Foaia de temepratură

Partea a II a
 Respiraţia

• –măsurarea frecvenţei respiratorii cu scopul evaluării

funcvenţei respiratorii; se apreciază de asemenea tipul
respiraţiei, ritmul, amplitudinea.
• Pacientul este aşezat în decubit dorsal şi se numară
inspiraţiile timp de 1min cu ajutorul unui ceas cu
secundar, faţa palmară a examinatorului fiind plasată
pe suprafaţa toracelui astfel fiind percepute miscările
cutiei toracice.
 Respirația

• Valoarea obţinută este reprezentată pe grafic sub

formă de punct, fiecare linie orizontală a foii
reprezentand 1 respiraţie; prin unirea punctelor se
obţine curba frecvenţei respiratorii.
• Frecvenţa respiratorie normală la adult este de 16-18
respiraţii/min.
• Curba respiraţiei trebuie să meargă în paralel cu cea a
temperaturii şi pulsului, cele trei curbe înregistrând
funcţii de baza ale organismului.
 Respirația

• https://www.youtube.com/watch?v=Xr-Bucc2J38
 Tensiunea arterială

• evaluarea funcţiei cardiovasculare; se măsoară TA

sistolică sau maximă şi TA diastolică sau minimă; se
folosesc aparate speciale denumite tensiometre.
 Masurarea TA

 Sfingomanometrele auscultatorii sau oscilometrice, automate sau

semiautomate, reprezintă metoda preferată pentru măsurarea TA în
cabinetul medical.
 Aceste dispozitive trebuie să fie validate în conformitate cu normele
şi protocoalele standardizate.
 TA trebuie să fi e măsurată iniţial la ambele braţe, utilizând o
manşetă cu o mărime adaptată la circumferinţa braţului. O diferenţă
persistentă şi semnificativă a TAS între braţe (adică >15 mmHg)
este asociată cu un risc CV crescut,45 cel mai probabil datorită
aterosclerozei.
 În cazul în care există o diferenţă a TA între braţe, în mod ideal
stabilită prin măsurători simultane, braţul cu valorile TA mai mari ar
trebui să fi e utilizat pentru toate celelalte măsurători ulterioare.
 Masurarea TA
• În cazul persoanelor vârstnice, persoanelor cu diabet zaharat
sau a altor categorii de persoane cu posibile cauze de
hipotensiune arterială ortostatică, tensiunea arterială ar trebui
să se măsoare la 1 minut şi 3 minute după trecerea în
ortostatism. Hipotensiunea ortostatică este definită ca o
reducere a TAS cu >20 mmHg sau a TAD cu >10 mmHg în
primele 3 minute de ortostatism şi este asociată cu un risc
crescut de mortalitate şi evenimente CV.
• Frecvenţa cardiacă ar trebui înregistrată la momentul
măsurătorilor TA, deoarece frecvenţa cardiacă de repaus este
un predictor independent al morbidităţii CV şi evenimentelor
fatale, deşi frecvenţa cardiacă nu este inclusă în niciun
algoritm de risc CV
 Materiale necesare

• Sfigmomanometru cu manşetă de dimensiuni

adecvate;
• Stetoscop
 Conditii tehnice
• Dimensiunile manşetei:
• Manşetă standard: lăţime = 12-14 cm; se utilizează pentru adulţii normoponderali;
• Manşetă mai îngustă: se utilizează pentru adulţii cu braţe subţiri şi copii. Pentru
copii sub 13 ani, manşeta trebuie să fie suficient de largă pentru a cuprinde integral
circumferinţa braţului.
• Manşetă mai largă: lăţime = 18-22 cm; se utilizează pentru persoanele obeze.
• Nota bene:
• Utilizarea unei manşete de dimensiuni inadecvate falsifică valorile TA! Astfel,
utilizarea unei manşete prea înguste (standard) la o persoană obeză conduce la
supraestimarea valorilor TA. Utilizarea unei manşete standard la o persoană cu
braţe subţiri va determina subestimarea TA.
Conditii tehnice
 Tehnica măsurării TA
• Se pregătesc materialele necesare.
• Înainte de folosire se recomandă dezinfectarea membranei
stetoscopului şi verificarea dimensiunilor adecvate ale manşetei.
• Se asigură confortul fizic al pacientului. Se recomandă repausul
de minim 10-15 minute înaintea determinării TA.
• Determinarea TA se poate face în poziţie sezândă (în cabinet), în
decubit dorsal (pacient spitalizat) sau în ortostatism. Se va
specifica în documentele pacientului poziţia şi braţul la care s-a
efectuat determinarea.
• Clinicianul se va spăla pe mâini înainte de măsurarea TA.
• Se verifică identitatea pacientului.
 Tehnica măsurării TA
• I se explică bolnavului procedura. Dacă pacientul este
un copil, TA va fi ultimul parametru clinic evaluat
(determinarea TA poate incomoda copilul şi poate
favoriza creşterea frecvenţei respiratorii şi a pulsului).
• În cursul măsurării TA pacientul va fi rugat să nu
vorbească şi să nu îşi încrucişeze coapsele (efortul astfel
făcut poate modifica TA).
• Măsurarea corectă a TA se face prin expunerea completă
a braţului dezgolit. Hainele prea strânse pot exercita
efect de garou, falsificând citirea TA.
 Tehnica măsurării TA

