Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ABIES ALBA Mill.

Denumire popular: Brad Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brad neme, Bradu, Brdac, Brdaic, Brdan, Brdior, Brdoi, Brdui, Brdule, Brdoaie, Bread, Buhaci, Cepi, Hac, Hciug, Nrme, Pin alb, Porob, Sihl, Silh, Slh Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Pinaceae Subfamilia: Abietoideae Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 50 m; scoara este neted, cenuie; ramurile secundare sunt orizontale; mugurii nerinoi apar pe lstari scurt i dens proi; acele cu virful tirbit, turtite, cu dou dungi late albe-albstrui pe dos sunt orientate pe dou iruri iar la cdere las o cicatrice rotund, neted pe ramur; conurile femele stau drept pe ramur, sunt brun-verzui la inceput i brune mai tarziu; la maturitate solzii (formai din carpele ingustate la baz insoite de bractee liniare, lite la varf) cad, axa conului rmanand pe ramur; smana nearipat este diseminat in maiiunie. Ecologie i rspandire Specie moderat acidofil-neutr, mezohigrofil, mezoterm, helsciadofil-sciadofil, mezotrofeuritrof; intalnit frecvent din subetajul fagului pan in etajul boreal formand pduri curate numite brdete sau, frecvent, in amestec cu fagul i/sau molidul; cele mai intinse pduri de brad se gsesc in Carpaii orientali, in bazinul vilor Suceava, Moldova, Bistria, Tarcu, Trotu la altitudini medii cuprinse intre 600-1200m; in Carpaii Meridionali se afl de obicei in amestec cu speciile amintite mai sus, intre 700-1300m

altitudine medie fiind mai puin rspandit in Mii Sibiului, Parang, Retezat, arcu-Godeanu, Cernei, Semenicului, Almaului, Poiana Rusc; in Apuseni este intalnit in M-ii Bihorului, Gilu. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz muguri foliari, frunze proaspete i ramuri din care se extrage uleiul volatil, i rin proaspt (oleo-rezin) din trunchiul arborilor. Compoziia chimic Mugurii i frunzele conin uleiuri volatile (0,20 0,30 %), rezine, clorofil i caroteni. Dup Franchomme i colab. uleiurile volatile conin: 90 95 % hidrocarburi monoterpenice [24 % (-)-pinen, 21 % camfen, 34 % limonen], 5 10 % esteri terpenoidici [acetat de (-)-bornil] i aceton. Dup PDR for Herbal Medicines (ediia a III-a) acestea conin: 25 55 % limonen, 6 35 % pinen, 9 20 % camfen, 2 10 % acetat de bornil, 2 3 % santen, 1,0 2,5 triciclen, -pinen, felandren i -3-caren. Dup Tsankova i Ognzanov (1968) uleiul volatil conine: limonen 28,50 %, -pinen 22,50 %, pinen 18,00 %, bornil acetat 12,50 %, camfen 8,00 %, p-cimen 7,50 % i borneol 1,50 %. In cantitate mai mic de 1 % au fost determinai urmtorii componeni: santen, -muurolen, -cariofillen, cadien, -cadien, -cadien, calamen, longifolen, -selinen i ylangen. Dup Kubeczka i Schultze (1987) acesta conine: limonen 54,74 %, camfen 14,78 %, -pinen 7,36 %, santen 5,00 %, -cariofilen 2,32 %, triciclen 2,10 % i mircen 1,86 %. Dup Burzo i colab. (date nepublicate) dintre cei 87 de componeni separai din uleiul volatil al speciei indigene, ponderea a fost deinut de limonen (29,11 %), camfen (21,47 %), -pinen (13,64 %), -pinen (10,90 %), bornil acetat (10,11 %), 2,35 % triciclen i 2,10 % santen. Oleo-rezina conine: acizi diterpenici (acid abietic, acid palustric). Detalii... Aciune terapeutic

Uleiul volatil: antiinflamatoare, antiseptic, expectorant pe mucoasele arborelui respirator, rubefiant aplicat pe piele. Camfenul, limonenul li alfa-pinenul imprim un puternic efect expectorant cnd uleiul este administrat sub form de inhalaie. Rezinele: antiseptic, cicatrizant (= vulnerar), rubefiant (=hiperemiant = revulsiv.). Importana Melifera, tananta, producatoare de lemn Utilizare Afeciuni respiratorii (catar respirator, rceli, gripe acute sau pasagere), infecii ale tractului urinar (cistite, calculoz renal) administrare intern; afeciuni locomotorii (artroze, reumatism) i neuronale (nevralgii) uz extern. Medicina veterinar (popular) oile ce urmau s plece la mubnte erau trecute prin fumul unui foc in care se ardeau cetini de brad, molid , uneori in amestec i cu alte specii (laur, rosmarin). Tradiii, credine, legende bradul este considerat ca avand puteri protectoare i de prevestire spunandu-se c a fost binecuvantat i de aceea este venic verde. Obiceiuri bradul verde se folosea cand se incepea o cas nou, in obiceiurile de nunt sau de inmormantare. Fibrele obinute din tulpini, pot fi utilizate ca inlocuitori ai iutei. Contraindicaii Astm bronic, spasm bronic, alte boli bronhice constructive, tuse convulsiv; afeciuni dermice pe suprafee mari (psoriazis). Aplicarea de ulei volatil pe intreg corpul sau bile cu ulei volatil sunt contraindicate sau se fac sub directa supraveghere a medicului in maladii infecioase severe, insuficien cardiac ori hipertensiune. Precauii i reacii adverse Hematurie la administrare indelungat (ca urmare a hiperemiei nefronilor). Forme farmaceutice Ulei volatil sau oleosol (soluie 2 10 % in ulei de floarea soarelui) pentru uz intern i inhalaii; loiuni i unguente pentru uz extern.

Uleiul volatil se utilizeaz pentru desinfecia spaiilor inchise i pentru aromatizarea buturilor. Conservare in flacoane bine inchise, sigilate, ferit de lumin. Cultivare Bradul alb prefer solurile uor acide, umede, dar nu inundate, tolerand cele mai multe soluri cu excepia nisipurilor i turbei. Este foarte tolerant la umbrire, dei in cazul unei densiti mari creterea este mai redus. Nu tolereaz poluanii atmosferici i locurile cu vanturi puternice i necesit ploi suficiente. Planta este rezistent in cursul perioadei de dorman, dar pe parcursul perioadei de vegetaie este susceptibil la atacul ingheurilor tarzii de primvar i a afidelor. Procesul de cretere este redus in primii ani de via, iar din jurul varstei de 6 ani creterea se accelereaz, ajungandu-se la o cretere chiar de 1 m pe an. Plantarea la locul definitiv trebuie efectuat cand pomii sunt inc mici (30-90 cm inlime). Mod de cultivare: Rasad din seminte repicat in ghivece si plantat anul urmator in camp Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Ramuri, taiate manual, tot timpul anului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ABUTILON THEOPHRASTI Medik. Denumire popular: Teior Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pristolnic, Bun dimineaa, Buruian de ttarc, Crucea pinii, Crucea popii, Dalac, Floarea crucii, Floarea plnii, Teior Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia:

Caractere morfologice Plant erbacee anual a crei tulpin ce poate atinge 20-150 (200) cm inlime este catifelat tomentos proas, cu peri stelai. Frunzele dispuse altern au limbul subrotund, cu baza cordat i varful acuminat, crenat-serat pe margine, dens, mrunt, alipit stelat pros, lung peiolat. Florile dispuse in axila frunzelor pe pediceli scuri, au petale galbene ce depesc cu puin sepalele. Fructul capsul trunchiat cu aspect coroniform, pros, conine cate trei semine in fiecare loj. Ecologie i rspandire Frecvent din zona de step pan in cea a pdurilor de stejar, pe soluri aluviale, in locuri nisipoase, mai mult sau mai putin jilave, ruderal sau segetal, in culturi de pritoare, prin anuri, gropi, pe marginea culturilor din zone de lunc. Este o specie mezo-mezohigrofit, termofilsubtermofil. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz intreaga plant. Compoziia chimic Frunzele conin 0,01 % rutin, kampferol, quercetin. Seminele conin: 17.4 % proteine, 16 - 23 % lipide, acizi grai (acid linoleic 9,32 %, acid oleic 2,26 %, acid palmitic 1,96 % i acid stearic 0,14 %), 33.8 % glucide i 4.4 % celuloz (Reid, 1977). Rdcinile conin: taninuri (catechin, epicatechin), pigmeni flavonoidici (cianidin, delfinidin, mircetin, quercetin). Aciune terapeutic Extractele din scoar sunt astringente i au efect diuretic. Importana Medicinala Utilizare Ceaiul obinut din fructele uscate este utilizat pentru tratarea dezinteriei i febrei. Medicina uman (polpular): rina, topit, amestecat cu cear, seu, unt proaspt .a. precum i cu diferite plante, era folosit pentru obinerea unei alifii utilizat pentru tratarea unor afeciuni diverse; ramuri tinere pt. combaterea

reumatismului; frunze crude (muguri) pt. afeciuni pulmonare; conurile verzi pt. dureri de stomac i inim; muguri tineri sau cioturi, scanduri arse sub form de decoct folosite deasemenea pentru diverse afeciuni. Alte utilizri: Fructele se utilizeaz in alimentaie, fie ca atare, inainte de maturare, fie dup maturare, sub form de fin care se adaug la supe. Fina obinut din fructe este utilizat pentru tratarea dezinteriei, are efect laxativ i stomahic. Ceaiul obinut din rdcini este utilizat pentru tratarea dezinteriei. Cultivare Mod de cultivare: - Rasad, obtinut primavara in spatii protejate, repicat si transplantat in luna mai in camp - Semanat direct in camp in conditii de clima calda Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe sau seminte la maturitate (iulie-august) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACER NEGUNDO L. Denumire popular: Arar american Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Arar, Arar frsinui, Arar alb, Cleon, Cleon american, Cleon blan, Cleon minunat, Cocoel, Jugastru american Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Sapindales Familia: Aceraceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 10 (15)m; scoara neted, glbuie-cenuie, lucitoare, formeaz un ritidom brun cenuiu deschis, cu crpturi longitudinale; lujerii anuali adesea penduli, glabri, lucitori, verzi-glbui, rocai sau violacei; frunzele opuse, imparipenat-compuse, cu foliole

lanceolate, acuminate, serate, cea terminal de obicei trilobat; flori unisexuate, repartizate dioic, lipsite de petale, galben-verzui; inflorete in aprilie-mai; fructul disamar cu aripile aezate in unghi ascuit, incovoiate spre inuntru. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca ornamental, forestier sau in perdele de protecie, originar din America de Nord. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele conin: glucide (fructoz, glucoz, zaharoz, rafinoz), acizi fenolici (acid eleagic, acid galic), steroli ( -sitosterol, daucosterol = 65 ppm), lipide complexe (cerebrozide = 45 ppm), triterpene (taraxerol acetat), ureide (alantoin) i acid alantoic, carotenoide, pigmeni flavonoidici antociani (cianidin sau / i pelargonidin) i flavone (mircetin, quercetin, izoquercetin, kaempferol, flavonoli metilai, dihidroflavonoli, apigenin sau/i luteolin, flavone metilate, Cglicozilflavonoide, hiperozid = 14 ppm) i proantocianidine. Seminele conin: 20,76 21,55 % ulei gras, steroli, triterpene, carotenoide, flavone, taninuri catechice, proantociani, acizi polifenolici, compui reductori, oze, aminoacizi, poliholozide. Uleiul gras conine: 32,44 % acid linoleic, 8,39 % acid -linolenic, 0,75 % acid -linolenic, 16,73 % acid oleic, 3,94 % acid palmitic, 1,48 % acid stearic. Seva nu dispunem de date. Aciune terapeutic Diuretic, antinflamatoare, cicatrizant frunze; emolient i surs de acid gamma-linolenic uleiul gras. Importana Melifera, producatoare de lemn Utilizare Extractele obinute din scoar au efect emetic. Cultivare Planta prefer solurile bine umectate i drenate, argiloase i nisipoase, cu o poziie insorit, iar in cazul solurilor alcaline intervine cloroza. Rezist

pan la -18oC. Crete rapid, dar are o via realativ scurt 75-100 ani. Tolerant la vanturi uoare, dar in cazul celor puternice ramurile se pot rupe. In cazul relaiilor cu alte plante, s-a constatat c inhib creterea plantelor vecine. De remaract faptul c este foarte tolerant la tieri i poate regenera din lemn in varst. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACHILLEA MILLEFOLIUM L. Denumire popular: Coada oricelului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Alunele, Brdel, Ciureic, Coada oarecii, Coada hrcelui, Coada hrtului, Crestea, Crvalnic, Garva, Iarba oilor, Iarba oarecilor, Iarb strmuttoare, Prisnel, Rotele albe, Sorocin, Strmuttoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren, cu rizom oblic sau orizontal; tulpina erect sau ascendent, striat, moderat proas, simpl sau ramificat in partea superioar, foliat; frunzele verzi, de 2-3 ori penat divizate, } glabre sau slab proase, alungit lanceolate, late de 1-4 cm; florile sunt dispuse in antodii lungi de 3-5 mm, hipsofilele involucrale cu margine brun pan la brun negricioas, florile ligulate albe, rar roze; inflorirea iunie-august; fructele sunt achene de 1,5-2 mm lungime. Ecologie i rspandire Specie mezofit, frecvent in toat ara, in zona pdurilor de stejar, subetajul gorunului-etajul subalpin, pajiti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate Prile plantei cu importan economic sunt inflorescenele (Millefolii flores) i partea

supraterestr (Millefolii herba) recoltat in timpul infloririi (iunie septembrie). Compoziia chimic Partea supraterestr: Glucide, lipide (1,8 4,0 %), acizi organici, substane azotate (aminoacizi, proteine = 10,8 14,4 %, amide), taninuri (2,8 %), uleiuri volatile (0,2 1 %), cumarine, flavone, acizi polifenolici, rezine (0,6 %), carotenoide, pentaciclitolii (viburnitol), derivai poliacetilenici (poliine), substane minerale. Flavonoide: toate speciile de A. millefolium stricto sensu In frunze i inflorescene Gudeon i colab. (1993) au determinat: 7-0-glucozide i 7-O-malonilglucozide ale apigeninei (= apigenolului), cvercetolului (= quercetolului) i luteolinei (= luteolului) (7-O-glucozida apigenolului = cosmosiin, 3-O-ramnoglucozida cvercetolului = rutozida) compui majoritari; C-glicozil-flavone (swertizin, vitexin, vincenin-2, vincenin-3, aftozid, izoaftozid, orientin, izoorientin), agliconi metilai i metoxilai (casticin, artemetin, 6hidroxiluteolin-6,7,3,4-tetrametileter, salvigenin, nepetin, cirsilol, 5-hidroxi3,6,7,4'-tetrametoxiflavon) derivai flavonici insoitori (dup Wichtl i colab.). Cumarine: cca 0,35 %. Acizi polifenolici (nenominalizai). Pigmenilor carotenoidici: -caroten. Betaine (glicinbetaine cca 0,05 %): L-stachidrin (prolinbetain), trans-4-hidroxistachidrin (= Lhidroxistachidrin = betonicin) i colina (A. Mehlfuhrer i colab. - 1997). Amide: tetradeca-4,6-diin-10,12-dien-acetil izobutilamid Derivai poliacetilenici: ponticaepoxid, cis- i trans-matricariaester. Glucidele (glucoz, dextroz, arabinoz, maltoz, zaharoz, manitol, inulin i galactoz) dein 3 % din substana proaspt. Acizi organici: succinic i formic; acizi fenolici: cafeic, clorogenic i salicilic.

Acizi grai din lipide: linoleic, miristic, palmitic, oleic. Steroli: sitosterolul, campesterolul i stigmasterolul. Triterpenele: taraxasterol i pseudotaraxasterol. Au mai fost identificate: Vitamine: acidul ascorbic (58 310 mg/100 g), riboflavina (5 6 ppm), tocoferolii, rutina, colina, tiamina i niacina. Rdcinile conin inulin. Uleiurile volatile. Sunt secretate de perii glandulari biseriai, situai pe suprafaa frunzelor i pe corol. Se obin prin antrenare cu vapori de ap. Compoziia lor chimic variaz in funcie de varietatea speciei i provenien., unele specii (diploide) fiind lipsite total de azulene (A. pannonica, A. distans, A. roseo-alba) sau parial (A. collina, A. millefolium stricto sensu, A. asplenifolia, A. setacea). Plantele tetraploide (A. millefolium lato sensu) biosintetizeaz lactone azulenogene (proazulene) din care, prin hidrodistilare, rezult chamazulen ( M. Wichtl i R. Anton, 2003). Constituentul dominant al uleiului volatil este chamazulena, compus de culoare albastr (6 19 %, maximum 40 %); ali constitueni: camfon (pan la 40 %), -pinen (pan la 23 %), -pinen (pan la 5 %), 1,8-cineol (pan la 10 %), cariofilen (pan la 10 %), izoartemisia ceton (pan la 8 %) (dup PDR, 2004). In unele specii predomin compuii monoterpenici (cca 80 %): 1,8-cineol (pan la 30 %), sabinen, camfon, linalol sau ascaridol (47 %). In altele derivaii sesquiterpenici sunt dominani: germacren D, cariofilen, -bisabolol, spatulenol. In alte cazuri cele dou grupe de terpene se pot gsi in cantiti asemntoare, - i -pinenul, borneolul, acetatul de bornil, camfenul, terpinen-1-ol-4, izoartemizia cetona, cariofilen-epoxidul sunt in egal msur caracteristici ( M. Wichtl i R. Anton, 2003). Dup Burzo .a. (nepublicat) uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii conine: 22,67 % camazulen, 22,17 % -pinen, 10,36 %

eucaliptol, 5,31 % germacren D, 5,07 % cariofilen oxid, 4,07 % -pinen, 3,40 % mircen, 3,16 % bornil acetat, 3,10 % sabinen, 2,44 % ciscrizantemol, 1,43 % -terpineol, 1,32 % cariofilen oxid, 1,07 % -terpinen, 0,92 % p-cimen, 0,71 % cariofilen, 0,58 % trans-pinocarveol, 0,54 % cis- -terpineol, 0,46 % terpinen-4-ol, 0,38 % cis-carvil acetat, 0,36 % camfor, 0,31 % germacren b, 0,31 % spatulenol, 0,30 % -cadinol, 0,26 % thujen, 0,26 % trans-crizantenil acetat, 0,25 % geranil acetat, 0,22 % cadinen, 0,21 % burbonen, 0,21 % trans- -ocimen, 0,21 % cedren, 0,21 % ocimen, 0,21 % -terpinen, 0,20 % mirtenol, 0,17 % linalol i 0,12 % -terpinolen. Dup P. Franchomme i colab.: hidrocarburi monoterpenice - -pinen (10 %), -pinen (7 %), camfen (6 %), sabinen (12 %); hidrocarburi sesquiterpenice - chamazulen, dihidroazulene; oxizi monoterpenici - 1,8-cineol (10 %); cetone monoterpenice - izoartemizia ceton (9 %), (-)camfor 18 %), tuione; lactone sesquiterpenice achilin. Dup Falk .a. (1974): camfor (17,79 %), sabinen (12,35 %), 1,8-cineol (9,59 %), -pinen (9,40 %), izoartemisia ceton (8,60 %), -pinen (7,13 %), camfen (6,02 %), terpinen-4-ol (4,31 %), terpinen (3,71 %), p-cimen (3,69 %), borneol (2,55 %), bornil acetat (2,10 %), limonen (1,71 %), alloocimen (1,41 %), -terpinen (1,31 %) i copaen, terpinolen, triciclen, alloocimen, mircen, cuminaldehid i delta-cadien (sub 1 %). Dup Hachey .a. (1990) principalii componeni din Achillea sunt -tujona (13,50 %), 1,8-cineolul (12,60 %) i camforul (10,85 %). Concentraii mai mici de 10 % au avut urmtoarele substane: sabinenul 7,90 %, -pinenul 7,35 %, terpinen-4-ol 5,70 %, mircen 5,20 %, borneol 3,45 %, terpinen 2,40 %, p-cimen 2,00 %, camfen 1,95 %, -cariofillen 1,70 %, camazulen 1,70 %, terpineol 1,55 %, -pinen 1,50 %, cariofillen oxid 1,45 % i limonen 1,05 %. O concentraie mai mic de 1,00 % s-a determinat in cazul urmtoarelor substane: terpinolen, -tujon, bornil acetat, i

-terpinen. Belanger i Dextraze (1993) au urmrit variabilitatea componenilor din uleiurile volatile ale diferitelor chemotipuri de Achillea. Au constatat c principalii componeni variaz in urmtoarele limite: camazulena 1-65 %, germacrenul D 5-55 %, -tujona 0-33,6 %, -tujona 0-21,3 %, felandrenul 0-18 %, sabinenul 0,3-17 %, mircenul 0,4-14,7 %, -pinenul 0,2-9,5 %, -cariofilenul 0,6-8,5 %, camforul 0,2-7,1 %, 1,8-cineolul 0,35,6 %, p-cimenul 0,2-4,9 %, bornil acetatul 0,14,3 %, camfenul 0,1-3,2 %, limonenul 0,1-2,9 % i -terpinenul 0,2-2,8 %. Monoterpenele au variat intre 1,2-57,2 %, iar sesquiterpenele intre 39,9 i 98,8 %. Lactone sescviterpenice. Guaianolide proazulenice: achillicin (= 8acetoxi-artabsin), rupicolina A (8-angelicoiloxiachilicina) i B (8-tigloiloxiachilicina) dup M. Wichtl i R. Anton; sau 8--angelicoiloxi-10-epiartabsina, 2,3-dihidro-dezacetoxi-matricin dup PDR; matricina, 2,3-dihidroacetoximatricina dup ali autori; guaianolide neazulenogene: achilina, leucodina, matricarina (C17H20O5), dehidroleucodina (dezacetoximatricarina), -peroxiachifolid (in A. millefolium stricto sensu), 3-oxa-achilicin (= 8acetilegeloid), 8--angelicoil-3-oxa-artabsin (= 8--angelicoilegeloid); germacranolide: milefina (milefolida), achilifolina, 5- -tigloilachilifolina, dihidropartenolida, buchanolida, acetilbuchanolida; eudesmanolide: dihidroreinozida, tauremizina, artemizina; sescviterpenoide cu structur puin obinuit: esterii metilici A, B i C ai acidului achimilic i derivai de longipinen (-longipinen-2-en-1on) i 7 - hidroxi-derivatul su. Hidrocarburi: alcani - monacosan, pentacosan, tridecan, pentadecan, heptadecan; alkene tricosan. Detalii... Aciune terapeutic

Antiinflamatoare prin guaianolide (cortison-like), antiseptic, antibacterian i antifungic, antispasmodic (antispastic), stimulent a secreiilor glandelor exocrine (gastrice, hepato-biliare i pancreatice, respectiv stomahic = tonic, amararomatic, coleretic i colagog ) - prin lactone, antihepatootxic (scad transaminazele prin aftozid i izoorientin), diuretic (datorit flavonelor efect indirect), hipotensiv (vasodilatatoare, prin matricariaester), hemostatic, cicatrizant , hipolipemiant = scade LDL colesterolul i trigliceridele (Asgary i colab., 2000), creste uor HDL; emenagog (datorit lactonelor), antitumoral prin esterii metilici ai acidului achimilic (model leucemie P-388 la oarece, in doz de 1 mg/kg, administrare i.p. crete durata de via cu 30 %), antispermatogenic, insectifug (prin stachidrin). Cercetrile efectuate de U. Kastner i colab. (1993), J. Jurenitsh i colab. (1994) pe ureche de oarece imflamat cu ulei de croton au demonstrat c efectul antiinflamator al guaianolidelor este semnificativ mai intens decat la matricin, inhibiia fiind de 82 % la 3-oxaguaianolide, egal sau mai mic la peroxiguaianolide (82 % izoapresin, 68 % la -peroxiachifolid) i 59 % la matricin. Kelley i colab. (1988), Chandler i colab. (1982) atribuie efectl antiinflamator stigmasterolului i -sitosterolului. Activitatea coleretic a fost evideniat de E. Chabroad i colab. (1931), iar cea antihepatotoxic de K. Hoffman-Bohm i colab. (1990), M. Hattori i colab. (1988), prin administrare i.p. de extract apos la oareci intoxicai cu tetraclorur de carbon (transaminazele scad cu 60 83 %). Proprietile antispermatogene au fost evideniate pe oareci crora li s-a administrat p.o., timp de 30 de zile, un extract apos obinut din flori (300 mg/kg): s-a observat creterea metafazelor in epiteliul embrionar (W. Thorsell). Importana

Medicinala Utilizare Afeciuni gastrointestinale (anorexie, gastrite, duodenite hipoacide, dispepsii, colite spastice, colici biliare), metabolice (hiperlipemii), urogenitale (cistite, nefrite, metrite etc), dermice (rni, arsuri) i venoase (hemoroizi); paliativ tulburri hepatice. Tradiional se folosete in hemoroizi (ca hemostatic i antiinflamator), dismenoree i transpiraie excesiv. Uleiul volatil se utilizeaz pentru aromatizarea unor buturi alcoolice (bitter), precum i ca antiseptic in obinerea de paste de dini, ampoane, creme etc. Homeopatie Varice, hemoragii arteriale, convulsii Toxicitate Contraindicaii Hipersensibilitate (alergie) la specii din familia Asteraceae (arnica, mueel, calendula) datorit lactonelor, femei gravide (aciune emmenagog) i in timpul alptrii (neurotoxicitate prin tuion). Precauii i reacii adverse Proprieti estrogene (emenagoge) prin chamazulen, alergii de contact = dermatite alergice (manifestate prin prurit, eritem, inflamaii, vezicule) induse de lactone cu ciclu -metilen--lactonic (-peroxi-achifolida). Rspandirea -metilen-lactonelor se pare c este limitat numai la specii de Achillea lipsite de azulene. De aceea Farmacopeea European nu le admite Administrarea concomitent a preparatelor cu fier (formeaz combinaii nerezorbabile cu flavonozidele). In timpul tratamentului cu preparate pe baz de fier se recomand administrarea la un interval de cel puin 2 ore. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 2 %, decoct 10 g/l (puain utilizat), tinctur 20 %, extracte apoase i hidroalcoolice fluide, tincturi, ulei volatil, suc presat (uz intern);

cataplasme, splturi i bi locale cu extracte apoase (infuzie, decoct) - contra inflamaiilor (uz extern). Extractele fluide pot fi administrate intern in doz de 2 5 g pe zi. De asemenea, intr in compoziia unor preparate dermatocosmetice. Sucul obinut prin presarea plantei proaspete poate fi administrat intern, 1 ceac de cafea (maximum 50 ml) de 3 ori pe zi. Cosmetic creme regenerative, loiuni si mti. Uleiul volatil se utilizeaz pentru aromatizarea unor buturi alcoolice (bitter), precum i ca antiseptic in obinerea de paste de dini, ampoane, creme etc. Conservare Produsul vegetal ferit de lumin, cldur i umezeal; uleiul volatil i extractele in flacoane de sticl brun, bine etaneizate, la maximum 25 C. Cultivare Prefer solurile umede, cu un bun drenaj i o poziie insorit. Tolerant la uscciune odat plantat la locul definitiv, iar sistemul radicular se rspandete cu uurin, planta devenind uor invaziv. Este foarte rezistent la temperaturi joase, de pan la -25oC. Tolereaz cosirile repetate, este o plant asociat potrivit cci imbuntete starea de sntate a plantelor vecine i-i sporete coninutul propriu de ulei, ceea ce o face mai rezistent la insectele prdtoare. In ara noastr crete spontan in multe zone ale rii prin puni, fanee, pe marginea drumurilor. Este o specie cu o mare plasticitate ecologic. Sudul i sud estul rii reprezint zona cea mai potrivit pentru extindere in cultur. Mod de cultivare: Semanat direct in camp cu semanatoarea de cereale, 3 kg/ha, adancime:0-0.5 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Inflorescentele cu secera si herba cu vindroverul sau masina de recoltat mazare, in perioada infloritului Valorificare

MILLEFOLII FLOS FLOARE DE COADA SORICELULUI 1. Flux tehnologic: 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial; - mas de condiionare; - tocator reglat pentru o lungime a fragmentelor egal cu 10 mm; - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - manuale: ambalare, condiionare; - mecanice: concisare; - auxiliare: recepie, manipulare. Materiile prime: Millefolii Flos Floare de Coada oricelului Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie); b) ambalaje colective (cutii carton); Semifabricate: - produs condiionat - produs concisat Utiliti : energie electric, apa curenta. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 7/2004 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale - coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri din aceeai plant, altele decat iarba), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. CONCISARE Floare de Coada oricelului condiionat se trece prin tocatorul reglat pentru o lungime a fragmentelor egal cu 10 mm; pe

parcursul operaiei se preleveaz probe din produsul concisat i se verific dimensiunile fragmentelor prin sitare in laborator. Deeul nevalorificabil rezultat se distruge conform normelor in vigoare. OMOGENIZARE Millefolii Flos Floare de Coada oricelului se scoate din saci i se omogenizeaz manual, prin loptri repetate. Se verific parametrii calitativi ai produsului omogenizat i se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in Registrul de laborator. Produsul omogenizat este transferat in spatiul de ambalare, pentru operatia urmatoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie.Flux tehnologic: Alte specii

Alte specii de Achillea: ACHILLEA COARCTATA Poiret Analiza uleiului volatil efectuat de Burzo .a. (nepublicat) au relevat prezena urmtorilor componeni: 19,44 % eucaliptol, 15,37 % cubeben, 7,29 % borneol, 6,29 % r-elemen, 5,12 % cubenol, 4,59 % -terpineol, 4,14 % terpinen-4-ol, 3,81 % cariofilen, 3,79 % cis- -terpineol, 3,74 % camfor, 3,65 % -cadinen, 2,73 % -eudesmol, 2,21 % pinen, 1,46 % ocimen, 1,27 % spatulenol, 1,25 % izocariofilen, 1,21 % bornil acetat, 1,15 % camfen, 1,10 % octen-3-ol, 1,08 % -elemen i 0,90 % -thujen. Detalii... ACHILLEA DISTANS Waldst et Kit. ex Wild Uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii conine: 18,39 % germacren D, 17,57 % eucaliptol, 10,95 % -pinen, 7,38 % -pinen, 6,26 % borneol, 4,33 % bornil acetat, 4,27 % camfor, 3,50 % sabinen, 3,40 -terpineol, 2,29 % germacren D-4-ol, 1,96 % -cadinol, 1,87 % cariofilen, 1,78 % r-elemen, 1,45 % camfen, 1,34 % cariofilen oxid, 0,98 % cis- terpineol, 0,91 % terpinen-4-ol, 0,88 % -terpinen, 0,85 % cadinen, 0,83 % p-cimen, 0,76 % tau-muurolol, 0,75 % mirtenol, 0,65 % pinocarvon, 0,40 % transpinocarveol, 0,40 % cubenol, 0,37 % farnesen, 0,32 % -cariofilen, 0,30 % nerolidol, 0,26 % fenchil acetat i 0,25 % trans- -ocimen. Detalii... ACHILLEA LEPTOPHYLLA Bieb Analiza uleiului volatil efectuat de Burzo .a. (nepublicat) au relevat prezena urmtorilor componeni -elemen, 5,77 % camfor, 9,13 % eucaliptol, 4,49 % borneol, 3,28 % verbenol, 2,81 % camfen, 2,04 -terpinil acetat, 1,92 % terpinen-4-ol, 1,83 % -terpineol, 1,83 % germacren D, 1,38 % Pinen, 1,32 % trans- -terpineol, 1,19 % cariofilen, 1,14 % cis- -terpineol, 0,87 % Terpinen, 0,79 % bornil acetat, 0,76 % -pinen, 0,64 % pcimen, 0,59 % cariofilen, 0,57 % trans-crizantenil acetat, 0,55 % -terpinen, 0,52 % sabinen, 0,48 % trans-geraniol, 0, 0,46 % r-Elemen, 44 %

geranil acetat, 0,46 % carvon, 0,39 % ciscarveol, 0,35 % eugenol, 0,33 % metil eugenol, 0,26 % triciclen i 0,12 % trans-carvil acetat. Detalii... ACHILLEA OCROLEUCA Ehrh. Burzo .a. (nepublicat) au constatat prezena in uleiul volatil obinut din aceast specie, prezena urmtorilor componeni: 29,12 % eucaliptol, 6,62 % verbenol, 5,69 % izoborneol, 4,45 % germacren D, 4,15 % -terpinen, 3,71 % elemeol, 3,68 % camfor, 3,32 % -terpineol, 3,20 % terpinen-4-ol, 2,57 % trans-nerolidol, 2,43 % geranil format, 1,75 % r-eudesmol, 1,53 % bornil acetat, 1,35 % linalol, 1,30 -eudesmol, 1,30 % transcrizantenil acetat, 1,26 % selinen-4-ol, 1,19 % -cariofilen, 1,16 % crizantenon, 1,14 % eugenol, 1,14 % terpinen, 1,12 % -pinen, 1,10 % camfen, 1,02 % sabinen, 0,87 % izogeraniol, 0,83 % -pinen, 0,71 % cariofilen oxid, 0,68 % -terpinen, 0,54 % rElemen, 0,53 % -elemen, 0,51 % geranil acetat, 0,44 % linalil izovalerat, 0,44 % trans.caren-4ol, 0,38 % geraniol, 0,31 % viridiflorol, 0,28 % terpinolen, 0,21 % neril acetat i 0,18 % ciscarveol. Detalii... ACHILLEA SETACEA Waldst. et Kit. Uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii, conine dup Burzo .a. (nepublicat), urmtorii componeni: 27,04 % eucaliptol, 26,36 % r-eudesmol, 9,30 % borneol, 3,48 % -terpineol, 3,13 % izogeraniol, 2,94 % -terpinolen, 2,63 % sabinen, 2,58 % cubenol, 1,91 % germacren D, 1,83 % cariofilen oxid, 1,65 % terpinen-4-ol, 1,61 % linalol, 1,27 % -pinen, 1,10 % -cadinen, 1,05 % camfor, 0,87 % trans-nerolidol, 0,86 % neril-acetat, 0,78 % -pinen, 0,74 % -terpinen, 0,72 % camfen, 0,64 % patchoulen, 0,56 % terpinen, 0,41 % -cariofilen, 0,41 % eugenol, 0,32 % -farnesen, 0,31 % linalol oxid, 0,29 eudesmol, 0,28 % -thujen, 0,27 % -citral i 0,23 % nerol. Detalii... ACHILLEA PTARMICA L. Ulei volatil: nu dispunem de date privind compoziia lui chimic.

Poliine: pontica-oxid, tridecatrien-(1,3,5)-triin(7,9,11)-cis-dehidromatricaria ester. Alcamide: trans-dehidromatricaria-butilamid. Aciune terapeutic. Antispastic - datorit tridecatrien-(1,3,5)triin-(7,9,11)-cis-dehidromatricaria ester; antiinflamatoare, imunostimulatoare prin poliine; stimulent a secreiilor glandelor exocrine - prin pontica-oxid (interpretarea noastr a compoziiei chimice), stimulant al tranzitului intestinal. Utilizri (neverificate, nedemonstrate). Afeciuni digestive (anorexie, grea, vom, diaree, flatulen), afeciuni ale tractului urinar, dureri reumatice, astenie nervoas. Precauii i reacii adverse. Posibile alergii dermice (poliine). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACONITUM TAURICUM Wulf. Denumire popular: Iarb rea Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarba bubii, Omag Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Helleboroideae Caractere morfologice Plant peren cu rizom in sol; tulpina inalt de 10-60 cm, dens foliat pan sub inflorescen; frunze alterne, palmat-divizate avand segmentul mijlociu mult ingustat la baz; flori hermafrodite grupate in raceme dense; perigon violet inchis, zigomorf, cu tepala suprtioar transformat intrun coif mai lat decat inalt, ingustat treptat intr-un rostru; inflorirea in august-septembrie;fruct multiplu polifolicul cu semine aripate pe muchii. Ecologie i rspandire Specie mezoxerofil, calcifil, frecvent din etajul boreal pan in cel subalpin pe soluri scheletice, locuri ierboase, stancoase. Detalii...

Organe utilizate Compoziia chimic Alcaloizi nor-diterpenici (0,5 1,5 %): aconitin (alcaloid principal) i alcaloizi secundari mezaconitin, hipaconitin, N-dezetilaconitina, oxoacanitin, pseudoaconitin, napelin, neolin, neopelin (diterpenici), magnoflorin (aporfinic). Se gsesc sub form de sruri ale acidului aconitic i se intalnesc i in partea supraterestr (0,2 1 %) sau in semine (1 %). Aciune terapeutic Aconitina: analgezic, antitusiv, antitermic (hipotermizant, febrifug). Hipaconitina are aciune mai intens decat aconitina. La inceput acioneaz ca excitant, apoi paralizeaz terminaiile nervoase (motorii i senzitive) periferice i centrii bulbari, rrete ritmul respirator. Prin disociere auriculo-ventricular, in doze mici reduce bradicardia i hipotensiunea, in doze mari efect inotrop pozitiv urmat de tahicardie, aritmie i stop cardiac, deoarece crete permeabilitatea pentru Na+ i intarzie repolarizarea. Efectele sale se apropie de cele induse de ali compui neurotoxici care acioneaz la nivelul canalelor de sodiu (graianotoxina I din sscoara unor specii de Daphne i batracotoxina din pielea salamandrelor). Importana Foarte toxica Utilizare Diesterii au efect analgezic pe animale de experien. La om produc anestezie. Administrai oral sunt activi in cateva minute. Tuse uscat, neproductiv, nevralgii de trigemen (faciale) i intercostale, mialgii, reumatism muscular i articular, artrite, gut, pericardite uscate, pleurezii, febr, inflamaii seroase ale pielii, migrene. Homeopatie Afeciuni inflamatorii acute, palpitaii cardiace insoite de anxietate, nevralgii periferice. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse

Produsul este foarte toxic. Primul simptom al intoxicaiei const in furnicturi ale buzelor, limbii, gatului, degetelor de la maini i picioare, care se extind pe toat suprafaa corpului i se schimb in senzaie de furie, angoas, vertij, miastenie, paralizie, scderea tensiunii, tulburri vizuale (imagini colorate in galben sau verde). Temperatura corpului descrete repede i se instaleaz starea de ru, vom, diaree i diurez. Respiraia devine neregulat i btile inimii rare i aritmice. Sunt caracteristice durerile intense. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Doza letal este de 1 2 g produs vegetal. Intoxicaia poate aprea chiar la doze terapeutice. Moartea poate surveni in 6 ore prin insuficien cardiac i asfixiere. Prim ajutor: golirea coninutului stomacal, meninerea pacientului la cldur, susinere cardio-vascular i pulmonar, administrare de calciu, magneziu i atropin pentru inlturarea bradicardiei, lidocain pentru inlturarea aritmiei, respiraie artificial, analgezice (neopioide). Conservare Tuber Aconiti se pstreaz in locuri uscate, ferite de lumin i insecte, la Venenum. Cultivare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini, cu cazmaua, in timpul infloritului Valorificare Alte specii Alte specii de Aconitum: ACONITUM VULPARIA Rchb. Sin. A. lycoctonum Auct. Specie cu flori galbene, frecvent prin zonele montane europene. ACONITUM CARMICHAELI Debx. Utilizat in medicina tradiional chinez. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACORUS CALAMUS L. Denumire popular: Obligean

Sinonime tiinifice: Acorus calamus L., var. americanus WULFF - american (diploid); Alte denumiri populare: Albigean, Buciuma, Calamar, Calamuz, Clin, Calm, Calmen, Calme, Calmus, Calmuz, Clmeaz, Colm, Crin de ap, Paporotnec, Papur roie, Speriban, speriban trcat, Speteaz, Speteaz pestri, Speteaz trcat, Spetejoar, Spiriban, Tartarachi, Trestie mirositoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Arecidae Ordinul: Arales Familia: Acoraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rizom orizontal, gros, crnos, lung pan la un metru; tulpina erect, 4-muchiat, de 60-120 cm; frunze liniare, de circa 2 cm lime i peste 60 cm lungime; flori verzui sau verzuiglbui, mici, grupate in spadice erect-patent de 5-10 cm lungime; inflorirea mai-iulie; fructul bac roie, alungit. Ecologie i rspandire Specie higrofit, subtermofit, introdus in cultur i naturalizat; sporadic in zona pdurilor de stejar-subetajul gorunului i in Delt, pe malul apelor, mlatini, stufriuri. Detalii... Organe utilizate Partea plantei cu importan practic o reprezint rizomii, care se recolteaz in lunile septembrie octombrie i care conin uleiuri volatile cu compui aromatici fenilpropanici. Compoziia chimic Difer in funcie de chemotip (grad de poliploidie) i de organul plantei. Rizomi: uleiuri volatile (2 6 pan la 9 %) acumulate in celulele secretoare dispersate in parenchimul cortical, taninuri (34 %), heterozide amare (acorin = 0,6 1 %), amidon, dextrine, mucilagii, colin, rezine, chinone (2,5dimetoxichinon), lignani (acoradin).

Uleiul volatil: -azaron = cis-izoazarona (constituent dominant), - i -azaron, gurjune, acoron (gust amar), ZZ-deca-4,7-dien-al. In funcie de chemovarietate constituentul dominant poate fi in cantitate de 80 96 % in varietatea indian, tetraploid (unde este insoit de cis-izoeugenol metileter) i de pan la 13 % in varietatea european. Obligeana american este total lipsit de -azaron. Ali constitueni Derivai fenilpropanici. - i -azarona, acoradina (dimer al -azaronei). Derivai monoterpenici: camfen, p-cimen (hidrocarburi), linalol, -terpineol (alcooli), ZZ-deca-4,7-dien-al (aldehid - imprim miros). Derivai sescviterpenici: -selinen, -gurjunen, , -cadinen, calamenen (hidrocarburi), cadinol, calamendiol (alcool); iobunone = shiobunone (artefacte provenite din acoragermacrona iniial - termolabil i antrenabil cu vapori de ap), acorenon i calamenon. (cetone), acoron i izoacoron (dicetone cu structur spiranic, volatile, amare). Aldehide: azaronaldehida (0,2 6 % in A calamus L. var. angustatus Bass. Asaroniferum). Dup Mazza (1995) uleiul volatil de Acorus conine: acorenona 8,12 %, -gurjunen 6,74 %, izoshyobunon 6,25 %, -azaron oxid 5,24 %, calamendiol 5,21 %, -selinen 3,84 %, calacoren 3,55 %, calamusenon 3,24 %, camfor 3,17 %, shyobunon 2,59 %, -cadien 1,74 %, camfen 1,50 %, p-cimen 1,38 %, 6-epi-shyobunon 1,24 %, linalool 1,11 % i preisocalamendiol 1,02 %. In concentraii de sub 1 % au fost identificai urmtorii componeni: spatulenol, (Z) , humulen, -acoradien, metil isoeugenol, (E)anetol, -gurjunen, 2,6-di-epi-shyobunon, limonen, elemol, (Z)- -ocimen, -pinen, trans-pinocarvyl acetat, cedrol, -sesquifelandren i -pinen. Nawamaki i Kuroyanagi (1996) au identificat in extractul metanolic de Acorus prezena sesquiterpenelor dintre care 8 au fost noi sesquiterpene. Acestea au avut un efect inhibitor asupra procesului de germinaie a seminelor.

In organele aeriene: acid ascorbic, mucilagii, rezine, saponine, tanin, sitosterol, acid oxalic, acid palmitic. Pigmenii din organele aeriene sunt reprezentai de: calcone. Uleiul volatil extras din organele aeriene conine: -curcumen, acoragermacron, -humulen, -terpinen, -terpinen, -terpineol, ylangen, borneol, curcumen, borneol, -azaron, -terpinen, izocalamendiol, metil-cavicol, metil-eugenol, mircen, ocimen, selinen i trans-anetol calamusenon, tropon, acoragermacron, acorenol, acid acoric, calacon, calamendiol, calamenon, izocalamendiol, izocalamusenon. Aciune terapeutic Stomachic i carminativ (tonic-amar), antibacterian, insecticid, fungicid rizomii; antispasmodic = antispastic, antiinflamatoare (gastroenterorenal), sedativ SNC (prin cis-izoazaron), antibacterian, fungicid, insecticid, antiagregant-plachetar, revulsiv = vasodilatatoare uleiul volatil. In aplicaii externe efect hiperemiant. Importana Medicinala Utilizare Afeciuni ORL (tonsilite = amigdalite, sinuzite), respiratorii (bronite catarale uleiuri volatile cu iobunone), gastrointestinale (anorexie, gastrite, ulcere hipoacide, insuficiene digestive hepatobiliare, enterocolite spastice, dispepsie ulei cu azarone), reno-urinare (congestirenale dup intoxicaii, cistite ulei cu azaron), locomotorii (reumatism, gut), neurologice (nevralgii), dermice (micoze). Eficacitatea extractelor coninand i ulei volatil (cu proprieti insecticide datorate mai ales prezenei azaronelor = 2,4,5trimetoxipropenilbenzene) a fost de 40 % fa de malation, piretrine sau timol. Jiyavorranant .a (2003) au constatat c extractele in diclormetan cu concentraia de 0,4 % au

avut cea mai bun eficacitate in distrugerea larvelor de Plutella xylostella. Mungkornasawakul .a. (2002) au studiat efectul extractelor in diclormetan, obinute din rizomul acestei specii, asupra unor patogeni cum sunt: Alternaria, Fusarium, Botrytis i Septoria. S-a constatat c procesul de cretere al acestor patogeni a fost complet inhibat de soluiile cu concentraia mai mare de 0,10 %, iar principalul compus activ a fost beta-azarona. Uleiul volatil are proprieti insecticide, care se datoreaz mai ales prezenei azaronelor (2,4,5trimetoxipropenilbenzene). Eficacitatea acestor extracte a fost de 40 % fa de malation, piretrine sau timol. Jiyavorranant .a (2003) au constatat c extractele in diclormetan cu concentraia de 0,4 % au avut cea mai bun eficacitate in distrugerea larvelor de Plutella xylostella. Mungkornasawakul .a. (2002) au studiat efectul extractelor in diclormetan, obinute din rizomul acestei specii, unor patogeni cum sunt: Alternaria, Fusarium, Botrytis i Septoria. S-a constatat c procesul de cretere al acestor patogeni a fost complet inhibat de soluiile cu concentraia mai mare de 0,10 %, iar principalul compus activ a fost beta-azarona. Alte utilizri: Uleiurile volatile se utilizeaz i in industria parfumurilor, pentru aromatizarea lichiorurilor i a tutunului, precum i ca insercticid. In industrie se folosesc rizomii pentru fabricarea lichiorurilor, a unor parfumuri, medicamente (Ulcerotrat), ap de gur i pastei de dini. In medicin veterinar se folosete pentru tratarea anorexiei i ca stimulent gastric. In agricultur prezint importan rizomii, care se pun in depozitele unde se pstreaz orezul, indeprtand insectele. Toxicitate Datorit cetonelor uleiurile volatile sunt neurotoxice i abortive. Contraindicaii Sugari, copii, femei gravide, bolnavi de epilepsie. Precauii i reacii adverse

Se va evita folosirea de lung durat a uleiului volatil cu azaron = cis-izoazaron (sortul indian conine 80 %), deoarece sunt posibile efecte mutagene (W. Gogglelmann i colab., 1983) i carcinogene (tumori duodenale observate pe obolanii tratai cu obligean indian, neclarificate suficient la om - J. M. Taylor i colab., 1967; M. A. Gross i colab., 1970; R. T. Habermann i colab., 1971; tumori hepatice dezvoltate la oareci), alterri cromozomiale (G. Abel, 1987). Din aceste motive FDA (Food Drugs Administration) a interzis prepararea i comercializarea produselor pe baz de obligean in SUA. Ele sunt autorizate in Europa (limita maxim tolerat in beta-azaron este de 0,1 mg/kg de butur alcoolic i de 1 mg/kg pentru aromatizanii biscuiilor aperitivi). Remarcm rapiditatea cu care azaronele se izomerizeaz la lumin i necesitatea alegerii varietilor utilizate ca materie prim. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie (uz intern), extracte uleioase i hidroalcoolice din rizom in industria agroalimentar i pentru bi; oleosol (soluie de ulei volatil 1 10 % in ulei de floarea soarelui sau de msline). Conservare Produsul intreg se conserv maximum 18 luni, iar pulberea de rizom cel mult 24 de ore. Cultivare Planta prefer soluri foarte umede (crete prin bli, mlatini, la marginea apelor curgtoare i prin anuri) cu un pH de 5,5-7,5 i cu o poziie insorit. Rezist pan la -25oC. Se rspandete uor prin intermediul rdcinii i devine rapid stabil. Se gsete in zona inundabil a Dunrii i in Delt. In ara noastr se cultiv o populaie de obligean cunoscut sub numele de De Bega. Cultura se amplaseaz pe terenuri umede, in parcele delimitate intre ele de digulee inalte de 30 cm, pentru a se putea face inundarea in timpul

vegetaiei. Se inmulete prin segmente de rizomi, cu 2-3 muguri. Se planteaz toamna (octombrie), la distane de 60 cm intre randuri, 30 cm pe rand, la adancimea de 8 cm. Pentru un hectar sunt necesare 50-60 mii fragmente de rizomi. Primvara, dup apariia plantelor culturile se inund cu un strat de 4-5 cm ap, fr ca plantele s fie complet acoperite i se menine astfel tot timpul vegetaiei (cu intreruperi scurte pentru plivit i prit). Se procedeaz de asemenea la combaterea buruienilor de 2-3 ori in cursul vegetaiei. Toamna, apa se evacueaz din cultur, iar in primvara anului II dup afanarea solului printre randuri i pe rand, se introduce din nou ap in cultur asemenea primului an. Recoltarea se efectueaz in anul al doilea, toamna dup evacuarea apei i zvantarea terenului, iar la hectar se obine o producie de 25-30 q rizomi deshidratai. Mod de cultivare: Plantarea bucatilor de rizomi de 5-6 cm lungime, in luna octombrie, 50000 buc/ha, distanta: 60 cm intre randuri, 30 cm intre plante pe rand si 6-8 cm adancime Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi, scoatere cu cazmaua in toamna primului si celui de-al doilea an de vegetatie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ACTAEA SPICATA L. Denumire popular: Orbal Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Orbal, Buruian de orbal, Buruian de orban, Cristof, Cristofoare, Cristofor, Cristofor, Cristoforea, Cristofori, Hristofoar, Hristofori, Iarba cristoforului, Iarba fiarelor, Iarba lui Hristofor, Iarba orbalului, Iarba Sf. Cristofor, Iarba tlharului, Iarb de orbal, Iarb de orban, Mura pdurii, Mur de vite, Orban Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoilidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae

Subfamilia: Helleboroideae Caractere morfologice Plant erbacee peren, inalt de (20) 40-70 cm. In sol prezint un rizom viguros, cu miros neplcut. Tulpina este ramificat, glabr. Frunzele mari, lung peiolate, au limbul 1-3 lobat sau sectat, pe margine acut biserat, iar in dreptul nervurilor cu peri rari. Florile mici, actinomorfe, sunt dispuse in raceme simple, scurte, terminale sau axilare; inveliul floral caduc, alctuit din 4-6 tepale albe; prezint numeroase stamine cu filamente albe sau violet, mai lungi decat inveliul floral. Fructul bac neagr, lucioas cu semine semisferice, slab turtite, brune. Ecologie i rspandire Specie mezo-higrofil, mezo-euritrof, intalnit sporadic in pduri din etajul gorunului pan in cel boreal, in buruieniuri, pduri, locuri umbroase. Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei plante conin: alcaloizi izochinolinici: magnoflorin, corituberin, glicozide triterpenice, saponozide, acizi organici: acid trans-aconitic, derivai fenil propanici: actein = acteozid = verbascozid. Aciune terapeutic Antituberculostatic (inhib creterea bacilului Koch = Mycobacterium tuberculosis); emetic i purgativ (utilizri neaprobate); hipoglicemiant (acteozida inhib aldozo-reductaza) i antiinflamatoare i antialergic (prin inhibarea 5-lipoxigenazei = 5-LO acteozida reduce formarea hidroperoxizilor i a leucotrienelor factori proinflamatori). Importana Toxica Utilizare Homeopatie Antireumatic in afeciuni articulaiilor mici. Alte utilizri: Extractele obinute din fructe, coloreaz esturile in negru, in cazul in care s-a utilizat ca mordant aluminiul. Toxicitate Contraindicaii

Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Diluii ale tincturii mam. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Rasad, obtinut in straturi reci primavara sau toamna, repicat si transplantat in camp in urmatorul an, primavara tarziu (viabilitate scazuta a semintelor) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ADIANTHUM CAPILLUS VENERIS L. Denumire popular: Prul lui Venus Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Prul fetei, Aspenchiu, Buricul vinerei, Buruian de bub neagr, Prul fetei miele, Prul Maicii Domnului, Prul Maicii Precistei, Prul orfanei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Pteridophyta Subincrengtura: Clasa: Polypodiopsida Subclasa: Ordinul: Polypodiales Familia: Adiantaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o ferig polipodiacee utilizat mai mult in scop ornamental. Ecologie i rspandire Plant cultivat, originar din zona tropical. Organe utilizate Pentru uz medicinal se utilizeaz frunzele recoltate in lunile iunie septembrie cu rizom i rdcini (Capillorum veneris herba). Compoziia chimic Flavonozide (rutozid, kaempferol-3-sulfat, kaempferol-3,7-diglucozid, izoquercetin, astragalin), taninuri, proantocianidoli, acizi fenolici (esteri

ai acizilor hidroxicinamic, cafeic, cumaric - 1cafeoilgalactozo-6-sulfat, 1-cafeoilglucozo-3sulfat, 1-p-cumaroilglucozo-2-sulfat i 1pcumaroilglucozo6-sulfat), acid chinic, acid shikimic = ichimic, glucide (mucilagii), sterolii (stigmasterol, campesterol i -sitosterol), triterpenele (adianton, 21-hidroxiadianton, 7-fernen), izocumarine (capilarin). Culoarea frunzelor este determinat de prezena pigmenilor clorofilieni i a flavonozidelor. Aciune terapeutic Demulcent, expectorant, emenagog, vermifug (prezen posibil a derivailor floroglucinolici). Importana Medicinala, toxica Utilizare Afeciuni respiratorii (bronit, tuse convulsiv), dismenoree i in alcoolism uz intern. Sub form de cataplasm se folosete pentru tratarea exemelor, infeciilor i leziunilor. Alte utilizri: Este folosit pentru colorarea prului in brun i la obinerea unor lacuri pentru creterea prului. Toxicitate Abortiv (proprieti emenagoge). Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie i sirop. Conservare Ferit de lumin. Cultivare Prefer o umiditate ridicat atat in sol (dar cu un drenaj bun), cat i in aer, iar in privina luminii iubete lumina, dar nu locurile de plin soare. Sporii trebuie semnai (imediat ce au ajuns a maturitate) pe un substrat bogat in humus i sterilizat, iar pentru asigurarea umiditii vasele trebuie acoperite cu material plastic. Germinarea are loc in 6 sptmani, iar plantarea afar se realizeaz numai dup ce plantele au cel puin 2 ani i numai

intr-o poziie bine adpostit. Divizarea se realizeaz primvara i toamna. Este o plant ornamental. Mod de cultivare: Prin spori, in spatii protejate, transplantare dupa 2 ani Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze si rizomi Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ADONIS VERNALIS L. Denumire popular: Ruscu primvratic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bulbuc, Buruiana calului, Buruian de talan, Buruian neagr, Chioara ginii, Cocoei, Cocoei de cmp, Dedini, Dedi, Dediei galbeni, Dedii, Iarb de talan, Ruscu, Ruscu de primvar, Scntei, Spn, Spin, Spn, Spn de deal, Spnz, Spnz albastru, Spnz de cal, Spnz de vite, Spnz galben, Spren, Sprenuri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice Plant peren cu rizom gros, tare i numeroase rdcini fibroase, bruniu-negre; tulpina glabr, inalt de 10-40 cm, cu lstari sterili lipsii de frunze bazale; frunze alterne, de 2-4 ori penat-sectate, segmentele ingust-liniare, sub 1 mm lime; flori hermafrodite, solitare, cu 5 petale lat-ovate, brunmembranoase, proase i 10-20 petale galben-aurii, lucioase; inflorirea in aprilie-mai; fruct multiplu poliachen, achene scurt-proase cu rostru incovoiat. Ecologie i rspandire Specie xero-xeromezofil, termo-subtermofil, frecvent in pajiti din zona stepei pan in etajul gorunului. Detalii...

Organe utilizate Organele aeriene Compoziia chimic In scop medicinal se utilizeaz organele aeriene care conin: proteine (14 %), pentozani, rezine, fitosteroli, baze azotet (colin, timin), acid aconitic, fitosteroli, acizi fenolici (acid clorogenic, acid cafeic), amide (asparagin), acizi organici (acid citric), glucide (ramnoz, pentozani), acizi grai (acid linoleic, acid oleic, acid palmitic), glicozide (strofantidin C23H32O6), polialcooli (adonitol), alcaloizi (berberin), glicozizi: cimarin (C30H44O9) Organele aeriene mai conin heterozide cardiotonice: adonitoxigenin, adonitoxozid, acetil-adonitoxozid, adonitoxin, adonitoxol, adoniverdinaz, adonivernozid, cimarozid, strofantozid, vernadigin. Dintre subnstanele steroide au fost identificate: strofatogenina, fukujusona, lineola, izolineolona, 12-benzoil-lineolona i 12-nicitenoil-lineolona. Pigmenii flavonoizi sunt reprezentai de: adonivernit, quercitrin, 8-hexitil-luteolinmonoxilozid, luteolinxilozid, orientin-2- -Dxilopiranozid. Organele acestei plante conin dimetil-2,6-pbenzochinon (C8H8C2) care este un colorant pbenzochinonic. Evdokimov (1979) a identificat in Adonis leiosepala C-glicozilflavonoizi aa cum este: orientin 2"-O-xilozid-ul. " Aciune terapeutic Extractele au aciune cardiotonic, diuretic, vasoconstrictoare i sedativ. Importana Medicinala, toxica Utilizare Se utilizeaz in caz de hipotensiune, constipaie i pentru tratarea anginei pectorale Frunzele i partea apical a plantei conin substane biologic active: glicozizi cardiotonici care dilat vasele coronariene. Alte utilizri: Toxicologie: planta proaspt sau uscat toxic.

Medicin uman (popular): rdcinile fibroase plmdite in rachiu pentru dureri de cap sau in vin pentru durerile date de hernie. Medicin veterinar (popular): rdcina pentru tratarea dalacului". Apicultur: specie melifer, ofer culesuri de nectar i polen. Ornamental: pentru grdini, balcoane decorativ prin flori i port. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta crete bine pe orice tip de sol, cu umiditate corespunztoare, bine drenat i in condiii de soare sau semiumbr. Inflorirea plantei este favorizat in condiii insorite de mediu. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, coasa sau cositori mecanice la 5-7 cm deasupra coletului, cand plantele sunt in plina floare Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AETHUSA CYNAPIUM L. Denumire popular: Ptrunjelul cainelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ptrunjelul cinelui, Bucini, Cucut mic, Ptrnjelul cinelui, Ptrnjel cinesc, Ptrnjic, Ptrunjel de cmp, Ptrunjic, Petringei cineti, Petringelul cinelui, Petrinjel cinesc, Petringic, Petrinjeii cinelui, Petrinjic, Petrunjel slbatic, Petrunjic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice

Plant erbacee anual sau bisanual, glabr, cu rdcina subire, pivotant, alburie. Tulpina inalt pan la 150-200 cm uor muchit, striat, fistuloas, ramificat la baz sau numai in partea superioar. Frunzele sunt de 2-4 ori penat sectate, triunghiulare, varzi inchis pe partea superioar, mai deschise i lucitoare pe partea inferioar. Florile grupate in umbele lung pedunculate, lipsite de involucru sau, rar, cu 1-2 foliole; involucelul are de obicei 3 foliole, liniare sau filiforme, lung ascuite, cu marginea ingust membranoas; florile mici, numeroase, cu petale inegale, albe. Fructele sunt globulos-ovoidale, in seciune circulare, puternic costate, cu striaiuni roiatice. Ecologie i rspandire Specie sporadic din zona stepei pan in etajul fagului, in locuri cultivate i ruderale, la margini de pdure, tufriuri, zvoaie. Specie mezomezohigrofit. Organe utilizate Compoziia chimic Atat organele aeriene, cat i cele subterane conin: acetilene, alcaloizi (2 3 ppm), cynopin, aetusinoli A, aethusanol B i aetusin. Aetusinul este inrudit cu cicutoxina, avand un efect toxic. Aciune terapeutic Sedativ, stomahic. Importana Foarte toxica Utilizare Se utilizeaz in tratamentele gastrointestinale, convulsi i daree. Extractele din aceast plant, utilizate n doz mai mare produc grea i senzaii de vom, in timp ce simptomele severe includ convulsii, oprirea respiraiei i chiar moartea. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara devreme

Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AESCULUS HIPPOCASTANUM L. Denumire popular: Castan slbatic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Castan porcesc, Aghistin, Castan, Castan de cai, Castan de India, Castanul calului, Castanul porcului, Ghistin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Sapindales Familia: Hippocastanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 30m; ritidomul format timpuriu este cenuiu negricios, solzos; lujerii anuali groi, bruni, cu muguri lucitori, mari, cleioi; frunzele opuse, lung peiolate, palmatcompuse, cu 4-7 foliole sesile, mari, dublu crenat-serate pe margini; flori poligame, zigomorfe, albe ptate cu rou, grupate in inflorescene mixte, paniculiforme, erecte, dispuse terminal; inflorete in aprilie-mai; fructul capsul cu numeroi ghimpi moi; se deschide in 3 valve i conine 1-3 semine mari, sferic turtite, brune, lucitoare, la varf cu o pat glbuie sau brun-cenuie. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca ornamental, originar din peninsula Balcanic. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz scoara i seminele uscate la soare, care conin cumarine . Compoziia chimic Principalii componeni extrai din semine sunt: amidonul (30 60 %), proteinele (8 11 %), lipide (5 %), gliceridele, saponinele triterpenice (5 26 %) de tipul aescinei, taninurile, acidul tiglic, cumarinele (esculozid i fraxozid),

triterpenele (baringtogenol C i D), cumarine (acid angelic, esculin, esculetin, fraxetin, fraxin), glicozizi (aesculetin), triterpene (barringtogenol), alcaloizi (escin), compui alifatici (acid tiglic). Dintre acizii grai a fost identificat prezena: acidului linoleic, acidului palmitic i acidului stearic. Principalii steroli identificai in seminele de castan sunt: stigmasterolul, -spinasterolul i -sitosterolul. Yoshikawa .a. (1996) a identificat prezena saponinelor triterpenice: escin Ia, Ib, IIb, IIa, IIb, IIIa, IV, V i VI and izoescin Ia, Ib and V, criptoescigenin, care s-a constatat c au activitate antiinflamatorie, iar in experienele cu oareci s-a constatat c inhib transferul glucozei din stomac in intestinul subire i intensific tranzitul intestinal. Seminele conin 25 compui flavonoidici dintre care se pot meniona: kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucozido-xilozido-glucozid, quercetol-3-xilozido-glucozido-3'-glucozid, quercetol-3-3'-diglucozid, quercetol-3,4'diglucozid, quercetol-3-ramnozid, quercetol4'glucozid i kampferol-3-ramnozid i proantocianidine cum sunt: epicatechina, epicatechin-(2 7,4 8)epicatechin. Buchbauer .a. (1994) au determinat in compoziia chimic a inveliului castanelor urmtorii compui: 3-hexenol 9,20 %, 2-heptanol 5,2 %, 2heptanon 4,7 %, benzil alcool 4,10 %, 2metilbutanal 3,70 %, 2-feniletanol 3,5 %, izovaleraldehid 3,30 % i 2-octanol 3,30 %. In seminele de castan s-a identificat i prezena urmtoarelor substane: nonanal 5,30 %, 3-hexenol 5,20 %, acid nonanoic 4,60 %, benzil alcool 3,90 % i 2-heptanol 3,20 %. Florile de castan conin: tanin, adenozin, rutin, colin, precum i urmtorii pigmeni: flavone (miricetin, izoquercetin, quercetin sau/ i kampferol), flavonoli (kampferol 3-arabinozid, kampferol-3-glucozid, galangin, ramnocitrin), flavonoli metilai, glicozizi ai flavonolilor acilai i

proantocianidine. Carotenii sunt reprezentai de caroten, -criptoxantin, lutein i violaxantin. Analizele efectuate de Buchbauer .a. (1994) la uleiul volatil extras din florile de castan au evideniat prezena urmtorilor componeni: &;pinen 21,80 %, -pinen 17,20 %, camfen 11,30 %, limonen 6,10 %, 1,8-cineol 5,8 %, decanol 7,20 % i nonanal 4,30 %. Scoara de pe ramurile castanului conine: tanin (epicatechin), sesquiterpene (allantoin), alcaloizi (scopolin, escin), cumarine i glicozizi ai cumarinelor (esculetin, fraxetin, fraxin, scopoletin), pigmeni (leucocianidin, leucodelfinidin, quercetin, quercitrin). Detalii... Aciune terapeutic Escina din fructele de castan are efect inhibitor asupra acumulrii alcoolului i a glucozei in sange, stimuleaz tranzitul intestinal i are aciune antiinflamatoare. Extractele au aciune antiinflamatoare, astringent, diuretic, febrifug, narcotic, tonic, vasoconstrictoare, antioxidant i reduc retenia lichidelor in esuturi. Importana Medicinala, melifera, oleaginoasa, tinctoriala, tananta Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea bolilor circulatorii, arteritelor, varicelor, flebitelor, hemoroizilor etc. Extractele din semine se folosesc i pentru tratarea reumatismului i nevralgiei. Alte utilizri: Toxicologie: smana conine escin ce poate provoca intoxicaii. Medicina uman (popular): castanele mrunite, plmdite in spirt denaturat, ca i florile inute in petrol, folosite in tratarea reumatismului; fructele, ramurile tinere, scoara folosite pentru tratarea frigurilor", tanjilor" (hemoroizilor). Vopsitorie: scoara se intrebuineaz in tbcrie i vopsitorie.

Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Prefer solurile cu drenaj profund i tolereaz poziiile expuse, ca i poluarea atmosferic. In cursul iernii manifest o bun rezisten, dar ingheurile tarzii de primvar pot afecta creterile tinere. Suport uor transplantarea, chiar la dimensiuni mari. Semnatul trebuie efectuat imediat ce a avut loc maturarea seminelor, afar sau in condiii cu temperatur joas. Germinarea este foarte rapid i trebuie asigurat protecia fa de vremea rea. Seminele au o viabilitate foarte limitat i ca atare nu trebuie s fie lsate s se usuce. Seminele pstrate trebuie s fie puse la imbibat pentru 24 de ore inaite de a fi semnate i chiar dup acest tratament se poate s nu fie viabile. Este bine ca seminele s se aeze cu cicatriea in jos. Dac semnatul s-a efectuat primvara, plantarea la locul definitiv se face in cursul verii. Mod de cultivare: Prin seminte, semante in pepiniera, transplantat in camp distanta 10 - 12 m intre pomi pe rand si intre pomi Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Scoarta de pe ramuri tinere, manual, taiata in fragmente - Frunzele fara cozi, manual, mai - iunie - Semintele, manual, septembrie-octombrie. Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AGRIMONIA EUPATORIA L. Denumire popular: turi mare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: aspiroar, boitorean, buruian de friguri, canipoal, coada racului, cornel, dumbravnic, glbnare de germe, lipici, mtcu, scai mrunt, sora fragilor, turicioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Rosoideae Caractere morfologice Plant peren, rizom scurt, } tarator, simplu sau ramificat. Tulpina inalt de (10)30-100 cm, obtuz costat sau rotund, ramificat spre varf, moale proas, } glanduloas. Frunze toate tupinale, cu 5-9 foliole mari, sesile, eliptice pan ovate sau rombice, } rotunjite la baz, pe margini 613-inciz dinate pe fiecare parte, pe fa inchis verzi, dispers alipit proase, pe dos deschis verzi, cenuiu pubescent pan la tomentoase, cu } glande sesile. Flori scurt pedicelate, petale galbene, obovate sau obcordate. Fructe nucule, cu receptacul la maturiatte aplecat. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Sporadic din zona de step pan in etajul fagului, margini i rariti de pdure, tufiuri, locuri ruderale pe soluri afanate; specie mezofitxeromezofit, heliofil ctre heliosciadofil. Detalii... Organe utilizate Organele plantei utilizate in scop medicinal sunt florile i frunzele recoltate in lunile iunie august. Compoziia chimic Principalii componeni chimici identificai in frunze sunt: uleiurile volatile, tanin (5 8 %), taninuri hidrolizabile (agrimonin, agrimoniin, oenotein B), catechine (2,6 %), cumarine, pirone (agrimonolid), gome, vitamine (tiamin), triterpene (1,5 %), acizi grai (acid palmitic, acid stearic) i triterpene (acid ursolic - 0,6 %). Frunzele conin pigmeni flavonoizi: apigeninglucozid, luteolin-glucozid, quercitrin, izoquercetin, izoquercitrin, quercetin-glucozid. Bilia .a. (1993) au identificat in organele aeriene ale speciei Agrimonia eupatoria un nou glicozid

flavonic: kampferol 3-ramnozid, alturi de kampferol, kampferol 3-ramnozid i kampferol 3-rutinozid, luteolin-glucozid, quercetin-glucozid i quercitrin. Pe ambele suprafee ale frunzelor, dar mai ales pe cea inferiar, se gsesc peri secretori scuri, cu glanda uni sau pluricelular. Scoara de pe tulpinile acestei plante conine: poliglucide, flobafene, diterpene (acetilamarolid, allantoin, amarolid, quassiin, shinjulacton A) i saponine. Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast plant au efect astringent, colagog, diuretic, hepatic, tonic i vulnerar. Importana Medicinala Utilizare Extractele se utilizeaz in tratarea icterului i a afeciunilor hepatice, pentru tratarea diareii i a hemoroizilor. In rdcinile acestei specii Kasai .a. (1992) a identificat trei derivai ai catechinei care au activitate antibacterial Cercetrile efectuate de Miyamoto .a. (1997) au evideniat c taninurile hidrolizate extrase din plantele de Agrimonia pilosa au o activitate anticancerigen, inhiband formarea tumorilor. Aceast activitate a fost identificat la dimerii: agrimoniin i oenotein B, precum i la unii trimeri i tetrameri. . Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Crete pe diferite tipuri de soluri, dar prefer solurile calcaroase. Se dezvolt bine in condiii de umbrire uoar, dei prefer locuri de plin soare.

