CUPRINS

Argument…………………………………………………………………………………………….…..3

Capitolul I. Biserici de lemn din Maramureș………………………………..…5

I.1. Biserica de lemn din Barsana…………………………………………………………....5
I.2.Biserica de lemn din Plopiș…………………………………………………………….....7
I.3.Biserici de lemn din Surdești……………………………………………………………...9
I.4.Biserica de lemn Ieurd Deal………………………………………………………………10

Capitolul II.Alte atracții turistice……………………………………………….12

II.1. Mocanița……………………………………………………………………………….....12
II.2.Cimitirul Vesel din Săpânța……………………………………………………………..15
II.3.Cascada Cailor…………………………………………………………………………....17
II.4.Muzeul satului Maramureșan din Sighetul Marmației…………………………………...20
Bibliografie……………………………………………………………………………………………….24

1
 Argument
Printre cele mai vestite zone din România, atât pentru turistul autohton cât şi pentru cel străin,
Maramureşul este unul din locurile care nu conteneşte să ademenească toate soiurile de călători
din lume. După mult timp, am reuşit şi noi să ajungem aici şi să gustăm din plin această
experienţă à la Maramu'!

Bisericile de lemn din Maramureș (regiunea istorică) se disting între celelalte biserici de lemn
din județul Maramureș și dintre bisericile de lemn din Transilvania, însă aparțin aceleiași mari
familii de biserici de lemn românești.

Acestea se întâlnesc în vechiul Maramureș, o regiune cu o identitate încă puternic definită de

limitele sale geografice naturale. În aceste limite este necesar să fie incluse și un număr de
biserici aflate de cealaltă parte a râului Tisa, din partea de nord, aflată astăzi în Ucraina.

Bisericile de lemn din părțile de sud-vest ale județul Maramureș sunt tratate separat.
Bisericile de lemn ridicate după 1900 până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial
corespund unui curent de revenire la ortodoxie a unor colectivități din Maramureș. Acestea
necesită un articol distinct.Mulți se grăbesc să cuprindă noile biserici de lemn, ridicate dupǎ
1989, în aceași familie cu cele mai vechi, înmulțindu-le numărul și aria de răspândire. Acestea
fac parte însă dintr-un fenomen nou ce trebuie cuprins într-un alt articol.
Datorită diversității culturale și etnice specifice Maramureșului în veacurile din urmă, în
comunitățile rurale din Maramureș se întâlnesc biserici de lemn cu trăsături variate ce necesită
discuții separate de cea de față, precum: ale rușinilor din Verhovina și ale huțulilor de la
izvoarele Tisei.
Următoarele opt biserici de lemn din județul Maramureș au fost introduse în patrimoniul mondial
al UNESCO în decembrie 1999:
- Biserica de lemn din Bârsana “Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – monument UNESCO
- Biserica de lemn din Poienile Izei “Sfânta Paraschiva” – monument UNESCO
- Biserica de lemn din Plopiș “Sfinţii Arhangheli” – monument UNESCO
- Biserica de lemn Șurdești – monument UNESCO-Biserica de lemn din Desesti, declarata
monument UNESCO
- Biserica de lemn din Rogoz “Sfinții Arhangheli” – monument UNESCO
- Biserica de lemn din Ieud Deal “Naşterea Maicii Domnului” – monument UNESCO

2
Bisericile de lemn din Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal se află în
Maramureșul istoric, cele de la Șurdești și Plopiș sunt din vechea Țară a Chioarului, iar biserica
Sf. Arhangheli din Rogoz e situată în Țara Lăpușului.
Împreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse
soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și
lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea ele sunt expresia particularității locale a peisajului
cultural al acestei zone montane din nordul României.
Se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn și a realizării învelitorilor din șindrilă, prin
motivele ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor - ce se susțîn pe stâlpi
zvelți - simbolizând elemente de natură vegetală, animală și geometrică realizate prin dăltuire,
crestare.