• Braţul la care se face determinarea va fi poziţionat

la nivelul cordului pacientului. Dacă braţul se află
sub acest nivel valorile citite ale TA sunt mai mari
decât cele reale, iar dacă braţul este plasat deasupra
nivelului inimii TA citită este mai mică decât
valoarea reală. Poziţia incorectă a braţului poate
determina erori de ± 20 mmHg în estimarea TA.
 Tehnica măsurării TA
• Se verifică golirea completă a manşetei pneumatice.
• Se plasează manşeta în jurul braţului, cu marginea inferioară
la 2-3 cm deasupra plicii cotului, racordurile pneumatice fiind
plasate deasupra arterei brahiale. Se verifică pulsatilitatea
arterei brahiale prin palpare, la nivelul 1/3 mediale a fosei
antecubitale.
• Se introduc în urechi olivele stetoscopului (orientate anterior,
pentru o mai bună transmitere a sunetelor). Stetoscopul
trebuie să fie liber, fără să se atingă de examinator (pentru
evitarea artefactelor sonore).
 Tehnica măsurării TA
• Se închide supapa manometrului şi se umflă rapid manşeta
pneumatică, cu peste 30 mm Hg faţă de valoare la care au
dispărut pulsaţiile arteriale (humerale sau radiale) la palparea
pulsului.
• Se plasează pâlnia stetoscopului la nivelul arterei brahiale.
• Se dezumflă lent manşeta, prin deschiderea supapei
manometrului, într-un ritm de 2-4 mm Hg/sec. Se citeşte TA
sistolică (maximă) perpendicular pe cadranul manometrului,
sincron cu apariţia primului zgomot arterial (faza I
Korotkoff). Valoarea TA diastolice (minime) se citeşte odată
cu ultimul zgomot arterial (faza IV Korotkoff). Pentru
pacienţii cu insuficienţă aortică şi la copii sub 12 ani TA
diastolică este citită în momentul scăderii intensităţii
zgomotelor arteriale (faza IV Korotkoff).
 Tehnica măsurării TA

• Se dezumflă complet manşeta. Dacă măsurarea TA se

repetă fără golirea completă în prealabil a manşetei
pneumatice, valoarea TA va fi supraestimată.
• Se repetă de 3 ori măsurarea TA. Între determinări se
recomandă un interval de un minut. Se reţine şi se
notează ca valoare a TA măsurate ultima determinare.
• Se îndepărtează stetoscopul şi se desface manşeta de pe
braţul pacientului.
• Examinatorul se spală pe mâini, pune materialele
utilizate la locul lor. Notează valoarea determinată în
documentele medicale ale pacientului. Compară
valoarea actuală cu valorile anterioare.
 Tehnica măsurării TA

• În cazul în care pacientul este examinat pentru prima dată se

recomandă determinarea comparativă a TA la ambele braţe.
• Pentru vârstnici sau pentru pacienţii hipertensivi trataţi se
recomandă determinarea TA atât în poziţie sezândă (sau în
clinostatism), cât şi după 3 minute de ortostatism. În mod
normal, la trecerea în ortostatism TA sistolică poate scădea cu
10 mmHg faţă de valoarea din clinostatism, iar TA diastolică
creşte cu 5 mmHg. Scăderea TA sistolice în ortostatism > 10
mmHg, însoţită de simptome şi eventual de tahicardie
defineşte hipotensiunea arterială ortostatică.
 Tehnica măsurării TA

