MEDICINA SOCIALA. CARACTERISTICI GENERALE - condiţia umană care îl face pe individ creativ.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a definit sănătatea individuală „starea de bine

Medicina socială este o ramură a medicinii şi o parte a sănătăţii publice; ea se din punct de vedere fizic, mintal şi social şi nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii”.
bazează pe constatarea conform căreia factorii sociali au o influenţă determinantă asupra Sănătatea grupurilor umane ar putea fi definită ca fiind o sinteză a sănătăţilor
fenomenului de sănătate şi boală. Obiectul medicinii sociale este studiul stării de sănătate individuale apreciată într-o viziune sistemică, globală.
a populaţiei în corelaţie cu factorii ce o influenţează (diagnosticul stării de sănătate a Diagnosticul stării de sănătate a populaţiei
populaţiei şi factorii etiologici). Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi se face după un raţionament
Sănătatea publică reprezintă ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor şi similar cu cel pe care îl face medicul aflat în faţa unui bolnav . În ambele situaţii trebuie
atitudinilor populaţiei orientat spre menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii. parcurse, în mod obligatoriu, anumite etape, metodologia diagnosticului fiind practic
Obiectul sănătăţii publice îl reprezintă grupurile umane. aceeaşi. Trebuie ştiut, însă, că nu se poate face o extrapolare de la diagnosticul individual
Hanlon a definit sănătatea publică ca fiind ştiinţa protejării oamenilor şi a al unui bolnav la starea de sănătate sau boală a unei întregi comunităţi. Prezentăm mai
sănătăţii, a promovării redobândirii sănătăţii prin efortul organizat al societăţii. jos după D.Enăchescu, M.Marcu (1997) o paralelă între diagnosticul stării de sănătate a
Scopul sănătăţii publice este să reducă: disconfortul, boala, incapacitatea individului şi diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi.
(invaliditatea, handicapul), decesul prematur.
O definiţie concisă a sănătăţii publice dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Diagnosticul stării de sănătate a unui individ Diagnosticul stării de sănătate
1997, este: arta şi ştiinţa prevenirii îmbolnăvirilor, prelungirea vieţii şi promovării a unei
sănătăţii prin mijloace de acţiune organizată ale societăţii ; acest lucru are ca premisă colectivităţi
faptul că sănătatea este un proces care angajează resurse sociale, fizice, mentale şi -Identificarea persoanei (nume, sex, vârstă, ocupaţie) Identificarea grupului
(distribuţia pe vârste
spirituale.
şi determinarea vârstei medii
Deci, sănătatea publică este ştiinţa şi arta care se preocupă cu : care reprezintă “vârsta”
- prevenirea îmbolnăvirilor grupului; distribuţia pe sexe cu
- prelungirea vieţii determinarea proporţiei sexului
- promovarea sănătăţii prin efortul organizat al comunităţii masculin, respectiv feminin,
- sanitaţia şi mediu distribuţia în funcţie de alte
- educaţia pentru sănătate variabile ca de exemplu:
- organizarea sistemului de sănătate astfel încât să permită accesul la un ocupaţie, grad de şcolarizare,
pachet de servicii de bază pentru întreaga populaţie. etc.
- Anamneza Culegerea de informaţii în
În consecinţă noul concept al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de sănătate
- Examenul clinic condiţii cât mai standardizate,
publică include organizarea tuturor resurselor umane şi a instituţiilor pentru furnizarea de - Examenul paraclinic prelucrarealor, calculându-se
servicii de sănătate în vederea promovării sănătăţii, prevenirii bolilor, diagnosticului şi - Compararea informaţiilor obţinute cu “modelele” ştiute indici valori medii şi / sau valori
tratamentului bolilor şi reabilitării fizice, sociale şi profesionale, după ce au fost pentru diferite afecţiuni relative şi compararea
identificate nevoile de sănătate ale populaţiei. rezultatelor obţinute, cu anumite
Scopurile principale ale medicinii sociale sunt: modele de referinţă.
- creşterea speranţei de viaţă sănătoasă pentru populaţie;
- prevenirea deceselor evitabile sau premature; - Diagnosticul sănătăţii sau bolii individului - Diagnosticul sănătăţii
- îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru persoanele cu boli cronice pe comunităţii
termen lung sau disfuncţii; - Determinarea etiologiei bolii - Determinarea cauzelor probabil
implicate
- ameliorarea stării de sănătate prin intermediul prevenirii.
- Tratamentul bolii ( etiologic, patogmetic, simptomatic , - “Tratamentul” sub forma unui
Medicina sociala este un domeniu interdisciplinar în care se regăsesc elemente etc.) program de intervenţie aplicat
din diferite discipline precum: epidemiologia, biostatistica, demografia, ecologie, igienă, colectivităţii care vizează
etică, sociologia, dreptul, managementul şi organizarea serviciilor de sănătate. factorii “cauzali”, de risc (de ex:
Sănătatea este un drept fundamental al omului ; este o resursă esenţială pentru modificarea
individ, pentru comunitate şi pentru societate în ansamblu. comportamentelor) , sau boala a
Există o diversitate de definiţii ale sănătăţii pentru care se folosesc multiple cărei frecvenţă a fost
criterii . Cele utilizate cel mai frecvent sunt : determinată.
- bunăstarea funcţională - Control - Control prin monitorizarea
- capacitatea organismului de a se adapta la condiţiile variate da viaţă şi stării de sănătate a
de muncă colectivităţii.
