Consideraţii Generale: Istoria Masajului

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 9

CONSIDERAŢII GENERALE

”Masajul este un mijloc al culturii fizice medicale folosit ca factor terapeutic


(…) și constă în efectuarea unor manipulații, prelucrări mecanice multiple, aplicate
sistematic asupra țesuturilor moi.” (Constantin, V., 1989, pg. 45)

Istoria masajului
http://www.artsage.ro/Masaj/IstoriaMasajului

Masajul este o artă care s-a dezvoltat și care a persistat de-a lungul timpului,
masajul terapeutic evoluând și transformându-se într-o ştiinţă în cel mai adevărat
sens al cuvântului. (1) A fost unul dintre primele mijloace folosite pentru alinarea
suferințelor, procedeele de masaj fiind folosite de vraci, însoţite de cuvinte și
gesturi rituale, de descântece sau formule, la foarte multe popoare, masajul fiind
practicat doar de către reprezentanţii cultelor religioase.
Cuvântul "masaj" se regăseşte în multe surse lingvistice: greacă (massein = a
atinge ușor), latină (massa = a atinge ușor), arabă (mass'h = a apăsa ușor), sanscrită
(makeh = a apăsa ușor). Sensul actual al cuvântului are o origine mai recentă,
acesta fiind folosit începând cu secolul XIX.
Recordul referitor la masaj, în opere scrise, este deținut de către chinezi, care
îl foloseau încă cu 3000 de ani î.H., iar primele detalii tehnice şi indicaţii se
regăsesc în Kung-fu (2700 î.H.).
Începând cu jumătatea secolului XIX, datorită interesului crescut, au început
să apară diverse studii care atestă utilitatea terapeutică a masajului. De-a lungul
anilor au apărut numeroase instituţii şi programe de formare, în prezent existând
zeci de tipuri de masaj practicate.(1)
Ce este masajul?

Masajul terapeutic este folosit pentru tratarea a diverse afecțiuni și în


recuperare, după diverse îmbolnăviri, în tratamentul funcţional al leziunilor şi
tulburărilor evolutive, ca tratament recuperator aplicat în cazul unor evoluții lente
spre vindecare și în cazul modificării morfofuncționale și al existenței unor sechele
patologice. (2)
Masajul terapeutic-recuperator este o formă de tratament simptomatic, el
neadresându-se direct afecțiunii, ci încercând să diminueze și/sau să combată
simptomele prin care aceasta se manifestă și/sau sechelele care le urmează
acestora.
Aria de aplicare a masajului terapeutic este destul de vastă și, fără a intra în
amănunte, poate fi expusă astfel:
· Leziunile țesuturilor moi de la suprafața corpului;
· Leziuni ale mușchilor şi tendoanelor;
· Leziuni osoase;
· Leziuni articulare;
· Leziunile nervilor periferici;
· Afecțiuni organice.

Aria de utilizare şi contraindicații

Masajul terapeutic - recuperator are un câmp de aplicație strict medical, fiind


folosit pentru prevenirea apariției unor perturbări în funcționalitatea organismului
(masajul profilactic), tratarea a diverse afecțiuni (masajul terapeutic) şi recuperarea
post traumatisme sau în afecțiuni, prin înlăturarea sechelelor (masaj recuperator)
(2).
Contraindicațiile masajului terapeutic:
· Reumatismele inflamatorii în faza puseului;
· Bolile infecțioase în stadiul evolutiv;
· Fragilitatea vasculară;
· Flebita;
· Litiaze;
· Afecțiuni cutanate;
· Cancere;
· Diskeratoze maligne;
· Infecții;
· Hematodermii;
· Dermatoze majore;
· Micoze.

Contraindicaţii relative
· În dermatologie: psoriazis, eczema, prurit;
· Topografice: spațiul popliteu, triunghiul Scarpa, zona axilară, plica cotului,
regiunea anterioară a gâtului. Acestea sunt zone sensibile unde se va ține
cont de raporturile anatomice și mecanice între mâna terapeutului și
elementele regiunii respective;
· În spasmofilie trebuie subliniată frecvența mare a eșecurilor;
· În psihiatrie, datorită incompatibilității manifestate între pacienți şi
terapeut.

False contraindicații:
· Copii şi femei însărcinate;
· Pacienți cu varice.
EFECTE ŞI BENEFICII ALE MASAJULUI

