civ ., la "dispozitiile si conventiile" pe care le constata inscrisul. Dispozitiile pe care inscrisul le constata isi trag taria din recunoasterea raportului juridic de catre parti. O atare recunoastere, pe care legea o prezuma reala pana la dovada contrara, este una si aceiasi fata de toti, adica atat fata de parti, cat si fata de tertele persoane .

2.NSCRISURILE SUB SEMNTUR PRIVAT Inscrisul sub semnatura privata este inscrisul intocmit de parti, fara interventia autoritatii publice, notarului public sau agentului instrumentator,

137

semnat de catre participanti, indiferent ca este scris in intregime de unul din ei, datat sau nu, suficient fiind sa fie semnat. Un al doilea element al actului sub semnatura privata in civil este formalitatea "multiplului exemplar" si aceea a formulei "bun si aprobat" la actele unilaterale (art.1179-1180 Cod civil) . Legea nu impune conditii deosebite cu privire la modul de materializare a inscrisului sub semnatura privata. Asa fiind, inscrisul poate fi dactilografiat, imprimat, scris de mana etc. Cerinta esentiala a oricarui inscris sub semnatura privata este semnarea acestuia de partea care se obliga. Incheierea actului sub semnatura privata nu este supusa asadar unor formalitati deosebite; absenta unui formalism in aceasta privinta poate fi desprinsa din principiile instituite de Codul civil in aceasta materie . Inscrisurile sub semnatura privata se deosebesc prin trasaturi specifice, atat de cele autentice, cat si de cele care cuprind atestari provenite de la terti: a) Caracteristicile distinctive ale inscrisului sub semnatura privata fata de cel autentic decurg din calitatea semnatarilor si, totodata, din independenta lor. Sub primul aspect, semnatarii se comporta ca autori personali ai inscrisului ce constituie rezultatul cooperarii lor. Ei actioneaza in afara de orice atributii profesionale, pe care le exercita, eventual, in activitatea curenta social-economica. In ce priveste forta probanta a inscrisului sub semnatura privata, art.1177 alin. l Cod civil dispune ca acela caruia i se opune un act sub semnatura privata este obligat sa recunoasca^1 sau sa tagaduiasca scrierea sau semnatura sa . La fel ca si cuprinsul inscrisului ori semnatura si data inscrisului sub semnatura privata este supusa conditiei recunoasterii.
138

Semnatura nu trebuie sa cuprinda toate elementele numelui; este suficient ca ea sa fie data in forma in care partea semneaza in mod obisnuit. De asemenea, legea nu cuprinde mentiuni privitoare la locul unde trebuie asezata semnatura; ea poate fi situata la sfarsitul inscrisului, astfel cum se si obisnuieste in practica, sau marginal daca textul a ocupat intreaga pagina. Semnatura este o cerinta esentiala caci ea exprima consimtamantul partii la incheierea actului juridic. De aceea, in practica se acorda o importanta deosebita acestui element al actului sub semnatura privata . Retinem ca actul sub semnatura privata face dovada continutului si a datei pana la proba contrara (art.1176-1178 Cod civil). Aceasta dovada se face, in principiu, tot printr-un inscris. Semnatura partilor este cea care da forta probanta inscrisului. Daca o parte nu recunoaste semnatura sa, va trebui sa recurga la procedura de verificare a scriptelor (art. 171-170 Cod procedura civila), prin efectuarea unei expertize sau la procedura falsului (art.180-184 Cod procedura civila). Daca se stabileste ca actul autentic sau sub semnatura privata este fals, el isi pierde forta sa probatorie . Verificarea de scripte - procedura aplicabila inscrisurilor sub semnatura private. Verificarea de scripte este procedura la care se recurge atunci cand partea nu recunoaste scrierea sau semnatura de pe un inscris. Cand una dintre parti declara ca nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura dintr-un inscris sub semnatura privata, instanta nu va respinge inscrisul, ci va pasi la verificarea acestuia. Daca, prin urmare, inscrisul sub semnatura privata - care nu se bucura ca inscrisul autentic de prezumtia de validitate - nu constituie o proba, in cazul in care nu este recunoscut de partea careia i se opune, pe de alta parte, insa, aceasta tagada nu trebuie sa duca la inlaturarea actului, ci instanta are obligatia sa procedeze la
139