Capitolul I. Biserici de lemn din Maramureș

3
I.1 Biserica de lemn din Bârsana “Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – monument UNESCO

Având hramul ”Întrării Maicii Domnului în Biserică”, impresionează în principal prin robustețea
și măiestria cu care a fost construită ce i-a permis să reziste mutărilor și trecerii timpului. Nu
trebuie confundată însă cu complexul construit recent numit ”Mănăstirea Bârsana”. Să vă spun
puțîn din istoria ei. Preotul Ioan Ștefanca împreună cu fii săi și alți săteni au ridicat mănăstirea
prima dată în 1711 într-un loc numit ”Părul Călugărului”, drept mulțumire Domnului

pentru protecția oferită în timpul ciumei mari. În anul 1739 a fost mutată însă pe Valea Izei pe
locul unui cimitir ce a fost făcut în urma luptei cu tătarii. În 1791 însă este desființată, călugării
alungați și o bună parte din ea devastată.

În 1806 sătenii locului au mutat-o chiar în vatra satului, în locul numit Podurile Jbârului, pentru a
o feri de distrugerea completă. În acel loc o puteți găși și astăzi. Dacă aveți ocazia să treceți prin
zonă o veți recunoaște după turla înaltă de lemn ce veghează blând împrejurimile.

Nu vă opriți însă numai la exterior admirând lemnul ce dăinuie și acum parcă sfidând trecerea
timpului. Îndrăzniți mai mult și intrați. Primăvara un aer rece vă întâmpină de la ușă dând locului
un mister și un aer protector. Parcă cei ce au slujit o viață întreagă această mănăstire vă
întâmpină în umila lor casa. Picturile ce se regăsesc surprind scene din Judecata de Apoi și din

4
Geneza. Interiorul a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, influențat în principal de
stilurile vremii rococo și baroco. Scenele și icoanele au fost făcute pe lemn, nivelat parțial cu
bucăți textile, urmând după obiceiurile vremii să fie date cu un var preparat după ce au fost fixate
pe perete.
Bolta bisericii se ridică măreț în sus odată cu pridvoarele de afară cu ale lor arcade pe stâlpi
sculptați. Acest loc este dovada vie că sunt lucruri pe care timpul nu le distruge, ci doar le
întărește. Biserica de lemn din Bârsana, un loc în care îngerii încă mai vin uneori în vreme de
sărbătoare să tragă clopotele pentru păcatele ce se fac pe pământ. Și toate se iartă odată cu asta.
Iconostasul se încadrează în acelaşi stil. Zugravul Toader Hodor, originar din Vișeu de Mijloc, a
mai pictat bisericile de lemn din Cornești, Bârsana, Văleni și Nănești (în perioada 1806-1809).
Pridvorul vestic, cu două niveluri, a fost adăugat mai târziu, concomitent lărgindu-se ferestrele.
1929 este anul în care au fost scoase ferestrele care încadraseră ușa dintre pronaos și naos.
Șarpanta prezintă poale duble și un turn–clopotniță.

I .2 .Biserica de lemn din Plopiș “Sfinţii Arhangheli” – monument UNESCO

5
Biserica de lemn din Plopiș, comuna Sisesti, județul Maramureș, datează din anul 1798. Are
hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se afla pe lista patrimoniului mondial al
UNESCO.

Biserica este situata în Tara Chioarului, pe valea Cavnicului și a fost construita între 1796-1798,
din bârne asamblate în sistem „Blockbau”, ctitori fiind sătenii. Satul Plopiș s-a format pe malul
stâng al râului Cavnic, într-o zona colinara de pe versantul sudic al Munților Gutâi, pe malul
opus al văii fiind satul Surdesti.

Este menționat documentar pentru prima data în 1583, în urbariul Ceța?îi Chioar, că facând parte
dintre localitățile ce aparțîn de aceasta. La data construirii bisericii, comunitatea numără doar
200 de suflete. Buni lemnari, cunoscuți fiind pentru frumoasele lazi de zestre cu care au împânzit
ținutul, locuitorii încep în anul 1796 edificarea unei noi biserici care să înlocuiasca vechiul lăcăș
de cult. La 12 noiembrie 1811,
spre bucuria celor 49 de familii-
ctitor, are loc sfințirea bisericii.
Datele privind sfințirea bisericii
sunt extrase dintr-un document
întocmit cu ocazia târnosirii
acesteia, document găsit în
piciorul prestolului: „Sfintindu-
se acesta sfânta biserica în anul
Domnului 1811,noiembrie,12.

