C1

PROMOVAREA SANATATII SI PREVENIREA IMBOLNAVIRILOR

NOȚIUNI DE BAZĂ DESPRE CERCETARE

Termenul cercetare se traduce drept un studiu amănunţit, efectuat în mod sistematic,
cu scopul de a cunoaşte ceva; investigaţie.
Cercetarea poate fi descrisă ca:
- o căutare a cunoaşterii şi în alegerea lucrurilor,
- o experienţă interesantă şi, câteodată, utilă,
- o carieră, un stil de viaţă.

În disciplinele medicale datele obţinute prin cercetare ştiinţifică pot fi utilizate pentru:
- a elucida anumite aspecte din etiologia unei anumite boli,
- a identifica persoanele predispuse unui anumit risc de îmbolnăvire,
- a determina nevoile unui anumit grup populaţional,
- a stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică,
- a evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare,
- a evalua acurateţea ştiinţifică a unui articol sau comunicări.

PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR (alimentația,

fumatul, sedentarismul, planificarea examinărilor periodice)
CONCEPTUL DE SĂNĂTATE
Așa cum este el definit de către Organizația Mondială a Sănătății, se refera la „o bună
stare fizică, psihică și socială”.
Sănătatea exprimă capacitatea adaptativă a individului la mediul natural și social.
Munca, ca și modalitate specific umană de adaptare la mediu, este și cel mai elocvent criteriu de
apreciere a stării de sănătate, condiționând atât starea biologică, cât și cea de integrare socială.

1
 Prevenirea îmbolnăvirilor profesionale și promovarea sănătății angajatilor reprezintă
scopul principal al medicinii muncii, ceea ce în final se traduce și în productivitate și beneficii
economice.
Promovarea sănătății este definită ca fiind știința și arta de a ajuta oamenii sa
ajungă la o stare optimă de sănătate prin creșterea conștientizării, adoptarea de schimbari
benefice în stilul de viață și în mediul de viață.

Un exemplu simplu și elocvent în ceea ce privește bolile profesionale:

Una din bolile legate de profesie determinate de expunerea la zgomotul profesional peste
limitele legale admise este hipertensiunea arteriala; dar aceasta boala poate trece neobservata în
fazele initiale și fără un program de screening la grupele de angajati expusi la zgomot,
hipertensiunea arteriala evolueaza și poate conduce la pierderea capacitatii de munca
(invaliditate).
Printr-o atitudine activă se pot depista precoce anumite boli și se pot lua măsuri de
contracarare a evoluției și complicațiilor acestora.
Sănătatea este influenţată de mai mulţi factori, precum stilul de viaţă şi comportamentul
(ce pot fi controlaţi de către individ), dar și de factori asupra cărora oamenii au puţin control
precum veniturile, condiţiile de locuit, reţelele de transport sau calitatea aerului.
Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile, componentele şi gradele
diferite pe care le presupune:
I. Dimensiunile sănătăţii:
 biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);
 psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);
 socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
 spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)

II. Componentele sănătăţii:

 absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii
 rezistenţă fizică şi fiziologică
 atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)
 asumarea controlului propriei vieţii

2
 acceptarea de sine
 relaţionare socială pozitivă
 stare subiectivă de bine

III. Grade ale sănătăţii:

 sănătate optimă
 sănătate
 sănătate aparentă
 sănătate precară
 sănătate foarte precară

Promovarea sănătăţii este diferită de promovarea unor produse sau servicii comerciale.
„Sănătatea” nu este palpabilă la fel cum este un produs comercial şi beneficiile în a urma
îndemnul unui mesaj de sănătate nu sunt, în multe cazuri, obţinute imediat.
Ideal este să comunici un mesaj simplu. Este dificil să schimbi atitudini sau să încurajezi oamenii
să adopte comportamente noi mai ales dacă asta implică un efort de renunţare la comportamente
curente care produc satisfacţii şi bucurie.
Este important, de asemenea de ţinut minte că un mesaj nu poate fi transmis către
populaţia generală. Asta pentru că nici măcar un mesaj simplu nu poate fi transmis eficient şi
înţeles de către un public atât de divers ca vârste, nevoi şi interese ca populaţia generală. Un
element cheie al succesului unei campanii de informare publică este definirea, cât se poate de
restrâns, a celor care se doreşte să răspundă la respectiva campanie.