verificarea de scripte in mod direct, pe baza pieselor de comparatie produse de parti, sau pe calea unei expertize grafice. Procedura verificarii de scripte este reglementata in art. 177 -179 C. proc. civ., texte care vizeaza doar inscrisurile sub serrmatura privata. Cu toate acestea s-a apreciat, cu suficient temei, ca procedura verificarii de scripte se poate aplica si in privinta inscrisurilor ce emana de la terte persoane, caci pentru descoperirea adevarului si atare inscrisuri trebuie verificate.
.nscrierea

in fals a actelor autentice si a actelor sub semnatura privata

Atat prezumtia de autenticitate, cat si puterea doveditoare pana la inscrierea in fals, recunoscuta constatarilor aratate, deosebesc vadit inscrisul autentic de cel sub semnatura privata, care nu se bucura de asemenea avantaje. In schimb, in cazul ambelor categorii opereaza inscrierea in fals . Inscrierea in fals reprezinta operatia care se declanseaza atunci cand partea interesata declara ca un inscris este plasmuit. Procedura de constatare a falsului este o procedura speciala si complexa Ea este reglementata amanuntit in art. 180-185 C. proc. civ. Aceasta procedura este aplicabila indiferent de natura falsului: material sau intelectual . In cazul falsului material adevarul este alterat printr-o simpla plasmuire constand in imitarea semnaturii unei persoane, modificarea datei inscrisului, efectuarea de stersaturi sau adaugiri in cuprinsul actului etc. In cazul falsului intelectual alterarea adevarului este rezultatul activitatii frauduloase a insusi redactorului actului, care trece in cuprinsul acestuia, pentru anumite mentiuni, un continut diferit fata de cel voit de parti (de ex. notarul trece un alt pret, sau alte conditii de plata decat cele stabilite de contractanti) .

140

Beneficiaza de forta doveditoare pana la inscrierea in fals anumite constatari ale agentului instrumentator. Ele trebuie sa reuneasca o dubla cerinta spre a fi supuse acestui regim: sa fie personale si, totodata, facute in limitele atributiilor sale. In conditiile aratate, constatarile demne de crezare pana la inscrierea in fals alcatuiesc doua grupe distincte. O prima categorie include faptele savarsite de insusi agentul instrumentator. Astfel, sunt datarea operatiunii prin zi, luna si an (eventual si ora), localizarea acesteia (la sediu sau la domiciliul solicitantului), modul cum a procedat la identificarea partilor (prin cunostinta personala sau pe baza de acte), existenta propriei semnaturi pe incheierea de autentificare. A doua categorie cuprinde fapte petrecute in fata agentului instrumentator si constatate prin propriile sale simturi. In principal, acesta ia act de prezentarea partilor in persoana sau prin mandatar valabil imputernicit, de declaratia facuta explicit de ele ca inscrisul le reda fidel vointa si de semnaturile lor . Cum se declanseaza procedura inscrierii in fals? Procedura inscrierii in fals debuteaza in urma denuntului facut de partea interesata, personal sau printr-un mandatar cu procura speciala, asa cum reiese potrivit art. 180 C. proc. civ. Daca la termenul cand se face inscrierea in fals partea potrivnica nu este de fata instanta va acorda un termen si va dispune infatisarea ambelor parti. Cu acest prilej, partea care intelege sa foloseasca inscrisul are obligatia de a-l infatisa in original. Presedintele instantei va constata starea materiala a inscrisului pe care-l va preda grefei spre pastrare. Inscrisul va fi semnat, in prealabil, spre neschimbare de presedinte, grefier si de catre parti. Daca la termenul sorocit de instanta partea declara ca renunta la inscris sau nu se infatiseaza instanta va inlatura acest mijloc de dovada. In
141