Diseminarea seminelor se realizeaz uor prin intermediul animalelor de a cror blan acestea se prind i in consecin acestea germineaz i cresc in noile locuri. Semnatul se poate face primvara sau toamna, germinarea are loc in 2-3 sptmani la temperatura de 13oC, iar rata germinrii poate fi mai redus mai ales dac seminele au fost pstrate anterior. O stratificare la temperatur joas este benefic, dar nu absolut necesar. Dac semnatul s-a efectuat in vase, plantulele se scot afar cand sunt suficient de mari pentru manipulare i se planteaz la locul definitiv primvara tarziu sau la inceputul verii. Se pot diviza in toamn, urmand a se planta cu uurin in locurile definitive. Mod de cultivare: - Rasad semanat primavara, repicat si plantat in camp - Semanat direct in camp primavara - Despartire de tufa toamna (germinatie scazuta a semintelor) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, taiere cu secera a partii foliate, la inceputul infloririi nelignifiate iunie-iulie Valorificare AGRIMONIAE HERBA IARB DE TURI MARE 1. Flux tehnologic: 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial; - mas de condiionare; - tocator Winicker, echipat cu cuit transversal i dotat cu sistem de sitare vibrator, echipat cu sitele avand latura ochiurilor de 6,3 i 2 mm; - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - manuale: ambalare, condiionare; - mecanice: concisare, sitare; - auxiliare: recepie, manipulare. Materiile prime: Agrimoniae Herba Iarb de Turi mare. Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie); b) ambalaje colective (cutii carton);

Utiliti : ap curent, curent electric. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 7/2002 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale - coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri din aceeai plant, altele decat iarba), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaz in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. CONCISARE SITARE Iarba de Turi mare condiionat se trece prin tocatoarea mecanica (Winicker) apoi prin sistemul de sitare vibrator (folosind site cu latura ochiului de 6,3 mm - sita I i 2 mm -sita III) pentru separarea fragmentelor de dimensiuni necorespunzatoare si a prafului vegetal obtinut. Pe parcursul operaiei se preleveaz probe din produsul concisat i sitat i se verific dimensiunile fragmentelor prin sitare in laborator. Deeul nevalorificabil rezultat se distruge conform normelor in vigoare. OMOGENIZARE - se omogenizeaz manual. Se verific parametrii calitativi ai produsului omogenizat i se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in Registrul de laborator. Produsul omogenizat este transferat in spatiul de ambalare, pentru operatia urmatoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi

de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AGRIMONIA PROCERA Wallr. Denumire popular: Turi Sinonime tiinifice: Agrimonia repens L.; Agrimonia odorata auct. non Miller Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Rosoideae Caractere morfologice Plant erbacee peren, cu tulpina robust, inalt de 40-180 cm, costat, puternic ramificat, proas, cu glande scurt pedicelate. Frunzele intrerupt

imparipenate, mari, puternic proase pe ambele fee, pe dos cu peri glandulari. Florile mari, grupate in raceme spiciforme, au receptaculul dens pros, cu mai multe randuri de ghimpi cu varful indoit; petalele galbene; inflorete in lunile VIVII. Ecologie i rspandire Intalnit sporadic din zona stepei in etajul fagului in margini i rariti de pdure, tufriuri sau locuri ruderale. Specie mezoxeromezofil, helsciadofil. Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei plante conin: tanin. Aciune terapeutic Extractele au efect antiinflamator i diuretic. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AGROSTEMMA GITHAGO L. Denumire popular: Neghin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Barba mpratului, Coroni, Curcubea, Curcubeu, Floarea cununiei, Flocoele, Flocoic, Iarba vntului, Nebunele, Nedin, Neghin de holde, Neghin neagr, Neghini, Negin, Nopti, Obsig, Trei frai ptai, Zzanie, Zizanie, Zzanie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophylliidae Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caryophylloideae Caractere morfologice Plant anual sau bisanual, inalt de 30-100 cm, cu tulpina seriaceu-proas. Frunze dispuse opus, liniare sau liniar-lanceolate. Flori mari, dispuse in monochazii au caliciul campanulat, terminat cu lacinii lungi liniare, acute ce depesc petalele; petale purpurii, ondulat-crenate la varf. Fruct de tip capsul ce se deschide prin 5 valve; semine reniforme, negre, cu asperiti aezate in randuri regulate. Ecologie i rspandire Sporadic din zona stepei pan in etajul gorunului, in cereale de toamn, rar in cele de

primvar, borceag sau lucerniere. Cultivat uneori ca ornamental. Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine: lipide, aminoacizi (orcylalanin, citrulin), ureide (alantoin i acid alantoic), saponine (gitagenin, gitagozid, gipsogenin, sapotoxin i acid agrostemmic) i acid agrostemmic.Seminele conin: lipide, proteine i saponine (gitagin). Aciune terapeutic Seninele au aciune diuretic, expectorant i vermifug. Importana Toxica Utilizare Se folosete in tratarea hidropiziei i a icterului. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp toamna sau primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AILANTHUS ALTISSIMA (Miller) Swingle Denumire popular: Cenuer Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Arbore puturos, Brnca ursului, Cenuar, Ciumac, Crucea pmntului, Lemn acru, Lemn domestic, Mastacan, Mastacin, Nelemn, Nuc puturos, Nuc slbatic, Nucar, Otar, Oetar, Oetnic, Platan, Pom nrod Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae

Ordinul: Rutales Familia: Simaroubaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu inlimea de 15 - 30m; scoara cenuiudeschis, neted; lujerii foarte groi, scurt pubesceni; frunzele alterne, imparipenat-compuse, cu 11-25 foliole fin ciliate pe margini; florile poligame, actinomorfe, pe tipul 5 avand petale mici, galben-verzui sunt grupate in panicule terminale, laxe; inflorete in mai-iunie; fructul multiplu, de tip polisamar, seminele turtite fiind dispuse la mijlocul aripii. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca ornamental, rspandit subspontan pe terenuri degradate, locuri virane, curi, la marginea localitilor, a pdurilor, in locuri insorite i pe terenuri uoare; originar din China. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale plantei conin: taninuri (12 %), lignine, celuloz, hemiceluloze, ramnoz, mucilagii, proteine (27,5 %), oleorezine, betasitostrol, chinone, alcool cerilic, acid elaidic, acid galic, ceril-palmitat, dihidroxicumarine (scopoletin) i lactone (ailantiin) in proporie de 4,9 %. Dintre pigmenii flavonoizi identificai in plantele de cenuer se menioneaz: quercetina, isoquercetina, izoquercitrina i fisetina. Dintre diterpene a fost pus in eviden prezena: ailantionei, quassiinei, shinjulactonei A i amarolidului in scoar, a ailantonei in fructe i a ailantinolului B i C in frunze. Dintre lactone au fost identificate: ailantiina i neoquassina. Kubota .a. (1996) au identificat in aceast specie dou noi quassinoide: ailantinol A i B, iar Hung (1995) a identificat 6 derivai pregnan, 2 colestan, 2 hopan, 1 lupan i 1 derivat gamaceran.

Scoara de pe ramuri conine: celuloz, flobafene, benzochinone, saponine, ceril palmitat, diterpene (ailantinon, amarolid, acetilamarolid, shinjulacton C, quassiin) i alcaloizi: canthin6-on-3-oxid, canthin-6-on (C14H8N2O). Fructele conin diterpene (ailanton), iar seminele proteine (27 %), lipide (55 59 %), ailanton. Ansari i Ali (2003) au identificat in extrasele cloroformice din semine prezena a doi noi steroli: ailantusterol A [stigmast-5,20(21)-dien3- beta-ol] i ailantusterol B [stigmast-5-en-3- beta-21diol]. Aciune terapeutic Extractele au efect antibacterial antispasmotic, astringent, bitter, depresant cardiac, diuretic emetic, emmenagog i febrifug. Importana Melifera, tananta, producatoare de lemn Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea febrei, diareei i dezinteriei. Extractele din scoar se folosesc pentru tratarea malariei. Quassinoizii au proprieti anticancerigene. Alte utilizri: Heisey (1996) a constatat c extractele apoase obinute din scoara i frunzele acestei specii conin un compus fitotoxic ailantona care in concentraie de 0,7 ml/ l inhib creterea rdcinii, avand efect de erbicid. Microorganismele din sol pot descompune aceast substan, ceea ce determin dispariia efectului fitotoxic. Apicultur: florile furnizeaz culesuri de nectar, polen de calitate superioar. Protecia mediului: utilizat pentru consolidarea taluzurilor, coastelor, trerenurilor degradate. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare

Este un arbore puternic, care suport cu succes condiii diverse, cu rezisten foarte bun la boli, tolerant la alcalinitate, inghe, uscciune, temperaturi mari, valori mari sau mici ale pHului, poluani atmosferici, soluri pternic poluate. Prefer condiii de plin soare sau o umbrire parial. Este tolerant la preciptaii anuale de 30-250 cm, temperatura medie anual de la 10-20oC i un pH de 5,5-8,0. Rezist la cel puin -15oC. De preferat semnatul afar imediat ce seminele s-au maturat, dar atenie fiindc germinarea este foarte slab (circa 58%). Dac se procedeaz la o stratificare la rece pentru 8 sptmani, germinarea poate fi imbuntit. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AJUGA REPTANS L. Denumire popular: vineri Sinonime tiinifice: A. astolonosa et A. pumila Schur., A. reptans var. alpestris Gremli, A. reptans var. genuina Ducomm. Alte denumiri populare: vineic, barba boierului, bugul, buruian de sub alun, cearta casei, goni, frunz de orbal, frunz de sub tuf, iarb ntritoare, iarba spurcului, lavretin, lupari, suliman, tacin, tmic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom scurt, rdcini numeroase i ramificate, tulpini simple de 10-40 cm, glabre, spre varf cu 4 muchii proase pe 2 fee opuse, alternand la fiecare internod. Baza tulpinii cu stoloni suprateretri repeni (foarte rar fr stoloni), cilindrici, glabri, cu internoduri lungi. Frunze glabre, evident nervate, eliptice, cu margini ondulat neregulat-crenate, cele superioare cu margini intregi, aproape sesile. Inflorescena cu flori foarte

scurt pedicelate sau aproape sesile, dispuse in mai multe verticile, cu cate 4-10 flori de culoare albastr, rar roz sau alb. Inflorete IV-VI. Ecologie i rspandire Specie mezofit- mezohigrofit, pH i termo amfitolerant, frecvent in zona silvostepeietajul bradului, prin pajiti, tufriuri, margini de pdure. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic tanin, diterpene (ajugareptanson,), fitoecdisteroizi (ajugalacton, ajugasteron, casteron, polzpodin B), hormoni steroizi (ecdyson), glicozizi (ajugol), glucozizi (ajugozid), glucozizi iridoizi (aucubin, asperulin), iridoizi (harpagide) i pigmeni ( -caroten, cianidin, delfinidin). Aciune terapeutic Extractele au proprieti analgesice. Importana Toxica, medicinala Utilizare Este folosit pentru oprirea hemoragiilor i in tratarea tusei i a expectoraiilor. Medicina uman: se utilizeaz pentru tratarea anginei pectorale, pneumonii, astm bronic, tuse, hemoragii uterine, hemoroizi; extern pentru ulcere tegumentare, rni, arsuri, fracturi de oase (alifie cu untur). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: - Rasad transplantat primavara in camp - Departire de tufa Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, muguri tineri Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALBIZIA JULIBRISSIN Durazz. Denumire popular: Arborele de mtase Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Mimosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust-arbore cu tulpin ce poate ajunge pan la 12 m inlime; frunzele dublu paripenat compuse; flori roz grupate in inflorescene globuloase; inflorirea: iunie-august; fructul pstaie. Ecologie i rspandire Specie mezofit; cultivat ornamental. Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine: glucide (galactoz, rafinoz, stahioz, lignine), tanin, amide (asparagin), baze azotate (guanidin), pigmeni (crisoeriol, luteolin, proantocianidine), vitamine (acid nicotinic, piridoxin, rutin), acizi grai (acid oleic, acid palmitic, acid stearic), fenol, triterpene (acid acacic, acetilalisol), sesquiterpene (alismol, alismoxid), glucozizi (arabinozid). Rizomul conine: glucide (fructoz, glucoz, zaharoz), lipide, lecitin, beta-sitosterol, colin, derivai ai alisolului (alisol A, epialisol A). Scoara de pe ramurile acestei plante conine taninuri, saponine, alfa-spinasteril- beta-Dglucozid i 3',4',7-trihidroxiflavone. Ito .a. (1994) a identificat prezena glicozizilor lignanilor: albizziozid A, B i C. Seminele conin proteine (32-33 %), lipide (8,5 11,1 %) i aminoacizi neproteici (albizziin). Orsini (1991) a identificat prezena a 3 saponine, iar Mistra .a. (1995) a identificat prezena a trei alcaloizi: budmunchiamin L1 L3. Aciune terapeutic Extractele au aciune antibacterial, antispasmotic, astringent, cardiac, diuretic, emetic, emmenagog i febrifug.

Importana Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea depresiei, iritabilitii, insomniei i pentru stimularea memoriei. Tratamentele externe se folosesc in cazul leziunilor, umfturilor i absceselor. Apicultur - specie melifer. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Arborele necesit soluri umede cu denaj bun i poziie insorit, preferand solurile uscate. Tolerant la valori mari ale pH-ului, salinitate, vanturi puternice i uscciune, deci reuete in condiiile unor soluri srace. Rezist bine la gerurile din cursul iernii, dar creterile tinere manifest sensibilitate la temperaturile joase din primvar. Tolereaz tierile efectuate iarna tarziu sau primvara de vreme, suport uor transplantarea i este rezistent la patogeni. Realizeaz simbioze cu bacterii la nivelul sistemului radicular, ceea ce contribuie la fixarea biologic a azotului molecular i ca urmare contribuie la asigurarea plantelor vecine cu acest element mineral. Semnatul se efectueaz in ser sau spaii reci, in martie- aprilie, imediat ce seminele s-au maturat, dar dup o preumectare timp de 24 de ore in ap inclzit. Germinarea are loc in 2-3 luni la 19oC, iar dac s-a efectuat scarificarea procesul este favorizat. Se repic in vase individuale cand plantulele sunt suficient de mari pentru aceasta i se cresc in ser cel puin pentru prima iarn. Se planteaz la locul definitiv la sfarit de primvar, inceput de var, asigurandu-le protecie afar in cursul uneia sau a dou ierni. Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: ALCHEMILLA VULGARIS L. emend. Frohner Denumire popular: Creioar Sinonime tiinifice: A. acutiloba Opiz, A. vulgaris L. subsp. acutangula (Buser) Palitz Alte denumiri populare: brumrie, crerel, fin de in, plac, pleasc, rptunjir, umbra muntelui, umbrarul doamnei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Rosoideae Caractere morfologice Plant erbacee, peren, cu rizom brun; tulpina dreapt sau culcat la pmant, de 20-50 cm inlime; frunzele bazale dispuse in rozet, lung peiolate, palmat-lobate (9-11 lobi triunghiulari), frunzele tulpinale mai mici; florile mici, pan la 3 mm diametru, galben-verzui; inflorirea: iunie-august; fructul este o achen. Ecologie i rspandire Prin puni, fanee coaste abrupte, stancrii, mai rar la margini de pdure, in tufiuri, din etajul montan pan in cel alpin; specie mezofit ctre mezohigrofit. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i frunzele acestei plante. Compoziia chimic Organele aeriene conin: cantiti mici de glucide, lignine, acizi grai (acid palmitic i acid stearic, acid oleic), fenoli, fitosteroli, taninuri (6 8 %) care prin hidroliz produc acid elagic i acid luteic, saponine, pigmeni flavonoidici (luteolin, proantocianidine), vitamine (rutin, acid nicotinic) i substane minerale. Rizomii acestei specii conin: glucoz, fructoz, zaharoz, lipide (4,2 %), steroli ( -sitosterol) i triterpene (alisol). Aciune terapeutic

Extractele obinute din funzele acestei specii au aciune astringent, antidiareic i antihemoroidal. Importana Medicinala Utilizare Decoctul din rdcini se folosete pentru oprirea sangerrii in caz de rnire ia ceaiul prepaat din frunze reduce pierderile excesive de sange in timpul menstruaiei. Medicin, uman, popular - uz intern - prile aeriene ale plantei se folosesc pentru stimularea poftei de mancare; uz extern - tratarea laringitelor, stomatitelor i cicatrizarea rnilor; Medicin veterinar - uz intern - tratarea enteritelor, afeciunilor renale . Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta crete uor in orice fel de sol, locuri insorite sau parial umbrite. Prefer solul acid, cu un bun drenaj, crete bine pe soluri argiloase grele. Plantele din acest gen par a fi imune la atacul prdtorilor, respectiv a iepurilor. Se seamn primvara in spaii reci, germinarea are loc in 3-4 sptmani la 16oC, iar cand plantulele pot fi manipulate se repic in vase i se cresc in spaii reci pentru prima lor iarn. Plantarea afar se efectueaz primvara tarziu sau la inceptul verii. Divizarea se efectueaz primvara sau toamna, cu plantarea direct la locul definitiv, dar este mai bine ca plantele s fie mai intai inute in vase in locuri umbrite. Mod de cultivare: - Rasad din seminte primavara, repicat si plantat in camp primavara - Despartire de tufa toamna Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

Herba, taiere cu secera, pe timp frumos, inclusiv a frunzelor din rozeta Valorificare ALCHEMILLAE HERBA IARB DE CREIOAR 1. Flux tehnologic 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial; - mas de condiionare; - tocator Winicker, echipat cu cuit transversal i dotat cu sistem de sitare vibrator, echipat cu sitele avand latura ochiurilor de 6,3 i 2 mm; - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - manuale: ambalare, condiionare; - mecanice: concisare, sitare; - auxiliare: recepie, manipulare. Materiile prime: Alchemillae Herba Iarb de Turi mare. Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie); b) ambalaje colective (cutii carton); Utiliti : ap curent, curent electric. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 13/2002 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale - coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri din aceeai plant, altele decat iarba), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaz in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare.

CONCISARE SITARE Iarba de Creioar condiionat se trece prin tocatoarea mecanica (Winicker) apoi prin sistemul de sitare vibrator (folosind site cu latura ochiului de 6,3 mm - sita I i 2 mm -sita III) pentru separarea fragmentelor de dimensiuni necorespunzatoare si a prafului vegetal obtinut. Pe parcursul operaiei se preleveaz probe din produsul concisat i sitat i se verific dimensiunile fragmentelor prin sitare in laborator. Deeul nevalorificabil rezultat se distruge conform normelor in vigoare. OMOGENIZARE - se omogenizeaz manual. Se verific parametrii calitativi ai produsului omogenizat i se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in Registrul de laborator. Produsul omogenizat este transferat in spatiul de ambalare, pentru operatia urmatoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau

materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALISMA PLANTAGO-AQUATICA L. Denumire popular: Limbari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Limbari, Brncari, Limba blii, Limba blilor, Limba broatei, Limba oii, Limba vacii, Ptlagina apei, Ptlagina blii, Ptlagina blilor, Ptlagin de ap, Plasture, Patlagin de ap, Pltangin de ap, Pltgina blilor, Potbal de ap, Potbeal de ap, Rahn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Alismatidae Ordinul: Alismatales Familia: Alismataceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant de balt cu frunzele bazale peiolate, cu limbul acut-ovat. Florile sunt mici, trandafiriu-deschise sau albe, dispuse intr-o inflorescen piramidal Fructul este poliachen. Ecologie i rspandire Frecvent din zona stepei in etajul boreal, in mlatini, pe malul lacurilor sau a apelor, blilor; specie higro-hidrofil. Organe utilizate Compoziia chimic Analiza frunzelor recoltate de la aceast specie a relevat prezena urmtorilor componeni chimici: glucide, ceruri, rezine, pectine, pigmeni (clorofil), acizi organici (acid citric, acid oxalic), triterpene (acetilalisol), vitamine (rutin). Nu a fost identificat prezena alcaloizilor i a glucozizilor. In celelale organe aeriene ale plantei au fost identificate: glucide (rafinoz, stahioz, galactoz, arabinoz), taninuri, vitamine (acid pantotenic, acid

nicotinic, piridoxin, rutin), fenoli, acizi grai (acid stearic, palmitic, oleic), lignine, pigmeni (luteolin, proatocianidine, quercetin glicozid, luteolin, chrisoeriol), baze azotate (guanidin), alcaloizi (acid nicotinic). Triterpenele determinate in esuturile acestei specii sunt: acetilalisol, alisol A, alisol Amonoacetat, alisol B, alisol B-monoacetat, alisol Cmonoacetat, iar sesquiterpenele: alismol i alismoxid. In rizomul i rdcinile acestei specii a fost identificat prezena: glucidelor (amidon, glucozei, fructoz, zaharoz, dextroz), lipidelor (4,2 %), cerurilor, mucilagiilor, compuilor terpenoizi (alisol A, alisol C, epialisol A), sterolilor ( -sitosterol), colinei, lecitinei, valinei i acetilvalinei. Seminele conin 13,2 % proteine. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze au efect antibacterial, anticolesterolemic, astringent, contracceptiv, diaforetic, diuretic, hipoglicemic i hipotensiv. Extractele din rdcini au efect antiglicemiant, anticolesterolemic, diuretic, hipotensiv i antibacterian. Importana Toxica Utilizare Extractele din frunze se utilizeaz in tratarea cistitelor, dizenteriei i a calculilor biliari iar cele din rdcini pentru tratarea edemelor, nefritelor, diareei i bolilor de ficat. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Crete bine in condiii insorite, preferat de limaxi.Se seamn in rsadni rece imediat ce seminele s-au maturat. Vasul se plaseaz in circa 3 cm

ap pentru a se menine umiditatea in sol. Se procedeaz la repicat i meninerea plantelor in spaiul respectiv pentru prima iarn, iar plantarea afar se face primvara tarziu. Divizarea se efectueaz primvara sau toamna i foarte simplu se planteaz direct la locul definitiv. Mod de cultivare: Semanat rasad in strat rece si transplantat in camp primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM AMPELOPRASUM L. Denumire popular: Ceap de var Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Usturoi de Albania Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu bulb ovoidal sau globulos, de 2040 mm in diametru, insoit de bulbi de innoire i bulbili glbui sau brunii, sesili sau scurt pedicelai; tunicile externe sunt pergamentoase, uneori filamentoase, albicioase sau argintii lucioase. Frunzele in numr de 6-9, sunt plane, glaucescente, pe dos pronunat carenate. Tulpina inalt pan la 100 cm, in seciune rotund, cu miros de usturoi, poate prezenta de la baz pan in zona median tecile frunzelor. Inflorescena multiflor, globuloas, acoperit iniial de o spat membranoas, albicioas, lung apiculat la varf. Florile au perigonul campanulat, roz sau purpuriu, rar albicios. Filamentele staminale i stilul exerte, depesc foliolele perigonale in lungime. Fruct de tip capsul cu semine trimuchiate, negre, + zbarcite, acute la extremiti.

Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine: glucide (fructoz, glucoz, zaharoz, galactoz, maltoz, celuloz, hemiceluloze), lipide (0,3 4,7 %), proteine (2,3 21,7 %), saponine -sitostrol i substane minerale. Caracteristica acestei specii const in prezena compuilor cu sulf: aliin, allil monosulfid, allil sulfid, diallil sulfid, dimetil sulfid, etil sulfid, metil aliin, metil sulfid, propil disulfid i propiloaliin, Aminoacizii din aceast plant sunt reprezentai de: alanin, arginin, acid aspartic, acid glutamic, histi din, izoleucin, leuci, lizin, metionin, prolin, fenilalanin, treonin, triptofan, tirozin i valin. Acizii organici sunt reprezentai de: acidul cafeic, acidul clorogenic, acidul ferulic, acid oxalic, acid sinapic, Acizi grai: acid linoleic, acid linolenic, acid lignoceric, acid palmitic, acid stearic, Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid nicotinic, acid folic, riboflavin, tiamin. Au mai fost identificai urmtorii componeni: Pigmeni: -Caroten, Kampferol-3- -Dglucuronid, kampferol-3-xilozil- -D-glicozid. Cumarine: scopoletin, esculetin i umbeliferon. Aciune terapeutic Extractele au efect desinfectant, antihelmintic, antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic, hipotensiv, stomahic, tonic i vasodilatator. Importana Alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea leziunilor, absceselor, anghinei, arteriosclerozei i bolilor cardiace. Alturi de efectele medicinale pe care le are ceapa, se poate meniona i utlizarea larg a acesteia pentru aromatizarea mincrurilor. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse

Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: Semant rasad in strat rece si transplantat in camp primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM CEPA L. Denumire popular: Ceap Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ceap, Arpagic, Cab, Cebul, Ceap bulgreasc, Ceap de ap, Ceap de arpagic, Ceap de grdin, Ceap hasm, Ceap lunguiue, Ceap mrunt, Ceap moldoveneasc, Ceap ruseasc, Cepoi, cepoar de var, Ciaclama, Hagim, Haim, Harbagic, Herpejic, Hocegi, Orceag, Parpangic, Samulastr, eap, eapi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant bianual sau trienal, care are in sol un bulb tunicat, iar la suprafaa solului frunze cilindrice goale la interior. In anul al doilea formeaz o tulpin fistuloas, ingroat la baz, care susine o cim globuloas, umbeliform, ce conine numeroase flori albe. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni determinai in bulbii de ceap sunt: glucidele (4,7 10,2 %), proteinele (1,2 %), lipidele (0,25 %) i substanele minerale

(0,59 ). Alturi de aceste substane, in bulbi au fost detereminate i alte glucide (glucoz 2,24 %, fructoz 1,83 %, zaharoz 1,91 %, hexozani 1,11 %, celuloz 0,86 %) i lignine 0,07 % (Souci .a., 1981). Acizi organici din bulbii de ceap sunt reprezentai de acidul malic 170 mg/ 100 g, acidul citric 20 mg/ 100 g i acidul oxalic 5,5 mg/ 100 g) iar sterolii de: beta-sitosterol 12 mg/ 100 g i campesterol 1 mg/ 100 g. Vitaminele din bulbii de ceap sunt reprezentai in principal de acidul ascorbic (8,0 mg/ 100 g), alturi de care se afl cantiti mai mici de nicotinamid i tocoferol (0,20 mg/100 g), acid pantotenic (0,17 mg/100 g), piridoxin (0,13 mg/100 g), tiamin i riboflavin (0,03 mg/ 100 g). Dintre substanele minerale, in 100 g bulbi de ceap au fost determinate urmtoarele: potesiu 175 mg, fosfor 42 mg, calciu 31 mg, sodiu i magneziu 9,0 mg, zinc 1,4 mg, fier 0,5 mg i mangan 0,36 mg. Pigmenii flavonici din bulbii de ceap sunt reprezentai de glucozizi ai quercetinei i izoramnetinei, de quercetin i quercetin-4'glucozid (spireozid), rutin i kampferol. Ceapa din soiurile cu culoare roie conine cianidin 3-glucozid, peonoidin 3-glucozid i peonoidin 3-arabinozid. In cantiti mici se gsesc i ali cianidin glicozizi aa cum este i cianidin 3laminariobiozid (Du i Francis, 1974). Dintre pigmenii izoflavonoizi au fost identificai: farmononetina i genisteina. Bulbii de ceap conin 0,005 0,015 % ulei volatil. Analiza uleiului volatil efectuat de Mihaescu .a. (nepublicat) a identificat prezena a 49 componeni, cu urmtoarele concentraii: 23,81 % dipropil disulfur, 20,52 % dipropil trisulfur, 14,26 % propenil propil trisulfur, 4,91 % propil propenil disulfur, 3,97 % propenil propil trisulfur, 3,48 % propil metil trisulfur, 2,31 % propenil propil trisulfur izomer, 1,90 % metil propenil

disulfur, 1,85 % propenil propil trisulfur izomer, 1,81 % dimetil tiofen, 1,23 % metil propil disulfur, 1,13 % propenil propil pentasulfur izomer, 1,11 % dipropil tetrasulfur, 1,04 % dipropilen disulfur, 0,98 % propenil propil pentasulfur, 0,86 propil metil trisulfur izomer, 0,81 % metil hexil furanon, 0,34 % dimetil trisulfur, dipropil trisulfur izomer i 0,29 % dipropil trisulfur. Kawakishi i Morimiton (1994) au precizat c substanele lacrimogene sunt produse in urma aciunii enzimei cistein sulfoxid liaz asupra Salkyl-Lcistein sulfoxizilor i S-alkenyl-L-cistein sulfoxizilor. Florile de ceap conin saponine spirostanice aa cum sunt alliospirozidele A D, care sunt substane active, cu efect insecticid. Aceste saponine formeaz complexe insolubile cu sterolii, care constituie precursorii pentru sinteza hormonului ecdison din insecte. In lipsa acestui hormon in dezvoltarea larvelor se produc malformaii, care determin moartea lor (Zobel .a. 1991). Detalii... Aciune terapeutic Extractele au efect desinfectant, antihelmintic, antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic, hipotensiv, stomahic, tonic i vasodilatator. Importana Medicinala, melifera, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea leziunilor, absceselor, anghinei, arteriosclerozei i bolilor cardiace. Alturi de efectele medicinale pe care le are ceapa, se poate meniona i utlizarea larg a acesteia pentru aromatizarea mincrurilor. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare

Cultivare Prefer locuri insorite adpostite, (in locuri umbrite nu formeaz bulbi i tulpini florifere). Cele mai bune soluri sunt cele uoare sau mijlocii, cu textur nisipo- lutoas, cu o structur bun, soluri bine drenate, cu Ph de cel puin 6,5, dar tolereaz valori ale Ph-ului de la 4,5 la 8,3. Crete foarte bine in climatul Mediteranean, dar pentru o cretere bun in primele stadii prefer o vreme rcoroas. Tolereaz temperaturile joase, dar temperaturi de sub 10oC, pentru perioade mai lungi determin ca bulbul s formeze floare. Optimum de temperatur pentru cretere este cuprins intre 20 -25oC, iar formarea bulbilor se realizeaz ca rspuns la fotoperioade lungi. Manifest cerine mari pentru ap, deoarece sistemul radicular este superficial. Este una dintre primele plante cultivate pentru hran (prile edibile fiind bulbii i frunzele) dar i cu scop medicinal. Se poate cultiva prin rsad, cu semnat timpuriu in ser in luna februarie, iar plantarea in camp se efectueaz la sfaritul primverii. Semnatul principal se efectueaz afar in martie- aprilie pe un pat nutritiv bine pregtit. Se poate efectua i semnat in august pentru soiurile foarte rezistente peste iarn, urmand a se obine o producie timpurie de bulbi in luna unie a anului urmtor. Pentru cultura prin arpagic, in vederea producerii acestuia se seamn in martie, dup schema 7 randuri pe strat, la adancime de 1,5-2 cm. Bulbii mici de circa 1-2 cm diametru se recolteaz in luna iulie, se pstreaz in locuri rcoroase peste iarn i se planteaz afar in aprilie. O parte din bulbi vor forma tulpini florifere, alii vor produce bulbi de dimensiuni mari. Se poate practica i cultura prin semnat direct in camp (ceapa ceaclama) cu infiinarea culturii toamna tarziu sau primvara devreme. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM PORRUM L. Denumire popular: Praz

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Praz, Ai srbesc, Ajim, Ceap alb, Ceap blnd, Coada vacii, Hagim, Hajme, Horceag, Por, Poroi, Poroaic, Poriu, Praj, Pur Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant erbacee, bisanual sau trienal, prevzut cu un bulb cilindric, cu o tulpin inalt de 30 140 cm i cu frunze lanceolate, lungi. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic Din datele analitice obinute de Souci .a. (1981) rezult c prazul are valoarea energetic mai mic decat a cepei (158,6 kJ/ 100 g) datorit coninutului mai mic de glucide (4,5 9,2 %), mai mare de ap (86 91 %) i relativ egal de proteine (2,0 2,5 %) i lipide (0,25 0,44 %). Coninutul de glucoz este de 1,16 %, cel de fructoz 1,45 % i cel de zaharoz 0,68 %. Coninutul de vitamine din 100 g parte edibil este de 30 mg acid ascorbic, 2,0 mg tocoferoli, 0,53 mg nicotinamid, 0,25 mg piridoxin i 0,10 mg tiamin. Substanele minerale variaz intre 0,8 i 0,9 %, cea mai mare cantitate constatandu-se in cazul potasiului 225 mg, calciului 87 mg, fosforului 46 mg, clorului 24 mg, magneziului 18 mg i sodiului 5 mg. Florile de praz conin saponine spirostanolice aa cum este aginozidul, 6-deoxiaginozidul, 2deoxiaginozidul, 2-deoxialliporinul i 6deoxialliporinul, care sunt substane active cu efect insecticid. Carotenuto .a. (1997) au identificat in aceleai esuturi hidroxi, dehidro i oxo derivaii agigeninului.

Aciune terapeutic Extractele au efect antihelmintic, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemiant, hipotensiv, stomahic, tonic i vasodilatator. Importana Melifera, alimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea gripei, anghinei, arteriosclerozei i bolilor cardiace Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Prefer solurile bine drenate, poziiile insorite, dar crete bine i pe soluri grele argiloase, tolerand un pH cu valori de a 5,2, la 8,3. Plantarea se realizeaz la adancimi mari (8-10 cm). Este o plant cu cretere inceat i poate fi plantat intercalat cu specii cu maturare mai rapid, precum salata. Crete bine in compania a numeroase plante, mai ales trandafir, morcov, elin, dar inhib creterea leguminoaselor (in cazul lucernei se manifest efecte negative reciproce). Pentru a obine o producie timpurie sau pentru obinerea unor plante mari smana se seamn primvara devreme in ser i apoi se face plantarea afar in luna mai. Pentru a obine plante mai mici sau mai tardiv, se semn in aprilie afar pe pat nutritiv i plantarea are loc in iulie sau august. Se poate proceda i la cultura prin semnat direct ca la ceapa ceaclama. Mod de cultivare: Semant din samanta, in spatii protejate, primavera, si transplantat in camp in mai Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini Valorificare

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM SATIVUM L. Denumire popular: Usturoi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Usturoi, Ai, Ai de grdin, ai de primvar, Ai de toamn, Ai de var, Ai jidovesc, Ai usturoi, Ali, alie, Aliu, Aniu, Baib, ceap alb, Ostoroi, Pur, Scloi, Usturoi, Usturoi de iarn, Usturoi de primvar, Usturoi de toamn, Usturoi de var, Usturoni Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant perena (se cultiv ca plant anal sau bienal), care are in sol un bulb alctuit din mai muli bulbili. La suprafaa solului prezint frunze lanceolate. In anul al doilea se formeaz tulpina florifer, care poart o cim globuloas, umbeliform, alctuit din flori slab colorate. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni dozai in bulbii de usturoi sunt: glucidele (20,6 30,9 %), proteinele (6,0 %), lipidele (0,12 %), aminoacizii liberi (1,2 %), saponinele (0,07 %), -sitosterolul i apa 63,5 %. Souci .a. (1981) au constatat c vitaminele sunt reprezentate in principal de acidul ascorbic (14,0 mg/ 100 g), alturi de care se gsesc cantiti mai mici de nicotinamid (0,60 mg/ 100 g), tiamin (0,20 mg/ 100 g) i tocoferol (0,10 mg/ 100 g). Bulbii de usturoi au un coninut de 1,42 % substane minerale, dintre care in cantitate mai mare se gsesc: potasiu 515 mg/ 100 g, fosforul 134 mg/ 100 g, calciu 38 mg/ 100 g, magneziul 36 mg/ 100 g i sodiul 32 mg/ 100 g.

Du i Francis (1975) au precizat c in catafilele usturoiului se gsesc antociani reprezentai de cianidin 3-glucozid. In substanele volatile din bulbii de usturoi, Pino .a. (1991) au identificat 14 componeni dintre care ponderea au deinut-o diallil trisulfidul 31,90 %, allil metil trisulfidul 21,70 % i diallil disulfidul 20,70 %. O concentraie de peste 1 % din totalul componenilor identificai, s-a constatat la: diallil sulfid 7,90 %, allil metil disulfid, 5,60 %, allil metil sulfid 4,40 %, allil propenil disuldid 2,30 %, dimetil trisulfid 1,60 %, 3vinil-1,2-diti-5en 1,40 %, 1,2-ditiociclopentan-3 1,10 %, iar o concentraie mai mic de 1 % din totalul componenilor s-a determinal la urmrorii componeni: 3vinil-1,2-diti-5-en, dimetil disulfid, 1,2,3triti-4-en i allil propil trisulfid. Bulbii de usturoi conin 1,8 % alliina, care este un alliil-cisteinsulfoxid ce poate fi transformat in prezena alliinazei in allicin - allil-2propeniltiosulfinat. Lawson (1993) a constatat c allicina este o substan ce diminueaz semnificativ coninutul de lipide din sange, iar Leighton .a. (1992) au precizat c flavonolii din aceast specie, reprezentai in principal prin quercetine, inhib creterea tumorilor. Calvey .a. (1997) au identificat in extractele de usturoi cantiti mici de ajoen (tiosulfinat), substan cu un potenial rol antitrombotic, Din florile de usturoi au fost extrase saponine spirostanice aa cum este sativozidul-R2 care este o substan activ cu efect insecticid (Matsuura .a., 1989). Aciune terapeutic Extractele au efect antihelmintic, antiasmatic, anticancerigen, anticolesterolemic, antiseptic, antispasmotic, colagog, diuretic, expectorant, febrifug, stimulant, stomahic, tonic, vasodilatator. Importana Melifera, aromatica si condimentara Utilizare

Acestea sunt utilizate pentru tratarea rnilor, gripei, presiunii sangvine ridicate, reumatismului, astmului, tusei, pentru prevenirea arterosclerozei i infractului miocardic Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Reuete pe orice fel de soluri, dar prefer solurile umede bine drenate i poziiile insorite. Este o plant de zi lung i foarte pretenios la lumin. Solurile bune pentru cultura usturoiului sunt cele plane, permeabile, uoare i fertile. Nu sunt favorabile solurile foarte acide, limitele de toleran pentru pH fiind cuprinse intre 4,5-8,3. Ae pretenii mici fa de cldur, de aceea poate fi plantat din toamn sau primvara de vreme. Bine inrdcinat din toamn, poate s reziste iarna pan la -25oC. Incepe s vegeteze la temperaturi de 3-5oC. Formarea bulbului are loc ca rspuns la creterea fotoperioadei i temperaturii, totodat se resimte influena temperaturii anterioare de pstrare, inaintea plantrii, in sensul c pstrarea la temperaturi joase cuprinse intre 0-10oC vor grbi formarea ulterioar a bulbului, in timp ce pstrarea la peste 25oC vor intarzia sau preveni acest proces. Crete bine asociat cu diferite plante, in special trandafir, morcov, sfecl, dar inhib creterea leguminoaselor. Are efecte negative in compania lucernei, efectele negative fiind reciproce. Plantarea din toamn se face in lunile septembrieoctombrie, iar cea din primvar in prima jumtate a lunii martie. Se planteaz 4 randuri pe strat inlat, la distane de 28 cm intre rinduri i de 3-4 cm pe rand, la o adancime de 4-5 cm toamna i de 2-3 cm primvara. Pentru un ectar se folosesc 800-1000 kg bulbili. Recoltarea se face in iulieaugust, cand tulpina fals se inmoaie la baz. Mod de cultivare:

Semanat bulbi direct in camp Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Bulbii, cu sapa sau dislocatoare, in iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALLIUM SCHOENOPRASUM L. Denumire popular: Arpagic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Arpagic, Ai de ciorb, Ai de pdure, Ai tufos, Aiul ursului, Aiu, Ajm, Arbagic, Arbgic, Arpaca, Arpacic, Arpacic, Arpagic, Ceap mrunt, Ceap turceasc, Ceap cu foi subiri, Cepoar, Cepoar mrunt, Chiru, Dinte, Hagim, Hagium, Hajme, Hajme turceti, Harpacic, Harpagic, Harpagic, Hrpgic, Ham turceasc, Hladime, Horcede, Leurd, Orceag, Parpangic, Pur, Puri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu bulbi cilindro-conici sau alungit-ovoidali, solitari sau grupai, fixai pe un rizom scurt, sclerificat i transversal ridat. Tunicile externe sunt brune, membranoase, cele interne albe sau violet-nuanate. Tulpina cilindric, fistuloas, cu nervuri proeminente, fine. Frunzele tulpinale sunt fistuloase, cilindrice sau semicilindrice, verzi sau glaucescente. Inflorescena globuloas, multiflor este invelit de o spat mai scurt, alb sau nuanat violet. Florile mari, rozliliachii, roz-violacee sau violet-inchis, cu un miros plcut de miere; staminele mai scurte decat perigonul la fel i stilul. Fructul capsul de 2-3 ori mai scurt decat perigonul, conine semine negre, zbarcite, cu muchii acute i hil lateral. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate Compoziia chimic

Planta conine: glucide (fructoz, glucoz, zaharoz, galactoz, maltoz, celuloz, hemiceluloze), lipide, proteine, saponine, steroli (-sitostrol, campesterol), glicozizi (scordinin) i substane minerale. Caracteristica acestei specii const in prezena compuilor cu sulf: allil disulfid, allil mercaptan, dimetil sulfid, metil disulfid, dipropil disulfid, metil-2-propenil-disulfid, metil-pentil-disulfid, metil-propil-disulfid, pentil-hidro-disulfid, i trans-propil-2-propenil disulfid, trans-propenilpropil disulfid, trans-pentil-hidro-sulfid, propiloaliin. Aminoacizii din aceast plant sunt reprezentai de: alanin, arginin, acid aspartic, acid glutamic, glicin, histidin, izoleucin, leuci, lizin, metionin, prolin, fenilalanin, serin, treonin, triptofan, tirozin i valin. Acizii organici sunt reprezentai de: acidul cafeic, acid citric, acidul malic, acidul ferulic, acid fumaric, acid oxalic, acid p-cumaric, acid chinic i acid succinic. Acizi grai: acid linoleic, acid linolenic, acid miristic, acid oleic, acid palmitic i acid stearic. Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid pantotenic, acid folic, riboflavin, tiamin. Au mai fost identificai urmtorii componeni: Pigmeni: -caroten, chrisantemin, cianin, izoramnetin glicozid, kampferol, kampferol glucozid, kampferol diglucozid, kampferol triglucozid, kampferol-3- -D-glucozid, peonoidin-3,5diglucozid i quercetin-3, D-glucozid. Aciune terapeutic Are aciune vermifug, antiseptic, diuretic i stimulant. Importana Melifera, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Uleiul extas din aceast plant este folosit pentru reducerea presiunii sangvine. Toxicitate Contraindicaii

Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: - Rasad, obtinut in straturi reci, primavara, repicat si transplantat in camp - Plantarea cateilor formati in pamant Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALNUS GLUTINOSA (L) Gaertner Denumire popular: Arin negru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Anin, Arin, Alin, Alin negru, Anina, Arine, Lipicios, Arini (asociaie dominat de arin), Anine, Rnz (ameni), Corciuri (tufe mici de arin), Corim (tufe de arin) Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Hamamelidae Ordinul: Fagales Familia: Betulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 20 m; scoara neted, cenuie in tineree, devine apoi brun negricioas; lstarii, mugurii sunt lipicioi; frunzele obovate pan la suborbiculare, tirbite sau trunchiate la varf, pe faa inferioar verzi-glbui, cu peri ruginii in axila nervurilor sunt la inceput lipicioase iar spre toamn devin negricioase; amenii masculi sunt aezai terminal, la captul lstarilor i sunt alctuii din flori cu stamine galbene; amenii femeli, aezai pe lstar sub cei masculi sunt de form ovoid iar florile au stigmate roii-brune; inflorirea are loc pe parcursul lunilor martie, aprilie; fructele de tip achen apar in formaiuni asemntoare unor conuri verzi la inceput, apoi

negricioase, solzi lignificai protectori rmanand pe ramur i dup rspandire fructelor. Ecologie i rspandire Specie mezotrof, higrofil, helsciadofil; intalnit frecvent din zona pdurilor de stejar pan in subetajul gorunului pe soluri + grele, umede, inundabile din luncile apelor, depresiuni sau pajiti inundabile, in zvoaie de plop sau slcii, cu rspandire mai mare in N rii; urc, pe vile adpostite, calde, pan la altitudinea de 790 m in Carpaii Orientali (excepie 1303 m in m-ii Harghitei), 810 m in Carpaii Meridionali, 500 m in mii Apuseni. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunze conin: taninuri, flavone (hiperozid), glucide (zaharoz), steroli ( -sitosterol, brassinolid, castasteron), triterpene (amirenon, lupenon, taraxerol, taraxeron, glutenon), alnincanon. Scoar: 20 % tanin (flobafene), steroli ( sitosterol), triterpene (lupeol, taraxerol, taraxeron), a substanelor flavonoide (hiperozid). Aciune terapeutic Tonic-astringent, antibacterian i hemostatic (datorit taninurilor, flavonelor i heterozidelor triterpenice). Importana Melifera, tinctoriala, tananta, producatoare de lemn Utilizare Faringite i alte infecii streptococice ale gatului ale gatului, hemoragii intestinale. Scoara este folosit in febra intermitent. Alte utilizri: Medicina veterinar (popular) decoctul din frunze i scoar era folosit pentru tieturi sau rni la picioare precum i contra febrei aftoase. Lemnul folosit pentru furnir, preferat pentru diferite construcii legate de ap: stvilare, scaune pentru roile de ap, colacii sau csuliile fantanilor .a.

Vopsitorie scoara folosit pentru obinerea culorii negre, in amestec cu alte plante permitea obinerea i a altor culori (nuane mai inchise sau mai deschise de galben sau rou); utilizat i pentru prelucrarea pieilor. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la administrarea corect i respectarea dozelor. In doze mari i in tratament intern prelungit pot aprea fenomene de constipaie. Persoanelor cu tendin la constipaie li se recomand pruden la administrarea intern. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Interaciuni medicamentoase: Taninurile reduc adsorbia tuturor medicamentelor. De aceea recomandm bolnavilor care ii administreaz concomitent i alte medicamente ca administrarea ceaiurilor cu tanin s se fac la o distan de 2 ore, dup administrarea lor. Medicina uman (polpular): frunzele crude erau folosite pentru diverse afeciuni ale pielii sau pentru reumatism; decoctul din frunze sau scoar pentru bi impotriva transpiraiei picioarelor sau pentru reumatism; ceaiul din muguri era folosit pentru dureri de stomac; in unele zone frunzele erau folosite pentru starpirea? puricilor (inutul Nsudului) sau a oarecilor (Moldova). Conservare Cultivare Prefer solurile grele, argiloase i umede, cu un pH peste 6, tolerand solurile infertile. Tolereaz expunerea prelungit a rdcinilor sub ap, dei poate crete i in locuri mai uscate dar periaoa de via ste mai scurt in astfel de condiii. Se estimeaz c tolereaz precipitaii anuale de 40200 cm i o temperatur medie anual de 8-14oC. Frunzele rman verzi pan in moiembrie, sau chiar mai tarziu la plante tinere. Seminele se caracerizeaz prin prezena unui esut plin cu aer i ca urmare ele pot inota circa 30 de zile inainte de a se scufunda, proces care permite distribuia lor prin intermediul apei.

Creterea este rapid, astfel plante in varst de 5 ani obinte din sman pot avea 4 metri inlime. Manifest relaii de simbioz cu anumite microorganisme (bacterii de tip Frankia), proces prin care are loc fixarea azotului molecular pentru nevoile proprii, dar i pentru plantele vecine. Produce cu uurin rdcini adventive i este foarte tolerant la tieri. Reprezint o hran important pentru omizi i peste 90 de specii de insecte sunt asociate cu acest arbore. Semnatul se efectueaz in rsadnie reci imediat ce seminele s-au maturat i se acoper. Germineaz bine i seminele semnate primvara, neacoperite, pe msur ce vremea se inclzete. Se repic in vase individuale care se in afar urmand a se planta in primvar. Seminele ii pstreaz viabilitatea pentru cel puin 12 luni dup ce plutesc pe ap., iar cele uscate la aer la 1-2oC ii menin viabilitatea timp de 2 ani. Germineaz la fel de bine in condiii de intuneric continuu sau condiii de lungime normal a zilei. Mod de cultivare: Semanat in pepiniera, in staturi calde si transplantat individual in vase si retransplantat in locatia finala la inradacinare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, inainte ca frunzele sa ajunga la maturitate Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALOE VERA L. Denumire popular: Aloe Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Doftor, Doctor, Fiere de urs, Rizac, Stoletnic, Udagaci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliide Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este o plant de apartament, cu frunzele crnoase i spinoase i cu flori galbene sau roii. Ecologie i rspandire Plant cultivat Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i frunzele. Compoziia chimic Analiza rdcinilor de Aloe efectuat de Dagne .a. (1994) a evideniat prezena derivailor 1,8dihidroantrachinonelor: crisofanol, aspedelin, crisofanol-8-metil eter, aloecrison, aloe-emodin, helmintosporin, aloesaponol III, aloesaponarin I, aloesaponol I, II, III i aloesaponarina I i II, precum i compui cromonici: izoaloecrizina D i aloerezina E. Frunzele de Aloe conin: glucide, proteine (1 - 5 %), lipide (0,8 %), purine, -caroten i creatinin. Dintre aminoacizi s-a identificat prezena: alaninei, argininei, acidului glutamic, glicinei, histidinei, isoleucinei, leucinei, lizinei, fenilalaninei, prolinei, serinei, treoninei, tirozinei i valinei precum i a amidei: glutamin. Frunzele mai conin i vitamine dintre care s-au identificat: acidul ascorbic, niacina, tiamina i riboflavina. Siegler i Rauwald (1994) au determinat antranoizii din florile i frunzele a 11 specii de Aloe. Extractele din florile a 5 specii au coninut glucozizi C antronici: aloin (barbaloin), alinozida (3ramnozida antronei) homonataloin, 7-hidroxialoin i 7-hidroxialoin acetat. Agliconii antronei: aloeemodinantron i crisofanolantron au fost prezeni in florile a 6 specii de Aloe, dar nu au fost identificai i in frunzele acelorai specii. Tulpinile de Aloe conin: mucilagii, taninuri, acizi organici, acid uronic, saponine, sapogenine, rezine, chinone, poliuronide, acid pectic i lignine. Dintre glucide s-au identificat: fructoza, galactoza, xiloza, arabinoza, manoza, glucomanani i galactani. A mai fost identificat prezena urmtorilor componeni: rezine, mucopolizaharide, proteine (albumine, globuline i alocutin A), lipide (0,8 %),

vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin), steroli ( -sitosterol, campesterol), pigmeni ( -caroten), saponine, antrachinone, glicozizi antrchinonici, hidroximetilantrachinone, antracene, antranoli, glucozamine, acizi galacturonici i cumarine. Aminoacizii sunt reprezentai de: alanin, arginin, acid aspartic, glicin, histidin, izoleucin, asparagin, leucin, lizin, fenilalanin, prolin, treonin, tirozin i valin S-a mai identificat prezena sterolilor: sitosterol i campesterol i a acizilor fenolici: acid p-cumaric, acid hidroxicinamic i acid cinamic. Dintre antrachinone s-a determinat: acidul crisofanic i rheina, dintre antraglicozizi: barbaloina i izobarbaloina, dintre triterpenele tetraciclice: lupeolul, compuii quinoizi sunt reprezentai de 7-hidroxialoina, aloe-emodin, aloe-emodin antranol, aloinosid A, barbaloin, acid chrizofanic, chrisofanol, emodin, homonataloina, isobarbaloina, nataloina i rheina, iar pironele de 7-hidroxicromon, aloenin i aloeson. Aciune terapeutic Veitch .a. (1994) au identificat in plantele de Aloe un glucozid al dihidroisocumarinelor cu activitate antiinsecticid. Extractele au efect anticancerigen, emmenagog, emolient, laxativ, purgativ, stimulant stomahic, tonic, vermifug, antireumatic i vulnerar. Koo (1994) a constata c extractele de Aloe vera au un efect antiulceros i antidiabetic. Importana Medicinala Utilizare Mucilagiile obinute din aceast specie este utilizat pentru tratarea rnilor, arsurilor, a altor boli de piele, a celor hepatice i de ochi. Prezena compusului aloectin B in gel determin stimularea sistemului imunitar, iar prezena antrachinonelor stimuleaz digestia i are efect laxativ. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse

Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta necesit soluri bine drenate, tolerand solurile srace i prefer poziii foarte insotite. Dac planta se crete afar trebuie asigurate condiii mai insorite i climat mai cald, precum i anumite msuri de protecie pentru iernile reci. De preferat plasarea in vase care vara se menin afar, iar iarna se trec in ser. Crete foarte bine pe un pervaz insorit. Pentru inmulire se semann primvara in ser cald, germinarea are loc in 1-6 luni la 16oC. Se repic in vase individuale intr-un substrat bine drenat. Pentru cel puin primele dou ierni se crete in ser, in zona insorit a acesteia. Dac se scot afar aceasta se face primvara de vreme aa incat plantat s se stabilizeze inainte de venirea iernii i i se va asigura protecie peste iarn. Divizarea se poate face de obicei primvara sau cat timp este inc cald, pentru a favoriza inrdcinarea i re-stabilizarea plantei. Vasele cu planatele se in in ser pan la stabilizare. Mod de cultivare: Semanat rasad in spatii protejate si transplantare in ghivece mari Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, taierea lor dupa ce planta a ajuns la maturitate (3-4 ani) Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALTHAEA OFFICINALIS L. Denumire popular: Nalb mare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Nalb mare, Nalb, Nalb alb, Nalb bun, Nalb de cmp, Nalb de lunc, Nalb de pdure, Ruj Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Dilleniidae Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbust cu frunze tomentoase, cele inferioare 5 lobate iar cele superioare 3 lobate. Florile au culoarea alb roietic. Ecologie i rspandire Frecvent din zona stepei pan in etajul fagului, in locuri umede, uneori srturate, zvoaie, lunci, malul apelor. Specie mezohigrofithigrofit. Organe utilizate rdcina (Althaeae radix) recoltat toamna tarziu sau primvara, imediat dup dezghe, i frunzele (Althaeae folium) recoltate la deplina maturitate. Compoziia chimic Rdcina conine: 10 25 % mucilagii, 20 30 % amidon, pectine, 5 10 % oze reductoare, proteine, lipide, 5 7 % sruri minerale, 2 % asparagin, betain. Mucilagul este un amestec de poliholozide solubile in ap (formeaz soluii coloidale) cu structur foarte ramificat, alctuit din ramnogalacturonani, arabinogalactani, arabani i glucani. Lanul ramnogalacturonic se ramific prin acizii uronici i galactoz. Prin hidroliza mucilagului se obin L-arabinoz, D-galactoz, Lramnoz, acid D-galacturonic, acid D-glucuronic. Datorit asparaginei rdcina de nalb mare se coloreaz in galben in prezena alcalilor (reacie de identificare caracteristic). Frunza conine: mici cantiti de mucilagii, flavone (8-glucozida hipolactinei, 8-glucozida4-metil izoscutelarinei), tanin, cumarine (izoscopoletol). Aciune terapeutic Demulcent (atenueaz iritaia local), antalgic, inhib activitatea mucociliar i complementul seric, stimuleaz fagocitoza (imunostimulant), hipoglicemiant. Importana Medicinala Utilizare Afeciuni orale (iritaii ale mucoasei orale i faringiene asociate cu tuse, gastrite, ulcer gastroduodenal, duodenite, colite, enterocolite, colon spastic),

afeciuni respiratorii (bronite, boli pulmonare), urinare (cistite) i dermice (arsuri superficiale, inflamaii, abcese, ulcere, inepturi de insecte). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Nu au fost semnalate. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Macerat 5 10 % i sirop. Interaciuni medicamentoase: administrarea concomitent a altor medicamente conduce la scderea absorbiei. De aceea recomandm bolnavilor care ii administreaz concomitent i alte medicamente ca administrarea preparatelor cu mucilagii s se fac la o distan de 2 ore, dup administrarea lor. Impurificri: Althaeae radix se poate impurifica cu rdcini de Solanaceae provenite de la Atropa belladonna (Belladonnae radix) - mtrgun i Scopolia carniolica (Scopoliae radix) - mutulic. Acestea pot fi decelate prin examen microscopic (nu conin druze de oxalat de calciu, ci nisip oxalic), prin alcalinizare cu hidroxid de amoniu (rdcinile impuritilor nu se coloreaz in galben pentru c nu conin asparaginaz) i extracia i identificarea alcaloizilor (abseni la rdcina de nalb mare). Althaeae folium poate fi confundat cu frunzele de Atropa belladonna, Scopolia carniolica (Solanaceae) i Phytolacca americana - carmaz. Incluziunile de oxalat de calciu altele decat druzele (nisip oxalic, rafidii), absena striurilor cuticulare ale epidermei frunzei i prezena alcaloizilor sau a saponozidelor triterpenice sunt criterii de depistare a impuritilor respective. Lavatera thuringiaca L. nalb slbatic, salvie alb. Se deosebete prin frunze puternic emarginate i pubescente numai pe partea inferioar, prin flori mai mari, dispuse solitar la axila frunzelor. Conservare Cultivare Este o plant care crete pe diferite tipuri de sol i in variate condiii de mediu, dar prefer

solurile umede i poziii insorite. Rezist la circa -25oC. Se inmulete prin semine semnate toamna in rsadnie reci. De preferat semnatul imediat ce seminele s-au maturat, la sfaritul verii. Dac se practic stratificarea se imbunteste procentul i viteza de germinaie. Se repic in vase individuale, iar plantarea afar se face vara. Divizarea plantelor se poate realiza primvara sau toamna, cu meninerea in locuri uor umbrite in rsadnie reci sau sere pan cand plantele au crescut suficient, ca s poat fi plantate la locul definitiv. Mod de cultivare: Semant direct in camp, cu semanatoare de cereale in pragul iernii, 8-10 kg samanta/ha, 62,5-75 cm intre randuri, adncime: 1,5-2 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunzele recoltare manuala, fara petiol, inainte de inflorire - Florile, la inceputul infloritului, cu tot cu caliciu - Radacinile, in anul 2-3 de vegetatie, toamna, dupa stagnarea vegetatiei Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALTHAEA ROSEA (L.) Cav. Denumire popular: Nalb de grdin Sinonime tiinifice: Alcea rosea Alte denumiri populare: Nalb de grdin, Cabulite, Nalb, Nalb de ai mare, Nalb nalt, Nalb nvoalat, Nalb mare, Nalb mare de grdin, Nalb roie, Roj, Roz, Ruj, Rujalin, Ruj, Ruj de ptuleu, Ruj neagr, Ruji de Rusalii, Ruji de bot, Ruji pe tuleu, Trandarir cu pari, Tufnic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dilleniidae Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este o plant peren cu rdcina pivotant i cu tulpina puin ramificat, inalt de 1 3 m. Frunzele palmat-lobate sunt lung peiolate i dispuse altern. Florile, cu diametrul de 6 10 cm, au petalele roii-purpurii sau negre-purpurii. Fructul este disciform, mericarpic. Ecologie i rspandire Plant cultivat ornamental. Organe utilizate Se utilizeaz florile (Malvae arboreae flores), recoltate in lunile iulie august, dup vetejire. Compoziia chimic Varietatea cu florii colorate in rou-inchis conine antocianozide, complex denumit altein, format din mono- i diglicozide ale cianidolului, malvidolului, delfinidolului, petunidolului (cianin-3,5-diglucozid, delfinidin-3-glucozid, mirtilidin-3-glicozid), flavone (apigenin-8glucozid i apigenin-8-glucozid-3-sulfat), taninuri, glucide, mucilagii (galacturonoramnani acetilai). Principalii componeni identificai in rdcinile plantelor de Althaea rosea, au fost: flavonele, acizii fenolici i cumarinele (Gudej, 1991). Rdcinile acestei plante conin: mono i diglucide (5 11 %), galactoz, ramnoz, arabinoz, xiloz, mucilagii (6 35 %), amidon (25 38 %), lipide (0,5 %), proteine (10,8 %), din care betaine (4,0 %), pectine (11 15 %), taninuri, amide (asparagina denumit i altein - 2,0 %), vitamine (niacin, riboflavin, tiamin), glicozizi flavonici (kampferol, quercetin), -caroten, acizi fenolici (acid ferulic, acid siringic), fitosteroli i substane minerale. Organele aeriene conin: glucide (hexoze, galactoz, arabinogalactani, glucani, pentozani, xilani, celuloz), polialcooli (sorbitol), lipide (acid malvalic), substane flavonoide (8-hidroxilutein i 8- -gentiobiozid), colin, acid clorogenic, acid salicilic, glucozamine, acizi grai (acid erucic), acid glucuronic, acid hidroxibenzoic, acid phidroxiacetic, riboflavin, scopolin, acid

uronic, compui benzenoizi (acid vanilic, acid syringic), cumarine (scopoletin, scopolin). Frunzele conin pigmeni (clorofil, quercetin, kampferol), mucilagii (9 15 %), cumarine (scopoletin, scopolin), acid siringic i uleiuri volatile care sunt sintetizate de peri secretoari, rari, dispui pe ambele fee ale frunzelor. Acetia de cele mai multe ori sunt sesili i au o gland tetracelular. Aciune terapeutic Nosalova .a. (1993) au constatat c ramnogalacturonanii din mucilagiile izolate de pe rdcinile acestei specii au activitate antitusiv, emolient, diuretic i laxativ. Importana Medicinala, melifera Utilizare Afeciuni digestive (iritaii ale mucoasei orale i faringiene asociate cu tuse, gastrite, ulcer gastroduodenal, duodenite, colite, enterocolite, colon spastic), afeciuni respiratorii (bronite i boli pulmonare), urinare (cistite) i dermice (arsuri superficiale, inflamaii, abcese, ulcere, inepturi de insecte). Petalele izolate ale varietii cu flori purpuriuintens sunt folosite drept colorant alimentar (G37, G61), pentru siropuri, lichioruri i vinuri. Alte utilizri: In scop tinctorial se utilizeaz cultivarul Nigra. Lina mordat cu sulfat de aluminiu i fier, colorat cu extractul obinut din flori uscate i retratat cu bicromat de potasiu, realizeaz o culoare galben brunie. Lna mordat cu bicromat de potasiu, colorat cu extractul obinut din flori i retratat cu bicromat de potasiu se coloreaz in kaki-glbui, iar cea retratat cu sulfat de cupru se coloreaz in kaki (Chiril .a., 1999). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Nu au fost semnalate. Dozare

Supradozare Forme farmaceutice Macerat 5 10 % i sirop. Intr frecvent in formule de specii pectorale i se folosete la colorarea oetului aromatic. Interaciuni medicamentoase V. Althaea officinalis Conservare Cultivare Este o plant bienal sau peren originar din Orient, iar in condiiile din ara noastr produce flori chiar din primul an de cultur, dac seminele sunt supuse procesului de vernalizare. Nalba de grdin nu este pretenioas fa de clim i ca urmare poate fi cultivat in intreaga ar, cu excepia zonelor de munte. Prefer solurile uoare, reavene, bogate in humus, aluviunile i luncile cu un subsol adanc i permeabil. Solurile nu trebuie s fie prea umede i umbrite. In cazul solurilor pietroase i uscate, plantele produc puine flori i de dimensiuni mici. Momentul corespunztor semnatului este cel specific culturilor timpurii (grau de primvar, mazre), iar cantitatea necesar de sman este de 5 kg. Inflorirea se realizeaz in etape, incepand din iunie pan in septembrie i deoarece corola cade la dou zile, pentru a se evita pierderile de flori, culesul se efectueaz zilnic pe intreaga suprafa. Florile fr caliciu se recolteaz cu mana, in momentul cand incep a se inchide, pentru c atunci corola se desprinde uor de caliciu. Recoltarea se face numai pe vreme frumoas, iar florile se adun in couri. Urmeaz uscarea in straturi foarte subiri, in incperi intunecoase i bine aerisite, ori in usctorii speciale la o temperatur maxim de 50oC, cu un curent puternic de aer. Florile se pstreaz in saci de hartie, lzi sau in vrac. Cultura de nalb poate dura 3 ani pe acelai teren, obinand o producie constant i rentabil. Dup aceast perioad se va infiina o nou cultur, dar pe un alt teren.

In scopul obinerii de semine, recoltarea se efectueaz cand seminele au o culoare brun inchis, se folosete secera i plantele se leag in snopi. Urmeaz treieratul dup 2-3 zile. Smana obinut se insmaneaz in acelai an, deoarece are o germinaie sczut. O bun germinaie caracterizeaz smana abia dup 2 ani de la recoltare. Mod de cultivare: Semanat direct in camp cu semanatoarea de cereale, 6-8 kg/ha, distanta intre randuri: 70 cm, adancime: 2-3 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Petale, recoltarea manuala periodica, pe masura aparitiei lor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ALYSSUM SAXATILE L. Denumire popular: Ciucuoar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brbioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plante anuale, cu inlimea de 15 25 cm, cu frunze bazale mari, lanceolate i cu frunze tulpinale linear lanceolate. Florile galbene, pe tipul 4, grupate in inflorescene, iar fructul silicul, aproape rotund. Ecologie i rspandire Specie frecvent din zona stepei pan in etajul boreal, pe stancrie. Organe utilizate Florile proaspete se utilizeaz in scop tinctorial. Compoziia chimic Aciune terapeutic Importana Utilizare

Extractele obinute din flori se folosesc pentru colorarea lanii in nuane de galben, vernil sau kaki-bruniu. Culoarea galben se obine cand lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se fierbe in extractul obinut din flori proaspete, dup care se retrateaz cu sulfat de aluminiu i potasiu. Culoarea vernil se obine cand mordarea i vopsirea se face ca in cazul anterior, iar retratarea se face cu sulfat de cupru. Lana poate fi colorat in nuana kaki-bruniu dac lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se fierbe in extractul obinut din flori proaspete, dup care se retrateaz cu bicromat de potasiu (Chiril .a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AMBROSIA ARTEMISIIFOLIA L. Denumire popular: Ciucuoar Sinonime tiinifice: Ambrosia elatior L. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae ) Subfamilia: Asteroideae Caractere morfologice Este o plant anual cu rdcina pivotant, cu tulpina dreapt, cilindric, ramificat, de 50-150 cm. inlime; frunze de 1-2 ori penat-sectate, scurt des proase, verzi inchise pe faa superioar i mai deschise pe cea inferioar; florile sunt dispuse in inflorescen de tip antodiu; inflorirea iulieaugust; fruct achen. Ecologie i rspandire Sporadic, uneori local abundent, in lungul cilor ferate, a drumurilor i in culturi. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic

Organele aeriene ale acestei plante conin: sesquiterpene (artemisiifolin, psilostachiin, psilostachiin B, acid dampsinic), pseudoguianolizi (peruvin - C15H20O4), lactone sesquiterpenice (coronopilin - 0,1 %, 1,2-dihidropartenin), cumanin, dihidrocumanin, acid ambrosic, artemidifolin. Dintre pigmeni a fost identificat prezena: quercetin-3'-glucozidului i a izoramnetinglucozidului. Analizele efectuate de Maia .a. (1988) au permis s se evidenieze prezena a 19 componeni in uleiurile volatile extrase din plantele de Ambrosia. Ponderea au deinut-o beta-himachalenul (33,78 %) i gamma-elemenul (10,30 %). Ceialali componeni au deinut mai puin de 5,0 % din cantitatea total a compuilor volatili: deltaelemen, bornil acetat, beta-cariofillen, terpinen4-ol, beta-pinen, beta-cubeben, alfa-pinen, deltacadien, (Z)- beta-farnesen, alfa-humulen, copaen, limonen, piperiton, germacren, trans- beta-bergamoten, alfa-gurjunen i gamma-muurolen. Fructele acestei specii conin alcaloizi: agmatin (C5H14N4). Aciune terapeutic Extractele obinute de la aceast specie au efect dezinfectant, emetic i febrifug. Importana Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea febrei, pneumoniei, crampelor intestinale, diareii i ca uz extern pentru tratarea durerilor reumatice i a inepturilor de insecte. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AMYGDALUS COMMUNIS L. Denumire popular: Migdal Sinonime tiinifice: Prunus communis ( L.) Arcangeli non Hudson; Prunus amygdalus Batsch., Prunus dulcis (Miller)D.A. Web., Amygdalus dulcis Miller. Alte denumiri populare: Pom de mandul, Mgdlan, Mandul, Amigdal, Badem Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Prunoideae Caractere morfologice Este un arbore de 8 m (12m) inlime, cu frunze ovat lanceolate, cu varf acuminat, cu peioli scuri(1,5-2 cm), cu 2 glande nectarifere extraflorale; florile sunt dispuse cate 2, sesile sau foarte scurt pedunculate, roz-roiatice pan la albe; inflorirea martie-aprilie; fructe elipsoidale, turtite lateral, cu semine dulci sau amare. Ecologie i rspandire Cultivat fructifer, sensibil la geruri. Organe utilizate In scop medicinal i alimentar se utilizeaz seminele i ulei gras (Amygdali semen, Oleum Amygdali). Compoziia chimic Seminele conin: 45 60 % ulei gras, 3 5 % heterozide cianogene, 25 - 35 % proteine, 1,3 1,5 % enzime (emulsin), oze, mucilagii, gume, asparagin, substane minerale. Heterozide cianogene: 0,2 8,5 % amigdalozid (geniobiozida nitrilului mandlic), prunazozid. Mucilagii: 3 13 % arabinogalactani. Lipide: gliceride ale acizilor nesaturai (62 - 86 % acid oleic, 7 30 % acid linoleic, 4 9 % acid palmitic i in cantiti mai mici de 1 % acizii caprilic, caprinic, lauric, miristic, stearic, arahidic, palmitoleic i linolenic). Steroli: -sitosterol (mai mult de 122 mg/ 100 g), campesterol i stigmasterol (5 i respectiv 3 mg %).. Aminoacizi: arginin (2,69 %), fenilalanin (1,13 %) i valin (1,11 %) i puin de 1 % ali aminoacizi (cistin, histidin, izoleucin, lizin, metionin, treonin, triptofan i tirozin). Vitamine: 0,8 6,5 mg % acid ascorbic, 26,10 mg % tocoferol, 4,18 mg % nicotinamid, 0,62 mg % riboflavin, 0,58 mg % acid pantotenic, 0,06 mg % piridoxin, 0,04 mg % acid folic i 0,22 mg % tiamin.