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII PRIN COMUNICARE

Procesul de promovare a sănătăţii se poate realize prin transmiterea de mesaje prin
intermediul mass media, canalelor interpersonale sau a evenimentelor.
Poate include activităţi diverse precum interacţiunea clinician-pacient, cursuri, grupuri de
suport, transmiterea de materiale prin poştă, linii telefonice tip hotline, campanii mass media sau
evenimente. Eforturile pot fi direcţionate către indivizi, reţele, grupuri, organizţatii, comunităţi
sau chiar catre naţiuni.

3
PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR
Promovarea sănătatii si prevenirea bolilor necesita investire de timp, energie si resurse, în
speranta determinarii unei imbunatatiri a sănătatii, care sa merite aceasta investitie.
Atat pacientii, cat si societatea asteapta ca medicul sa aiba un rol de conducere în promovarea
sănătatii si prevenirea bolilor. Pacientii asteapta si doresc ca medicii lor sa le faca recomandari
prind actitatea fizica,dieta si asupra altor probleme ale stilului de viata, iar medicii uita de multe
ori aceste probleme.
Daca medicii nu se implica, pacientii cauta sfatul în alta parte, existand riscul sa ii
influenteze surse eronate. Cand medicii se implica activ în promovarea sănătatii, pacientii
raspund frecvent si îsi modifica adecvat comportamentul.
De exemplu:

- incurajarea de catre medic de a intensifica actitatea fizica, în special daca se asociaza cu

sugestii clare, va determina probabil modificari ale comportamentului, de aceea timpul
consumat de catre medic pare a fi eficient.
- Sfatuirea de catre medic a unui pacient de a scadea în greutate sau de a intrerupe fumatul
este incununata cu succes la o mica parte din cazuri, însă este un prim pas excelent prind
promovarea sănătatii și prevenirea bolilor.
- Interventiile directe ale medicului asupra dietei reduc de obicei nivelul colesterolului seric
cu aproximativ 8%. Tratamentul medicamentos poate fi mai eficient, însă este mai scump.

Imunizarea, inclusiv vaccinarea antipneumococica si anti-gripala la varstnici si la pacientii

cu risc crescut, este o metoda eficienta de a reduce numarul de imbolnari si cheltuielile pentru
ele. Vaccinarile asigura protectia adultilor si copiilor fata de diferite boli. în plus, reduc si
transmiterea bolii la alte persoane.
Imunizarile au determinat o scadere importanta a frecventei epidemiilor. Imunizarea costa
mai putin decat tratamentul bolii fata de care se realizeaza protectia, are foarte putine efecte
adverse grave si adesea este necesara la intrarea în scoala sau gradinita.

Programul standard de imunizare al copilului include vaccinuri pentru:

- difterie, tetanus şi pertusis (DTP)

4
- poliomielita (vaccin polio inactivat sau VPI)
- rujeola, oreion (vaccin urlian),
- rubeola ( ROR/RUR)
- varicela
- hepatita B (Hep B)
- hepatita A (Hep A)
- Haemophilus influenzae tip b (Hib)
- vaccinul antipneumococic (PCV) pentru copiii mai mici de 5 ani
- gripa.

Vaccinul antigripal nu este indicat copiilor mai mici de 6 luni.

Vaccinarile incep de la nastere si au un orar stabilit pana ce copilul implineste 18 luni,

rapelurile (noile doze) vaccinale sunt administrate intre 4 si 6 ani. Cateva vaccinari sunt necesare
dupa varsta de 6 ani – mai ales cele care s-au administrat anual (vaccinul antigripal) sau în mod
regulat pana la maturitate (vaccinul antitetanic). Toate vaccinarile trebuie sa fie administrate la
timp conform programului standard de vaccinari. Vaccinarile suplimentare pot fi necesare în
cazul calatoriilor în diferite parti ale lumii.