schimb, daca partea care a defaimat inscrisul nu se infatiseaza la termenul stabilit de instanta sau daca prezentandu-se nu staruie in declaratia sa privitoare la fals, inscrisul va fi considerat ca recunoscut. Potrivit art. 112 pct. 5 C. proc. civ. , la cererea de chemare in judecata se vor alatura atatea copii, dupa inscrisurile de care reclamantul intelege sa se serveasca, cati parati sunt plus o copie pentru instanta Toate copiile vor fi certificate de reclamant ca fiind conforme cu originalul. Daca inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina sau cu litere vechi se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, dupa ce acestea vor fi certificate de parte. Daca mai multi parati au un singur reprezentant se va comunica cate o singura copie dupa fiecare inscris. PROBA CU MARTORI Martorii sunt persoane strine de interesele n conflict, care relateaz n faa instanei de judecat fapte sau mprejurri referitoare la pricina ce se judec, fapte ce ar putea servi la soluionarea ei. Mijlocul de prob este depoziia martorului, n care se materializeaz cunotinele acestuia despre faptele trecute pe care le-a recepionat i memorat . Regulile i excepiile, referitoare la probarea actelor juridice prin declaraiile martorilor sunt prevzute n art.1191-1198C.civ. Persoane care pot fi ascultate ca martori De regul, orice persoan poate fi ascultat ca martor, excepiile fiind prevzute expres de lege n art.189C.proc.civ. Administrarea probei cu martori Martorii se propun de pri prin cererea de chemare n judecat i prin ntmpinare sau cel mai trziu la prima zi de nfiare. Dac proba se solicit
142

n cursul judecii, n condiiile art.138pct.2 i 4 C.proc.civ., lista martorilor se va depune, sub sanciunea decderii, n termen de 5 zile de la ncuviinare (art.186 alin.2C.proc.civ.). nainte de a fi ascultat, martorul depune jurmntul. Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultai neputnd fi de fa. Mrturisirea Noiunea i caracterele juridice ale mrturisirii.Administrarea probei mrturisirii. Interogatoriul. Mrturisirea este recunoaterea de ctre o persoan a unui fapt pe care adversarul su i ntemeiaz preteniile i care este de natur s produc efecte probatorii mpotriva celui ce a fcut-o. Mrturisirea nu se confund cu mrturia ntruct ea provine de la una din prile litigante i nu de la un martor, persoan ce nu este implicat direct n proces. n prezent mrturisirea are aceeai valoare probant ca i celelalte mijloace de prob. Marturisirea are urmatoarele caractere95 : a) este un act unilateral de vointa, constient, liber si irevocabil prin care o parte recunoaste pretentia sau faptul afirmat de persoana adversa. Art. 1206 alin. (2) Cod civil prevede ca marturisirea poate fi revocata pentru eroare de fapt. Ea exprima o vointa constienta si libera si, ca atare, il leaga pe autor, independent de acceptarea partii adverse . Marturisirea apare ca un act unilateral de vointa. De aici decurge caracterul definitiv si irevocabil al marturisirii. Aceasta inseamna c autorul recunoasterii nu mai poate face ulterior acte valabile de retractare a
95

Romul Petru Vonica, Dreptul contractelor comerciale, Editura Holding Reporter, 1999, pag.123.