Masajul este o metodă simplă de îngrijire a corpului. Vechimea şi originea


masajului nu au putut fi stabilite cu precizie, a apărut la unele popare din
antichitate şi este practicat şi astăzi chiar şi de popoarele mai puţin dezvoltate.
Procedeele de masaj sunt unite de un mecanism comun, corpul celui tratat este
pasiv în momentul aplicării procedeelor, acţiunea externă este manuală şi
mecanică.
Efectele masajului sunt multiple şi de aceea, greu de localizat. O serie de
tratamente prin masaj duc la obţinerea multor beneficii. 
Masajul aplicat cu regularitate poate avea ca efect tonifierea întregului
organism şi poate ajuta la prevenirea încordării musculare. Efectele masajului pot
fi stimulante sau relaxante, locale sau generale, imediate sau tardive, etc. Masajul
are capacitatea de a reda sănătatea spirituală, mentală şi fizică.
Manevrele masajului se folosesc pentru a crea o senzaţie plăcută pe piele.
Acţiunea externă poate fi uşoară şi lentă, liniştitoare, blândă ca o mângâiere sau
puternică şi rapidă, stimulatoare, aspră sau brutală, poate fi executată de bărbaţi
sau de femei, persone tinere sau mai în vârstă.
Masajul are efect direct asupra ţesuturilor moi (muschi, tendoane şi
ligamente) prin îmbunătăţirea tonusului muscular, mărirea supleţii şi elasticităţii
tegumentelor, efectele sale pot ajunge inclusiv la muşchii din straturile profunde
sau chiar asupra organelor (efecte indirecte). Efectele obţinute prin diferite forme
de masaj capătă o explicaţie simplă şi logică, descătuşată astăzi de ideea de
supranatural sau de puterile magice.
Masajul poate avea efecte excitante sau stimulatoare şi efecte calmante sau
inhibitoare; el poate activa, intensifica şi grăbi unele procese sau fenomene
naturale; poate dimpotrivă să le încetinească, să le reducă intensitatea sau să le
oprească. Aceste diferite efecte, care par să aibă uneori un caracter antagonist, sunt
obţinute prin aceleaşi manevre de masaj, dar numai modificând tehnica şi metodica
manevrelor, pentru a le adapta mai bine la scopul urmărit.
Cele mai evidente şi mai uşor de urmărit sunt efectele masajului asupra
ţesuturilor şi organelor de la suprafaţa corpului; mai greu de urmărit şi de controlat
sunt efectele masajului asupra ţesuturilor şi organelor profunde şi asupra funcţiilor
mari ale organismului.
Efectele masajului pot fi împărţite în generale şi parţiale, directe şi
indirecte, imediate şi tardive: cele generale se produc în urma unor acţiuni
complexe, întinse în suprafaţă şi pătrunzătoare în profunzime; cele parţiale
corespund unor acţiuni locale, reduse ca întindere şi intensitate; cele directe sunt
obţinute prin aplicarea procedeelor de masaj pe cale mecanică; cele indirecte sunt
obţinute pe cale reflexă; cele imediate sunt strâns legate de natura, durata, tehnica
şi intensitatea procedeului folosit, precum şi de natura , sensibilitatea şi întinderea
ţesuturilor masate, apar într-un timp foarte scurt de la aplicarea masajului, atât în
urma aplicării mecanice cât şi în urma celei reflexe; cele tardive sunt reacţii lente,
ce se produc încet, în mod secundar, fie în regiunea masată, fie în profunzime sau
la distanţă, apar în urma aplicării masajului pe cale reflexă.
Este greu să localizăm în practică efectele masajului, deoarece oricât de
limitate ar fi din punct de vedere al volumului ţesuturilor prelucrate, ele se întind
sau se răsfrâng asupra întregului organism. Vom sintetiza efectele masajului şi
vom schiţa efectele lui curativo-profilactice.
Masajul general este o acţiune complexă, prin care se prelucrează cea mai
mare parte a ţesuturilor şi organelor de la suprafaţa corpului, într-un timp scurt.
Efectele masajului general survin în urma unor acţiuni complexe întinse ca
suprafaţă şi penetrabilitate. În urma aplicării masajului general obţinem atât efecte
directe cât şi indirecte, imediate sau tardive. Masajul general stimulează în sens
reglator circulaţia, funcţiile aparatului respirator, procesele endocrine, creşterea
metabolismuui, procesele coagulării, intensifică schimburile nutritive şi creşterea
temperaturii corpului, produce relaxarea, scăderea sensibilităţii, reducerea
tonusului neuromuscular sau dimpotrivă creşterea acestora cu stimularea
organismului, în funcţie de tehnica folosită.
Masajul local are rol în calmarea durerii locale, îmbunătăţeşte circulaţia
sângelui în zona în care este aplicat, accelerează procesele de resorbţie. Deoarece
este secundar manevrelor mecanice produce schimbarea metabolismului local şi
evacuarea produşilor toxici de metabolism prin glandele sudoripare şi sebacee.
Efectele locale trebuie extinse deoarece sunt greu de departajat prin faptul că au o
influenţă mare asupra întregului organism.