Elementele minerale: potasiu 835 mg %, fosfor 454 mg %, calciu 252 mg %, magneziu 170 mg %, clor 40 mg % i intre 1 i 4 % fier, bor, cupru i mangan. Uleiul gras de migdal dulce conine benzaldehid i 2 4 % acid cianhidric. Amigdalozida prin hidroliz enzimatic (in prezena emulsinei), pune in libertate benzilaldehid, acid cianhidric (toxic) i geniobioz (dou molecule de glucoz). Dac hidroliza are loc in prezena -glucozidazei se obine prunazozid i glucoz. Sub aciunea prunazei prunazozida se scindeaz in glucoz i acid mandelic. Acesta este transformat de hidroxinitrilaz in benzaldehid i acid cianhidric. Prin distilare cu vapori de ap a seminelor supuse in prealabil unei hidrolize enzimatice se obine acidul cianhidric. Aciune terapeutic Semine: Antitusiv, expectorant, uor antiseptic i aromatizant. Ulei gras: emolient, antiinflamatoare, cicatrizant, slab laxativ. Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Iritaii ale faringelui i cilor respiratorii insoite de tuse - emulsia obinut din semine; vehicul pentru prepararea soluiilor injectabile uleioase, baz de unguent in dermatologie i cosmetic, laxativ pentru copii uleiul gras. Dup indeprtarea tegumentului seminal, din cotiledoanele respective se prepar emulsia cunoscut sub denumirea de Potio gummosa. Seminele de migdal au o valoare alimentar ridicat, respectiv 2.727 kJ/ 100 g semine datorit coninut mare de substane minerale, aminoacizi i steroli. Distilatul apos (Aqua Amygdalarum amararum) cu un coninut de 100 } 5 mg % HCN se folosea ca antitusiv (azi inlocuit din cauza labilitii amigdalozidei cu Solutio Benzaldehidcianhidrini). De asemenea este folosit ca aromatizant pentru buturi (alcoolice i nealcoolice) i produse de patiserie. Alimentaie - seminele se consum uscate;

Industrie - fructele necoapte, crude sunt folosite la obinerea conservelor, colorarea coniacurilor; industria parfumurilor i la fabricarea spunurilor; Medicin, uman, popular - uz intern - tratarea ulcerului gastric, gastrite se consum semine zdrobite, tratarea tusei, laringitei se face decoct din coaj, tratarea constipaiei se foloseste ulei de migdale; uz extern - tratarea arsurilor, eczemelor, se utilizeaz uleiul de migdale. Cosmetic - crema de migdale catifeleaz i hidrateaz pielea; Apicultur - specie melifer. Toxicitate Migdalele sunt toxice prin acidul cianhidric (HCN) rezultat din hidroliz enzimatic. O migdal conine cca 1 mg HCN. Doza mortal pentru un adult de 70 kg este de 50 mg. De aceea consumul de semine i alte produse cu amigdalozid i derivai trebuie limitat. De exemplu, 10 semine de migdale amare sunt fatale pentru un copil, 60 pentru un adult. In caz de intoxicaie se recomand antidoturi (EDTA-dicobalt, tiosulfai ori alte substane care previn formarea methemoglobinei, ca de exemplu nitritul de amil). Pentru golirea coninutului stomacal se recomand substane emetrice (vomitive) i splturi gastrice. Se activeaz circulaia i eventual se apeleaz la respiraie artificial. Produsul este considerat ca depit i nu se mai utilizeaz de mult vreme. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Emulsie (Potio gummosa), hidrodistilat (Aqua Amygdalarum amararum). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANACAMPTIS PYRAMIDALIS (L.) Rich. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Orchidales Familia: Orchidaceae Subfamilia: Orchidoideae Caractere morfologice Plant peren cu tuberculi intregi, globuloi. Tulpina inalt de 10-50 cm este slab muchiat in partea superioar, iar la baz prezint tecile frunzelor trunchiate sau acuminate, de culoare brun. Frunzele sunt oblong sau liniar-lanceolate, acuminate; cele superioare sunt reduse la bractee. Inflorescena multiflor, spiciform, foarte dens, alctuit din flori mici, palid- rozee pan la inchis-purpurii, rareori alburii sau albe, plcut mirositoare. Labelul plan, pntenat, adanc-3 lobat, la baz , pe partea superioar cu 2 lamele proeminente, paralele, glbui pan la purpurii; lobii labelului sunt ovai, obtuzi , egali ca lungime sau cel median puin mai scurt; infloret in iunie-iulie. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic din zona de step pan in etajul fagului, in staiuni insorite, pe soluri scheletice, calcaroase, in rariti de pdure, tufriuri, pajiti. Specie xeromezofil, subtermofil. Organe utilizate Compoziia chimic Florile conin amidon, mucilagii i substane volatile. Andersson .a. ( 2002) a determinat compoziia substanelor volatile extrase din aceast specie. Principalii componeni identificai sunt urmtorii: 2fenilacetaldehid, 2-feniletanol, -pinene, benzaldehid, dihidrooxoisoforon, oxoisoforon, linalool, trans- -ocimen i verbenon. Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractele coninand mucilagii sunt utilizate pentru tratarea diareei. Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: ANAGALLIS ARVENSIS L. Denumire popular: Scanteiu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Scnteiu, Buruiana bureilor, Buruian de rnduri roii, Coard de gin, Focor, Gonitoare, Gonitoarea vaci, Iarb de psri, Inti, Nsturai, Nigelari, Ochior, Ochior rou, Paperin, Plescai, Rcuin, Rocoin roie, Rocoin, Rou, Sclci mici, Scntee, Scnteiu, Scnteiu roie, Schintioar, Scnteui, Sclipei, Soponelul calului, Vcri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Primulales Familia: Primulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant herbacee inalt de 10 30 cm, cu tulpini mai mult repente, frunze mici, alterne, ovalascuite, cu marginea intreag, ce prezint puncte negre pe faa inferioar. La axila frunzelor se gsesc cate 6 10 flori lung pedunculate, mici, radiale, cu periant dublu, alctuite pe tipul 5, de culoare roie-crmizie. Pe corol sunt prezeni peri glandulari. Fructul o pixid globuloas, de 4 5 mm diametru, ce conine 20 25 semine mici, negricioase. Inflorete din iulie pan in septembrie. Ecologie i rspandire Crete spontan in Europa, Asia, SUA i America de Sud netropical, prin locuri necultivate i grdini, pe lang drumuri i garduri, prin faneuri etc. Detalii... Organe utilizate partea aerian inflorit, frecvent insoit de rdcini (Anagallidis herba). Compoziia chimic Saponine triterpenice: anagalin, aglicon dominant 13,28-epoxi-16-oxo-olean, anagaligenoli (principii active principale). Cucurbitacine: cucurbitacinele E, B, D, I i L (imprim produsului vegetal gust amar). Flavonoide

Derivai ai acidului cafeic. Aciune terapeutic Antiviral, fungicid, spermicid, estrogen, ocitocic, hemolitic, expectorant, tenicid, diuretic (datorit saponinelor); citostatic (datorit cucurbitacinelor). Extractele apoase au indus la animalele de experien (obolani, cobai, iepure) contracii uterine i pe segmente de material uterin uman. Saponinele izolate au aciune de distrugere a spermei umane. Extractul metanolic din produsul vegetal a prezentat un efect estrogen (testul Allen-Doisy) i antiviral (pe virusul Herpex simplex tip I, Adenovirus tip II i Polio tip II M. Amoros, B. Fauconnier, R.L. Girre, 1987). Saponinele extrase cu etanol hemolizeaz eritrocitele umane. Acetil-saponina izolat din produs acioneaz ca tenicid. Importana Medicinala Utilizare Hemoroizi, herpes, edeme, arsuri, prurit, diferite forme de cancer, dureri articulare. Medicina chinez: mucturi de caine i de arpe, intoxicaii cu pete i alimente; Medicina indian: tulburri menstruale. Homeopatie: erupii dermice, negilor i infeciilor urinare. Eficacitatea produsului n-a fost demonstrat. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse La doze terapeutice i administrare corespunztoare n-au fost observate reacii adverse. Administrarea in doze mari sau pe o perioad indelungat poate conduce la gastroenterite i nefrite determinate de cucurbitacine. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie (1 linguri produs la 1 can de ap clocotit; repaus 10 minute i filtrare) pentru uz intern (se bea in cantiti mici pe toat durata zilei); unguente i cataplasme pentru uz extern (in dureri articulare). Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: ANCHUSA OFFICINALIS L. Denumire popular: Miru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Limba boului, Atrael, Boroan, Iarb de bou slbatic, Limbari, Miru, Roii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Boraginoideae Caractere morfologice Plant peren, rar bisanual; tulpina dreapt, acoperit cu peri setiformi, inalt de 30-70 cm; frunzele late, alungit sau lat lanceolat, cele inferioare ingustate in peiol, cele mijlocii i superioare sesile, rotunjite la baz; flori violacee, rar roze sau albe, dispuse in cime scorpioide; fruct achen.. Ecologie i rspandire Specie xerofit-xeromezofit; frecvent in zona de step-etajul gorunului, tufriuri, margini de semnturi. Detalii... Organe utilizate frunzele (Anchusae folium). Compoziia chimic Poliholozide: mucilagii. Acizi fenolici: acid litospermic (probabil). Alcaloizi pizolizidinici Alantoin Sruri minerale: nitrat de potasiu, litospermat de potasiu Aciune terapeutic Demulcent, diuretic, cicatrizant, antigonadotrofic (anovulatoare). Activitatea anovulatoare a fost cercetat pe frunzele de Lithospermum officinale L. i pe rdcinile de Lithospermum ruderale DOUGL. ex LEHM., alte specii din familia Boraginaceae folosite tradiional de triburile indiene din Nevada ca anticoncepionale. Experienele efectuate prin diferite

modele experimentale asupra extractului apos au demonstrat c aciunea farmacodinamic este dat de un produs de oxidare a acidului litospermic i a diverilor fenoli, rezultat sub aciunea unei fenoloxidaze. Planta proaspt este inactiv. Pentru a deveni activ trebuie conservat 1 2 ani. O aciune asemntoare s-a observat i in cazul ciclolignanilor naftalenici obinui prin oxidarea acidului cafeic cu permanganat de potasiu. Importana Melifera Utilizare Afeciuni renale (cistite, nefrite), Contraceptiv Toxicitate Speciile familiei Boraginaceae se caracterizeaz prin prezena acidului litospermic (cu proprieti antigonadotrofe), dar i a alcaloizilor pirolizidinici (cu potenial hepatocancerigen i mutagen). Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Observaii: Frunzele de Anchusa officinalis sunt considerate impuriti (falsificri) ale funzelor de Borago officinalis L. De la specia Anchusa rubra sin. Alkanna tinctoria se recolteaz rdcinile pentru coninutul in alkanin (derivat naftalenic cu proprieti tinctoriale). Tinctura Alkannae se folosete in fito- i histochimie (coloreaz uleiurile volatile, uleiurile grase i rezinele in rou) i la colorarea textilelor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANEMONE NEMOROSA L. Denumire popular: Floarea patilor Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Floarea Patilor, Breabn alb, Breaben alb, Clopoei, Deiei albi, Dediei slbatici, Floare de pati, Floarea psrilor, Floarea Patelui, Floarea Patelui alb, Floarea Patilor alb, Floarea vntului, Floarea vntului alb, Floarea Vinerei Sfinte, Ginue, Muscarici albi, Muscerici albi, Mustenici alb, Pataci, Pti, Pinea Patelui, Puichi, Pupegioi, Rotili, Turcule, Zlac

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice Plant herbacee, peren, inalt de 6 30 cm, cu rizom tarator, galben sau brun. Tulpinile sunt erecte, solitare, glabre ori slab pubescente, cu frunze bazilare lungi, tripenate sau penatifid-serate. Frunzele caulinare dispuse cate 3 in rozete au peiolul lung de 2 cm. Bracteele sunt palmate i penatifid-serate i n general nu au muguri axilari. Florile sunt solitare, albe sau rouviolete, cu un diametru de 1,5 4 cm, dispuse la varful tulpinii i pritejate de 6 (5 9) bractei oblong-ovate, cu marginea intreag i glabre. Au numeroase stamine galbene i 10 20 carpele oblongi, cu un varf scurt, recurbat. Tulpinile sunt erecte in timpul infloririi. Fructele sunt drupe compuse, pubescente. Ecologie i rspandire Planta este rspandit in toat Europa, cu excepia regiunilor mediteraneene i nordul Laponiei. Organe utilizate Partea supraterestr colectat inainte de inflorire, proaspt i uscat. Compoziia chimic Protoanemonin: aproximativ 300 mg protoanemonin la 100 g de plant proaspt. probabil sub form glicozidic (ranunculin). Cand planta este tiat in buci mici i in timpul uscrii, sub influena enzimelor ranunculina se dimerizeaz formand anemonin. Protoanemonina este compus volatil, anemonina este nevolatil i stabil din punct de vedere chimic (nu poate regenera protoanemonin) Aciune terapeutic Antimicrobian. Importana Utilizare

Afeciuni respiratorii (tuse convulsiv i astm), gastrice (dureri stomacale), genitale (intarzierea menstruaiei). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Protoanemonina este iritant pentru mucoase i piele. Anemonina este inactiv. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANEMONE RANUNCULOIDES L. Denumire popular: Pti Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pti, Breabni, Ddiei, Deiei, Dediei galbeni, Floarea psrilor, Floarea Patelui, Floarea Patelui galben, Floarea Patilor, Floarea Patilor galben, Floarea vntului, Floarea vntului galben, Ginue, Ginue galbene, Glbinele, Muscarici galbeni, Muscerici galbeni, Oie, Oie galbene, Pinea Patelui, Pinea Patilor galben Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice Plant erbacee peren, de talie mic (7-30 cm inlime), cu rizom brun, orizontal in sol. Tulpina erect este lipsit de frunze bazale iar in partea superioar prezint un involucru trifoliat, cu frunzele aezate in verticil avand peioli scuri. Limbul este trisectat, cu nervaiune palmat. Florile solitare, aezate pe pedunculi lungi au 5 foliole perigonale, galben aurii; staminele numeroase sunt mai scurte decat perigonul; inflorete in III-V. Fructul multiplu poliachen, este alctuit din achene scurt proase, prevzute cu un rostru lung. Ecologie i rspandire Plan frecvent din zona silvostepei pan in etajul nemoral (subetajul fagului) in pduri, tufriuri, livezi, poieni. Specie euriterm, mezofil. Organe utilizate

Compoziia chimic esuturile acestei plante conin protoanemonin (C5H4O2), ranunculin i anemonin. Aciune terapeutic Protoanemoninul din aceast specie are efect antibacterian, antibiotic, antimitotic, antimutagen, antiseptic, antitumoral, antiviral, iritant, pesticid, purgativ, toxic i vermifug. Anemoninul are efect iritant. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANETHUM GRAVEOLENS L. Denumire popular: Mrar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Crop, Chimen, Marar, Marari, Marariu, Mrar de grdin, Mrar tare, Mrariu, Mrra, Mrariu, Morar, Morariu Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiale Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice Plant erbacee anual glabr, verde intunecat, albastr pruinoas, cu miros caracteristic; tulpina atinge 130 cm in lungime; frunzele alterne, de 3-4 ori penat-sectate, cu segmente liniar-filiforme; flori mici, hermafrodite, actinomorfe, cu petale galbene, grupate in umbele compuse; inflorete in iulie-august; fructul mericarpic de tip dicariops cu mericarpii alungite avand coastele principale evidente, alburii. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca aromatic sau condimentar, rspandit i subspontan, originar din Asis de SV, India. Organe utilizate se utilizeaz in scop medicinal fructele, care conin uleiuri volatile cu monoterpene monociclice, iar in scop alimentar atat frunzele, cat i seminele. Compoziia chimic

Frunzele de mrar conin: 88,0 % ap, 2,8 % glucide, 2,0 - 2,7 % proteine, 0,3 % lipide, 3,3 % fibre i ulei volatil. Coninutul de vitamine din 100 g frunze este urmtorul: 52,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg tocoferoli, 0,23-0,42 mg tiamin, 0,11-0,28 mg riboflavin, 0,30 mg nicotinamid, 0,25 mg acid pantotenic, 0,10-1,5 mg piridoxin, 2,8 mg niacin i 0,10 mg acid folic. In 100 g frunze s-a determinat urmtorul coninut de substane minerale: 430 mg potasiu, 100,0 mg calciu, 86,0 mg sodiu, 51,0 mg fosfor, 40,0 mg magneziu, 2,7 mg fier, 0,25 mg zinc i 0,06 mg cupru. Analezele efectuate de Huopalahti .a. (1988) la uleiurile volatile extrase din plantele de mrar, au evideniat existena a 11 componeni dintre care 3,9-epoxi-p-1-metan a deinut 33,20 % din totalul componenilor i neofitadienul 19,90 %. Cantiti mai mici au fost constatate in cazul felandrenului 6,80 %, miristicinei 5,80 %, apiolului 4,20 %, para-cimenului 1,80 %, felandrenului 1,70 %, piperitonei 1,40 %, carvonei 1,00 %, limonenului 0,70 % i -pinenului 0,20 %. Teuscher i colab. menioneaz pentru prile aeriene: 0,2 2,3 % ulei volatil (0,05 0,75 % in planta proaspt) format din (S)-(+)-felandren (26 65 %, cantitatea cea mai mare gsindu-se inainte de inflorire) i dileter (5 - 32 %, cantitatea cea mai mare atingandu-se in timpul infloririi) acetia fiind rspunztori de mirosul caracteristic al mrarului. Compui insoitori: (+)-limonen (3 55 %), -felandren (pan la 10 %), p-cimen (pan la 4 %), D-carvon, coninut dependent in foarte mare msur de condiiile pedo-climatice (12 29 % in Germania, 0 40 % in SUA, 25 42 % in India, 25 50 % in Ungaria, 0 2,5 % in Finlanda). Pe lang aceti constitueni principali se mai intalnesc: p-ment-2-en-1,6-diol, 8hidroxigeraniol, esterul metilic al acidului 2metilbutiric i piperiton. Ali constitueni: flavonozide (3-O- -Dglucuronidele quercetolului i izoramnetolului, 3O-glucozidele, 3-O-galactozidele i 3Oramnoglucozidele

quercetolului i izoramnetolului, vicenin), cumarine (cumarin, scopoletin). Analizele efectuate de Burzo .a. (nepublicat) au relevat c uleiul volatil extras din frunzele de mrar conine in principal -felandren (60,07 %), limonen (15,37 %) i dimetilhexahidro benzofuran (16,42 %). In cantitate mai mic s-au determinat: -pinen, p-cimen mircen, -thujen, carvon, sabinen, -pinen, -terpinen i -terpinen. Inflorescenele conin 5 6,5 % ulei volatil. Componenii dominani sunt limonenul (32 33 %), -felandrenul (20 21 %) i carvona (25 30 %). Cantitatea de carvon i de ulei volatil crete dup imbobocirea florilor i atinge maximum in faza de lapte. Componenii chimici din fructele de mrar sunt reprezentai de uleiuri volatile (pan la 4,0 % sub. uscat), lipide (14,5 %), tiamin (0,42 mg/ 100 g), riboflavin (0,28 mg/ 100 g), mucilagii, taninuri, substane azotate etc. Uleiul volatil obinut din fructe (dup Franchomme): 25 50 % hidrocarburi monoterpenice [25 40 % (+)-limonen, 25 % -felandren, 0,2 % pcimen], 40 60 % cetone monoterpenice (28 41 % carvon, 0,6 0,9 % izocarvon i dehidrocarvon), compui aromatici (miristicin, dilapiol), sub 4 % cumarine (umbeliferon i umbeliprenin) i furanocumarine (bergapten), ftalide. Analizele efectuate de Lawrance (1980) la uleiurile volatile din seminele de mrar, au identificat prezena a 19 comoneni. Dintre acetia carvona a reprezentat 45,00 %, limonenul 35,00 %, felandrenul 7,00 %, cis-dihidrocarvona 2,00 % i trans-dihidrocarvona 1,50 % din totalul componenilor. Restul componenilor au deinut fiecare mai puin de 1,0 % din totalul substanelor volatile: pcimen, -pinen, iso-dihidrocarveol, mircen, neodihidroisocarveol, (E)-anetol, campfen, -3caren, cis-carveol, trans-carveol, dihidrocarveol, neodihidrocarveol, -pinen i sabinen. Sing .a. (1987) au constatat c organele vegetative proaspete au cel mai mare coninut de ulei volatil cind smana este in faza de lapte i cand s-au

aplicat fertilizri cu azot i cu fosfor. Detalii... Aciune terapeutic Tonic SNC (comparabil cu aciunea cofeinei), anticataral, mucolitic, colagog, coleretic, slab anticoagulant (pentru uleiul volatil din fructe), carminativ, stomahic, antispastic, vitaminizant i aromatizant, diuretic, antihelmintic (frunzele, tulpinile i fructele). Importana Aromatica si condimentara Utilizare Afeciuni respiratorii (bronite catarale acute), digestive (insuficiene hepato-biliare, dispepsii, anorexii), circulatorii (edeme) fructe i ulei volatil. Uleiul volatil se utilizeaz in industria parfumurilor, a produselor cosmetice i pentru aromatizarea mancrurilor. Frunzele sunt apreciate pentru coninutul sczut de substane energetice (104 kJ/ 100 g) i pentru coninutul ridicat de acid ascorbic, vitamin E i fibre. Aroma specific a fcut ca frunzele acestei specii s fie utilizat pentru obinerea de preparate culinare. Alte utilizri: Uleiul volatil se utilizeaz in industria parfumurilor, a produselor cosmetice i pentru aromatizarea mancrurilor. Frunzele sunt apreciate pentru coninutul sczut de substane energetice (104 kJ/ 100 g) i pentru coninutul ridicat de acid ascorbic, vitamin E i fibre. Aroma specific a fcut ca frunzele acestei specii s fie utilizat pentru obinerea de preparate culinare. Medicina uman (popular): seminele(fructele) decoct, administrat copiilor impotriva durerilor de stomacsau a durerilor de urechi; ceaiul din semine se lua pentru ameliorarea durerilor de cap, sau in tratamentul astmului cardiac; seminele pisate date copiilor impotriva limbricilor; tulpini - ceai folosit in boli ale aparatului urinar; partea aerian ceai folosit in boli de inim i contra arterosclerozei; florile folosite pentru ceai contra tusei

Medicina veterniar (popular): planta decoct administrat vacilor cand acestea nu aveau lapte. Toxicitate In doze obinuite, folosirea mrarului drept condiment nu comport nici un risc de toxicitate acut sau cronic. Datorit cumarinelor produsul are potenial fotosensibilizator. Contraindicaii La ulei volatil: sugari, copii, femei gravide, bolnavi epileptici (datorit cetonelor care sunt neurotoxice convulsivante i abortive). Precauii i reacii adverse Posibile fotodermii la contactul cu planta proaspt sau cu sucul ei. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Fructele crude, intregi sunt folosite la obinerea unor produse galenice infuzii, tincturi, ap aromat) ori a uleiului volatil. In arta culinar se folosesc frunzele (proaspete i uscate), inflorescenele mature i fructele. Conservare Cultivare Mrarul este o plant rezistent la frig i ca urmare semnatul se efectueaz toamna sau primvara de vreme. Germinarea seminelor are loc la temperatura de 3oC, iar temperatura iotim de cretere este de 16-18oC. Nu are cerine mari fa de lumin, ins lumina insuficient determin obierea de plante alungite i puin aromate. In privina umiditii manifest cerine mari in perioada germnrii seminelor i la inceputul vegetaiei, urmand ca pe msura creterii plantelor i formrii unui sistem radicular bogat s devin mai rezistente la insuficiena api. Planta nu suport exesul de umidiate. In privina solului, se dezvolt bine pe toate tipurile de sol, cu rezultate foarte bune dac in anul anterior s-a realizat fertilizarea cu gunoi de grajd. Se poate cultiva in camp, in cultur pur sau asociat, prin semnat toamna tarziu (noiembrie), in ferestrele iernii, primvara de vreme sau chiar in

timpul verii, in mod ealonat pan la 15 iulie. Semnatul se efectuaz mecanic cu semntoarea SUP-21, cate 4 randuri pe strat inlat, la 28 cm intre randuri i 2,5-3 cm pe rand, adancimea fiind de 1-2 cm, folosind o cantitate de circa 6 kg sman la ha. Lucrrile de ingrijire constau in afanarea solului, erbicidarea, irigarea, fertilizarea suplimentar la nevoie i combaterea bolilor i duntorile in cazul semnalrii atacului. Recoltarea frunzelor verzi se efectueaz cand plantele au atins 10-15 cm in inlime, iar tulpinile, respectiv plantele intregi, dup 10-12 sptmani de la semnat (cand incep s infloreasc). Mrarul poate fi cultivat i in cultur forat i protejat mai ales in ciclul I i in special in rsadnie (mai puin in sere i adposturile din material plastic). Pentru producerea seminelor semnatul se efectueaz primvara de vreme, fructele ajung la maturitatea fiziologic dup 90-100 zile, iar recoltarea se efectueaz ealonat (diminaa pe rou pentru a evita scuturarea fructelor), prin 2-3 treceri, incepand din momentul cand o treime din plante au culoarea galben, fructele sunt tari i capt o culoare cafenie. Mod de cultivare: Semanat direct in camp cu semanatori SUP 21, 6-10 kg/ha, functie de distanta intre randuri, care poate fi 25 cm sau 50 cm (la terenurile imburuienate) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Recoltarea in diferite faze ale vegetatiei, functie de cerinte: - la inflorit deplin, masa verde cu cositoarea mecanica sau vindroverul - coacerea fructelor (faza lapte-ceara), masa verde cu cositoarea mecanica sau vindroverul - fructe mature, recoltare cu combina Valorificare ANETHI FRUCTUS FRUCTE DE MRAR CEAI DIN PLANTE 1. Flux tehnologic: 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial

- selector prevzut cu sistem de sitare vibrator, cu sita superioar cu ochiuri rotunde sau dreptunghiulare adaptate la dimensiunile fructelor, astfel incat s se asigure coninutul in corpuri strine i impuriti prevzute in prezenta specificaie tehnic i cea inferioar cu ochiuri rotunde cu diametrul de 1,0 mm; - balanta tehnica 1-1000 g; - masa de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - mecanice : selectare. - manuale: ambalare - auxiliare: recepie, manipulare, alimentare utilaje. Materiile prime: Anethi Fructus - Fructe de Mrar. Materiale : ambalaje : saci dubli de polipropilen Semifabricate: produs selectat. Utiliti : energie electric, apa curenta. RECEPTIE Materia prima se receptioneaza pe loturi, functie de provenienta si calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativa se face prin verificarea urmatorilor parametri, conform S.T. nr. 36/2004 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - continut in corpuri strine organice si minerale - continut in impuriti . SELECTARE - se indeparteaza impuritile (definite conform specificaiei tehnice a materiei prime), corpurile strine organice i minerale prin trecerea fructelor de mrar prin selectorul prevzut cu sita superioar cu ochiuri rotunde sau dreptunghiulare adaptate la dimensiunile fructelor i cea inferioar cu ochiuri rotunde cu diametrul de 1,0 mm. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute.

Deeul valorificabil se reintroduce pe selector dac rezultatele analizei de laborator, confirm c recuperarea produsului util se face in condiii de eficien economic. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se eticheteaza corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru si obiectele utilizate pentru realizarea unei sarje de produs se elibereaza si se curata pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizarii unui alt produs . PROTECTIA MUNCII - Se respecta regulile de protectia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de productie.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANGELICA ARCHANGELICA L. Denumire popular: Angelica Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare:

Aglic, Angelic slbatic, Angelin, Anghelic, Anghelic slbatic, Anghilic, Antonic, Bucinis, Cucut mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice Plant erbacee bisanual pan la peren, cu rizom gros, napiform, la interior cu un suc glbui; tulpina robust, inalt de 50 150 (uneori 300; frunzele alterne, de 3 ori penat-sectate, foarte mari (cele inferioare ajung pan la 90 cm lungime) avand teaca mare, umflat i peiolii cilindrici; umbelele compuse sunt mari (8-15 cm in diam.), lung pedunculate, cu radiile papilos, vilos proase; flori actinomorfe, hermafrodite, cu petale albverzui; inflorete in iulie-august; fructul mericarpic de tip dicariops cu mericarpii avand coastele laterale aripate. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit higrofit, sporadic in lungul paraielor, in turbrii, la margini de pduri umede, din etajul fagului pan in cel boreal; cultivat ca plant medicinal i legumicol. Detalii... Organe utilizate se utilizeaz organele subterane (rizomul, rdcinile adiacente), frunzele recoltate in lunile mai octombrie i fructele. Compoziia chimic Componenii identificai in organele aeriene ale acestei specii sunt urmtorii: glucide solubile (glucoz, fructoz), ceruri, taninuri, acid dehidroascorbic, cumarine, acizi organici (acid oxalic, acid malonic, acid aconitic, acid clorogenic), acizi fenolici (acid cafeic, acid valerianic), cromone (visnagin) i acizi grai (acid stearic, acid behenic, acid arahidic, acid eicosenoic), acizi alifetici (acid angelic), -pirone (ligustilid, visnagin).

Dintre cumarine au fost identificate: angelicin, acid angelic, 5-metil-angelicin, ostol, ostenol, umbelliprenin, umbelliferon, fraxozid, esculetol, archicin, umbelliferon, umbelliprenon, izocumarin, izoimperatorin, izopimpinelin, phelopterin, psoralen, sphondin, xantoxiletin i marmesin, iar dintre furanocumarine:-alkilfuranocumarin, dihidrofuranocumarin, bergapten, ostrutol, imperatorin, xantotoxol, fraxetol, esculozid, archangelicin, archangelinon, pimpinelin, marmesinin i kwaniin. Dintre steroli au fost identificai: sitosterolul, stigmasterolul, campesterol, ergosterolul iar dintre lactone: angelicalacton i pentadecanolid. Frunzele conin: uleiuri volatile 0,015 0,10 %, glucide solubile: glucoz, fructoz, taninuri, vitamine: acid dehidroascorbic, carotenoide, precum i urmtoarele alte substane: Acizi organici: acid angelic, acid oxalic, acid malonic, acid aconitic, acid valerianic, acid metil-acetic. Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic. Furanocromone: visnagin. Furanocumarine:-alkil-furanocumarin, dihidrofuranocumarin, bergapten, ostrutol, imperatorin, xantotoxol, archangelicin, pimpinelin, marmesinin i kwaniin, angelicin, 5-metilangelicin, ostol, ostenol, umbelliprenin, umbelliferon, archicin, umbelliferon, umbelliprenon, izoimperatorin, izopimpinelin, felopterin, psoralen, sfondin, marmesin, Piranocumarine: xantoxiletin. Izocumarine: izocumarin. Hidroxicumarine: archangelinon, fraxetol, fraxozid, esculetol, esculetozid. Steroli: -sitosterol, stigmasterol, campesterol, ergosterol. Lactone: angelicalacton, pentadecanolid, ligustilide. Acizi organici alifatici: acid angelic. Acizi grai: acid stearic, acid behenic, acid arahidic, acid eicosenoic. Ceruri.

Dup Teuscher i colab. uleiul volatil extras din frunze 34 % -felandren, 27 % -pinen, 24 % -pinen i alte hidrocarburi insoitoare (mircen, p-cimen, cis- i trans- -ocimen); 0,2 0,7 % furanocumarine (xantotoxin, imperatorin, oxipeucedanin, angelicin, bergapten, izopimpinelin). Dup PDR: 17 29 % mircen i compui insoitori (p-cimen, limonen, cis- i trans-ocimen, felandren, -felandren, -pinen), furanocumarine (angelicin, bergapten, imperatorin, izoimperatorin, oxipeucedanin, archangelicin). Substanele volatile extrase din organele aeriene conin: 71,89 % -felandren, 11,39 % -pinen, 4,53 % -thujen, 3,47 % mircen, 0,91 % ocimen, 0,77 % r-elemen, 0,77 % zingiberen, 0,52 % sabinen, 0,36 % -curcumen, 0,32 % hexilizovalerat, 0,32 % -copaen, 0,32 % humulen, 0,28 % pinen, 0,24 % camfen, 0,22 % cedren, 0,20 % mirtenilacetat, 0,16 % alloocimen, 0,15 % elemen, 0,15 % -bisabolen, 0,14 % muurolen, 0,14 % caren-4-ol, 0,12 % amilizovalerat i 0,10 % terpinolen (Burzo .a., nepublicat). Rdcinile de anghelica conin: ulei volatil, glucide (glucoz, fructoz, zaharoz, umbelliferoz, amidon, celuloz), rezine (6 %), steroli ( sitosterol), acizi fenolici (acid clorogenic, acid cafeic, acid chinic), acizi organici (acid citric, succinic, fumaric, oxalic), tanin, monoterpene (cispiperitol, cis-verbenol), baze azotate (adenozin) i substane minerale (8,1 %), fenilpropanoizi (coniferin). Au mai fost determinai esterii etilici ai urmtorilor acizi grai: acid capric, lauric, linoleic, linolenic, miristic, oleic, palmitic, petroselinic, behenic i stearic, precum i acizi alifatici nesaturaii: acid angelic (0,3 %). Sesquiterpen: cuparen, glicozizi fenil propenici: coniferin. Dintre cumarine au fost identificate: archicina, archangina, cvanina, ostolul, ostenolul, umbelliferona i umbelliprenina, iar dintre furanocumarine:

angelicina, ostrutolul, archangelicina, imperatorina, izoimperatorina, bergaptenul, xantotoxolul, xantotoxina, oroselona, oxipeucedanina, oxipeucedaninhidratul, archangelina i prangolarina. Atat in rdcini, cat i in tulpini se gsesc numeroase canale secretoare in care este sintetizat uleiul volatil. esuturile acestei specii conin 0,10 0,40 % uleiuri volatile care conin hidrocarburi monoterpenice, compui oxigenai i sesquiterpene. Compoziia uleiul volatil obinut din rdcin de angelic (dup Teuscher i colab) Hidrocarburi monoterpenice (80 90 %): 14 32 % -pinen, 13 28 % -felandren, 13 - 16 % 3caren, 2 14 % -felandren, camfen, p-cimen, limonen, mircen, -pinen, sabinen, trans-p-ment2-en-1-ol (artefact). Hidrocarburi monoterpenice: bisabolen, copaen. Alcooli sesquiterpenici: bisabolol. Esteri: acetat de bornil. Hidroxicumarine prenilate: 7-metoxi-8-(3-metil-2butenil)-2H-1-benzopiran-2-on, umbelliprenina. Hidroxicumarine: umbelliferon, ostol, ostenol. Furanocumarine(0,5 1,6 %): angelicin, archangelin, bergapten, biakangenol, 5- ciclolavanduliloxipsoralen, heraclenol, imperatorin, izobergapten, izoimperatorin, marmezin, ostrutol, oxipeucedanin, xantotoxin, xantotoxol, angelicin, oroselona, oxipeucedanina, oxipeucedaninhidratul i prangolarina, care asigur plantei rezisten la infecii fungice. Lactone macrociclice (1,5 %): 13-tridecanolid, 15-pentadicanolid, 12-metil-13-tridecanolid, 16hexadecanolid, 17-heptadecanolid (confer mirosul specific). Dup Franchomme i colab. (2001): 73 % hidrocarburi monoterpenice (24 % -pinen, 1,25 % -pinen, 13 % limonen), 1,5 2 % esteri alifatici i terpenici (0,75 % acetat de bornil, 0,45 % acetat de transverbenil), 2 % cumarine (umbeliferon, archangelicin, angelicin i bergapten), alcaloizi terpenici (nitromentadiene). Compoziia uleiului volatil de rdcini, dup Kerrola .a. (1994).

Hidrocarburi monoterpenice: -felandren (13,85 %), -pinen 5,65 %, sabinen 3,60 %, limonen 2,45 %, -3-caren 1,85 %, mircen 1,45 %, (Z)- ocimen 1,00 %, -pinen 0,65 %, %, camfen 0,35 %, -felandren 0,30 %, terpinolen 0,35 %, p-cimen 0,85 %, -tujen 0,90 %, (E)- -ocimen 0,10 %. Hidrocarburi sesquiterpenice (2,70 %): bisabolen 2,10 %, biciclogermacren 1,65 %, cariofilen 1,65 %, cadien 1,70 %, elemen 1,70 %, germacren D 0,75 %, -cariofilen 1,30 %, (Z)- farnesen 1,00 %, cubenen 0,60 %, -copaen-8ol 0,50 %, -muurolen 0,50 %, -copaen 0,35 %, -cubeben 0,30 %, cuparen 0,30 %, selinen0,30, -cedren 0,25 %, elemen 0,20 %, tujopsen 0,30, -muurolen. Alcani, alchene, alchine: 5-undecen-3-in 0,10 %. Alcooli terpenici i neterpenici: 1-octadecanol 1,35 %, %, tridecanol 0,20 %, tetradecanol 0,10 %, cis-tujanol 0,60 %, cis-piperitol, cis-verbenol. Alcooli monoterpenici aromatizai: p-cimen-8-ol 1,30 %, cuminalcool 0,30 %. Alcooli sesquiterpenici (1,30 %): -copaen-11-ol 4,10 %, dihidroeudesmol 2,30 %, elemol 2,00 %, spatulenol 1,80 %, -eudesmol 0,70 %, rosifoliol 0,70 %, cedrol 0,20 %. Esteri: bornil acetat 1,75 %, chrisantemil acetat 1,10 %, tetradecil acetat 1,10 %, cis-crisantemil acetat 0,70 %, heptadecil acetat 0,85 %. Cetone: 4,6,6-trimetil-2-ciclohexen-1-on 0,70 %. Aldehide alchilice: (E,E)-2,4-dodecadienal 0,50 %, hexanal 0,50 %, (E,E)-2,4-decadienal 0,20 %, tertadecanal 0,30 %, pentadecanal 0,05 %. Aldehide terpenice: fellandral 0,30 %. Lactone macrociclice: 15-pentadecanolid 3,55 %, 13-tridecanolid 2,10 %, 12-metil-13-tridecanolid 0,25 %. Hidroxicumarine: ostol 6,75 %. Furanocumarine: psoralen 1,10 %, Extrasele in pentan din rdcinile plantelor de Angelica au avut o compoziie diferit de a uleiurilor volatile. Principalii componeni identificai au fost: ostolul 53 %, izobergaptenul 8,8 %, bergaptenul 8,8 %, acidul palmitic 6,0 % i pentadecanolid 6,0 %. Fructele conin: Ulei volatil: -pinen, -felandren, borneol, camfen, -bisabolen, -cariofilen,

hexilmetilftalat, lactone macrociclice care imprim mirosul caracteristic (15-oxipentadecenlactona). Furanocumarine: angelicin, bergapten, imperatorin, oxipeucedanin, xantotoxin. Ulei gras. Fitosteroli: -sitosterol, stigmasterol (dup PDR). Dup Franchomme i colab. (2001) in uleiul volatil al fructelor se gsesc: felandreni, cumarine i furanocumarine (imperatorin, xantotoxin). Detalii... Aciune terapeutic Sedativ SNC (angelicina are o aciune sedativ asemntoare clordiazepoxidului - N.R. Farensworth, G.A. Cordell, 1976), antispastic = antispasmodic (demonstat pe intestin i trahee izolate de la cobai M. Reiter, W. Brandt, 1985), carminativ, anticoagulant prin reducerea agregrii plachetare (A.M. Zobel, S.A. Brow, 1991), stimulent a secreiilor glandelor exocrine (mucice, gastrice, hepatobiliare i pancreatice) expectorant, orexigen, coleretic-colagog, antiinflamatoare frunze, rdcini i ulei volatil; tonic i carminativ in doze foarte mari uleiul volatil din fructe; vasodilatatoare coronarian frunze, rdcini i uleiuri volatile (prin efectul vasodilatator i antagonismul furanocumarinelor fa de canalele de calciu W.C.Evans), stimuleaz circulaia sanguin periferic datorit proprietilor vasodilatatoare i anticoagulante (reduce efectele arteritei); antibacterian, antifungic; frunzele sunt diuretice i diaforetice (afirmaie ne fondat tiinific). Importana Medicinala, melifera Utilizare Afeciuni digestive (anorexii, indigestii, dispepsii, enterocolite spasmodice, aerocolie, colecistite), respiratorii (bronite cronice), circulatorii (arterite), locomotorii (artroze), genitourinare i endocrine (cistite, sindrom menstrual antispastic uterin i sedativ), neuropsihice (anxietate,

labilitate nervoas, tulburri ale somnului, insomnii). Uleiul volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap a rdcinilor intr in compoziia unor produse cosmetice (parfumuri, loiuni, creme, spunuri). Uleiurile volatile extrase din fructe i din rdcini se folosesc la aromatizarea unor buturi de culoare verde foarte intens (lichioruri, vermuturi) deoarece uleiul volatil iniial incolor, cu timpul devine verde. Alte utilizri: Uleiurile volatile extrase din rdcini sunt folosite i in industrie parfumurilor iar cele extrase din organele aeriene i fructe, in industria spunurillor. Compuii amari din aceast plant sunt folosii in industria buturilor. Medicina uman (popular): planta pentru intrirea inimii, ca expectorant, pentru calmarea durerilor de stomac; cu decoctul plantei, amestecat cu oet se fceau frecii contra durerilor de spate i pentru reumatism; fructe, rdcina plmdite in rachiu de drojdie, pentru vtmtur (hernie sau alte afeciuni interne cu manifestare acut) i ca tonic gastric; frunze cataplasm, in amestec cu frunze de rut i miere, pentru muctura de arpe sau caine. Credine: Se spune c haiducul Pintea Viteazul avea in traist, pe lang merinde i o sticl de palinc plmdit cu rdcini de angelic alturi de alte plante, butur ce asigura putere omului i protecie impotriva bolilor. Toxicitate Angelicalactona in concentraie de 1/10 000 produce oprirea cordului izolat de broasc in sistol. Contraindicaii Persoanele predispuse la diabet i femeile insrcinate. Precauii i reacii adverse Toate organele plantei pot provoca fotodermatoze, cand sunt administrate intern sau sucul ori uleiul volatil sunt aplicate pe piele, din cauza

furanocumarinelor. Fototoxicitatea este foarte pronunat cand contactul cu pielea este inlesnit de umiditate (rou, transpiraie). De asemenea sunt posibile o fotomutagenitate i o fotocarcinogenitate (O.B. Genius 1981, K.W. Glombitza 1972). Dup consumul de frunze sau peioluri ca legume trebuie renunat la bi de soare sau la alte expuneri intensive de raze UV. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Suc de presare din planta proaspt, infuzii, tinctur (1:5 = 20 %), extract fluid (1:1), ulei volatil. Angelica intr in formulele multor condimente folosite in industria alimentar (pentru aromatizarea salatelor, supelor, branzei, compoturilor, maionezei etc.). Din motive de toxicitate i reacii adverse recomandm folosirea lor cu parcimonie. Conservare Cultivare Planta necesit soluri adanci, cu un pH de 4,57,3, fertile, uor umbrite sau de plin soare i este tolerant la inghe. Seminele se seamn in rsadni rece imediat ce s-au maturat, deoarece au viabilitate scurt, sau primvara, dar germinarea este mai redus. Necesit lumin pentru germinare. Se procedeaz la repicat in vase individuale care se in in rsadni pentru prima iarn, plantarea afar efectuandu-se in primvara urmtoare. Seminele se pot semna i in situ imediat ce s-au maturat. Mod de cultivare: Seminte semanate direct in camp, 8-10 kg/ha ; 62,5-75 cm intre randuri, 2-3 cm adancime, sau rasad semanat in august si transplantat primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile, la sfarsitul vegetaiei (octombrienoiembrie) cu dislocatorul de sfecla sau plugul fara cormana Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANTHEMIS ARVENSIS L. Denumire popular: Romani de camp Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Mruc, Mrun, Mrunc, Mueel prost, Roman, Romani proast, Romani puturoas Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant anual, cu rdcin subire, pivotant; tulpina inalt de 10-50 cm, arcuit mai rar erect, puternic ramificat in partea superioar, cu ramuri subiri, alipit pubescente sau glabre; frunzele sunt de 2-3 ori penat sectate, glabrescente, cu peri lungi i moi; antodiile sunt lung pedunculate, cu diametrul de 20-30 mm, receptacul semiglobulos, bractee liniar-subulat, tubul corolei neumflat; inflorirea iunie-august; fructele sunt achene cilindrice de 1,5 mm in diametru; inflorirea iunie-august; Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, frecvent in zona de step-subetajul gorunului, in locuri cultivate i ruderale. Detalii... Organe utilizate Se utilizez florile in scop medicinal. Compoziia chimic Florile conin acizi fenolici (acid cafeic, acid ferului, acid dihidroxicinamic), dihidroxicumarine (scopoletina), alcaloizi tropanici (scopolin), furanocumarine (herniarina), taninuri, steroli ( -sitosterol, stigmasterol), triterpene (taraxasterol, lupeol, -amirin), hidrocarburi, substane minerale (6 8 %). Derivaii flavonici determinai in florile acestei specii sunt glicozidele apigeninei: apiina, cosmosina, antemozida i glucozidele luteolinei: luteolin7- glucozid. Principiile amare din florile acestei plante sunt constituite din lactone sesquiterpenice de tip

germacren: nobilin, 3-epinobilin, 1,10epoxinobilin i 3-dehidronobilin (Holub i Samek, 1977). Florile proaspete conin 0,2 0,5 % uleiuri volatile. Analizele efectuate de Chialva .a. (1982) au permis s se identifice prezena in uleiul volatil a 13 componeni: izobutil angelat (36,00 %), izoamil angelat (17,90 %), 2-metil-2-propil angelat (7,40 %), hexil butirat (3,90 %), izobutil izobutirat (3,70 %), izoamil 2-metilbutirat (2,80 %), izoamil butirat (2,60 %), -pinen (1,60 %), propil angelat (1,10 %), butil angelat (0,90 %), camfen (0,40 %), limonen (0,20 %) i -pinen (0,20 %). Plantele de romani de camp conin: taninuri catechinice, triterpene (cucurbitacin B, D, E, I, J i K, tetrahidro cucurbitacin I, izodihidrocucurbitacin D), steroli (stigmasterol, -7-stigmasterol). Rdcinile acestei plante conin: glucide (glucoz, ramnoz), glicozizi diterpenici (brionin), alcooli diterpenici (brionol), briorezine, triterpene (acid chrizofanic, dihidrocucurbitacin B), acizi grai (acid linoleic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic), flobafene, steroli (spinasterol). Aciune terapeutic Extractele din romani au efecte antiseptice, stomahice i antiinflamatorii. Importana Utilizare Floile i funzele intensific transpiatia i sunt considerate ca cel mai eficace remediu febrifug. Se utilizeaz in cazul gipei i a febrei. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta prefer solurile bine drenate, cu un pH neutru ctre uor acid i cu poziie insorit. Reuete i pe soluri argiloase grele.

Se recomand semnatul afar imediat ce seminele s-au maturat, iar cele mai mule semne germineaz din toamn. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANTHEMIS TINCTORIA L. Denumire popular: Floare de perini Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Anthemis tinctoria este o plant peren; radcin pivotant; tulpin dreapt, de 20-60 cm inlime; frunze alterne, lat ovate, penat-sectate; florile sunt dispuse in inflorescen de tip antodiu lung pedunculat, florile centrale sunt tubuloase galbene, iar cele marginale tot galbene; inflorirea iulieseptembrie; fruct achen glabr, patrumuchiat, cu 2 dintre muchii mai pronunate. Ecologie i rspandire Specie mezoxerofit; frecvent in zona de stepetajul subalpin, locuri uscate, insorite, pajiti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Florile sunt colorate de apigenin-7-glucozid (cosmosiin). Aciune terapeutic Extractele obinute din florile acestei specii au efect stomahic i antiseptic. Importana Tinctoriala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea colitei, gripei i a migrenelor. Medicin uman, popular - uz intern - florile se folosesc contra tusei. Alte utilizri:

Pigmenii hidrosolubili extrai din flori sunt folosii in scop tinctorial, obinandu-se nuane de galben i brun deschis. Culoarea galben se obine in cazul lanii mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit cu extract obinut din flori proaspete. In cazul mordrii cu bicromat de potasiu i a vopsirii cu extractul obinut din flori proaspete se obine o culoare brun-deschis (Chiril .a., 1999). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta prefer solurile bine drenate i cu poziie insorit. Crete bine pe cret i in grdini maritime. Este rezistent la temperaturi joase de pan la -25oC. Este bine a se indeprta tulpinile florale imediat ce s-a incheiat inflorirea, cu scopul de a stimula producerea ramificaiilor bazale pentru asigurarea infloririi in anul urmtor. Se seamn in ser in aprilie-mai, solul se menine umed, iar lumina ajut germinarea. Procesul de germinare dureaz circa 2 sptmani, la o temperatur de 20oC. Se repic in vase individuale i se planteaz afar in cursul verii. Se poate practica divizarea primvara sau toamna. Mod de cultivare: Semanata la suprafata in spatii protejate in martie-aprilie, transplantat in vase individuale si retransplantate dupa inradacinare in camp, primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Ramuri la momentul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANTHRISCUS CEREFOLIUM (L.) HOFFM Denumire popular: Asmui de grdin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare:

Asmui, Asmaui, Asmauc, Asmauchi, Asmile, Asmui de grdin, Amauchi, Azmauc, Chervl, Chervel, Hasmaciuc, Hasmauchi, Hamuchi, Hazmacic, Hiasm, Tulburea, Turbure, Turburea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice Este o specie herbacee, anual, rezistent uneori peste iarn, care prezint: rdcin fuziform, pivotant, mic, albicioas, cu miros aromat, uor anisat. Tulpina este fragil, rmuroas, ramificat, angular la baz, fin striat in partea superioar i pufoas la noduri. Poate atinge 70 cm inlime. Frunzele inferioare sunt lung peiolate i dispuse in rozet, in timp ce frunzele superioare sunt uor pubescente, fin crestate (imparipenate), cu foliole ovale sau lanceolate i egal divizate (penatipartite). Ramurile se termin cu umbele compuse, opuse frunzelor. Umbele sunt formate din 1-4 bractei, flori radiale cu corol alb, 5 stamine cu stil scurt, un ovar inferior, bicarpelat. Fructul este o diachen format din 2 mericarpe care la maturitate rman sudate intre ele, negre, glabre, strlucitoare, alungite i subiri, prelungite i suspendate pe un carpofor central. Inflorete din mai pan in august. Ecologie i rspandire Subsp. cerefolium plant cultivat; subsp. trichosperma plant sporadic, intalnit din zona stepei in etajul gorunului in rariti de pdure, tufriuri, plantaii de salcam, locuri ruderale; mezofil, indicatoare de soluri ingrate i supraingrate Organe utilizate Prile aeriene uscate, proaspete sau congelate (Cerefolii herba) Compoziia chimic

Organele aeriene conin: aproximativ 0,3 0,9 % ulei volatil, glucide, lipide, proteine, celuloz, flavone (apiin = 7-O-apiozida apigenolului), lignani (deoxipodofilotoxin i deoxipicropodofilin rog verificarea veridicitii informaiei !), substane minerale. Uleiul volatil extras din organele aeriene, conine: 60 80 % metil cavicol (estragol), 16 30 % 1-alil-1,2-dimetoxibenzen, mici cantiti de cavibetol (rspunztor de miros), p-cimen, transanetol i 1,8-cineol. Seminele conin lipide bogate in urmtorii acizi grai: acid palmitic, acid linoleic i acid petroselinic. Aciune terapeutic Stimulent a secreiilor glandelor exocrine (mucice, gastrice i biliare), respectiv aciune stomahic, coleretic-colagog, carminativ i expectorant; antispastic, antioxidant (demonstrat pe homogenat de creier de obolan utilizand un model experimental de peroxidare a lipidelor membranare comparativ cu acidul ascorbic) i diuretic. Prezena deoxipicropodofilinei confer extractelor proprieti antitumorale i citotoxice (rog verificarea prezenei acestor lignani). Importana Melifera, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Afeciuni digestive (anorexii, indigestii, dispepsii, enterocolite spasmodice, aerocolie, colecistite, flatulen, colici abdominale), respiratorii (bronite cronice), afeciuni genito-urinare (nefrite, sindrom menstrual). Este puin folosit in fitoterapie, specia fiind apreciat pentru caliti de condiment alimentar pentru specialiti diferite de ciuperci, pete, carne (pui, vac, miel), ou (omlet, ou fierte), sosuri, vinegrete, maioneze, supe i ciorbe, branzeturi, iaurturi, unt, legume (fasole verde, morcov, cartrofi, varz) etc.. Alte utilizri: In antichitate se folosea pulberea obinut din frunze, in ulei, pentu tataea arsurilor iar fiart in vin, pentru afeciunile urinare. Toxicitate

In doze uzuale de condiment nu s-au observat fenomene de toxicitate acut sau cronic. Totui atragem atenia asupra prezenei estragolului, compus cu proprieti hepatocarcinogene evideniate prin experimente de obolani i a furanocumarinelor (apterin) fototoxice. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Se poate confunda uor cu Conium maculatum L., cucut (conine alcaloizi foarte toxici coniin i derivai) Cultivare Planta prefer solurile umede, fertile, bine drenate. Nu agreeaz verile toride uscate, ci este bine s se ofere culturii de var o poziie rcoroas umbrit, iar culturile de iarn necesit poziii insorite. Tolereaz un pH ce variaz intre 5,87,6. Rezist la temperaturi joase de circa -10oC. Asmuiul este o plant cu pretenii reduse fa de lumin (poate fi cultivat pe terenuri semiumbrite - printre pomi in livezi). Seceta i lumina puternic determin emiterea rapid a tulpinilor florale. Se cultiv prin semnat direct in camp, ealonat, din martie pan in septembrie, in randuri simple sau benzi. Se seamn cinci rinduri pe un strat inlat cu limea la coronament de 104 cm, distana intre randurii fiind de 20 cm, iar pe rand plantele se rresc la 25-30 cm. Se folosesc 55-60 kg sman la hectar. Ca lucrri de ingrijire se impun lucrri de prit i mai ales irigarea fiind o plant pretenioas la umiditate. Recoltarea se incepe dup 30-35 zile de la rsrire, prin retezarea frunzelor de la exteriorul rozetei, iar la o singur recoltare se realizeaz circa 3 t frunze la hectar. Frunzele sunt foarte perisabile i nu se pot pstra in condiii ambientale decat o zi. Pentru producerea seminelor, semnatul se efectueaz in luna martie asemenea culturii pentru consum, dar la sfaritul lunii mai, inceputul lunii iunie, din cele 5 randuri dou se suprim i rman doar dou randuri la distan de 40 cm intre ele. Pe rand se practic rrirea la 25-30 cm. Dup rrire se

aplic fertilizarea cu superfosfat (150-200 kg /ha) i azotat de amonu (100 kg/ha), apoi se prete i se irig cu o norm de 300-350 m3/ha. Recoltarea seminelor se efectueaz in perioada iulie-august, la maturitatea fiziologic, obinand o producie de circa 300 kg/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Lastari floriferi si fructe Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ANTIRRHINUM MAJUS L. Denumire popular: Gura leului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Gura leului, Aslan, Buruian de in, Capul cinelui, Cscate, Floarea cataimei, Gur drag, Gura mielului, Gura moroiului, Gura morunului, Gura muroniului, Gura ursului, Guria leului, Guria mielului, Guri, Leoaie, Leoaie mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, rdcini ramificate. Tulpini erecte, la baz lignificat, inalt de 30-70 cm. Frunze lanceolate, intregi, cele superioare liniar-lanceolate, glabre. Flori mari, scurt pedicelate, in raceme terminale. Corol personat roie purpurie, roz sau alb, larg tubuloas, cu tub saciform, mai deschis la culoare decat palatul, foarte pronunat, galben, pros. Fruct capsul oblic ovat, glandulos pubescent, dehiscent prin 3 orificii cu marginea valvulat-dinat. Inflorire VI-IX. Ecologie i rspandire Prefer solurile acide i neutro-bazice, cultivat prin grdini i pe alocuri slbticit. Organe utilizate Compoziia chimic

Florile de gura leului conin antociani dintre care a fost identificat anthirrinin-ramnogicozidul precum i pigmeni flavonici dintre care a fost identificat apigenin 7-glucuronidul i luteolina. Dintre aurone a fost identificat: aurensin-6glucozidul Aciune terapeutic Frunzele i florile sunt utilizate in scop medicinal, extractele avand efect antiflogistic, i stimulant. Importana Medicinala, melifera, tinctoriala Utilizare Sunt utilizate pentru tratarea ulcerelor, inflamaiilor i a hemoroizilor. Cultivare Planta prefer solurile bine dreante i cu poziie insorit. Adesea este crescut intr-un singur an, deoarece de obicei in anul al doilea degenereaz. Se seamn la suprafa in luna martie, in ser, germineaz in 10-21 zile la temperatura de 18oC, iar nopile reci favorizeaz germinarea. Se repic la momentul potrivit, in vase individuale i se planteaz afar in cursul verii. Seminele pot fi de asemenea semnate in situ in iulie - august i se vor produce in vara urmtoare plante mai viguroase i mai florifere. Mod de cultivare: Semanat direct in camp in iulie-august sau in rasadnite in martie si transplantate in camp la sfarsitul primaverii Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba recoltata la inflorire Fia speciei Denumire Denumire tiinific: APIUM GRAVEOLENS L. var. RAPACEUM (Miller) Gaud. Denumire popular: elin pentru rdcin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Achiu, Celer, Celin, Slin, Selr, seler, Seler de grdin, Selin, Silarei, Sindirei, Singhirei, alr, alin, lr, alear, elr, eler Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Apioideae Caractere morfologice Plant erbacee bisanual, glabr in intregime; rdcini tuberizate, comestibile; tulpina multicostat, fistuloas, foarte ramificat; frunze lucitoare, verzi-intunecat, cele bazale dublu-ternate, cele tulpinale penat-sectate; flori cu petale albe, grupate in umbele numeroase, mici; fructul mericarpic de tip dicariops cu mericarpii aproape semisferice cu 5 coaste muchiate, egal dezvoltate. Ecologie i rspandire Specia spontan rar in zona stepei, silvostepei i cea a pdurilor de stejar in locuri umede, slab srturate din Dobrogea i jud. Suceava; cultivat ca plant legumicol. In scop fitoterapeutic se utilizeaz fructele uscate (Apii fructus), uleiul volatil (Apii graveolensis aetheroleum ex fructibus), rdcina (Apii radix), prile aeriene (Apii herba), iar in scop alimentar; intreaga plant. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Rdcina conine: Ulei volatil (0,01 0,15 %) in compoziia cruia intr: ftalide compui care-i imprim mirosul i aroma caracteristic i hidrocarburi dintre care menionm R-(+)-limonen = consituent principal (9 30 %), -pinen (8 18 %), cis- -ocimen (5 8 %), 3-metil-4-etil-hexan. Ftalidele sunt reprezentate de: sedanenolid = senkyunolid (13 %), trans-sedanolid = neocnidilid (7 %), cissedanolid = izocnidilid (5 %), cnidilid, Zligustilid (4 %), 3-butiliden-ftalid i 3-butilftalid (ligusticum lactona). Flavonozide (0,05 %): apiin = apiozid (apigenol7-O-apiozilglucozida), constituent principal, i luteolin-7-O-apiozilglucozida, luteolin-7Oglucozida, apigenol, luteolin, quercetin-3-galactozid i quercetin-3-O- -glucozid.

Furanocumarine (0,0005 % produs proaspt): xantotoxin, bergapten, izopimpinelin, psoralen, imperatorin, angelicin. Coninutul lor variaz in funcie de infecia fungic i de tratamentul cu fungicide.. Hidroxicumarine: scopoletin, esculetin. Poliine: falcarinol, falcarindiol, 8hidroxifalcarinon. Acizi fenolici: acid 3-cafeoil-chinic (acid clorogenic), acid p-cumaroil-chinic, acid 3feruloil-chinic, acid cafeic 10,5 mg %, acid ferulic 3,5 mg %, acid p-cumaric (diferii in funcie de varietate i de provenien). Carotenoide: cartoteni, hipoxantin. Monozaharide: glucoz (1 5 %); diholozide: zaharoz (7 21 %) i polioli: manitol (10 29 %), acizi uronici (1,13 %), celuloz 1,40 %. Ali constitueni: proteine 1,2 2,0 %, lipide 0,2 0,5 %, ap 87 90 %, acid oxalic 1,73 mg %, aminoacizi (acid aspartic ) i amide (asparagin, glutamin). Vitamine: acid ascorbic la 8,0 %, tocoferoli 2,6 %, tiamin, riboflavin, piridoxin, nicotinamid i acid folic - in cantiti mici. Substane minerale (0,91 0,97 %): potasiu 321 mg %, clor 150 mg % g, fosfor 80 mg %, sodiu 77 mg %, calciu 68 % i magneziu 9,3 mg % (Souci .a., 1981). Culoarea rdcinilor este datorat flavonelor i carotenoidelor. Burzo i colab., analizand uleiurile volatile extrase din rdcinile de elin a evideniat: 31,72 % limonen, 15,06 % -terpinen, 8,87 % pinen, 6,47 % trans- -ocimen, 2,06 % cimen i 1,28 % nonan (componeni: 3-etil-4-metilhexan 16,70 %, paracimen 13,50 %, limonen 9,30 %, (E)- -ocimen 9,10 %, -terpinen 9,10 %, -pinen 8,60 %, (Z)-ocimen 7,30 %, terpinolen 5,50 %, -terpineol 5,00 %, ligustilide 1,20 %, -terpinen 1,20 %, pinen 1,00 %, terpinen-4-ol 0,90 %, mircen 0,80 %, camfen 0,70 %, -elemen 0,70 %, 3-butilidenftalid 0,50 %, 3-n-butilftalid 0,50 %, transalloocimen 0,40 %, -cariofillen 0,40 %, -selinen 0,20 %, alloocimen 0,10 %, pentilbenzen 0,10 %, n-pentil1,3-ciclohexadien 0,10 %, -humulen

0,05 %, 3a,4-dihidro-izobutilidenftalid 0,05 % i sabinen 0,05 % din totalul componenilor extrai (cercetri nepublicate). Frunzele (herba) conin: Ulei volatil (0,1 0,8 %): R-(+)-limonen = consituent principal (60 %), mircen (10 %), selinen (8 %), -cariofilen (4 %), ftalide (10 35 %), - i -pinen, -selinen, -terpineol, -terpinen, 1-pentil-ciclohexa-1,3-dien, pentilbenzen, carveol, cis- -ocimen, cis- 3-hexenol, dihidrocarvon, apiol. Ftalidele sunt reprezentate de: 3-butil-ftalid, sedanolid, 3-butiliden-ftalid, sedanenolid, 3izovalerilden-3a-dihidroftalid (dup Teuscher i colab.). Constituenii care-i imprim mirosul caracteristic frunzelor de elin sunt selinenul i ftalidele. In funcie de condiii pedoclimatice compoziia chimic variaz, Franchomme i colab., indicand urmtoarea compoziie chimic: hidrocarburi monoterpenice (55 %) intre care limonen (35 50 %, uneori chiar 80 %), hidrocarburi sesquiterpenice (40 %) [(+)- -selinen (10 - 33 %)], ftalide (5 15 %) [dihidroligustilid (3 8 %), acid sedanoic, 3-n-butul-ftalid (1 7 %), 3-nbutil-hexa-hidroftalid, E-sedanolid (0,5 %), izobutilidenftalid, izobutiliden-3-,4dihidroftalid (0,7 1 %)], esteri cumarinici (umbeliferon, selerin, apigravin). Flavonozide (0,15 %): apiin = apiozid (apigenol7-O-apiozil glucozida), constituent principal, insoit de luteolin-7-O-apiozil glucozida, luteolin7-O-glucozida, apigenol-7-O-glucozid, luteolin, apioliquiritin (4-apiozida liquiritigenolului) i de crisoeriol glucozid. Furanocumarine (0,2 %): xantotoxin, bergapten, izopimpinelin, psoralen, imperatorin, 8metoxipsoralen. Coninutul lor variaz in funcie de infecia fungic i de tratamentul cu fungicide.. Hidroxicumarine: scopoletin, scopolin (7-O- Dglucozida scopoletinei). Poliine: falcarinol, falcarindiol, 8hidroxifalcarinon.

Acizi fenolici: acid clorogenic, acid p-cumaroilchinic, acid hidroxicinamic, acid gentisic, acid protocatehic. Carotenoide: cartoteni, hipoxantin. Steroli: -sitosterol, stigmasterol, campesterol, spinasterol. Monozaharide: glucoz (1 5 %); diholozide: zaharoz (7 21 %) i polioli: manitol (10 29 %), acizi uronici (1,13 %), celuloz 1,40 %. Ali constitueni: proteine 1,2 2,0 %, lipide 0,2 0,5 %, ap 87 90 %, acid oxalic 1,73 mg %, aminoacizi (acid aspartic ) i amide (asparagin, glutamin). Vitamine: -tocoferol, acid dehidroascorbic, rutozid, piridoxin Substane minerale Ali constitueni: lipide (0,1 4,2 %), mucilagii, acizi alifatici monobazici (acid angelic, acid tiglic), alcaloizi (nicotin). Analizele uleiului volatil din frunzele de elin efectuate de Burzo i colab. (2006) au precizat urmtorii constituenni: 41,54 % limonen, 28,78 % mircen, 16,39 % trans- -ocimen, 3,03 % terpinen, 1,26 % -selinen i 1,19 % propenil fenoxiacetat. S-au mai identificat cantiti mai mici de 1 % de sabinen, pseudopinen, cimen, ocimen, alloocimen, gurjunen, epiglobulol, butilftalid etc. In uleiurile volatile extrase din florile de elin a fost identificat prezena a 24 componeni: limonen 38,80 %, (Z)- -ocimen 18,90 %, mircen 14,80 %, -selinen 5,60 %, n-pentil-1,3-ciclohexadien 3,00 %, 3a,4-dihidro-isobutilidenftalid 2,90 %, 3-n-butilftalid 1,90 %, 3-butilidenftalid 1,90 %, b-pinen 1,30 %, (E)- -ocimen 0,90 %, -terpinen 0,90 %, -careiofilen 0,75 %, -elemen 0,75 %, -terpineol 0,70 %, ligustilide 0,60 %, p-cimen 0,50 %, -pinen 0,50 %, terpinolen 0,40 %, alloocimen 0,20 %, pentilbenzen 0,20 %, terpinen4-ol 0,20 %, treans-alloocimen 0,10 %, canfen 0,10 % i -humulen 0,05 % din totalul compuilor extrai. Fructele conin: Ulei volatil (1,9 3 %): %): R-(+)-limonen = consituent principal (60 %), -selinen (13 %),

ftalide trans-sedanolid (16 %), 3-butil-ftalid (0,2 10 %), sedanolid (3 %), 3-izobutiliden-3a-,4dihidroftalid (0,7 6,5 %), insoii de - i -pinen, mircen, -cariofilen. Ca i in cazul frunzelor, constituenii care imprim mirosul caracteristic fructelor de elin sunt -selinenul i ftalidele (dup Teuscher i colab.). Ali autori (Franchomme i colab. 2001), indic urmtoarea compoziie chimic: hidrocarburi monoterpenice (65 95 %) [intre care limonenul este majoritar, - i terpinen (6 %), E-ocimen (10 %), p-cimen], hidrocarburi sesquiterpenice ( -selinen); alcooli monoterpenici [p-ment-8(9)-en-1,2-diol i izomerul su, terpineol]; cetone (carvon 10 %), esteri terpenici (acetat de Z-carvil 2 %, acetat de Ecarvil 20 %), ftalide (3-n-butil ftalid 20 %, sedanolid 5 %). Flavonozide: 1 2,5 % luteolin-7-Oapiozilglucozida, crisoeriol-7-O-apiozilglucozida i apiin = apiozid (apigenol-7-Oapiozilglucozida), graveobiozid A (luteolin 7-O-gluco-apiozil glucozida) i graveobiozid B (crizoeritrol 7-Ogluco-apiozil glucozid). Furanocumarine (0,2 %): bergapten, izoimperatorin, izopimpinelin, seselin; dihidrofuranocumarine: rutaretin, nodakenetin, (-)-2,3-dihidro-2(1-hidroxi-1-hidroximetiletil)-7H-furo-[3,2-][1]-benzopiran-7-on; heterozide ale furanocumarinelor apiozida i selerozida, apiumetin. Cumarine: ostenol, umbelliferon, apigravin. Lipide (5 30 %): predomin gliceridele acidului petroselinic (40 60 %) i sunt insoite de gliceridele acizilor -linoleic i stearic. Detalii... Aciune terapeutic Stimulant a secreiilor digestive (salivare, gastrice, biliar) (eupeptic) i bronhice (expectorant), a peristaltismului intestinal (grbete tranzitul

intestinal), aromatizant - rdcin i partea supraterestr; tonic (neurotonic, miotonic) la doze mici, sedativ SNC, anticonvulsivant, antispasmodic la doze mari, stimulant (drenoare) hepatocitar i renal, decongestiv, antipigmentar fructele i uleiul volatil din fructe; stimulant hepatocitar i renal, coleretic, antiinflamatoare, anticataral herba nefructificat i uleiul volatil obinut din planta intreag fr fructe. Ca toate uleiurile volatile i cele de elin au proprieti antimicrobiene. Dozele mari de ulei volatil izolat din fructe (100 300 mg / kg m.c. administrat i.p. la oarece i obolan) i o ftalid izolat (25 100 mg / kg m.c., i.p.) au produs efecte sedative (alungirea timpului de sedare produs de pentobarbital i etanol). Extractele, in funcie de solventul folosit la extracie, respectiv de principiile active extrase in acetia, pot prezenta proprieti analgezice, antihepatotoxice, hipolipemiante, hipocolesterolemiante. Astfel, un extract etanolic a manifestat proprieti analgezice dependente de doz (testul plcii fierbini i al crampelor induse cu acid acetic la oarece); un extract metanolic din fructele de elin s-a dovedit a fi hepatoprotector (a sczut concentraia transaminazelor serice SGOT, SGPT la obolanii intoxicai cu paracetamol i tioacetamid); extractul apos de elin a prezentat proprieti hipolipemiante (a redus hiperlipidemia indus la obolan printr-o alimentaie foarte bogat in grsimi, creterea colesterolului total, LDL i a trigliceridelor; trigliceridele hepatice rman anormal de crescute). Proprietile diuretice, menionate in medicina tradiional, sunt controversate. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Afeciuni neuro-psihice (astenie, anxietate in doze mici, hiperexcitabilitate in doze mari),

respiratorii (bronite, traheite, viroze pulmonare), digestive (anorezie, mici insuficiene hepatorenale cauzate de infecii, hemoroizi), afeciuni locomotorii (artrite, artroze, reumatism) i dermice (pistrui) - uleiul volatil de fructe; afeciuni digestive (mici insuficiene hepato-renale) i respiratorii (infecii catarale i spastice), boli metabolice (hiperlipemii, gut) - uleiul volatil de herb. Uleiul volatil se utilizeaz in parfumerie i pentru aromatizarea buturilor i a preparatelor culinare. Alte utilizri: Uleiul volatil se utilizeaz in parfumerie i pentru aromatizarea buturilor i a preparatelor culinare. Medicina uman (popular): tulpini ceai pentru retenia urinar; fructe, rdcina aperitiv, diuretic; frunze ceai pentru tratarea tusei, rguelii, reumatismului, pietrelor la ficat; rdcina crud, rzuit se administra pentru scderea tensiunii arteriale. Toxicitate Dozele uzuale i folosirea elinei ca aromatizant (condiment) nu produce fenomene toxice acute sau cronice. Dar, dac elina este contaminat cu ciuperci (prin biosintez crescut de furanocumarine) , dac a fost tratat cu pesticide sau a fost consumat in cantiti exagerate poate determina fotodermatoze cutanate. Contraindicaii Afeciuni renale (uleiul volatil determin iritaii renale), fotosensibilitate (fotodermii produse de furanocumarine) i in cazuri izolate urticarie de contact la nivelul mucoasei bucale, rareori oc anafilactic. Precauii i reacii adverse Sunt susceptibile persoanele alergice la polen de Artemisia vulgaris pelinari, Betula verrucosa mesteacn sau de Daucus carota morcov. Sunt posibile i alergii incruciate, ori sindroame elin morcov - pelinari, elin mesteacn (H. Breiteneder i colab. 1995, P. Vallier i colab.