 A. Indicatori de nivel (ca rezultat al acţiunii factorilor care influenţează starea
Sănătatea publică este privită ca un concept multifactorial fiind condiţionată de de sănătate)
mai mulţi factori . Factorii care influenţează starea de sănătate a unei populaţii pot fi 1. Demografici: natalitate, fertilitate, mortalitate
grupaţi, după Lalonde în factori biologici, comportamentali (stil de viaţă), factori socio- - de frecvenţă
economici (factori ambientali) care intervin în proporţie de 90% în determinarea sănătăţii - probabilităţi, riscuri
şi asistenţa medicală, indifferent de tipulsistemului de sănătate în procent de 10%. 2. Morbiditate :
- Factorii biologici reprezintă zestrea biologică a fiecărui individ – ereditatea. Ei - clasici
cuprind şi caracteristicile demografice ale populaţiei. - consecinţe ale bolii (deficienţe senzoriale, somatice sau psihice, incapacitate,
- Factorii ambientali se referă la: invaliditate)
- factorii mediului fizic - gravitate
- factorii sociali - combinaţi
- factorii economici 3. Globali ai sănătăţii:
- factorii culturali - bazaţi pe incapacitatea funcţională
- factorii educaţionali - bazaţi pe perceperea sănătăţii/bolii
- Factorii comportamentali – stilul de viaţă depinde de comportamente care, la B. Indicatori de factori :
rândul lor, sunt condiţionate de factori sociali. Stilul de viaţă este deci rezultatul - biologici
factorilor sociali şi al comportamentelor, el se referă atât la obiceiuri alimentare cât şi la - mediu
riscurile profesiei şi cele din timpul liber. - comportamente
- Serviciile de sănătate sunt de trei categorii : - servicii de sănătate ( disponibilitate, utilizare)
- curative C. Complecşi
- preventive Sanatatea publica este o parte din sistemul global de sanatate si cuprinde mai
- recuperatorii multe domenii principale cum sunt demografia, epidemiologia, dreptul medical, etica si
După Dever, aceşti factori se constituie în modelul epidemiologic al factorilor deontologia medicala. Este nevoie de o corelare pemanenta a datelor demografice, a
care determină starea de sănătate (prezent în figura) indicatorilor de morbiditate si de dezvoltare fizico-psihica cu factorii complecsi ai
mediului ambiant, fie naturali fie sociali precum si cu a datelor de eficienta a activitatii
Sisteme interne complexe medicale pentru a cunoaste starea de sanatate a populatiei.
NOŢIUNI GENERALE DE DEMOGRAFIE
Maturizare şi Biologie umană Factori genetici Termenul provine din limba greacă: demos = popor şi graphos = descriere.
Îmbătrânire Demografia este ştiinţa care studiază populaţia umană din punct de vedere al
dimensiunii, structurii, evoluţiei şi caracterelor generale.
Social Recuperare Terapie Demografia este ştiinţa socială care studiază structura şi dinamica fenomenelor,
Psihic Mediul Starea de sănătate Sistemulsanitar evenimentelor ce se desfăşoară într-o populaţie definită.
Statistica demografică este o ramură a statisticii economico – sociale care are
Fizic Prevenţie ca scop culegerea, analiza şi interpretarea informaţiilor care caracterizează evenimentele
şi fenomenele care au loc într-o populaţie.
Riscuri profesionale Stil de viaţă Riscuri în timpul liber Obiectul demografiei este populaţia umană.
Demografia operează cu trei noţiuni fundamentale:
- eveniment demografic – cazul observat purtător de informaţii demografice
Obiceiuri alimentare (născut viu, născut mort )
şi consum - fenomen demografic – ansamblul evenimentelor demografice care apar într-o
populaţie într-o perioadă de timp (natalitatea , mortalitatea )
- indicator demografic – raportul care măsoară aceste fenomene.
Figura 1 - Modelul epidemiologic al factorilor determinanţi ai stării de sănătate Din punct de vedere al demografiei istorice societăţile premoderne s-au
(după Dever) caracterizat printr-o natalitate şi mortalitate crescută (stare de echilibru relativ).
Măsurarea stării de sănătate A urmat o a doua etapă caracterizată printr-o natalitate crescută şi o
Măsurarea stării de sănătate se realizează cu ajutorul unor indicatori, cei mai scădere a mortalităţii (prin ameliorarea calităţii vieţii).
obişnuiţi fiind grupaţi astfel : (după D. Enăchescu, M.Marcu, 1997 ) : În a treia etapă (de planificare, de limitare a dimensiunilor familiei) natalitatea
scade, morbiditatea rămânând staţionară.
 A. Statica populaţiei studiază numărul şi structura populaţiei. Structura pe sexe prezinta interes in cunoasterea riscurilor si a frecventei bolilor
Dinamica populaţiei ( mişcarea populaţiei ) are două componente : la populatia masculina fata de cea feminina.
- mişcarea naturală Indicele (rata) de masculinitate este raportul ce se obţine prin divizarea
- mişcarea mecanică populaţiei de sex masculin la cea de sex feminin, media pe total vârste fiind subunitară
Populaţia reprezintă ansamblul de locuitori dintr-un anumit teritoriu. respectiv 100%, la grupele de vârstă tinere fiind însă peste 1,0 respectiv peste 100%.
Tipuri de populaţie Inversul acestui indice este rata de feminitate.
- Populaţia locală - populaţia care are domiciliul legal ( înregistrat în cartea de Im%= Lm/Lf x 100 If%= Lf/Lm x 100
identitate ) în localitatea respectivă.