143

declaratiilor sale . Exceptia revocarii marturisirii ca urmare a unei erori de fapt a generat comentariul ca nu este vorba aici de o revocare propriu-zisa, ci de anularea declaratiei de recunoastere pentru eroare de fapt . Imprejurarile concrete in care a fost elaborata recunoasterea trebuie sa excluda orice suspiciune, cu privire la existenta vreunei presiuni obiective. b) constituie un mijloc de proba sigura, speciala contra autorului ei si in favoarea partii care isi intemeiaza pretentiile pe actul recunoscut, incat datorita consecintelor sale grave, cel care o face trebuie sa aiba capacitatea necesara pentru a face acte de dispozitie. Art.1204 Cod civil o claseaza printre prezumtii; c) este un act personal si prin urmare, nu poate fi facuta decat de titularul dreptului sau de un mandatar cu procura, nefiind valabila o marturisire facuta de o alta persoana. Fiind un fapt personal, este indiferent ca este primita sau nu de partea adversa. d) este un act expres, neputand fi dedusa numai din tacerea partii, chiar daca cealalta a pretins ca s-a intamplat un anumit fapt. Declaratiile unei parti, numai atunci ii sunt opozabile, cand sunt facute cu stiinta ca ele vor constitui o dovada contra sa; simplele afirmatii nu sunt marturisire. Nu constituie o marturisire cu putere de dovada, sustinerea cererii sau a exceptiei fiind un mijloc de aparare a intereselor partii, iar nu declaratii facute pentru a fi invocate contra celui care le face. Interogatoriul persoanei juridice Prin exceptie, art. 222 alin. 1 C. proc. civ. prevede ca statul si celelalte persoane juridice de drept public, precum si persoanele juridice de drept privat vor raspunde in scris la interogatoriul ce li se va comunica, potrivit prevederilor art. 222 alin. 2 din Codul de procedura civila -

144

societatilor comerciale de persoane, ai caror asociati cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogatoriu. Din considerente de ordin practic persoanelor juridice li se comunica in scris punctele de pe interogatoriu, iar raspunsul se da, de asemenea, in scris^, fiind necesar ca el sa fie semnat si parafat de organul care reprezinta persoana juridica in mod valabil . Prezumiile. Noiune. Clasificare. Prezumiile sunt consecinele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la unul necunoscut (art.1199 C.proc.civ.) 1.Prezumiile legale Prezumiile legale pot fi prezumtii relative de prezumtii absolute. Criteriul de disociere il constituie puterea doveditoare diferita de care se bucura fiecare dintre aceste specii. Astfel, prezumtiile legale relative confera credibilitate faptului pretins, de regula, pina la proba contrara, avind deci putere doveditoare iuris tantum. Ele alcatuiesc categoria uzuala, de drept comun, a prezumtiilor legale. Aceste mijloace de proba pot fi ilustrate prin numeroase exemple. Legea prezuma, de asemenea, printre altele: ca exista o cauza juridica in orice conventie (art. 907 C. civ.), ca termenul este stipulat in favoarea debitorului (art. 1024 C. civ.), ca remiterea voluntara de catre creditor in mainile debitorului a copiei legalizate de pe titlul creantei semnifica plata datoriei (art. 1138 alin. 2 C. civ.), ca posesiunea unui lucru mobil corporal implica dobandirea proprietatii acestuia (art. 1909 C. civ.) etc. Spre deosebire de prezumtiile relative, prezumtiile absolute, denumite si irefragabile, nu pot sa fie rasturnate prin contraproba, fiind crezute iuris et de iure. In rindul acestor prezumtii restranse ca numar se includ cele
145

enumerate (de altfel nesistematic) de art. 1201 si 1202 alin. 2 C. civ. Clasificarea dihotomica a suscitat obiectii, in primul rand fiindca admisibilitatea probei contrare sufera ingradiri in cadrul anumitor prezumtii legale relative, stirbindu-le caracteristicile firesti. Astfel, prezumtia dobandirii prin posesie a dreptului de proprietate asupra unui bun mobil poate fi combatuta prin dovada contrara numai daca priveste un bun pierdut sau furat (art. 1909 alin. 2 C. civ.). Prezumtia de raspundere ce incumba, in baza art. 1000 alin. 1 C. civ., persoanei care exercita paza juridica a unui lucru nu poate fi rasturnata decat cu probe care atesta interventia fortei majore, culpa victimei sau fapta unui tert . 2.Prezumtiile simple Acest tip de prezumtii este nelimitat , fiind doar definite generic de art. 1203 din Codul civil , legea ingaduind judecatorului sa foloseasca experienta sa proprie, sa faca uz de puterea sa de judecata si de intelegere . Denumite si prezumtii ale omului, acestea sunt elaborate de la caz la caz, printr-un demers cognitiv personal, de catre subiectul probei, ca. mijloc de a descoperi, pe cale indirecta, un fapt necunoscut, pornind de la un fapt vecin si conext . Prin definitie, este vorba despre prezumtii din afara celor instituite de o dispozitie legala. Expertiza. Expertiza reprezint un mijloc de dovad la care instana sau prile pot recurge atunci cnd pentru lmurirea unor mprejurri de fapt sunt necesare cunotine de specialitate dintr-un anumit domeniu de activitate. Expertiza este reglementat n art. 201 214 C.proc.civ. Expertiza este un mijloc de proba lasat la libera apreciere a judecatorului. Constatarile tehnico-stiintifice ale specialistului poarta numai
146