Aceasta biserica s-au făcut noua de popa Dămian.” Tot acolo au fost găsite 49 de monede,
depuse câte una de fiecare familie din sat. În anul 1901 biserica este reparata; posibil că tot
atunci se ridica tribuna (balconul). În anul 1961 a fost restaurata de către Direcția Monumentelor
Istorice. În 1981 pereții sunt spoiți (zugrăviți cu var). Ultima restaurare s-a făcut între anii 1990-
1991, pe cheltuiala credincioșilor ortodocși din parohie. Având dimensiuni modeste: 17 m
lungime, 7 m lățime și 47 de m înaltime, biserica din Plopiș se remarca prin proporțiile sale bine
echilibrate, ce o fac cunoscuta că una din cele mai închegate și unitare construcții religioase din
Maramureș.

6
Are plan dreptunghiular, cu pridvor pe vest și absida altarului poligonala. La interior, în naos, se
remarca bolta, cu secțiune trilobata, singura de acest tip într-o biserica de lemn. Exteriorul este
bogat decorat. Fațadele, cu ferestre în acolada, dispuse pe doua niveluri, au un brâu de secțiune
semicirculara, cornișă este subliniata de o friza de denticuli în coada de rândunica, iar consolele
acoperișului au terminație în trepte.

Pridvorul este mărginit de un parapet traforat și arcade festonate, pe stâlpi de lemn. Acoperișul,
unitar deasupra naosului și pronaosului, are în coama, spre vest, terminație în jumătate de con.
Turnul-clopotniță se ridica parțial deasupra pronaosului și parțial deasupra pridvorului și are
camera clopotelor în consola, deschisa, cu parapet traforat, arcade și acoperiș înalt, piramidal, cu
turnulețe de colt. 

Pictura a fost executata în anul 1811 de Ștefan Zugravul din ?i?e?ți și se păstrează fragmentar pe
bolta naosului, unde se remarca imaginea Sfintei Treimi, scene din Apocalips sau din Ciclul
Patimilor, într-o paralela moralizatoare, caracteristica programelor iconografice din bisericile
maramureșene; pictura tâmplei și cafasului sunt opera aceluiași zugrav.
Aceluiași pictor îi datoram și pictura unor icoane, între care și cea de pe masa altarului. În
sprijinul acestei afirmațîi vine inscripția aflata pe spatele icoanei de prestol, inscripție ce atesta
paternitatea acesteia, respectiv că a fost pictata de Ștefan Zugravul.

I .3. Biserica de lemn Șurdești – monument UNESCO

7
Biserica de lemn din Surdesti, dedicata Sfinților Arhangheli a fost construita în 1766 de meșterul
tatarman Ion Macarie. Biserica se distinge prin dimensiunile impresionante ale turnului ridicat
peste intrare. Înaltimea totala este aproximata la 54 m, ceea ce o aseaza printre cele mai înalte
construcții sacrale de lemn din Europa și din lume. Biserica este inclusa din anul 1999 în lista
patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Biserica a fost ridicata în anul 1766 de meșterul constructor Ion Macarie pentru comunitatea
greco-catolica din localitate. Pictura interioara a bisericii datează din 1783. Altarul a fost pictat
de către zugravul Ștefan, naosul de către zugravul Stan, iar pronaosul probabil de către un ucenic
al acestuia din urma.

Acoperișul are doua rânduri de streșini care înconjoara biserica. Bârnele construcției sunt de
stejar, turnul având o înaltime de 54 m, fiind înconjurat de alte patru astfel de turnuri de
dimensiuni mici. Este una dintre cele mai înalte biserici de lemn din lume. Nota particulara a
ansamblului este data de pridvor, cu doua rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite,
identice că forma și decorații.

În partea de sus a satului, într-un cimitir, exista o mica biserica de lemn mai veche, adusa în anii
1930 dintr-un sat vecin.cruri de făcut/văzut:

8
- drumeții spre Plopiș, Lăschia, Măguricea Trestiei, Bulbucul Mare (cu două peșteri în andezite)
și Bulbucul Mic. Piatra Roșie, cu două peșteri, una accesibilă doar tehnic/speoalpinistic cu
pitonare-asigurare, cealaltă numită Peștera lui Pintea Viteazu, facil abordabilă (de fapt o grotă)

- excursii spre Dealul Crucii – Poiana Arșița – vârful Mogoșa sau prin valea/Poiana Secăturii la
Pietrele Șoimilor (cu 4-5 cascade accidentate, modeste, superbe la finele iernii și după averse
abundente);

- ciclism, plimbări etc.