1988, B. Wuthrich - 1985). Alergenele Api g1 i Api G4 au fost izolate. Api G4 prezint analogie structural in proporie de 71 82 % cu profilina Bet v1 din mesteacn, cu care poate dezvolta o reacie imunologic incruciat (S. Scheurer i colab., 2000). De aceea recomandm administrarea extern, numai local, pe suprafee mici i evitarea bilor de soare i a consumului exagerat de preparate culinare pe baz de elin sau condimentate cu elin. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Tinctur 20 %, extract fluid (1/1) obinut prin percolare cu alcool diluat, infuzie 1 % din fructe, suc de rdcin i frunze proaspete, sirop obinut din extract fluid i sirop simplu, oleosoluri 2 5 % obinute prin diluarea uleiului volatil cu ulei de floarea soarelui, de msline sau de migdal (pentru tamponarea pistruilor). Falsificri: fructele de elin pot fi confundate cu cele de Ammi visnaga. Identificarea se efectueaz prin CSS (cromatografie in strat subire). Formacek i Kubeczka (1982) gsesc la analiza uleiurilor volatile extrase din fructele de elin 18 componeni: limonen 85,13 %, beta-selinen 3,68 %, 3-n-butilftalid 1,93 %, pentilbenzen 1,93 %, beta-pinen 0,90 %, mircen 0,79 %, p-cimen 0,18 %, miristicin 0,18 %, alfa-pinen 0,15 %, pentilciclohexadien 0,12 %, beta-cariofillen 0,10 %, linalool 0,09 %, beta-fellandren 0,05 %, campfen 0,04 %, delta-3-caren 0,03 %, sabinen 0,03 % (E)- beta-ocimen 0,02 % i (Z)- beta-ocimen 0,01 % din totalul componenilor. Ataga .a. (1993) a determinat in elin 5 furanocumarine: angelicin, bergapten, psoralen, trimetilpsoralen i xantotoxin. Concentraia de furanocumarine lineare a variat intre 0,9 i 9,9 micrgrame/g subst. uscat. Conservare Cultivare elina nu manifest cerine mari fa de temperatur, pentru germinare temperatura minim este de 2-3oC, iar cea optim 20-30oC. Rsadurile

suport temperaturi de -3; -4oC, iar plantele mature -7; -9oC. Rdcinile tuberizate ins nu rezist la sub 0oC, ceea ce impune ca recoltarea s se finalizeze inainte de venirea ingheului. Dac rsadurile sunt expuse mai mult timp la temperaturi cuprinse intre 5-14oC are loc vernalizarea i tulpinile florifere apar in primul an. Pentru a se evita acest fenomen inaintea plantrii rsadurile se pot trata cu temperaturi de 25-30oC. Temperatra optim de vegetaie i pentru ingroarea rdcinilor este de 16-20oC. Cerinele fa de lumin sunt reduse. In privina umiditii manifest pretenii mari in special in faza de rsrire, plantare i depunere a substanelor de rezerv. Prefer solurile uoare sau mijlocii, profunde, cu un pH neutru, reuete i pe soluri uor srturate fiind o plant halofil. Are pretenii mari fa de elementele minerale i comparativ cu alte rdcinoase, d rezultate foarte bune in cazul aplicrii ingrmintelor organice in cantii mari chiar in anul culturii (40-50 t/ha gunoi de grajd). Cultura elinei se efectuaz exclusiv prin plantarea rsadului, in cultur de var i toamn, avand in vedere faptul c seminele sunt foarte mici i ritmul de cretere in primele faze de vegetaie este extrem de lent. Plantarea se face la sfaritul lunii aprilie, pe teren modelat in brazde cu limea la coronament de 104 cm, cate dou randuri distanate la 80 cm i la 18-20 cm intre plante pe rand in cazul soiurilor viguroase sau trei randuri distanate la 37 cm i 20 cm intre plante la soiurile mai puin viguroase. Lucrrile de ingrijire constau in: completaea golurilor la 5-4 zile dup plantare; prit mecanic intre randuri de 2-3 ori i manul pe rand; combaterea buruienilor; 8-10 udri cu norme de 350 m3 ap /ha; fertilizare fazial; combaterea agenilor patogeni i a duntorilor. Recoltarea se face ealonat in august- sepembrie, manual prin smulgerea plantelor, fr

indeprtarea frunzelor. Producia obinut este de 20-25 t/ha. Cultura de toamn se efectuaz in succesiune dup salat, spanac, mazre, ceap sau usturoi pentru stufat, folosind rsad produs in rsadnie semicalde sau reci, iar plantarea se face intre 20 mai i 10 iunie. Referitor la lucrrile de ingrijire se impune aplicarea cat mai des a udrilor. Recoltarea se efectueaz in luna octombrie- noiembrie, inainte de inghearea solului. Producia obinut este de 30-35 t/ha rdcini. Se poate pratica i cultura prin semnat direct in camp, la sfaritul lunii aprilie, inceputul lunii mai, in cazul fermelor specializate cu suprafee mai mari de 10 ha, in cadrul asociaiilor de productori. Pentru producerea seminelor, in anul I se practic cultura pentru obinerea plantelor mam, cu semnat in rsadnie calde intre 25-30 martie, repicare in rsadnie semicalde cand plantele au 2-3 runze, iar lantarea in camp in perioada 1-10 aprilie. Recoltarea se efectueaz in octombrie-noiembrie, se obin 50-70 mii rdcini polante-mam, urmand ca in anul II s se infiineze cultura de seminceri (22,5 ha). Se obine o produce de sman de 500-600 kg/ha. Mod de cultivare: Semanat rasad primavara si transplantat in camp Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunzele, la maturitatea deplina, cu cutite sau tocatori - Radacinile, toamna, cu pluguri Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AQUILEGIA VULGARIS L. Denumire popular: Cldru(e) Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Arni, Candelu, Cldare, Cnicei, Cncei, Cercelui, Chipigicuri, Cinci coade, Cinci clopoele, Cinci clopoei, Cinci cote, Ciocnai, Ciucurei, Crligei, Crlobati, Clopoei, Clopoei cornui, Clopoele, Cornui, Cupe, Floarea clopotului, Focuor, Toporai, Toporai de grdin, urli Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Helleboroideae Caractere morfologice Plant peren cu rizom scurt i rdcini viguroase; tulpina inalt de 10-80 cm, ramificat in partea superioar, proas, multiflor; frunze alterne, compuse, palmate, cu foliolele rotunjite la varf; flori actinomorfe cu perigon alb, albastru, roz sau liliachiu insoit de nectarii petaloide pintenate, curbate; inflorirea in iunie-iulie; fruct multiplu alctuit din 5-8(10) folicule des i scurt proase. Ecologie i rspandire Specie cultivat sau rspandit subspontan, originar din Europa. Este o plant peren cu tulpina de 30-60 cm, cu frunze de 2-3 ori ternate. Florile sunt mari, actinomorfe, albastre, cu tepale pintenate. Fructul este folicul. Organe utilizate Compoziia chimic Aquilegia are flori a cror culoare este dat de prezena pigmenilor: cianidin, delfinidin i pelargonidin 3-glucozizi acilai, cianidin, delfinidin i pelargonidin 3,5-diglucozizi i delfinidin i pelargonidin 3-xilosilglucozid-5-glucozid (Taylor, 1984). Seminele conin: lipide (26,9 %), proteine (20,6 %), aquilegenin, iar dintre acizii grai au fost identificai: acidul capric, acidul capronic, acidul caprilic, acidul lauric, acidul linoleic, acidul miristic, acidul oleic, acidul palmitic, acidul palmitoleic, acidul stearic i acidul cis-9octdecatrienoic (Ducke, 1992). Rdcinile conin alcaloizi (magnoflorin). Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcini, frunze i semine se utilizeaz rar in medicin, avand

efecte toxice. Acestea au efect depurativ, diuretic i parasiticid. Importana Toxica, melifera Utilizare Extractele au fost utilizate pentru tratarea afeciunilor sistemului nervos, a ulcerelor i a bolilor de piele. Alte utilizri: Vopsitorie: flori obinut culoarea albastr. Medicin uman (popular): planta in scldtori pentru copiii bolnavi de tuse mgreasc. Obiceiuri: florile impreun cu alte specii erau folosite la decorarea vaselor de lapte cand se scoteau in pune Cultivare Planta prefer solurile cu umiditate corespunztoare i poziiile insorite. In condiii de parial umbrire se ofilesc. Nu tolereaz solurile argiloase, grele. Rezist la temperaturi de cel puin -25oC. Are o via scurt, moare dup 2-3 ani. Produce numeroase semine prin intermediul crora se inmulete liber in grdin. Hibridizeaz uor cu ali membri ai genului i de regul este partenerul dominant in orice hibridare. Plantele par a fi imune la atacul iepurilor. Este o plant care inhib creterea altor plante precum leguminoase. Se seamn in rsadnie reci, imediat ce s-au maturat seminele, iar seminele pstrate pot fi semnate la sfaritul iernii in rsadnie reci. Se repic la momentul potrivit in vase individuale i se cresc in rsadnia rece pan pentru prima iarn. Plantarea afar se face la sfaritul primverii, inceputul verii. Divizarea se poate realiza primvara. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARCTIUM LAPPA L. Denumire popular: Brusture Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Blustur, Brusclan, Brusculan, Brustan, Brustulan, Brustur mare, Brusture negru, Brustur amar, Captalan, Capul clugrului, Cpclan, Ciulin, Ciulin, Crcei, Ghimpoas, Iarba boierului, Lipean, Ndi, Scai, Scai mrunt, Scaiul oii, Scaete, Scete mare, Sgae, Sgice

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant bisanual, cu rdcina crnoas; tulpina inalt pan la 2 m, foliat, puternic ramificat, } tomentoas; frunzele sunt mari, ovate, intregi sau distanat dinate, cordate, pe dos suriu tomentoase; antodiile globuloase, dispuse corimbiform, cu pedunculi de 3-10 cm; involucrul este glabru sau subglabru de 20-25 mm lungime i 35-42 mm lime; anterele sunt exserte; flori purpurii; inflorirea: iulie-august; fructele sunt achene mici, negre, comprimate, cu papus cu numeroase sete aspre, mai scurte decat achena. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezohigrofit; frecvent in zona de step subetajul fagului, locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate se utilizeaz in scop medicinal rdcinile recoltate toamna, frunzele i seminele. Compoziia chimic In compoziia rdcinilor s-a identificat prezena urmtoarelor substane: glucide (10 14 %), inulin (9 50 %), amidon (2,8 12,0 %), mucilagii, proteine (2,4 10,6 %), lipide (0,1 0,8 %), polifenoli (1,9 3,6 %), amide, taninuri, uleiuri volatile, rini i compui polinesaturai: polialkene i polialkine. A mai fost identificat prezena urmtoarelor substane: Acizi grai: acid lauric, acid palmitic, acid stearic. Acizi fenolici (2 3 %): acid cafeic, acid clorogenic. Compui alifatici: aplotaxen, dihidroaplotaxen.

Sesquiterpene: cloven, cnicinolid, lappafene A i B. Lactone: dehidrocostus-lacton, dehidrodihidrocostus-lacton, arctinal, arctinol, arctinol A, arctinol B, arctinon. Dintre fitosteroli au fost identificai: sitosterolul i stigmasterolul, iar dintre vitamine: acidul ascorbic, niacina, tiamin i riboflavina. Au mai fost identificai lignani: arctozid, lappaol A, B, C, D i E, arctigenin, matairesinol, neoarctin B, sesquilignani, trachelogenin, trachlozid, alcaloizi (atropin), precum i principii fitohemaglutinante. Coninutul de aminoacizii din rdcinile acestei plante, exprimat la 100 g produs, a fost urmtorul: 40 mg izoleucin, 56 mg leucin, 120 mg lizin, 18 mg metionin, 11 mg cistin, 52 mg fenilalanin, 40 mg tirozin, 44 mg treonin, 10 mg triptofan, 56 mg valin, 236 mg arginin, 28 mg histidin, 44 mg alanin, 440 mg acid aspartic, 392 mg agid glutamic, 44 mg glicin, 96 mg prolin i 44 mg serin. Culoarea rdcinilor este determinat de prezena -carotenului. Frunzele conin: glucide (1,8 %), lipide (0,10,8 %), proteine ex. benectolid (3,2 14,0 %), mucilagii, lignani (arctiin, matairesinol), triterpene (lupeol), sesquiterpene (arctiol, -eudesmol, cnicinolid, eremofilen, dehidrofukinon, fukinanolid, fukinon), sesquilignani, lactone (arctiol, acid arctic, arctiopicrin), principii antimutagene, compui alifatici (acid tiglic). In esuturile plantelor au fost identificate: mucilagii (5 12 %), glucide (19,4 %), proteine, lipide (0,1 0,8 %), aminoacizi (acid aspartic), acid izovalerianic. A mai fost identificat prezena urmtoarelor substane: Triterpene: taraxasterol, pseudotaraxasterol, pseudotaraxasterol-acetat. Lignani: matairezinol, trachelogenin, tzrachelogenin, sesquilignani. Sesquiterpene: dehidrofukinon, lappafen A i B.

Steroli: -sitosterol, stigmasterol. Dintre acizii grai din frunze au fost identificai: acidul miristic, acidul stearic i acidul lauric. Lactonele sunt reprezentate de: arctiopicrin, acid arctic, arctigenin, arctiin, arctinal, arctinol, arctinon i arctiol. Seminele au urmtoarea compoziie: proteine (3,2 14,0 %), lignani (lappaol A, C, D, E, F, H, izolappaol A, izolappaol C, neoarc B, neoarctin B, matairesinol), glicoziozi ai lignanilor (arctigenin), triterpene pentaciclice (taraxasterol), saponin (daucosterol), glicozizi ai lignanilor (arctigenin), acizi grai (acid lauric). Experienele efectuate pe oareci au dovedit c fibrele insolubile in ap extrase din aceast specie au capacitatea de a inhiba absorbia uleiurilor minerale de ctre mucoasa intestinal. Aciune terapeutic Extractele au aciune antiseptic, diuretic, carminativ, colagog, hipoglicemic i sudorific. Importana Melifera Utilizare Se utilizeaz in tratarea bolilor de piele (dermatoze, furunculoze), arsurilor, herpesului, maladiilor renale, pentru stimularea funciilor hepatobiliare, scderea glicemiei, iar agliconul arctozidei (arctiogenolul) poate avea aciune antitumoral. Medicina uman, popular utilizeaz extractele pentru tratarea febrei i reumatismului. Alte utilizri: In cosmetic se folosesc frunzele, sub form de infuzie, impotriva cderii prului iar din rdcina proaspt se fac mti faciale. Planta se folosea pentru vopsit in negru in amestec cu arinul, bozul i coji de nuc. Arctiopicrina este o substan cu aciune antifungic i antibacterian. Cultivare Crete bine pe diferite soluri, in locuri parial umbrite. Prefer solurile umede, cu pH neutru ctre alaclin i poziiile insorite in cazul solurilor grele.

Partea aerian a plantei este afetat negativ de tempratuile situate in jurul punctului de inghe, dar rdcinile tolereaz empraturile mai mici, astfel c pot fi lsate in sol peste iarn i se pot recolta la nevoie. Dei plantele sunt de dimensiuni mari, este bine s fie cultivate la distane mici, in randuri la distan de 30 cm i 8 cm intre plante pe rand, ceea ce favorizeaz dezvoltarea unor rdcini lungi i drepte. De obicei plantele se auto inmulesc prin semine, mai ales c acestea se ataeaz uor de perii sau inveliurile diveritelor creaturi i sunt transportate la distane mari prin intermediul acestora. Florile atrag albinele i fluturii. Se recomand semnatul in situ toamna, dar se poate semna i primvara. Temperatura minim de germinare este de 10oC, ins cea optim atinge 20-20oC. Dac se aplic o preumectare pentru 12 ore sau o scarificare germinarea se imbuntete. Lumina favorizeaz procesul de germinare. In cursul toamnei semnatul trebuie efectuat cat mai tarziu posibil deoarece orice plant cu rdcini ce depesc 3 mm diametru, primvara vor determina formarea de semine, dac temperaturile joase sunt urmate de zile cu durate mai lungi de 121/2 ore. Mod de cultivare: Semanat direct in camp toamna sau primavara, temp minima de germinare: 10 grd C Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile, cu cazmaua, in toamna primului an de vegetatie sau primavara, inainte de inceperea vegetatiei Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARCTOSTAPHYLOS UVA-URSI (L.) Sprengel Denumire popular: Strugurii ursului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Strugurii ursului, Afine, Camninc, Meriorul cinelui, Porumbeaua ursului, Strbezele, Strbzele roii, Strbezi, Strugurel, Strugurele ursului, Strugurul ursului, Strugurul urilor Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Rosidae Subclasa: Dileniidae Ordinul: Ericales Familia: Ericaceae Subfamilia: Arbutoideae Caractere morfologice Plant mic, taratoare, puternic ramificat, lunga de 50-250 cm; lujerii tineri pubesceni. Frunze alterne, persistente, obovate pan la cuneat obovate, tari, pieloase, la varf obtuze sau slab emarginate, glabre, lucitoase, pe fa inchis verzi, inferior verde deschis, margini intregi, revolute, fin pubescente. Peiol scurt, fin pubescent. Flori grupate cate 3-12 in raceme nutante, roietice sau albe. Corola ovoidal-urceolat, la interior proas, cu 5 lobi mici, rsfrani. Fruct bac sferic, roie lucitoare, de 6-8mm, finoas, cu 5-7 (1-10) semine turtite. Inflorire V-VI. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, moderat acid-neutrofil, xeromezofit-mezofit, mezoterm, rar in etajul subalpin, prin rariti de pdure,. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele uscate la soare, ce conin arbutin, care prin hidroliz formeaz compusul activ hidrochinona. Compoziia chimic Componenii chimici identificai in organele aeriene ale acestei specii sunt: glucide, lipide (2,6 %), proteine (11,1 %), acizi organici (acid formic, acid malic, acid citric), 6 20 % tanin (acid ellagic, acid galic), rezine (ursone), ureide (alantoin), glicozizi fenolici (6 10 % arbutin i metilarbutin), glicozid flavonic (hiperin), hidrochinone, glucozizi iridoiozi (monotropein) i substanele minerale. Derivai hidrochinonici: hidrochinone (0,3 0,5 %), metil arbutin, piceozid, glucozide (arbutozid i metil arbutozid). Pigmeni: flavonoide (mono i diglicozide ale quercetolului i mircetolului, mircetin,

quercetin, izoquercetin, quercitrin, izoquercitrin), caroten. Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamnin. Steroli: -sitosterol. Triterpene: lupeol, taraxasterol, acid ursolic, acid oleanolic, uvaol. Saponine triterpenice: acid betulinic. Compui fenolici: acid O-protocatehuic, acid chinic, acid p-cumaric i fenilpropanoizi: acid siringic. Glucozizi: monotropein Cipollini i Stiles (1992) au constatat c extrasele obinute din fructele maturate au proprieti antifungice datorate coninutului ridicat de taninuri i saponine. Glucozidul: arbutin, reprezint un antiseptic pentru cile urinare i are un efect diuretic. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze ce conin hidrochinon, au proprieti: antiseptice, hipnotice, tonice, diuretice i previn formarea melaninei. Importana Medicinala Utilizare Sunt cele mai bune antiseptice naturale, folosite pentru tratarea infeciilor urinare, cistitelor i uretritelor, infeciilor vaginale i herpesului. Alte utilizri: Medicina uman frunzele sunt astringente, amrui, cu proprieti diuretice i dezinfectante. In afeciuni ale rinichilor, cistite, ca surogat de tutun. Tinctorial ramurile i frunzele se folosesc pentru tbcitul pieilor, crora le imprim o culoare brun sau neagr. Cultivare Planta necesit soluri calcaroase, umede, bine dreante, de plin soare sau semiumbrite. Tolreaz umbra, dar in astfel de condiii plantele produc mai puine fructe. Este adesea un indicator al solurilor srace. Se seamn in ser imediat ce seminele s-au maturat. Se ecomand preumectarea in ap fiart pentru 10-20 secunde sau arderea de paie deasupra

lor, apoi stratificarea la 2-5oC pentru 2 luni. Germinarea are loc de obicei in 2-3 luni la teperatura de 15oC. Se repic in vase individuale, plantele se cresc in rsadnia rece pentru cel puin prima iarn, apoi se planteaz afar la sfaritul primverii, inceputul verii. Se pot de asemenea tia fragmente de tulpin de 5-8 cm, creteri ale sezonului curent, din august, pan in decembrie, se pun la inrdcinat in rsadni, dar dureaz chiar i un an pan la inrdcinare. Divizarea se poate efectua primvara de vreme, vasele se in in poziii uor umbrite in rsadni rece sau ser, pan cand are loc creterea activ. Recoltare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARISTOLOCHIA CLEMATITIS L. Denumire popular: Cucurbeic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Mrul lupului, Boaele popii, Buruian de rimpf, Buruian de rempf, Clocotici, Cucurbeea, Cucurbeic, Desagii popii, Fasola calului, Fasola cioarei, Fasola dracului, Fasola vermelui, Fasole greceasc, Fasolea ciorii, Fasolic, Fsoiul ciorii cel mare, Floarea lupului, Ghemele popii, Lpdtoare, Lepdtoare, Lingura popii, Locoti, Lungorice, Mr lupesc, Micori, Nucuoar, Psulic, Psuli, Piperul lupului, Poma vulpii, Puturoas, Rmf, Remf, Rmf, Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoiidae Ordinul: Aristolochiales Familia: Aristolochiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom cilindric, brunuroase; tulpina inalt de 20-50(100) cm, simpl, palid galben-verzui, glabr, la noduri in partea superioar indoit in zig-zag; frunze alterne, lung peiolate, ovate cu baza adanc cordat, intregi pe

margine; flori aezate cate 3-5 in axila frunzelor, zigomorfe cu periant tubulos, dilatat spre baz, deschis spre varf intr-o ligul, palid galben; pe partea intern se gsesc peri indreptai cu varful in jos (adaptare pentru polenizarea cu ajutorul insectelor) care, dup fecundaie se vestejesc; inflorirea in maiiunie; fruct (capsul) galben-verzui, piriform sau globulos, de mrimea unei nuci, cu semine turtite, triunghiulare, castaniu-brune, cu un strat extern spongios. Ecologie i rspandire Specie xeromezofil, termofil-subtermofil, heliofil-heliosciadofil, buruian segetal i ruderal, frecvent din zona stepei pan in etajul gorunului prin vii, pe marginea pdurilor, prin semnturi. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal partea aerian, fr frunzele bazale i rdcinile care conin acizi aristolochici. Compoziia chimic Organele aeriene conin: acizi aristolochici, taninuri, acizi fenolici (acid ferulic i cafeic), alcool cetilic i un pigment roi i o aristolacton. Compoziia uleiurilor volatile difer in funcie de specie. Astfel, specia A. gigantea are ulei volatil in care ponderea o reprezint germacrenul, elemenul i cariofilenul, in timp ce n specia asclepiadifolia ponderea o reprezint borneolul, ionolul i ledolul. Rdcinile conin alturi de acizii aristolochici, alantoin, alcaloizi: magnoflorin, taliscanin, chakranin, lactone sesquiterpenice: aristrolacton, precum i acizi polifenolcarboxilici (Ciulei .a., 1993). Aciune terapeutic Extractele stimuleaz capacitatea de autoaprare a organismului, au aciune antireumatic, antiinflamatoare, antispasmotic, febrifug, stimulant i emenagog. Importana Toxica Utilizare

Se utilizeaz pentru tatarea afeciunilor abdominale, ulcerelor, tumorilor i leziunilor. Alte utilizri: Medicin uman (popular): frunzele crude, se puneau pe rni; tulpini florifere decoctul folosit pentru splarea rnilor, abceselor sau pentru bi la bolnavii de branc (erizipel); impreun cu florile in bi pentru tratarea reumatismului; rizomul fiert, pentru tratarea celor bonavi de galci; decoctul, amestecat cu ap i lapte pentru tratarea ulcerului; planta intreag splate rnile, tieturile, vtmturile la om i animale; decoct splat impotriva plonielor. Toxicologie: prile aeriene, rizomul, rdcinile, seminele toxice, iritante. Toxicitate Contraindicaii In unele ri s-a interzis utilizarea acestei specii din cauza toxicitii acidului aristolochic. Extractele obinute din plantele inflorite au i efect avortiv. S-a constatat c la animate extractele au determinat apariia de tumori maligne, fiind considerate ca potenial cancerigene. Cultivare Planta prefer solurile umede, bine drenate, bogate in materie organic, poziii insorite sau semiumbra. Reuete in orice sol de grdin i este o plant cu un sistem radicular invaziv. Semnatul se recomand a se efectua in serr, toamna, imediat ce seminele s-au maturat. Este de preferat o preumectare pentru 48 de ore in ap inclzit i semnatul la suprafa. De obicei germnarea are loc in 1-3 luni, la 20oC. In cazul seminelor pstrate germinarea este favorizat dac s-a aplicat un tratament de stratificare la rece, pentru 3 luni, la 5oC. Se repic in vase individuale i se in in ser pentru prima iarn. Plantarea afar se efectueaz la sfaritul primverii sau inceputul verii, dup ce au trecut ultimele ingheuri tirzii. Divizarea se poate efectua toamna, iar fragmentarea rdcinilor iarna.

Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Rizomii, cu cazmaua, toamna - Herba, prin taiere, in perioada mai-iulie - Fructe, in iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARMENIACA VULGARIS Lam. Denumire popular: Cais Sinonime tiinifice: Prunus armeniaca L. Alte denumiri populare: Abricaz, Caisine, Garzoane, Georgealene,Jordoline, Mgdlane, Modolane, Mndule, Piersic de var, Tinghirele, Zardalei, Zarzlii, Zarzr, Zordolin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Prunoideae Caractere morfologice Arbore scund (5-6 m inlime); frunze subrotunde, cu margini serate, cu varf acuminat, cu peioli lungi, cu 2 glande nectarifere extraflorale; florile sunt subsesile, albe sau uor roz pal, solitare sau grupate cate 2; inflorirea martie-aprilie; fruct drup globuloas, galben portocalie, proas. Ecologie i rspandire Specie rezistent la secet, sensibil la geruri; cultivat fructifer. Organe utilizate Compoziia chimic Caisele conin 0,90 % proteine, 0,13 % lipide, 12,3 % glucide, 1,73 % glucoz, 0,87 % fructoz, 5,12 % zaharoz, 0,96 % pectine, 0,82 % sorbitol, 16 mg/ 100 g -sitosterol i 1,0 mg/ 100 g campesterol. Aciditatea total a acestor fructe este 1,39 % acid malic fiind determinat mai ales de coninutul in acid malc (1,0 %), acid citric (0,4 %) i de cantitile mai mici de acid clorogenic, acid quinic, acid malonic, acid succinic i acid oxalic.

Coninutul in vitamine al caiselor este urmtorul: 9,4 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,77 mg/ 100 g nicotinamid, 0,50 mg/ 100 g tocoferoli, 0,29 mg/ 100 g acid pantotenic, 0,05 mg/ 100 g riboflavin i 0,04 mg/ 100 g tiamin. Substanele minerale din caise variaz intre 0,59 i 0,77 %. In 100 g fruct s-au detrminat: 287 mg potasiu, 21 mg fosfor, 16 mg calciu, 9,2 mg magneziu, 2,0 mg sodiu, 1,0 mg clor, 0,65 mg fier, 0,47 mg bor, 0,27 mg mangan i 0,15 mg cupru. Aciune terapeutic Importana Melifera, alimentara Utilizare Alimentaie - fructele se consum proaspete sau prelucrate (dulcea, compot, buturi rcoritoare, buturi alcoolice, lichior). Importana in alimentaie a caiselor se datoreaz coninutului in vitamin C, acizi organici, substane minerale, cat i valorii energetice sczute (226 kJ/ 100 g fruct edibil). Acestea au un efect uor laxativ; Industrie - fructele sunt folosite in industria alimentar in vederea preparrii de dulcea, compot, sirop; Medicin, uman, popular - uz intern - fructele proaspete au proprieti diuretice, antianemice, antidiareice, depurative, tonice; fructele uscate sunt laxative. Cosmetic - fructele proaspete tonifiaz tenul; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARMORACIA RUSTICANA P.Gaertn., B.Meyer et Scherb. Denumire popular: Hrean Sinonime tiinifice: A.lapathifolia Usteri Alte denumiri populare: Ahrean, Chirean, Hrean, Hren, Hrin, Heran, Herean, Heren, Hiran, Hirean, Hran, Hren, Hroni, Irean, Rdcin slbatic, Radiche slbatic, Rean, Tormac, Usturoi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae(Cruciferae ) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rdcina groas, vertical, crnoas, alb, aromat i picant la gust; tulpina inalt pan la 100 cm, fistuloas, ramificat in partea superioar, glabr; frunze alterne, cele inferioare penat-fidate, cele superioare sesile, lanceolate; inflorescena de tip racem, lax, alctuit din flori bisimetrice cu petale albe; inflorirea in maiiulie; fruct de tip silicul, globulos, cu cate 46 semine in fiecare loj, uneori sterile. Ecologie i rspandire Specie cultivat sau rspandit subspontan, originar din SE Europei i Asia de SV. Organe utilizate Compoziia chimic Rdcinile conin 76,6 % ap, 2,8 % proteine, 0,3 % lipide i 18,1 % glucide, ceea ce reprezint o valoare energetic total de 330 kJ/ 100 g. Rdcinile conin glucozinolai (gluconasturtiina i sinigrina) care sunt descompui in prezena enzimei mirozinaz la izotiocianai. In rdcini s-au mai identificat: cumarine (esculetin i scopoletin), acizi fenolici (acid cafeic i acid hidroxicinamic) i rezine. Coninutul in vitamine a 100 g rdcini variaz astfel: 120 mg acid ascorbic, 0,60 mg niacin, 0,18 mg piridoxin, 0,11 mg riboflavin i 0,06 mg tiamin. Coninutul in elemente minerale din 100 g rdcini de hrean este urmtorul: 554 mg potasiu, 212 mg fosfor, 105 mg calciu, 33 mg magneziu, 9 mg sodiu, 2 mg fier i 0,14 mg cupru. Extractele obinute prin hidrodistilare din rdcinile de hrean conin: 70,17 % allil izotiocianat, 20,33 % -fenetil izotiocianat, 2,70 % butilizotiocianat, 0,69 % octil butirat, 0,41 % fenil proprionitril, 0,36 % butil izotiocianat, 0,33 % ciclopentil izotiocianat, 0,32 % octil acetat, 0,13

% -farnesen, 0,07 % izobutil izotiocianat, 0,08 % metiltiopropil izotiocianat i 0,06 % benzil izotiocianat (Burzo .a., nepublicat). In frunzele speciei A. rusticana au fost identificai glucozizi ai flavonolilor cum sunt: kampferol 3-xilosil(1-2) galactozid, quercetin 3xilosil(12)galactozid. Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcinile de hrean au aciune antiseptic, digestiv, expectorant, stimulant, antifungic, antibacterian, vermifug i tonic cardiac. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz in tratarea gripei, a infeciei cilor respiratorii i urinare, pentru tratarea artritelor i a leziunilor infectate. Alte utilizri: Alimentaie: rdcina pentru obinerea a diferite preparate culinare. Medicin uman (popular): frunzele, rdcina leac impotriva durerilor de cap, in diferite forme; rdcina ras, folosit pentru splarea petelor de pe obraz, piept, maini, pentru galci, dureri de dini, rceli, nevralgii, in afeciuni biliare, peurezii; in amestec cu mierea pentru tuse mgreasc; rdcina fiart, folosit ca diuretic i in nefrite. Medicin veterinar (popular): rdcina ras, amestecat cu lapte acru folosit pentru porcii bolnavi de branc, sau amestecat cu fanul pentru cai ca tratament impotriva tuberculozei Cosmetic: rdcina ras, ca tratament impotriva pistruilor. Cultivare Hreanul este o plant care crete foarte uor, preferand soluri adanci, umede, bine drenate i cu o poziie insorit. Pentru producerea de rdcini corespunztoare sunt necesare soluri favorabile dar dat ce planta s-a stabilizat devine foarte tolerant i continu s produc pentru muli ani. Plantele nu se ofilesc, dac sunt crescute la umbra pomilor. Excesul de azot determin o

cretere puternic a prii aeriene i bifurcarea rdcinilor. Tolereaz un pH curpins intre 5,8-8,3. Este o plant extrem de invaziv, chiar poriuni mici de rdcin rmase in sol, refac planta. Este o plant recomandat in asociere cu cartoful protejandu-l de atacul duntorilor specifici, iar in cazul creterii in livezi se spune c previne atacul unor ageni patogeni. Se poate inmuli prin semnat in situ in cursul primverii, dei rareori se produc semine la plantele in cultur. E recomand divizarea care este foarte facil i se poate efectua aproape tot timpul anului, dar de preferat primvara. Este bine de folosit fragmente de rdcin cu lungimea de circa 20 cm, care se pot planta afar in poziia permanent in luna februarie sau martie, dar se pot utiliza chiar fragmente mai mici de rdcin. Divizarea trebuie efectuat cel puin odat la fiecare trei ani, altfel cultura se va deteriora Mod de cultivare: Inmultire vegetativa in martie-aprilie, prin plantarea unor bucati de radacina, de 20 cm lungime, si groase de 1-2 cm, in rigole de 8-10 cm adancime; distanta intre randuri: 70 cm, iar intre plante pe rand: 30-40cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile, cu cazmaua sau plug, toamna, in primul sau cel mult al doilea an de vegetatie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARNICA MONTANA L. Denumire popular: Arnic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: carul pdurilor, Carul znelor, Ciud, Cujd, Iarba soarelui, Podbal, Podbal de munte, Roit, Tabacu cmpului, a oilor Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren cu rizom gros, orizontal, cu numeroase rdcini fibroase; tulpina erect, inalt de 20-50 cm, simpl sau cu 1-2 ramuri, cu un singur antodiu, cu rozet bazal de frunze; frunzele sunt dispuse in pereche, de obicei una, mai rar dou perechi, mici, } opuse, frunzele bazale sunt eliptice, sesile, cu margine intreag sau distanat denticulate, glabre sau } aspre; antodiul este de 4-8 cm in diametru (la inflorire); hipsofilele involucrale sunt biseriate, rar uniseriate, triunghiular lanceolate, adeseori brun roietice; florile centrale sunt galbene, tubuloase, iar cele ligulate sunt de 2-3 ori mai lungi decat involucrul; inflorirea are loc in iunie-august; fructul achen de 5 mm lungime, proase cu papus de 8mm lungime, format din peri aspri. Ecologie i rspandire Specie mezofit, moderat acid; frecvent intalnit in subetajul fagului-etajul boreal, pajiti. Detalii... Organe utilizate se utilizeaz rizomul i rdcinile recoltate in luna septembrie, frunzele uscate i florile recoltate inainte de supramaturare, care conin lactone sesquiterpenice i uleiuri volatile cu monoterpene aromatice. Compoziia chimic Componenii identificai in rizomul i rdcinile acestei plante sunt: fructoz (2,5 %), zaharoz (1,0 %), inulin (9 12 %), uleiuri volatile (0,05 0,12 %), acizi alifatici monobazici (acid angelic), taninuri catehinice (2,3 %), acid lactic, acid izobutiric, acid succinic, acid formic, acid fumaric, triterpene (taraxasterol) i mucilagii. Frunzele acestei specii conin esteri ai lactonelor (arnicolid A D) i lactone (arnifolin i helenalin). Florile de Arnica conin: fitosteroli, rini, taninuri, acizi organici (acid malic), acizi

fenolici (acid clorogenic, acid cafeic), trimetilamin, ceruri i gome. S-au mai determinat: Lactonele de tip helenanolid reprezentate de helenalin, derivaii esterici ai acesteia (11, 13-dihidrohelenalin) i lactone sesquiterpenice: arnifolin. Pigmeni flavonoizi: isoquercitrin, lutein, luteolin, luteolin-7-monoglucozid, izoquercitozid, quercetin-3-gluco-galacturonid, astragalin, betulenol, patuletin, spinacetin, hispidulin, quercetin-gluco-galacturonid. Pigmeni carotenoizi i xantofile: -caroten, criptoxantin, luteoxantin, aureoxantin, eloxantin, violaxantin, zeaxantin, helenin. Glucozinolai: gluconasturtina i sinigrozida. Senevoli: feniletilsenevolul i alilsenevolul. Cumarine: umbelliferon i scopoletin.6 Steroli: -taraxasterol, -sitosterol, arnisterol. Alcooli triterpenici: arnidiol, anisterin, faradiol. Triterpene: faradiol, taraxasterol. Sesquiterpene: betulenol Schmidt .a. (1995) au analizat florile de Arnica i au identificat prezena a dou labdan diterpene iar Merfort (1992) a identificatdoi acizi cafeoilquinici. Uleiul volatil de Arnica conine: timol, timolmetil-eter, n-triacontan, esteri ai acizilor grai (acid dioxistearic, lauric, palmitic, stearic). Fenolii din esuturile acestei specii: hidroxifenoli, acid cafeic, acid clorogenic, acid galic, i polifenoli (taninuri) reprezint substane antimicrobiene i antifungice. Aciune terapeutic Extractele au proprieti stimulatoare pentru circulaia sangvin, antiinflamatorii, analgezice, antiseptice, cicatrizante, antibacteriene i antihelmintice. Importana Medicinala, melifera Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea hematoamelor, contuziilor i rnilor, furunculozei, bronitei,

cistitei, accidentelor vasculare, reumatismului, acneei, a durerilor de cap, cancerului de piele, insomniilor, palpitaiilor cardiace, nervozelor, anemiei etc. Arnica conine substane cardiotonice care imbuntesc circulaia sangvin, reduce colesteolul i stimuleaz sistemul nervos central. Medicina uman, popular - frunzele se puneau pe rni, decoctul se folosea la rni i ca antiinflamator; ceaiul din frunze i flori se folosea pentru dizenterie, boli neuropsihice. Alte utilizri: Uleiul obinut din aceast specie este utilizat ca aromatizant in industria buturilor. In cosmetic se utilizeaz pentru prepararea cremelor pentru fa. Cultivare Planta prefer solurile umede, bogate in humus, bine drenate i libere de calciu, cu poziii de plin soare. Tolereaz un pH de 5,8-7,6. Este foarte rezistent la temperaturi joase, chiar -25oC. In condiii spontane planta ese in declin, posibil din cauza colectrii excesive ca plant medicinal. Se recomand semnatul in vase afar imediat ce seminele s-au maturat, iar cele pstrate se seamnn primvara de vreme in rsadnie reci. Dac se aplic o anterioar stratificare germinarea este favorizat. Dup unii autori seminele prospete pot germina in 3-4 sptmani la temperatura de 13oC, dup alii germinarea este inceat i dureaz 2 ani. Se repic in vase individuale i se planteaz la locul definitiv in primvara urmtoare. Mod de cultivare: - Semanat direct in camp, toamna tarziu, 6-8 kg/ ha, dist intre randuri: 60-70 cm, iar intre palnte: 20-30 cm, la 1,5-2 cm adancime - Prin rasad , trasplantare primavara cand rasadul are doua frunze - Vegetativa, prin rizomi recoltati din plantatii de 3-4 ani si plantati toaman sau primavara timpuriu, la distanta 60x30 cm Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Inflorescentele (capitule cu flori ligulate) iunie, iulie Valorificare ARNICAE FLORES FLORI DE ARNIC SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial - mas de condiionare - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - manuale: ambalare, condiionare - auxiliare: recepie, manipulare. Materiile prime: Arnicae Flores - Flori de Arnic Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie); b) ambalaje colective (cutii carton); Utiliti : ap curent, energie electric. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T. nr. 32/2004 : - autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale - coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeparteaza impuritile (pri din aceeai plant, altele decat florile), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in

secia de ambalare. Se inscripioneaz i/sau se eticheteaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se inscripioneaz corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA ABROTANUM L. Denumire popular: Lemnul Domnului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Lemnul Domnului, Alim, Alimon, Focor, Iarba lui Dumnezeu, Lmi, Lemn Domnesc, Lemn dulce, Lemnul lui Dumnezeu, Lemnu, Lemnu verde, Pelin donesc, Rosmarin, Rosmalin, Rozmarin, ipru Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae(Compositae) Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae)

Caractere morfologice Arbust cu tulpin dreapt, foliat, puternic mirositoare care ajunge pan la 1 m inlime; frunzele peiolate, pubescente pe faa inferioar, cele bazale de 2 ori penat-sectate, iar cele superioare 3fidate sau intregi; florile sunt dispuse in antodii mici, pedunculate, cenuii, aproape globuloase, flori galbene; inflorirea august-septembrie; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant aromatic i subspontan. Organe utilizate Compoziia chimic Dup Duke .a. frunzele acestei plante conin: glucide (quebrachitol), tanin, alcaloizi (abrotin), baze azotate (adenin, guanin), nucleozide (adenozin), acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic), amine (colin), cumarine (izofraxidin,scopolin i scopoletin) i hidroxicumarine (umbeliferon). Uleiul volatil extras din frunzele acestei specii conine: 23,20 % metastenol, 12,27 % eucaliptol, 9,43 % -terpinen, 9,23 % borneol, 7,88 % pcimen, 5,25 % camfen, 3,97 % ascaridol, 2,73 % camfen, 2,61 % drimenol, 1,34 % germacren D, 1,29 % terpinen-4-ol, 1,28 % longiverbenon, 1,01 % bornil acetat, 0,91 % r-terpinen, 0,83 % -cariofilen, 0,63 % cis- -terpineol, 0,60 % trans-piperitol, 0,59 % leden, 0,53 % patchoulen, 0,50 % terpinolen, 0,45 % dehidroaromadendren i 0,40 % -pinen (Burzo .a., nepublicat). Detalii... Aciune terapeutic Extractele din tulpinile florifere tinere au aciune antiseptic, expectorant, tonic, antihelmintic, vulnerar, stomahic i tonic. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Stimuleaz menstruaia, omoar viermii intestinali, stimuleaz digestia i funciile ficatului.

Uleiul volatil extras din frunze i tulpinile florifere este utilizat in parfumerie. Medicin uman, popular-uz intern - partea aerian are proprieti expectorante, antifebrile i antiseptice; uz extern - tratarea rnilor, combaterea durerilor de picioare i durerilor de dini. Medicin veterinar-uz intern - tratarea bronitei la cai - uz extern - tratarea stomatitei la cai. Cultivare Planta reuete in diferite soluri dar prefer solurile bine drenate i poziiile insorite. Triete mult i este mai rezistent i mai aromat dac este crescut pe un sol srac. Tolereaz un pH de 6,37,6, iar plantele stabilizate sunt tolerante la uscciune. Planta reuete in grdinile maritime. Se asociaz bine cu vrzoasele, de asemenea este bine de crescut in livad unde ajut la reducerea atacului insectelor duntoare. Semnatul se efectueaz in ser, la suprafa, la sfaritul iernii - inceputul primverii. Germinarea are loc in 1-2 sptmani la temperatura de 15oC. Plantulele se repic in vase individual, iar cand plantele au mai mult de 15 cm inlime, se planteaz la locul definitiv la sfarit de primvar, inceput de var. Ca butai se pot folosi butai de lemn tanr de 8 cm lungime, in rsadni, in mai sau butai de lemn pe jumtate maturat, in luna iulie-august. Mod de cultivare: Despartirea tufelor sau inradacinarea butasilor cu 5-6 noduri, primavara; replantarea butasilor inradacinati toamna la distanta 70x50cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Varfurile ramurilor bine infrunzite, iulieseptembrie cu seceri sau cutite Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA ABSINTHIUM L. Denumire popular: Pelin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pelin alb, Iarba fecioarelor, Lemnul domnului, Pelin bun, Pelin de grdin, Pelin de Rusalii, Pelin negru,

Pelin verde, Pelina, Pelini, Pelini, Pilin, Piloniu, Polene, Polen de cel mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren cu rdcin lignificat; tulpina erect, inalt de 60-120 cm, cilindric, fin striat, suriu pubescent, ramificat; frunzele suriu verzui pe faa superioar i albe pe cea inferioar, frunzele mijlocii i cele din partea inferioar a tulpinii sunt de 2 ori penat sectate, frunzele superioare sunt simple, sectate, trifoliate sau intregi; antodiile numeroase, globuloase, nutante, de 4-5 mm diametru, scurt pedicelate, grupate in panicul; hipsofilele involucrale sunt biseriate, cele externe lat ovatsubrotunde, receptacul pros; inflorirea iulieseptembrie; fructul achen lung de 1,5 mm. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit; frecvent in zona de step-subetajul fagului, locuri ruderale, tufriuri. Este o plant erbacee, peren, cu rizom ramificat, cu tulpina aerian inalt de 60 120 cm, cu frunze proase, bipenat-partite sau sectate i cu flori grupate in calatidii alburii, de circa 3 mm diametru. Detalii... Organe utilizate sunt utilizate organele aeriene ale acestei plante pentru extragerea de principii amare, reprezentate de sesquiterpene de tip guaianolidic. Compoziia chimic Principiile amare sunt reprezentate de prezena sesquiterpenelor de tip guaianic (absintin, anabsintin i artabasin), precum i de ali patru compui: artamarin, artamarinin, artamaridin i artamaridinin. Plantele din specia Artemisia annua conin lactone sesquiterpenice, cum este

artemisinina (C15H22O5), care este utilizat pentru tratarea malariei. Frunzele de pelin mai conin: tanin, pigmeni flavonoizi (quercetin, artemitin), -caroten, vitamine (acid ascorbic, piridoxin, acid folic), acizi grai, fitosteroli i substane minerale. Analizele efectuate de Vostrowsky .a. (1981) la uleiului volatil etras din plantele de pelin provenite din Germania, au evideniat existena a 44 componeni. Ponderea a fost deinut de -thujon (46,44 %), sabinil acetat (25,00 %), transsabinil (3,21 %), lavandulil acetat (2,78 %), thujon (2,76 %), sabinen (2,71 %), geranil propionat (1,43 %) i mircen (1,15 %). In cantitate mai mic de 1,0 % au fost identificai urmtorii componeni: 1,8-cineol, (Z)-3-hexenal, lavandulol, terpinen-4ol, -pinen, p-cimen, geranil acetat, -cadien, camfen, 1-octaen, -copaen, -terpineol, felandren, -terpinen, xilen, -humulen, cissabinen acetat, pulegon, linalool, -cariofilen, neril acetat, 1-nonanol, -pinen, trans-sabinen hidrat, cispiperitol, trans-piperitol, terpinolen, -thujen, thujil alcool, borneol, cis-piperitil acetat, (E)- ocimen, carvon, nerol, trans-piperitol acetat i terpinen. Determinrile efectuate de Burzo .a.(nepublicat) au precizat c pricipalele substane din uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii sunt urmtoarele: -pinen (41,65 %), mirtenil acetat (12,77 %), -felandren (7,02 %), sabinen (6,68 %), thujon (4,60 %) i trans- -ocimen (4,60 %). Detalii... Aciune terapeutic Extractele apoase din frunzele i tulpinile inflorite de pelin au aciune: antihelmintic, antiseptic, antiinflamatoare, tonic, stomahic, emenagog, colagog, tonic i antitumoral. Importana Medicinala, aromatica si condimentara

Utilizare Acestea pot fi utilizate pentru tratarea infeciilor insoite de febr, a bolilor de ficat, reumatismului, indigestiilor datorate cantitii reduse de suc gastric i ca tonic amar, stimuland apetitul. Medicina uman popular - uz intern: florile i tulpinile florifere se foloseau sub form de infuzie contra durerilor de stomac, contra frigurilor, viermilor intestinali, rcelilor, reumatismului; uz extern - infuzia se folosete pentru tratarea oxiurilor, rni purulente; decoctul se folosete pentru tratarea luxaiilor, umflturilor. Alte utilizri: Medicina veterinar - stimularea secreiilor gastrice i antiparazitar (vermifug i insecticid); In industrie se utilizeaz pentru prepararea vermuturilor i altor buturi alcoolice (vin pelin, lichior de absint); Din tulpini se confecionau mturi (alungau purecii). Uleiul volatil se utilizeaz in industria parfumurilor, spunurilor, detergenilor i ca ingredient pentru buturile alcoolice de tip bitter. Cultivare Pelinul reuete pe orice tip de sol, dar prefer locurile srace, uscate, mai calde, insorite (dup alii umbrite). Plantele stabilizate sunt foarte rezistente la uscciune, au o via lung i devin mai aromate crescute fiind pe un sol uscat, srac. Tolereaz un pH de 4,8-8,2. Este o plant potrivit in asociere cu morcovul. Semnatul se face la suprafa, in ser, la sfarit de iarn, inceput de primvar. Germinarea dureaz 2-26 sptmani la circa 15oC. Se repic in vase individuale, plantarea afar se poate face in cursul verii sau se in in vase in rsadnie reci pe parcursul iernii, urmand a se planta afar primvara. Se poate proceda i la inmulirea prin butai in rsadni rece in iulie-august, sau divizarea in primvar ori toamn. Mod de cultivare:

Semanat direct in camp, cu semanatoarea pt. seminte mici, toamna, 2-3 kg/ha, adancime de semanat = max 0,5 cm, distanta intre randuri: 0,5 cm; se recomanada folosirea unei plante indicatoare (salata). Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba sau fruze, cu cositori mecanice sau manual, atunci cand 50-70% din flori sunt inflorite Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA ANNUA L. Denumire popular: Nfuric Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pelini, Buruian de ar, Coada raiului, Drgun, Drahun, Hanus, Lemnior, Lemnul Domnului, Lemnul Maicii Domnului, Lobojan, Mlin, Mtelu, Mrun, Mtura beciului, Mtura Maicii Preciste, Mtura mpratului, Mtura raiului, Mtur turceasc, Mturic, Mturic mirositoare, Mturice, Mturic, Mturi, Mturia Maicii Domnului, Mturoiul raiului, Mndr, Nfuric, Nzdrvan, Prul Maicii Domnului, Ploi, Poala Maicii Preciste, Rujmalin, Rujmelin, Salat mprteasc, Sdranon, Smirn, Tarcon, Tmioar, Tmi, ipru, Untdelemni, Vetricic, Zdrahun Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae(Compositae) Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant anual, glabr in intregime; tulpina dreapt, inalt de 50-150 cm; frunzele tulpinale lat triunghiulare, de 2-3 ori penat sectate, cu ultimele segmente ale frunzelor liniar-lanceolate; florile sunt dispuse in antodii nutante, globuloase, mici, iar acestea sunt dispuse in panicule alungite; inflorirea iulie-septembrie; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit; sporadic in zona de step-etajul fagului, locuri ruderale. Organe utilizate

Se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene, care conin lactone sesquiterpenice. Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei specii conin: Lactone sesquiterpenice: artemisinin, artemisin, annulid, arteannuin-A, arteannuin-B, arteannuin-C, arteannuin-D, arteannuin-E, arteannuin-F, arteannuin-G, acid arteannuic. Substane volatile: 60,20 % artemisia ceton, 13,77 % eucaliptol, 9,19 % alfapinen, 3,46 % artemisia alcool, 2,39 % sabinen, 1,23 % germacren D, 1,07 % pseudopinen, 0,79 % beta-cariofilen, 0,73 % alfa-terpineol, 0,72 % beta-pinen,0,71 % verbenon, 0,56 % artemisia trien, 0,55 % izopinocarveol, 0,50 % lavandulol, 0,34 % terpinen-4-ol, 0,29 % beta-farnesen, 0,26 % cisbeta-terpineol, 0,23 % etilmetilbutirat, 0,19 % propil metilbutirat, 0,17 % benzil izovalerat, 0,14 % rselinen, 0,10 % r-muurolen (Burzo .a., nepublicat). Monoterpene: santolinatrien, triterpene: baurenol, beta-arteannuan, sesquiterpene: ylangen, deoxiarteannuin B, deoxiartemisinin B, acid norannuic, silfinen. Xantone: capillen (1,3,6,7-tetrahidroxixanton). Pigmeni: 3,5-dihidroxi-6,7,3',4'tetrametoxiflavon, 5,7-dihidroxi-3,6,3',4'tetrametoxiflavon (bonanzin), 5,2',4'-trihidroxi6,7,5'-trimetoxiflavon, 5,7,8,3'-tetrahidroxi-3,4'-dimetoxiflavon, 6,7,3trimetoxiflavon (circilineol), 6,6,3',4'tetra-0metil-quercetagetin, 6-metoxikampferol, 6metoxikampferol-3-0-glucozid, 5-hidroxi3,6,7,3',4'-pentametoxiflavon (artemetin), quercetin, quercetin-3-0-glucozid, quercetagetin 6-methyl ether (patuletin), quercetagetin-3-metileter, quercetagetin-4'-metileter, quercetagetin-3,6dimetil eter (axilarin), quercetagetin-3,4'dimetileter, quercetagetin 3,7,3'-trimetil eter (crizosplenol C), quercetagetin 3,6,7,3'-tetramethylether (crizosplenetin), quercetagetin-6,7,3',4'tetrametileter, patuletin-3-0-glucozid, izoquercitrin, izoramnetin, kampferol, kampferol-3-0-glucozid,

luteolin, luteolin-7-metil-eter, luteolin-7-0glucozid, ramnetin, ramnocitrin, casticin, eupatorin, penduletin. Ali componeni: acizi monoterpenici (ascaridol), alcooli (artemisia alcool), cetone (artemisia ceton), aldehid cinamic (maalien), cumarine (scoparon, scopoletin, tomentin), acizi grai (acid oleanolic), steroli ( beta-sitosterol, stigmasterol), hidrocarburi (tetratriacontan), compui fenolici (annfenon). Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din organele aeriene au aciune: alergenic, analgezic, anestezic, antihelmintic, antialergic, antialzheimer, antiasmatic, antibacterian, anticancerigen, anticataractic, antidermatitic, antidiuretic, antigripal, antihipertensiv, anti HIV, antimutagen, antioxidant, antiseptic, antitumoral, antiviral, cancerpreventiv, cicatrizant, citotoxic, diuretic, hipotensiv, imunostimulant, insectifug, laxativ, parfumant, fitohormonal, sedativ, toxic, tumorigen Importana Aromatica, toxica Utilizare Planta are miros aromatic puternic i se folosete ca insectifug. Extractele se folosesc pentu tratarea malariei, scderea febrei i oprirea sangerrilor. Seminele sunt utilizate pentru tratarea aerofagiei i a indigestiilor. Cultivare Este o plant care crete uor in soluri neutre sau uor alcaline, preferand poziiile insorite. Are o via mai lung, eest mai rezistent i ai aromatic dac este crescut pe soluri srace, uscate. Este o plant anual, cu cretere foarte rapid, extrem de viguroas i lber de boli i duntori. Plantele mature rspund cu succes stimulului fotoperiodic i infloresc la circa dou sptmani dup ce a avut loc inducia floral.

Semnatul se realizeaz primvara in rsadni rece, primvara tarziu sau inceputul verii, sau in situ in cursul primverii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA DRACUNCULUS L. Denumire popular: Tarhon Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dracon, Matricea, Taracon, Tarahon, Tarcn, Tarcon, Tarcum, Trhan Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren de 60-120 cm inlime; tulpina ramificat cu ramuri ascendente, glabre, foliate, ramificate; frunzele tulpinale liniar lanceolate, glabre cu margine intreag sau rar slab serat, cu gust acrior i miros aromatic; antodii numeroase, mici, scurt pedicelate, nutante, lungi de 3-4 mm, cu flori puine; hipsofilele involucrale imbricate, florile centrale glbui; inflorirea augustseptembrie; fructe achene foarte mici, fr papus. Ecologie i rspandire Specie cu cerine moderate fa de umiditate, nu suport excesul de ap in sol, cultivat ca plant aromatic i medicinal. Organe utilizate Se utilizeaz organele aeriene ale acestei plante care conin uleiuri volatile cu compui aromatici fenilpropanici. Compoziia chimic Planta proaspt conine aproximativ 0,3 % uleiul volatil. Analiza compuilor volatili extrai prin hidrodistilare din rdcinile acestei specii a permis s se evidenieze prezena urmtoarelor substane: 43,34 % sabinen, 24,92 % metil eugenol, 11,91 % -cis-ocimen, 4,36 % -trans-ocimen, 2,90 % citronelil acetat, 2,70 % terpinolen, 2,59 % pseudopinen, 1,85 % cis-alloocimen, 0,86 % 4-

terpineol, 0,77 % -terpinen, 0,51 % -pinen, 0,44 % limonen i 0,11 % anetol (Burzo .a., nepublicat). Compopziia uleiului volatil a variat in funcie de proveniena palantelor. Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din acast plant au aciune antiscorbutic, diuretic, digestiv, stimulent, febrifug, hipnotic, vermifug i diuretic. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Se folosete pentru prevenirea oboseli, stimularea apetitului i ca diuretic. In medicia uman, popular se utilizeaz prile aeriene ale plantei, ca stimulente digestive, diuretice, boli de ficat, reumatism, rinichi. Alte utilizri: In alimentaie se folosesc frunzele i tulpinile tinere, pentru aromatizarea diferitelor preparate, a murturilor i buturilor. In industrie - utilizat in industria alimentar pentru condimentarea unor conserve de legume i carne, murturi. Cultivare Tarhonul crete uor pe soluri cu pH neutru sau uor alcalin, preferand poziiile insorite Are pretenii reduse fa de temperatur, rezist chiar la -25-30 oC. In privina umiditii are cerine moderate, dar permanente, de aceea necesit irigarea prin aspersiune. In condiii de secet i temperatur ridicat produciile scad, lstarii ii pierd din frgezime, se lignific, devin prea picani. Se inmulete aproape exclusiv pe cale vegetativ, prin butai, drajoni sau desprirea tufelor i foarte rar prin semine (semnat la suprafa, in ser, la sfarit de iarn, inceput de primvar). Desprirea tufelor se face cu uurin primvara sau toamna, cu plantarea direct in poziia permanent, dar se prefer plasarea in vase i meninerea in rsadnie reci pan la inrdcinare. Butirea se poate efectua primvara tarziu, prin recoltarea de

tulpini tinere de 10-15 cm lungime, plasarea in locuri umbrite in ser sau rsadni rece, urmand plantarea la locul definitiv dup o bun inrdcinare. Mod de cultivare: - Semanat direct in camp cu semanatoarea SUP, 2,53 kg samanta/ha, si cu planta indicatoare; distanta intre randuri : 62,5 cm, iar adncimea: 0,3-0,5 cm, rasad produs in strat rece 0,3 kg samanta pentru 80-100mp necesar pentru 1 ha cultura - Vegetativ, prin despartirea tufelor si replantarea burasilor cu 4-5 noduri, distanta plantare: 25-30 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera sau cositori mecanice, la inflorit deplin Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA PONTICA L. Denumire popular: Pelini Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pelini, Iarba Sf. Sofia, Peleni, Pelin, Pelin mic, Pelinia mielului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae(Compositae) Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren; tulpina dreapt, la baz nefoliat, inalt de 40-80 cm; frunzele lat ovate, de 2 ori penat sectate, pe faa superioar verzi pubescente i suriu tomentoase pe faa inferioar; florile galbene sunt dispuse in antodii nutante, globuloase, pedicelate, dispuse in panicule inguste; inflorirea august-septembrie; fruct achen de circa 1 mm lungime. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, subtermofit, halofil facultativ; frecvent in zona de stepetajul gorunului, pajiti slab srturate.

Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine: ulei volatile, inulin, principii amare, tanin, pigmeni flavonoizi, ,poliacetilene, cumarine i hidroxicumarine. Dintre flavonoizii mai rar intalnii s-a constatat prezena esterilor apigeninei - 7-O-metilai- i 4,7-di-O-metil-esterilor. Bos .a. (2005) a detrminat urmtoarea compoziie a uleiului volatil extras din aceast specie provenit din Bulgaria: monoterpene (36.7 %), din care 1.8-cineol (14.1 %) i camfor (13.9 %), terpinen-4-ol (3.0 %), sabina ceton (1.5 %), dehidro sabina ceton (1.3 %), i Z-sabinenhidrat. In fracia sesquiterpenic (1.0 %) s-a identificat prezena: 7H--silfiperfol-5-enului (0.7 %), impreun cu silfin-1-enul (urme) precum i a silfiperfolen izomerilor: 7H--silfiperfol-5-en, silfiperfol-5en-3-ol C (9.7%), silphiperfol-5-en-3-one B (0.7%), silphiperfol-5-en-3-yl acetat A (1.0 %). Aciune terapeutic Antiseptic, antiinflamatoare, insecticid. Utilizare Combaterea insectelor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ARTEMISIA VULGARIS L. Denumire popular: Pelinari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarb brboas, Mturi, Mturi, Muna boerului, Pelin, Pelin de cmp, Pelin psresc, Pelin sterp, Pelin sterp negru, Pelini neagr, Pelinul calului, tir negru, Vetricel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren; rdcina ramificat; tulpina inalt de 50-150 (200) cm, striat, adeseori roiatic, glabr de obicei, ramificat, foliat; frunzele

discolore, de culoare verde inchis pe faa superioar i glabre, i alb tomentoase pe faa inferioar, obovate, frunzele inferioare dublu penat sectate, iar cele mijlocii i superioare sunt penate cu baz auriculat; antodii numeroase, lungi de 3-4 mm i 2-3 mm in diametru, grupate in panicul; foliolele involucrale lanceolate, albicioase, cu o dung verde pe faa inferioar; florile centrale galbene, uneori roiatice; inflorirea iunieseptembrie; fructele achene cilindrice, subiri. Ecologie i rspandire Specie mezofit, frecvent in zona de stepsubetajul fagului, zvoaie, tufriuri, locuri ruderale. Organele utilizate de la aceast specie sunt florile recoltate inainte de desfacerea capitulelor, frunzele recoltate in lunile iulie octombrie i rdcinile recoltate in luna octombrie. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Compoziie chimic a organelor aeriene aeriene este urmtoarea: glucide (0,8 1,1 %), quebrachitol, lipide (0,8 6,3 %), proteine (5,2 40,9 %), uleiuri volatile, diterpene (absintin, anabsintin, vulgarol), triterpene (-amirin), sesquiterpene proazulenice (artabsin), sesquiterpene (cadineol, vulgarin), alcool sesquiterpenic (spatulenol), lactone sesquiterpenice (santonin, vulgarin, tauremisin), taninuri, acizi organici, inulin, vitamine (acid ascorbic, niacin, tiamin, riboflavin), steroli (stigmasterol, -sitosterol), substane minerale. Organele aeriene conin flavone cum este artemisetina, flavone tetra-O-substituite cum sunt: hispidulin, cirsimaritin, isoscutellarein (salvitin), pilloin, flavone penta-O-substituite ca: nepetin, cirsiliol, jaceosidin, nepetin, jaceosidin, cirsilineol, eupatilin, selgin, tricin, flavone hexa-Osubstituite ca: nobiletin, arcapilin, tabularin, flavonoli tri-O-substituii ca: isokaempferide, ermanin, flavonoli penta-O-substituii ca: areneol,

vogeletin, eupalitin, rhamnetin, araneosol, axillarin, eupatolitin, spinacetin, chrysospenol D, jaceidin, bonanzin, eupatoretin, artemetin, ternatin. Flavanonele sunt reprezentate de: pinocembrin, flavanonele de: naringenin, sakuranetin, isosakuranetin, eriodictiol, homoeriodictiol, iar flavonolii de artemisetin Dihidroflavonolii sunt reprezentai de: aromadendrin, dihidroisorhamnetin, padmatin, 3acetil padmatin. Dintre pigmenii carotenoizi a fost identificat prezena -carotenului. Uleiurile volatile sunt produse de perii secretori situai in epiderma superioar. Michaelis .a. (1982) au analizat uleiurile volatile extrase din florile de Artemisia vulgaris in care au identificat prezena a 55 componeni. In cantitate mai mare s-a determinat sabinenul (15,88 %), mircenul (13,67 %), 1,8-cineolul (9,75 %), cubebenul (6,00 %), -guaenul (3,41 %) i vulgarolul (2,17 %). In concentraie mai mic de 2,0 % din totalul componenilor au fost determinate urmtoarele substane: terpinen-4-ol, camfor, -terpinen, -elemen, campfen, -pinen, thujen, -pinen, trans-sabinen hidrat, p-cimen, -terpinen, borneol, (E)- -ocimen, cariofillen, terpinolen, -cadien, metil-eugenol, terpineol, -cadien, decanal, isoborneol, humulen, aromadendren, -elemen, perilaldehid, -terpinil acetat, boril acetat, cis-piperitol, mirtenol, cuminaldehid, -fellandren, cis-sabinen hidrat, geranial, nonanal, perillen, allo-aromadendren, -copaen, cubeben, nonadien-3-on, tolualdehid, undecanal, limonen, (Z)- -ocimen, carvon, izopiperiton, carvacrol, geranil acetat, metil chavicol i neril acetat. Burzo .a. (nepublicat) au constatat c principalii componeni din uleiul volatil extras din organele aeriene ale speciei Artemisia vulgaris sunt: germacren D (41,46 %), -Cariofilen 11,49 %), fitol (8,66 %), mircen (7,68 %), -cariofilen

5,76 %, -bergamoten (4,87 %), -pinen (3,54 %), relemen (2,96 %), -selinen (1,71 %), -cadinen (1,52 %), farnesen (1,39 %), -cadinol (1,12 %), transbergamotol (0,99 %), camfen (0,95 %), copaen (0,94 %), -pinen (0,82 %) i cariofilen oxid (0,72 %). Milhau .a. (1997) au constatat c hidrodistilatele obinute din frunzele i tulpinile de Artemisia vulgaris are activitate antimalaric determinat de Plasmodium falciparum. Soluiile cu concentraia de 0,15 1,0 mg/ml au inhibat creterea parazitului cu 50 %, dup 24 72 ore. Extractele se folosesc pentru obinerea de produse farmaceutice, veterinare i cosmetice. Detalii... Aciune terapeutic Extractele au aciune: antispasmodic, antiseptic, stomahic, colagog, carminativ, digestiv, diuretic, expectorant, hemostatic, febrifug i tonic. Importana Utilizare Se utilizeaz in perioadele de convalescen, pentru stimularea poftei de mancare, digestie, epilepsie, dureri, grip, ulcer, vom, pentru stimularea funcionrii vezicii biliare etc. In medicina uman, popular, pentru uz intern, se folosesc prile aeriene ale plantei sub form de infuzie, pentru stimularea digestiei, stimularea funciei hepatice; Pentru uz extern planta proaspt se pune in inclmintea excursionitilor impotriva transpiraiei i oboselii picioarelor iar decoctul se folosete pentru combaterea reumatismului. In alimentaie se folosete sub form de condiment, pentru friptura de porc i gasc. Alte utilizri: Medicina veterinar utilizeaz infuzia din planta uscat, pentru tratarea indigestiilor i ca stimulent al secreiei gastrice. Plantele se utilizeaz pentru confecionarea de mturi. Cultivare

Este o plant care crete cu uurin pe soluri bine drenate, neutre sau uor alcaline (pH variind de la 4,8 la 8,2). Are o durat mare de via, este mai rezistent i mai aromat dac crete pe un sol uscat, srac plantele stabilizate sunt tolerante la uscciune. Pelinaria este o plant agresiv i invaziv, inhiband creterea plantelor vecine ca urmare a aciunii substanelor secretate de rdcinile sale. Se seamn la suprafa la sfaritul iernii inceputul primverii, in ser, asigurind substratului permanent umiditate corespunztoare. Se repic in vase individuale sau dac au o cretere suficient plantele se planteaz la locul definitiv in var, altfel se cresc in rsadnie reci pentru prima iarn i se planteaz afar primvara. Divizarea tufelor se poate efectua primvara sau toamna. De asemenea se pot pregti butai din tulpini tinere, de 1015 cm lungime, primvara tarziu, plasare in ser sau rsadni rece uor umbrii i plantarea afar in momentul cand sunt bine inrdcinai. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ASARUM EUROPAEUM L. Denumire popular: Pochivnic Sinonime tiinifice: A.officinale Mnch.Meth. Alte denumiri populare: Piperul lupului, Buba inimii, Buruiana frigurilor, Buruian de atac, Chpru, Chiperul lupului, Dafin mic, Ficea, Lingura popii, Nejtnic, Psulic, Pipru, Pochilnic, Pohionic, Pochipnic, Pochitnic, Pohvnic, Popionic, Poplnic, Popitnic, Popivnic, Popvnic, Popovnic, Potihnic, Potivnic, Pribolnic, Trierei, Tulipin, Urechea hrului, Urechea omului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Aristolochiales Familia: Aristolochiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom tarator, ramificat; tulpina scurt (4-10 cm), acoperit la baz de 2-3

catafile brune; frunze aproape opuse cu limb reniform, lung peiolate, pieloase, hibernante, verziintunecat-lucitoare pe faa superioar, palidverzui cu nuane roiatice; flori terminale, solitare, pedunculate, cu miros de piper; perigonul petaloid, brun-verzui, pros la exterior, intunecat-purpuriu la interior; inflorirea in martie-mai; fruct de tip capsul, pros, cu puine semine in fiecare loj, alungite, cenuii cu un apendice cordiform, adancite in form de luntre. Ecologie i rspandire Specie mezofil, sciadofil, euriterm, slabacidofil, indicatore de soluri bogate in humus, intalnit frecvent in pduri de foioase din zona de silvostep pan in etajul fagului. Se utilizeaz in scop medicinal rizomii i rdcinile acestei specii. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Rdcinile conin alcaloizi (azaron, transazaron), alantoin, ulei volatil (transizoeugenol, trans-izoelemicin, pinen, acetat de bornil, azaraldehid, diazaron). Aciune terapeutic Extaractele au aciune emetic, cicatrizant tranchilizant, tonic i stimulant. Uleiul volatil stimuleaz secreiile nazale. Importana Toxica Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea afeciunilor la ochi i gat i degajeaj cile respiratorii. Alte utilizri: Medicin uman (popular): rizomul, rdcina fierte, luate impotriva tusei, a durerilor de stomac, a durerilor de cap, pentru combaterea viermilor intestinali, tratarea tuberculozei, imptriva frigurilor. Medicin veterinar (popular): planta in intregime tocat, amestecat cu ovzul - pentru tratarea astmului la cai.

Obiceiuri: cules, impreun cu iedera, iarba mare pentru splatul pe cap. Toxicitate Azarona ingerat, are efect toxic. Cultivare Planta prefer solurile bogate, umede, neutre ctre acide, din pduri sau poziiile umbrite din grdini. Rezist la temperaturi joase de cel puin -15oC. Se autoinmulete prin semine, dac se crete in poziii corespunztoare. Semnatul se recomand a se efectua vara, in rsadni rece, imediat ce seminele s-au maturat. Pentru seminele pstrate se impune o stratificare la rece pentru 3 sptmani i semnatul se va efectua la sfaritul iernii. Germinarea dureaz de obicei primvara 1-4 sau mai multe sptmani, la temperatura de 18oC. Se repic in vase individuale, se cresc plantele in locuri uor umbrite in ser pentru cel puin prima lor iarn. Plantarea afar se face cand plantele au o vigoare suficient, respectiv la sfarit de primvar. Divizarea tufelor poate fi efectuat primvara sau toamna, dar pentru c procesul de cretere este lent, se recomand meninerea in ser in locuri uor umbrite pan cand creterea se demonstreaz a fi suficient de puternic. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ASPARAGUS OFFICINALIS L. Denumire popular: Umbra iepurelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Sparanghel, Asperag, Coasta dracului, Coasta vrmaului, Iepurel, Pr, Ragila pmntului, Sparang, Sparang, Sparanghel bun, Sparangin, Sparg, Sprang, Sperenghea, Sperghea, Sperghie, Umbra cucului, Umbra iepurelui Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Lilidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Asparagoideae Caractere morfologice

Este o plant cu rizom scurt, cu tulpini aeriene ramificate, frunze reduse la scvame avand la axil flori, din care se formeaz bace mici. De la aceast plant se utilizeaz in scop medicinal tulpinile, rizomul i rdcinile. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic din zona stepei pan in etajul gorunului, in tufriuri, pajiti, zone nisipoase; mezoxerofil. Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni din rizomul i rdcinile acestei specii sunt: glucide (fructoza, zaharoza, inulina, fructanii, mananii), aminoacizii (tirozin, arginin), lipide, acizii organici (acid succinic), steroli ( -sitosterolul), saponine (sarsasapogenin, acidul asparagusic), doi gilcozizi cu gust amar (officinalisnin I i II), nou glicozizi steroidali (asparagozid A...I), pigmeni flavonoizi (kampferolul, quercetina, rutina), aminoacizi (asparagin, tirozin). In tulpinile (lstarii etiolai) acestei specii au fost identificai urmtorii componeni: lipide (0,10 %), proteine (1,5 %), glucide solubile (2,90 %) din care: glucoz (0,32 %), fructoz (0,67 %) i zaharoz (0,18 %), polifructozani (sinistrin). Au mai fost identificai: pentozani (0,23 %), hexozani (0,19 %), celuloz (0,75 %) i pectine (0,40 %). Coninutul in substane minerale a variat intre 0,54 i 0,80 %. In 100 g tulpini a fost determinat urmtorul coninut in elemente minerale: 207 mg potasiu, 53 mg clor, 46 mg fosfor, 21 mg calciu, 20 mg magneziu, 4 mg sodiu i 1 mg fier. Acizii care au fost determinai in tulpinile acestei specii sunt: acidul malic (95 mg/ 100 g) acidul citric (60 mg/ 100 g), acidul chinic (39 mg/ 100 g) i acidul succinic (8 mg/ 100 g). Fitosterolii sunt reprezentai de -sitosterol (14 mg/ 100 g), stigmasterol (4 mg/ 100 g) i campesterol (1 mg/ 100 g). Pigmeni carotenoizi identificai in tulpini sunt: -carotenul, -carotenul i zeaxantina.