ASPECTE GENERALE PRIVIND ASISTENTA MEDICALĂ PREVENTIVĂ

1. Stabilirea unei legaturi intre pacient si medic (cunoasterea reciproca).
2. Evaluarea initiala care include:
- o anamneză riguroasă (deoarece în medicina de familie ea asigura 80% din diagnostic) care să
cuprindă: date personale (vârsta, conditii de viată si de muncă, locuinta, starea civilă actuală,
modul de alimentatie, status socio-economic)
- motivele prezentării
- antecedente fiziologice personale (date legate de instalarea menstruatiei, menopauzei, numarul
de nasteri, de avorturi, cum a decurs sarcina, nasterea, lauzia si alăptarea, iar dacă pacientul este
copil, ne interesează date legate nastere, alimentatie, diversificarea alimentatiei, vaccinare etc.)
- antecedente heredocolaterale legate mai ales de rudele de gradul întâi
-antecedente patologice personale: boli avute din copilărie si până la data prezentarii, interventii
chirurgicale , contacte cu pacienti care au avut sau au: TBC, lues, HIV pozitivi; consumul de
5
alcool, cafea, tutun, droguri, sau alte medicamente si substante, precizând orarul administrării si
cantitatea.
- istoricul prezentarii actuale
- examinarea fizică (incluzând examenul fizic obiectiv pe aparate si sisteme)
- Examene de laborator de rutina si specifice.
3. Evaluarea ulterioară va permite stabilirea unui diagnostic de suspiciune care la nevoie va fi
confirmat prin efectuarea testelor screening (Screeningul reprezinta examinarea initiala a unui
individ care nu este inca sub ingrijiri medicale, cu scopul de a depista activ o boala ) si de
laborator daca este cazul în vederea luarii unei decizii terapeutice.
4. Imunizarile necesare si anumite interventii necesare pentru a avea certitudinea celor afirmate.
5. Identificarea factorilor de risc si informarea pacientului.
6. Asigurarea unei continuitati a ingrijirii medicale si recomandarea catre alti specilisti dacă este
cazul.

În concluzie:

Preventia primara urmareste preintimpinarea aparitiei bolii prin masuri aplicate mediului si
individului: de exemplu:
- grija pentru calitatea apei potabile, pentru evacuarea gunoiului, pentru poluarea aerului, pentru
locuinte corespunzatoare
- consilierea cu privire la incetarea fumatului, cresterea activitatii fizice, dieta adecvata,
consumului de alcool si droguri, folosirea centurilor de siguranta
- Instituirea imunizarilor.

Preventia secundara consta de fapt în identificarea si tratarea personelor asimptomatice,

( utilizind metode clinice si paraclinice inclusiv metoda screeningului), care prezinta factori de
risc sau boala în stadiul preclinic si care deci nu a necesitat prezentarea la medic.
De exemplu:
- Consultul sugarilor în vederea depistarii luxatiei congenitale de sold, anemiei feriprive, a
rahitismului (ca exemplu de metode clinice)

6
- Investigatii efectuate în vederea depistarii TBC, examinarile medicale periodice din cadrul
intreprinderilor si din cadrul serviciului militar facute în vederea depistarii bolilor de inima, de
plamini, diabet zaharat (prin metode paraclinice)
- Mamografia si testul Papanicolau pentru depistarea precoce a neoplasmului de san si a celui
cervical (ca exemplu de test screening).