- Populaţia stabilă – populaţia legală şi populaţia care locuieşte de un număr de luni în Im, If = indice de masculinitate sau de feminitate
localitate , elevii şi studenţii veniţi pentru studii. Lm si Lf = populatia de sex masculine si feminin
- Populaţia deschisă – populaţia afectată de migraţia externă. - structura populaţiei pe medii – mediul de viaţă îşi pune amprenta asupra
- Populaţia închisă – populaţia neafectată de migraţia externă. modelului de morbiditate şi de mortalitate, repartiţia populaţiei pe medii depinzând de
Populaţia staţionară este populaţia stabilă care are o rată de creştere zero şi o structură structura economică a ţării, si de politica de dezvoltare economica a tarii respective.
pe vârste constantă . Cauzele acestor diferenţieri rezidă şi din condiţiile diferite de viaţă şi de muncă
Numărul populaţiei poate fi cunoscut prin: ale populaţiei din cele două medii, nivelul de şcolarizare, accesibilitatea la asistenţă
- recensământ – este o înregistrare globală , la un moment dat , a unei populaţii medicală, condiţii igienico-sanitare, cultura generală, etc.
cu principalele caracteristici. - structura populaţiei pe grupe de vârstă - măsurarea şi descrierea structurii
- actualizarea datelor recensământului prin date ce provin de la starea civilă. populaţiei pe grupe de vârstă prezintă interes pentru sistemul de sănătate deoarece
Densitatea populaţiei reprezintă raportul dintre numărul de locuitori şi tabloul morbidităţii şi al mortalităţii diferă de la o grupă la alta.
suprafaţa terenului pe care locuiesc. În alegerea grupelor de vârstă trebuie să se ţină seama de esenţa fenomenelor,
Dispersia este gradul de împrăştiere a populaţiei în colectivităţi constituite. de frecvenţa evenimentelor specifice grupei respective de vârstă.
Structura populaţiei – are importanţă pentru studiul sănătăţii publice şi al Repezentarea grafica tipica pentru structura populatiei pe grupe de varsta este
ocrotirii sănătăţii. piramida populatiei (piramida varstelor).
Structura populaţiei pe diferite caracteristici, cum ar fi sexul, vârsta, mediul Piramida vârstelor este o reprezentare grafică a repartiţiei populaţiei pe
urban sau rural, profesia, ocupaţia, nivelul de instruire etc. este de o importanţă decisivă vârste, constituită din două histograme una pentru populaţia masculină, alta pentru
din punct de vedere al ocrotirii sănătăţii, dar şi din punct de vedere socio-economic, populaţia feminină dispusă pe axa ordonatelor ca bază ( numărul populaţiei de fiecare
cultural, etc. vârstă sau grupă de vârstă ) şi pe axa abciselor perpendicular valorile vârstei.
Starea de sănătate a populaţiei este mult diferenţiată pe sexe, grupe de vârstă, Principalele modele de piramidă a vârstelor sunt:
mediul urban sau rural, ocupaţii etc, din care cauză OMS a introdus termenul de - modelul care îmbracă forma de triunghi , cu bază largă ; se întâlneşte în ţările cu
disparităţi, iar în domeniul demografiei sau a morbidităţii termenul de supramortalitate natalitate mare , indicele de reproducere netă fiind supraunitar ; modelul este
sau supramorbiditate. caracteristic ţărilor în curs de dezvoltare;
De exemplu morbiditatea şi mortalitatea sunt mai mari la copii sub un an şi la - modelul în „clopot” unde baza este relativ largă , iar , ca urmare a creşterii nivelului
vârstnici, numărul de născuţi vii de sex masculin este mai mare, morbiditatea la grupele de trai , creşte şi durata vieţii , deci se acumulează mai mulţi vârstnici ; este un model de
adulte de vârstă este mai mare la sexul feminin. tranziţie, caracteristic ţărilor rapid industrializate;
De asemenea, natalitatea şi mortalitatea infantilă sunt mai mari în mediul rural, - modelul „în urnă” caracteristic ţărilor dezvoltate cu natalitate scăzută şi longevitate
la fel şi mortalitatea generală în cele mai multe ţări, în special în cele în curs de mare ;
dezvoltare. - modelul „în treflă” se deosebeşte de modelul „în urnă” prin baza care este mai
Toate acestea îşi au explicaţii plurifactoriale. largă , ca urmare a unor schimbări apărute în unele ţări dezvoltate , în special tendinţa
Ţinând seama de aceste aspecte, un studiu ştiinţific nu poate să se adreseze la uşoară de creştere a natalităţii ;Piramida varstelor poate avea aspecte diferite ca urmare,
populaţia luată global ci trebuie să analizeze fenomenele pe toate caracteristicile in principal, a raportului natalitate/mortalitate.
esenţiale pentru a depista disparităţile şi cauzele acestora. - structura populaţiei pe profesii - profesia şi ocupaţia influenţează în mare
- structura populaţiei pe sexe – In general exista o egalitate intre numarul măsură starea de sănătate a populaţiei .
populatiei de sex masculin si numarul populatiei de sex feminin, la naştere, raportul este Profesia este specialitatea sau meseria dobândită prin studii, calificări sau
în favoarea sexului masculin ; proporţia se schimbă în favoarea sexului feminine în jurul practica la locul de muncă.
vârstei de 35 de ani datorită supramortalităţii masculine. Caracteristic pentru Ocupaţia este activitatea socială utilă depusă de o persoană. În funcţie de
specificitatea de sex este existenţa unei supramorbidităţi feminine şi supramortalitatea acestea se deosebesc:
masculină . Structura pe sexe este diferita in mediul urban de mediul rural.  populaţia activă
  populaţia ocupată – totalitatea persoanelor care au loc de Produsul de concepţie este rezultatul fecundării unui ovul de către un
muncă la data recensământului spermatozoid care a parcurs perioada de gestaţie şi care se soldează prin naştere sau
 populaţia neocupată – persoanele care nu au loc de muncă avort.
 populaţia inactivă – cuprinde persoanele care nu exercită o Naşterea este evenimentul expulzării unui produs de concepţie după o perioadă
activitate aducătoare de venituri şi care, în majoritatea cazurilor se află sub limita de a sarcinii mai mare de 28 de săptămâni.
muncă ( copii, tineri ) sau peste limita de muncă (bătrâni). Rangul naşterii exprimă a câta naştere (cu nou născut viu sau mort) a mamei în
populaţia inactivă cauză.