• Măsurarea TA la pacienţii spitalizaţi aflaţi în stare

gravă se va face la un interval de 1-2 ore; în cazul
celor stabilizaţi se recomandă verificarea TA la 4-8
ore.
• Pentru pacienţii în stare hemodinamică critică, cu
hiper-sau hipo-TA severă, şoc, depleţii volemice,
aflaţi sub tratament vasocontrictor sau vasodilatator
parenteral se recomandă monitorizarea TA la
intervale mici (15 min sau în funcţie de
recomandarea medicului curant).
 Erori în determinarea tensiunii
arteriale
• După American Heart Association, erorile în determinarea TA sunt împărţite
în erori care ţin de echipament, care ţin de observator şi de tehnica măsurării
şi care sunt determinate de subiect.
• Erori determinate de echipament:
• - Legate de stetoscop: piesele auriculare înfundate, în poziţie greşită, cu
diafragmul crăpat sau lungimea mai mare a tubulaturii de 30-38 cm pot
conduce la distorsiunea sunetelor;
• - Erori legate de tensiometru:
• o Sfigmomanometru cu mercur: meniscul mercurului, la aparatul în repaus
nu este la zero; coloana de mercur nu este dreaptă; balansul mercurului în
timpul umflării;
• o Manometru aneroid: acul manometrului nu este la 0 în repaus (necesită
recalibrare);
• o Manşeta: dacă este prea strâmtă TA va fi fals crescută, iar dacă este prea
largă nu poate fi potrivită pe braţ (manştea trebuie să aibă 80% din
circumferinţa braţului);
• o Sistemul de umflare a manşetei: poate prezenta tubulatura spartă sau
fisurată sau un defect al valvelor
 Erori în determinarea tensiunii
arteriale
• Erori determinate de persoana care măsoară TA: se
recomandă ca precizia de citire a TA să fie de ± 2 mmHg,
această precizie putând fi nerespectată de cauze subiective,
cum ar fi oboseala persoanei care realizează măsurătoarea,
amplasarea incorectă faţă de cadranul manometrului, tendinţa
de a rotunji rezultatele obţinute prin măsurare.
• Persoana la care se determină TA poate genera erori de
determinare prin poziţionarea incorectă a braţului: sub nivelul
inimii (valori fals crescute), peste nivelul inimii (valori fals
scăzute); de circumferinţa mare a braţului (valori TA fals
crescute); de efctuarea unor exerciţii isometrice în cursul
măsurătorii (mişcarea picioarelor) generând valori fals
crescute; dar şi care nu ţin de tehnică: aritmii sau artere
calcificate (valori TA fals crescute).
 Erori în determinarea tensiunii
arteriale
• Tehnica măsurătorii poate genera erori prin aplicarea prea largă
sau peste haine a manşetei, efectul de paralaxă determinat de
poziţionarea incorectă a cadranului manometrului
• Dacă stetoscopul nu este aplicat corect pe tegumente pot fi
percepute zgomote exterioare care să determine ascultaţia dificilă
a pulsaţiilor, iar contactul prea strâns determină o valoare fals
scăzută a TAD. Dacă nu se palpează artera brahială înaintea
determinării există pericolul de a nu detecta groapa ascultatorie,
iar dacă stetoscopul nu este plasat la acest nivel pot fi auzite
zgomote exterioare (12). Manşeta este umflată prea mult
determină discomfort pentru pacient, în timp ce umflarea
insuficientă a acesteia determină subestimarea valorii TA.
Umflarea lentă a manşetei determină disconfort şi determinarea
unei valori fals crescute a TAD, în timp ce dezumflarea lentă
produce congestia braţului şi o valoare fals crescută a TAD.
Dezumflarea rapidă se asociază nu numai cu valori fals crescute
a TAD, dar şi cu valori scăzute a TAS .
 Tehnica masurarii TA

• https://youtu.be/f6HtqolhKqo
• Valoarea normală a TA conform O.M.S. este cuprinsă
între 110-130 mmHg pentru TAS şi între 65-85
mmHg pentru TAD.
 Consemnarea TA

• Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute

cu o linie orizontală pentru maximă şi o altă linie
orizontală pentru valoarea minimă socotind pentru
fiecare linie orizontală a foii o unitate coloană de
mercur; se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi
se obţine o coloană care se colorează compact cu
roşu dacă TA a fost masurată în clinostatism; dacă
măsurătorile s-au efectuat în ortostatism, coloana
obţinută se haşurează.
 Diureza

• se masoară cantitatea de urină emisă în 24 ore.