CONSILIEREA CU PRIVIRE LA MENTINEREA STĂRII DE SĂNĂTATE

In cursul evaluarilor periodice pacientii trebuie consiliati cu privire la aspectul preventiv
al bolilor în functie de vârsta lor si de prezenta anumitor factori de risc.
Obezitatea, abuzul de alcool si fumatul au întodeauna impact major si pe termen lung
asupra sănătatii, de aceea pacientii trebuie consiliati cu privire la evitarea acestor situatii si
stoparea anumitor practici.
Conduita cu aspect pozitiv ca de exemplu exercitiul fizic regulat, nutritia adecvata si
mentinerea unei greutati corporale corespunzatoare trebuie incurajata.
Cunoasterea problemelor legate de alimentatie, activitate fizica si igiena psiho-socială, va ajuta
pacientii să se orienteze catre obiceiuri sănătoase care vor conduce la prevenirea unui numar
esential de boli si în final daca nu la o durata mai lunga de viata atunci sigur la un nivel de trai
sănătos.
În medicina de familie se incepe cu consilierea omului sănătos pentru a realiza ceea ce
preventia primara ne cere dar, în acelasi timp trebuie consiliate si persoanele cu risc crescut
pentru anumite boli astfel incit sa se previna sau sa se intirzie aparitia bolilor respective.
Voi prezenta mai jos pacientii cu factori de risc pentru aparitia anumitor boli si testele de
screening minime ce se pot face pentru aprecierea status-ului acestor pacienti. Desigur ca
selectarea acestor teste în cadrul asistentei primare se face de catre medicul de familie în functie
de virsta, sexul, particularitatile individuale ale cazului respectiv si nu în ultimul rind de costul
testului, medicul fiind responsabil de ceea ce indica a fi facut. Nu trebuie uitat în acest context
faptul ca în cadrul activitatii preventive primare un rol major ii revine si pacientului care trebuie
sa-si pastreze starea de sănătate prin modificarea comportamentului individual.

PERSOANE CU RISC CRESCUT DE ÎMBOLNĂVIRE

7
 - Persoane cu diabet zaharat
- Persoane cu istoric familial de diabet zaharat
- Paciente tinere care au menoragii
- Personalului din sistemul sanitar ce lucreaza cu produse din singe, indivizii care primesc
ca tratament constant transfuzii, contactii permanenti ai unei persoane cu Ag Hbs +,
persoanele cu parteneri sexuali multipli în ultimile 6 luni și persoanelor care folosesc
droguri intravenos li se va administra vaccinul anti-hepatita B.
- Pacienții cu boli respiratorii, cardiace, renale cronice, copii, batrinii
- Persoanelor cu diabet zaharat, fumatori, cu nivel crescut de colesterol, cu istoric familial
de boala coronariana la vârsta < de 50 ani sau cu nivel de cholesterol > de 240 mg/dl.

GRUPELE PRINCIPALE DE BOLI CRONICE CE NECESITĂ PREVENȚIE

Bolile cronice care necesita preventie sunt acele boli care determina cea mai mare rata a
mortalitatii, și sunt reprezentate de:
1. Boala cardiovasculară - reprezinta cauza cea mai frecventa de mortalitate.
2. Cancerul- reprezinta a doua cauza.
3. Alte cauze care sunt reprezentate de:
 boala cerebrovasculara
 boala pulmonara cronica obstructiva
 diabetul zaharat și obezitatea
 suicidul
 ciroza
 crima
 boli renale

PROBLEME DE NUTRIȚIE

8
 Pacienții trebuie informati în ceea ce priveste dieta ideala, adecvata virstei și necesitatilor
metabolice la modul general și atunci cind exista o afectiune metabolica sau o boala care
presupune respectarea unei anumite diete ei trebuie indrumati catre un nutritionist.
Regimul alimentar este foarte important pentru sănătate; există o tendintă actuală mai ales
în tara noastra a unui consum bogat în grasimi, colesterol si zahar, si a unei ingestii relativ
scazute de fructe si vegetale proaspete consum care se asociaza mai devreme sau mai tirziu cu
aparitia uneia din urmatoarele boli: ateroscleroza, boli cardiovasculare, cancer, diabet zaharat,
obezitate care re Se recomanda reducerea la minimum a consumului de alimente conservate prin
sarare, saramurare sau afumare(acestea din urma contin adesea substante carcinogene).
Scaderea consumului de zahar mai ales de dulciuri concentrate și monozaharide; se
prefera sa se consume polizaharide ca de exemplu amidonul care este continut în fasole, cereal
(orez, griu, porumb), cartofi, mazare.prezinta cauzele actuale de morbiditate și mortalitate.

Aportul zilnic de sare trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu 6 g.(rolul consumului
excesiv de sodiu în aparitia HTA este stiut. Consumarea de bauturi alcoolice cu moderatie sau
deloc. (Moderat inseamna: 2 pahare cu bere sau 2 pahare cu vin la masa și în nici un caz
dimineata la prima ora). Scăderea consumului de carne de porc, miel și vaca, ouă și alimente cu
continut crescut de cholesterol.