Raportul de dependenţă = x 100 Rangul născutului – exprimă al câtelea născut viu sau mort este născutul în suita
populaţie activă celor pe care i-a născut mama.
- structura populaţiei după felul şcolii absolvite – caracterizează nivelul Intervalul protogenezic – este durata medie dintre căsătorie şi naşterea
instructiv educativ al populaţiei. Situaţia populaţiei, nivelul de educaţie şi instruire se primului copil.
cunoaşte cu ocazia recensământului. Intervalele intergenezice – sunt duratele medii care separă într-o populaţie
nr. de locuitori ce au terminat instrucţia elementară naşterile de rang succesiv (durata medie între prima şi a doua naştere, a doua şi a treia,
Indicele nivelului ş.a.m.d.).
elementar de instruire nr. de locuitori la vârsta terminării instrucţiei elementare Natalitatea – reprezintă fenomenul demografic al frecvenţei născuţilor vii
Tendinţele demografice ale Europei într-o populaţie dintr-un anumit teritoriu şi o anumită perioadă.
În ultimele decenii s-au constatat : Măsurarea natalităţii se face prin indicele (rata) de natalitate care se calculează
 un declin al fertilităţii cu scăderea numărului copiilor de rang mare raportând numărul de născuţi vii la numărul mediu de locuitori ai perioadei considerate.
 întârzierea apariţiei primului copil număr de născuţi vii
 scăderea nupţialităţii
 creşterea divorţialităţii N= X 1000
Nr. mediu de locuitori ai perioadei considerate
 creşterea rolului femeii în societate are consecinţe favorabile asupra stării de
sănătate: scăderea numărului de copii nedoriţi
Perioada de timp la care se referă indicatorul este de un an, iar numărul de
 eficacitatea mijloacelor contraceptive a facilitat uniunile consensuale şi reducerea
locuitori este fie numărul mediu anual, fie numărul de locuitori la mijlocul anului
numărului de copii nedoriţi
calendaristic.
 echilibrul instalat între numărul de născuţi vii şi numărul de decese determină un Fertilitatea
spor natural scăzut. Indicele de natalitate nu caracterizează corect intensitatea fenomenului deoarece
Consecinţa este îmbătrânirea populaţiei. se raportează născuţii vii la întreaga populaţie. Indicele fertilităţii corectează această
În 2025 se prevede o creştere a persoanelor de 65 ani şi peste la un procent eroare de calcul considerând populaţia feminină între 15 – 49 de ani. Astfel, fertilitatea
18%. Ca urmare apare o schimbare a raportului de dependenţă. reprezintă un indicator mai sensibil decât natalitatea, deoarece se raportează la populaţia
B. DINAMICA POPULAŢIEI. MIŞCAREA NATURALĂ A feminină şi nu la întreaga populaţie.
POPULAŢIEI numărul de născuţi vii
Mişcarea naturală a populaţiei sau reproducerea populaţiei reprezintă domeniul Fg = X 1000
central al demografiei, cu mare interes pentru medic. numărul femeilor în vârstă de 15 – 49 ani
Reproducerea populaţiei are două componente: natalitatea şi mortalitatea.
B.1 NATALITATEA SI FERTILITATEA Fg – rata generală a fertilităţii
Definiţiile evenimentelor demografice şi ale unor noţiuni utilizate în studiul
natalităţii şi al fertilităţii sunt : nr. născuţilor vii de femei în vârstă de „x” ani
Născutul viu – este produsul de concepţie expulzat sau extras complet din Fx =
corpul mamei, indiferent de durata sarcinii din care acesta provine şi care prezintă un x 1000
semn de viaţă: respiraţie, activitate cardiacă, pulsaţii ale cordonului ombilical sau Nr. femeilor în vârstă de „x” ani
contracţia unui muşchi voluntar.
Născutul mort – este produsul de concepţie care provine dintr-o sarcină de Fx – rata specifică pe vârste a fertilităţii
peste 28 de săptămâni şi care după separarea completă de corpul matern nu manifestă Întregul comportament reproductiv este sintetizat în numărul mediu de
nici un semn de viaţă. descendenţi de sex feminine pe care o femeie îi naşte în perioada fertilă.
Avortul – este produsul de concepţie care provine dintr-o sarcină cu o durată În practică se foloseşte frecvent indicele brut de reproducere care reprezintă
mai mică de 28 de săptămâni şi care după extragerea completă din corpul matern nu numărul mediu de fete pe care le-ar naşte o generaţie de femei care nu ar fi supusă
manifestă nici un semn de viaţă.
riscului mortalităţii (de la naştere până la vârsta de 50 de ani) şi care ar avea la fiecare  familia este stabila, ceea ce in demografie se traduce printr-o frecventa mica a
vârstă (între 15 şi 49 de ani) fertilitatea specifică observată în perioada considerată. divorturilor (divortialitate mica).
Indicele de reproducere netă este bazat pe acelaşi principiu de calcul dar cu        Indicatori indirecti ai reproducerii populatiei:
luarea în consideraţie a mortalităţii femeilor între vârsta de 15 şi 49 ani.