I .4. Biserica de lemn din Ieud Deal “Naşterea Maicii Domnului” – monument UNESCO

Străvechea vatră de locuire umană, Valea Izei adăposteşte mai multe sate a căror
istorie se pierde în negura vremurilor. Satul Ieud a făcut parte din domeniul lui Bogdan de la
Cuhea, legendarul voievod maramureşean care, prin cucerirea pământurilor de la răsărit de
Carpaţi şi declararea independenţei faţă de Regatul Ungar, a devenit mai târziu principele
întemeietor al Moldovei.

Conform legendelor, Biserica din Ieud Deal, având hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a fost
înălţată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, însă cercetările recente au datat-o la începutul
secolului al XVII-lea.

Construit din lemn de brad, monumentul demonstrează şi peste ani măiestria meşterilor lemnari
de pe aceste meleaguri. Planul bisericii a fost adaptat necesităţilor cultului creştin ortodox, fiind
alcătuit din trei camere: pronaos, naos şi altar.

Accesul în interiorul lăcaşului de cult se face dinspre vest, printr-un portal fără decor, ce se
repetă la intrarea în naos. Lumina naturală pătrunde în interiorul monumentului prin ferestre mici
pentagonale. Având doar patru deschideri pentagonale, pronaosul este întunecat. Naosul, însă, se
bucură de mai multă lumină, provenind de la cele douăsprezece ferestre, aşezate câte şase de
fiecare parte: trei la nivelul registrului inferior şi trei la cel superior.

9
Deasupra pronaosului se înalţă celebra clopotniţă maramureşeană. Soluţie arhitectonică unică în
lume pentru construcţiile de lemn, turla susţine un foişor acoperit de coiful piramidal cu baza
pătrată care, prin uşurinţa cu care sfidează legea gravitaţiei, se îndreaptă către cer, amintind de
formele curajoase ale goticului european.

O valoare deosebită este conferită acestui monument de pictura murală şi de icoanele datând din
secolul al XVIII-lea. Biserica a fost pictată, în anul 1782, de Alexandru Ponehalschi, unul dintre
cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului post-bizantin din Maramureşul acelei perioade.

Un aspect inedit al iconografiei maramureşene e reprezentat de scenele din naosul lăcaşului de

cult, ce surprind temele convertirii şi ale botezului. Este vorba despre botezarea de către diaconul
Filip a unui mare dregător etiopian şi despre convertirea Sfântului Apostol Pavel.
Adevărat templu al credinţei şi culturii strămoşeşti, biserica din Ieud a adăpostit între bârnele
sale unul dintre cele mai vechi manuscrise în limba română, cunoscut sub numele „Codicele de
la Ieud”. Cu paginile lui pline de spiritualitate și istorie, manuscrisul îmbogăţeşte în prezent
colecţia bibliotecii Academiei
Române.

Capitolul II Alte atracții turistice

II.1 MOCĂNIȚA

Una dintre cele mai importante valori culturale şi tehnice ale țării, Mocănița de la Vişeu de Sus

10
este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume.

Construită că şi soluție tehnică mai favorabilă pentru transportul materialului lemnos decât cel pe
apă, calea ferată forestieră funcționează şi astăzi, atât pentru rolul inițial, cât şi pentru transportul

turiştilor. .

Lucrările la linia ferată au încep în

anul 1932 și s-au realizat după
modelul austro-ungar, cu
ecartament îngust.

Din anul 1932 CFF Vişeu de Sus

funcţionează aproape fără
întrerupere. De luni până sâmbătă,
trenurile de producţie transport buşteni de pe Valea Vaserului la fabricile de prelucrare a
lemnului din Vişeu de Sus.

CFF Vişeu de Sus este singura din Europa care încă mai este folosită pentru transportul
lemnului. Astăzi circulă din mai până în octombrie, în mod regulat, trenuri cu abur pentru turişti
şi iubitori de căi ferate.

Trenuri cu abur regulate

Din anul 2000 circula regulat pe Valea Vaserului trenuri cu abur pentru turiști. Sezonul începe
primăvara și se sfârseste toamna (mai-octombrie). Zilele de funcționare, tarife și ora de plecare
sunt prezentate detailat în mersul trenurilor.