Efectele directe ale masajului general sunt obţinute din acţiunea mecanică
a manevrelor de masaj aplicate pe piele şi transmisă ţesuturilor situate în planul
superficial, subcutanat.
Din intensificarea curentului sanguin de întoarcere şi din degajarea
circulaţiei în ţesuturile şi organele profunde, rezultă un joc al masei sângelui care
poate fi utilizat în combaterea stazelor şi congestiilor. Se produce o intensificare a
schimburilor nutritive şi o creştere sensibilă a temperaturii superficiale, care se va
apropia de nivelul temperaturii profunde a corpului. Intensificarea schimburilor
nutritive periferice produce la apoi o creştere a întregului metabolism al corpului şi
o stimulare a funcţiilor de excreţie. Sunt accentuate eliminările pe cale cutanată,
respiratorie, digestivă şi chiar renală.
Masajul general face să crească diureza şi să se mărească produsele azotate
din urină. Efectele directe se produc ca urmare a proprietăţilor fizico chimice ale
pielii (tensiune cutanată, elasticitate, contractilitate şi rezistenţă). Se menţine
echilibrul între circulaţia periferică şi cea profundă, este favorizată circulaţia de
întoarcere şi resorbţia limfei.
Efectele mecanice ale masajului constau şi din schimbările fizice de
tensiune din ţesuturi, schimbări ce se produc în urma presiunilor şi tracţiunilor
variate, a lovirilor cu intensitate diferită şi a modificărilor în concentraţia umorilor,
care rezultă din aceste acţiuni mecanice.

Efectele indirecte ale masajului sunt obţinute pe cale reflexă, se simt în


profunzime sau la distanţă. Substratul anatomo-funcţional este reprezentat de
metamer (teritoriul de influenţă a unui nerv rahidian de la emergenţă, din gaura de
conjugare, până la nivelul zonei pe care o inervează). Acest traseu este alcătuit din
dermatom (porţiunea care este în derm), miotom (porţiunea care este în muşchi),
anghiotom (porţiunea care este în vasele de sânge), sclerotom (periost, oase),
visceroton (viscere), neurotom.
Efectele indirecte duc la favorizarea circulaţiei şi influenţează funcţia unui
muşchi sau a unor viscere. Anestezia într-o zonă este un semn că acel nerv nu mai
inervează acea regiune.
Energia diferitelor manevre de masaj se transformă în contact cu diferitele
tipuri de receptori în excitaţie nervoasă, producând un lanţ de reacţii directe
(mecanice) şi indirecte (reflexe).
Efectele reflexe rezultă din influenţele fiziologice ale masajului şi din
schimbările produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos.

Efectele imediate apar la aproximativ 15 minute de la aplicarea masajului,


atât a celui pe cale mecanică cât şi a celui pe cale reflexă. Apariţia acestor efecte
depind de sensibilitatea şi suprafaţa ţesutului, de procedeele de masaj aplicate,
ritmul şi intensitatea cu care se aplică fiecare procedeu , de grosimea stratului
adipos şi de durata şi timpul de aplicare a procedeelor de masaj.
Efectele imediate se produc rapid şi ţin pe toată durata în care este aplicat
masajul, dar scad şi dispar destul de repede după ce această acţiune a încetat.

Efectele tardive apar în urma aplicării masajului indirect (intervin pe cale


reflexă), apar abia după încetarea acţiunii reflexe, sunt mai lente şi se menţin un
timp mai îndelungat şi dispar după o perioadă mai îndelungată de timp, deoarece
trebuie să intre în acţiune sistemul neurohormonal ca reacţie de răspuns.
Nu sunt foarte popularizate influenţele masajului general asupra
funcţiunilor hormonale. Fiind foarte vascularizate, glandele endocrine beneficiază
într-o mare măsură de efectele circulatorii şi metabolice ale masajului, secreţiile
lor crescând în cantitate şi calitate, fiind răspândite cu promptitudine în întregul
organism.
Masajul general influenţează şi funcţiunile vegetative şi de relaţie ale
sistemului nervos, fie în sensul stimulării, fie al relaxării lor. Dacă sunt executate
manevre viguroase, ritmice, vioaie, rezervele de energie ale corpului sporesc,
funcţiunile vitale înviorându-se, astfel creşte dorinţa de acţiune.
Dacă sunt executate manevrele calmante se produce relaxarea, scăderea
sensibilităţii generale, reducerea tonusului nervos şi muscular, astfel fiind
favorizate odihna şi somnul.
Ca efect principal al masajului general rămâne acela de refacere rapidă a
forţelor cheltuite şi de recuperare a funcţiunilor după oboseală.
Masajul general este indicat în scop igienic, tuturor sedentarilor, celor
imobilizaţi sau celor care sunt opriţi de la orice efort fizic, toate acestea având la
bază efectele multilaterale ale acestuia.
Este recomandat în scopul curativo-profilactic celor cu tulburări
respiratorii, circulatorii, metabolice, debililor, anemicilor şi astenicilor.
Recomandările importante se fac în perioadele de convalescenţă şi refacere după
accidentele şi bolile care au scăzut potenţialul biologic al organismului şi
capacitatea lui funcţională.
În sport, masajul general îşi are locul său recunoscut în pregătirea pentru
performanţă şi concursuri şi mai ales în prevenirea şi combaterea tuturor formelor
de oboseală.

S-ar putea să vă placă și