Descendenţa finală (numărul urmaşilor) se obţine prin reducerea la unitate a
fertilităţii brute = 1/1000 fertilitate brută.
Se apreciază ca in prezent descendenta medie finala in Romania are valori de
2,2-2,4 copii si ca indicele brut de reproducere are valori cuprinse intre 1,15-1,2.        - care exprima intensitatea casatoriilor la 1000 de locuitori pe an.
Factorii care influenţează fertilitatea:        - care exprima intensitatea desfacerilor casatoriilor la 1000 de locuitori pe an.
A. Factorii demografici:  varsta medie la prima casatorie. Dupa date aproximative, ea este de 24,2 ani la femei
-distributia pe sexe; si 27,1 la barbati.
-structura populatiei, in special a populatiei feminine pe grupe de varsta;  intervalul protogenezic (durata medie care separa casatoria de nasterea primului
-nuptialitatea si divortialitatea. nascut viu). Dupa unele sondaje facute in diferite zone ale tarii rezulta ca el se situeaza in
B. Factorii medico-biologici: jurul valorii de 22-23 luni, prezentand insa mari variatii in raport cu mediul, cu ocupatia,
-sterilitatea feminina primara si secundara; cu nivelul de instruire si cu alte caracteristici ale femeii;
-sterilitatea masculina;  intervalele intergenezice (durata medie care separa nasterea primului nascut viu de
-patologia genitala, inclusiv consecintele medicale ale avorturilor; cel de-al doilea,. a celui de-al doilea de cel de-al treilea, etc.). Intre nasterea primului
-igiena sexuala. copil si a celui de-al doilea trece de obicei o perioada mai indelungata decat intervalul
C. Factori sociali: protogenezic. La noi aceasta perioada este cuprinsa cam intre 3 si 3 ani si jumatate.
-prelungirea scolarizarii; Aproape la fel de lungi sunt perioadele intergenezice dintre al doilea si al treilea precum
-gradul de angajare a femeilor in activitatile socio-economice; si dintre al treilea si al patrulea nascut viu;
-apartenenta la o anumita categorie sociala si mobilitatea intre aceste categorii.        Acest indicator informeaza asupra potentialului de reproducere a masei de femei in
D. Migratia populatiei - ca fenomenul de masa determinat de factorii politici, varsta fertila, aratand cate sarcini apar in cursul unui an la 1000 femei intre 15-49 ani.
economici, sociali sau culturali. Datele privind numarul total al sarcinilor rezulta din insumarea nascutilor vii cu nascutii
E. Factori legislativi: morti si cu avorturile.
-prevederile Codului muncii si Codului familiei; MASURAREA FERTILITATII INDICATORI
-sistemul de alocatii pentru copii; Rata bruta a natalităţii Rata generala a fertilităţii
-programe de protectie materno-infantila;
-politica de planificare familiala inclusiv legislatia privind avorturile.
F. Factorii subiectivi: pot fi inglobati in notiunea complexa de de planificare familiala
(atitudinea constienta a cuplului fata de reproducerea sa).
-atitudinea fata de copii,existenta sau lipsa unei atitudini constiente fata de numarul
copiilor doriti si realizati si fata de cresterea copiilor realizati; Rata specifica a fertilităţii Descendenta la 1000 de femei
-numarul de copii doriti;
-numarul de copii realizati;
-metodele si mijloacele contraceptive;
-motivatiile subiective ale comportamentului demografic.
G. Factorii locali-traditionali legati de specificul dezvoltarii istorice a zonei, nivelul Rata totala a fertilităţii Indicele brut de reproducere
cultural, obiceiuri locale, religie. (suma naşterilor reduse)
Toti acesti factori au actionat in general coborand nivelul reproducerii, prin
interventia voluntara a cuplurilor asupra conceptiei. (descendenta medie finala)
Un efect opus, dar de o importanta mai mica, l-ar juca statusul familial.
Sub acest raport fertilitatea este favorizata daca:
 casatoriile se produc la varsta maxima de fecunditate a femeii (sau cu putin
inainte) - deci varsta la casatorie nu este avansata;
Indicele net de reproducere Rata fecundităţii
 proportia de femei casatorite in randul femeilor din contingentul fertil este
ridicata, cu alte cuvinte daca intensitatea casatoriilor sau nuptialitatea este mare;
 Experienţa mondiala arata ca impactul cel mai mare asupra societarii o au
MORTALITATEA educaţia, bugetul alocat pentru alimentaţie, bugetul alocat pentru asistenta primara,
       Mortalitatea reprezintă componenta negativa a mişcării naturale, fiind fenomenul bugetul alocat pentru mediul ambiant.
demografic al deceselor intr-o populaţie data si intr-o perioada data de timp (de obicei un Factorii care au limitat scăderea mortalităţii pe plan mondial.
an). 1. Strategii de dezvoltare care nu au avut in vedere sănătatea.
       Evenimentul demografic al acestui fenomen este decesul. 2. Ponderea redusa acordata ocrotirii sănatatii in structura bugetului, prin necorelarea
       Decesul este evenimentul dispariţiei definitive a oricărui semn de viata in orice sa cu interesele sanatatii, cu nevoile stării de sănătate si creşterea calităţii asistentei
moment după înregistrarea stării de născut viu. medicale.