Trenurile turistice urca pâna la stația Paltin (km 21,6), aproximativ doua ore depărtare de Viseu
de Sus, acolo unde s-a amenajat un loc plăcut pentru popas. Pâna la întoarcerea trenului, în
Paltin, turiștii pot să își petreacă puțin timp în natura, să facă un picnic sau să admire panorama
de pe platforma amplasata pe stânca din apropiere. În Paltin exista servicii de catering cu o oferta
de mâncare diversificata.

11
Timpul de staționare în Paltin diferă în funcție de starea vremii, iar în sezonul de vârf este de
aprox. 120 minute.

Cine dorește să cunoască Valea Vaserului și din alte perspective, are posibilitatea să își rezerve
un loc în trenurile cu evenimente speciale, planificate la începutul sezonului. Datele pentru
trenurile speciale sunt ilustrate în mersul trenurilor.

Pentru grupuri exista posibilitatea închirierii unui tren-charter pe parcursul întregului an.

Gara CFF și Biroul de informații

Gara istorica a Caii Ferate Forestiere sau Gara CFF se afla pe strada Cerbului, nr. 5, pe terenul
întreprinderii de prelucrare a lemnului R.G. Holz Company, în spatele unei porți glinsante, de
culoare galbena. Gara este semnalizata cu indicatoare în centrul orașului, urmați semnul către
„Mocăniță“ (în cel mari rău caz, întrebati trecătorii de „ Mocăniță“, „Gara CFF“ sau
„Viseuforest“)

Aici găsiți deschis în fiecare zi un birou de informații, care vă oferă în mai multe limbi, detalii
sau sfaturi personale despre:

• Mersul trenurilor și programul de funcționare al Mocăniței

• Trenuri-charter și trenuri cu evenimente speciale

• Posibilități de cazare

• Trasee turistice

• Obiective turistice

Pe lânga informații, în gara găsiți și suveniruri (cărți poștale, albume foto, calendare, etc) sau
harți pentru drumeții. O parcare păzită, toalete curate, un caffe-bar cu gradina primitoare, un
tren-hotel și posibilitatea de campare pentru rulote completează serviciile turistice oferite la gara
de CFF Viseu de Sus. 

12
 Sunteti întotdeauna bine-veniti!

13
Trenul-Hotel Carpatia-Express

Garnitura de tren Carpatia-Express este staționată permanent în gara Viseu de Sus .

O modalitate originala de cazare pentru cei care îndragesc căile ferate sau cei care doresc să
trăiască o experiență deosebita. Garnitura este formata dintr-o locomotiva cu abur, un vagon-
restaurant și doua vagoane de dormit produse în DDR pentru căile ferate ale fostei
Cehoslovacii.Pe lânga șarmul autentic al vagoanelor de dormit, „Carpatia-Express“ oferă 20 de
compartimente, fiecare cu câte doua paturi.

Numai 50 de metri îi despart pe oaspeți dimineața, de locul de plecare al Mocăniței spre Valea
Vaserului. Trenul-hotel staționar se afla într-o zona îngradita și păzită. Pachetele de servicii la
preturi atractive vă vor face șederea în Viseu de Sus de neuitat!

Cu o rezervare prealabila, puteți servi micul-dejun înainte de plecarea pe Valea Vaserului sau
seara, după întoarcere, o cina relaxanta la lumina lumânarilor.Vagonul-restaurant din Carpatia-
Express este deschis și pentru persoane care nu se cazează în tren. Totuși, trebuie făcută o
rezervare din timp!

Locomotiva

În fruntea trenului se afla o locomotiva cu abur istorica, construita la uzinele Reșița., după un
model german.

Aceasta “piesa” valoroasa, cu care ne putem în continuare mândri, a fost complet restaurata și
renovata la Viseu de Sus. Ea nu reprezintă doar un monument impozant al trenului-hotel, ci este
o bucata de istorie a cailor ferate.

Doriți să sărbătoriți un eveniment special pe Valea Vaserului? Acesta poate fi organizat fie sus
pe Valea Vaserului cu un tren-charter, fie jos în vagonul-restaurant al garniturii „Carpatia-
Express”. CFF Viseu de Sus vă oferă servicii complete de catering, începând de la aperitive pâna
la o cina bogata în restaurant. Noi vă ajutam pâna în cele mai mici detalii să aveți parte de un
eveniment reușit.