Dintre pigmeni flavonoizi au fost identificai: cianidin-3-monoglucozid, cianidin-3-ramnoglucozid, cianidin-3,5-diglucozid, cianidin-3ramnozilglucozilglucozid, peonoidin ramnozilglucozid. In 100 g tulpini au fost detrminate urmtoarele cantiti de aminoacizi: arginin (0,11 %), histidin (0,03 %), izoleucin (0,06 %), leucin 0,08 %), lizin (0,08 %), metionin (0,02 %), fenilalanin 0,06 %), treonin (0,05 %), triptofan (0,02 %), valin (0,09 %). Coninutul in vitamine al tulpinilor variaz astfel: acid ascorbic (21 mg/ 100 g), acid pantotenic 0,62 mg/ 100 g), riboflavin (0,12 mg/ 100 g), tiamin (0,11 mg/ 100 g), nicotinamid (1,00 mg/ 100 g) acid pantotenic (0,62 mg/ 100 g), piridoxin (0,06 mg/ 100 g) i acid folic (0,09 mg/ 100 g). Au mai fost identificai urmtorii compui: Sapogenine: sarsapogenin, diosgenin. Acilfloroglucinoli: filicin a i filicin b. Saponine: asparagozid, asparasaponin, diosgenin, jamogenin Compui benzenoizi: 4-vinilguaiacol, 4-vinilfenol Analiza compuilor volatili extrai prin hidrodistilare din tulpinile de Asparagus a permis identificarea urmtoarelor substane: 1-hexanol (13,08 %), limonenul (5,94 %), elemolul (4,73 %) i hexanalul (2,01 %). In concentraie mai mic de 2,0 % au fost determinate urmtoarele substane: nerolidolul, -eudesmolul, 3-metilbutanolul, tridecanalul, acidul tridecanoic, linaloolul, geranialul, (E,E)-2,4-decadienalul, 3,3-dimetil butanolul, terpineolul, acidul hexanoic, 1,2dimetoxibenzenul, neralul, 2,6-di-ter-butil-pcresolul, metil eugenolul, borneolul, vanilina i terpinen-4-olul. (Liangfeng .a., 1993) Miller .a. (1991) au identificat in extractul metanolic obinut din rdcinile proaspete de Asparagus o fracie bogat in acid cafeic cu un rol potenial allelochimic. Hartung .a. (1990) au identificat i prezena acizilor ferulic,

izoferulic, malic, citric i fumaric. Cel mai activ component s-a dovedit a fi acidul metilendioxicinamic. Aciune terapeutic Extractele au proprieti laxative, sedative, antispasmotice, diuretice, hipotensive i sporesc cantitatea de ap eliminat din organism. Importana Alimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea inflamaiilor tractului urinar, cistitelor, a reumatismului, hipertensiunii i cancerului, prin consumul ca atare al rdcinilor, sub form de suc, infuzii sau tinctur. Acidul ferulic inhib ciupercile micoritice ceea ce reduce creterea plantelor. Cultivare Planta crete pe orice sol de grdin, dar prefer terenul nisipos bine drenat i cu poziie insorit, cu un pH de 6,5 sau mai mare, tolerand valori cuprinse intre 4,3 i 8,2. Este potrivit in asociere cu tomatele, este repelent pentru nematozi. Seminele se imbib in ap inclzit timp de 12 ore i apoi se seamn in primvar sau imediat ce s-au maturat toamna de vreme in ser. Germineaz in circa 3-6 sptmani la 25oC. Se repic in vase individuale, se cresc in ser pentru prima iarn, intr-o poziie insorit. Plantarea afar se efectueaz primvara tarziu sau vara de vreme. Se poate practica divizarea tufelor primvara de vreme imediat ce plantele au inceput s ceasc. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ASPERULA ODORATA L. Denumire popular: Vinari Sinonime tiinifice: Galium odoratum (L.) Scop. Alte denumiri populare: Mama pdurii, Asprioar, Aviruf, Buruiana muscului, Buruian de perit negru, Cucuruz de pdure, Dumbravnic, Floarea pdurii, Muma pdurii, Scultoare, Snziene de pdure, Snjuane de pdure, Snziene, Snzuiene de pdure, Tmioas, Vinarie, Vinri, Vineri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Rubiales Familia: Rubiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizomi lungi, subiri, repeni. Tulpinile inalte de 15-25 cm sunt 4-unghiulare, glabre. Frunzele inferioare dispuse cate 6 intr-un verticil aparent (impreun cu stipele asemntoare), cele mijlocii i superioare cate 89, sunt lanceolat-eliptice, uninervate, cu varful mucronat, pe margini i pe dos, in dreptul nervurii mediane scurt i aspru ciliate. Florile grupate in cime laxe au corola alb, campanulat, cu 4 lacinii. Fruct mericarpic cele 2 mericarpii sferice, acoperite cu sete uncinate, rigide, albe Ecologie i rspandire Frecvent din zona pdurilor de stejar pan in etajul fagului in pduri, zvoaie; specie sciadofil, mezotrof, mezofil. Organe utilizate Organele utilizate de la aceast specie in terapeutic radix, herba. Compoziia chimic melilotosid, 0,3 % iridoide (asperulozid, monotropina, scondozid i acid desacetilasperusosidic), ulei volatil (linalol, borneol, anetol, tuion, menton, carvon, -ionon, benzaldehid, alcool benzilic, timol, 8-hidroxilinalol, dihidroactiniolid etc), acizi fenilacrilic, fenolcarboxilic, cafeic, p-cumaric, p-hidroxibenzoic, galic, antrachinone. Aciune terapeutic Capilaroprotectoare, antiinflamatoare (in vivo administrarea a 12,5 50 mg /kg corp de cumarine accelereaz resorbia edemului indus experimental la obolan, caine. Aceast aciune se explic prin efectul antiinflamator, antiexudativ i limfocinetic rezultate ale unui efect capilaroprotector), 50-100 mg /kg corp cumarine administrate diminu spasmul i crampele induse de pentetrazol i hidrazid, acid isonicotinic. Importana

Medicinala Utilizare Sub form de sirop ca aromatizant (nu trebuie sa depaeasc 5 mg/L de cumarin); pentru afeciuni respiratorii, gastro-intestinale, renale, venoase, hemoroizi, tulburari circulatorii. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Utilizarea ocazional a asperulei ca aromatizant nu induce risc toxic acut sau cronic comparativ cu planta consumat; cumarinele sunt responsabile de toxicitate ( in vivo administrarea de 0,60,8g la caine, 5g la oaie i 5g la cal determinaa astenie, diminuarea reflexelor i funcionabilitatea aparatului respirator ducand la moarte; la om 4g de cumarin determin apariia de vomismente, dureri de cap, vertij, iar la administrare cronic de cumarine apar necroza i tumorile hepatice. Comisia E nu recomand utilizarea in terapeutic Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp vara tarziu sau primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ASTER NOVAE-ANGLIAE L. Denumire popular: Steli Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Spunele, Dumitra, Floarea Sf Mrii, Pocroav, Salb moale, Slcioar, Scnteiue, Stele chineze, Vineele Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae (Tubuliflorae) Caractere morfologice Plant peren cu rizom repent; tulpina este erect, inalt de pan la 150 cm, proas, ramificat in partea superioar, frunzele alungit lanceolate, cele

superioare sesile cu baza cordat i amplexicaul, iar cele bazale sunt ingustate intr-un peiol scurt, marginea frunzei intreag; antodiile sunt numeroase, mari de 2-4 cm diametru, dispuse in racem corimbiform sau paniculiform, inflorescena este glanduloas; hipsofilele involucrale au varful ascuit; florile centrale sunt galbene iar cele marginale violete, albastre-roietice; inflorirea iunie-septembrie; fruct achen proas cu papus alburiu-roietic. Ecologie i rspandire Cultivat ca plant ornamental. Este o specie peren, prevzut cu un rizom i cu o tulpin cu inlimea de 1 1,5 m, ramificat in partea superioar. Frunzele lanceolate sunt alterne, florile au culoare albastru-violaceu sau albastru-roiatic formand inflorescene numeroase cu diametrul de 2 4 cm. Fructul este o achen. Organe utilizate in scop tinctorial se utilizeaz partea superioar a plantei, recoltat in perioada infloririi. Compoziia chimic Petalele florilor sunt colorate de cianidin, delfinidin i pelargonidin 3-glucozizi, precum i de cianidin, delfinidin i pelargonidin 3,5diglucozizi. Plantele conin urmtorii pigmeni: delfinidin, cianidin sau/ i pelargonidin, antocianidine metilate, glicozizi ai antocianidinelor acilai, quercetin sau/ i kampferol, metilflavonoli, flavonoli oxigenai, metilflavonoli, flavonoliglucozizi acilai, flavonol sulfai dihidroflavonoli, apigenin sau/ i luteolin, metilflavone, flavone oxigenate, flavone glicozilate i acilate, flavanone. Cglicozilflavonoizi, izoflavone, proantocianidine, calcone, aurone, dehidrocalcone, benzil /allil flavonoizi i C-metilflavonoizi. Dintre antociani a fost pus in eviden prezena mirtilidin-3-glucozidului (altein). Aciune terapeutic Extractele din rdcin au efect analgezic, expectorant i febrifug i se utilizeaz pentru tratarea durerilor, febrei, diarei i a cataractei. Importana

Utilizare Cataplasmele din rdcini se folosesc pentru tratarea durerilor, febrei i a diarei. Alte utilizri: Extractele hidrosolubile sunt utilizazt pentru colorarea lanii in nuane galbene: galben bruni, kaki i gri inchis. Culoarea galben se obine prin mordarea lanii cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsirea acesteia cu extractul obinut din partea superioar a plantei. Dac lana se retrateaz ulterior cu o soluie de sulfat de cupru, se obine culoarea kaki, iar dac retratarea se face cu sulfat feros, se obine culoarea gri-inchis. Cultivare Plantele reuesc in cele mai variate soluri de rdin, dar le prefer pe cele cu un bun grenaj, care au umiditate suficient, bogate, cu poziie insorit, dar chiar zone parial umbrite. Tolereaz solurile srace i rezist la temperaturi joase de circa 25oC. Necesit divizarea tufelor la fiecare caiva ani, de preferat primvara cu scopul meninerii vigurozitii plantelor. Cele mai multe specii ale acestui gen sunt imune la atacul iepurilor. Se seamn la suprafa, primvara, in rsadnie reci, meninand permanent substratul umectat. Dac se aplic un tratament anterior de prercire, rata germinrii poate fi imbuntit. Germinarea are loc de obicei in 2 sptmani la temperatura de 20oC. Cand plantulele sunt suficient de viguroase se repic in vase individuale i plantarea afar se efectueaz in var. Divizarea tufelor se poate efectua primvara sau toamna, fragmentele mari se planteaz direct la locul permanent in timp ce poriunile mai mici se trec in vase individuale i se in in rsadni rece pan sunt bine crescute. Se pot de asemenea efectua butai de tulpin, cu lungimea de 10-15 cm, se trec in vase individuale i se in in locuri uor umbrite in rsadni rece sau ser pan la inrdcinare. Plantarea afar se face in cursul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ATRIPLEX HORTENSIS L.

Denumire popular: Lobod Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Lobod alb, Lobod alb de grdin, Lobod bobat, Lobod bun, Lobod domneasc, Lobod porceasc, Lobod roie, Lobode albe, Lobode roii, Lobode roii boiereti, Lobode roii de vrzare, Lobodin, Lobogin, Spinat, tir, tir alb, tir rou, Talpa gtei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophyllidae Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Chenopodioideae Caractere morfologice Plant anual, verde-rocat cu tulpini simple sau ramificate ce pot ajunge pan la 2,5 m inlime; frunzele alterne, verzi sau roiatice pe ambele fee, sunt la inceput finoase. Ecologie i rspandire Specie cultivat prin grdini, poate apare subspontan pe lang garduri, drumuri, locuri virane, parloage. Organe utilizate Loboda este o plant ierboas a crei frunze se utilizeaz in consum. Compoziia chimic Principalii componeni identificai de Bodea (1984) in frunzele acestei specii sunt: apa (90 92 %), glucidele (0,1 %), celuloza (0,60 1,38 %), proteinele (2,9 3,9 %), substanele minerale (1,73 2,29 %) i acidul oxalic liber (0,57 % sub. uscat). Culoarea frunzelor este dat de prezena pigmenilor clorofilieni (28,06 33,02 mg/ 100 g i a celor carotenoizi (3,64 3,22 mg/ 100 g (Bodea, 1984). Aciune terapeutic Diurtetic, emetic, emolient. Importana Alimentara Utilizare Este considerat ca un remediu pentru afeciunile pulmonare.

Alte utilizri: Frunzele intrebuinate pentru prepararea borurilor, ciorbelor sau ca umplutur pentru plcinte. Medicina uman (polpular): frunzele fierte sau tocate erau folosite pentru grbirea cocerii bubelor; zeama de la seminele fierte era luat impotriva durerilor de stomac. Cultivare Loboda este o plant mai puin pretenioas fa de condiiile de mediu. D rezultate bune pe souluri varate, bine drenate, de la cele saline, pan la alcaline, tolerad un pH de 5,0-8,2, precipitaii medii anuale de 30-140 cm i o temperatur medie ce variaz de la 6, la 24 oC. Seminele germineaz la 2 oC. Pantele cresc foarte repede i de obicei se auto inmulesc prin semine. Tolereaz bine verile toride, dar formeaz repede semine, aa incat pentru asigurarea continuu a frunzelor (dac sunt necesare) se impune semnatul pe parcursul unui sezon de cretere, la intervale de 4 sptmani. Recoltarea frunzelor poat fi realizat la 40-60 zile de la semnat. Inhib creterea unor plante vecine, precum cartoful. Semnatul se poate face din martie pan in august in situ, cu acoperirea seminelor, obinand rezultate bune. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ATROPA BELLA-DONNA L. Denumire popular: Mtrgun Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Mtrgun, Cinstit, Cireaa codrului, Cireaa lupului, Doamna codrului, Doamn mare, Floarea codrului, Floarea codrului, Gug, Guguti, Iarba codrului, Iarba lupului, mprteasa buruienilor, mprteas, Mndrgun, Matragon, Mdrgun, Mtrgiune, Mtrgun doamn mare, Mtrgun iarb mare, Mtrgun iarb bun, Mtrgun mare, Ndrgul, Ngrgul, Paplu. Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Solanales (Polemoniales) Familia: Solanaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, viguroas, inalt de 0,5-1,5 (2)m, cu rizom subteran gros, cilindric, ramificat in partea superioar, multicapitat. Tulpin erect, ramificat, verde sau murdar rocat-violet, superior glandulos-punctat. Frunze ovate, alungit ovate sau eliptice, acuminate, mai rara acute, verzi, glabre sau glandulos proase, cu peri foarte fini, rzlei, cele inferioare alterne, cele superioare 2 la un nod, inegale, una mai mare, eliptic, alta mai mic, ovat. Flori solitare, rara grupate cate 2 la un loc, extraaxilare, nutante, pedicelate, cu pediceli glandulos-pubesceni. Corola campanulattubuloas, la exterior murdar brun violet pan la brunroietic, la interior murdar brun pan la murdar glbuie, cu vinioare violete. Fruct o bac aproape sferic, puin turtit, la inceput verde, apoi neagr, lucitoare, suculent, cu suc violet, foarte otrvitoare. Semine numeroase, subreniforme sau coluroase, brune negricioase. Inflorire VIVIII. Ecologie i rspandire Frecvent, din etajul gorunului pan in cel al fagului, in locuri umede, umbroase, pduri, tufiuri, mezofit, heliosciadofil. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele (Belladonnae folium), recoltate in perioada de inflorire i rdcinile (Belladonnae radix), recoltate primvara sau toamna. Compoziia chimic Belladonnae folium conine: 0,13-0,50 % alcaloizi tropanici (hiosciamin, nirhiosciamin, noratropin, N- oxidul hiosciaminei, scopolamin, beladonin, apoatropin, tropin i scopin - in urme; raportul scopolamin / hiosciamin variaz intre 1/ 4- 1/57, mai frecvent 1 /18, - 1 /20; frunzele tinere conin o cantitate mai mare de alcaloizi decat cele adulte, nervurile i peiolul sunt mai bogate decat limbul; coninutul este maxim

intre orele 9- 11), baze volatile (piridina, Nmetilpirolina, N-metilpirolidina, tetrametildiaminobutan, putrescina, cuskhigrina, nicotina), flavonozide (3-O-ramnoglucozil-7-O- glucozidele cvercetolului i kemferolului, 3-O-ramnoglucozil-7-Ogalactozida cvercetolului i kemferolului insoite de glicozide secundare), cumarine (scopoletozid, esculetozid, umbeliferon), derivai fenilpropanici (acizii cafeic, clorogenic, neoclorogenic), aminoacizi liberi (acid aspartic, acid aminobutiric, - alanin, asparagin, cistein, glicin, histidin, leucin, metionin, ornitin, prolin, tirosin, triptofan, valin) i ali compui cu azot (colin, enzime- fosfataz, o-polifenol-oxidaze ), vitamine (acid ascorbic ) i substane minerale (maxim 0,5% ). Belladonnae radix conine: 0,37-0,80 % alcalozi tropanici (90 % hiosciamin, N-oxidul hiosciaminei, 0,01 %-0,09 % scopolamin, beladonin, cantiti mici de atropin, tropin i scopin), baze volatile (aceleai ca i in frunze; cuskhigrina se gsete in cantitate mai mare), cumarine (scopoletol, umbeliferon), enzime (N-metil transferaza, N-metil oxidaza putresceinei). Sporer .a. (1993) au precizat ccel mai mare coninut de alcaloizi tropanici din organele vegetative se gsete la inceputul nopii i dimineaa devreme. In seminele mature, coninutul maxim de alcaloizi tropanici se gsete dupa amiaz. Importana acestei specii se datoreaz in principal prezenei atropinei, care este o substan toxic. In doze corespunztoare acioneaz asupra sistemului nervos parasimpatic determinand relaxarea musculaturii netede i diminuarea secreiiilor endocrine, determin dilatarea pupilei i incetinete ritmul cardiac fr modificarea presiunii sangvine. Aciune terapeutic

Parasimpatolitic, anticolinergic indirect, (antispastic, midriatic, dromotrop i cronotrop pozitive). Importana Medicinala, toxica, foarte toxica Utilizare Materie prim pentru extracia atropinei sau pentru obinerea totalului alcaloidic, a extractului uscat, a tincturii, a siropului (FRX). Sub aceast form frunzele de mtrgun se folosesc in colici (gastro-intestinale, biliare, renale), hiperkinezie, hiperhidroze i astm bronic; homeopatie: in inflamaii insoite de febr intalnite in meningite, afeciuni respiratorii (amigdalit), digestive, urogenitale, dermice, articulare. Toxicitate Contraindicaii Glaucom, retenie urinar, constipaie aton. Precauii i reacii adverse Dozele mari de frunze sau rdcini de A. belladonna conduc la excitaie SNC (greutate in vorbire, nelinite, halucinaii delir i atac maniac, extenuare i somn). Doza fatal depinde de coninutul in atropin. Asfixia poate aprea la l00 mg atropin (corespunde la 5-50 g mtrgun). Intoxicaia frecvent este cea data de consumul fructelor de mtrgun (mai ales de ctre copii, care le confund cu cireele negre). Consumul a 10 15 bace produce moartea unui adult. Poate fi diagnosticat prin fluorescena urinei sau a materiilor fecale imprimat de cumarine. Tratamentul intoxicaiei cu mtrgun const in splaturi gastrice, comprese umede pentru reducerea temperaturii corporale (se recomand evitarea antipireticelor), oxigen pentru redresarea respiraiei, intubaii, administrarea parenteral de fisostigmin (antidot), diazepam, clorpromazin pentru excitaii grave. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Pulbere de rdcin i frunze, extract uscat, tinctur, de obicei asociate cu alte extracte sau

tincturi in diferite formule de preparate farmaceutice. Interaciuni medicamentoase: Nu se cunosc la dozele terapeutice. Conservare Cultivare Planta reuete pe soluri umede bine drenate, poziii insorite saul parial umbrite, dar prefer solurile calcaroase. Crescut ca plant medicinal, cele mai mari nivele ale alcaloizilor se obin in cazul creterii in poziii insorite, sol permeabil, in special pe pante cu dispunere sud-vest, veri fierbini. In ara nastr crete in mod natural in luminiurile i tieturile pdurilor de fag, iar in cultur se afl populaia local De Vrancea. Plantele tinere nu suport ingheurile tarzii i pot fi uor distruse de secet, buruieni i duntori. Temperatura de 4, -5 oC distruge partea verde a lantei. Semnatul se recomand imediat ce seminele s-au maturat, in rsadnie reci. In cazul seminelor pstrate germinarea este inceat, redus, dureaz de obicei 1-6 luni la 10oC. Se repic in vase individuale i se cresc in ser pentru cel puin prima iarn. Plantarea afar la locul definitiv se face la sfaritul primverii, inceputul verii, dup trecerea pericolului ingheurilor tirzii. Se poate de asemenea practica butirea in primvar a tulpinilor, zona terminal, sau folosirea fragmentelor de rdcin in cursul iernii. Mod de cultivare: - Semanata direct in camp cu semantoarea pentru seminte mici, 4-6 kg - Samanta/ha,distanta intre randuri : 62,5 cm, adancimea : 1,5-2 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, prin rupere cu petiol, iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: AVENA SATIVA L. Denumire popular: Ovz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ovz alb, Ovz negru, ovscior, Ovsc, Ovoz, Oviez, Zob Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Pooideae, tribul Aveneae Caractere morfologice Plant anual; rdcina fasciculat; tulpina 50150 cm inlime; frunzele au limb plan i lat; ligula scurt iar urechiuele lipsesc; inflorescena panicul, ramurile paniculului glabre sau aspre, dispuse in 3-9 etaje; florile sunt protejate de 2 glume; inflorirea iulie-august; fructul cariops aderent la palei; Ecologie i rspandire Cultivat, alimentar i furajer. Este o graminee, anual, utilizat in alimentaia animalelor. Organe utilizate Produsele vegetale utilizate in terapeutic herba et fructus. Compoziia chimic Herba conine: polizaharide (- glucani, pentozani i oligozaharide), flavone (vitexin, izovitexin, apigenin, izoorientin), tricinglucozide, saponozide sterolice (avenacozida A i B), substante minerale, acid silicic (2% forma solid), magneziu (8,5 mg ), zinc (19,2%), aminoacozi (acid avenic A i B); fructus - b-glucani, arabinoxilani, substane proteice (gliadina, avenina, avenalina), peptide (a-avenotionina i bavenotionina), saponozide sterolice (avenacozida A i B), steroli (b-sitosterol, D-5-avenasterol), vitamine din grupul B, amine (gramina). Cariopsele conin 67,4 % glucide, 13,1 % proteine i 6,1 % lipide, 5,8 % fibre i 11,0 % ap. In compoziia lipidelor intr: 6,56 % acid palmitic, urme de acid stearic, 18,03 % acid oleic, 39,34 % g acid linoleic i urme de acid linolenic. In 100 g cariopse au fost determinate urmtoarele cantiti de vitamine: 0,35 mg/ 100 g tiamin, 2,2 mg/ 100 g niacin, 0,09 mg/ 100 g riboflavin,

0,21 mg piridoxin, 1,5 mg acid pantotenic i 0,05 mg acid folic. Coninutul in aminoacizi, exprimat la 100 g cariopse, este urmtorul: 517 mg izoleucin, 1093 mg leucin, 685 mg lizin, 280 mg metionin, 211 mg cistin, 728 mg fenilalanin, 379 mg tirozin, 560 mg treonin, 181 mg triptofan, 840 mg valin, 869 mg arginin, 293 mg histidin, 629 mg alanin, 1133 mg acid aspartic, 2981 mg acid glutamic, 659 mg glicin, 1093 mg prolin i 784 mg serin. Coninutul total de elemente minerale este de 4,8 % din care 59 mg / 100 g calciu, 425 mg/ 100 g fosfor, 4,6 mg/ 100 g fier, 10 mg/ 100 g sodiu, 129 mg/ 100 g magneziu, 0,6 mg/ 100 g mangan i 1,9 mg/ 100 g zinc. Aciune terapeutic Sedativ, diuretic (cu favorizarea eliminrii acidului uric). Importana Alimentara Utilizare In caz de anxietate, stres, sindrom neurastenic, afeciuni dermatologice, reumatismale, gut i afeciuni herpetice. Fructele se utilizeaz sub form de fin ca dietetice i fortifiante in convalescene indelungate i in tratamentul simptomatic al constipaiei. Cariopsele se folsesc in alimentaie, sub form de fin, fulgi, gri i surogat de cafea. In industrie, din cariopse se prepar gri, fin, cafea. In medicina, uman, popular, seminele incolite se folosesc in tratamentul cancerului, decoctul din fulgi de ovz se folosete pentru tratarea afeciunilor gastrice, hepatite, eliminarea nisipului de la rinichi i splin, diabet, gut, tuse, tinctura se folosete pentru tratarea astmului, asteniei, insomniei. Pentru uz extern se fac cataplasme din fin i pleav pentru calmarea durerilor intercostale, decoctul din semine este folosit impotriva reumatismului, decoctul de paie trateaz spondiloza anchilozant i artroza.

In medicin veterinar, decoctul din semine se folosete pentru tratarea gastroenteritelor, enteritelor, are efect tonifiant i dietetic. In zootehnie, boabele se folosesc in hrana animalelor (cabaline, taurine pentru reproducie,vaci cu lapte, berbeci, psri); paiele i pleava sunt folosite ca furaj, simplu sau in amestec cu alte plante (mazre). Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la dozele terapeutice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Decoct, sirop, fain (pentru cataplasme), preparate homeopate. Conservare Cultivare Ovzul se cultiv uor fiind o plant care reuete pe soluri cu fertilitate moderat, insorite. Prefer solurile srace, uscate dar tolereaz i condiiile umede, reci. Planta tolereaz precipitaii anuale de 20-180 cm, o tempratur medie anual de de 5, la 26oC i un pH cuprins intre 4,5-8,6. Tolereaz bolile, ingheul, erbicidele, nematozii, aluminiul, rugina, dioxidul de sulf,virusurile. Este o plant de zi lung, crete foarte bine in climatul temperat, dar nu rezist bine peste iarn, dei s-au obinut astfel de soiuri. Se cultiv pentru semine i chiar dac produciile obinute sunt mai mici comparativ cu graul, face fa la condiii climatice variate, fiind mai extins in zonele mai reci i mai umede. Are loc autopolenizarea, dar i polenizarea incruciat prin intermediul vantului. In cazul in care se dorete obinerea seminei pentru semnat, fiecare soi trebuie izolat la 180 m de alte soiuri. Se seamn primvara de vreme sau toamna, iar germinaia are loc in curs de 2 sptmani. Mod de cultivare: Semanat direct in camp toamna sau primavara 80-100 kg samanta / ha Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

- Frunze, cu secera, inaintea formarii spicelor - Fructe, cu combina de cereale, iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BEGONIA REX Putz. Denumire popular: Begonie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Baroni, ngerai, Urzic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Begoniales Familia: Begoniaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, erbacee cu tulpina scurt sau lipsete; frunzele mari (20-30 cm lungime), cordiforme, asimetrice la baz, palmate, peioli cu peri perpendiculari, limbul cu o zon argintie circular, situat intre margine i centru; florile mici, palid-roz, dispuse cate 4-5 in dichazii; fructul capsul triaripat, cu una dintre aripi mai dezvoltat. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din India. Organe utilizate Compoziia chimic Florile de Begonia spp. (begonie) conin: cianidin sau/i pelargonidin, quercetin sau/ i kampferol, i proantocianidine. In tricomele frunzelor se gsesc flavonoli tri-Osubstituii ca: pachipodolul. Aciune terapeutic Importana Utilizare Rdcinile conin substane astringente care stimuleaz circulaia sangvin. Alte specii Alte specii de Begonia: BEGONIA SEMPERFLORENS Link et Otto Denumiri populare Ghea, Begonie, Beiv, Cear roie, Crciuni, Curechi, Curechiu, Dumitri, Ghear, Gheioare, Hric, Mireas, Pate, Sulic, iganc,

Vadan, Viaa omului, Viioar, Zhrel. Caractere morfologice plant peren (cultivat in camp ca anual), erbacee, glab, cu tulpina inalt de 30-50 cm, crnoas, de culoare verde armie; frunzele ovate, uor dinate pe margine, asimetrice la baz, penate, limbul lucios, verde sau armiu; florile de cca 2 cm in diametru, roze, dispuse cate 3-10 in dichazii; inflorirea pe tot parcursul anului; fructul capsul cafenie la maturitate, triaripat, cu una dintre aripi mai dezvoltat. Ecologie i rspandire specie cultivat, originar din Brazilia. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BENINCASA HISPIDA (Thunb.) Cogn. Denumire popular: Benincasa Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dovlecelul de iarn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant anual, cu tulpina aspru-proas, taratoare sau agtoare, cu flori mari, unisexuate monoice. Fructul este o melonid acoperit de peri aspri i de cear alb. Mezocarpul este comestibil. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Partea edibil a fructului reprezint 98 % i conine 93 96 % ap, 0,5 0,7 % proteine, 0,1 % lipide, 2,0 - 2,9 % glucide i 0,04 % acizi organici. Dintre vitamine au fost determinate urmtoarele: acidul ascorbic (69 mg/ 100 g), 1,1 mg/ 100 g acid nicotinic, niacina (0,20 mg/ 100 g), riboflavina (0,05 mg/ 100 g) i tiamina (0,07 mg/ 100 g).

Principalele substane minerale determinate in fructele acestei specii sunt: potasiu (111 250 mg/ 100 g), fosforul (19 mg/ 100 g), calciul (12 17 mg/ 100 g), magneziu (15 mg/ 100 g), sodiu (2 5 mg/ 100 g), fier (0,3 0,4 mg/ 100 g) i zinc (0,2 mg/ 100 g). Aciune terapeutic Extractele au efect antihelmintic, afrodisiac, diuretic, laxativ, tonic i expectorant. Importana Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea epilepsiei, astmului i tusei. Coaja fructului are efect diuretic i se utilizeaz pentru tratarea disfunciilor urinare i a febrei. Cenua se aplic pe leziuni, stimulind cicatrizarea acestora. Cercetrile efectuate de Brown (1995) au dovedit c in fructe se gsesc terpene cu efect anticanceros. Cultivare Planta necesit un sol bogat, bine drenat, cu un pH situat intre 5,8-6,8, cu poziie insorit i cu umiditate suficient pe tot parcursul perioadei de vegetaie. Dup stabilizare plantele manifest o oarecare toleran la uscciune. Nu rezist la ingheuri, se recomand cultivarea in ser, iar afar reuete in verile normale dac platele au fost mai intai inute in ser i plantate afar dup trecerea pericolului ingheurilor tirzii de primvar. Sunt necesare temperaturi de peste 25oC, iar zilele scurte i temperaturile joase stimuleaz dezvoltarea florilor femele, in timp ce temperatuile mai mari favorizeaz formarea florilor mascule. Perioada de timp de la stadiul de sman la a produce o cultur matur este in jur de 5 luni, iar fructele pot fi consumate cand sunt imature. Semnatul se face in martie-aprilie in ser. Germinarea dureaz circa 3 sptmani. Se procedeaz la repicat la momentul potrivit, in vase individuale i cresc foarte bine pe un compost bogat. Se impune ca pe parcursul nopii temperatura s se

menin la cel puin 10oC pentru primele sptmani de cretere a plantulelor. Plantarea in teren deschis se face in mai-iunie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BERBERIS VULGARIS L. Denumire popular: Dracil Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Acri, Acri rou, Agri rou, Ctin de ruri, ciulin, Cloceni, Corle, Dracen, Dracin, Dragin, Drcil, Drcin, Drghin, Drgin, Glojdan, Holer, Lemn galben, Mcri boieresc, Mcri cu spini, Mcri de ruri, Mcri de spini, Mcri rou, Mcriel, Mcriul caprei, Mcri de cmp, Mcri iepuresc, Mcri psresc, Mcri spinos, Mcri spin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Berberidales Familia: Berberidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust ce atinge 3 m inlime avand ramuri muchiate, cenuii sau cenuii glbui; frunze cztoare, ovat-eliptice, spinos serate pe margini au la baz spini palmat-trifurcai, lungi de 1-2 cm; florile galbene sunt grupate in raceme pendule, multiflore; spale, petale - 6; inflorirea are loc in lunile maiiunie; fructele de tip bac, roii-aprins, cu gust acru, astringent. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic prin tufriuri, zvoaie, din zona stepei pan in etajul gorunului, in locuri insorite, uscate, pietroase. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz scoara rdcinii (Berberis radicis cortex), frunzele recoltate in lunile mai iunie i fructele recoltate in luna septembrie. Compoziia chimic

alcaloizi izochinolinici (10% in cele provenite de la pe rdcin, 2% in cele provenite de pe tulpini i ramuri, alcaloizii pot prezenta diferite structuri: baze cuaternare protoberberinice 3,18- 3,5 % berberin, palmatin, columbamin, jatrorrizin i aporfirinice - magnoflorin, baze teriare bisbenziltetrahidroizochinolinice - coclaurina), taninuri, flavone, acid chelidonic i ali acizi organici. Scoara de pe rdcin conine: glucide (fructoz, glucoz), lipide (4,3 %), proteine (6,6 %), vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin), -caroten, taninuri i acidul chelidonic. In plant s-au identificat: glucide (glucoz, fructoz), lipide (4,3 %), rezine, tanin, acid cafeic, acid sinapic, acid citric, acid malic, acid chelidonic, acid tartaric, tetraterpene (flavoxantin). Concentraia alcaloizilor ajunge pan la 13 %, fiind reprezentai de berberin, protoberberin, jatrorrizin, palmatin, oxiacantin i magnoflorin. Fructele conin: vitamina C, acid clorogenic, acizi organici (acetic, malic), flavone, antociani, tannin, NU conin alcaloizi (urme in semine). Aciune terapeutic Alcaloizii prezint aciune colagog, tonicstomahic, antispastic, antiemetic, secretolitic i antimicrobian. Acestea sunt imprimate de berberin care acioneaz rapid, prin creterea secreiei biliare i stimularea musculaturii netede, precum i de berbamin i oxiacantin care au aciune tardiv, dar de lung durat. Berbamina induce proprietti hipotensoare, iar palmatina este un inhibitor al centrului respirator. Efectul colagog se datorete in egal msur i acidului clorogenic. Consecina lui este stimularea peristaltismului intestinal. Tinctura preparat din scoar determin la cobai o cretere a secreiei biliare cu 20%, iar extractul coninand 80% berberin i ali alcaloizi stimuleaz cu 72% excreia biliar la obolani.

Acelai extract a redus presiunea sanguin la pisici, dup cateva ore de la administrare. La modificri ale dozelor, in funcie de acestea, pe cordul de pisic se obin efecte ambivalente (atat inotrop pozitive , cat i inotrop negative). Importana Medicinala, melifera, alimentara, tinctoriala Utilizare Afeciuni hepato-biliare (colecistite, mici insuficiene hepatice, hepatit acut, convalescen dup hepatit acut), digestive (infecii intestinale, indigestii, diaree, splenopatii), oftalmice (conjunctivite bacteriene cu Chlamydia trachomatis), ginecologice (metroragii), renale i ale tractului urinar (cistite, pielonefrite), afeciuni locomotorii (artrite, artroze, lumbago, reumatism), boli metabolice (gut) i infecii parazitare (enterite, malaria, leismanioz). Tradiional se folosete in tratamentului icterului (hepatitei). Sulfatul de berberin se folosete ca adjuvant in tratamentul cancerului i neuropeniei induse de iradiere i chimioterapie. In tratamentul metroragiilor se asociaz Tinctura Berberidis cu Tinctura Hamamelidis i Extractum Hydrastidis. Poate fi folosit ca remediu contraceptiv. Din fructele proaspete se prepar decocturi sau extracte alcoolice care se folosesc in boli de plmani, splin i ficat, in arsuri epigastrice i colici intestinale i biliare.Gemul sau vinul preparat din fructe proaspete sunt folosite in combaterea constipaiei i anorexiei. Toxicitate Contraindicaii Nu se administreaz persoanelor cu deficit de glucozo-6- fosfat dehidrogenaz i se administreaz cu pruden hipotensivilor. Precauii i reacii adverse Peste 4 mg alcaloizi totali induce o uoar stupoare, epistaxis, vom, diaree i iritaie renal. Tratamentul intoxicaiei va fi simptomatic. Dozare Supradozare Forme farmaceutice

Soluie injectabil. Interacuni medicamentoase: Nu se cunosc la dozele terapeutice. Conservare Cultivare Plant reuete pe diferite tipuri de soluri, in condiii de plin soare sau zone umbrite, in ultimul caz fiind neesar un sol umed. Rezist la temperaturi negative de pan la -35oC. Semnatul se recomand imediat ce seminele s-au maturat, in rsadni rece, cand germinarea trebuie s aib loc la sfarit de iarn, inceput de var. Dac seminele au fost supramaturate germinarea va fi de mai lung durat, prin urmare se impune ca la seminele pstrate s se practice stratificarea la rece i semnatul se face in rsadni rece cat mai de vreme posibil. Avand in vedere c platulele sunt foarte sensibile la cdere se impune ventilarea corespunztoare. Se procedeaz la repicat cand plantulele au o mrime corespunztoare i se cresc in continuare in rsadnia rece. In situaia unei suficiente creteri, plantarea la locul definitiv este posibil a se realiza toamna, dar de preferat meninerea plantelor in rsadnia rece pentru iarn i plantarea afar la sfaritul primverii, inceputul verii anului urmtor. Se pot efectua butai de lemn pe jumtate maturat, in iulie-august in rsadni rece, sau butai din lemn matur al sezonului curent de cretere, in octombrie-oiembrie, in rsadni rece. Mod de cultivare: Prin rasadirea rasadului obtinut din fructe semanate in spatii protejate calde Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Scoarta, cu cutitul, inelar, aprilie-mai, - Fructele, taierea ciorchinilor in septembrienoiembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BETA VULGARIS L. var. ALTISSIMA Doll. Denumire popular: Sfecla de zahr Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual sau bisanual avand rdcini crnoase, napiforme; tulpina verde, rocat sau purpurie poate atinge inlimi cuprinse intre 60120cm; frunzele de la baza tulpinii apar in rozet, sunt lung peiolate, de obicei cordiforme iar cele tulpinale alterne, mici, alungite sau lanceolate; florile sunt dispuse inghesuit pe axul inflorescenei cate 2-4 (rar 8); sunt protejate de un inveli simplu, de culoare verde; fructul de tip achen este inconjurat de inveliul florii lignificat la maturitate i concrescut cu cel al florilor vecine (fruct compus de tip glomerul). Ecologie i rspandire Plant cultivat. Organe utilizate Compoziia chimic Sfecla de zahr prezint importan pentru coninutul ridicat de glucide (14 22 %) pe care il acumuleaz in rdcinile tuberizate. Principalul glucid care se acumuleaz este reprezentat de zaharoz, care se acumuleaz in vacuolele celulelor. Aciune terapeutic Extractele obinute din semine sunt utilizate pentru tratarea tumorilor intestinale i genitale. Sucul extras din organele acestei plante este utilizat pentru tratarea ulcerului, anemiei tumorilor, leucemiei i a diferitelor alte forme de cancer: esofagian, de rect, de prostat, uter etc. Importana Utilizare Rdcinile se utilizeaz pentru extracia zahrului i in industria spirtului, iar frunzele, coletele i roturile se utilizeaz pentru furajarea animalelor.

Cultivare Sfecla de zahr crete bine pe diferite tipuri de sol, dar sunt preferate solurile adanci, bine drenate, bogate in materie organic. Prefer o poziie insorit, un sol cu un pH cuprins intre 6,0-6,9. In unele zone sunt tolerate i solurile neutre i alcaline. Tolereaz de asemenea o oarecare salinitate dup depirea stadiului de plantul, iar o caracteristic a speciei este tolerana fa de mangan. Este cultivat pe suprafee mari in condiiile climatului temperat, in vederea obinerii zahrului. Se inmulete prin semine, semnatul fiind efectuat in aprilie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BETA VULGARIS L. var. CONDITIVA Alef. Denumire popular: Sfecl roie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant bianual, cu frunzele mari i lucioase dispuse in rozet pe tulpina in form de disc i cu tulpini aeriene ramificate pe care se gsesc flori mici, din care se formeaz fructele: glomerule. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Rdcina tuberizat de sfecl roie are un coninut de 6,8 9,8 % glucide, 1,1 2,0 % proteine, 0,1 0,2 % lipide i 82,9 92,7 % ap (Souci .a.,

1981). Au mai fost identificate urmtoarele substane: glucoza 0,38 %, fructoza 0,35 %, zaharoza 7,75 % i celuloza 0,80 %,. Dintre acizii organici au fost determinai: acidul malic (37 mg/ 100 g), acidul citric (195 mg/ 100 g), acidul oxalic (72 mg/ 100 g), acidul glicolic (23 mg/ 100 g) i acidul succinic (10 mg/ 100 g). Acizi fenolici determinai in rdcinile de sfecl roie sunt: acidul ferulic (4,5 mg/ 100 g), acidul cafeic (0,5 mg/ 100 g), acidul p-cumaric (0,5 mg/ 100 g). In 100 g sfecl roie a fost determinate urmtoarele cantiti de vitamine: 10 mg/ 100 g acid ascorbic i cantiti mai mici de 1,0 mg/ 100 g de tiamin, riboflavin, piridoxin, nicotinamid i acid folic. Aminoacizii prezeni in rdcinile de sfecl roie au avut un coninut sczut, ce a variat intre 4 mg/ 100 g (valin) i 80 mg/ 100 g (lizin). Coninutul de substane minerale a variat intre 0,77 i 1,10 %, ponderea fiind deinut de potasiu 336 mg/ 100 g, sodiu 86 mg/ 100 g, fosfor 45 mg/ 100 g, calciu 29 mg/ 100 g, bor 2,1 mg/ 100 g i magneziu 1,4 mg/ 100 g. Culoarea roie caracteristic pentru esuturile aceastei specii se datoreaz prezenei betainei, singurul pigment cu azot cunoscut. Aciune terapeutic Importana Utilizare Rdcinile tuberizate ale acestei specii se utilizeaz in alimentaie Medicina uman (polpular): frunzele fierte in lapte sau sucul din rdcina sfeclei roii erau folosite pentru diferite vtmturi?; frunzele proaspete de sfecl se puneau pe diferite rni; din sfecla ras, amestecat cu grsime sau alte plante se fceau diferite cataplasme. Cultivare Sfecla roie este o plant pretenioas la cldur. Germineaz la 7-8oC, temperatura optim fiind de 15-20oC. In faza depunerii substanelor de rezerv necesit 20-23oC, iar temperaturile mai mari de 30oC scad calitatea i cantitatea produciei. Temperaturile situate sub 5oC in perioada

rsririi determin vernalizarea i apariia tulpinilor florifere in primul an. Este o plant de zi lung, iar pentru formarea rdcinilor necesit cel puin 10 ore de lumin pe zi. Fa de umiditate planta are cerine moderate (6070% din capacitatea de camp), cantiti mai mari de ap sunt necesare in perioada germinrii seminelor, in primele faze de vegetaie i la ingroarea rdcinilor. Excesul de umiditate este duntor in toate fazele de vegetaie, deoarece sporete sensibilitatea la ageni patogeni. Prefer solurile adanci, cu textur mijlocie, bogate in humus i potasiu, fr exces de umiditate, cu un pH de 6-7. Nu suport ingrarea cu gunoi de grajd in primul an de cultur. Se cultiv prin semnat direct in camp. Pentru cultura timpurie semnatul se face in luna aprilie, cand in sol sunt temperaturi de 8-10oC, la adancimea de 3-4 cm. Se folosesc 12-14 kg sman poligerm la ha i 7 kg sman monogerm. In grdini familiare se pot obine producii foarte timpurii la soiurile cu rdcina rotund, prin plantarea de rsad, obinut in solarii sau rsadnie reci. Se aplic lucrri de ingrijire specifice, iar recoltarea se face ealonat incepand cu luna iulie, manual prin smulgerea rdcinilor cand au 3-3,5 cm la colet. Se obine o producie de 15-20 t/ha, rdcini destinate consumului proaspt in timpul iernii. Pentru cultura de toamn semnatul se efectueaz in iunie, iar recoltarea se face integral, manual sau mecanic, prin dislocarea i smulgerea rdcinilor, la sfaritul lunii octombrienoiembrie, iar producia obinut este de 25-40 t/ha. In vederea obinerii seminelor, pentru cultura pentru obinerea rdcinilor plantelor mam se face semnatul in perioada 1-15 iulie, se efectueaz purificarea biologic, iar la recoltarea rdcinilor se obine o producie de 150-200 mii rdcini plante-mam la hectar, cu care se infiineaz 4-5 ha

de seminceri. Recoltarea seminelor se efectueaz in anul al doilea, de la sfaritul lunii august, pan la mijlocul lunii septembrie, producia obinut fiind de 800-1000 kg/ha. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BETULA PENDULA Roth Denumire popular: Mesteacn Sinonime tiinifice: Betula verrucosa Ehrh Alte denumiri populare: Mastacn, Mstcan, Mesteacn alb, Mestecan, Mestecn, Mestecna, Mesticn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Fagales Familia: Betulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore ce atinge 30 m inlime avand coroana format din ramuri groase, numeroase, ascendente i rmurele subiri, flexibile, pendule; coaja alb, neted acoper un ritidom gros, negricios i adanc brzdat; lstarii anuali lucitori, lipsii de peri, brun-rocai sunt lungi, subiri, penduli i au mugurii alipii de ax, ovoizi-conici, acoperii cu solzi bruni; frunzele romboidale ca form, au marginea serat, cu dini ascuii i sunt verzilucitoare pe partea superioar; florile unisexuate sunt aezate in ameni cilindrici: cei masculi se formeaz de la mijlocul verii anului precedent i devin penduli la inflorire; cei femeli apar o dat cu frunzele la varful lujerilor scuri; inflorirea are loc in lunile IV-V; fructele de tip achen (nucul), prevzute cu 2 aripi laterale transparente sunt grupate cate trei la baza unor solzi trilobai, alctuind structuri asemntoare unor conuri. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, eurifil, heliofil, calcifil; intalnit frecvent din subetajul gorunului pan in cel boreal, pe coaste insorite, in rariti de pdure,

arsuri, tieturi, tufriuri, pe soluri scheletice, pietroase, de preferin silicioase; specie pionier. Specia are optimul de dezvoltare situat in Carpaii nordici i cei orientali; limita inferioar de vegetaie pe pantele cu expoziie S i E este intre 250-350 m altitudine. Insular, in afara acestor limite, se gsete in masivul pduros de la Ciurea (Iai), pe nisipurile zburtoare de la Hanul Conachi (Galai), in Pdurea Hereasca lang lacul Srovitea (Bucureti - Snagov), pdurea de la Filiai (Gorj); limita superiar, in Carpaii Orientali 1180m altitudine in arborete i 1560-1610m altitudine ca arbore izolat, in Carpaii Meridionali 1300m (arborete), 1825m (ca form arbustiv), iar in Munii Apuseni 10825 1 420m alt. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz folium pentru coninutul lor de substane flavonoide. Compoziia chimic Frunzele conin: 3% saponozide triterpenice pentaciclice de tip lupeolic (betulinol, aldehida betulinic, acid betulinic, betulinat de metal, acid platonic, acid dehidroplatanic) i damaranic, 2-3 % flavone (3-O-galactozida cvercetolului i 3-Odigalactozida miricetolului), heterozide fenolice de tip C6-C1 (monotropitozida, betulozida), proantociani, 5-9 % tannin, steroli (betulafolientriol, betulafolientetrol), monoterpene glucozidate (betulaalbosid A i B, roseosida), 0,05-0,10 % ulei volatile (salicilat de metil, i betulinol, acetate de butilinil, a i cariofilen, cariofilen-oxid), rezine, vitamina C, sruri minerale. Aciune terapeutic Diuretic, cu eliminarea acidului uric, diaforetic, hipotermizant, hipocolesterolemiant, rubefiant, antiinflamatoare. Importana Utilizare

Pielonefrite, uretrite, cistite, litiaz renal, afeciuni bacteriene i inflamatorii ale cilor urinare, gut, afeciuni reumatismale. Medicina uman (popular): seva din ramurile verzi puse la foc era folosit pentru afeciuni ale pielii sau pentru creterea prului; zeama extras din coaja de mesteacn tanr sau fiertura de coaj folosite la scldtoare? pentru diferite boli; frunzele sub form de ceai erau date contra durerilor de inim, reumatism sau gut, in bolile de rinichi sau pentru scderea tensiunii; ceaiurile fcute din amestec de mai multe specii, alturi de frunze de mesteacn erau folosite pentru combaterea tifosului sau in diabet; mustul din mesteacn era dat celor bolnavi de tuberculoz; cu dohotul obinut prin arderea cojii, negru i ubnsuros, se ungeau cei cu raie. Medicina veterinar (popular ): pentru tratarea unor afeciuni la cai. Vopsitorie: colorant vegetal important frunzele singure, culese toamna erau folosite pentru colorarea in galben a fibrelor sau esturilor, iar in amestec cu alte specii pentru obinerea culorii roii sau verzi; tot in diferite amestecuri era folosit i scoara. Diferite pri ale plantei erau folosite in gosodrii: ramurile subiri pentru confecionarea mturilor; tulpinile, ramurile cu coaj ca material pentru construcii ornamentale, garduri, chiocuri; coaja pentru legatul buciumelor lemnul pentru oiti, cuie de inclminte, mosoare, furnir, osii, butuci de roate, coarne de plug, cercuri pentru vase; taninul extras din scoar folosit pentru tbcirea pieilor i obinerea iufturilor? foarte apreciate; dohotul de mesteacn pentru unsul ciubotelor i osiilor carelor. Obiceiuri, tradiii: In M-ii Apuseni se foloseau ramurile de mesteacn pentru imbrcatul Sangeorzului. In multe zone din tulpinile mestecenilor

tineri se fceau armindenii ce se puneau in curi la 1 mai. Cu creanga verde de mesteacn era bine s dai dup vite? in zilele de armindeni, ca acestea s fie vesele i sntoase. Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la dozele terapeutice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice UroflanR (180 mg extract uscat), UrorenalR (500 mg extract uscat), CanephronR (108,9 mg extract uscat alaturi de Orthosiphonis folium i Solidaginis herba). Interaciuni Nu se cunosc la dozele terapeutice. Conservare Cultivare Mesteacnul este o plant care crete uor (crete pin la 1m pe an, dar are via scurt) i care tolereaz diferite tipuri de soluri (srace, nisipoase i argiloase grele). Trebuie ins s treac circa 15 ani pentru ca pornind de la o sman, s produc propriile semine. Prefer solurile bine drenate, cu un pH situat sub 6,5 cu poziie insorit. Este un arbore ornamental, dar are i diferite utilizri in economie. Este o plant potrivit pentru a fi crescut in apropierea depozitelor de compost ajutand la desfurarea procesului de fermentare. Este de asemenea o plant asociat potrivit, cci rdcinile sale acioneaz prin a imbunti caracteristicile solului. Se recomand semnatul, intr-o poziie insorit pe un pat nutritiv rece (imediat ce seminele s-au maturat) i imediat se acoper seminele i vasele se plaseaz in poziie insorit. Semnatul primvara se realizeaz intr-o poziie insorit, in rsadni rece. In cazul in care germinaia este slab, acoperirea cu sticl permite creterea temperaturii. In momentul cand pot fi manipulate, plantele se trec in rsadni rece, pentru cel puin prima

iarn. Plantarea in poziia definitiv se efectueaz la sfarit de primvar, inceput de var. In cazul in care se dispune de suficiente semine, se pot semna pe pat nutritiv afar, imediat ce seminele s-au maturat sau primvara de vreme, fr a se acoperi seminele, in cazul semnatului de primvar. Plantele se cresc in respectiva poziie pentru doi ani, inainte de a fi plantate in poziiile permanente. Recoltare Valorificare BETULAE FOLIUM FRUNZE DE MESTEACN 1. Flux tehnologic: 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial - mas de condiionare - balan tehnic 1-1000 g; - sita I, II, III, IV sau VII; - moar; 3. Operatii tehnologice DESCRIERE - Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - mecanice: pulvisare, sitare. - manuale: condiionare, dozare , omogenizare, ambalare. - auxiliare: recepie, manipulare, alimentare utilaje. Materia prim: Betulae Folium Frunze de Mesteacn ; Materiale : a) ambalaje individuale (saci de hartie dublai cu saci de polipropilen sau saci de polipropilen caerat); Semifabricate: - produs condiionat; - produs pulvisat; - produs omogenizat; Utiliti : energie electric, ap curent. RECEPTIE Materia prim se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Receptia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri, conform S.T.nr.76/2004: - autenticitatea plantelor; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice si minerale

- coninut in impuriti . CONDIIONARE - se indeprteaz impuritile (definite conform specificaiei tehnice a materiei prime), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe (conform Standardului SR ISO 948) din produsul vrac i se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnic a produsului. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz i trebuie s se incadreze in limitele prevazute. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. PULVISARE/SITARE Materia prim se proceseaz cu moara, apoi se siteaz prin sita I, II, III, IV sau VII, avand latura interioar a ochiului de 2,5 ; 2,6 ; 1,0 ; 0,5 respectiv 0,1 mm . Deeul valorificabil se reintroduce in moar, in vederea unei noi operaii de pulvisare, dac rezultatele analizei de laborator confirm c recuperarea produsului util se face in condiii de eficien economic. Dimensiunile fragmentelor trebuie sa fie mai mici sau egale cu dimensiunea sitei. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. AMBALARE pulvisul se introduce in ambalaje de tip saci de hartie dublai cu saci de polipropilen sau saci de polipropilen caerat); Se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i etichetarea ambalajelor secundare i colective. DEPOZITARE produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau toate produsele rezultate din flux, produse finite, ambalaje rmase, deeuri la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur

pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BORAGO OFFICINALIS L. Denumire popular: Limba mielului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, erect, ramificat, inalt de 30-60 cm, acoperit cu peri patuli, aspri. Frunze cu margini intregi sau puin denticulate, cele bazale i tulpinale inferioare ovate sau alungite, brusc ingustate in peiol, cele mijlocii sesile, sau ingustate intr-un peiol lat aripat, la baz cordat i auriculat, cele superioare alungit lanceolate. Flori dispuse in cincine solitare, mai rar in perechi scurte. Corola stelat, la inceput roie, mai tarziu cerulealbastr, cu fornice in form de scvame invaginate, mari, emarginate, papiloase. Fructe nucule mari, cilindrice, erecte, reticulat i granulat rugoase. Inflorire V-VIII. Ecologie i rspandire Cultivat in grdini i slbticit, melifer. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz flores, folium, caulis, semen. Compoziia chimic Flores conin: mucilagii, pirolizidine saturate (tesinina sau p-hidrioxicinamatul izoretronecanolului).

Folium et caulis cinin: mucilagii, 0,02 0,18 % alcaloizi pirolizidinici (licopsamin, 7acetillicopsamin, amabilin, echimidin, simfitin, supinin, simglandin, intermedin, 7acetilintermedin), acid silicic. Radix conine 0,25 0,29 % alcaloizi pirolizidinici. Semen conine 13 33 % ulei bogat in acid linoleic (30- 40 %), acid oeic (15 19 %) i acid -linolenic (18 25 %). Aciune terapeutic Demulcent, diuretic i sudorific (neverificate farmacologic). Importana Melifera Utilizare Tradiional in bronite acute benigne, hidropizii. Toxicitate Contraindicaii Femei insrcinate, copii. Precauii i reacii adverse Hepatotoxicitate, discomfort abdominal. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Interaciuni medicamentoase: Anticoagulante, antitrombotice, heparin. Din cauza coninutului in alcaloizi pirolizidinici Oficiul Federal German pentru Sanatate, Comisia E (1991) n-a autorizat utilizarea produsului in preparate fitoterapeutice, ins autoritile franceze, pornind de la structura saturat a tesininei, teoretic negeneratoare de pirol, admit inscrierea florilor de Borago officinalis pe lista celor 174 de produse ce pot intra in formulele unor preparate fitoterapeutice. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Diviziunea radacinii si plantare primavara; distanta de plantare 40x30 sau semanat Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, recoltata manual pe durata vegetatiei aprilie-septembrie Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: BRASSICA NAPUS L. Denumire popular: Sinonime tiinifice: convar. NAPUS (Rapi), convar. ANNUUA (Colza de primvar), Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual sau bisanual cu rdcina subire, neingroat; frunze cenuii sau glauce, cele inferioare peiolate, lirate, penat-partite, + proase; cele mijlocii i superioare nedivizate, sesile cu baza cordat-amplexicaul; florile bisimetrice cu petale galbene sunt grupate in raceme in care florile deschise sunt mai jos decat bobocii florali; inflorirea in aprilie-august; fruct silicv erect-patent cu rostru lung pan la 1/3 din silicv i semine globuloase, negre-glauce sau roii-intunecat, aproape netede. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant oleaginoas. Organe utilizate Compoziia chimic Seminele de rapi i colza au un coninut ridicat de lipide i proteine i mai sczut de glucide, fiind alturi de floarea soarelui principalele plante oleaginoasE. Lipidele sunt acumulate in sferozomi i sunt reprezentate de trigliceride, fosfatidil serin, fosfatidil inozitol i acizi grai liberi. Lipidele din seminele de Colza au urmtorul coninut de acizi grai: 5,6 % acid palmitic, 1,4 % acid stearic, 58,2 % acid oleic, 22,2 % acid linoleic, 8,9 % acid linolenic i urme de acid arahidonic i acid erucic. Acidul erucic are efecte negative asupra organismului uman, motiv pentru care se urmrete

diminuarea coninutului acestuia. Aciune terapeutic Importana Melifera, oleaginoasa Utilizare Triboi-Blondel i Raibaillier (1988) au precizat c in cursul maturrii seminelor de rapi are loc acumularea glucozinolailor pan la 30 60 micrmoli/g la soiurile cu coninut sczut i pan la 160 200 micrmoli/g la cele cu coninut ridicat. Sub aciunea mirozinazei are loc biodegradarea glucozinolailor cu formarea de radicali tiocianai, nitrili, izotiocianai i oxazolidinetion, care provoac hipertrofia tiroidei Borek .a., 1996). Cultivare Rapia crete in plin soare, pe orice tip de sol rezonabil, dar prefer solurile fertile, bine drenate, soluri grele i condiii de umezeal rece. Creterea este favorizat in situaia zilelor insorite, urmate de nopi reci, iar vremea uscat la momentul recoltrii este o condiie esenial. Tolereaz precipitaii anuale de 30-280 cm, o temperatur medie anual de 5-27 oC i un pH cuprins intre 4,2-8,2. Plantele foarte tinere sunt susceptibile la aciunea temperaturilor joase, respectiv -4oC determin perturbri plantulelor, in timp ce -2oC nu are nici un efect cand plantele au depit varsta de o lun. Se cultiv pentru seminele bogate in ulei, semine bogate in acid erucic i glucozinolai, fiecare dintre aceste substane avand proprieti anti-nutriionale. Prin urmare, au fost selecionate cultivaruri cu un coninut redus in aceste substane, in vederea utilizrii plantei ca aliment. Procesul de polenizare se realizeaz astfel: 70% autopolenizare i 30% polenizare incruciat. Chiar dac nu este vant sau lipsesc insectele, se pot produce semine. Se seamn in situ primvara. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

Radacini, toamna tarziu, mecanizat cu dislocatoare sau masini de recoltat cartofi Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA NIGRA (L.) Koch Denumire popular: Mutar negru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni din seminele de mutar negru sunt: glucide, lipide (28,2 30,5 %), mucilagii (20 %), aminoacizi (arginin) i substane minerale. Seminele se caracterizeaz prin prezena compuilor cu sulf: 2-feniletil-glucozinalat, 3metilpropil-glucozinolat, allil-izotiocianat, allil-tiocianat, feniletil-izotiocianat, sinigrin (allil glucozinolat) i sinapin. Prin hidroliza sinigrinei rezult allil izotiocianat. Acesta fixeaz iodul i previne acumularea lui in tiroid i pot cauza hipotiroidism. Acestea mai conin: Acizi grai: acid erucic, acid oleic i acid linoleic. Vitamine: acid ascorbic i niacin. Acizi organici: acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid hidroxibenzoic, acid p-cumaric, acid protocatecuic, acid sinapic i acid trans-cinamic. Aciune terapeutic Carminativ, diuretic, emetic, laxativ, stimulant, stomahic, vezicant. Importana Medicinala Utilizare

S-a constatat c izotiocianaii pot preveni cancerul de colon. Seminele se folosesc in alimentaie, la prepararea mutarului. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Semintele, cu combina, din lan, atunci cand acestea s-au copt Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA convar. BOTRYTIS (L.) Duchesne Denumire popular: Conopid Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Carfiol, Cartafiol, Cartafior, Cartifiol, Chenopid Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual cu rdcina ramificat, lignificat, neingroat; tulpina foarte scurt formeaz terminal inflorescena alctuit din numeroase ramificaii i pediceli florali scuri, puternic ingroai, crnoi, albicioi ce alctuiesc o cpan dens, hemisferic, inconjurat de frunze tulpinale mari, dinate pe margine, glauce (acoperite cu un strat gros de cear); florile galbene, apar pe tulpinile florifere cand este depit faza optim de recoltare; fruct-silicv cu semine mici, maronii. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic Souci .a. (1981) menioneaz c valoarea energetic a inflorescenelor de conopid este relativ sczut(118,5 kJ/ 100 g), derivind din coninutul redus de glucide (3,3 5,6 %), proteine (1,6 2,3 %) i lipide (0,07 %).

Inflorescenele de conopid conin 1,16 % glucoz, 1,05 % fructoz, 0,23 % zaharoz, 0,25 % amidon, 0,89 % pectine, 1,12 % celuloz, steroli (12 mg/ 100 g -sitosterol, 3,0 mg/ 100 g campesterol i 2,0 mg /100 g stigmesterol) i acizi fenolici (acid ferulic, cafeic i p-cumaric). Coninutul in vitamine din 100 g esut a variat in urmtoarele limite: 0,11 mg tiamin, 0,10 mg riboflavin, 0,20 mg piridoxin, 0,60 mg nicotinamid, 0,05 mg acid folic, 1,01 mg acid pantotenic, 69,8 mg acid ascorbic, 0,09 mg tocoferoli, 0,30 mg filochinon i 0,001 mg biotin. Substanele minerale determinate in 100 g esut a variat astfel: 16 mg sodiu, 328 mg potasiu, 17 mg magneziu, 20 mg calciu, 0,17 mg mangan, 0,63 mg fier, 0,15 mg bor, 0,14 mg cupru, 0,23 mg zinc, 54 mg fosfor i 29 mg clor. Principalii aminoacizi identificai in 100 g esut au fost urmtorii: 170 mg leucin, 150 mg valin, 140 mg lizin, 110 mg treonin, izoleucin i arginin, 70 mg fenilalanin i 40 mg histidin i metionin. Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Mugurii florali conin glucorafanine, substane cu rol protector in inducerea carcinogenezei i a mutagenezei (vezi broccoli). Conopida prezint importan in alimentaie nu numai pentru gustul plcut ci i pentru coninutul ridicat de acid ascorbic, aminoacizi eseniali, fibre dietetice (2,5 %) i pentru valoarea energetic sczut (diet). Cultivare Conopida reuete in plin soare i tolereaz solurile cu un pH cuprins intre 4,3-8,3. Dac lipsete umiditatea, plantele pot produce inflorescene mici i deformate. Se cultiv pentru inflorescenele imature, iar temperature optim se situeaz in jur de 17oC, in timp ce temperatura de peste 20oC determin obinerea unor inflorescene de calitate slab sau chiar acestea nu se formeaz. Crete bine asociat cu elin i alte plante aromatice, in schimb nu

este bine a se asocia cu sfecla, tomatele, ceapa i cpunii. Se seamn afar intr-un pat nutritiv in aprilieiunie in funcie de cultivar. Cand plantele au o inlime de 5-10 cm se planteaz in locul definitiv. La unele soiuri, seminele se pot semna la sfarit de iarn in ser, in vederea obinerii recoltei la inceputul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar. CAPITATA (L.) Alef. var. CAPITATA Denumire popular: Varz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Broazbe, Curechi, Curechiu, Curechi alb, Curechi cpn, Curechi cre, Curechi cu cpn, Curechi de iarn, Curechi de murat, Varz alb, Varz cpn, Varz de grdin, Varz de iarn, Varz de toamn, Varz vratic, Vearz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual cu rdcina pivotant, nelignificat, bine dezvoltat, ramificat; tulpina in primul an este scurt, cilindric i formeaz terminal un mugure mare, invelit strans de frunze netede, crnoase, cu nervura principal evident, acoperite cu pruin ce alctuiesc o cpan compact; tulpina florifer apare in al doilea an, prezint frunze obovate sau alungit liniare i flori galbene grupate intr-un racem lung; inflorire in mai-iulie; fruct silicv cu o singur nervur evident pe valv i semine mici, sferice, netede, brune sau cafeniu-negre. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic

Frunzele de varz au o valoare energetic de 192,1 kJ/ 100 g i conin 3,4 6,3 % glucide solubile, 1,2 4,9 % proteine, 0,10 1,3 % lipide i 86,6 91,0 % ap (Souci .a., 1981). Au mai fost determinai i ali compui organici ca: glucoza (1,6 %), fructoza (2,0 %), zaharoza (0,1 %), amidonul (0,03 %), pectinele (1,09 %), celuloza (0,7 %), acizii organici (acidul citric 50 - 150 mg/ 100 g, acidul malic 60 600 mg/ 100 g), acizii fenolici (quinic i succinic). Aminoacizii din frunzele de varz au avut un coninut mai sczut. In 100 g frunze edibile s-au determinat 100 mg arginin, 65 mg lizin, 56 mg leucin, 49 mg valin, 39 mg izoleucin, 38 mg treonin, 30 mg fenilalanin, 27 mg cistin, 25 mg histidin i 13 mg metionin. Coninutul in vitamine al frunzelor de varz, raportat la 100 g produs, este urmtorul: 0,05 mg tiamin, 0,04 mg riboflavin, 0,11 mg piridoxin, 0,32 mg nicotinamid, 0,08 mg acid folic, 0,26 mg acid pantotenic, 45,8 mg acid ascorbic, 0,02 mg tocoferoli i 0,15 mg filochinon. Substanele minerale variaz intre 0,37 i 0,80 %, in 100 g esut fiind determinate: 227 mg potasiu, 46 mg calciu, 13 mg sodiu, 37 mg clor, 27,5 mg fosfor, 23 mg magneziu, 13 mg sodiu, 0,5 mg fier i 0,1 mg mangan. Frunzele de varz acumuleaz un coninut mare de nitrai, respectiv peste 1.000 mg/ kg substan proaspiti. Coninutul maxim de nitrai a fost detrminat in frunzele interioare: 4.715 ppm, iar nervurile au avut un coninut mai mic de 1,6 ori comparativ cu limbul foliar. Dintre compuii volatili care confer aroma caracteristic frunzelor de varz au fost identificai: S-metil-cistein sulfoxidul din care se formeaz metil metantiosulfinaii, allil izotiocianatul, metan tiolul, disulfura de dimetil i trisulfura de dimetil. Glucozinolaii reprezint compui ce au o importan deosebit in cazul legumelor din grupa verzei. Stoewsand (1995) a precizat c in frunzele de varz se gsesc 10 glucozinolai. Dintre acetia izotiocianaii inhib iodul din tiroid. Ali trei glucozinolai: 4-metil-sulfinilbutil(glucorafanin), 2-

feniletil- (gluconasturtiin) i 3-indolmetil(glucobrassicin) au efect anticancerigen. Metabolitul glucobrassicinei: indol-3-carbamol, are efect asupra cancerului ovarian. Rosa .a. (1997) au determinat coninutul de glucozinolai din diferite organe ale plantelor de varz. In organele aeriene au fost identificai 2-propenil glucozinolatul i 3-metilsulfinilpropil glucozinolatul in concentraie de 261, respectiv 167 micromoli/ 100 g sub. uscat. In rdcini au fost identificai: 1metoxiindol-3-metil glucozinolatul, 2-feniletil glucozinolatul i 3-metilsulfinilpropil glucozinolatul in concentraie de 495, 495 i respectiv 385 micromoli/ 100 g sub. uscat. Cea mai mare concentraie a fost determinat intre orele 22 i 2. Kyung i Fleming (1997) au precizat c allil izotiocianaii in concentraie de 50 500 ppm au efect inhibator asupra bacteriilor i in concentraie de 1 4 ppm asupra ciupercilor parazite. Culoarea frunzelor de varz este datorat prezenei pigmenilor clorofilieni. Astfel, coninutul de clorofil a variat intre58,43 mg( 100 g in frunzele exterioare, 2,08 mg/ 100 g in frunzele intermediare i 0,60 mg/ 100 g in cele interioare (Burzo .a., 2000). Nilsen .a. (1993) au identificat pentru prima dat prezena in frunzele de varz a izoflavonol glicozizilor. Extractele din varz previn apariia guei i se folosesc in tratarea ulcerelor duodenale. Brassica oleracea var. capitata f. rubra (varz roie) conine o cantitate mare de pigmeni antocianici. Hrazdina .a. (1977) au identificat cianidin 3soforozid-5-glucozid, cianidin 3(malonoilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(pcumaroilsoforozid)-5-glucozid, cianidin 3-(di-pcumaroilsoforozid)5-glucozid, cianidin 3-(feruloilsoforozid)-5glucozid, cianidin 3-(diferuloilsoforozid)-5glucozid, cianidin 3- (sinapoilsoforozid)-5glucozid i

cianidin 3-(disinapoilsoforozid)-5-glucozid. Stroh citat de Bodea (1965) a identificat prezena cianidin 3-triglucozidului (rubrobrasin). Aciune terapeutic Frunzele au aciune de detoxifiere iar seminele sunt antihelmintice, diuretice i laxative. Importana Alimentara Utilizare Frunzele se folosesc sub form de cataplasme pe umflturi sau tumori i pentu tratarea artritei. Consumul frunzelor proaspete stimuleaz digestia. Cultivare Varza alb este o plant de climat temperat, temperatura optim de cretere a plantelor fiind de 15-20oC. Are cerine mari fa de umiditate, consumul zilnic fiind de la 0,2 0,4 l pin la 2 -2,5 l pe plant, in funcie de faza de vegetaie. Fa de lumin cerinele sunt moderate. Varza are cerine mari fa de sol, preferand soluri bine structurate, fertile, care rein apa. Reacia solului trebuie s fie uor alcalin (pH cuprins intre 6,5 -7,8) i trebuie evitate solurile acide care favorizeaz atacul de Plasmodiophora brassicae. In privina nutriiei minerale, pentru obinerea unui produs de calitate, raportul intre azot i potasiu trebuie s fie 1:1,5. In cultur se gsesc soiuri cu perioad de vegetaie diferit care se cultiv in camp, sere sau solarii, pentru obinerea de producii timpurii, de var sau toamn. Pentru cultura timpurie in camp se procedeaz la producerea rsadurilor prin semnat in rsadnie calde, in ultima decad a lunii februarie, folosind 400-600 g sman pentru rsadul necesar unui hectar de cultur. Se repic in ghivece sau cuburi nutritive, iar plantarea rsadurilor se efectueaz in luna martie, pan la inceputul lunii aprilie. Pe parcursul vegetaiei se aplic lucrri de ingrijire specifice, iar recoltarea incepe in ultima decad a lunii mai, in zonele de campie i la inceputul lunii iunie, in celelalte regiuni. Se obine o producie de 20-30 t/ha. Pentru

cultura de var, in vederea producerii rsadurilor semnatul se efectueaz din prima decad a lunii martie, pan in prima decad a lunii aprilie, in rsadnie sau solarii calde, ori chiar solarii neinclzite pentru semnturile mai tarzii. Sunt necesare 300-350 g semine pentru obinerea rsadului la un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor se efectueaz din luna aprilie, pan in prima jumtate a lunii mai. Se aplic lucrri de ingrijire specifice. Recoltarea se efectueaz in lunile octombrienoiembrie, dup cderea primelor brume, iar producia obinut este de 40-60 t/ha. Pentru cultura de toamn rsadurile se produc pe straturi reci, folosind 300-400 g semine pentru un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor are loc de la sfaritul lunii mai pan la sfaritul lunii iunie, iar recoltarea are loc in lunile octombrie-noiembrie, obinind 40-60 t/ha. In vederea obinerii produciei de var-toamn se poate practica i cultura verzei prin semnat direct, mecanizat de la sfaritul lunii martie, pan la inceputul lunii mai, folosind 1-1,5 kg sman la hectar. Recoltarea poate incepe din lunile iulieaugust i dureaz pan in octombrie- noiembrie. Recolta obinut este de 30-40 t/ha la soiurile semitimpurii i 40-60 t/ha la cele tarzii. Varza poate fi cultivat i in ser, in ciclul I, cu producerea rsadurilor in sere inmulitor (semnat in octombrie-noiembrie) i infiinarea culturii in decembrie-ianuarie. Recoltarea se face ealonat in perioada martie-aprilie, obinand o producie de 30-40 t/ha. Pentru cultura in solarii, rsadurile se produc in sere inmulitor, cu semnat la inceputul lunii ianuarie, plantarea incepand cu sfaritul lunii februarie in zonele de campie i pan la 15 martie in celelalte zone. Recoltarea se efectueaz incepand din luna mai, obinand 30-40 t/ha. Producerea seminelor dureaz doi ani, in primul an se obin plantele mam, iar in al doilea an seminele. Mod de cultivare:

Prin rasad obtinut din seminte primavara si transplantat in camp Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar. GEMMIFERA (DC) Jav. Denumire popular: Varz de Bruxelles Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Verzioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual cu rdcina pivotant, ramificat; tulpina inalt de 50 100 cm (in funcie de soi); frunzele tulpinale, lung peiolate, verzi au lamina uor gofrat i marginile indoite in sus, cu aspect de cup; mugurii aflai in axila frunzelor sunt ingroai, formand verzioarele? din care in urmtorul an se difereniaz tulpini florifere ci flori galbene grupate in racem; inflorire in mai-iulie; fruct silicv cu o singur nervur evident pe valv i semine mici, sferice, netede, maron inchis. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Compoziia chimic: Varza de Bruxelles are dup Souci .a. (1981) cea mai mare valoare energetic dintre legumele din grupa verzei (215,8 kJ/ 100 g), care este detrminat de coninutul de glucide (6,0 7,6 %), lipide (0,4 0,6 % i proteine (4,0 50 %). Coninutul de glucoz, fructoz i zaharoz a fost de 0,88 %, 0,79 % i respectiv de 1,13 %, cel de amidon 0,49 %, coninutul de acizi organici a variat intre 350 mg/ 100 g acid citric, 200 mg/ 100 g acid malic, i 5,8 mg/ 100 g pentru acidul oxalic, iar coninutul de steroli a variat intre 17 mg/

100 g beta-sitosterol i 6,0 mg/ 100 g campesterol. Organele comestibile a acestei specii a prezentat un coninut relativ ridicat de aminoacizi: 0,28 % arginin, 0,25 % lizin, 0,24 % valin, 0,23 % leucin, 0,21 % izoleucin, 0,16 % treonin, 0,15 % fenilalanin, 0,11 % histidin, 0,05 % triptofan i 0,04 % metionin. Coninutul de vitamine din 100 g esut variaz astfel: 0,11 mg tiamin, 0,14 mg riboflavin, 0,28 mg piridoxin, 0,67 mg nicotinamid, 0,08 mg acid folic, 0,1 1,4 mg acid pantotenic, 114 mg acid ascorbic 0,10 mg tocoferoli i 0,14 mg filochinon. Coninutul de substane minerale variaz intre 1,30 i 1,51 % fiind constituit din prezena in 100 g esut a urmtoarelor elemente minerale: 7,0 mg sodiu, 411 mg potasiu, 22 mg magneziu, 31 mg calciu, 0,26 mg mangan, 1,1 mg fier, 7,0 mg molibden, 0,09 mg cupru, 0,87 mg zinc, 83,6 mg fosfor i 40 mg clor. Aciune terapeutic: Utilizare: Importana alimentar a acestei specii deriv din coninutul ridicat de vitamin C, de fibre (1,45 %), aminoacizi eseniali i substane minerale. Toxicitate: Contraindicaii: Precauii i reacii adverse: Dozare: Supradozare: Forme farmaceutice: Conservare: Cultivare: Varza de Bruxelles are cerine asemntoare fa de factorii de mediu ca i varza alb. Temperatura optim de vegetaie este 15-21 oC, iar creterea plantelor poate avea loc la temperaturi curpinse intre 3 i 35oC. Verzioarele se dezvolt normal la temperaturi moderate (15-18oC). Temperaturile ridicate din toamn pot s influeneze nefavorabil dezvoltarea acestora. Vernalizarea se realizeaz prin expunerea plantelor adulte la temperaturi de 4-7oC, timp de 12 sptmani. In ceea ce privete lumina, cerinele sunt mai mari in faza de rsad.