       Importanta studiului mortalităţii rezulta din faptul ca: 3. Structuri neadecvate ale sistemului de sănătate, cu dezvoltarea dezechilibrata a
 mortalitatea reprezintă un fenomen demografic cu implicaţii in creşterea numerica a îngrijirilor de specialitate si spitaliceşti fata de cele primare si extraspitalicesti neadaptate
populaţiei si in structura pe grupe de vârsta a populaţiei, in realizarea unui echilibru in nevoilor si particularităţilor naţionale si locale, o folosire neraţionala a resurselor. Au
structura populaţiei pe grupe de vârsta; fost preluate modele din tarile dezvoltate si translatate in tarile in curs de dezvoltare.
 mortalitatea reprezintă unul din indicatorii demografici utilizaţi in măsurarea stării 4. Tehnologii de sănătate neadecvate problemelor specifice.
de sănătate a populaţiei; In ultimii 10 ani s-a observat:
 permite identificarea problemelor de sănătate si stabilirea prioritarilor in acţiunile de  scădere a mortalităţii prin boli cardiovasculare, scădere care nu a fost anticipata;
sănătate;  scădere a mortalităţii infantile sub nivelul aşteptat in tarile dezvoltate
 permite stabilirea de obiective in cadrul programelor de sănătate;  creşterea riscului de deces la barbati datorita unui stil de viata specific;
 serveşte in procesul de planificare sanitara a resurselor;  inechitati in distribuţia mortalităţii pe zone geografice sau pe categorii socio-
 permite evaluarea eficacităţii activităţii sistemului de servicii sanitare. profesionale.
       Mortalitatea este un fenomen puternic dependent de dezvoltarea economico-sociala MASURAREA, DESCRIEREA SI ANALIZA MORTALITATII
si de caracteristicile unei societati. Dezvoltarea economico-sociala a determinat scăderea Sursele de informaţii
mortalităţii si creşterea longevităţii si a calităţii vieţii.  înregistrările totale si continui ale deceselor la serviciul de stare civila de pe
       In general, in lume s-a înregistrat un declin al mortalităţii ca urmare a acţiunilor lângă primarii, pe baza certificatului medical constatator al morţii, completat de medicul
complexe vizând sănătatea si dezvoltarea economica. care a constatat decesul;
       La început declinul s-a manifestat in tarile in curs de dezvoltare; in aceste tari după  informaţii privind numărul populaţiei si structura populaţiei in funcţie de o serie
ce iniţial mortalitatea generala a scăzut, s-a înregistrat o stagnare in evoluţia fenomenului de variabile (sex, vârsta, mediu de rezistenta, etc.).
însoţita chiar si de o scădere a duratei medii a vieţii. Aceeaşi situaţie s-a înregistrat si in Metode de analiza
România. In analiza mortalităţii exista doua modalitati de abordare:
       In tarile dezvoltate s-a consemnat o deteriorare a câştigului in ani potenţiali de viata,  transversala: analiza mortalităţii intr-un an calendaristic sau o perioada anumita de
fenomen imputat imbatrinirii populaţiei. Aceasta situaţie explica de ce programele de timp;
sănătate din aceste tari vizează, pentru vârstnici, nu scăderea mortalităţii, ci scăderea  longitudinala: prospectiv sau retrospectiv, in care analiza mortalităţii este o analiza
invalidităţii, adică ameliorarea calităţii anilor de viata. de cohorta sau generaţie.
       Relaţia dintre dezvoltarea economico-sociala si starea de sănătate poate fi sintetizata Indicatori utilizaţi in măsurarea mortalităţii
prin corelaţia care exista intre venitul naţional brut pe cap de locuitor si durata medie a 1. Rata de mortalitate generala (indicele brut de mortalitate) care măsoară
vieţii ca indicator sintetic al mortalităţii si al stării de sănătate. Aceasta corelaţie este de frecventa deceselor la 1000 de locuitori.
tip direct: creşterea venitului naţional brut pe cap de locuitor este însoţita de o creştere a M= nr. decese / nr. mediu de locuitori x 1000
duratei medii a vieţii. 2. Ratele specifice de mortalitate (pe sexe, pe grupe de vârsta, medii de rezidenta,
Factorii care influenţează mortalitatea exprimata prin speranţa de viata la cauze medicale de deces), care măsoară frecventa deceselor in subpopulaţii.
naştere sunt: - pe sexe:
 factorii economici; Mm,f= nr. decese de sex M sau F / nr. mediu de populaţie de sex M sau F x 1000
 distribuţia venitului naţional; - pe grupe de vârsta:
 alţi factori; M (specifica pe o vârsta)= decesele vârstei respective/populaţia de aceeaşi vârsta x 1000
 structura pe grupe de vârsta a populaţiei; - pe cauze de deces:
 factori ce ţin de calitatea mediului; Mcauza = nr. decese de o anumita cauza/nr. total de locuitori x 100000
 stocul de cunoştinţe si tehnologii. - pe medii:
MU/R = nr. decese din mediul U sau R / nr. locuitori din mediul U sau R x 1000
3. Mortalitatea proporţionala (letalitatea), care reprezintă ponderea deceselor de o
anumita categorie din totalul deceselor.