14
 II.2 Cimitirul vesel de la Săpânța

Arta lemnului pe teritoriul României a atins conotații creative de cea mai înalta calitatea, în zona
Maramuresului

În acest spatiu închis, înconjurat de Munții Carapati, s-a dezvoltat o adevărată civilizație a
lemnului care a încercat nu doar să dea o funcțiune obiectelor create, ci și o estetica aparte.
Probabil același lucru s-a întâmplat și cu unul din meșterii maramureșeni, care a lașat moștenire
o adevărată comoara – Ioan Stan Pătraș.

Sculptor de cruci și artist, acesta a hotărât să treacă peste abordarea tradițională în realizarea unei
cruci de lemn. Om simplu, religios și cu frica de Dumnezeu, a înțeles că moartea face parte din
viață. Acest lucru l-a determinat să nu mai privesca moartea cu rigiditatea cu care suntem
obișnuiți.

Se presupune că atitudinea vesela în fata morții era un obicei al Dacilor. Aceștia credeau în viață
veșnică, moartea fiind pentru ei doar o trecere într-o alta lume. Nu vedeau moartea că un sfârșit
tragic ci că pe o șansă de a se întâlni cu zeul Zamolxe.

În multe zone ale României, după datina tradițională , despărțirea de cel mort se face prin voie
buna. Priveghiul este considerat că fiind ultima petrecere la care participa atât mortul că și cei pe
care îi lasă în urma. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, Ioan Stan Pătraș aincercat să
transpună în lucrările sale, esență vieții decedatului, într-un mod mai vesel, care să-l facă pe om
să privească moartea cu mai multa ușurință.

Artistul Ioan Stan Pătraș s-a născut în anul 1908 într-o familie de maramureșeni din Sapanta,
care se ocupau cu prelucrarea artistica a lemnului. La 14 ani începe să sculptezecruci dar abia la
26 de ani începe să dea o nota distinctiva acestora, scriind un epitaf pe cruce.

Erau enumerate inițial numele, vârstă și ocupația. Ulterior, compune epitafuri care ajung de la 2-
3 versuri până la 11 versuri. Doi ani mai tărziu apar imaginile realizate în basorelief. În aceeași
perioada subțiază crucile, facandu-le mai zvelte.

15
Epitafurile scrise pe cruci, lauda sau dojenesc caracterele și viață celor morți. De cele mai multe
ori, textele au o nota ironica, mai ales când
se scot în evidenta viciile mortului din
timpul vieții ombinatia coloristica a
crucilor, precum și textul ușor ironic și din
când în când hazliu, au adus faima
Cimitirului de la Sapanta, atribuindu-se
numele de Cimitul Vesel. ombinatia
coloristica a crucilor, precum și textul ușor
ironic și din când în când hazliu, au adus faima Cimitirului de la Sapanta, atribuindu-se numele
de Cimitul Vesel.

II.3 Cascada Cailor

Legenda spune că numele cascadei provine de la o întâmplare petrecuta aici cu mult timp în
urma. O turma de cai a fost încolțită în timpul unei furtuni de către un urs pe marginea platoului
de unde se formează cascada iar din cauza spaimei și în lipsa vizibilității, caii au sărit în gol pe
lângă cascada și au murit.

Cascada se afla la altitudinea de 1300 m, în apropierea

Complexului Turistic Borsă (3 km), în cadrul Rezervației
Piatra Rea. Cascada s-a format pe cursul răului Fântână
iar căderea de apa începe de pe podișul 'Podul Cailor'.

Accesul turiștilor la Cascada Cailor se poate face dinspre

Complexul Turistic Borsă sau de pe creasta munților
Rodnei. Cei care urca dinspre Complex o pot face pe jos,
pe traseu marcat cu triunghi roșu (2 - 3h) sau urcând cu
telescaunul și apoi continuând pe jos 1 km. Cea de-a
doua opțiune permite vizitarea cascadei inclusiv iarna,
când întreagă cădere de apa este înghețată.