Are cerine mari fa de ap i din acest considerent trebuie evitate ocurile hidrice cauzate de lipsa de ap, in perioadele secetoase. Varza de Bruxelles prefer solurile profunde, fertile, bine structurate. In cazul solurilor compacte poate aprea fenomenul de asfixiere a rdcinilor, cauzat de excesul de ap, in perioadele cu precipitaii abundente. Spre deosebire de alte varieti de varz, suport solurile uor acide, cu un pH optim situat in jur de 6,5. Se impune evitarea solurilor cu exces de azot, deoarece in astfel de condiii plantele vor forma verzioare puin indesate sau desfcute. Pentru cultivare se procedeaz la producerea rsadurilor incepand din prima decad a lunii aprilie, in rsadnie semicalde sau pe strat in camp. Se folosesc 200-240 g sman pentru asigurarea necesarului pentru un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor se efectueaz la inceputul lunii iunie (la o varst a rsadului de 50-60 zile). Pe lang lucrrile obinuite de ingrijire, toamna, pentru a se grbi formarea verzioarelor se indeprteaz varful de cretere deasupra ultimelor verzioare formate, mai ales la soiurile care nu au capacitatea de a forma verzioarele simultan. Recoltarea se realizeaz ealonat, pe msur ce verzioarele au ajuns la maturitatea caracteristic, incepand din toamn pan in primvar, in martie, in zonele cu ierni blande. In condiiile de la noi, in vederea valorificrii planta se taie de la baz, se indeprteaz apoi poriunea din varf (fr verzioare normal dezvoltate) i frunzele de pe tulpin. Se obine o producie de 10-14 t/ha. Pentru producerea seminelor, infiinarea culturii in anul I se face asemntor culturii pentru consum. In cursul perioadei de vegetaie se practic lucrri de purificare biologic, indeprtand plantele netipice i cele care nu au format verzioare de mrime corespunztoare. Toamna plantele pot s

rman in pmant, in zonele cu ierni blande sau se smulg din pmant, se indeprteaz frunzele i se pstreaz in depozite pan primvara, cand se planteaz in camp. In anul al doilea se aplic lucrri obinuite de intreinere. Recoltarea semincerilor are loc in lunile iulie-august, se las apoi la uscat, se batozeaz, iar producia de semine obinute este de 500 600 kg/ha. Valorificare: Organe utilizate Compoziia chimic Varza de Bruxelles are dup Souci .a. (1981) cea mai mare valoare energetic dintre legumele din grupa verzei (215,8 kJ/ 100 g), care este detrminat de coninutul de glucide (6,0 7,6 %), lipide (0,4 0,6 % i proteine (4,0 50 %). Coninutul de glucoz, fructoz i zaharoz a fost de 0,88 %, 0,79 % i respectiv de 1,13 %, cel de amidon 0,49 %, coninutul de acizi organici a variat intre 350 mg/ 100 g acid citric, 200 mg/ 100 g acid malic, i 5,8 mg/ 100 g pentru acidul oxalic, iar coninutul de steroli a variat intre 17 mg/ 100 g -sitosterol i 6,0 mg/ 100 g campesterol. Organele comestibile a acestei specii a prezentat un coninut relativ ridicat de aminoacizi: 0,28 % arginin, 0,25 % lizin, 0,24 % valin, 0,23 % leucin, 0,21 % izoleucin, 0,16 % treonin, 0,15 % fenilalanin, 0,11 % histidin, 0,05 % triptofan i 0,04 % metionin. Coninutul de vitamine din 100 g esut variaz astfel: 0,11 mg tiamin, 0,14 mg riboflavin, 0,28 mg piridoxin, 0,67 mg nicotinamid, 0,08 mg acid folic, 0,1 1,4 mg acid pantotenic, 114 mg acid ascorbic 0,10 mg tocoferoli i 0,14 mg filochinon. Coninutul de substane minerale variaz intre 1,30 i 1,51 % fiind constituit din prezena in 100 g esut a urmtoarelor elemente minerale: 7,0 mg sodiu, 411 mg potasiu, 22 mg magneziu, 31 mg calciu, 0,26 mg mangan, 1,1 mg fier, 7,0 mg molibden, 0,09 mg cupru, 0,87 mg zinc, 83,6 mg fosfor i 40 mg clor. Aciune terapeutic Importana Utilizare

Importana alimentar a acestei specii deriv din coninutul ridicat de vitamin C, de fibre (1,45 %), aminoacizi eseniali i substane minerale. Cultivare Varza de Bruxelles are cerine asemntoare fa de factorii de mediu ca i varza alb. Temperatura optim de vegetaie este 15-21 oC, iar creterea plantelor poate avea loc la temperaturi curpinse intre 3 i 35oC. Verzioarele se dezvolt normal la temperaturi moderate (15-18oC). Temperaturile ridicate din toamn pot s influeneze nefavorabil dezvoltarea acestora. Vernalizarea se realizeaz prin expunerea plantelor adulte la temperaturi de 4-7oC, timp de 12 sptmani. In ceea ce privete lumina, cerinele sunt mai mari in faza de rsad. Are cerine mari fa de ap i din acest considerent trebuie evitate ocurile hidrice cauzate de lipsa de ap, in perioadele secetoase. Varza de Bruxelles prefer solurile profunde, fertile, bine structurate. In cazul solurilor compacte poate aprea fenomenul de asfixiere a rdcinilor, cauzat de excesul de ap, in perioadele cu precipitaii abundente. Spre deosebire de alte varieti de varz, suport solurile uor acide, cu un pH optim situat in jur de 6,5. Se impune evitarea solurilor cu exces de azot, deoarece in astfel de condiii plantele vor forma verzioare puin indesate sau desfcute. Pentru cultivare se procedeaz la producerea rsadurilor incepand din prima decad a lunii aprilie, in rsadnie semicalde sau pe strat in camp. Se folosesc 200-240 g sman pentru asigurarea necesarului pentru un hectar de cultur. Plantarea rsadurilor se efectueaz la inceputul lunii iunie (la o varst a rsadului de 50-60 zile). Pe lang lucrrile obinuite de ingrijire, toamna, pentru a se grbi formarea verzioarelor se indeprteaz varful de cretere deasupra ultimelor verzioare formate, mai ales la soiurile care nu au capacitatea de a forma verzioarele simultan. Recoltarea se realizeaz ealonat, pe msur ce verzioarele au ajuns la maturitatea

caracteristic, incepand din toamn pan in primvar, in martie, in zonele cu ierni blande. In condiiile de la noi, in vederea valorificrii planta se taie de la baz, se indeprteaz apoi poriunea din varf (fr verzioare normal dezvoltate) i frunzele de pe tulpin. Se obine o producie de 10-14 t/ha. Pentru producerea seminelor, infiinarea culturii in anul I se face asemntor culturii pentru consum. In cursul perioadei de vegetaie se practic lucrri de purificare biologic, indeprtand plantele netipice i cele care nu au format verzioare de mrime corespunztoare. Toamna plantele pot s rman in pmant, in zonele cu ierni blande sau se smulg din pmant, se indeprteaz frunzele i se pstreaz in depozite pan primvara, cand se planteaz in camp. In anul al doilea se aplic lucrri obinuite de intreinere. Recoltarea semincerilor are loc in lunile iulie-august, se las apoi la uscat, se batozeaz, iar producia de semine obinute este de 500 600 kg/ha. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar. GONGYLODES (L.) Duchesne Denumire popular: Gulie Sinonime tiinifice: B. rupestris Rafin.; convar.gongylodes Janchen Alte denumiri populare: Brozb, Calarabe, Caralambe, Carababe, Cararabe, Clrabe, Clrub, Chelrabe vinete, Chelrabi, Chelrabie, Chelrade, Corelabe, Corolob, Curechi, Gulie de iarn, Gulioare, Gulimani, Nap porcesc Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual cu rdcina pivotant, ramificat; baza tulpinii cuprinzand mai multe

internoduri este tuberizat globulos; frunzele lung peiolate au lamina verde sau violacee, cu marginea dinat; tulpina florifer apare in al doilea an, prezint flori galbene; inflorire in mai-iulie; fruct silicv cu o singur nervur evident pe valv i semine mici. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic Partea comestibil o reprezint tulpina metamorfozat care acumuleaz dup Souci .a. (1981): 3,3 5,6 % glucide solubile, 1,6 2,3 % proteine, 3,3 5,6 lipide, care le confer o valoare energetic de 110,95 kJ. Glucidele solubile din gulii sunt reprezentate de glucoz (1,40 %), fructoz (1,23 %) i zaharoz (1,29 %), iar dintre acizii organici predomin acidul citric (155 mg/ 100 g) i acidul oxalic (1,4 mg/ 100 g). Coninutul in vitamine al guliilor este relativ sczut, cu excepia acidului ascorbic, aa dup cum rezult din datele publicate de Souci .a. (1981): 0,03 0,06 mg/ 100 g tiamin, 0,03 0,06 mg/ 100 g riboflavin, 1,04 2,62 mg/ 100 g nicotinamid, 0,10 mg/ 100 g acid pantotenic, 0,10 0,14 mg/ 100 g piridoxin i 41 92 mg/ 100 g acid ascorbic. Coninutul in aminoacizi prezint variaii relativ mari: 0,12 % arginin, 0,08 % izoleucin, 0,07 % leucin, 0,06 % lizin, 0,05 % treonin, 0,05 % valin, 0,04 % fenilalanin, 0,03 % histidin i 0,01 % triptofan i metionin. Dintre elementele minerale predomin: potasiu 340 - 500 mg/ 100 g, calciu 43 - 90 mg/ 100 g, fosforul 44 55 mg/ 100 g, magneziul 32 40 mg/ 100 g i sodiul 10 -56 mg/ 100 g parte edibil. Importana Alimentara Utilizare Se folosete in alimentaie, preparate in mod divers: supe, umplute etc. Cultivare Gulia are cerine moderate fa de factorii de vegetaie.

Temperatura optim de vegetaie este de 18-20oC, iar temperaturile sczute (de sub 5oC) in faza de rsad pot determina vernalizarea plantelor. Are cerine mari fa de ap, comparativ cu varza, ca urmare a faptului c sistemul radicular este mai slab dezvoltat. Insuficiena apei in perioada formrii tulpinii tuberizate determin lignificarea esuturilor i reducerea produciei, iar alternana perioadelor cu umiditate diferit duce la crparea prii comestibile. In privina umiditii solului, aceasta trebuie meninut la valori de 70- 75% din capacitatea de camp. Gulia are cerine moderate fa de lumin, dar in locuri umbrite se dezvolt mai mult aparatul foliar, in detrimentul prii comestibile. Prefer solurile fertile, cu un pH de 6,5-7,5, fr exces de azot. Pentru culturile timpurii sunt mai potrivite solurile uoare, nisipo-lutoase, iar penttru cele de toamn, solurile mai compacte, semigrele, luto-argiloase. Se poate cultiva in camp pentru obinerea produciei timpurii sau tarzii, dar i in sere, ori solarii. In cazul culturii protejate, de regul se cultiv intercalat printre randurile speciei de baz (tomate, castravei). Pentru cultura timpurie in camp, rsadurile se produc in rsadnie calde, prin semnat la inceputul lunii aprilie, folosind 0,8-1 kg sman pentru un hectar de cultur. Se procedeaz la repicat in cuburi nutritive, temperatura se menine la 1214oC pentru a se evita vernalizarea i formarea prematur a tulpinilor florale. Inainte de plantarea ei, circa 10 zile se procedeaz la clirea rsadurilor. Plantarea se realizeaz inepand cu ultima decad a lunii aprilie. Pe parcursul perioadei de vegetaie se aplic lucrri de ingrijire specifice. Recoltarea se realizeaz ealonat pe msur ce tulpina ingroat ajunge la un diametru de 5-10 cm, incepand cu luna mai, iar producia obinut este de 15-20 t/ha. Cultura tarzie se infiineaz prin rsad, cu semnat la sfaritul lunii aprilie, pan la

nceoutul lunii mai, cate 3-4 g sman /m2 deoarece rsadul nu se repic. La plantare rsadul trebuie s aib o varst de 40-50 zile. Prin urmare, plantarea se efectueaz incepand de la sfaritul lunii mai, pan in 10-15 iulie. Se aplic lucrri de ingriire specifice. Recoltarea se face toamna, in octombrie, prin smulgere din sol, curare de frunze i pmant i depozitare in scopul valorificrii pe timpul iernii. Producia obinut este de 30-40 t/ha. In ser gulia se cultiv in perioada de iarnprimvar (ciclul I), in cultur pur sau asociat cu speciile de baz (tomate, castravei). In solarii se cultiv gulii timpurii, de regulp ca o cultur intercalat printre tomate, ardei, vinete, sau castravei. Producerea seminelor dureaz doi ani, in anul I se produc plantele mam, iar in anul II, primvara se infiineaz cultura semincer. Producia de semine este de 300-400 kg/ha la soiurile timpurii i 500-600 lg/ha la soiurile tarzii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRASSICA OLERACEA L. convar. BOTRYTIS (L.) Duchesne var. ITALICA Plench Denumire popular: Brocoli. Sinonime tiinifice: var. cymosa Lam. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual cu rdcina ramificat, lignificat, neingroat; tulpina foarte scurt formeaz terminal inflorescena alctuit din numeroase ramificaii i pediceli florali scuri, puternic ingroai, ramificaiile laxe, parial libere, de culoare verde, inconjurat de frunze tulpinale mari, dinate

pe margine, glauce (acoperite cu un strat gros de cear); florile galbene, apar pe tulpinile florifere cand este depit faza optim de recoltare; fructsilicv cu semine mici, maronii. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic Din datele prezentate de Souci .a. (1981) rezult c inflorescenele de broccoli au o valoare energetic sczut (136,9 kJ7 100 g parte edibil) care rezult din coninutul de glucide (4,4 %), proteine (3,3 %) i lipide (0,2 %). Dintre compuii organici determinai in aceste inflorescene se poate meniona glucoza (0,74 %), fructoza (0,56 %), zaharoza (0,39 %), celuloza (1,46 %), ligninele (0,18 %), acizii organici ( acidul citric 210 mg/ 100 g i acidul malic 120 mg/ 100 g) i acizii fenolici (acidul ferulic, cafeic i pcumaric). Dintre vitamine, acidul ascorbic se gsete in cantitatea cea mai mare (114 mg/ 100 g), in timp ce celelalte vitamine au un coninut relativ sczut: tiamina 0,09 mg/ 100 g, nicotinamida 1,0 mg/ 100 g i acidul pantotenic 1,29 mg/ 100 g. Ca i in cazul inflorescenelor de conopid s-a constatat existena unui coninut ridicat de aminoacizi. In 100 g esut, s-au determinat 190 mg arginin, 170 mg valin,160 mg leucin, 150 mg lizin, 130 mg izoleucin, 120 mg fenilalanin i treonin, 60 mg histidin, 50 mg metionin i 30 mg triptofan. Coninutul de substane minerale din inflorescenele de broccoli este relativ ridicat. Astfel, in 100 g parte edibil s-au detrminat: 464 mg potasiu, 105 mg calciu, 82 mg fosfor, 78 mg clor i 13 mg sodiu. Zamauchi i Watada 1998) au constatat c nuana de culoare caracteristic pentru inflorescenele de broccoli este determinat de prezena clorofilidei a, a feoforbidelor i a xantofilei. Price .a. (1997) au identificat in inflorescenele de broccoli patru esteri ai acidului hidroxicinamic: 1,2'-disinapoil -2feruloilgeniobiozid, 1-

sinapoil-2-feruloilgeniobiozid, 1,2,2'trisinapoil geniobiozid i 1,2disinapoilgeniobiozid. Burzo .a. (nepublicat) au identificat in substanele volatile extrase prin hidrodistilare din inflorescenele de broccoli, urmtorii componeni: 45,45 % dimetil disulfid, 6,64 % nonanal, 6,24 % nonacozan, 5,97 % fitol, 3,58 % tetrametil octan, 2,41 % izofilocladen, 2,36 % propan ditiol, 1,65 % metilbutil izotiocianat, 1,59 % octano nitril, 1,48 % tetrametil heptadecan, 1,26 % hexahidrofarnesil aceton, 1,10 % stachen, 1,06 % heptanal, 1,01 % metilhexan nitril, 0,82 % tetradecanal, 0,78 % dimetil tetrasulfid, 0,55 % hexenal acetat. Detalii... Aciune terapeutic Importana Utilizare Fahey .a. (1997) au precizat c mugurii florali de broccoli precum i cei de conopid au un coninut de 10 100 ori mai mare de glucorafanine (glucozinolai ai sulforafanului), comparativ cu inflorescenele mature. Glucozinolaii i tiocianaii pot fi eficieni in inducerea enzimelor chinon reductaz, glutation transferaz, epoxid hidrolaz NAD(P)H quinon reductaz i glucozil transferaz care au un efect protector in inducerea carcinogenezei i a mutagenezei, prevenind riscul apariiei unor forme de cancer. In alimentaie se folosete preparat in mod divers: cu maionez, sufle etc. Cultivare Broccoli necesit o temperatur cuprins intre 2024oC inainte de apariia inflorescenei i 15-18oC in perioada de formare a acestora. Temperaturile de peste 20oC in timpul formrii inflorescenelor grbesc procesul de formare a florilor i astfel partea comestibil se depreciaz. Are cerine ridicate fa de ap, iar excesul i insuficiena apei au efecte negative, conducand la deprecierea calitii prii comestibile. Planta prefer solurile fertile, cu capacitate bun de reinere a apei i cu un pH cuprins intre 6,8-7,5. Tolereaz solurile uor srturate.

Cultura in camp se poate realiza primvara sau toamna. Pentru cultura timpurie rsadul se produce in rsadnie calde, incepand din luna martie, folosind 300-350 g sman pentru un hectar de cultur. Plantarea se realizeaz in prima decad a lunii aprilie. Pentru cultura tarzie, rsadul se produce pe strat, in camp, prin semnat in luna mai i plantare in luna iunie. Recoltarea se efectueaz in momentul cand inflorescenele s-au dezvoltat suficient, sunt relativ compacte, inainte de deschiderea bobocilor florali. Se recolteaz manual prin mai multe treceri, deoarece dup recoltarea inflorescenei principale apar noi lstari, care vor forma i ei inflorescene, dar mai mici. Inflorescenele se taie cu o poriune de tulpin de 10-15 cm. Producia obinut este de 10-12 t/ha la cultura timpurie i 20 t/ha la cultura de toamn. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRYONIA ALBA Jacq. Denumire popular: Muttoare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cucurbea, Bodioic, Brei, Crtoare, Cireaa cinelui, Cucurbet, Catcubee, Gurare, mprteas, Iudaie de pmnt, Morcova ielelor, Morcovei, Poam slbatic, Suitoare, Tidv de pmnt, Tlhrea, Turbeaza cinelui, Turnari, Zdrnot Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dilleniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant plant peren, monoic; rdcin tuberizat; tulpina alungit noduroas, proas, ramificat, de 2-4 m lungime; frunzele palmat lobate, scurt peiolate; florile brbteti dispuse in raceme } lung pedunculate, iar cele femeieti sunt grupate in raceme } scurt pedunculate, cu flori albe

verzui; inflorirea iunie-iulie; fruct bac neagr. Ecologie i rspandire Specie mezofit; frecvent in zona de step-etajul gorunului, tufriuri, garduri. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i fructele. Compoziia chimic Gustul amar al esuturilor este determinat de prezna unei triterpene tetraciclice: cucurbitina. Principalele substane identificate in rdcinile acestei specii sunt: glucide (ramnoz), antrachinone (acid crizofanic), acizi grai (acid linoleic, oleic, palmitic, stearic), alcaloizi (bryonicin), alcooli (bryonol), glicozizi diterpenici (bryonin), antrachinone (acid chrizofanic), flobafene, spinasterol, taninuri, bryorezine (2,0 6,8 %). In organele aeriene ale acestei specii au fost identificate substanele: taninuri catehinice, triterpene pentaciclice (cucurbitacin B L, dihidrocucurbitacin B, dihidrocucurbitacin E, tetrahidrocucurbitacina I), steroli (-7stigmasterol, i stigmasterol). In parenchimul cortical i in liberul din rdcini se gsesc celule rezinifere izolate sau dispuse in iruri verticale (Toma i Rugin, 1998). Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze au aciune purgativ, iar cele obinute din rdcini sunt citotoxice, diaforetice, expectorante, iritante, purgative i vermifuge. Importana Medicinala, toxica Utilizare Sunt utilizate pentru tratarea rcelii, bronitelor, astmului, ulcerului duodenal, hipertensiunii i arteritei. Medicin uman, popular - uz intern - rdcinile tuberizate au aciune diuretic i purgativ; uz extern - aciune antiinflamatoare i antireumatic, combaterea calviiei. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BRYONIA DIOICA Jacq. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Bryonia eretica L. ssp dioica Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dilleniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, dioic; rdcin tuberizat; tulpina simpl sau ramificat, inalt de 2-4 m, urctoare cu ajutorul carceilor simpli; frunzele palmat lobate; florile dispuse in raceme, cele brbteti sunt albe glbui, cele femeieti sunt grupate in raceme umbeliforme; inflorirea iulie-august; fruct bac roie. Ecologie i rspandire Rar, in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, tufriuri, garduri. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza produsul vegetal radix, in terapeutic. Compoziia chimic curcubitacinele B, D, E, I, J, K, L i S, briodulcosida, briosida, brionosida, brioamarida; briodiosidele A C; acid brionolic, acid briocumaric; briodina L i R (RIP): fructele conin curcubitacine (analog structural cu cele din rdacin), briodiofina ( protein toxic). Aciune terapeutic Citotoxic (in vitro?), laxativ, emetic, purgativ drastic, antiinflamatoare. Importana Toxica Utilizare Afeciuni respiratorii, gastrointestinale, reumatismale cronice; homeopatie pentru proprietile tonice i adaptogene.

Medicin uman, popular - uz intern - rdcinile tuberizate au aciune diuretic i purgativ; uz extern - aciune antiinflamatoare i antireumatic, combaterea calviiei. Toxicitate Intreaga plant este toxic. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Deoarece intreaga plant este toxic, contactul cu specia induce dermite cutanate cu vezicule; ingestia a mai putin de 10 fructe la copii induce vomismente, dureri abdominale insoite de diaree, tulburri de echilibru, rar agitaie. Raportul beneficii/riscuri = negativ. Cultivare Bryonia este o plant cu cretere rapid, care reuete in cele mai multe tipuri de soluri bine drenate i cu poziie insorit. Prezint un sistem radicular foarte ramificat i profund, ataandu-se uor de alte plante. Se inmulete uor prin semine, de preferat a fi semnate in substrat rece imediat ce s-au maturat, iar seminele depozitate se seamn la sfaritul iernii in rsadni rece. La momentul potrivit (posibil de manipulat) se procedeaz la transfer in vase individuale i se menin in ser cel puin pentru prima lor iarn. Plantarea in poziia definitiv se efectueaz la sfarit de primvar, inceput de var, dup ce a trecut pericolul ingheurilor. De asemena, se poate proceda la desprirea tufelor la inceputul primverii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: BUXUS SEMPERVIRENS L. Denumire popular: Cimiir Sinonime tiinifice: Bryonia eretica L. ssp dioica Alte denumiri populare: Merior, Bngiu, Bnule, Bnuei, Bnui, Bnuel, Buccel, Cimieriu, Cimiier, Cimioriu, Cinir, Cletaic, Coacze, Drogonie, Iadr, Iedere, Lemnul Domnului, Merior turcesc, Pospang, Puspan, Pupan, Simiir, Simir, Sospain, Sospan, Verdea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Ordinul: Euphorbiales Familia: Buxaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust-arbore; tulpina poate avea inlimi cuprinse intre 0,3-4m, este foarte ramificat i dens frunzoas; frunzele simple, dispuse opus, persistente (1-4 ani), scurt peiolate, eliptice, ovate sau alungite, su lungimea de 1-3cm, pieloase, cu margini intregi, verzi-intunecat pe faa superioar, verziglbui, glabre pe faa inferioar, lucioase pe ambele fee; flori unisexuate, dispuse monoic, in inflorescene alctuite de regul dintr-o floare femel in centru, inconjurat de flori mascule; inflorirea in martie-aprilie; fructul de tip capsul globuloas sau ovoid cu semine negre, lucioase, prevzute cu caruncul. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar zona mediteraneean. Organe utilizate Produsul vegetal utilizat folium Compoziia chimic In frunzele de buxus a fost pus in eviden prezena proteinelor, glucidelor, a taninurilor i a pigmenilor: cianidin sau/ i pelargonidin i quercetin sau/ i kampferol. Frunzele de Buxus conin alcaloizi steroidici, care deriv de la cicloartenol i care poart denumirea de buxine. Duke (1992) menioneaz prezena urmtoarelor buxine: bebeerin, bebuxin, buxalin-C, buxalpin, buxaltin, buxamin, buxaminol, buxandrin, buxanin, buxarin, buxatin, buxazidin-B, buxazin, buxdeltin, buxen, buxenin, buxenin-G, buxenon, buxepidin, buxerdin, buxetin, buxedin, buxiramin, buxociclamin-A, buxomegin, buxozin-C, buxpiin, buxin, buxtauin, ciclobuxamin, ciclobuxin, ciclobuxonin, ciclomicrobuxin, ciclomicrosin, cicloprotobuxin, cicloprotobuxin-D, ciclovirobuxin, ciclovirobuxin-D, deoxiciclobuxoxazin, dihidrociclobuxin,

dimetilciclobuxin,dimetilciclovirobuxin, metilcicloprotobuxin, N-acetilcicloprotobuxin, N-benzoil-O-acetil-buxodienin, Nbenzoilbuxodienin, N-benzoilciclobuxoliin, Nbenzoilcicloprotobuxoliin, N-benzoilciclobuxin, N-benzoildihidrociclomicrofiliin, N-metilbuxen, Norbuxamin, parabusonidin, parabuxin, pseudociclobuxin i tigloilciclovirobuxein. Seminele de Buxus conin lipide (41 44 %), proteine, acid linoleic, acid linolenic i acid oleic. Aciune terapeutic Antimalaric, antimicrobian (neverificate clinic). Importana Melifera, producatoare de lemn Utilizare Extractele de Buxus erau folosite din timpuri stvechi in medicina popular in tratamentul dermatitelor, al malariei (sec, al XIX- lea), iar in 1975 Merck i colab. folosete totalul alcaloidic in tuberculoz. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dermatite de contact, la doze mari induce vomismente, diaree i spasme severe; 0,1 mg alcaloid (5-10 mg/pKg) efect fatal. Cultivare Planta reuete pe orice tip de sol bine drenat, tolereaz un pH cuprins intre 5,5-7,4 i prefer zonele uor umbrite. Este o specie foarte rezistent la temperaturi joase, dar cu o cretere inceat i prezint numeroase varieti importante pentru valoarea lor ornamental. Se poate inmuli prin semine, de preferat semnate in rsadni rece imediat ce s-au maturat, iar in cazul celor pstrate semnatul se efectueaz cat de timpuriu posibil. Germinarea are loc de obicei in 1-3 luni la temperatura de 15oC, dar pentru seminele pstrate perioada poate fi mai lung (nu este necesar stratificarea, ins aceasta poate determina o germinare mai uniform). Cand plantele au atins o dimensiune corespunztoare se

transfer in vase individuale i se cresc in ser cel puin pentru prima iarn. Plantarea afar la locul definitiv se efectueaz la sfaritul primverii, inceputul verii, dup ce a trecut pericolul ingheurilor tarzii. Se pot de asemenea efectua butai de tulpin in luna septembrie i se supun inrdcinrii in rsadni. Mod de cultivare: Seminte toamna-primavara, marcotaj-primavara prin musuroire, despartire de tufa sau butasire augustin straturi reci Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CALAMINTHA MENTHIFOLIA Host. Denumire popular: izm de pdure Sinonime tiinifice: C. sylvatica Bromf., C. officinalis Moench ssp. menthifolia (Host) Arcang., C. officinalis Moench ssp. menthifolia (Bromf.) P. Fourn., C. silvatica Bromf.- Engl., Melissa calamintha L., M. intermedia Baumg., Satureja silvatica K. Maly, S. intermedia I. Wagn., S. vulgaris Rouy., S. calamintha Scheele. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, tulpini inalte de 20-60(80) cm, erecte sau ascendente, de obicei ramificate, verzi sau violete, patent proase, cu perii lungi aproape cat diametrul tulpinii. Frunze ovate sau rotund ovate, pe ambele fee fin proase, inferior punctat glanduloase. Flori care 3-7 in verticile compuse din 2

dihazii laxe, pedunculate formand o inflorescen paniculat, lung i lax. Flori de culoare roz sau violacee, fructe brune, ovoidale, retezate. Inflorete VI-IX. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, oligotrofmezotrof, heliosciadofil, crete din zona de silvostep pan in etajul fagului. Detalii... Organe utilizate Este o plant peren, aromat, organele aeriene fiind utilizate atat in scop alimentar, cat i medicinal. Produs vegetal utilizat in terapeutic flores. Compoziia chimic saponozide reprezentate de mono- i bidesmozide ale acidului oleanolic (calendulozidele A-H), alcooli triterpenici ( i -amirenol, arnidiol, calenduladiol, taraxasterol, heliantrioli, ursadiol), steroli (stigmasterol, sitosterol, campesterol), 0,3-0,8% flavone dintre care 0,88% in florile ligulate i 0,25% in florile tubuloase (3-Oglucozide ale izoramnetolului i cvercetolului, 3O-neohesperidozid, 3-O-2-ramnozil-rutinozida constituent majoritar), carotenoide (licopina, neolicopina A, i -caroten, luteina, rubixantina, violaxantina, flavoxantina, crizantemxantina), compui poliinici (acid calendulic), cumarine (umbeliferona, esculetol, scopoletol), esteri cafeil chinici (acid clorogenic), acizi polifenolici (cafeic, vanilic, siringic, o-cumaric), taninuri, substane amare, 0,02% ulei volatil (sesquiterpene oxigenate), rezine, steride (esteri ai colesterolului cu acizii lauric, miristic, palmitic, margaric), poliholozide omogene (ramnoarabinogalactami, arabinogalactani), vitamina C, substane proteice, sruri minerale (mangan). Analiza uleiului volatil extras din plantele acestei specii, efectuate de Burzo .a. (2006), au evideniat prezena urmtorilor componeni: rose furan (86,59 %), -cariofilen (2,87 %), acetofenon (2,81 %), octen-3-ol (1,37 %), 1,3,8-p-mentatrien (0,81 %), -cariofilen (0,45 %), dimetil nonenal

(0,38 %), ocimen (0,29 %), -cadinol (o,24 %) i -elemen (0,18 %). Detalii... Aciune terapeutic Trofic, protectoare, cicatrizant, antiinflamatoare, antiedematoas, antibacterian, antifungic, hipolipemiant, coleretic, spermicid, imunostimulatoare, oestrogenic. Importana Aromatica Utilizare Plgi, degerturi, arsuri, eriteme fesiere, inepturi de insecte, ulcer gastro-duodenal, ulcer varicos, afeciuni ale cavitii bucale, colecistite, dismenoree, infecii cu Trichomonas vaginalis i T. fecalis, cosmetologie. Frunzele se pot folosi pentru prepararea de ceaiuri, care au un efect rcoritor. Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la dozele terapeutice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Extract apos, tinctur. Interaciuni medicamentoase: Nu se cunosc la dozele terapeutice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CALENDULA OFFICINALIS L. Denumire popular: Filimic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Boance, Calce, Calinic, Cldru, Chilimiche, Cilimic, Cilimin, Cilimini, Coconie, Crie, Fetic, Filimin, Filimini, Filincic, Floare, Floare galben, Glbenele, Glbnue, Glbioare, Hilimic, Ncoele, Ochi galbeni, Ochiele, Ochiul boului, Ogritene, Roioar, Roiori, Rouli, Ruginele, Ruguli, Rujinei, Rujinele, Rujmic, Rujnic, Runici, Ruori, Ruulie, Salomie, Slunin, Silinii, Silunini, Stncu, Ttii, Vzdoace Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, rar bisanual; rdcina pivotant; tulpina erect, inalt de 20-50 cm, ramificat de la mijloc, foliat pan la inflorescen, pubescent; frunzele au marginea intreag, pubescente sau glabrescente, cele inferioare spatulat oblanceolate, lung atenuate, sesile, cu varf rotunjit sau scurt mucronate, frunzele mijlocii lat lanceolate; antodiile cate unul pe peduncul; foliolele involucrale ingust lanceolate, proase; florile ligulate 2-3 seriate, portocalii, de 2 ori mai lungi decat involucrul; inflorirea iunie-septembrie; fructele achene, curbate spre interior, iar cele externe sunt mai puin curbate. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental, tinctorial i medicinal. Organe utilizate Se utilizeaz florile, in scop medicinal sau tinctorial. Compoziia chimic Principalii componeni chimici identificai in florile acestei plante sunt: glucide (galactoz), proteine (0,6 %), mucilagii (1,5 %), acizii organici, acizi grai, acizi fenolici (acid gentisic, acid p-cumaric, acid clorogenic), uleiurile volatile, saponozide (arvenozid, saponozid), rezine (3,4 %), glicozizi sesquiterpenici (arvozid A), compui benzenoizi (acid syringic), ceril alcool. Steroli: 28-izofucosterol, -sitosterol, campesterol, stigmasterol, -sitosterol, colesterol i derivai ai sterolilor (fucostanol). Diterpene: calendulol, brein, arnidol. Triterpene: -amirin, -amirin, taraxasterol, pseudotaraxasterol, -taraxasterol, faradiol, lupeol, eritrodiol, calenduladiol, heliantrinol C, heliantrinol F, acid oleanolic i alcooli triterpenici: faradiol, lupeol. Esteri triterpenici: faradiol-3-0-palmitat, faradiol-3-0-miristat, faradiol-3-0-laurat,

ornidol-3-0-palmitat, ornidol-3-0-miristat, ornidol-3-0-laurat, calendulor-3-0-palmitat, calendulol-3-0-miristat (Neukirch .a., 2004). Tetraterpene: aurocrom, flavoxanthin, rubixanthin, longispinogenin. Vitamine: acid ascorbic (0,1 0,3 %), tocoferol, rutin. Alcaloizi: narcissin. Florile de Calendula conin pigmeni flavonoizi (0,3 0,8 %) ca: izoramnetin-triglucozid, izoramnetin-3-gluco-ramnozid, izoramnetin-3Orutinozid, izoramnetin-3-rutinozid (narrcissin), i izoramnetin-3-glucozid, quercetin, flavocrom, i caroteni: -caroten, -caroten, -caroten, caroten, -criptoxantin, eloxantin, auroxantin, neoxantin, flavocrom, cisflavoxantin, cis-luteoxantin, citroxantin, mutaxantin, licopen, neolicopen, fitofluen, lutein, cis-lutein, lutein-epoxid, mutatocrom, prolicopin, rubixantin, violaxantin, crizantemaxantin i zeaxantin, precum i pigmeni clorofilieni. Uleiurile volatile sunt secretate de peri situai pe tulpin i in numr mai mare pe faa inferioar a limbului. Perii secretori sunt relativ lungi, pluricelulari, cu pediculul uni- bi- sau triseriat cu o gland mciucat uni sau pluricelular (Toma si Rugin, 1998). Calchat .a. (1991) au identificat 53 de componeni in uleiurile volatile extrase din Calendula. In cantitate mai mare s-au detrminat: -cadinolul (25,13 %), -cadienul (14,86 %), -fenchenul (7,46 %), 10--muurololul 7,04 %), T-cadinolul (5,16 %), nerolidolul (2,75 %) i -pinenul (2,10 %). O cantitate mai mic de 2,0 % din totalul componenilor s-a constatat in cazul urmtoarelor substane: T-muurololul, cadienul, -patcoulenul, cubebenul, cubebenul, -cadienul, muurolenul, epi-cubebolul, terpinen-4-olul, cubebolul, humulenul, -ylangenul, -terpinenul, sabinenul, limonenul, mircenul, eudesmolul, -felandrenul, cubebenul, -cariofilenul, -muurolenul, -

pinenul, p-cimenul, aromadendrenul, calacorenul, (E)-ocimenul, bornil acetatul, -terpinenul, 1,8cineolul, campfenul, -cubebenul, -amorfenul, -cadienul, calamenul, -felandrenul, terpinolenul, 3-carenul, -gurjunenul, mentona, -patculena, -farnesenul, camforul, -copaenul, (Z)- ocimenul, 2-butanona i 2-pentanona. Akihisa .a. (1996) au identificat in florile de Calendula 11 alcooli triterpenici: heliaol, taraxasterol, -taraxasterol, -amirin, amirin, lupeol, taraxerol, cicloartenol, 24-metil enecicloartenol, tirucalla-7,24-dienol i dammaradienol. Dintre aceti componeni, ponderea in fracia alcoolic de triterpene o deine helianolul (29 86 %). esuturile plantelor de Calendula conin: alcaloizi (19 %), metiltocol, derivat fucosteroidic (fucostanol), vitamine (tocoferol), pigmeni (kampferol, quercetin, rubixantin, violaxantin), plastochinone, saponozide. Aciune terapeutic Extractele din florile de Calendula au aciune emolient, hemostatic, antiinflamatoae, antiseptic, antispasmotic, cicatrizant, emenagog, antibacterian i antifungic. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea inflamaiilor bucale i faringiene, a arsurilor, degerturilor, contuziilor, ulcerelor duodenale, menopauzei, a bolilor de piele i de ficat. Tinctura obinut din mugurii de Calendula este folosit pentru tratarea durerilor de cap i a celor de dini. Reprezint un ingredient pentru cremele folosite pentru tratarea luxaiilor, inepturilor, varicelor, asurilor i iritaiilor pielii. Calendula are aciune extrogen, educand durerile menstruale. Alte utilizri:

Medicin veterinar folosete extractele pentru uz intern: pentru tratarea gastritei, ulcerului, cistitei hemoragice furunculoze i pentru uz uz extern pentru tratarea eczemelor, degerturilor, furunculozei, arsurilor, rnilor. In cosmetic se folosesc infuziile din flori, pentru tratarea tenurilor uscate, cosmetica i igiena ocular, tinctura se folosete pentru tratarea pleoapelor ridate; In apicultur este important ca specie melifer. Extractele apoase coninand pigmeni flavonoizi se utilizez pentru colorarea esturilor. In cazul mordrii intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu, lana se coloreaz in galben deschis. Mordarea intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu i developarea in prezena sulfatului feros, coloreaz lana in gri-verzui (Chiril .a., 1999). Mordarea cu bicromat de potasiu i retratarea cu sulfat de cupru, coloreaz lana in vernil. Cultivare Nu este o plant pretenioas fa de sol, dar prefer terenurile adanci, afanate, bogate, cu umiditate suficient. Semnatul se efectueaz in luna martie, iar una dintre lucrrile importante pe parcursul vegetaiei este indeprtarea din cultur a plantelor care formeaz flori de culoare galben deschis, lsandu-se numai cele cu flori portocalii i portocalii inchise. Pentru producerea de semine se vor alege plantele cele mai bine dezvoltate i numai cele cu flori semiduble sau duble, de culoare portocalie inchis. Pe seminceri se vor lsa numai un numr limitat de flori, dintre cele mai mari i bine dezvoltate, pentru a se obine semine de bun calitate. Florile mici se suprim prin ciupire. Pe msur ce florile se adun, se transport imediat la locurile de uscare, unde se usuc in straturi subiri, afanate, pe rame, site, rogojini, aezate intr-un loc curat, la umbr. Nu se admite uscatul direct la soare, deoarece duneaz calitii florilor. Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori cu receptacul, manual in etape succesive Valorificare CALENDULAE FLOS FLORI DE GLBENELE CEAI DIN PLANTE 1.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CALTHA PALUSTRIS L. Denumire popular: Calcea calului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Helleboroideae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Analiza compuilor volatili din anterele florilor acestei specii efectuat de Jurgens i Doter (2004) a evideniat prezena sesquiterpenoizilor (47,7 %), derivailor acizilor grai (27,1 %) i a monoterpenelor (23,0 %). Compuii tipicipentru aceast specie sunt: muurolenul, protoanemoninul i linalol oxidul. Aciune terapeutic Planta are efect iritant, antispasmodic, diaforetic, diuretic i expectorant, iar rdcinile au efect antireumatic, diaforetic, emetic i expectorant. Importana Utilizare Infuziile previn accesele de tuse, decoctul este folosit in afeciunile urinare, ceaiul are efect laxativ, sucul din frunze se utilizeaz pentru tratarea negilor iar anemoninul i protoanemoninul din plant, are efect antitumoral. Frunzele tinere, fierte in mai multe ape se pot consuma in mod similar cu spanacul. Consumul

frunzelor proaspete determin o uoar toxicitate i iritarea mucoaselor, datorit prezenei protoanemoninului. Ceaiul preparat din frunze are efect diuretic i laxativ. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CANNABIS SATIVA L. Denumire popular: Canep Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Aldan, Cnap, Cnep de iarn, Cnep de toamn, Cnip, Dudi, Dudu, Durhaiu, Durhlani, Durhu, Durzoi, Haldani, Haldari, Haldaroi, Halduri, Handri, Handur, Hai, Hladan, Hladari, Hlandov, Holdane, Holdani, Pordici (exemplarele mici ce rmn dup culesul cnepii mari n Transilvania) Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Urticales Familia: Cannabaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, dioic exemplarele femele fiind mai viguroase decit cele mascule; tulpina poate avea inlimi cuprinse intre 30-100cm; frunzele bazale (opuse) i cele superioare (alterne) sunt palmat-sectate sau palmat-compuse, cu 3-9 lobi (foliole) dinai, proase pe ambele fee; florile sunt grupate in inflorescene aflate in axila frunzelor i au un inveli format din 5 tepale verzi; florile , invelite in frunza protectoare bractee, din care ies 2 stigmate, sunt aezate in inflorescene axilare; fructul de tip achen avind 2-3mm in diametru i 3-5 mm lungime este neted, lucios, bruncenuiu cu aspect marmorat caracteristic; rmane invelit in bractee. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din Asia de SV. Organe utilizate Prezint importan economic fibrele din tulpinile acestei plante. Acestea se formeaz din

celulele periciclului i ale parenchimului din liberul secundar i reprezint 24,4 % in cazul tulpinilor subiri i 10,8 % in cazul celor groase. Produsul utilizat in terapeutic herba. Compoziia chimic Herba conine: 15-20 % rezin, 0,1-0,3 % ulei volatil (- i - pinen, mircen, limonen, cariofilen. cariofilen-epoxid, -bergamoten, alloaromadendren, -selinen, humulen), flavonoide (orientin, vitexin, luteolin-7-0-g-D-glucuronid, i apigenin-7-0-g-D-glucuronid), compui azotai (colin, trigonelin, -fenil - etil amine, alcaloizi derivai ai spermidinei), derivai ai dihidrostilbenului i spiroindanului (canabispirona, dehidrocanabispirona), 10-15 % substane minerale. Seminele conin: 20 - 31 % proteine (edestin), 29 - 35 % lipide, -caroten, glicocol, histidin. Vitamine: acid ascorbic, 0,37 mg/ 100 g tiamin, 0,20 mg/ 100 g riboflavin i 2,43 mg/ 100 g niacin. Acizi grai: acid linoleic, acid linolenic, acid izolinolenic, acid oleic. Aciune terapeutic Aciunea extractului se bazeaz peprezena tetrahidrocanabinolului, celelalte canabinolide se pare c sunt inactive. Acestea au aciune psihotrop (halucinogan prin decompensare psihic), hipnotic, analgezic, antispastic, bronhodilatatoare, sedativ, anticonvulsivant, antibiotic, antiemetic, estrogen. Importana Oleaginoasa, producatoare de fibre textile Utilizare In unele forme de neoplasm avansat, cefalee, dismenoree, astm, glaucom (ca adjuvant, sub form de igri cu marijuana). Deoarece aciunile terapeutice nu pot fi disociate de aciunea psihotrop, produsele nu au aplicaii terapeutice. Sunt folosite numai in S.U.A. pentru aciunea antiemetic. Medicina uman (popular): seminele (achenele) fierte in lapte i pisate se foloseau pentru pansarea rnilor sau vindecarea unor afeciuni ale pielii;

cu fumul rezultat din arderea lor se tratau durerile de urechi sau cap; fina fiart in lapte sau sup era dat in bolile de stomac sau contra otrvirilor, in timp ce fiart in vin alb pentru calmarea tusei; preparat dup alte reete, fiertura de semine se administra i pentru tratarea tuberculozei; decoctul din plant, amestecat cu unt sau alte plante era folosit pentru tratarea reumatismului . Medicina veterinar (popular ): seminele (achenele) folosite pentru tratarea pestei la porci, a tuberculozei la cai; fumigaii cu pleav sau zeama obinut din fierberea varfurilor plantei cu flori utilizate pentru tratarea glbezei la oi. Fibrele extrase din tulpini constituiau materia prim de baz pentru confecionarea imbrcmintei i a altor textile in cas; seminele bogate in uleiuri au fost larg folosite in alimentaie pan la apariia plantelor oleaginoase de origine american; din fina obinut prin presarea seminelor se fceau umputuri pentru plcini sau supe. In vopsitorie se utilizeaz: - Herba. Obiceiuri, tradiii: erau in strans legtur cu preocuprile pentru obinerea unei recolte bogate mai numeroase primvara, la semnat i in ciclul srbtorilor din acest anotimp; in randul ocupaiilor casnice tradiionale, prelucrarea fibrelor era a doua ca importan dup pregtirea hranei. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Administrarea repetat conduce la scderea capacitii intelectuale i fizice, la instalarea toxicomaniei, deficienei imunitare (micorarea rezistenei la infecii virale, leucemie, SIDA). Cultivare Canepa prefer soluri bogate in substane nutritive, umede, cu reacie neutr sau uor alcalin, cu un pH cuprins ntre 7,1-7,4. Sunt recomandate solurile argilo-lutoase, permeabile pentru ap i aer, rezultate bune obinandu-se in ara noastr pe aluviuni, cernoziomuri cu apa freatic la

suprafa, pe lcoviti lucrate adanc, potrivite fiind chiar i turbriile. Sunt contraindicate solurile cu nivelul apei freatice mai ridicat de 80 cm, cele prea umede, sau cele prea uoare, ori solurile srace in humus i in substane minerale. Este o plant rezistent la temperaturi sczute, dar acestea pot determina stagnri in cretere, imbtranirea i in consecin inflorirea timpurie i reducerea inlimii. Canepa consum foarte mult ap, mai ales in perioada de butonizare-inflorire (mai mult chiar decat porumbul), iar cea mai potrivit umiditate a solului este 70-80% din capacitatea capilar pentru ap. In privina temperaturii, canepa rezist la inghe pan la inceputul creterii intense, dup care rezistena scade treptat. Semnatul se efectueaz timpuriu, respectiv prima decad a lunii aprilie (dup cerealele de primvar sau inaintea porumbului), folosind 70 i 90 kg la hectar, in raport cu indicii de calitate ai seminelor. Intarzirea semnatului are drept consecine scderea produciei de fibre mai ales in regiunile secetoase, atac de purici, inflorire timpurie i tulpinile rman scurte. Producia obinut in cazul canepii cultivate pentru fibre este in medie de 50-60 q/ha tulpini uscate. Deoarece in cazul unei astfel de culturi nu se poate obine sman, se impune realizarea unei culturi speciale pentru producerea de semine necesare semnatului. Astfel de culturi se infiineaz in zonele foarte favorabile, in special in campia de vest. Producia de semine obinut este cuprins intre 400-800 kg/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze sau seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CAPSELLA BURSA-PASTORIS (L.) Medik. Denumire popular: Traista ciobanului Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Arior, Buruiana de friguri, Coada pisicii, Iarba de friguri, Pasatel, Pascuta, Pastele calului, Pastele cailor, Plosca ciobanului, Punga babei, Punga popii, Pungulita, Rapan, Straita ciobanului, Straita popii, Tasca ciobanului, Tasculita, Tascuta, Trasta vacarului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala sau bisanuala cu radacina pivotanta; tulpina de 6-60 cm, de obicei solitara, simpla sau ramificata are in partea bazala frunze in rozeta, oblanceolate, cu marginea variat alcatuita (intreaga, dintata, sinuat-lobata, runcinat-fidata sau sectata); frunzele tuplinale sunt intregi sau dintate, cu auricule mari, amplexicaule; florile cu petale albe, pe tipul 4, grupate in racem; inflorire in aprilie-iulie (uneori pana in noiembrie); fruct silicula triunghiular obcordata, lunga de cca. 6-9 mm cu seminte numeroase, deschis-brunii. Ecologie i rspandire Specie euritrofa mezotrofa, eurifila, frecventa din zona stepei pana in etajul boreal prin livezi, campuri, locuri cultivate sau ruderale. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza herba. Compoziia chimic Substantele identificate in tesuturile aeriene sunt: glucide (4,8 %), lipide (0,3 4,2 %), proteine (4,2 35,6 %), steroli (-sitosterol, eritrosterol), inozitol, taninuri, acid tanic, saponine, baze azotate (colina), amine (1 % colina, acetilcolina, tiramina), polioli (adonitol, manitol, sorbitol), glucozizi cu sulf (gluconapina, sinigrina), glicozizi secoiridoizi (amarogentin), centapicrin (hidroxibenzilester al swerozidului), tanin si o peptida cu actiune hemostatica.

Aminoacizi: arginina, acid aspartic, acid glutamic, leucina, metionina, prolina, histamina. Pigmenti: -caroten (0,2 2,2 mg/100 g), luteolin-7-galactozid, luteolin-7-rutinozid, rutina, diosmetina, diosmina, hissopina, gentioflavina, gentioflavonid, gentiopicrina. Alcaloizi: gentianidina, gentianina, bursina, tiramina. Monoterpene: gentiopicrosid, swertiamarina, swerosid si triterpene: si -amirina. Vitamine: 36 - 550 mg/ 100 g acid ascorbic, 3,4 mg/ 100 g, niacina, 1,44 mg/ 100 g riboflavina, 2,12 mg/ 100 g tiamina, rutina. Acizi: acid citric, acid cafeic, acid fumaric, acidul oxalic, acidul piruvic, acid p-cumaric, acid protocatehic, acid ferulic, acid hidroxibenzoic, acid protocatechuic, acid sulfanilic, acid paminobenzosulfonic, acid tiocianic, acid cerotic, acid crataegolic acid siringic, acid vanilic, acid bursic. Acizi grasi: acid linoleic, acid linolenic, acid oleanolic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic, acid cerotic (triacontanol). Aciune terapeutic Vasoconstrictoare, hemostatica, antiseptica, astringenta, ionotrop pozitiva, cronotrop negativa. Importana Medicinala Utilizare Dismenoree (de pubertate sau de menopauza), diaree, hemoroizi, varice, insuficienta venoasa, epistaxis, rani sangerande. Alte utilizari: Medicina umana (populara): tulpini florifere ceai contra frigurilor?, in afectiuni ale cailor urinare, in tratarea bolilor de stomac sau a pierderilor de sange . Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la dozele terapeutice. Forme farmaceutice Tinctura, extracte fluide (extractele fluide sunt eficace 3 luni dupa preparare). Cultivare Planta creste chiar pe cele mai sarace soluri, infloreste in astfel de conditii, numai ca atinge

doar cativa centrimetrii in inaltime inainte de a inflori si a forma seminte. In cazul solurilor bogate, cresterea este puternica, planta atinge chiar 60 cm si inflorirea va fi mai tardiva. Se seamana in situ din februarie pana in mai, dar si in mijlocul toamnei. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera sau coasa, in luna mai, cand plantele nu au fructificat inca Valorificare BURSAE PASTORIS HERBA IARBA DE TRAISTA CIOBANULUI 1.Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CAPSICUM ANNUUM L. Denumire popular: Ardei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ardei borcanos, Ardei gras, Ardei iute, Ardei lung, Ardei rosu, Besica, Boia, Chiparca, Chiparus, Chiper chiperat, Chiper de cel dulce, Chiper iute, Chiper lung, Paprica, Piparca, Piper turcesc, Piper rosu, Poprica, Popivnic, Tiper amar, Tiper dulce Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Solanales Familia: Soolanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; tulpina ramificata de 30-50 (100) cm inaltime; frunzele sunt simple, intregi, lanceolate, petiolate; flori albe; inflorirea: iunieseptembrie; fructul baca de forme si dimensiuni diferite, colorate verde inchis, verde galbui, rosu, portocaliu. Ecologie i rspandire Specie termofila; frecvent cultivata ca planta alimentara si condimentara. Organe utilizate Produsul utilizat in terapeutica fructus. In scop medicinal se utilizeaza fructele maturate si deshidratate de Capsicum annuum L. var. minimum

(Miller) Heiser si cele ale varietatii Capsicum frutescens L. care au un continut minim de 0,4 % capsaicinoide, exprimate ca si capsaicina. Compoziia chimic Fructele de ardei au un continut redus de substante energetice, valoarea energetica fiind de 115,1 kJ/ 100 g parte edibila (Souci s.a., 1981). Continutul in principalele componente chimice din fructe este urmatorul: glucide totale 1,5 6,6 %, ( 1,41 % glucoza, 1,26 % fructoza, 0,12 % zaharoza), protide 1,2 %, lipide 0,20 %, cumarine (scopoletina), glicoalcaloizi (solanina), substante minerale 0,57 % si fibre 1,97 %. Continutul de vitamine din 100 g fructe de ardei este urmatorul: tiamina 0,06 mg, riboflavina 0,05 mg, piridoxina 0,27 mg, nicotinamida 0,33 mg, acidul folic 0,02 mg, acidul pantotenic 0,23 mg, acidul ascorbic 139 mg si tocoferolii 0,65 mg. Continutul fructelor de ardei in aminoacizi este relativ scazut: 0,01 % histidina, 0,04 % isoleucina, 0,04 % leucina, 0,05 % lizina, 0,01 % metionina, 0,05 % fenilalanina, 0,04 % treonina si 0,03 % valina. Continutul in elemente minerale exprimat la 100 g substanta edibila este urmatorul: sodiu 1,7 mg, potasiu 212 mg, magneziu 12 mg, calciu 11 mg, mangan 0,10 mg, fier 0,75 mg, cupru 0,10 mg, zinc 0,03 mg fosfor 0,29 mg, clor 0,19 mg si iod 0,002 mg. Sterolii identificati in fructele de ardei sunt reprezentati de: -sitosterol, campesterol si stigmasterol. Acizii orgenici sunt reprezentati de acidul malic (60, 0 mg/ 100 g) acidul citric (262,0 mg/ 100 g), acidul oxalic (16,0 mg/100 g), acid 3metilbutiric. Dintre acizii grasi, in fructele de ardei s-a identificat prezenta: acidului linolenic, arahidic, behenic, linoleic, oleic, palmitic si palmitoleic. Fructele de ardei contin glicozizi sterolici cum sunt: caanozidul A, B, C, D,E, F, I, II, III, IV, V, A-1, B-1 si C-1. Lunig s.a. (1994) au identificat urmatorii compusi volatili din fructele de ardei: 2,3-butadiona, 1penten-3-ona, hexanal, 3-caren, -ocimen, octanal si 2-izobutil-3-metoxipirazona. In afara de acestia au mai fost identificati: -pinen, -

felandren, -terpineol, -tuien, -pinen, camfen, -3-caren, eugenol, -terpinen, linalool, p-cimen, terpinolen si terpinen-4-ol. Culoarea fructelor de ardei este determinata de prezenta pigmentilor clorofilieni, carotenoizi si a flavonelor. In faza de maturitate continutul de caroten a fost 29,32 mg/ 100 g si cel de capsantina de 27,49 mg/ 100 g. In soiul Bovet 4 Deli si Toth (1997) au identificat 34 de pigmenti carotenoizi. Principalii carotenoizi din fructele maturate au fost: capsantina, capsorubina, zeaxantina, cucurbitacina A si carotenul. Urmeaza in ordinea concentratiei lor: capsantin-5,6-epoxid, karpoxantina, violaxantina, cicloviolaxantina, anteraxantina, nigroxantina, -criptoxantina si unii izomeri cis si oxizi furanoizi. De asemenea, in timpul maturarii ardeilor are loc sinteza de novo si esterificarea carotenilor. La inceputul procesului de maturare xantofilele esterificate reprezinta aproximativ 50 % din totalul carotenilor. In timpul maturarii are loc diminuarea cantitatii de xantofile libere, acumularea celor partial esterificate, iar o parte din xantofilele partial esterificate sunt esterificate total. In fructele complet maturate continutul de caroteni liberi, partial esterificati si total esterificati este de 21,3 %, 35,6 % si respectiv 43,1 %. Acizii grasi care esterifica xantofilele galbene sunt acizii linoleic, miristic si palmitic, in timp ce xantofilele rosii sunt esterificate de acizii lauric, miristic si palmitic. Prezenta acizilor grasi saturati in xantofilele rosii explica stabilitatea lor mai mare in comparatie cu cele galbene. Dintre pigmentii carotenoizi au mai fost identificati: 3-hidroxi--carotenul, 3,6-epoxid5-hidroxi-5,6-dihidro-zeaxantina, 5-hidroxicapsantin-5,6epoxid, cis-9-capsantina, xantofil-epoxid si caroten. Dintre compusii flavonici, in fructele de ardei au fost identificati: hesperidozida, rutozida,

eriodictiozida, luteolin-7-0--apioglucozid si luteolin-7-0-diglucozid. Pungenta fructelor de ardei se datoreaza acumularii unui grup de amide, denumite capsaicinoide, dintre care fac parte capsaicina, dihidrocapsaicina, nordihidrocapsaicina, homocapsaicina si homodihidrocapsaicina (Cotter, 1980). In semintele de ardei a fost determinata prezenta urmatoarelor substante: 24-metil lofenol, 24metilen-cicloartanol, 31-nor-lanosterol, 31norcicloartanol, -amirina, acid carnaubic, citrostadienol, cicloartanol, cicloartenol, cicloeucalenol, gramisterol, lanosterol, lofenol, lupeol, obtusifoliol, trigonellina, acid oleic si acid stearic. Detalii... Aciune terapeutic Vasodilatatoare (locala) cu antrenarea unor tulburari nervoase locale.Irita puternic mucoasele si produce arsuri dureroase. In doze mici produsul poate fi folosit pentru cresterea secretiei gastrice si a peristaltismului intestinal (administrare orala). Importana Alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Algii musculare (urmari ale unor elongatii la nivelul umarului si coloanei vertebrale) si reumatismale, herpes, zona Zoster (la adulti si adolescenti). Alimentatie - fructele se consuma in stare cruda, gatite, murate sau sub forma de boia . Industrie - fructele se folosesc pentru obtinerea conservelor; Medicina, umana, populara - uz intern - fructele vitaminizeaza organismul , cele de -ardei iute, in doze mici, ajuta la digestie, scad presiunea arteriala, uz extern - combaterea oboselii corzilor vocale, combaterea reumatismului si a degeraturilor, a anginei. Cosmetica - combaterea alopeciei (cheliei). Toxicitate Contraindicaii Rani si sensibilitate la preparate pe baza de capsaicina (la aplicatii externe), gastrite,

ulcere gastro- duodenale (pentru consumul intern), evitarea contactului cu mucoasele, in special ochii. Precauii i reacii adverse Urticarie, exantem. Consumul intern excesiv poate irita esofagul, stomacul si poate genera gastrite, ulcere gastro-duodenale si iritatii renale, supradozarea poate conduce la vezicule si degenerescente neuronale. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Forme lichide (0,005-0,010% capsinoide), emplastre (cu 10- 40 g capsinoide /cm2) si preparate semisolide (0,02- 0,05% capsinoide). Fructele de ardei prezinta importanta in alimentatie mai ales pentru continutul lor de acid ascorbic deosebit de ridicat. Conservare Cultivare Ardeiul este o planta pretentioasa fata de factorii de vegetatie. Temperatura minima de germinare este de 14-15oC, iar cea optima de 25-28oC. Plantele cresc si fructifica corespunzator la temperaturi de 2225oC. Suma temperaturilor active (de peste 17oC) este de 3000oC. Ardeiul are pretentii ridicate fata de lumina, iar in vederea fructificarii necesita cel putin 8000 lucsi. Este o planta de zi scurta, dar suporta si o fotoperioada mai mare de 12 ore si chiar lumina continua. Planta are pretentii mari fata de apa. Insuficienta apei duce la avortarea unui numar mare de flori, fructele cresc incet, sunt diforme si lipsite de turgescenta. Consumul de apa difera cu faza de vegetatie si se poate aprecia dupa coeficientul de transpiratie, care are valoarea de 500 in primele faze, 550 in perioada infloririi si de 750 la fructificare. Plafonul de umiditate din sol trebuie sa fie de 65-71% din capacitatea de camp la inceputul vegetatiei si de 80-90 % in perioada fructificarii. In privinta nutritiei se poate mentiona ca ardeiul reactioneaza bine la fertilizarea cu ingrasaminte

organice, aplicate atat la ingrasarea de baza, cat si in cursul perioadei de vegetatie. Prefera solurile usoare, nisipo-lutoase, aluviale, cu reactie neutra sau usor acida, cu un pH 6,8. Plantele de ardei au pretentii mari fata de aer, in special in sere, in perioada fructificarii, cand plantele cer aer proaspat, dar sunt sensibile la curentii reci de aer. Ardeiul se cultiva in camp, in solarii si in sere. Pentru cultura in camp, se produc rasaduri prin semanat in spatii incalzite (intai ardeiul gras pentru cultura timpurie in perioada 20-25 februarie; urmeaza ardeiul gras pentru cultura de vara in perioada 25 februarie-15 martie si in cele din urma ardeiul lung si gogosar pentru culturile tarzii in perioada 5 februarie - 20 martie). In vederea producerii rasadului pentru un hectar de cultura se folosesc 1,2-1,5 kg samanta. La plantare rasadul trebuie sa aiba varsta de 6065 zile, iar cu cateva zile inainte de plantare se procedeaza la calirea rasadurilor prin aerisire mai puternica ziua si noaptea, iar cu cateva ore inainte de scoaterea rasadurilor se uda abundent. Se planteaza mai intai ardeiul gras timpuriu (25 aprilie5 mai), apoi ardeiul gras, gogosar si lung (5 -20 mai). Recoltarea la ardeiul gras se realizeaza la maturitatea tehnica, la ardeiul iute si lung la maturitatea tehnica, cat si cea fiziologica, iar la ardeiul gogosar si de boia numai la maturitatea fiziologica. Productiile medii care se obtin sunt: 2030 t/ha la ardeiul gras, gogosar si lung si de 812 t/ha la ardeiul iute si ardeiul de boia. Cultura ardeiului prin semanat direct in camp, desi permite eliminarea fazei de rasad (costisitoare), nu a capatat extindere. In solarii se cultiva de obicei ardeiul gras, cu producerea rasadurilor in spatii incalzite, in perioada 1-5 februarie in rasadnite si 10-15 februarie in sere, folosind 800 g seminte pentru producerea rasadurilor necesare plantarii unui hectar. Plantarea se efectueaza atunci cand temperatura solului se

mentine pe o adancime de 10 cm la un nivel de 1415oC. Recoltarea se incepe in prima decada a lunii iunie si se poate prelungi pana in prima decada a lunii octombrie, obtinand 35-40 t/ha. In conditii de sera se cultiva ardeiul gras si ardeiul iute, in ciclul I scurt (1-10 februarie 10-15 iulie) si prelungit (1 februarie 5 martie, pana la jumatatea lunii octombrie). In ciclul II se poate cultiva in perioada 5 iulie- 30 noiembrie. Rasadurile se produc in sere inmultitor, cu semanat in perioada 15 octombrie -15 noiembrie pentru cilcul I (cu varsta la plantare de 100-110 zile), respectiv 1-10 mai, pentru ciclul II (varsta la plantare fiind de 50-60 zile). Se folosesc 0,5 -0,6 kg samanta pentru un hectar. Recoltarea se esaloneaza in functie de ciclul de cultura. Pentru ciclul I recoltarea incepe in aprilie si se continua pana la 15 iulie, obtinand 40-50 t/ha. La cilcul I prelungit, recoltarea incepe intre 1 mai si 15-20 octombrie, productia fiind de 60-70 t/ha. In ciclul II, recoltarea se efectueaza intre 1 noiembrie si 30 noiembrie, iar productia obtinuta este de 25-30 t/ha. In vederea producerii semintelor, tehnologia de cultivare este asemanatoare cu cea pentru obtinerea de fructe pentru consum, cu mentiunea aplicarii unor lucrari de ingrijire specifice. Recoltarea se realizeaza la maturitatea fiziologica, manual, in 2-3 etape, iar productia de seminte este de 180210 kg/ ha la ardeiul gras, 210-240 kg/ha la ardeiul lung si 160-190 kg/ha la ardeiul gogosar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructele, manual, in 3-4 etape, pe masura atingerii maturitatii Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CARLINA ACAULIS L. Denumire popular: Turta Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ceapa ciorasca, Ciortopelog, Ciurul znelor, Ciurul zorilor, Colacul babii, Gainusa, Iarba lupului, Marul

ciobanului, Nevastuica, Palamida, Pinea babei, Punga babei, Sita znelor, Spinul cerbului, Tataiase, Tula, Turcea, Turturea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Asteroidae Caractere morfologice Planta perena, cu rizom gros; tulpina lipseste sau este scurta de 15 mm; frunze penat-sectate, paienjeniu paroase; alterne, lat ovate, penatsectate; florile tubuloase, rosiatice, sunt dispuse in inflorescenta de tip antodiu, de 3-6 (10) cm diametrul; hipsofile involucrale interioare alb argintii sau palid roze; inflorirea august-septembrie; fruct achena, de 4-5 mm lungime, fin alipit paroase, cu papus de 13 mm. Ecologie i rspandire Specie oligotrofa, xeromezofita; frecventa in etajul fagului-etajul boreal, pajisti. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Radacinile acestei specii contin 1 3 % ulei volatil, componentul prioritar fiind benzil-2furilacetona. Aciune terapeutic Extractele se folosesc pentru tratarea spasmelor tractului digestiv, a bolilor de ficat si retentiei urinare. Tinctura obtinuta din aceasta specie are actiune antidermatozica, tonica si antibiotica si este folosita ca activator al sistemului nervos simpatic. Importana Medicinala Utilizare Planta a fost utilizata pentru proprietatile ei afrodisiace. Extractele din radacini au efect antibiotic, antispasmodic si digestiv, iar in doze mari au efect febrifug si purgativ.