 Mprop = nr. decese de o anumita cauza / nr. total decedaţi x 100 2. Mortalitatea infantila pe grupe de vârsta:
4. Rata standardizata a mortalităţii. - mortalitatea neonatala
Standardizarea mortalităţii reprezintă modalitatea de eliminare a influentei pe = nr. decedaţi in prima luna de viata (0-27 zile)/nr. născuţi vii x 1000
care o exercita structura diferita pe grupe de vârsta a populaţiei asupra mortalităţii. Ea        - mortalitatea neonatala precoce
permite compararea corecta a nivelurilor mortalităţii înregistrate in doua sau mai multe = nr. decedaţi in prima saptamana de viata (0-6 zile)/nr. născuţi vii x 1000
populaţii diferite din punct de vedere structural.        - mortalitatea neonatală tardivă
5. Raportul standardizat de mortalitate (RSM) = nr. decedaţi in perioada 7-27 zile/nr. născuţi vii x 1000
- reprezintă raportul dintre numărul de decese observate si numărul de decese - mortalitatea postneonatala
aşteptate. El măsoară excesul de mortalitate înregistrat intr-o populaţie fata de un model = nr. decedaţi in perioada 1lună – 11luni/nr. născuţi vii x 1000
standard de mortalitate specifica. - mortalitatea perinatala
6. Funcţiile biometrice din tabelele de mortalitate. = (nr. născuţi morţi + nr. decese 0-6 zile) / nr. născuţi vii x 1000
Tabela de mortalitate - reprezintă o metoda de măsurare, analiza si comparare a 3. Mortalitatea infantila pe sexe
mortalităţii. Permite calcularea unor indicatori numiţi funcţii biometrice si care sunt M M/F = nr. decese 0-1 an M, F /nr. născuţi vii M, F x 1000
următorii: 4. Mortalitatea infantila pe medii
 numărul de supravietuitori - lx sau Sx M U/R = nr. decese 0-1 an U, R /nr. născuţi vii U,R x 1000
 numărul de decese - dx - reprezintă numărul de decese înregistrate in generaţia 5. Mortalitatea infantila pe cauze de deces
fictiva de 100.000 daca aceasta generaţie ar fi fost supusa riscurilor de deces din modelul = nr. decese 0-1 an datorate unei cauze intr-o perioada/ nr. născuţi vii in acea perioada
de mortalitate înregistrat in anul de calcul; x 1000
 probabilităţile de deces - qx 6. Mortinatalitatea (mortalitatea fetala tardiva)
 probabilităţile de supravieţuire - px = nr. născuţi morţi in perioada analizata / (nr. născuţi vii in aceeaşi perioada + nr. născuţi
 speranţa de viata la diferite vârste - ex morţi din perioada in cauza) x 1000
Speranţa de viata la naştere (durata medie a vieţii) - e0 reprezintă un    Factorii de risc ai mortalităţii infantile       
indicator sintetic al mortalităţii si in acelaşi timp al stării de sănătate. Este numărul 1.Biosistemul mama-copil:
mediu de ani pe care o persoana spera sa-l trăiască in condiţiile caracteristicilor Factori endogeni:
modelului de mortalitate pe grupe de vârsta a populaţiei din care provine persoana, - care ţin de mama:
pentru un anumit an.        - vârsta (sub 19 ani, peste 35 ani);
Principalele cauze de deces in tara noastră sunt :        - paritate;
 bolile cardiovasculare        - avorturi in antecedente;
 tumorile maligne        - patologie generala si obstetricala;
 accidente, traumatisme , otrăviri        - accidente in timpul naşterii;
 bolile aparatului respirator        - intervenţii obstetricale.
 bolile aparatului digestiv - care ţin de copil:
 MORTALITATEA INFANTILA SI JUVENILA        - greutate mica la naştere;
       Mortalitatea infantila: este definita ca fenomenul demografic al deceselor 0-1 an        - sexul masculin;
înregistrate in populaţia de născuţi vii, intr-o perioada data de timp si intr-un teritoriu.        - rangul nou-născutului;
       Reprezintă un indicator specific de măsurare si descriere a stării de sănătate a        - vârsta (primul trimestru);
copiilor si in acelaşi timp este considerata ca un indice sintetic al stării de sănătate al unei        - handicapuri biologice (malnutriţie, rahitism, anemie, malformaţii, infecţii in
populaţii, pentru ca in determinarea nivelului fenomenului sunt implicaţi o multitudine interferenta cu factori exogeni).
de factori, reflectând astfel acţiunea concomitenta asupra sănatatii copilului 0-1 an, atât a Factori exogeni:
factorilor economico-sociali si de mediu, cit si a celor care ţin de sistemul de servicii de        - intoxicaţii;
sănătate.        - accidente;
       Mortalitatea infantila este un indicator al calităţii vieţii si al expresiei eficacităţii        - factori de mediu (inclusiv asistenta medicala).
sistemului de servicii de sănătate. 2.Factorii care ţin de familie:
Asupra sanatatii copilului 0-1 an, acţionează atât factori economico-sociali si de - starea civila a mamei (mama celibatara);
mediu cat si factori ce ţin de sistemul de sanatate. - familie dezorganizata;
       Principalii indicatori utilizaţi in măsurarea mortalităţii infantile - nivelul scăzut de instrucţie;
1. Rata de mortalitate infantila - venitul familiei;
= nr. decedaţi sub un an/nr. născuţi vii x 1000 - condiţii de locuit nesatisfăcătoare;
- familii cu domiciliul nestabil; Cunoaşterea exactă a prevalenţei morbidităţii necesită un examen medical de
- alcoolismul; masă care urmăreşte identificarea de prezumţie şi / sau stabilirea reală a bolilor sau a
- vagabondajul; altor caracteristici biologice sau comportamentale într-o populaţie .
- tinerele familii in primul an de la constituirea lor. După OMS , un examen medical de masă poate fi efectuat în patru moduri :
3.Factori demografici: - examinări de masă în scop curativ şi preventiv pentru diagnosticul precoce al bolilor
- variaţii in evoluţia natalităţii si a fecundităţii; cornice .
- planificarea familiala. - examinări de sănătate de masă pentru cunoaşterea nivelului şi dinamicii stării de
       Pentru România, pentru o perioada de 55 ani, coeficientul de corelaţie a rangurilor sănătate a populaţiei .
intre mortalitatea infantila si rata bruta de natalitate a arătat o corelare destul de stinsa - examinări pentru cunoaşterea factorilor de risc .