16
Stațiunea turistica Borsă este foarte aproape de Parcul National Munții Rodnei, o zona în care nu

ai cum să te plictisești niciodată. Localitatea se afla la doar 130 de kilometri de Baia Mare, 167

km fata de Cluj-Napoca, 170 km de Suceava și 184 km fata de Târgu Mureș. Distantele nu sunt

atât de mari daca tii cont de minunățiile care te așteaptă la destinație.

Cascada Cailor este unul dintre aceste locuri pitorești. Poate ai să spui că ai văzut multe cascade

în timpul călătoriilor tale, și încă una nu te mai poate fermeca; și totuși, Cascada Cailor este

speciala.

Se formează din apa care se aduna pe Muntele Cailor în urma topirii zăpezilor de pe masiv și a

ploilor frecvente de pe munte. Acestea se strâng într-un circ glaciar, aluneca pe versantul cel mai

abrupt al muntelui Piatra Rea și se revarsă peste Podul Cailor. Ei, aici este partea spectaculoasa,

felul în care se revarsă! Șuvoaiele de apa argintie cad peste stăncile golașe de la o înălțime de

aproximativ 97 de metri. Nu trebuie ratata!

Cum ajungem la Cascada Cailor

Din stațiunea Borsă, poți urma unul din cele doua trasee: fie pe jos, urcând prin pădure un traseu

montan care durează o ora și jumătate, fie cu telescaunul. Acesta funcționează atât vara, cât și

iarna; prima cursa pleacă la ora 09:00, iar ultima – la ora 17:00. Tariful unei curse este de 10 lei

pentru adulți și 5 lei pentru copii.

Ajuns în vârful pârtiei, vei cobori apoi până la Cascada Cailor, tot prin pădure. Drumul este de

poveste, pentru că de la stația de telescaun intri în Rezervația Naturala a Munților Rodnei.

Că să ajungi în Borsă, trebuie să treci prin Pasul Prislop indiferent din ce direcție vii:

17
– Baia Mare – Sighetu Marmației – Viseu de Sus – Moisei – Borsă (DN 18)

Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Bistriță sau pe DN 17C, pe drumul care face legătură

cu Bistriță, Năsăud și Dej. Fiind vorba de multe drumuri forestiere în interiorul acestor rezervații

naturale, sunt mult mai accesibile pentru cei ce vor să le străbată la pas.

Unde ne cazam Hotel Cerbul**

Pensiunea de doua stele Cerbul este situata la poalele Munților Rodnei, chiar în stațiunea

turistica Borsă, fiind una dintre cele mai vechi amenajări de acest fel din tara. Locația dispune de

62 de locuri de cazare repartizate în 26 de camere duble, 2 camere duble cu un pat suplimentar și

un apartament. Toate au baie proprie, telefon, TV programe prin cablu, balcon. Pensiunea pune

la dispoziția oaspeților parcare gratuita, Wi-Fi gratuit și un restaurant cu preparate culinare

tradiționale din zona Maramuresului.

Tarif: 40 de lei de persoana/noapta (fară masa)

18
 II.4 Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu Marmației

Muzeul Maramuresului sau Muzeul Satului Maramuresan din Sighetu Marmației este unul din

cele mai frumoase muzee din tara și este pe lângă Muzeul satului din Baia Mare este muzeul

reprezentativ al Maramuresului Istoric. O plimbare prin acest muzeu, în orice anotimp , veți avea

impresia că sunteți proiectați în trecut pe ulițele satelor maramureșene de acum câteva secole.

Muzeul este un obiectiv ce nu trebuie ratat în vacanta d-voastră prin Maramuresul Istoric

Scurta descriere:

Muzeul Maramuresului din Sighetu-Marmației este un muzeu zonal având că arie de

reprezentare provincia istorica Maramuresul. Structura actuala a muzeului îl încadreaza că tip în

rândul complexelor muzeale care sunt reprezentative la nivel national pentru fiecare provincie

istorica a Tarii. Muzeul funcționează că un complex muzeal cu dominanta etnologica (muzeu cu

expunere pavilionara și muzeul în aer liber) dar și cu secții de istorie-arheologie, istoria culturii și

memorialistica, științele naturii, galerie de arta și mai multe conservări “în situ” că puncta

muzeale în principalele subzone ale Maramuresului.