Medicina umana, populara - uz intern - rizomul si radacinile plantei actioneaza ca diuretic, sudorific, colagog, antibacterian etc., uz extern - tratarea bolilor de piele; Medicina veterinara, uz intern - tratarea nefritei, starii febrile, indigestii, ascita, uz extern - tratarea plagilor purulente, dermatitelor, scabiei. Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasadului semanat in straturi primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, radacini, tulpini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CARDUUS NUTANS L. Denumire popular: Ciulin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cucuruzul magarului, Ghimpan, Scai, Scaiete, Scaiete, Schin, Spin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta bisanuala; radacina pivotanta; tulpina erecta, inalta de 50-150 cm, simpla sau ramificata, foliata, spinos aripata; frunzele bazale din primul an sunt mari, oblanceolate, glabre, trilobate, lobii terminati in spini galbeni, dispuse in rozeta (aceasta rozeta de frunze dispare pana la inflorire); frunzele tulpinale decurente pe tulpina, paroase pe dos, formind aripi lobate si spinoase; ramurile prezinta un singur antodiu, paienjeniu tomentos, de obicei nutant; hipsofilele involucrale au latimea maxima de 2-5 mm; florile sunt rosii; inflorirea iunie-august; fructele achene umflate. Ecologie i rspandire

Specie xeromezofita-mezofita, frecventa in zona de stepa-subetajul gorunului, pajisti ruderalizate. Detalii... Organe utilizate In scopuri medicinale se utilizeaza organele aeriene, care se recolteaza in perioada de inflorire. Compoziia chimic Principalii componenti din organele aeriene sunt: glucidele, aminoacizii, pigmentii clorofilieni si flavonici si derivatii dihidroxifenolici. Semintele sunt bogate in ulei: 41 44 %. Aciune terapeutic Extractele obtinute din florile acestei plante au efect febrifug, cele obtinute din planta intreaga au efecte hepatoprotectoare, atribuite asparaginei, iar cele din semintele cre au un continut ridicat de acid linoleic, sunt folosite la prevenirea arterosclerozei. Importana Melifera Utilizare In medicina umana, populara se folosea in amestec cu coaja de nuca, radacini de patlagina si rostopasca la bai pentru copii, in vederea intaririi organismului. Cultivare Ciulinul reuseste pe orice fel de sol de gradina, un teren insorit. Planta atrage albinele, fluturii si se o hrana potrivita pentru omizile multor specii de lepidoptere. Semanatul in situ se realizeaza primavara. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CARTHAMUS TINCTORIUS L. Denumire popular: Sofranasi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Crapusnic, Pintenoaga, Safranel, Sofran, Sofran de gradina, Sofran rosu, Sofran prost, Sofran salbatic, Sofranel, Uruian Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae

Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina erecta, inalta de 20-60 cm, cilindrica, foliata pana la inflorescenta; frunzele tulpinale sesile, coriacee, lanceolate sau alungit ovate, aproape glabre, cu margini spinos dintate (mai rar intregi); antodii solitare in varful ramurilor de 3-3,5 cm diametru; hipsofilele involucrale externe verzi, alungit eliptice, spinos dintate, terminate in spin alteori intregi, cele mijlocii ovate, terminate in apendice verde, spinos sau nespinos, cele interne ovat lanceolate, verzi galbui intregi, nespinoase; florile portocalii mai tarziu devin rosietice; inflorirea iulieaugust; fructele achene brun galbui, obtuz 4-muchiate, lungi de 6 (7) mm, fara papus. Ecologie i rspandire Cultivata oleaginoasa si tinctoriala. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza frunzele, florile recoltate in lunile iulie septambrie si semintele recoltate in luna octombrie. Compoziia chimic Frunzele contin: glucide, proteine (12 17 %), ubichinona, compusi alifatici (safynol) si alcaloizi (serotobenina). Uleiurile volatile extrase din frunze contin: beta-farnesen, (Z)-3-hexenil-butirat, 1pentadecen, alfa-copaen, benzotiazol, betaciclocitral (0,05 ppm), beta-ionona (0,09 ppm), beta-selinen (0,11 ppm), cariofilen (28 ppm), decanal, delta-cadien, germacren D, humulen, limonen, Pigmentii din frunze sunt reprezentati de: luteolin-7-beta-D-glucozid. Principalele substante identificate in flori sunt: glucide, lipide (6,3 %), mucilagii, proteine (14,8 %), ulei volatil (verbenona), lignani (matairezinol), lignine (tetratrachelozid), alcaloizi indolici (serotobenina), cetone monoterpenice (verbenona) si substante minerale.

Dintre pigmenti au fost identificati glicozizi ai kampferolului, flavanone (cartamidina sau 5,7,8,4'- flavanona), gicozizi ai flavanonelor (izocartamina). Hidrocarburi: nonanal, hexadecen, heptadecen, pentadecen, hexenal, decadienal. In compozitia uleiurilor volatile s-au identificat urmatoarele substante: beta-farnesen, (E,E)-2,4decadienal, 1-heptadecen, 1-hexadecen, 1pentadece, 1-tridecen, 2-hexanol, 2hidroxiarctiin, acid 2-metilbutiric, acid 3metilbutiric, 3-hexanol, alfa-cedren (0,24 1,4 ppm), alfa-copaen (0,17 0,22 ppm), alfa-felandren (0,01 ppm), benzotiazol, beta-ionona (0,07 0,88 ppm), betaselinen (0,14 0,29 ppm), cariofilen (45 ppm), decanal, delta-cadien, etil-acetat, etilbenzen, humulen, nonanal, O-xilen, terpinen-4-ol. Semintele contin: glucide (12 53 %), proteine (12 20 %), vitamine (acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina, gama-tocoferol), lipide (20 62 %), acizi grasi: acid arahidic (0,5 %), behenic (1 %), linoleic (68 83 %), linolenic (0,5 %), miristic (max. 0,2 %), oleic (8 21 %), palmitic (0,6 1,8 %), stearic (1 5%), lignine (trachelozid). Aciune terapeutic Extractul obtinut din florile acestei specii are proprietati laxative, diuretice, anticolesterolice, sedative si stimulante. Importana Oleaginoasa, tinctoriala Utilizare Este utilizat pentru tratarea ranilor, arsurilor si a gripei. In medicina umana, populara, florile si fructele se folosesc contra tusei, au proprietati expectorante, bacteriostatice, cicatrizante. In alimentatie se foloseste uleiul rafinat in diferite preparate culinare, care este sursa de vitamina F. Petalele sunt utilizate in scop tinctorial, pentru obtinerea de diferite nuante de galben. In cosmetica se foloseste pentru obtinerea de produse de machiaj, utilizate in teatru. In apicultura este importanta ca planta melifera. Cultivare

Planta reuseste pe orice tip de sol bine drenat, cu un pH cuprins intre 5,4-8,2 necesitand umiditate corepunzatoare a solului din momentul plantarii pana la inflorire. Necesita pozitii de plin soare. Tolereaza bacteriile, uscaciunea, inghetul, fungii, valorile mari ale pH-ului, mediul salin, virusurile si vanturile. Este o planta specifica zonei temperate, creste bine in arealele destinate graului si orzului, iar in cazul zilelor scurte si reci, deci in prima parte a sezonului cresterea este inceata. Necesita zile lungi (o fotoperioada de circa 14 ore), tolereaza umbra si buruienile, nu creste ca o buruiana deoarece alte plante mai batrane o domina inainte de a se stabiliza. In privinta tolerantei la saruri se aseamana cu bumbacul, dar are o toleranta mai redusa comparativ cu orzul. Planta devine matura in 110-150 zile de la plantare ca si cultura de primavara, cum de altfel se practica de obicei si 200 zile sau mai multe in cazul culturii semanata toamna. Recoltarea trebuie efectuata cand planta este complet uscata. A fost cultivata de mii de ani pentru obtinerea de vopsea din florile sale, dar astazi astfel de vopsea a fost inlocuita cu vopsele chimice. Totusi, planta este cultivata in scop comercial in zonele temperate calde si tropicale pentru semintele sale foarte bogate in ulei. Semanatul se efectueaza primavara in sera incalzita, iar germinarea are loc de obicei in 2-4 saptamani la temperatura de 15oC. La momentul potrivit se procedeaza la transfer in vase individuale si plantarea in pozitia permanenta se realizeaza la sfarsitul primaverii sau inceputul verii. Semintele pot fi de asemenea semanate in situ in aprilie-mai, insa la astfel de plante nu se va ajunge la maturarea semintelor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, manual, iulie-august

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CARUM CARVI L. Denumire popular: Chimen Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Chim, Chim de cmp, Chim salbatic, Chiman, Chimen de cmp, Chimeon, Chimin, Chimin de cmp, Chimin salbatic, Chimon, Chimion de cmp, chimion salbatic, Chiminoc, Chiminog, Chimisor, Cimin, Cumin, Lima, Negralica, Piperus, Sacarica, Sacarea, Secara, Secarea, Secarica, Secarita, Tarhon, Tiparus Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee bisanuala pana la perena, glabra, cu radacina pivotanta, relativ groasa, uneori ramificata; tulpina inalta peste 1m este muchiata, fistuloasa, ramificata in partea superioara; frunzele bazale 2-3 penat-sectate, lung petiolate; cele superioare sesile, sectate, cu laciniile filiforme, alungite; umbelele au radiile inegale; umbelulele au flori numeroase, cu pedicelii florali inegali; flori radiante, cu petale inegale, mici, albe, roz sau rosii; infloreste in lunile mai iulie; fructul mericarpic de tip dicariopsa cu mericarpii alungit-elipsoidale, slab curbate, 5-muchiate in sectiune transvesala. Ecologie i rspandire Specie euritrofa, mezofila, frecventa din etajul gorunului pana in cel boreal in pajisti, locuri ingrasate, cultivata ca planta condimentara, medicinala, aromatica. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza fructele, iar in scop alimentar, organele aeriene, care contin uleiuri volatile cu monoterpene monociclice. Compoziia chimic

Principalii componenti identificati in fructe au fost: uleiurile volatile (maxim 7,0 % sub. uscata), proteine (20-25 %), lipide (15-20 %), glucide (2025 %, in special manani), celuloza, furanocumarine (herniarina, scopoletol), poliine (falcarindiona, falcarinolona), acizi fenolici (acid cafeic), flavone (heterozide ale kemferolului si cvercetolului), tiamina (0,38 mg/ 100 g), riboflavina (0,38 mg/ 100 g), niacina (3,60 mg/ 100 g) si sitosterol. Principalii acizi grasi determinati de Kelkar (1971) in fructele acestei plante sunt acidul petroselinic (31,89), acidul oleic (31,98 %), acidil linoleic (29,07 %), acidul linolenic (0,48 %), acidul arahic (0,3 %), acidul stearic (1,3 %), acidul palmitoleic (0,48 %), acidul palmitic (4,36 %), acidul miristic (0,27 %) si acidul lauric (0,14 %). Analizele efectuate de Lawrance (1980) la fructele de chimeon au permis identificarea in uleiurile volatile a 30 de componenti. Ponderea au detinuto limonenul (49,80 %) si carvona (47,10 %). Ceialalti componenti au detinut fiecare mai putin de 1,0 % din totalul componentilor: transdihidrocarvona, mircenul, trans-carveolul, cis-carveolul, cisdihidrocarvona, -cariofillenul, linaloolul, pinenul, sabinenul, -terpinenul, germacrenul D, neodihidrocarveolul, -thujona, campfenul, -3-carenul, p-cimenul, nonanalul, octanalul, dihidrocarveolul, isodihidrocarveolul, cispmenth-2-en-1-olul, cis-p-menta-2,8-dien-1-olul, neoisodihidrocarveolul, -felandrenul, felandrenul, -pinenul, -terpinenul si terpinolenul. Analizele efectuate la uleiurile volatile extrase din plante, a evidentiat prezenta a 21 componenti. Germacrenul D a detinut 81,0 % din totalul componentilor identificati. O concentratie de 1 6 % din totalul componentilor s-a determinat in cazul urmatorilor componenti: -cariofilen, elemen, -cadien, germecren B, (E)--ocimen si limonen. O concentratie mai mica de 1,0 % s-a determinat in cazul componentilor: -limonen,

octanal, -copaen, germacren A, -cubeben, selinen, -cadien, -elemen, -elemen, (Z)-ocimen, mircen, nonanal, sabinen si terpinolen (Witchmann si Stahl-Biskup, 1987). Compozitie chimica a uleiului volatil (Carvi aetheroleum): 50-60% monoterpene (48-59% (+)-carvona si carveona, izomeri cis si trans-dihidrocarvona), 38-45% monoterpene (25-45% (+) limonen, si pinen, si-felandren, mircen), monoterpenoli (carveol, izomeri cis si trans-dihidro-carveol, carvacrol), cumarine (herniarina). Aciune terapeutic Stomahica, carminativa, usor spasmolitica, galactagoga. Uleiul volatil are actiune mucolitica, colereticcolagoga, stomahica. Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Bronsite catarale acute, insuficiente hepatobiliare, dispepsii. Uleiul volatil este utilizat si in industria parfumurilor, pentru aromatizarea pastelor de dinti, a sapunurilor, cremelor, ca aromatizant in industria conservelor, bauturilor si a prajiturilor. Medicina umana (populara): fructe ceai pentru calmarea colicilor abdominali la copii mici, pentru spalarea bubelor de pe cap sau pentru curatatul fetei; puse in tuica se luau pentru cresterea poftei de mancare sau pentru calmarea durerilor de stomac; fierte in apa sau lapte se administrau pentru bataie de inima?; pentru raceala se puneau semintele pe jar si se afuma sau se fierbea planta si se bea decoctul. Medicina veterinara (populara): fructe pisate, amestecate cu hasme si otet se administrau in caz de constipatie. Toxicitate Contraindicaii Cu prudenta la copii mici si femeile gravide. Precauii i reacii adverse Cetonele sunt neurotoxice si abortive. Cultivare Chimionul este o planta putin pretentioasa la caldura. Germinarea semintelor incepe la 4-6oC,

plantele suporta bine temperaturile scazute din timpul iernii, iar primavara nu sufera din cauza brumelor tarzii. Este mai pretentios fata de umiditate in perioada infloritului. Prefera solurile de tip cernoziom, umede, expuse in plin soare sau partial umbrite, cu un pH care variazamde la 4,8- la 7,6 si regiunile mai bogate in precipitatii, cu temperaturi moderate. Se cultiva prin semanat primavara foarte devreme, imediat ce se poate intra pe teren, sau chiar in a doua jumatate a lunii august dupa grau sau orz de toamna. Distanta recomandata intre randuri este de 50 cm, cu posibilitatea reducerii la 25 cm daca terenul este putin enfestat de buruieni si daca in cadrul lucrarilor de angrijire se folosesc erbicide eficinte. Se flosesc 10-12 kg samanta la hectar, iar adancimea de semanat este de 1-3 cm. Deoarce chimionul este o specie bienala semanatul se poate face si sub planta protectoare, cum ar fi inul, macul, mararul). Spre exemplu se practica semanatul chimionului cu macul, folosind 6-8 kg seminte chimion amestecate cu 1-2 kg seminte de mac. Distanta intre randuri este de 40-50 cm, urmand ca densitatea planteor de mac sa se reduca prin rarit la mai utin de jumatate fata de cultura pura. In timpul perioadei de vegetatie, dupa caz, chimionul se praseste sau se pliveste, iar in anul al doilea, primavara se aplica fertilizarea cu azot, apoi se grapeaza cultura de-a curmezisul rindurilor si se mentine cata de buruieni prin erbicidare. In cazul culturii asociate cu mac, rarirea aestuia se face mai devreme, ia dupa recolaea macului se indeparteaza resturile de tulpini din cultura si se administreaza prin prasila mecanica ingrasaminte complexe, raportul fiind in favoarea fosforului. Recoltarea esalonata, manuala se incepe cand 30-40% din fructe sunt in faza de coacere in ceara (au culoare galben-bruna), iar recoltarea cu combina se efecueaza cand proentul de fructe ature este de 60-75, de preferat noapta si dimineata pentru evitarea scuturarii. Pentru extragerea uleiuli volatil se pot folosi si plante intregi, in acest caz recoltaea se efectueaza in faza de

lapte-ceara, taind plantele la 30-40 cm de sol. Productia obtinuta in mod obisnuit este de 4-8 q la hectar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructele, direct in lan, cu combina, cand in umbele 65-75% din fructe sunt ajunse la maturitate (culoare galben-brun), in prima jumate a zilei Valorificare CARVI FRUCTUS FRUCTE DE CHIMEN 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CASTANEA SATIVA Miller Denumire popular: Castan Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Adistin, Aghistin, Aghistina, Castan bun, Castan, Castaniu, Gastnie, Gastane, Gastane, Ghistina, Gustine Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Fagales Familia: Fagaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore de cca.30 m inaltime avand lujerii anuali + muchiati, brun-roscati sau verzi-cenusii, cu lenticele proeminente; mugurii sunt ovoizi, ascutiti la virf si acoperiti cu 3-4 solzi; frunzele alterne, lanceolate au marginea pronuntat serata si numeroase nervuri secundare paralele, proeminente; florile unisexuate sunt grupate in inflorescente de tip ament; florile se gasesc de obicei la baza amentilor si sunt grupate cate 3 intr-un invelis spinos; inflorirea are loc in mai-iunie; fructele achene raman inchise (1-3) in invelisul spinos. Ecologie i rspandire Specie oligotrofa, moderat acidofila, mezoxerofila, calcifila, subtermofila; cultivata, originara din regiunea mediteraneana; intalnita si subspontan in jud. Maramures, Gorj, Mehedinti in locuri adapostite.

Detalii... Organe utilizate Produsul vegetal utilizat in terapeutica folium Compoziia chimic Partea comestibila a castanelor contine: 50,8 % apa, 2,60 - 2,92 % proteine, 1,90 2,00 % lipide, 38,0 - 42,8 % glucide, 0,02 mg/ 100 g caroten si 22 mg/ 100 g steroli (campesterol, -sitosterol si stigmasterol. Continutul in aminoacizi a castanelor este relativ scazut. In 100 g fructe s-au determinat: 190 mg valina, 180 mg lizina, 160 mg tirozina, 160 mg treonina, 130 mg fenilalanina, 90 mg histidina, 50 mg metionina, 40 mg triptofan si 30 mg cistina. In 100 g tesut comestibil s-a determinat urmatorul continut de vitamine: 27 mg acid ascorbic, 1,2 7,5 mg tocoferoli, 0,87 0,90 mg nicotinamida, 0,50 mg acid pantotenic, 0,30 - 0,35 mg piridoxina, 0,21 mg riboflavina, 0,20 mg tiamina, 0,14 mg acid folic si 0,001 mg biotina. Castanele au un continut ridicat de substante minerale: 1,18 %. In 100 g parte comestibila s-au determinat: 600 - 707 mg potasiu, 85 - 87 mg fosfor, 45 mg magneziul, 33 mg calciu, 13 mg clor, 1,5 7,0 mg sodiu, 1,3 mg fier, 0,75 mg mangan, 0,25 mg cupru si 0,20 mg zinc. Frunzele contin: 6-8 % tanin de tip elagic (tellimagrandina I si II, casnaricitina, potentilina si pedunculagina), flavone (derivati de cvercetol si miricetol), triterpene (acid ursolic), vitamina C, acid galic, dihidrodigalic , 3-O-p-cumaroilchinic, o glicozida a - sistosterolului. Aciune terapeutic Frunzele au actiune astringenta. Importana Melifera, alimentara Utilizare Tulburari circulatorii periferice, afectiuni respiratorii de tip brohic. Castanele sunt importante din punct de vedere alimentar pentru valoarea lor energetica ridicata (752 - 880 kJ/ 100 g), pentru continutul ridicat de acid ascorbic si substante minerale. Medicina umana (populara): zeama de la castanele (achenele) fierte era folosita impotriva degeraturilor la maini si picioare.

Medicina veterinara (populara ): castanele (achenele) uscate, pisate erau folosite in hrana cailor pentru ingrasarea acestora. Vopsitorie: - Coaja. Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Constipatie. Cultivare Castanul prefera solurile usor acide, bine drenate, cu pozitie insorita, dar reuseste si pe solurile uscate. Odata ce planta s-a stabilizat este foarte toleranta la uscaciune. De asemenea, plantele prezinta toleranta foarte ridicata la prezenta solurilor nisipoase, cu aciditate mare si infertile. Nu sunt propice solurile calacaroase. Se cultiva in zonele temperate calde castanul dulce, pentru semintele sale edibile. Necesita veri uscate calduroase in vederea maturarii fructelor. Florile se produc pe cresterile anului curent si sunt foarte atractive pentru albine. Semintele se seamana imediat ce s-au maturat, in rasadnita rece sau in pat nutritiv afara. Semintele au o viabilitate scurta si nu trebuie lasate sa devina uscate. Se pot depozita intr-un loc racoros (cum ar fi compartimentul pentru salata al frigiderului) pentru cateva luni, daca se mentin umede, insa trebuie verificate in mod regulat pentru a semnala germinarea. Semintele ar trebui sa germineze la sfarsitul iernii sau inceputul primaverii. Daca semanatul se efectueaza intr-un pat nutritiv afara, plantele pot fi lasate in situ 1-2 ani inainea plantarii lor in pozitia definitiva. Daca plantele se cresc in vase individuale, pot fi trecute afara in pozitia permanenta vara sau toamna, fiind siguri de asigurarea unei protectii fata de frig in prima lor iarna. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, prin strunjire, in iulie-august Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: CENTAUREA CYANUS L. Denumire popular: Albastrita Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Vinetele, Albastra, Albastrea, Albastrele, Buruiana mnerie, Clopotel, Corobatica, Corobatica albastra, Corobetica, Dioc, Dcoc, Floare de gru, Floare vnata, Floarea grului, Floarea paiului, Ghioc, Iarba frigurilor, Maturica, Maturele, Mneriori, Neghina, Potroaca, Zglavoc, Slavoc, Slovoc, Tataisa vnata, Vinetea, Vinetele, Vinetica, Vinetica de cmp, Vinetioara Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina erecta, muchiata, simpla sau slab ramificata; frunzele liniar-lanceolate, cele superioare intregi, cele inferioare penat divizate; antodiile cilindrice, ovoidale; hipsofilele involucrale nestriate sau usor striate, dispers lanate, cele interne cu varful liliachiu, dintat, iar cele interne cu apendicul triunghiular, brun-negricios la baza si brun argintiu la varf; florile tubuloase violacee iar cele ligulate albastre, mai rar albe sau roze; inflorirea iunieaugust; fructul achena, de 3 mm lungime, puberula, cu papus biseriat. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita-mezofita, ornamentala, frecventa in zona de stepa-subetajul fagului; in cereale de toamna si locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate Produs vegetal utilizat in terapeutica flores. Compoziia chimic Florile acestei specii contin tanin, substante amare (cnicina), glicozizi (cicorina), precum si substante minerale. Pigmentii antocianici din flori sunt reprezentati in principal de antocianozide (heterozide ale

cianidolului) si protocianozide (cianocentaurozida), cianidin-3,5-diglucozid si pelargonidin 3,5diglucozid si flavone. Tamura s.a. (1983) a identificat si prezenta cianidin 3-(6"succinilglucozid)-5-glucozidului. Organele aeriene ale acestei specii contin flavonoide di-O-substituiite asa cum sunt: negleteina (Collado s.a., 1985), tetra-Osubstituite ca: hispidulin, cirsimaritin, ladanein, salvigenin, penta-O-substituite ca: nepetin, cirsiliol, jaceosidin, eupatorin, eupatilin, flavonoli tri-Osubstituiti ca: isokaempferide. Dintre glucozizi flavonici a fost identificata prezenta apigenin 4'-(6"-malonilglicoziod)-7glucuronid, iar dintre flavonoli: centaureina (centaureidina cu D-glucoza in pozitia 7), jaceina (jaceidina cu beta-D-glucoza in pozitia 7). Aciune terapeutic Antiinflamatoare, antimicrobiana, diuretica, hipoglicemianta. Importana Medicinala, melifera Utilizare Este folosita in afectiuni oculare (conjunctivite, blefarite) si renale (cistite, nefrite, pielonefrite, pielocistite). In medicina umana, populara - florile crude se foloseau la taieturi in timpul secerisului, cu decoctul din flori se faceau spalaturi pentru dureri de ochi, infuzia din flori era indicata contra racelilor iar radacina se folosea contra bolilor de piele. Toxicitate Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc. Cultivare Albastrita reuseste pe soluri obisnute de gradina, peferand solul fertil bine drenat si o pozitie insorita. Prezinta toleranta fata de solurile uscate, cu fertilitate redusa si alcaline. Plantele stabilizate sunt tolerante la seceta. Dupa unii

specialisti este considerata o planta asociata potrivita in cantitati mici pentru culturile de cereale. Se seamana in martie in sera, la momentul potrivit se repica in vase individuale si plantarea afara se efectueaza in mai. Semanatul se poate face si in situ in cursul lunii aprilie, ori in zonele unde iernile nu sunt prea reci se seamana in septembrie, iar plantele obtinute sunt mai viguroase si infloresc mai devreme. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Florile cu sau fara receptacul, inaintea deschiderii complete Valorificare CYANI FLORES FLOARE DE ALBASTRELE 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CENTAURIUM ERYTHRAEA Rafin. Denumire popular: Fierea pamantului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Gentianales Familia: Gentianaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta anuala-bisanuala de 10-30 cm, cu tulpina cu 4 muchii, glabra, cu frunzele bazale in rozeta, iar cele tulpinale opuse. Florile sunt rozerosii, gamosepale si gamopetale. Fructul este capsula septicida. Ecologie i rspandire Organe utilizate Produs vegetal utilizat in terapeutica herba, care contine monoterpene de tip secoiridoidic. Compoziia chimic Herba contine: principii amare cu structura secoiridoidica (swertiamarina constituent majoritar, gentiopicrozida, swerozida, centaurozida,

centapicrina, dezacetil-centapicrina), reitrocentaurina (obtinuta prin hidroliza enzimatica a swertiamarinei), xantone polisubstituite, flavone, alcaloizi (gentianina, gentianidina, gentioflvina), lactone (eritaurona), triterpene, acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli, alcool cerilic, acid steraric, acid palmitic, substante minerale. Aciune terapeutic Tonic-stomahica, usor laxativa, antiinflamatoare, antipiretica, sedativa pentru sistemul nervos central, antibacteriana. Utilizare Anorexie, gastroduodenita hipoacida, ulcer gastric hipoacid, meteorism, colici intestinale, stari febrile. Forme farmaceutice Extract fluid, Tinctura Amara, ceai tonic aperitiv, ceai gastric Cultivare Planta prefera solurile nisipoase bine drenate si care contin ceva turba, precum si pozitiile insorite. Evita solurile umede sau bogate. Nu este usor de crescut in gradina. Florile se deschid doar pe vreme frumoasa si se inchid la mijlocul zilei. Prezinta o mare variabilitate si ca urmare unii botanisti o divid intr-un numar de specii separate. Se seamana in situ din februarie pana in mai sau imediat ce semintele s-au maturat. Germinarea este de regula rapida. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CERASUS AVIUM (L.) Moench Denumire popular: Cires Sinonime tiinifice: Prunus avium L. Alte denumiri populare: Ceras paduret, Ceras pasaresc, Cirease, Cires pasaresc, Cires salbatic, Ciures, Malin, Malin pasaresc, Mocru, Vascusoara, Visin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Arbore inalt de pana la 20 m; ritidomul se exfoliaza in fasii circulare, ramurile de schelet sunt puternic etajate, coroana conica; frunzele mari, de 815 cm lungime, alterne, limbul alungit pana la obovat, grosier-serate pe margine, pubescente pe fata inferioara de-a lungul nervurilor; petiolii prezinta 2-3 glande nectarifere rosietice; inflorescenta umbela; florile albe, au 2,5 cm diametru; sepalele au margiinea intreaga; inflorirea protanta; inflorirea aprilie-mai;fruct drupa sferica, cu diametrul pana la 2 cm, de culoare rosie sau galbuie. Ecologie i rspandire Specie mezotrofa, mrezofita, heliosciadofita, sporadic in zona padurilor de stejar-subetajul fagului, paduri, margini de padure. Organe utilizate Produsul utilizat in terapeutica fructus. Compoziia chimic Se consuma fructele care contin 0,90 % proteine, 0,36 % lipide , 15,10 % glucide dintre care 6,10 % glucoza, 5,50 % fructoza, 0,22 % zaharoza si 0,36 % pectine. Acizii organici subt reprezentati de: acidul malic 0,94 %, acidul citric 0,01 %, acidul clorogenic 6,10 mg/ 100 g, acidul ferulic 0,30 mg/ 100 g, acidul cafeic 7,00 mg/ 100 g, acidul p-cumaric 7,60 mg/ 100 g si acidul oxalic 7,20 mg/ 100 g (Souci s.a., 1981). Ciresele sunt bogate in acid ascorbic. Astfel, in 100 g fruct a fost determinat un continut de 15,00 mg acid ascorbic, 0,97 mg nicotinamida, 0,27 mg tocoferol, 0,19 mg acid pantotenic, 0,06 mg piridoxina, 0,04 mg riboflavina, 0,03 mg tiamina, precum si cantitati mici de biotina si acid folic. Continutul in substante minerale este relativ scazut: 0,49 %. In 100 g tesut s-au detrminat 229 mg potasiu, 20, 0 mg fosfor, 17 mg calciu, 11 mg magneziu, 3,0 mg flor, 2,7 mg sodiu si 0,15 mg zinc. Continutul de antociani din fructe a variat intre 82 si 297 mg/ 100 g in cazul soiurilor cu culoare inchisa si intre 2 si 41 mg/ 100 se caracterizeaza prin prezenta in fructele a 11 soiuri si hibrizi un g la cele cu culoarea deschisa. Toate soiurile

cu culoarea inchisa au continut cantitati mai mari de cianidin-3-rutinozid si cianidin-3-glucozid si mai mici de pelargonidin-3-rutinozid. (Gao si Mazza, 1995). In scop medicinal se utilizeaza pedunculul fructelor pentru continutul lor in substante flavonoide. Principalii componenti din pedunculi sunt: taninuri, catechine, saponine, proantocianidoli si substante minerale (saruri de potasiu). Flavonele sunt reprezentate de quercetol, genisteina, dihidrovogonina si naringenol. Aciune terapeutic Extractele din cozi de cirese au actiune diuetica si astringenta. Importana Medicinala, melifera, alimentara, producatoare de lemn Utilizare Se utilizeaza pentru tratarea cistitei, nefritei, retentiei urinare, artritei si gutei. Alte utilizari: Fructele se folosesc in alimentatie, in stare proaspata sau prelucrata (dulceata, compot, visinata, lichior). In industrie, fructele sunt folosite in vederea prepararii de dulceata, compot, sirop; semintele sunt folosite in industria chimica; lemnul se foloseste in industria mobilei. Medicina, umana, populara recomanda fructele proaspete pentru tratarea obezitatii, artritei, afectiunilor renale, aterosclerozei, litiazei biliare, iar consumul zilnic de 2-3 cani de suc trateaza hepatita; pedunculii (coditele fructelor) sub forma de decoct trateaza cistitele, pielitele, pielonefritele si diareea. In medicina veterinara se folosesc coditele fructelor sub forma de decoct, pentru tratarea cistitelor, pielitelor, pielonefritelor si diareei. In cosmetica, fructele proaspete zdrobite se folosesc pentru masti faciale, redand elasticitatea pielii. Pentru apicultura reprezinta o specie melifera.

Cultivare Mod de cultivare: Prin seminte Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Coditele fructelor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CERASUS VULGARIS Miller Denumire popular: Visin Sinonime tiinifice: Prunus cerasus L. Alte denumiri populare: Antep, Cires amar, Cires salbatic, Disin, Ghisin, Gisen, Gisnar, Jisin, Visan, Visan, Visinar, Visine, Zisinar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore sau arbust mai mare; ritidomul se exfoliaza in fasii circulare; coroana sferica; frunzele alterne, de 6-8 cm, ovate pana la eliptic-obovate, glabre, verzi inchis, } coriacee, fin serate;petiolii cu 1-2 glande nectarifere extraflorale; inflorescenta umbela, ce prezinta la baza 1-3 frunze provenite din acelasi mugure, florile sunt albe de cca 2,1 cm in diametru, sepalele au marginea glandulos-serata; inflorirea aprilie-mai; fruct drupa, de cca 1 cm in diametru, globuloase, rosii, cu gust acid. Ecologie i rspandire Cultivat fructifer si subspontan. Organe utilizate Fructele se utilizeaza in alimentatie iar pedicelii fructelor se folosesc in scop tinctorial. Compoziia chimic Fructele contin: 0,90 % proteine, 0,50 % lipide si 13,00 % glucide din care 0,25 % zaharoza si 8,43 % glucoza si fructoza. Principalii acizi determinati in fructele acestei specii sunt: acidul malic (1,80 %), acidul oxalic

(4,7 mg/ 100 g), acidul clorogenic (16,3 mg/ 100 g), acidul p-cumaric (13,6 mg/ 100 g), acidul cafeic (0,90 mg/ 100 g) si acidul ferulic (0,20 mg/ 100 g). Continutul in vitamine al visinelor, exprimat la 100 g fructe, variaza astfel: 12,00 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,40 mg/ 100 g nicotinamida, 0,06 mg/ 100 g riboflavina si 0,05 mg/ 100 g tiamina. Visinele au un continut de substante minerale ce variaza intre 0,50 si 0,60 %. In 100 g tesut s-au detrminat: 114,00 mg potasiu, 21,00 mg/ 100 g clor, 8,00 mg/ 100 g magneziu, 7,00 mg/ 100 g fosfor, 2,00 mg/ 100 g sodiu si 0,60 mg/ 100 g fier. Culoarea visinelor se datoreaza prezentei urmatorilor pigmenti: cianidin -3-glucozid, cianidin 3-rutinozid, cianidin 3-soforozid, cianidin 3-glucozilrutinozid, cianidin 3-xiloil-rutinozid, peonoidin 3-glucozid si peonoidin 3-rutinozid. Aciune terapeutic Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Fructele se consuma proaspete sau prelucrate (dulceata, compot, bauturi racoritoare, bauturi alcoolice, lichior). Valoarea energetica a visinelor este de 252 kJ/ 100 g fruct, dar importanta lor in alimentatie rezulta din continutul mare de acizi, acid ascorbic si substante minerale care le confera o actiune de stimulare a apetitului si digestiei. Fructele sunt folosite in industria alimentara in vederea prepararii de dulceata, compot, sirop; semintele sunt folosite in industria chimica; lemnul se foloseste in tamplarie si strungarie. In medicina, umana, populara se folosesc coditele (pedunculii) fructelor, sub forma de decoct pentru tratarea cistitelor, pielitelor, pielonefritelor, diareei, afectiunilor renale, migrenei, artritei, edemelor si gutei. In medicina veterinara se folosesc coditele fructelor sub forma de decoct, pentru tratarea cistitelor, pielitelor, pielonefritelor si diareei.

In cosmetica, fructele proaspete zdrobite se folosesc pentru masti faciale, redand elasticitatea pielii. Pentru apicultura reprezinta o specie melifera. Pedicelii fructelor se utilizeaza pentru vopsirea lanii. Daca mordarea se face cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsirea cu extractul obtinut din pediceli, lana se coloreaza in bej-roz. Mordarea cu bicromat de potesiu, determina realizarea unei nuante de brun. Cultivare Mod de cultivare: Prin seminte Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Coditele fructelor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CERATONIA SILIQUA L. Denumire popular: Roscoave Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Myrtales Familia: Lythraceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta lemnoasa arborescenta, cu frunzele paripenat compuse, flori hermafrodite si fructul pastaie. Ecologie i rspandire Organe utilizate Produs utilizat in terapeutica fructus. Compoziia chimic Pastaile contin in medie 55 % glucide, reprezentate de amidon, celuloza (3,2 %), hemiceluloza, galactoza, manoza, fructoza, glucoza, maltoza, xiloza, pentozani, pectine, pinitol si primveroza, precum si mucilagii, 10 % proteine, 1,2 % lipide, saponine, substante minerale (2 %) si 1,5 % substante tanoide (catechina, epicatechina, epicatechin galat), lectine (concanavalin A) si substante minerale (2,0 %).

Pigmentii existenti in pastai sunt reprezentati de: quercetina, mircetina, leucoantociani, leucodelfinidin, scaftozid, izoscaftozid si neoscaftozid. Pastaile de Ceratonia siliqua mai contin: acid ferulic, acid benzoic, acid formic, acid capronic, acid izobutiric. Semintele contin: celuloza, hemiceluloza, galactoza, galactomanani, rafinoza, mucilagii, lipide (0,2 1,8 %), proteine 16 63 %), substante minerale (3 %), Aminoacizi: alanina, arginina, acid glutamic, glicina, izoleucina, leucina, histidina, hidroxiprolina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, valina, tirozina. Steroli: campesterol, -sitosterol, stigmasterol -5-avenasterol. Acizi grasi: acid palmitic, acid linoleic, acid linolenic, acid oleic, acid lignoceric, acid stearic. In seminte a mai fost identificata prezenta urmatoarelor substante: gome, salicilati si carubin. Aciune terapeutic Antidiareica. Utilizare Tratamentul simptonatic al diareei la copii; mucilagul extras din endosperm se utilizeaza in trtamentul tulburarilor digestive si trtamentul simptomatic al diareilor usoare. Cultivare Planta necesita o pozitie foarte insorita, sol moderat fertil, bine drenat, tolerand un pH cuprins intre 6,2-8,6. Este foarte toleranta la uscaciune dezvoltandu-se bine chiar in conditii aride, radacinile sale penetrand adanc in sol pentru gasirea apei. Se cultiva frecvent in zonele temperate calde pentru partile sale edibile reprezentate de seminte si pastai. Arborii maturi, in conditii corespunzatoare pot da o recolta de 400 kilograme pastai annual. Se caracterizeaza prin capacitatea de a stabili relatii de simbioza cu anumite bacterii din sol, formarea de noduli la nivelul radacinii si deci

capacitatea de a fixa azotul molecular. Azotul fixat pe aceasta cale este utilizat de respectiva planta sau poate fi folosit de asemenea de alte plante vecine. Inainte de semanat se impune pre-umectarea semintelor in apa incalzita pentru 24 ore, iar daca acestea nu s-au imbibat se procedeaza la o noua umectare. Se seamana in sera in aprilie, iar germinarea ar trebui sa aiba loc in 2 luni. La momentul potrivit manipularii se procedeaza la repicat in vase individuale si plantele se cresc in sera cel putin pentru prima iarna. Plantarea la locul definitiv se face la sfarsit de primavara sau inceput de vara, dupa trecerea pericolului ingheturilor tarzii. Se asigura protectie fata de temperaturile joase pentru cateva ierni. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CHELIDONIUM MAJUS L. Denumire popular: Rostopaca Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Negelarita, Ai de padure, Alndurise, Buruiana de cele sfinte, Buieti de pesngine galbena, Buruiana de negei, Buruiana de pecingine, Buruiana de tatarca, Buruiene sfinte, Calce mare, Chica maramgie, Crucea voinicului, Galbanare, Galbinele, Godie, Harmiaiu, Hilindunea, Iarba de negi, Iarba rndunelei, Iarba rndunicii, Laptiuga, Mac salbatic, Maselarita, Negeloasa, Oiasca, Paparuna, Plescanita, Pleoscarita, Rastopasca, Rastopasta, Rastipastie, Rastopastie, Rastupeasca, Rostopachie, Rostopalnita, Rostopast, Rostopasta, Rostopaste mica, Rostopastica, Rostopol, Rostopate, Rostopatie, Rostopatita, Rostopeasca, Rotopasca, Salatea, Scalce mare, Scalci mici, Scnteita, Schnteita galbena, Scnteiuta galbena, Tatarcele Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Papaveraceae Subfamilia: Caractere morfologice

Planta erbacee perena, cu rizom de culoare bruninchis; tulpina inalta de 50-100cm contine, ca si restul partilor plantei, latex galben portocaliu; frunzele alterne, imparipenat-compuse au segmentele inegal lobat crenate, cele inferioare petiolate, cele superioare sesile, toate pe dos suriu-verzi; flori actinomorfe, pe tipul patru, cu petale galbene, grupate in inflorescente umbeliforme; inflorire in mai-septembrie; fruct capsula silicviforma cu seminte ovoide, negre, lucitoare. Ecologie i rspandire Specie euriterma, nitrofila, mezofila, heliosciadofila, intalnita frecvent din zona stepei pana in subetajul fagului in locuri umbroase, prin tufisuri, locuri ruderale din jurul asezarilor omenesti, ruini, ziduri, garduri. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizezaza partea aeriana inflorita (Chelidonii herba), iar in scop tinctorial radacinile sau frunzele proaspete. Compoziia chimic Plantele contin: 3-4 % alcaloizi totali in organele subterane; 0,35 - 1,30 % in herba si 1,5% in pericarpul fructelor (ca saruri ale acidului chelidonic). Alcaloizii dominanti sunt cei benzofenentridinici: chelidonina (baza tertiara), cheleritrina si sanguinarina (baze cuaternare de culoare rosie); alti alcaloizi benzofenantridinici monomeri (homochelidonina, oxichelidonina, metoxichelidonina, hidroxichelidonina, oxisanguinarina) sau dimeri (chelidimerina - numai in radacinile plantelor care cresc in America), alcaloizi de tip protoberberinic (berberina de culoare galbena, coptizina, tetrahidrocoptizina, stilopina); protopine (protopina, -, - allocriptopina); aporfine (magnoflorina - numai in radacina); sparteina in mici cantitati in herba; esteri ai acidului hidroxicinamic, hidroxiacizi (malic, treonic, gliceric), 1 - 4 %

acid chelidonic, saponozide, carotenoide, substante rezinoase, ulei volatil (in urme), flavonozide, taninuri, acid nicotinic, nicotinamida. Latexul contine enzime proteolitice, substante rezinoase si alcaloizi de culoare galbena, portocalie sau rosie. Rizomul si radacinile (Chelidonii radix/rhizoma) contin 2,4 3,4 % alcaloizi, dintre care se evidentiaza chelidonina (1,2 %) si cheleritrina (1,0 %). Detalii... Aciune terapeutic Spasmolitica asupra musculaturii netede a veziculei biliare analoaga papaverinei (chelidonina), colecistochinetica (chelidonina, berberina, coptizina), lipotropa (hipolipemianta,hipocolesterolemianta), analgezica (chelidonina), hepatoprotectoare, antivirala si antibacteriana (berberina). Importana Medicinala, toxica Utilizare In afectiuni hepato-biliare (convalescenta dupa hepatita acuta, hepatita cronica, diskinezii biliare, colici biliare, hipotonie si atonie veziculara); traditional sucul proaspat se foloseste la extirparea negilor, iar in medicina chineza Chelidonium majus se foloseste in tratamentul diferitelor forme de cancer. Alte utilizari: Medicina umana (populara): latex in tratamentul negilor, a pecingenei?, bubelor dulci?, pentru oblojeli la umfaturi sau in scaldatori impotriva durerilor de picioare; planta fiarta, cataplasma pentru umflaturi sau in tratarea albetii? la ochi; tulpini florifere fierte sau plamadite in rachiu, luate in tratamentul galbinarii?; ceaiul dat in boli de rinichi, ficat; impreuna cu alte plante - contra tusei; decoct cei

bolnavi de friguri?; se mai folosea contra muscaturilor de sarpe, insecte sau se punea in apa pentru spalat pe cap. Medicina veterinara (populara ): planta pisata se administra vacilor cu lapte pentru a se obtine lapte bun si unt galben sau cand acestea sangerau, precum si porcilor bolnavi. Pigmentii hidrosolubili sunt utilizati in scop tinctorial, obtinandu-se nuantele: galben, galben bruniu si kaki inchis. Extractele obtinute din radacini, coloreaza lana mordata cu solutie de sulfat de aluminiu si fier in galben. Cuoarea galben brunie se obtine in cazul lanii mordate cu bicromat de potasiu. Extractele obtinute din tulpini vopsesc lana in culoarea brun-inchis, daca aceasta a fost mordata cu bicromat de potasiu (Chirila s.a., 1999). Toxicitate alcaloizii din planta au, in general, o actiune narcotica si spasmolitica. Cultivare Este o specie perena cu o viata scurta, cu o mare plasticitate ecologica. Se poate autoinmulti prin seminte si poate deveni foarte usor o buruiana, asa incat odata stabilizata planta este foarte dificil de eradicat. Procesul de germinare are loc la temperatura de 4-6oC si cresterea vegetativa se realizeazala temperaturi moderate, in conditii de umiditate suficienta, lumina difuza si soluri mai usoare. Se seamana in situ din februarie, pana in mai sau din august, pana in noiembrie. Germinarea dureaza 1-12 luni. Se poate aplica si divizarea in martie, dar pentru ca planta "sangereaza" mult aceasta tehnica nu este recomndata. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, coasa sau cositori mecanice, in momentul infloririi depline Valorificare CHELIDONII HERBA IARBA DE ROSTOPASCA 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CHENOPODIUM ALBUM L. Denumire popular: Loboda Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Caprita, Laba gstei, Loboda bolunda, Loboda cineasca, Loboda nebuna, Piciorul caprei, Piciorul gstei, Spanac porcesc, Spanac salbatic, Spnac salbatic, Talpa gstei, Trepadatoare, Verze Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta asuala (15 150 cm inaltime) cu tulpina si inflorescentele cenusiu fainoase; frunzele ovat rombice pana la lanceolate, au marginea inegal dintata sinuata sau lobata; inflorirea are loc din iulie pana in octombrie iar fructele achene, raman inchise in invelisul florii. Ecologie i rspandire Specie euriterma, mezofila, nitrofila; foarte comuna in toata tara, intalnita din zona stepei pana in subetajul fagului ca buruiana in culturi (mai ales de prasitoare), la marginea drumurilor pe langa ziduri etc. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele acestei specii contin:7 50 % glucide, 7,6 % celuloza, 16,1 % proteine, 0,8 5,0 % lipide si pigmenti (-caroten). Aminoacizii din frunze sunt reprezentati de: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, leucina, izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirozina si valina. Dintre vitamine s-au determinat: acid ascorbic 0,6 0,9 mg/ 100 g, tiamina 0,67 mg/ 100 g, riboflavina 1,58 mg/ 100 g si niacina 2,5 mg/ 100 g (Duke si Ayensu, 1985). Sterolii sunt reprezentati de: campesterol, sitosterol si stigmasterol. Plantele de loboda contin: acid ascorbic (0,6 0,9 mg/ 100 g), steroli (campesterol), chenpodina

(proteina de rezerva), acizi grasi (acid oleanolic), acid oxalic, monoterpene (ascaridol), alcaloizi de tip piranic (trigonellina). Aminoacizi: arginina, acid aspartic, cistina. Cumarine: scopoletina si furanocumarine: imperatorina. Aciune terapeutic Extractele obtinute din frunze au efect antihelmintic, antireumatic, laxativ si contraceptiv. Importana Medicinala, toxica, tinctoriala Utilizare Se utilizeaza pentru tratarea reumatismului. Medicina umana (populara): recomandata in afectiuni hepatice, renale si ginecologice; semintele au efecte purgative si vomitive. Alimentatie: primavara, plantele tinere erau folosite in diferite preparate culinare. Cultivare Planta poate fi cultivata pe toate tipurile de sol, dar productii ridicate se pot obtine numai pe soluri fertile, bogate in humus, cu un pH de 67,5, usoare sau mijlocii. Da rezultate bune daca se aplica fertilizarea cu ingrasaminte organice. Loboda este o planta rezistenta la frig. Germinara semintelor are loc la 2oC, iar cresterea plantelor se realizeaza bine atat la temperaturi moderate cat si la temperaturi ceva mai ridicate. Manifesta pretentii foarte mici fata de factorul lumina, preferand solurile insorite, cat si semiumbrite, iar in locurile umbrite productia este mai mica. De asemenea, loboda are cerinte reduse fata de umiditate. Se seamnana in situ primavara, iar cele mai multe seminte germineaza in cateva zile dupa semanat. De regula nu este necesar semanatul deoarece aceasta planta este de altfel o buruiana comuna de gradina, care in cele mai multe soluri se autoinsamanteaza. Mod de cultivare: Semanat direct in camp primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, seminte

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CHENOPODIUM AMBROSOIDES L. Denumire popular: Tamaita Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Chenopodioidae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Uleiul volatil extras de Marbot si Real (2003) din plantele provenite din Cuba contine -terpinil acetat (73.9 %) si p-si cimen (4.3 %). Cercetarile efectuate au relevat ca principalele substante au variat in functie de originea plantelor astfel: cele din unele zone au continut in principal limonen si ascaridole; altele ascaridol si pinocarvona sau limonen si transpinocarveol. Tulpinile florifere contin circa 0,7 % ulei volatil, din care ponderea o detine ascaridolul. Aciune terapeutic Extractele din plante au actiune: analgesica, antiasmatica, carminativa si vermifuga. Importana Medicinala, toxica, tinctoriala Utilizare Uleiul volatil extras din tulpinile florifere are efect vermifug. Decoctul din frunze este folosit in tatarea afectiunilor gastrointestinale si a hemoroizilor. Precauii i reacii adverse Utilizarea se face cu precautii, evitandu-se folosirea de catre femeile gravide. Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp primavara sau rasadirea rasadului in luna mai-iunie obtinut in spatii protejate Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CHIMAPHILLA UMBELLATA (L.) Barton Denumire popular: Verdeata iernii Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Rosidae Subclasa: Ordinul: Ericales Familia: Pyrolaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, inalta pana la 25 cm, cu rizomi albi, repenti si tulpini erecte, muchiate. Frunze sempervirescente, ingramadite pe lujerii anuali, pe fata verzi inchis, pe dos palid verzi, ovat-spatulate pana la aproape liniare, contrase cuneiform intrun petiol lung. Axa florifera terminala sau laterala lunga, nebracteata, cu 2-7 flori dispuse in umbela sau in racem umbeliform. Flori larg campanulate, nutante, petale lat ovate, concave, roz. Fruct capsula erect stipelata, cu 5 brazde adanci. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Rara din etajul gorunului pana in cel al fagului, in paduri, pe soluri nisipoase; specie oligotrofa, xeromezofita-mezofita slab catre moderat acidofila, helio-sciadofila. Organe utilizate Produsul vegetal utilizat in terapeutica folium. Compoziia chimic Principalii componenti identificati in organele aeriene ale acestei plante sunt: hexozele, amidonul, taninurile (4 %), pigmentii (kampferol, hiperozid), gomele, rezinele, sterolii (sitosterol, taraxasterol), naftochinonele (2,7-dimetil-1,4-naftochinona, chimaphilin), hidrocarburile (nonacozan,

hentriacontan), terpene pentaciclice (-amirina, acid ursolic), hidrochinone glicozidate (izohomoarbutina, homoarbutina), glucozizi ai flavonolilor (avicularina, hiperina), metilsalicilat. Arbutina, unul din compusii activi din aceasta specie, este hidrolizata la hidrochinona care este un antiseptic pentru caile urinare. Aciune terapeutic Antiseptic urinara, antimicrobiana. Importana Medicinala, alimentara, aromatica Utilizare Cistite cronice, infectii urinare, afectiuni reumatismale, homeopatie (inflamatii cronice ale cailor urinare, prostata). Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasadului obtinut primavara in vase individuale si transplantarea peste un an la locul definitiv Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CICER ARIETINUM L. Denumire popular: Naut Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bob naut, Dungatea, Nahut, Nohot, Nohut, Nout, Teatire Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta, profunda; tulpina de 20-50 cm inaltime, erecta, ramificata, acoperita de perisori; frunze petiolate, imparipenat compuse, cu 3-8 perechi de foliole, eliptice, acuminat serate; flori solitare purpurii, rozpurpurii, albastre-violet, galbene, verzui, albe; inflorire iunie-iulie; fruct pastaie scurta, cu 1-3 seminte piriforme. Ecologie i rspandire

Cultivata alimentara. Organe utilizate Semintele Compoziia chimic Prezinta importanta semintele acestei plante, care contin: 11,0 % apa, 19,8 % proteine, 3,40 % lipide si 59,0 % glucide. In 100 g seminte s-au determinat urmatoarele cantitati de aminoacizi: 1,48 % arginina, 1,46 % leucina, 1,37 % lizina, 1,14 % izoleucina, 0,98 % valina, 0,96 % fenilalanina, 0,70 % treonina, 0,66 % tirozina, 0,53 % histidina, 0,28 % cistina si 0,26 % metionina. Dintre vitamine, cea mai mare cantitate s-a determinat in cazul acidului ascorbic: 4,0 mg/ 100 g seminte. S-au mai determinat urmatoarele vitamine: nicotinamida 1,6 mg/ 100 g, tiamina 0,48 mg/ 100 g si riboflavina 0,18 mg/ 100 g. Semintele de naut au avut urmatorul continut de aminoacizi: 1,48 % arginina, 1,46 % leucina, 1,37 % lizina, 1,14 % izoleucina, 0,98 % valina, 0,96 % fenilalanina, 0,70 % treonina, 0,66 % tirozina, 0,53 % histidina, 0,28 % cistina, 0,26 % metionina si 0,16 % triptofan. Continutul in substante minerale din semintele de naut variaza intre 2,25 si 3,00 %. Dintre elementele minerale ponderea o detine potasiul (580 mg/ 100 g), urmat de fosfor (428 mg/ 100 g), calciu (110 mg/ 100g), clor (80 mg/ 100 g), sodiu (27 mg/ 100 g) si fier (7,2 mg/ 100 g). Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare In medicina, umana, populara, semintele sub forma de decoct se folosesc in tratarea bolilor aparatului urinar, astenii, paraziti intestinali iar sub forma de tratament de uz extern, pentru atenuarea racelilor si nevralgiilor. In alimentatie, semintele verzi se folosesc ca legume, semintele mature pot fi fierte, prajite pentru obtinerea surogatului de cafea. In zootehnie, semintele se folosesc in hrana cabalinelor, bovinelor si porcinelor. Cultivare

Nautul necesita pozitii puternic insorite, prefera solul fertil, usor, bine drenat, tolerand un pH cuprins intre 5,5-8,6. Odata planta stabilizata tolereaza uscaciunea. Manifesta rezistenta fata de temperaturile joase negative de pana la -25oC daca este acoperit cu zapada, fapt ce sugereaza ca semanatul se poate realiza din toamna, mai ales in cazul soiurilor mai rezistente. Se cultiva in zonele temperate calde si zonele tropicale pentru semintele sale edibile. Manifesta relatii de simbioza cu anumite bacterii din sol, care concura la formarea nodulilor la nivelul sistemului radicular si se permite fixarea biologica a azotului molecular. Din acest motiv, la finalul sezonului de vegetatie se recomanda doar eliminarea partilor aeriene ale plantei si lasarea in sol a radacinilor pentru imbogatirea solului in azot. Se seamana in situ in aprilie/mai. Nautul poate germina la temperaturi mai joase comparativ cu fasolea, ceea ce ar face posibil primavara de vreme. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, cu secera, coasa sau combina, in iulieaugust Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CICHORIUM ENDIVIA L. Denumire popular: Cicoare de gradina Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cicoare, Andiva, Andivie, Cicoare de iarna, Cicorie, Endivie alba, Salata, Salata de endivie, Ticorie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala-bisanuala; radacina pivotanta; tulpina de 30-60 cm, ramificata; inflorirea iulie-

septembrie, flori albastre; fruct achena. Frunzele legate ca papusi se musuroiesc pentru a se inalbi si se utilizeaza in alimentatie. Ecologie i rspandire Cultivata ca leguma. Organe utilizate Compoziia chimic Valoarea medie a principalilor componenti chimici determinati in aceasta planta sunt: 94,0 % apa, 2,4 % glucide, 1,0 % proteine, 0,1 % lipide, 0,10 mg/ 100 g -caroten si 2,2 % fibre. Continutul de vitamine din 100 g parte comestibila este urmatorul: 5,0 mg acid ascorbic, 0,42 mg acid pantotenic, 0,26 mg nicotinamida, 0,10 mg tocoferoli, 0,09 mg tiamina, 0,05 mg riboflavina, 0,05 mg acid folic si 0,03 mg piridoxina. Continutul de substante minerale din 100 g andive variaza astfel: 205 mg potasiu, 71 mg clor, 25 mg fosfor, 20 mg calciu, 10 mg magneziu, 4 mg sodiu, 0,20 mg fier, 0,20 mg mangan, 0,15 mg zinc, 0,05 mg cupru si 0,01 mg seleniu. Importana Alimentara Utilizare Valoarea energetica a andivelor este foarte mica (63 kJ/ 100 g) ceea ce determina utilizarea acesteia in alimentatia persoanelor obeze. Se foloseste pentru obtinerea de surogat de cafea Cultivare Planta necesita soluri fertile, bogate in humus, bine fertilizate cu gunoi de grajd la cultura premergatoare. Prefera pozitiile insorite si adapostite, soluri cu textura mijlocie sau usoara, profunde si cu reactie neutra. Nu suporta solurile acide si nici pe cele alcaline. Andiva este o planta a climatului temperat, cu veri potrivit de calde si umede. Germinarea semintelor incepe la 5oC, dar se realizeaza incet. Fata de factorul umiditate are pretentii mari in perioada germinarii semintelor si la inceputul vegetatiei. Cele mai bune rezultate se obtin pe vreme racoroasa si umeda. Excesul de umiditate poate determina scaderea productiei si putrezirea radacinilor, iar in cazul secetei, productia scade de asemenea si

frunzele devin mai putin fragede si mai amare. Este o planta de zi lunga, cu pretentii fata de lumina mai ales la inceputul vegetatiei, cand lipsa luminii determina incetinirea cresterii plantelor. Se cultiva prin semanat direct in camp, in perioada sfarsit de aprilie, inceput de mai, pentru productii in timpul verii si 15-30 iulie pentru consum in timpul toamnei si iernii. Se folosesc 3 kg seminte pentru un hectar, in amestec cu seminte de planta indicator (salata 100-150 g/ha). O alta modalitate este cultura prin rasad, iar producerea rasadurilor se efectueaza in functie de momentul plantarii, avand in vedere necesitatea prezentei a 5-6 frunze adevarate. Prin urmare, semanatul se realizeaza in perioada 1-13 martie pentru plantat in perioada 20 aprilie- 15 mai, respectiv 1-10 august, pentru plantat in perioada 1-15 septembrie. Recoltare Valorificare CICHORII HERBA - IARBA DE CICOARE SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CICHORIUM INTYBUS L. Denumire popular: Cicoare albastra Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cicoara, Cicoare de cmp, Cicoara de vara, Cicoare salbatica, cicorie amara, Cocita, Dorulet, Dudau, Floarea secerei, ncingatoare, Mestica, Scai voinicesc; Scaiuset de casa, Sporis Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; radacina pivotanta, groasa ce se continua cu un rizom scurt, lignificat; Tulpina ramificata de 40-100 cm inaltime, cu latex, frunzele

bazale petiolate, oblanceolate, runcinate, aspru paroase pe fata inferioara, formeaza o rozeta, frunzele superioare sesile, cu margine dintata; antodii sesile sau scurt pedunculate, grupate axilar cate 2-3; hipsofilele involucrale biseriale; florile sunt ligulate, albastre; inflorirea iulieseptembrie; fruct achena muchiata, de 2-3 mm lugime, cu papus scurt format din numerosi solzi. Ecologie i rspandire Specie eurifita, frecventa in zona de stepasubetajul fagului, pajisti, locuri ruderale si cultivate. Detalii... Organe utilizate Produse utilizate in terapeutica radix et herba. Compoziia chimic Principalii componenti sunt reprezentati de: principii amare (lactucopicrina, lactucina in intreaga planta) acid cicoric (in frunze), flavonozide (glicozide ale apigenolului, luteolului si cvercetolului in partea supraterestra);15 - 60% inulina (in radacini), taraxasteroli, steroli, compusi triterpenici, cumarine (cicorina). Frunzele etiolate care alcatuiesc formatiunea denumita papusa, contin 1,30 % proteine, 0,18 % lipide si 2,27 % glucide. Continutul in vitamine exprimat la 100 g produs edibil variaza astfel: 10,2 mg acid ascorbic, 0,24 mg nicotinamida, 0,05 mg tiamina si 0,03 mg riboflavina. Aminoacizii determinati in 100 g produs edibil au variat astfel: 42 mg lizina, 33 mg tirozina, 20 mg histidina, 20 mg triptofanul, 13 mg metionina si 5 mg cistina. Substantele minerale au reprezentat 1,0 %. Elementele minerale raportate la 100 g tesut edibil au variat astfel: 129 mg potasiu, 26,0 mg fosforul, 25,6 mg calciul, 25,0 mg clorul, 12,9 mg magneziul, 4,4 mg sodiul, 0,3 mg manganul si 0,2 mg zincul. Frunzele acestei specii au gustul amar datorat prezentei lactucopicrinei si lactucinei. Acestea mai contin acid cicoric, cicorina, compusi triterpenici,

si taraxasterol. Radacinile contin pana la 15 % inulina. Florile au culoarea albastra si contin glicozizi ai delfinidinei. Takeda s.a. (1986) a identificat delfinidin 3,5-di(malonilglucozidul) un antocian acilat cu un acid carboxilic alifatic. Soiurile cu frunze avand culoarea rosie contin si cianidin 3-glucozid si cianidin 3-(6?-malonilglucozid). Din organele aeriene au fost izolate flavone reprezentate de glucozidele apigenolului, luteolului si quercetolului. Aciune terapeutic Stomahica, diuretica, depurativa, colagoga, slab hipoglicemianta, antiaritmica si bacteriostatica (radix). Prin torefiere se obtin dextrine (laxative, diuretice). Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Tulburari digestive (anorexii, balonari, digestie lenta, colecistopatii, meteorism). Este utilizat in alimentatia diabeticilor si ca adjuvant in cura de slabire. Este un excelenz tonic amar pentru ficat si tactul digestiv. Medicina umana, populara - frunzele crude se puneau pe rani si taieturi, floarea pisata era folosita pentru eruptii, decoctul din flori impotriva bolilor de ochi, infuzia din flori impotriva durerilor abdominale, scaderea tensiunii. Cultivare Cicoarea este o planta de climat temperat, cu veri potrivit de calde si umede. Germinarea semintelor incepe la 5oC, dar decurge incet. In cursul perioadei de vegetatie cerintele fata de temperatura sunt diferite in cazul celor doua varietati: cicoarea de gradina creata este mai putin rezistenta la frig, comparativ cu scarola, care poate ramane in camp si peste iarna. Fata de factorul umiditate, cicoarea de gradina are cerinte mari in perioada germinarii semintelor si la inceputul vegetatiei, iar cele mai bune rezultate se obtin pe vreme racaroasa si umeda. Excesul de umiditate din sol determina scaderea

productiei si putrezirea radacinilor. In conditii de seceta productia scade, frunzele devin mai putin fragede si mai marunte. In ceea ce priveste lumina, cicoarea (planta de zi lunga) este mai pretentioasa mai ales la inceputul vegetatiei, cand lipsa de lumina duce la incetinirea cresterii plantelor. Planta necesita soluri fertile, bogate in humus, bine fertilizate cu gunoi de grajd la cultura premergatoare, insorite si adapostite, cu textura mijlocie sau usoara, profunde si cu reactie neutra. Nu suporta solurile acide si nici prea alcaline. Cultura se realizeaza de obicei prin rasad, dar si prin semanat direct in camp (scarola). Producerea rasadurilor se realizeaza in functie de momentul plantarii, respectiv intre 1-13 martie pentru plantat in perioada 20 aprilie- 15 mai si 1-10 august, pentru plantat intre 1-15 septembrie. Semanatul se face in rasadnite calde sau pe straturi reci, folosind 300-350 g samanta la 100-150 m2 rasadnite, sau 200-250 m2 straturi reci, pentru producerea rasadurilor necesare la un hectar de cultura. In cazul semanatului direct in camp (20 aprilie-15 mai pentru productii in timpul verii si 15-30 iulie pentru consum in timpul toamnei si iernii) se folosesc circa 3 kg samanta pe hectar, in amestec cu plante indicator (salata 100-150 g/ha). O lucrare speciala de ingrijire este inalbirea frunzelor, care se face prin legarea lor in zona dinspre varf (pe timp uscat pentru a nu putrezi), cand acestea sunt suficient de dezvoltate, asa ancat dupa 2-3 saptamani sa poata fi date la consum. Recoltarea se realizeaza la 60-65 zile de la semanat sau plantat, prin taierea sub colet, obtinand o productie de 12-15 t/ha. Pentru producerea de samanta, daca se trateaza ca planta anuala, rasadurile se planteaza in camp primavara si in cursul aceluiasi an se obtin si semintele. Daca se trateaza ca planta bienala, toamna tarziu se aleg plante mama corespunzatoare, se pastreaza pana primavara in nisip uscat sau

pamant, iar primavara timpuriu se planteaza in camp, in vederea producerii semintelor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera la inceputul infloririi (iulieaugust) si radacina, cu cazmaua, sau in urma plugului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CICUTA VIROSA L. Denumire popular: Cucuta de apa Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bucinis, Bucinis de apa, Bucinis de balta, Buruiana veninoasa, Cucuta, Cucuta baltilor, Cucuta de balta, Cucuta mica, Fluer, nveninata, Plutnita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Saniculoideae Caractere morfologice Planta erbacee perena, glabra, uneori pruinoasa; baza tulpinii cu aspect de rizom, cu radacini adventive la noduri avand maduva compartimentata la interior; tulpina aeriana inalta pana la 2m, goala la interior (fistuloasa), ramificata in partea superioara, ramurile dispuse aproape opus; frunzele inferioare mari, foarte lung petiolate, de 2-3 ori penat-sectate, cu petioli cilindrici, fistulosi; frunzele superioare scurt-petiolate sau aproape sesile au teaca usor umflata; florile grupate in umbele compuse, lung pedunculate; umbelulele globuloase, alcatuite din flori mici cu petale albe; infloreste in lunile iulie septembrie; fructe mici, la baza putin cordate cu dintii caliciului persistenti la varf avand coaste brun-galbui si valecule brunnegricioase. Ecologie i rspandire Specie higrofila-ultrahigrofila, intalnita sporadic din zona stepei pana in etajul boreal pe

marginea apelor lin curgatoare, a mlastinilor, lacurilor. Planta toxica. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Radocinile sunt bogate in compusi acetilenici: cicutoxina, cicutol, cicudiolsi izomerii acestora: falcarindiol, si alte C17 polialkene izomere. Dintre alcaloizi, s-a identificat prezenta urmatorilor: coniina (C8H17N), identificata cu conicina si cicutina, conhidrina (C8H17NO), pseudoconhidrina (C8H17NO), metil-coniina (C9H19N); si etilpiperidina (C7H15N). Aciune terapeutic Importana Foarte toxica Utilizare Extractele din aceasta specie au efecte narcotice si au fost utilizate pentru tratarea cancerului. Toxicitate Intreaga planta este toxica, dar cel mai mare efect s-a constatat in cazul radacinilor si a semintelor. Toxicitatea este determinata de prezenta coniinei si a altor alcaloizi. Simtomele de toxicitate includ: hipersalivare, dureri abdominale, senzatii de arsuri la nivelul mucoaselor, paralizie, bradicardie, puls slab, urinare frecventa si moartea ca urmare a paraliziei respiratiei. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CIRSIUM ARVENSE (L.) Scop. Denumire popular: Palamida Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Asteroideae Caractere morfologice

Este o planta perena cu drajoni; tulpina dreapta inalta de 50-150 cm inaltime; frunzele tulpinale sunt lanceolate, cele inferioare cu petiol scurt, cele mijlocii si superioare sesile, intregi, lobate sau penat-fidate, varful lobilor cu spini; florile unisexuate, violacee, sunt dispuse in antodii pedunculate, iar acestea sunt dispuse in corimb; inflorirea iunie-august; fruct achena, cu papus alb murdar. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita-mezohigrofita; frecventa in zona de stepa-etajul boreal, locuri cultivate si ruderale, raristi de padure. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza in scop tinctorial jumatatea superioara a plantei inflorite. Compoziia chimic Binder si French (1994) au determinat in substantele volatile extrase din radacinile de palamida 24 compusi dintre care 7 au fost poliacetilene cu 13 atomi de carbon, 7 au fost poliacetilene nesaturate cu 15-17 atomi de carbon, iar alte 5 au fost derivati epoxidici din hidrocarburi cu 16 si 17 carboni. Componentul prioritar a fost cis-8,9epoxiheptadeca-1,11,14-triene si 8,9dihidroxiheptadeca-1,11,14-trien. Au mai foat prezente sesquiterpenele -humulene and -selinene. In radacini si organele aeriene a fost determinata prezenta alcaloidului cnicina. Aciune terapeutic Extractele obtinute din radacini au actiune tonica, diuretic, astringenta si hepatica. Importana Melifera Utilizare Medicina umana, populara - uz intern - radacina se foloseste contra amigdalitei si in amestec cu alte plante contra reumatismului. Alte utilizari: Extractele din plantele proaspete sunt folosite pentru vopsirea lanii in nuante de galben, kaki si gri. Culoarea galben-verzui se obtine cand lana este mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu si

colorata cu extractul obtinut din plante proaspete aflate la inceputul paerioadei de inflorire. Precauii i reacii adverse Extractele din frunze pot cauza iritatii si inflamatii iar alcaloidul cnicina este emetic si emenagog. Cultivare Palamida este o buruiana care se raspandeste liber gratie sistemului sau radicular extrem de agresiv. Reuseste in cele mai ordinare soluri de gradina, in pozitii insorite. Se seamana in situ primavara de vreme sau toamna. Germinarea dureaza de obicei 2-8 saptamani la temperatura de 20oC. Este o buruiana daunatoare pe care nu multi oameni o vor in gradina lor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, frunze, primavara-sfarsitul verii Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CITRULLUS LANATUS (Thunb.) Matsumura et Nakai Denumire popular: Pepene verde Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Harbuz, Lubenita, Arbuj, Bosar, Bostan, Curcubete, Di, Dic, Duleti, Himanic, Lebinita, Luba, Lubenita verde, Siarchin, Tigva de tina, Tragula, Zamos Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dilleniidae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina profunda (1-2 m adancime); tulpina taratoare, ramificata, cu carcei ramificati; frunzele penat-sectate; florile galben pal; inflorirea iulie-august; fruct peponida, de peste 20 cm diametrul, pulpa (tesutul placentar) zemoasa. Ecologie i rspandire Termofila; cultivata. Organe utilizate