Cantitatea normală este de aproximativ 1500 ml, dar
există variaţii fiziologice şi patologice ale cantităţii de
urină din 24 ore.
 Diureza

• Reprezentarea grafică se face sub formă de linii

orizontale, între două linii orizontale fiind 100 ml de
urină; reprezentarea grafică se poate face sub formă
de coloană compactă de culoare albastră pentru
cantitatea de urină emisă în cursul nopţii şi sub formă
de coloană albă cu contur albastru pentru urina din
cursul zilei.
 Diureza

• Pentru ca datele furnizate de diureză să aibă o valoare

reală asupra evoluţiei bolii, diureza se va urmări zilnic
şi –n paralel cu notarea acesteia se vor nota:
cantitatea de lichide ingerate şi cantitatea de lichide
pierdute prin transpiraţie, varsături, diaree.
• https://www.youtube.com/watch?v=KrEEHGaW2
Gk
• https://www.youtube.com/watch?v=a6ovyZIs9tg
 Scaunul

• Scaunul – furnizează date despre tranzitul intestinal.

În mod normal un adult are un scaun de consistenţă
normală, de culoare brună, cu miros caracteristic de
putrefacţie. Numărul scaunelor se notează în rubrica
respectivă sub formă de linii, poziţia acestei linii
reprezentând prin convenţie aspectul scaunului.
 Scaunul

• Expl.:
• Scaun normal –linie verticală
• Scaun semiconsistent –linie oblică
• Scaun apos –linie orizontală Mucus – X
Grunjos - Z Puroi – P
• Sanguinolent –S (creion rosu) Melenă –M
 Scaunul

• Dacă numărul scaunelor din 24 ore este foarte mare

se notează numărul total de scaune cu cifre, numărul
respectiv fiind urmat de semnul convenţional
respectiv.
 Regimul alimentar

• Regimul alimentar –in funcţie de tipul de boală şi

gravitatea acesteia
 Tipuri de regim

• Hidric : postoperator, BDA

• Hidro-zaharat : IRA,IHA, stari febrile

• Semilichid : varice esofagiene, perioada icterică a hepatitei acute
• Lactat : faza dureroasă ulcer gastric, primele zile după HDS
• Lacto-fainos : după puseu acut de ulcer
• Hepatic : hepatite cronice
• Renal : boli renale
• Cardiovascular : hiposodat, fără grăsimi
• Diabetic
• Hipocaloric : obezitate
 Înălţimea corporală

• se determină cu taliometrul, care este format dintr-o

tijă verticală gradată pe care se miscă perpendicular
un cursor. Bolnavul se descalţă şi este aşezat în
picioare sub cursorul taliometrului păstrându-şi o
poziţie cât mai dreaptă. Cursorul se coboară până pe
capul pacientului şi se citeşte gradaţia
corespunzatoare. Înălţimea se poate măsura şi cu
banda metrică, cu bolnavul descălţat în ortostatism
cu spatele sprijinindu-se de perete. Cu un plan
orizontal plasat deasupra capului se marchează locul
de intersecţie al planului orizontal cu peretele, după
care se masoară distanţa dintre podea şi marcaj .
 Greutatea corporală

• greutatea ideală se determină dupa diverse formule,

iar greutatea reală este determinată prin cântărire,
obligatorie la internare şi ulterior în funcţie de
indicaţii, în legatură directă cu patologia prezentă;
expl: zilnic pentru stabilirea bilanţului hidric.
Cântărirea se face cu balanţa antropometrică cu
pacientul în ortostatism sau pe un dispozitiv special
montat pe cântar în cazul pacienţilor care nu-şi pot
menţine poziţia; există şi paturi tip balanţă din care se
scade greutatea patului în momentul cântăririi.
• https://www.youtube.com/watch?v=_O1UnproTfM
• https://www.youtube.com/watch?v=WgmZPex9r64
Monitorizarea parametrilor vitali

• https://www.youtube.com/watch?v=gUWJ-6nL5-8
• https://www.youtube.com/watch?v=JpGuSxDQ8js