19
Istoric După deschiderea expoziției pavilionare, Francisc Nistor împreuna cu Mihai Dancus au

început acțiunea de identificare și achiziționare a celor mai reprezentative monumente de

arhitectura populara și instalații tehnice țărănești pentru Muzeul Satului Maramureșean, Mihai

Dancua elaborând, în 1972, tematica de organizare a acestuia, iar Lucacs Elisabeta realizează

proiectul de amplasare și organizare a muzeului. La 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei

Internaționale a Muzeelor, sub egida Consiliului National Român ICOM, s-a inaugurat Muzeul

Satului Maramureșean din Sighetu Marmației, în prezenta a peste 70 directori de muzee din tara,

a zeci de muzeografi de specialitate și a unui numeros public. Acest ansamblu de arhitectura și

tehnica populara, inaugurat la 30 mai 1981, a fost rodul unei munci asidue de elaborare și

colecționare a exponatelor, începută în 1972 prin formularea tematicii de organizare (care

continua până în ziua de azi prin achiziționarea de noi obiective), este cel mai important obiectiv

al complexului muzeal Muzeul Maramuresului, mărturie fiind și înscrierea acestuia pe Lista

Monumentelor Istorice, Ministerul Clturii și Cultelor – 2004, la nr. crt. 399, și având codul LMI-

2004 MM-ÎI-a-B-04668. În ansamblul sau, muzeul se constitue că o rezervație de monumente de

arhitectura țărănească, care recreează un sat cu specific zonal, care a evoluat de la unul de tip

răsfirat și risipit (prin “roirea” nucleelor inițiale), la un de tip “aduant”. Selecționarea exponatelor

s-a făcut după criterii științifice, având că baza tipologia construcțiilor, evoluția planului

arhitectural și a sistemului constructiv.

În privință ultimului criteriu trebuie menționat, că în majoritate, construcțiile sunt realizate

exclusiv din lemn, predominând stejarul sau gorunul și bradul sau molidul, iar fundațiile sunt din

piatra de cariera sau de rău.

20
Toate ulițele și potecile muzeului, fie ele drepte (principale) sau întortocheate, converg spre

centrul emoțional al așezării: biserica. Aceasta este aseazata pe un promontoriu, care îi permite

să se ridice deasupara așezării și să o protejeze.

Aceasta biserica de lemn este cea mai veche construcție din muzeu, edificata în anul 1621 în

satul Oncești (ridicata din material lemnos, datat dendrocronologic intre anii 1572 și 1614,

refolosit de la o biserica mai veche).

În același an 1621 este datata și pictura ușilor împărătești, iar pictura parietala de interior, ce

reprezintă Ciuma calare cosind oamneii pentru a-și hrăni calul, este datatain anul 1802.

Muzeul cuprinde peste 30 de gospodarii, dintre care unele mobilate complet cu piesele originale.

Cele mai importante obiective sunt: Casa Bud, Casa Tivadar, Casa Cupcea, Casa Barcan, Casa

Iură, toate datând din sec. XVI-XVII. Pe lângă case reconstruite în cadrul muzeului, aici au mai

fost relocate și anexele gospodărești, împreună cu instalațiile aferente acestora (grajduri, garduri,

fântâni, piue, războaie de țesut, prese de ulei, căruțe), toate realizate din material lemnos.

Pentru a reconstitui fidel viață satului maramureșean, colecțiile existente au fost completate în

ultimii ani și cu gospodarii ale minorităților. Asfel în muzeu au mai fost reconstruite: o locuință

ucraineana, una maghiara si doua case evreiesti (in interiorul uneia fiind amenajata o sinagoga

sateasca).

Casele și gospodăriile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramuresului

istoric: Cosau-Mară și Iza Inferioara până la Strâmtură, Iza Mijlocie, Viseu-Borsă, subzona Tisei

și bazinul Ruscova.

21
Bibliografie

Mihaela Dinu, Ioana Petan,-“Geografia turismului in Romania”, Editura Universala, Bucuresti

2005

Andreea Baltaretu, Nicolae Neacsu- “Economia turismului”, Editura Uranus, Bucuresti 2005

Ardelean I., Matei B.,- Elemente de biometeorologie medicală, Editura Medicală,

Bucureşti.1972

22
Internet

-www.preferatele.com

http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL-IN-ROMANIA13222.php

23