(r=0.54). - examinări pentru scopuri terapeutice imediate .
4.Factori economico-sociali si de mediu. Condiţiile pentru realizarea unui examen medical de masă :
       Mortalitatea primei copilării (mortalitatea juvenila) reprezintă fenomenul - să reprezinte o nevoie reală
deceselor înregistrate in subpopulatia copiilor in vârsta de 1-4 ani. - formularea clară a scopurilor
       Este un indicator de evaluare a stării de sănătate nu numai la aceasta grupa de vârsta - evidenţierea resurselor disponibile sau care pot fi obţinute
ci si la întreaga populaţie de copii, exprimând nivelul de educaţie al părinţilor si - stabilirea priorităţilor în funcţie de resurse
standardul de viata al familiilor, eficienta serviciilor medicale si a masurilor generale de - stabilirea criteriilor de evaluare
ocrotire a copiilor. - stabilirea metodologiei
MORBIDITATEA - organizarea în detaliu a acţiunii
Morbiditatea – reprezintă totalitatea îmbolnăvirilor cunoscute la un moment dat - pregătirea prealabilă a populaţiei
sau într-o anumită perioadă într-o populaţie dintr-un teritoriu bine delimitat . Morbiditatea succesivă – reprezintă studiul longitudinal ( succesiv în timp )
Morbiditatea populaţiei reprezintă alături de mortalitate fenomenele de bază ale care permite identificarea legăturilor de cauzalitate în apariţia, agravarea complicaţiilor,
studierii stării de sănătate a populaţiei . asocierea şi concomitenţa mai frecventă a bolilor
Morbiditatea generală cuprinde mai multe tipuri de indicatori în funcţie de Ea constă atât din studiul cazurilor nou depistate în cursul unui an cât şi din
momentul apariţiei îmbolnăvirii sau gravitatea cazurilor. studiul agravărilor (acutizări, recidive ) a bolilor cronice depistate anterior. Se urmăreşte
Incidenţa se referă la frecvenţa cazurilor de îmbolnăvire nou înregistrate într- în dinamică morbiditatea pe cauze, sexe , grupe de vârstă ; se poate astfel stabili dacă în
un anumit teritoriu şi o anumită perioadă . Formulele de calcul sunt : mod real morbiditatea într-o regiune sau alta este mai mare .
Indicele de incidenţă totală ; Morbiditatea pe contingente – studiază ponderea indivizilor care prezintă
boli nou depistate (bn) afecţiuni dintr-o colectivitate precum şi plurimorbiditatea individuală. Morbiditatea pe
It = x 1000 contingente este mai mare în mediul urban decât în cel rural şi este mai mare la sexul
L(nr.mediu de locuitori) feminin comparativ cu cel masculin .
Nivelul incidenţei morbidităţii depinde de adresabilitate , accesibilitate , Morbiditatea cu incapacitate temporară de muncă ( I.T.M.) – studiază
calitatea diagnosticului iniţial . aspecte ale morbidităţii la populaţia activă ocupată . Se referă doar la îmbolnăvirile ce
Este utilă în special în studiul bolilor acute . determină incapacitate temporară de muncă şi nu la orice îmbolnăvire. Cuprinde atât
Indicele de incidenţă specifică de o anumită cauză şi vârstă : cazurile de îmbolnăvire nou depistate cât şi agravările bolilor cronice deja cunoscute.
Is = bn (nr. de cazuri nou depistate de o anumită boală şi la o anumită vârstă / Morbiditatea cu I.T.M. se studiază pe baza certificatului medical doveditor de
nr. mediu de locuitori de acceaşi vârstă x 100.000 îmbolnăvire şi incapacitate ( certificat de concediu medical ) .
Prevalenţa morbidităţii cuprinde totalitatea bolilor care există la un moment dat Pe baza datelor privind I.T.M. se calculează următorii indicatori:
(„prevalenţa de moment”) sau într-o anumită perioadă („prevalenţa de perioadă”). Se - indicele de frecvenţă – raportează numărul certificatelor „iniţiale” la numărul mediu
referă la toate îmbolnăvirile existente indiferent de data depistării . al personalului angajat ;
Prevalenţa se calculează separat pe boli . - indicele de gravitate – raportează numărul de zile de I.T.M. ( certificate „iniţiale” +
boli nou depistate + boli cunoscute anterior în continuare ) la numărul mediu al personalului angajat .
Pv = X 100000 Studiul corect al morbidităţii cu I.T.M. se face calculând indicele de gravitate
Nr. mediu de locuitori separat pe sexe şi separat pe grupe de vârstă atât în cazul comparării în dinamică a
Calculul prevalenţei trebuie făcut şi pe grupe de vârste. indicilor cât şi comparaţii pe judeţe.
boli nou depistate + Morbiditatea spitalizată - Se studiază pe baza listei clasificării internaţionale a
boli cunoscute anterior la anumite vârste bolilor OMS. Reprezintă studiul frecvenţei îmbolnăvirilor ce au necesitat spitalizarea
Prevalenţa la anumite vârste = X 100 000 Nr. de bolnavi aflaţi în spital la începutul perioadei de referinţă
Nr. mediu de locuitori la anumite vârste + bolnavi nou spitalizaţi în per. respectivă
 Frecvenţa spitalizării =
x 100
Nr. mediu de locuitori
Morbiditatea spitalizată nu poate caracteriza morbiditatea reală a populaţiei
deoarece depinde de gradul de accesibilitate şi adresabilitate în spitale, precum şi prin
faptul că în toate bolile necesită spitalizare.