asupra elementelor de fapt supuse judecatii. Activitatea lui inceteaza acolo unde incepe opera de valorizare de catre judecator a constatarilor de fapt ale cauzei. Constatarile tehnico-stiintifice ale expertului nu se pot substitui aprecierilor facute de judecator . Instanta de judecata are calitatea sa se pronunte asupra puterii doveditoare a expertizei, dupa ce a pus concluziile raportului expertilor in discutia contradictorie a partilor. Judecatorul poate sa primeasca expertiza, daca concluziile ei sunt de natura sa-i formeze convingerea, ori sa o respinga. In ambele cazuri, judecatorul va trebui sa-si motiveze decizia. El este insa legat de constatarile de fapt ale expertizei, data, constatarile facute in prezenta partilor, sustinerile facute de acestea in prezenta expertilor. Aceste mentiuni fac dovada pana la inscrierea in fals; avand in vedere ca expertii sunt delegati ai instantei, chiar daca valoarea probatorie a expertizei nu difera de a celorlalte mijloace de proba, aceasta calitate a expertilor face ca expertiza sa ocupe un loc distinct in sistemul probelor . Efectuarea expertizei este lasata la aprecierea instantei, in sensul ca aceasta are posibilitatea de a dispune asupra necesitatii lamuririi unor imprejurari de fapt. Exista insa si situatii in care efectuarea expertizei este obligatorie, sub sanctiunea nulitatii hotararii : expertiza psihiatrica in materia punerii sub interdictie (art. 30 din expertiza medico-legala pentru stabilirea varstei, in cazul inregistrarii expertiza pretuitoare in materie de gaj, pentru stabilirea valorii Propunerea privind efectuarea expertizei se face de catre parti, ori de catre instanta din oficiu. Expertiza poate fi efectuata numai prin birourile
147

Decretul nr. 32/1954); tardive a nasterii; bunului gajat (art. 1689 C. civ.);

locale de expertiza, si numai de catre specialisti atestatj ca atare. In domeniile strict specializate in care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. La solicitarea instantei, dupa ce proba a fost incuviintata prin incheiere, biroul local recomanda un numar de experti, din care instanta numeste unul sau mai multi. Pe langa expertul sau expertii numiti de instanta, se permite sa participe si un expert recomandat de parte, cu conditia ca el sa figureze in evidenta biroului local. Cercetarea la faa locului Cercetarea la faa locului este considerat o prob judiciar direct i reprezint mijlocul prin care instana ia cunotin n mod direct de starea unor lucruri, de situaia unui imobil sau despre alte mprejurri de fapt ce pot avea importan pentru soluionarea litigiului. Cercetarea la faa locului, se solicit de partea interesat sau se dispune din oficiu de instan prin ncheiere. Cercetarea la fata locului duce la constatarea nemijlocita a starii si situatiei unui obiect, locului si modului de asezare a unor lucruri etc., in general a unor bunuri imobile sau mobile netransportabile la instanta .

CAPITOLUL XIV. ETAPA DEZBATERILOR

148

edina de judecat Dezbaterea cauzei n edin public reprezint cea de a doua etap a procesului civil. n aceast etap a procesului civil, un rol important revine revine completului de judecat, prezidat, de regul de judectorul desemnat, dup caz, de preedintele instanei sau al seciei. edina de judecat este condus de preedinte care exercit poliia edinei, putnd lua msurile necesare pentru pstrarea ordinii i bunei-cuviine. Principalele momente n desfurarea judecii Deschiderea edinei de judecat se face de preedintele completului de judecat. Pricinile se judec n ordinea stabilit pe lista afiat, avnd prioritate cele urgente, rmase n divergen (atr.125alin.2C.proc.civ.) i cele amnate din lips de timp (art.157C.proc.civ.). nainte de nceperea dezbaterilor, prile pot solicita amnarea pricinilor care nu pot fi judecate, dac aceste cereri nu provoac dezbateri (art.126C.proc.civ.). nainte de a se intra n dezbateri, instana are obligaia de a ncerca Un moment procesual important l constituie susinerea cauzei de stingerea conflictului de drepturi prin mpcarea prilor. ctre pri, scop n care instana va da mai nti cuvntul reclamantului, apoi prtului.

n desfurarea acestei etape a procesului civil, un moment esenial l

constituie prima zi de nfiare. Prima zi de nfisare este termenul la care prile legal citate, pot pune concluzii (art.134C.proc.civ.). A pune concluzii n sensul art.134, nu nseamn a pune efectiv concluzii, ci a avea posibilitatea s se pun concluzii, ceea ce nseamn c aceast cerin este
149

ndeplinit chiar n lipsa prii legal citat.

Din

punct

de

vedere

procedural, prima zi de nfiare prezint importan deosebit, deoarece pn n acest moment se pot exercita anumite drepturi procedurale i pot interveni modificri n structura aciunii civile. Astfel, din punct de vedere probatoriu, pn la aceast dat prile pot pronune probe, dac nu au propus prin cererea de chemare n judecat sau prin ntmpinare, sub sanciunea decderii. Pn la prima zi de nfiare pot fi admise cereri de modificare a aciunii, ulterior acestui termen admiterea cererii este condiionat de consimmntul prtului. De asemenea, n anumite situaii, cadrul procesual poate fi lrgit numai pn la acest termen. Cnd instana apreciaz c au fost lmurite toate aspectele de fapt i de drept ale cauzei declar nchiderea dezbaterilor, urmnd a se retrage pentru deliberare.

CAPITOLUL XV.ETAPA DELIBERRII

Deliberarea i pronunarea hotrrii Dup nchiderea dezbaterilor urmeaz etapa deliberrii i pronunrii hotrrii. Deliberarea reprezint operaia n cadrul creia judectorii stabilesc soluia ce urmeaz s fie pronunat cu privire la litigiul dintre pri. Deliberarea se realizeaz, n secret, fie n edin, fie n camera de consiliu. Dup deliberare, dac completul este format din mai muli judectori, preedintele completului adun prerile judectorilor, ncepnd cu cel mai nou n funcie, el pronunndu-se cel din urm (art.256C.proc.civ.).

150

Dac majoritatea legal nu se poate ntruni, pricina se judec din nou n complet de divergen, n aceeai zi sau n cel mult 5 zile (art.257alin.1C.proc.civ). Dup ncheierea deliberrii, se va ntocmi de ndat dispozitivul hotrrii care se semneaz, sub sanciunea nulitii, de ctre judectori i n care se va arta, cnd este cazul, opinia separat a judectorilor rmai n minoritate. Dispozitivul se pronun, n numele legii, de preedinte n edin public, chiar n lipsa prilor (art.258alin.1 i 2 C.proc.civ.). Dup pronunarea minutei, urmeaz redactarea hotrrii, cu respectarea exigenelor prevzute n art.261C.proc.civ. Hotrrea se redacteaz n dou exemplare originale i se comunic prilor n copie n cazul n care de la comunicare ncepe s curg termenul de exercitare a apelului sau recursului. Hotrrea judectoreasc Hotrrea judectoreasc reprezint actul final i de dispoziie al instanei prin care se soluioneaz, cu putere de lucru judecat, litigiul dintre pri. Dup obiectul lor, hotrrile judectoreti se clasific n sentine, decizii i ncheieri. Sentinele sunt hotrrile prin care instanele rezolv fondul cauzei n prim instan sau prin care prima instan se dezinvestete n temeiul unei excepii procesuale. Deciziile sunt hotrrile prin care se soluioneaz apelul, recursul, precum i recursul n interesul legii. Toate celelalte hotrri date de instan n cursul judecii se numesc ncheieri (art.255 C.proc.civ.). EFECTELE HOTRRII JUDECTORETI Efectele hotararii judecatoresti
151

Prin efecte ale hotararii judecatoresti trebuie sa intelegem consecintele juridice ce decurg din solutionarea litigiului dintre parti. 1) Un prim efect al hotararii judecatoresti vizeaza dezinvestirea instantei. Acest efect se produce din momentul pronuntarii hotararii. Solutia rezulta si din dispozitiile exprese ale art. 258 alin. 3 C. proc. civ., text potrivit caruia dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale . Exista insa si situatii in care instanta pronunta numai o hotarare partiala. Art. 270 prevede ca "daca paratul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, instanta, la cererea acestuia , va dai o hotarare partiala in masura recunoasterii". Odata pronuntata sentinta, judecatorii nu mai pot reveni asupra fondului. 2) Al doilea efect important al hotararii este acela de a constitui un inscris autentic. Este o consecinta a elaborarii unui act juridic cu "solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a facut" (art. 1171 C. civ.). Hotararea judecatoreasca are astfel forta probanta a unui act autentic, astfel incat in ce priveste constatarile personale ale judecatorilor, hotararea face dovada pana la inscrierea in fals . Declaratiile consemnate, care, in principiu, fac dovada pana la proba contrarie, nu pot fi rasturnate in recurs decat producandu-se dovezi noi cu acte, deoarece alte probe sunt inadmisibile (art. 305 C. proc. civ.) . 3) Un efect important al hotararilor judecatoresti este cel executoriu. Potrivit art. 374 C. proc. civ. hotararile judecatoresti devin titluri executorii numai in masura in care sunt investite cu formula executorie. Hotararea care

152

constituie titlul executoriu poate fi pusa in executare in termenul de prescriptie^. Hotararea prin care s-au stabilit drepturi de natura patrimoniala trebuie pusa in executare in termenul de prescriptie de 3 ani. Punerea in executare a hotararilor, prin care s-au stabilit drepturi personale nepatrimoniale, se poate face in termen de 30 de ani (art. 404 C. proc. civ.). In cazul in care hotararea nu a fost pusa in executare, la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, se pierde puterea de lucru judecat, fiind posibila introducerea unei noi cereri daca dreptul de a obtine condamnarea paratului (dreptul la actiune) nu s-a prescris, in cadrul careia hotararea poate fi folosita ca mijloc de proba . 4) Hotararea judecatoreasca produce, de regula, si un efect declarativ, prin urmare, hotararea doar constata existenta unui drept, acesta preexistand judecatii. Prin exceptie, hotararea pronuntata in actiunile in constituire de drepturi creeaza situatii juridice noi si, in principiu, isi produce efectele numai pentru viitor. Exista si hotarari prin care se creeaza situatii juridice noi, dar efectele se produc retroactiv (exemplu, desfiintarea casatoriei, tagaduirea paternitatii etc.) . 5) Un alt efect al hotararilor judecatoresti vizeaza prescriptia extinctiva. Odata pronuntata, hotararea are ca efect si schimbarea obiectului prescriptiei. Cu alte cuvinte, prescriptia dreptului la actiune este inlocuita cu prescriptia dreptului de a cere executarea silita. De aceea, se vorbeste in doctrina despre o novatie sau de o noua actiune - o "actio judicati " . 6) hotararea judecatoreasca are autoritate de lucru judecat Puterea de lucru judecat nu este reglementata in mod expres ca efect al hotararii judecatoresti, ci ca o prezumtie legala absoluta irefragabila in

153

art.1201 C. proc. civ. si ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta de art.166 C. proc. civ. CHELTUIELILE DE JUDECAT Cheltuielile de judecata reprezinta ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte partile in legatura cu activitatea lor procesuala. Partea care a pierdut procesul suporta atat cheltuielile facute de ea, cat si cheltuielile facute de partea care a castigat deoarece este in culpa procesuala , prin atitudinea sa in proces determinand aceste cheltuieli.

154