Compoziia chimic Fructele de pepene verde au un continut mai mare de apa (92 94 %) si un continut redus de glucide (3,0 6,9 %), 0,20 % lipide si 0,5 0,8 % proteine, ceea ce a determinat ca valoarea energetica a acestor fructe sa fie relativ scazuta (101,6 kJ/ 100 g). Fructele au de asemenea un continut mare de pectine. Principalii aminoacizi liberi determinati in pepeni au fost: acidul aspartic, acidul glutamic si amida asparagina. Continutul in acizi grasi din lipidele extrase din seminte, variaza astfel: 62,82 % acid linoleic, 15,64 % acid oleic, 11,28 % acid stearic si 10,26 % acid palmitic. Dintre acizii organici a fost identificata prezenta acidului malic si citric, iar dintre acizii fanolici a acidului p-cumaric, acidului cafeic si a acidului ferulic. Continutul de vitamine din 100 g fruct variaza in urmatoarele limite: 0,05 mg tiamina, 0,05 mg riboflavina, 0,15 mg nicotinamida si 6,0 mg acid ascorbic. Continutul de substante minerale a variat intre 0,30 si 0,52 %. In 100 g fruct, au fost determinate urmatoarele cantitati de elemente minerale: 0,5 mg sodiu, 158 mg potasiu, 2,9 mg magneziu, 10 mg calciu, 0,10 mg mangan, 0,40 mg fier, 0,07 mg cupru, 11,0 mg fosfor, 8,0 mg clor. Thomes si Jahnson (1965) au analizat pigmentii din 9 soiuri de pepene verde, constatand existenta urmatoarelor cantitati intr-un kg substanta proaspata: 12,5 52,4 mg licopen, 0,8 2,9 mg fitofluen, 0,4 6,0 mg -caroten, 0 2,2 mg caroten si 0 07 mg -caroten. Semintele contin 30 40 % lipide si 30 % proteine. Aciune terapeutic Fructele au efect cardiac, diuretic, febrifug, purgativ, tonic si vermifug. Semintele au efect diuretic si tonic. Importana Melifera, alimentara Utilizare

Gustul si aroma deosebita, cat si valoarea energetica scazuta, au determinat ca aceste fructe sa fie preferate pentru consumul din perioada de vara Alimentatie - fructele se consuma proaspete sau murate; Industrie - sucul se foloseste la prepararea hidromelului; Medicina umana, populara - uz intern - fructele si semintele au actiune diuretica si depurativa, actioneaza in tratarea afectiunilor renale si vezicale; uz extern - actiune antiinflamatoare si favorizeaza vindecarea arsurilor; Apicultura - specie melifera. Cultivare Pepenele verde este o planta cu pretentii foarte mari fata de caldura (termofila). Semintele germineaza la temperaturi minime de 14-160 C in 21 zile, iar la cele optime de 25-30oC in 5-6 zile. Temperatura optima in cursul vegetatiei este de 25-30oC. Este sensibil la curentii de aer si de aceea culturile se infiinteaza intre perdele de plante cu port inalt. Are pretentii foarte mari fata de lumina, necesitand 1500 ore de stralucire a soarelui. De asemenea, necesita multa apa, dar sistemul radicular fiind puternic dezvoltat se asigura nevoile de apa pe parcursul fazelor de vegetatie. In privinta elementelor minerale, acestea trebuie asigurate in cantitati corespunzatoare. Excesul de azot are efecte negative asupra formarii si maturarii fructelor, iar potasiul si fosforul influenteaza favorabil fructificarea si calitatea fructelor. Solurile preferate sunt cele cu structura nisipoasa sau nisipo-lutoasa, care se incalzesc repede. Se cultiva prin semanat direct in camp, in perioada 25 aprilie- 10 mai, folosind 4-5 kg seminte. De asemenea, pentru obtinerea unor productii timpurii se recurge la producerea rasadurilor in spatii cu dubla protejare sau in rasadnite calde. Se aplica lucrari de ingrijire specifice, iar recoltarea

se realizeaza atunci cand fructele au ajuns la maturitatea fiziologica deplina, deoarece nu are loc postmaturarea. Se obtine o productie de 25 40 t/ha. Pentru producerea semintelor tehnologia este asemanatoare culturii din camp, dar se impune respectarea spatiului de izolare de 2000 m; semanatul se efectueaza in perioada 1-15 mai; pe planta se lasa doar 4-5 fructe si se procedeaza la purificarea culturii in faza de formare a primelor fructe si la maturitatea deplina a acestora. Fructele se recolteaza la maturitatea fiziologica deplina, iar productia de seminte este de 150-200 kg/ha. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CLAVICEPS PURPUREA (Fr.) Tul. Denumire popular: Cornul secarei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Clasa: Subclasa: Ordinul: Familia: Clavicipitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o ciuperca care paraziteata mai ales secara, dar si numeroase alte plante. Spicele de secara atacate prezinta scleroti negrii, putin curbati, care reprezinta organele de rezistenta ale ciupercii. Ecologie i rspandire Organe utilizate Produs vegetal utilizat in terapeutica ergotii Secale cornutum. Compoziia chimic Sclerotii contin: 0,2-1% alcaloizi indolici (clavinici si lizergici), pigmenti antrachinonici (endocrocina, clavorubina) si xantonici (ergoflavina, ergocristina, acid secalonic), 25-35% lipide (gliceride ale acidului ricinoleic), steroli

(ergosterol, sigmasterol, fungisterol), amine (metilamina, trimetilamina, etilamina, n-propilamina, izopropilamina, izobutilamina, izoamilamina, nhexilamina, -fenil-amina, colina, acetilcolina, tiramina, histamina, putresceina, cadaverina, agmantina), aminoacizi (acid aspartic, acid glutamic, fenilalanina, asparagina, histidina, tiohistidina, acid aminobutiric, acid -aminobutiric, leucina, serina, glicina, treonina, alanina, prolina, valina, lisina, arginina, tirosina), betaine (ergotioneina, betaina), glucide si saruri minerale (fosfati acizi de sodiu, potasiu, calciu, magneziu etc). Alcaloizii clavinici (agroclavina, elimoclavina, setoclavina, lizergina, peniclavina, festuclavina, canoclavinele I si II) au valoare terapeutica limitata (s-au semnalat doar proprietati antimicrobiene), in schimb au rol biosintetic. Alcaloizii lisergici aunt amine substituite ale acidului l-lizergic (activi terapeutic) sau ale acidului d-izolizergic (inactivi). Alcaloizii lizergici sunt de doua tipuri: alcaloizi alcanolaminici sau amide simple ale acidului lizergic (cea mai reprezentativa este ergometrina denumita si ergobasina sau ergonovina), sunt solubili in apa si reprezinta 20% din totalul alcaloidic si alcaloizi peptidici, insolubili in apa. Prin hidroliza alcaloizii peptidici elibereaza acid lizergic sau izolizergic, prolina, amoniac, un -cetoacid specific fiecarei grupe (acid piruvic, acid dimetilpiruvic sau acid -cetobutiric) si un aminoacid, specific fiecarei perechi de alcaloizi care se repeta periodic in fiecare grupa (poate fi fenilalanina, leucina / izoleucina, valina). In functie de cetoacidul eliberat, alcaloizii peptidici se clasifica in 3 grupe: grupa ergotaminei, unde cetoacidul este acidul piruvic si care cuprinde perechile ergotamina ergotaminina, -ergosina--ergosinina, ergovalinaergovalinina;

grupa ergoxinei, care elibereaza acid dimetilpiruvic si are perechile ergostinaergostinina, - ergoptina--ergoptinina, ergoninaergoninina, ergobutina-ergobutinina; grupa ergotoxinei, generatoare de acid -cetobutiric, este alcatuita din perechile de alcaloizi ergocristinaergocristinina, - ergocriptina -ergocriptinina, ergocriptina - -ergocriptinina, ergocorninaergocorninina, ergobutirina - ergobutinina. Aciune terapeutic Ocitocica marcanta (prin ergometrina si ergotamina - actiune puternica si de durata), vasoconstrictoare (slaba prin ergometrina; mai intensa pe vasele cerebrale, coronare, periferice si mezenterice - prin ergotamina, deoarece stimuleaza receptorii alfa - adrenergici si serotoninergici, la doze mari) sau alfa- adrenolitica puternica (prin alcaloizii DH- ergotoxinici scad tensiunea arteriala, relaxeaza musculature arteriolara, scad rezistenta vasculara, cresc fluxul sangvin retinian, cerebral, muscular si periferic, activeaza consumul de oxigen in neuroni). Alcaoizii din grupa ergotaminei deprima centrii respirator, vasomotor si termoreglator (efect sedativ central), determina cresterea tensiunii arteriale, bradicardie si scaderea tensiunii intracraniene la cei cu migrena. In asociere cu cafeina, biodisponibilitatea creste pana la 300%. Prin hidrogenare (dihidroergotamina) pierde actiunea ocitocica, dar ramane un stabilizator marcant al tonusului vascular, mai activ pe vene decat pe artere. Se folosesc in terapeutica numai dupa hidrogenare. Importana Toxica, medicinala Utilizare Ergometrina si metilergometrina se utilizeaza in tratamentul menoragiilor, metroragii, hemoragiilor post- partum sau post - avort; ergotamine in crize migrenoase, dureri de cap de natura vasculara; .dihidroergotamina (DH-ergotamina) in

migrene, sindrom ortostatic, distonii neurovegetative, hipotensiune arteriala; dihidroergotoxina (DHergotoxina) in insuficienta circulatorie cerebrala (ameteli, cefalee, scaderea atentiei, pierderi de memorie la varstnici, accidente vasculare cerebrale, sechele dupa accidente cerebrale, retinopatii vasculare, tulburari cohleo vestibulare), tulburari circulatorii periferice (arteriopatii, boala Raynaud, acrocianoza, degeraturi), hipertensiune arteriala. Toxicitate Contraindicaii Ergometrina si metilergometrina nu se folosesc pentru declansarea travaliului (induc contractii neregulate, care nu sunt in sens expulsativ si totodata afecteaza circulatia sangvina a fetusului, fapt ce poate determina cianoza acestuia) si nici in caz de hipertensiune arterial severa; ergotamina si DHergotamina nu se administreaza in boli vasculare obstructive, hipertensiune arteriala, insuficienta coronariana, insuficienta hepatica severa, sarcina, la copii sub 10 ani si nu se asociaza cu antibiotic de tip macrolidic (eritromicina, josamicina, triacetiloleandomicina). Precauii i reacii adverse Tulburari gastro - intestinale (greata, voma, anorexie, tensiune stomacala), SNC (vertij, cefalee) si dermice (eruptii cutanate). Cultivare Cornul secarei prefera terenurile situate in regiunile cu precipitatii anuale de 600- 800 mm, cu umidiztatea aerului de peste 50%, cu primaveri racoroase si cu treceri lente spre vara. Cele mai bune terenuri sunt insa cele usoare, nisipolutoase sau luto- nisipoase, cu rezerve suficiente de humus si calcar. In vederea producerii cornului secarei, secara se seamana toamna odata cu celelalte cereale de toamna. Pentru a se asigura un minimum de 400 plante pe metru patrat, se folosesc la hectar 200 kg samanta, in loc de 100 kg cat este norma obisnuita. Momentul potrivit pentru inoculare (cu apa

in care se gaseste ciuperca Claviceps purpurea) este acela cand secara se afla in faza de burduf. Materialul pentru inoculat este produs de catre laboratoare specializate si este expediat la locul de cultura in flacoane speciale. Reusita inocularii poate fi apreciata dupa 7-10 zile de la data inocularii, iar aparitia pe spicele de secara a unor picaturi vascoase (exudat zaharat) reprezinta cel mai bun indiciu ca inocularea a reusit. Prima recoltare (manuala) a sclerotilor ajunsi la maturitatea deplina se poate incepe la circa o luna de zile de la data inocularii sau dupa 2-3 saptamani de la aparitia exudatului zaharat. Se culeg doar sclerotii tari, bine formati, care se desprind usor din spiculete si care se sparg prin indoire intre degete. A doua recoltare se efectueaza cu 78 zile inainte de seceris si se poate efectua tot cu mana, culegand la acest moment toti sclerotii. Dupa fiecare recoltare, sclerotii se intind imediat pe prelate si se usuca in incaperi bine aerisite. Sclerotii uscati se pastreaza in saci de hartie. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Culegerea in etape a sclerotilor, functie de atingerea maturitatii lor, manual sau cu masina de recoltat scleroti Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CLEMATIS VITALBA L. Denumire popular: Curpen Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Vita alba, Archit, Clocosei, Curmeu, Curpan de padure, Curpanas, Curpen alb, Curpen de padure, Curpenita, Curpin, Curpini albi, Curpini negri, Halaciuga, Luminoasa, Luminos, Napraznic, Napraznica, Vie padureana, Vitisoara Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice

Planta cataratoare, liana, cu tulpina inalta de 610 m si groasa de cca 5 cm avand muchii longitudinale proeminente spre noduri; ramurile tinere pubescente la noduri; ritidomul se exfoliaza in fasii longitudinale; frunzele imparipenat-compuse, dispuse opus au petiolul si rahisul transformate de obicei in carcel persistent si lignificat ce asigura fixarea plantei de suport; flori slab odorante, cu perigon alb sau alb-verzui, hermafrodite, grupate in inflorescente cimoase, terminale sau axilare; inflorirea in iunie-septembrie; fruct multiplu poliachena; achenele cu prelungire paroasa si un rostru indoit. Ecologie i rspandire Specie pioniera, euriterma, mezofila; frecventa din zona stepei pana in etajul fagului prin paduri, tufarisuri, zavoaie, vii, pe garduri. Detalii... Organe utilizate Produsul vegetal utilizat herba. Compoziia chimic Principalii componenti chimici identificati in organele aeriene sunt: acizii fenolici (acid cafeic, acid clorogenic), sterolii (campesterol, -sitosterol, stigmasterol-glicozid), hidrocarburile (nonacosan, triacontan) si alcoolii (alcool cerilic si alcool mircilic). In tesuturile aeriene ale acestei plante a mai fost identificata prezenta pironelor (anemonina, protoanemonina), a compusilor flavonoizi (clematina), compusi alifatici (ginnol), acizi grasi (acid melisic - C30H60O2), saponine triterpenice (vitalbozid) si caulosapogenina. Aciune terapeutic Antiinflamatoare, analgesica, diuretica. Importana Toxica Utilizare Pentru tratarea artritei, iar sucul pentru tratarea durerilor de cap si migrenelor. Alte utilizari: Medicina umana (populara): planta in amestec cu alte specii in bai impotriva bolilor de piele;

decoct folosit pentru spalatul pe cap; impreuna cu frunze de nuc scaldatori pentru copiii slabi; plamadita in rachiu pentru tratarea herniei; flori ceai contratusei. Medicina veterinara (populara ): frunze zdrobite cataplasme pentru ranile provocate de ham, jug. Alimentatie: lujerii tineri - condiment. Industria casnica: ramurile tinere pentru impletituri Toxicitate contine principii vezicante dar nu s-au inregistrat cazuri de otravire. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Planta matura poate fi toxica. Iritant local (la om), tulburari respiratorii, edeme ale fetei, dureri abdominale, scaderea tonusului muscular (la animale). Cultivare Planta prefera solul umed bine drenat. Nu suporta solurile argiloase grele cu un drenaj necorespunzator, dar nici pe cele nisipoase usoare. Nu este propice un pH situat sub 6,0. Rezista la temperaturi situate sub 18oC. Este o planta agatatoare, care poate creste 2 metri pe an si poate usor domina pomii mici sau arbustii. Semanatul se recomanda a se efectua in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Preinmuierea semintelor in apa calda pentru 12 ore si indepartarea invelisului extern, ca si o perioada de stratificare la rece sunt benefice. Germinarea ae loc in 1-9 luni sau mai mult la temperatura de 20oC. Se procedeaza la repicare in vase individuale si crestere in rasadnita rece pentru prima iarna. Plantarea afara se realizeaza la sfarsit de primavara sau vara devreme. Se poate proceda si la butasire in rasadnita, in iulie-august, preluand zona de lemn pe jumatate maturat, situata intre noduri. Fragmentele internodale de lemn moale, catre semi-maturat pot fi puse la inradacinat in sol nisipos in rasadnita, primavara tarziu. Mod de cultivare: Seminte, rasad care se transplanteaza primavara tarziu in camp, diviziune, butasi si altoire Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CLINOPODIUM VULGARE L. Denumire popular: Aparatoare Sinonime tiinifice: Calamintha clinopodium Benth., C. clinopodium Spenn., C. clinopodium Moris., C. vulgaris (L.) Druce, C. vulgaris Fritsch non. Rouy., Melissa clinopodium Bentham, Satureja vulgaris (L.) Fritsch, S. clinopodium Caruel. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, tulpini inalte de 15-80 cm, erecte sau ascendente, simple sau ramificate, de jur imprejur sau cel putin pe 2 fete patent paroase. Frunze ovate sau alungit ovate, fin dintate, rar intregi, cu baza rotunjita. Flori de culoare purpuriuliliachie, rar alba, dispuse in dihazii scurt pedicelate formand verticile dense, globuloase. Tetraachene aproape sferice sau ovoidale, lucioase, castanii. Infloreste VII-IX. Ecologie i rspandire Specie mezofita, frecventa din zona de silvostepa pana in etajul bradului, a margini de padure, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Planta se utilizeaza in scop medicinal si tinctorial. Compoziia chimic In tulpinile acestei specii se gaseste betulin In organele aeriene ale acestei plante au fost identificati 37 componenti volatili, dintre care ponderea a fost detinuta de germacren-D, cariofilen si

-cariofilen oxide. Aciune terapeutic Extractele obtinute din planta au efect asmatic, astringent, cardiotonic, diaforetic si expectorant. Importana Utilizare Frunzele acestei specii sunt comestibile si se pot utiliza pentru prepararea de ceaiuri. Extractele obtinute din frunze au culoarea galbenbrun si pot fi utilizate in scop tinctorial. Cultivare Planta reuseste pe aproape orice sol bine drenat. Se seamana primavara in rasadnita rece. Seintele doar se acopera usor, iar germinara are loc in 2 saptamani la temperatura de 21oC. La momentul potrivit se repica in vase individuale si plantele se cresc in sera. Plantarea afara se efectueaza vara cand plantele sunt suficient crescute, sau la sfarsitul perimaverii, inceputul verii anului urmator. Divizarea tufelor se efectueaza primavara, iar fragmentele mari pot fi plantate direct in pozitiile lor permanente, desi este mai bine sa se treaca fragmentele mai mici in vase si sa se creasca in rasadnita rece pana la momentul unei bune inradacinari. Plantarea afara se efectueaza vara sau primavara urmatoare. De asemenea, se pot pregati butasi din lemn nematurat, in mai sau iunie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CNICUS BENEDICTUS L. Denumire popular: Schinel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarba amara, Scai amar, Sofran salbatic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina inalta de 30-60 cm, simpla sau puternic ramificata de la baza, paienjeniu tomentoasa; frunzele alungit

lanceolate, sesile, cu baza atenuata, cele superioare penat lobate sau fidate, spinos dintate pe margini; antodiul solitar de 4 cm lungime si 3 cm diametrul, acoperit de bractee mari; hipsofilele involucrale externe ovate, terminate intr-un spin scurt iar cele interne terminate intr-un spin lung; flori galbene; inflorirea iunie-august; fruct achena galben brunie, cilindrica, cu 20 de coaste, cu papus biseriat. Ecologie i rspandire Cultivata ca planta medicinala. Organe utilizate Se utilizeaza tulpinile, frunzele si florile uscate la umbra care contin principii amare sesquiterpene de tip germacren. Compoziia chimic Dintre sesquiterpenele de tip germacren au fost identificate: cnicina, artemisifolina si saloniteoenida iar dintre lactone: lignanolida. In compozitia organelor organelor aeriene ale acestei specii s-a determinat prezenta glucidelor, mucilagiilor, taninurilor (8 %), lipidelor, rezinelor, fitosterolilor (-sitosterol, stigmasterol), triterpenelor, acizilor grasi, acizilor rezinici, acizilor fenolici (acid ferulic) si a vitaminelor (acid ascorbic, tiamina, riboflavina). A mai fost identificata prezenta triterpenelor (acid oleanolic, amirenol) si a alcoolului cerilic. Glicozizii lignanilor sunt reprezentati de arctigenina. Tesuturile aeriene ale acestei plante contin urmatorii pigmenti: apigenin-7-glicozid, kampferol-3-glucozid, luteolina, luteolindiglucozid si caroten. Uleiurile volatile (0,3 %) contin: -amirina, citral, cnicina, fencona si p-cimen. Cnicina, lactona sesquiterpenica, reprezinta principiul amar din tesuturile acestei plante. Aciune terapeutic Tonic amara si stomahica (principii amare), carminativa, coleretic - colagoga (O.D.P.-uri, principii amare), antimicrobiana, citotoxica (lactone

sesquiterpenice), antibacteriana (cnicina), antiinflamatoare (cnicina). Importana Medicinala Utilizare Anorexii, digestie lenta (administrare interna), degeraturi, arsuri, ulceratii ale pielii (administrare externa). Alte utilizari: Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele si florile sub forma de pulbere se folosesc pentru tratarea gastritei, constipatiilor cronice, astm, tuse seaca, afectiuni hepatice, ca stimulent al digestiei, diuretic; uz extern - infuzia din flori se foloseste pentru tratarea arsurilor, degeraturilor, ranilor purulente, rani, ulceratii. Medicina veterinara - uz intern - pentru stimularea poftei de mancare. Apicultura:este importanta ca planta melifera. Toxicitate Contraindicaii Persoane alergice la plante din familia Asteraceae. Precauii i reacii adverse Reactii alergice (cnicina, solanitenolida). Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie, extract fluid, tinctura. Conservare Cultivare Planta prefera solurile uscate si cu pozitie insorita. In tara noastra se cultiva in sudul judetelor Prahova si Buzau, precum si in judetele Calarasi si Giurgiu. Se seamana in situ primavara sau toamna devreme, iar germinarea are loc in curs de 2-6 saptamani la o temperatura de 10 oC. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera sau cositori mecanice, la inceputul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COLCHICUM AUTUMNALE L. Denumire popular: Brandusa de toamna Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, cu tulpina subterana bulbotubercul, cu frunzele mari, lanceolate, care apar primavara. Florile violacee, mari, apar toamna. Fructul este o capsula mare ce apare primavara. Ecologie i rspandire Organe utilizate Brandusa este o planta toxica, de la care se utilizeaza in scop medicinal semintele (Colchici semen), mai rar bulbi si flori Compoziia chimic Planta contine alcaloizi: protoalcaloizi tropolonici: colchicina (in toate produsele), colchicozida (in bulbi si seminte), N- desacetilN- formilcolchicina si demeocolcina (in bulbi si flori) Organele aeriene ale acestei specii contin: acid salicilic, acid chelidonic si alcaloizi: 2-acetil2-demetilcolchicina, 2-acetil-3-metilcolchicina, colchifolina, demecolceina, demecolcina, N-acetildemecolcina, O-acetilcolchiceina. Florile de brandusa contine pigmenti flavonici dintre care a fost identificata apigenina. Semintele (Colchici semen) contin mai mult de 20 de alcaloizi al caror concentratie totala variaza intre 0,5 si 1,0 %. Dintre acestia ponderea o detine colchicina (65 %), colchicozidul (30 %) si demecolcina. Organele subterane contin: zaharoza, amidon, lipide, fitosteroli, acid benzoic, acid salicilic, taninuri si alcaloizi. Dintre alcaloizi au fost identificati: colchicina, 2-demetilcolchicina, colchicozida, 2desmetildeacetilcolchicina, demecolcina, tiocolchicozida, 3demetilcolchicina, 3-metilcolchicina, 3-demetil-lumicolchicina, -lumicolchicina -

lumicolchicina, -lumicolchicina, colcamina, colchicen, colchicerina, N-deacetil-N-metilcolchicina, Nformil-N-deacetilcolchicina, Nmetildesacetilcolchicina, O-demetil-Ndeacetilcolchicina. Aciune terapeutic Antimitotica (opreste diviziunea celulelor animale si vegetale in metafaza); antiflogistica (diminua autoliza si imigrarea limfocitelor in procesele inflamatorii), reduce reactia inflamatorie declansata de prezenta cristalelor de acid uric si fagocitoza acestora; scade glicoliza si productia de acid uric; inhiba centrul respirator, stimuleaza centrul vasomotor, potenteaza simpatomimeticele, scade temperatura corpului. Importana Medicinala, toxica Utilizare Aprobate de comisia E: guta, febra mediteraneeana. Traditional: prevenirea tumorilor dermice, condiloame, psoriazis, tendovaginite, necroze vasculare, ciroze, inflamatii ale mucoasei tractului digestiv, astm, edeme (hidropizie), leucemii acute si cronice, reumatism. Datorita toxicitatii plantei, administrarea interna este raraori admisa. Colchicina se foloseste in guta, leucemii. Toxicitate Contraindicaii Inaintea conceptiei si in timpul sarcinii (efect teratogen), insuficienta renala avansata, ateroscleroza. Precauii i reacii adverse Gastralgii, diaree, greturi, voma, uneori hemoragii gastrice si enterale - in doze terapeutice (1-3 mg); nefrotoxicitate (hematurie, oligurie) si hepatotoxicitate, caderea parului, inflamatii ale nervilor periferici (nevrite) si fenomene toxice ale maduvei osoase (leucopenie, trombocitopenie, anemie megaloblastica rareori aplastica) - la adminstrare indelungata. Precautii: Varstnici, cardiaci, bolnavi renal sau digestiv. Dozare Supradozare

La 6 ore de la administrare in doza toxica apar arsuri ale mucoasei bucale, dificultate la deglutitie, sete; dupa 12-14 ore se declanseaza greturi, dureri severe de stomac, voma, diaree, colici biliare, hematurie, scaderea presiunii sangvine si mai tarziu instalarea unei paralizii progresive. Moartea survine prin epuizare, asfixie ori colaps circulator. Doza letala de seminte pentru un adult este de 5 g, iar pentru un copil de 1- 1,5 g, iar cea de colchicina de 7 mg. Tratamentul intoxicatiei acute consta in spalaturi gastrice, administrarea de carbune si purgative saline (sulfat de sodiu sau de magneziu) si tratament simptomatic (antispastic, anticonvulsivant), eventual oxigen pentru respiratie. Forme farmaceutice tablete si preparate transdermice. Conservare Cultivare Planta prefera un sol bine drenat, cu o pozitie insorita, tolereaza umbrirea partiala si pH-ul cuprins intre 4,5-7,5. Rezista la temperaturi scazute de pana la -20oC. Se seamana de preferat imediat ce semintele s-au maturat vara timpuriu intr-un pat nutritiv sau in rasadnita rece. Germinarea poate fi extrem de inceata, poate dura pana la 18 luni la emperatura de 15oC. Este bine de semanat rar, asa incat nu este necesara transplantarea pentru primul an de crestere. Se recomanda aplicarea unui ingrasamant pe parcursul primei veri. Transplantarea se realizeaza in stadiul de dormanta, posibil 2 plante intr-un vas si se cresc in sera sau rasadnita cel putin doi ani. Plantarea in pozitia permanenta se efectueaza cand plantele sunt in stadiul dormind. In vederea atingerii capacitatii de inflorire trebuie sa treaca circa 4-5 ani. Diviziunea bulbilor se poate realiza in iunie/iulie cand frunzele au cazut. Bulbii de dimensiuni mari se pot planta direct in pozitia permanenta, iar cei de dimensiuni mici este de preferat a se plasa in vase si a se mentine in rasadnita rece pentru un

an, inainte de plantare afara. Planta poate fi divizata in fiecare an urmator, daca se doreste o crestere inceata. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, manual, cand capsulele au varful brunificat, inainte de deschidere Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONIUM MACULATUM L. Denumire popular: Cucuta Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bucinis, Angelica, Bolihlava, Busunic, Buznic, Cornuta, Cucuta mare, Dudau, Dudac, Dudae, Dudunis Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala hibernanta pana la bisanuala, cu radacina pivotanta, ramificata; tulpina cilindrica, fin striata, fistuloasa, albastrui-pruinoasa, puternic ramificata, patata cu rosu-bruniu, poate avea inaltimi cuprinse intre 0,5-2,5 m; frunze opuse sau cate 3, 2 - 4 penat-sectate, ultimul segmentul terminat brusc cu un mic ghimpe cartilaginos; umbelele numeroase protejate la baza de un involucru alcatuit din foliole cu marginea membranoasa, usor dintata; foliolele involucelului de asemenaea ingust membranoase pe margine; flori hermafrodite sau poligame, albe; infloreste in lunile iunie iulie; fructul ovoidal brunverzui sau suriu cu coaste principale ondulatcrestate. Planta in intregime are miros respingator, de soareci. Ecologie i rspandire Specie xeromezofila-mezofila, subtermofila, frecventa din zona stepei pana in etajul fagului in locuri ruderale, necultivate, ruini, marginea gradinilor, asezari omenesti, semanaturi. Detalii...

Organe utilizate Prezinta importanta toate organele acestei plante, datorita continutului ridicat de alcaloizi (0,05 3,5 %), cu grad ridicat de toxicitate. Partea utilizata in terapeutica fructe (Conii fructus) Compoziia chimic In plantele de cucuta s-a mai determinat prezenta urmatoarelor substante: glucide (arabinoza, xiloza, pentozani), lignine, acizi (acid cafeic, acid clorogenic, acizi uronici), poliine (falcarinona, falcarindiol), flavone (diosmina), furanocumarine (bergapten, xantotoxina). Alcaloizii se gasesc in concentratie de 1 3 %. Derivatii piperidinei, sunt reprezentati de: coniina, N-metil-coniina, N-acetil-coniina, Nmetilconhidrina, coniceina, conhidrina, pseudoconhidrina, conhidrinona si -coniceina, care este componentul cu cel mai ridicat grad de toxicitate. Toxicitatea acestor alcaloizi se manifesta prin paralizia muschilor respiratori ceea ce determina stop respirator. Aciune terapeutic Antinevralgica. Importana Forte toxica Utilizare In medicina populara: la administrare interna nevralgii, reumatism (muscular si articular), spasme bronhice si pilorice, contractii (crampe) tetanice si epileptice, torticolis ; la administrare externa - tuse, astm, sciatica, nevralgii, dureri lombare; In homeopatie: pareze, calcifieri ale vaselor cerebrale, stari depresive. Din cauza toxicitatii ridicate, produsul nu are aplicatii terapeutice. Alte utilizari: Medicina umana (populara): frunza oblojeli pentru abcese; pisata, in amestec cu otet, untdelemn, faina de grau in legaturi purtate impotriva durerilor de sale; samanta prajita in seu se punea la git pentru tratarea galcilor?; radacini

fierte cu cele de cicoare folosite pentru durerile de picioare; decoctul plantei bai pentru cei cu dureri abdominale sau comprese cu planta calduta; planta pisata legaturi pentru vatamatura? (hernie); cu zeama de la planta fiarta se spala muscatura de sarpe; in amestec cu coada soricelului, curpen alb si crucea-pamantului se folosea in bai pentru tratarea bolilor de piele la copii. Toxicitate Intoxicatiile la om pot surveni in urma confundarii fructelor de cucuta ce cele de Pimpinella anisum L., anason (Apiaceae), a frunzelor cu cele de Petroselinum sativum Hoffm., patrunjel (Apiaceae) sau a consumului unor pasari care s-au hranit cu fructe de cucuta. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Efect teratogen la administrare cronica. Dozare Supradozare Doze toxice: 10 g fructe proaspete sau 30 g frunze proaspete corespunzatoare la 150 mg coniina; Doze letale: corespunzatoare la 500 mg coniina. 5-8 g de frunze pot provoca moartea unui adult. Forme farmaceutice emplaste cu extract de fructe, granule homeopate Conservare Cultivare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, la inceputul fructificarii Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONSOLIDA AJACIS (L.) Schur Denumire popular: Nemtisor de camp Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Surguci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae

Subfamilia: Ranunculoideae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Plantele din aceasta specie se caracterizeaza printr-un continut ridicat de alcaloizi. Tulpinile si frunzele contin: acetildelcosina, trimetilacetil-delcosina, ajacinidina, ajacusina, ajadina si calcatrippina. Semintele contin: ajacina, ajacinina, ajacinoidina, ajaconina (C22H33NO3), consolidina, delcosina (C24H39NO7), delsolina (C25H41NO7), delsolinina si lycococtonina. Florile contin alcaloidul delfina si sunt colorate datorita prezentei pigmentilor: kamferol si quercetina. Aciune terapeutic Importana Utilizare Planta se foloseste pentu tratamente externe in scopul vindecarii ranilor sau pentu tratarea hemoroizilor. Toxicitate Planta este foarte toxica si poate fi folosita numai la recomandarea medicilor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONSOLIDA REGALIS S.F.Gray Denumire popular: Nemtisori Sinonime tiinifice: Delphinium consolida L. Alte denumiri populare: Nemtisori de cmp, Toporasi, Albastrioare, Buruiana de facut copii, Ciocanasi, Ciocanei, Ciocul berzii, Ciocul pasarii, Ciocul babii, Ciocul ciocrliei, Cizma cucului, Crligei, Clontul nagtului, Clontul cocostrcului, Coada rndunicii, Cornul plugului, Creasta cucului, Cunuioare, Doselnica mica, Dosnica, Floare domneasca, Flori domnesti, Gheata catanei, Glceava, Marariul cmpului, Pintenasi, Pintenasi de cmp, Pintene, Pinteni, Somnoroasa, Surguci, Taponisi, Tatnici, Tataneasca, Toporasi de cmp, Toporici, Toporisi, Toporus Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; tulpina inalta de 20-40 (50) cm, erecta, ramificata, paroasa (uneori glabra); frunze alterne, palmat-fidate, cu lacinii inguste, liniare; flori zigomorfe, hermafrodite, grupate in raceme; tepale albastre-violacee, cea superioara transformata intr-un pinten cu lungimea de cca.2 cm; nectarii petaloide, concrescute la baza, adapostesc 8-10 stamine; infloresc in iunieaugust; fruct - folicula glabra, cu seminte aspre pe suprafata datorita unor solzisori proeminenti. Ecologie i rspandire Specie mezoxerofila, termofila-subtermofila, heliofila, buruiana in cereale paroase sau intalnita in locuri ruderale din zona stepei pana in etajul gorunului. Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica partea aeriana inflorita (Calcatrippae herba), florile (Calcatrippae flores) . Partea toxica toata planta, cu exceptia florilor. Compoziia chimic Planta intreaga contine: 0,5 - 1% alcaloizi diterpenici (delfinina, licoctonina, licaconitina, nudicaulina, metilaconitina, elatina, delfelina, delatina, delsemina, eldelidina, elatidina). Florile contin: antocianozide (delfina), flavonozide (heterozide ale kaempferolului si quercetolului), alcaloizi (in urme sau nedecelabili). Aciune terapeutic Diuretica, sedativa, orexigena, antihelmintica, insecticida (actiuni nedovedite experimental). Alcaloizii (metilaconitina, elatina, delsemina) paralizeaza SNC, in special centrul respirator (blocheaza conducerea colinergica la nivelul jonctiunii neuro- musculare. Sunt agonisti ai receptorilor muscarinici; antagonizeaza fizostigmina. Importana Utilizare

Florile sunt folosite pentru ameliorarea aspectului unor ceaiuri in cantitate mai mica de 1%. Florile nu se folosesc singure la prepararea ceaiurilor. Cantitatile mici de alcaloizi continuti de flori si proportia redusa a florilor in aceste ceaiuri nu comporta riscuri. Extractele obtinute din frunze si radacini sunt toxice si au efect antiparazitar. Alte utilizari: Medicina umana (populara): flori, frunze decoct pentru dureri de pantece sau la muscatura de sarpe; ceai pentru tensiunea marita; flori decoct, folosit ca hemostatic. Toxicologie: alcaloizi ce pot provoca intoxicatii mortale. Apicultura: specie melifera furnizeaza culesuri de nectar, polen. In scop tinctorial se folosesc florile proaspete, obtinandu-se, in cazul lanii, culorile vernil si kaki-deschis (Chirila C. s.a., 1999). Toxicitate Contine principii vezicante dar nu s-au inregistrat cazuri de otravire. Dozele mari provoaca paralizia terminatiilor nervoase motorii si a SNC, bradicardie, hipotensiune, stop cardiac.DL50 este de 1,5 - 3 mg /kg corp (sobolan). Forme farmaceutice decoct Impurificari: Delphinium orientale sin. Consolida orientalis, cu flori violet intens, rosu sau alb, pinten de 1 cm lungime si seminte de culoare rosie intensa. Conservare Cultivare Nemtisorul de camp este o planta care creste usor, preferand un sol bine drenat si cu pozitie insorita. Inhiba cresterea plantelor vecine, precum legumele, iar pentru grau se considera a fi o buna planta asociata. Nu suporta transplantarea, ca urmare a deteriorarii radacinilor. Se recomanda semanatul in situ imdiat ce semintele s-au maturat. Se poate de asemenea semana toamna in zone cu ierni blande, sau esalonat din

primavara pana la inceputul verii. Germinarea are loc de obicei in 2-3 saptamani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONVALLARIA MAJALIS L. Denumire popular: Lacrimioare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta erbacee perena, prevazuta cu rizom subtire, frunze mari eliptic- lanceolate, lucioase si cu flori albe, de forma unor clopotei, placut mirositoare. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaza ??n scop medicinal frunzele si florile, la ??nceputul perioadei de ??nflorire, uscate la umbra, iar ??n scop tinctorial se utilizeaza frunzele recoltate ??n a doua parte a perioadei de vegetatie. Partea utilizata ??n terapeutica este deci herba (Convalariae herba), uneori si rizomul ??nsotit de radacini. Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei specii contin: 0,2 0,4 % heterozide cardiotonice (aproximativ 40 de compusi) care provin de la cca. 12 agliconi, majoritari fiind: strofantigenolul (glucoconvalozida, convalozida, convaltoxozida, desglucocheirotoxol, cheirotoxol), strofantidolul (glucoconvalatoxolozida, convalatoxolozida, convalatoxol) bipindogenolul (lokundiozida). Saponozide sterolice: convalarozida (heterozida a convalamarogenolului), convalamarozida, covalagenol A si B; Pigmentii identificati ??n frunzele acestei plante sunt: kampferol, kampferol-3-galactodiramnozidul, kampgerol-glicozidul, kampferol-3-

galactoramnozidul, kampferol-3- galactozidul, izoramnetina, izoramnetin-3-galactodiramnozidul, izoramnozid-3-galactoramnozidul, izoramnetin-3glucozidul, quercetina, quercetin-3-galactozidul, quercetin-3-galactodiramnozidul, quercetin-3galactoramnozid, petunidina, mircetina, carotenul, licopenul, fitoenul, fitofluenul0, zeaxantina si xantofile. ?n tesuturile florilor a fost pusa ??n evidenta prezenta urmatoarelor substante: acizi organici (acid citric, malic), amide (asparagina), acizi fenolici (acid cafeic, ferulic, clorogenic) si ulei volatil Analiza rizomului si radacinilor de la aceasta specie au relevat prezenta a doua glicozide: convallamarin (C22H44O12) si convallarin (C34H62O11), substante cu gust amar. Aciune terapeutic Cardiotonica (pauze digitalice), vasodilatatoare coronariana. Importana Medicinala, toxica Utilizare Materie prima pentru obtinerea convalatoxozidei, ??ntrebuintata ??n insuficienta cardiaca, tulburari nervoase cardiace, leziuni cardiace, ateroscleroza coronariana, insuficienta aortica si mitrala, infarct miocardic; se administreaza ??n pauzele digitalice. ?n medicina populara: contractii usoare din stari de efort fizic excesiv, epilepsie, crize paralitice, neuastenie, conjunctivite. Alte utilizari: Uleiurile volatile sunt utilizate ??n industria parfumurilor. Extractele apoase obtinute din frunze, sunt utilizate ??n scop tinctorial pentru obtinerea de nuante galben deschis, bej deschis, vernil deschis si vernil. Se obtine o culoare galben deschis ??n cazul l??nii mordate cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsita cu extract din frunze proaspete si o culoare vernil deschis daca ulterior l??na se retrateaza cu

sulfat de cupru.. ?n cazul utilizarii ca mordant a bicromatului de potasiu, se obtine o culoare bej deschis, iar daca l??na se retrateaza cu sulfat de cupru, se obtine culoarea vernil (Chirila s.a., 1999).. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Datorita slabei absorbtii la administrare orala, riscul de intoxicatie este mic. Trebuie luate ??n considerare totusi efectele toxice de tip digitalic, ??n caz de supradozare. Dozare Supradozare Forme farmaceutice capsule, comprimate, solutii. Interactiuni medicamentoase: Cu chinina, digoxina, saruri de calciu, saluretice, laxative si glucocorticoizi. Conservare Cultivare Planta reuseste ??n cele mai diferite conditii, inclusiv la umbra densa a arborilor mari. Prefera ??nsa o pozitie semiumbrita, un sol moderat fertil si bine drenat, dar creste bine pe soluri argiloase grele, nisipoase sau calcaroase. Este rezistenta la temperaturi de -20oC sau mai mici. Este o planta ornamentala si poate deveni invaziva odata ce s-a stabilizat, ??nsa trebuie sa treaca doi ani pentru a se stabiliza. Se seamana imediat ce semintele s-au maturat, sau la sf??rsit de iarna ??n rasadnita rece. Germinarea ??n cazul semintelor pastrate este foarte ?? nceata, poate dura 2-12 luni sau mai mult la o temperatura de 15oC. Se seamana rar pentru ca plantulele sa nu fi deranjate ??n vas pentru primul lor an de viata. Se aplica un fertilizant lichid pe parcursul primului sezon de crestere. Vara t??rziu tinerele plantule se trec ??n vase individuale si se cresc ??n pozitii umbrite, ??n rasadnita rece pentru cel putin ??nca un an ??nainte de a se planta ??n pozitia permanenta, ??n stadiul dormind.

Divizarea se poate realiza ??n septembrie, iar fragmenele mari pot fi replantate ??n pozitiile permanente. De preferat ca fragmentele mici sa fie trecute ??n vase si sa se creasca ??n rasadnita rece p??na la momentul unei bune ??nradacinari. Plantarea la locul definitiv se efectueaza ??n primavara. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Fruzele, prin taiere, inainte de inflorire - Florile, manual prin taiere Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONVOLVULUS ARVENSIS L. Denumire popular: volbura Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: rochita rndunicii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Convolvulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, lunga de 20-100 cm, cu rizom lung si subtire, adeseori rasucit in spirala, ramificat. Tulpina prostrata sau volubila, cu 5 muchii, glabra sau pubescenta. Frunze sagitate, glabre sau pubescente, petiolate cu limb trunchiat auriculat, alungit ovat, lanceolat sau liniar lanceolat, cu marginea intreaga. Flori axilare, solitare, albe, lung pedicelate. Corola in forma de palnie, alba sau roz, avand cute glabre, rosietice. Fruct capsula aproape sferica, dehiscenta, cu 2 seminte elipsoidale, cu tegument usor rugos, cafeniu. Inflorire V-IX. Ecologie i rspandire In locuri cultivate si ruderale, prin gradini, pe campuri, frecventa din zona stepei pana in etajul subalpin; specie mezofita, mezotermofita, eutrofamezotrofa. Detalii... Organe utilizate

In scop medicinal se utilizeza planta intreaga, iar in scop tinctorial partea aeriana, recoltata la inflorire. Compoziia chimic In tesuturile aeriene ale acestei specii s-au determinat urmatoarele substante: zaharoza, sitosterol, cumarine (daphnoretin), diterpena (daphnetoxin) si rezine (daphnina). Din aceste organe se extrage o glicorezina cu compozitia complexa, care nu este bine cunoscuta si care contine: acid convolvunic, acid purginic, glucide, acizi grasi superiori si inferiori. Plantele de volbura contin urmatorii pigmenti: cianidin sau/ si pelargonidin, antocianidine metilate, glicozizi antocianici metilati, quercetina sau/ si kampferol, hesperidina si proantocianidine. Aciune terapeutic Extractele obtinute din plantele de volbura au efect colagog, laxativ si diuretic si se utilizeaza in caz de gripa si pentru tratarea leziunilor. Importana Medicinala Utilizare Pigmentii hidrosolubili extrasi din tesuturile acestei specii se folosesc pentru colorarea lanei in nuante de galben, brun galbui, kaki deschis, kaki si kaki verzui. Astfel, lana mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsita in extractul obtinut din plantele proaspete, se coloreaza in galben iar daca se trateaza cu sulfat de cupru, se obtine culoarea kaki-deschis. Daca se utilizeaza ca mordant bicromatul de potasiu, se obtine culoarea brungalbui iar daca se foloseste ca mordant sulfatul de cupru se obtine culoarea kaki (Chirila s.a., 1999). Cultivare Volbura prefera un sol usor bazic, cu fertilitate scazuta, catre medie. Prezinta un sistem radicular adanc, care se extinde pe distante mari si este extrem de dificil de eradicat. Prin urmare, este o buruiana extrem de daunatoare. Fiind volubila poate strangula practic alte plante. Florile se inchid

noaptea si pe parcursul vremii ploioase. Cu toate ca florile sunt vizitate de numeroase insecte, rar semintele sunt fertile. Este gazda pentru virusul mozaicului tutunului si nu trebuie crescuta in apropierea cartofului, tomatelor si alti membri ai acestei familii. Semanatul se recomanda a se efectua in situ, imediat ce semintele s-au maturat, in toamna. Specia poate deveni un real daunator in gradina, asa incat nu trebuie incurajata. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba inclusiv portiuni de rizomi si radacini, prin smulgerea plantelor, la inceputul infloririi Valorificare CONVOLVULI HERBA - IARBA DE VOLBURA, SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CONYZA CANADENSIS (L.) Cronq. Denumire popular: Batranis Sinonime tiinifice: Erigeron canadensis L. Alte denumiri populare: Buruieni de dalac, Buruiana de pete, Coada vacii, Coada hulpii, Coada lupului, Crugulita, Maturica, Spirince, Spirincea, Steluta, Steluta soricelului, Struta mirelui, Soricel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina inalta pana la 120 cm, dreapta, cilindrica, } striata, foarte ramificata in partea superioara, foliata, rar paroasa; frunze lanceolate-liniar lanceolate, cele superioare sesile, glabre, rar paroase, ciliate pe margini, intregi sau distantat dintate; antodii mici,

numeroase, de 3-5 mm lungime, dispuse in panicul lung; hipsofilele involucrale imbricate, liniar lanceolate, florile marginale alburii iar cele centrale alb-galbui; inflorirea iunie-septembrie; fruct achena, lunga de 1 mm, cu papus alb murdar. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita-mezofita; foarte frecventa in zona de stepa- subetajul fagului, locuri ruderale, margini de padure, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza in scop medicinal tulpinile cu frunze si flori si sucul proaspat, iar in scop tinctorial, partea aeriana, inainte de fructificare. Compoziia chimic Principalii componenti chimici identificati in aceste organe sunt: uleiurile volatile, taninurile (acid galic, acid tanic), proteinele (14,9 %), lipidele (1,8 %), acizii organici (acid succinic), acizi fenolici (acid cafeic), steroli ( -spinosterol, -sitosterol) si matricaria-metil-esterul. Uleiurile volatile contin 31,20 % limonen, 14,20 % camfen, 11,30 % germacren D, 9,90 % cis-bergamoten, 7,60 % (E)--ocimen, 7,20 %, pinen, 2,70 % perillen, 1,60 % (E)--farnesen, 1,60 % (Z)--farnesen si 1,10 % -pinen (Miyazava s.a., 1992). In cantitate mai mica au fost identificate urmatoarele substante: arcurcumen, (Z)-nerolidol, p-cimen, -cariofilen, -cedren, -copaen, -terpinen, terpinolen, -cadien, cubeben, geraniol, nerol, (Z)--ocimen, sesquifelandren, -cadien, -cadinol, cubenol, -eudesmol, -ionona, spatulenol, -burbonen, calamen, cubeben, -curcumen, -elemen, -humulen, pentanal si -terpineol. Aciune terapeutic Gonadotropa (matricaria-metil eterul), probabil prin mecanism epifizo-hipofizogonadic Actiune asemanatoare au si lacnofilum- metileterii din Conyza banariensis. Importana Utilizare Pubertate retardata. Alte utilizari:

Medicina umana, populara - planta se foloseste pentru decoct (uz extern) pentru tratarea junghiurilor, dalacului, petelor, pistruilor; reumatism, cistite, afectiuni renale. Pigmentii extrasi din organele aeriene se folosesc pentru colorarea tesaturilor de lana intr-o nuanta galben-aurie, in cazul in care acestea au fost mordate intr-o solutie de bicromat de potasiu (Chirila s.a., 1999). Planta se foloseste pentru confectionarea de maturi. Forme farmaceutice Extract, decoct (uz extern). Cultivare Planta prefera solurile bine drenate, cu un pH neutru catre alcalin, cu pozitie insorita, dar tolereaza cele mai diverse conditii. Este originar din America de Nord, dar s-a naturalizat in diferite zone ale lumii, fiind considerata o buruiana. Poate sa se adapteze la diferite conditii si poate creste excesiv ca inaltime, de la doar cativa centrimetrii pe soluri sarace, pana la 3 metrii inaltime in cazul solurilor bogate. Nu sunt informatii in literatura in legatura cu inmultirea sa, dar se sugereza ca semintele se pot semana in situ primavara sau toamna. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COREOPSIS LANCEOLATA L. Denumire popular: Lipscanoaice mari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta perena cu frunze lanceolate, mai late la varf. Inflorescentele sunt lung pedunculate, florile marginale au culoarea galbena, iar fructele

sunt achene cu lungimea de 2 3 mm. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Petalele florilor contin calcone dintre care a fost identificat: coreonul si lanceoleinul si aurone dintre care a fost identificat: sulfureinul, maritimeinul si leptosinul. Dintre flavone a fost identificata luteolin 7glucozidul in Corios maritima si metoxibutina in Coreos grandiflora. Dintre flavanone si flavanonoli s-au identificat: metoxibutina, 3,4,7,8tetrametoxi-flavanona, dintre calcone: lacioletina, iar dintre aurone: leptosin-6glucozid, maritimetina. Aciune terapeutic Importana Tinctoriala Utilizare Inflorescentele proaspete sa uscate, se utilizeaza in scop tinctorial pentru a se obtine nuanta portocaliu inchis si rosu bruniu, in functie de mordantul utilizat (Chirila s.a. 1999). Culoarea portocaliu inchis se obtine la lana mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsita cu extractul obtinut din flori. Mordarea lanii cu bicromat de potasiu determina realizarea unei culori rosii brunii. Cultivare Mod de cultivare: Semant direct in martie-aprilie, butasi in iulieaugust, si despartire de tufa-primavara Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COREOPSIS TINCTORIA Nutt. Denumire popular: Lipscanoaice Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ochisele, Albinite, Catifelute, Coconite, Dalie, Flori ca stele, Floride sticla, Gherghine, Gargauni, Gurita cocoanei, Lipscanoaie, Nemtisor, Ochesele, Ochianele, Ochii Anicai, Ochii fetei, Ochiul Ancutei, Oltencuta, Scnteioara, Scnteiute, Stelute, Tufanele Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina de 3090 cm inaltime, erecta, glabra, puternic ramificata in partea superioara; frunzele inferioare simplu sau dublu penate, glabre; antodiile numeroase, solitare la varful ramurilor; involucru biseriat; flori ligulate galbene, cu ligule brunii sau purpurii la baza; inflorirea iulie-septembrie; fruct achena ingusta de 3 mm lungime, comprimata, cu papus format din 2 dintisori mici sau lipseste. Ecologie i rspandire Cultivata ornamentala si tinctoriala. Organe utilizate Se utilizeaza inflorescentele sau partea aeriana a plantei, in timpul infloritului, din care se extrag pigmentii hidrosolubili care se utilizeaza pentru colorarea textilelor. Compoziia chimic Florile acestei specii contin in petale 3,4,7,8tetrametoxiflavanona si doua aurone: maritimetina, sulfuretina. Aciune terapeutic Extractele obtinute din radacinile acestei plante au actiune sedativa, astingenta si hemostatica. Importana Tinctoriala, medicinala Utilizare Extractele in apa calda din pulberea de radacini sunt folosite pentru spalarea ochilor raniti iar ceaiul obtinut din radacini este folosit ca remediu pentru diaree, ezinterie si febra. Alte utilizari: In functie de mordantii utilizati se obtine o gama foarte mare de nuante: portocaliu, portocaliu inchis, brun deschis, brun, brun inchis, caramiziu, brun roscat inchis, cafeniu, negricios, negru si negru bruniu (Chirila s.a., 1999). Astfel:

Mordarea cu sulfat de aluminiu si potasiu si vopsirea in extractul obtinut din flori, coloreaza lana in portocaliu. Mordarea cu sulfat de aluminiu si potasiu, vopsirea in extract si retratarea in doua reprize cu sulfat de cupru, coloreaza lana in brun deschis. Culoarea bruna se obtine in cazul lanii care in prealabil a fost mordata intr-o solutie de bicromat de potasiu. Culoarea bruninchis se obtine in cazul vopsirii lanei mordate cu o colutie de bicromat de potasiu si retratata cu o solutie de sulfat de cupru. Culoarea caramizie se obtine in cazul mordarii intr-o solutie de bicromat de potasiu, si a vopsirii intr-un extract de flori uscate. Culoarea brun roscat inchis se obtine in cazul mordarii cu bicromat de potasiu si a vopsirii in extract obtinut din flori proaspete. Mordarea in solutie de sulfat de aluminiu si potasiu si vopsirea in extract din flori proaspete determina realizarea unei culori cafeni. Culoarea brun negricioasa se obtine in cazul linei mordate cu sulfat de cupru, vopsirea cu extract din flori proaspete si retratarea cu sulfat feros. Mordarea si retratarea lanei cu solutie de sulfat feros si colorarea cu extract obtinut din flori uscate determina colorarea in negru. Cultivare Planta reuseste pe soluri obisnuite, dar prefera solurile fertile, umede, bine drenate, cu pozitii insorite. Se dezvolta bine pe soluri nisipoase. Plantele stabilizate sunt rezistente la uscaciune. Se seamana in martie in rasadnita rece. La momentul porivit se repica in vase individuale si se planteaza afara in cursul verii. Daca se dispune de suficiente seminte, semanatul se poate efectua in situ. Mod de cultivare: Semant direct in martie-aprilie, butasi in iulieaugust, si despartire de tufa-primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, herba Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORIANDRUM SATIVUM L.

Denumire popular: Coriandru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Anason, Buruiana pucioasa, Chimen, Coleandra, Coliandru, Culeandra, Iarba puturoasa, Ienupar, Piper, Piper alb, Pucioasa, Puciogna, Puturoasa Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala, cu radacina pivotanta, subtire; tulpina cilindrica, fin striata, glabra, ramificata in partea supreioara, poate avea inaltimi cuprinse intre 20-70; frunze verzi-deschis, cele bazale petiolate, intregi, crenate sau trilobate, cele superioare1-2, 2-3 penat sectate, segmentele distantate, terminate intr-un varf ascutit, mucronat; umbelele lung pedunculate pot avea un involucru unifoliat sau absent; umbelule alcatuite din numeroase flori cu petale albe sau rozee; petala exterioara este mai mare, adanc bifidata; infloreste in lunile iunie iulie; fructul globulos, cu stilopodiu conic, galbui sau bruniu-negricios. Planta, in afara fructelor are un miros neplacut. Ecologie i rspandire Specie cultivata ca aromatica si condimentara, originara di nordul Africii, vestul Asiei. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza tulpinile cu frunze (Coriandri aetheroleum) si fructele (Coriandri fructus), din care se extrag uleiurile volatile care contin monoterpene aciclice. Compoziia chimic Analiza fructelor de coriandru a evidentiat prezenta uleiurilor volatile in concentratie de pana la 1,0 %, proteine (11 17 %), glucide (20 %), reprezentate de glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, pectine si pentozani.

Fructele mai contin: 13 - 20 % ulei gras: (gliceride ale acizilor petroselinic (38-53 %), oleic, palmitic, linolenic), steroli (tocoferoli, - si sitosterol), ODP-uri (acid cafeic, acid clorogenic; acid 4- si 5-cafeoilchinic; acid pcumaroil-chinic: acid feruloil-chinic), flavone (selinona = 4 - O terpenil- flavonona), cumarine (umbeliferona; scopoletol), furanocumarine (bergapten), Lamparsky si Klimes (1988) au identificat in uleiul volatil extras din fructele de coriandru 25 de componenti dintre care cei mai importanti au fost: linaloolul 69,10 %, camforul 5,20 %, geranil acetatul 4,70 %, -terpinenul 4,70 %, -pinenul 3,60 %, limonenul 1,90 %, p-cimenul 1,70 % si mircenul 1,30 %. O cantitate mai mica de 1,0 %au detinut: geraniolul, campfenul, -terpineolul, -pinenul, terpinen-4-olul, borneolul, sabinenul, fellandrenul, -terpinenul, -cariofillenul, linalil acetatul, -3-carenul, cariofillen oxid, ar-curcumen, (E)--farnesen, -humulen si fellandren. Dupa European Pharmacopeia (2005),fructele de coriandru contin: 3,0 7,0 % -pinen, 1,0 5,0 % limonen, 1,5 8,0 -terpinen, 0,5 4,0 % pcimen, 3,0 6,0 % camfor, 65,0 78,0 % linalol, 0,1 1,5 % -terpineol, 0,5 4,0 % geranil acetat si 0,5 3,0 % geraniol. Analizele efectuate de Potter si Fagerson (1990) la uleiurile volatile extrase din frunzele de coriandru au permis sa se identifice un numar de 35 componenti. O cantitate mai mare de 1,0 % din totalul uleiului volatil a fost constatata la urmatorii componenti: (E)-2-decenal 46,10 %, (E)2dodecenal 10,30 %, (E)-2-decenol 9,20 %, (E)-2 tetradecenal 5,80 %, (E)-2-undecenal 5,60 %, decanal 4,40 %, 1-decanol 4,30 %, dodecanal 1,60 %, 2-dodecenol 1,40 %, 8-metil-2-decenal 1,30 %. Intr-o proportie mai mica de 1,0 % au fost identificati: 2-undecenol, 9-decenal, 2pentadecenal, tetradecanal, (E)-e-tridecenal, 2-tetradecenol, decenal, octanal, undecanal, 2-hexadecenal, (Z)-4-

decenal, heptadecanal, 10-metil-2-undecenal, (E)enonenal, 11-dodecenal, 12-metil-2-tridecenal, nonanal, nonal, 1-decanol, 4-decenal, 9-metil-2-decenal, pentadecanal, 13-tetradecenal, tridecanal si 10-undecenal. Burzo s.a. (nepublicat) au constatat ca uleiul volatil din frunzele de coriandru contine 29,74 % trans-2-decenal, 9,16 % decanal, 8,96 % 2-decen-1ol,8,85 % decanal, 8,84 % 2-decenal, si 4,16 % 13tetradecenal. Detalii... Aciune terapeutic Fructele au actiune: stomahica, carminativa, spasmolitica si aromatizanta. Uleiul volatil obtinut din fructe: tonica, stimulenta digestiva, neurotonica, euforizanta, bactericida, antivirala, paraziticida, analgezica Uleiul volatil obtinut din frunze: antiinflamatoare si sedativa medii. Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Fructele: atonii digestive, dispepsii, colite, colici intestinale. Uleiul volatil obtinut din fructe: astenie, oboseala generala, atonie si hipotonie digestiva, aerofagie, dispepsii, enterocolite fermentative, cistite colibacilare, gripa, artroza. Uleiul volatil obtinut din frunze: anxietate, insomnie, stres, gastrita. Alte utilizari: Uleiul volatil se utilizeaza pentru parfumarea cremelor si sapunurilor, ca si condiment alimentar si in industria parfumurilor. Precauii i reacii adverse Rare reactii alergice. Forme farmaceutice Infuzie, decoct Cultivare Coriandrul este o planta cu cerinte moderate fata de factorul temperatura. Germinarea are loc la 4-6 oC, iar plantele tinere suporta temperaturi negative de la -8oC pana la -18 oC. Pe masura cresterii, dar mai ales in perioada formarii butonilor florali, a infloritului si formarii fructelor necesita

temperaturi de minim 20-22oC. Manifesta pretentii mari fata de lumina si umiditate, iar datorita sistemului radicular superficial solul trebuie sa fie profund, reavan, bogat in elemente nutritive, cu textura usoara, bin structurat, insorit, cu un pH de 6,8-7,5. Nu suporta fertilizari directe cu gunoi de grajd si ncici cantitati prea mari de azot. Se cultiva prin semanat direct in camp, primavara de vreme sau vara la sfarsitul lunii august, inceputul lunii septembrie, in randuri distantate la 12,5 cm sau in benzi, pentru un hectar fiind necesare 16-18 kg seminte. Se aplica lucrari de ingrijire precum: erbicidare imediat dupa semanat, plivit sau prasit la nevoie, udari repetate, tratamente penru combaterea bolilor si daunatorilor. Plasarea in teren a doi stupi de albine /ha, in perioada infloritului, stimuleaza polenizarea si determina sporuri de productie de 15-20%. Recoltarea se incepe din luna august, cand 65-75% din fructe au culoarea galben-aurie, folosind secera sau combina, obtinandu-se o productie de 1200-1500 kg/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, cu combina in lan, cand 50-75% din fructe sunt galben-brune Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORNUS MAS L. Denumire popular: Corn Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cnepiste, Coarna, Cornar, Corn voinicesc, Corn voinicel, Cornita, Dreniu Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Cornales Familia: Cornaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Arbust sau arbore cu inaltimea de 4-8m; lujerii anuali sunt cenusiu-verzui, fin pubescenti, iar scoarta ramurilor de 2-3 ani bruna si marunt solzoasa; frunzele dispuse opus, ovate sau ovat-eliptice, intregi pe margine, au nervurile laterale arcuite iar pe dos sunt alipit-paroase; florile scurt pedicelate, dispuse in umbele, au 4 petale galbene, rasfrante; in interiorul florii, la baza stilului se afla un disc nectarifer voluminos; infloreste inainte de infrunzire (planta protanta), in luna martie; fructul carnos, drupa elipsoidala, rosie, acrisor si astringent. Ecologie i rspandire Specie xeromezofila-mezofila, subtermofila, de preferinta pe soluri calcaroase uscate si permeabile, frecventa in toate regiunile tarii, din zona padurilor de stejar pana in etajul fagului, in paduri, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele contin acid elagic, acid galic, morronozid, secologanin. In uleiurile volatile s-a identificat prezenta: -amirinei, -amirinei, astragalinei, sterolilor (-sitosterol, campesterol, stigmasterol), precum si a urmatorilor pigmenti: izoquercitrina, quercetina, hiperozid, kampferol, quercetina, quercetin-3-0--D-soforozid si procianidine si vitamine (rutina). In flori a fost identificata prezenta acidului ellagic, acidului gallic, acidului ursolic si a rutinei. Fructele contin uleiuri volatile (-amirina, amirina), steroli (-sitosterol, campesterol, stigmasterol) si pigmenti. Dintre acestia s-au identificat: cianina, cianidin-3-0--L-galactozid, cianidin-30--D-robinobiozid, cianidin-3-0--D-rutinozid, pelargonidin-3-0--L-galactozid, pelargonidin-30-D-robinobiozid, pelargonidin-3-0--D-soforozid si pelargonina. Aciune terapeutic

Extractele obtinute din scoarta si fructe au efect febrifug, fiind utilizate pentru tratarea febrei. Fructele sunt utilizate in alimentatie. Importana Melifera, alimentara, tananta Utilizare Frunzele si fructele sunt utilizate pentru combaterea diareei. Alte utilizari: Medicina umana (populara): fructele uscate la soare, preparate sub forma de decoct, sunt administrate in tratamentul diareei, dizinteriei; coaja ramurilor folosita contra galbinarii?, frigurilor sau pentru spalaturi contra orbaltului? si a brancii? (erizipel); ramurile verzi puse pe foc pentru extragerea sevei folosita in tratarea eczemelor si pecinginei?; frunzele fierte impreuna cu cele de malin erau administrate pentru combaterea limbricilor. Vopsitorie frunzele, florile, fructele, coaja folosite pentru vopsit in galben, rosu, cafeniu, negru. Credinte, Obiceiuri in unele locuri fetele se spalau pe cap cu zeama de la florile fierte pentru a le creste parul frumos, dupa care descantau lautoarea, sa fie iubite de feciori; despre corn se zicea ca este copacul tiganului. Cultivare Cornul este o planta care creste usor, reuseste pe orice tip de sol cu fertilitate buna sau moderata. Creste bine si pe soluri grele argiloase. Prefera un sol umed si o pozitie insorita. Este rezistent la vant si rezista de asemenea la temperaturi joase de circa 25oC. Pana la formarea fructelor trebuie sa treaca circa 20 ani. La plantele produse din butasi fructificarea are loc mai devreme. Semanatul se recomanda imediat ce semintele s-au maturat, in rasadnita rece sau afara pe pat nutritiv. Semintele trebuie separate de invelisul fructului deoarece acesta contine inhibitori ai germinarii. Semintele pastrate trebuie stratificate la frig pentru 3-4 luni si semanate cat mai devreme

posibil in cursul anului. De asemenea, este benefica scarificarea inainte de stratificarea la frig. In cazul semintelor pastrate germinarea poate dura un timp indelungat, 18 luni sau mai mult. In momentul cand plantulele pot fi manipulate se procedeaza la repicat in vase individuale si se cresc pentru prima iarna in sera. Plantarea la locul definitiv se realizeaza primavara dupa ce a trecut pericolul ingheturilor tarzii. Se pot pregati de asemenea butasi de tulpini pe jumatate maturate, in iulie/august in rasadnita. Butasii din lemn matur al cresterilor curente anuale se pregatesc toamna in rasadnita rece. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Fructe, manual la maturitate deplina - Frunze, manual, iulie-august - Scoarta, manual la sfarsitul perioadei de vegetatie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORYDALIS CAVA (L.) Schweigg. Et Koerte Denumire popular: Brebenei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Papaverales Familia: Fumariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Rizomii contin 3 - 5 % alcaloizi de tip berberinic, dintre care se mentioneaza: coptisina, corydalina, tetrahidropalmitina, canadina, de tip protoberberinic: protopina si de tip aporfinic: bulbocarpina (0,2 0,3 %), corytuberina, corydina Aciune terapeutic Extractele obtinute din tuberculi au efecte: analgesice, antiseptice, antispasmodice,

antitusive, cardiotonice, halucinogene, hipotensive si sedative. Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasadului obtinut din seminte; germinatie si dezvoltare greoaie Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Tuberculi si radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORYDALIS SOLIDA (L.) Clairv. Denumire popular: Berbenei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Breaban, Breaban alb, Breaban rosu, Breabeni, Breben, Brebenea, Brebenel alb, Brebenel rosu, Brebenele, Brebeni, Breberei, Breberi, Cercelusi, Gura leului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Fumariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee perena cu tubercul + sferic, brunroscat, la baza avand radacini adventive filiforme; tulpina tulpina erecta, carnoasa, verde sau brunroscata cu 2 frunze tulpinale, biternate cu foliole adanc sectate; inflorescenta racem simplu, alcatuita din flori pintenate, violet-rosii, insotite de bractee adanc divizate ; inflorire in martieaprilie; fruct capsula cu seminte negre, lucitoare, prvazute cu un apendice carnos. Ecologie i rspandire Specie euriterma, mezofila, helsciadofilasciadofila, raspandita din zona se silvo-stepa pana in etajul boreal in paduri, tufarisuri, dumbravi. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza radacinile tuberizate care contin 3,0 5,0 % alcaloizi derivati din fenilalanina (Corydalis tuber). Compoziia chimic

Ciulei s.a. (1993) subliniaza faptul ca in radacinile tuberizate ale acestei specii se gasesc peste 50 de alcaloizi, care au cel putin 12 structuri diferite. Dintre acestia mentioneaza: - Alcaloizi aporfirinici: bulbocapnina. - Derivati protopinici: coricavina, protopina, coricavidina, coricavamina si criptopina. - Baze tertiare si cuaternare protoberberinice: tetrahidropalmatina, stilopina, coptizina, palmitina. - Tetrahidroprotoberberine: coridalina, izocoribulbina, coribulbina si corisamina. In organele aeriene au fost identificati 0,4- 0,8% alcaloizi: bulbocapnina, protopina, stilopina, capnoidina, domesticina, izoboldina, corisamina, allocriptopina (C21H23O5N), ambinina, buleianina, conspermina, coresmina, corgoina, coridalidzina, corinoxidina, coritenchina, criptocavina, criptopina, epicorinoxidina, gorchacoina, govanina, lienkonina, N-formilcoridamina, ochotensimina, ochotensina, ochobirina, palmatina, tetrahidrocoptisina, acetilcoridamina, 6oxoacetilcorinolina, norjuziphiona, izocorinolina, izoboldina, corinoloxina, corinolina, acetilizocorinolina, acetilcorinolina, 6-acetilcorinolina, 12hidroxicorinolina, 12-formiloxicorinolina. Aciune terapeutic Sedativa, tranchilizanta, antispastica, halucinogena, hipotensoare. Bulbocapnina este un paralizant central (impiedica miscarile reflexe si dirijate cu pastrarea tonusului normal al musculaturii, conducand la catalepsie, catatonie), este un antagonist dopaminergic si un depresiv SNC. Coridalina prezinta actiune antispastica, hipnotica, narcotica si depurativa. Importana Melifera Utilizare Tulburari nervoase de origine vestibulara (sindrom Menier), Parkinson, melancolie, nevroze, depresii, tremor si tulburari emtionale, hemiplegie, hiperkinetism. Alte utilizari: Medicina umana (populara): planta fiarta in lapte pt. spalatul copiilor cu eczeme.

Medicina veterinara (populara ): planta folosita in tratamentul carbunelui la cai. Obiceiuri, traditii: folosita pentru decorarea vaselor, oalelor folosite pentru pomeni sau pentru vasele intrebuintate pentru lapte sau apa. Legende apare in legendele legate de florile ce apar primavara devreme. Homeopatie - se foloseste ca remediu antiinflamator in afectiuni respiratorii digestive (hiperorexie, diaree), oculare, locomotorii (reumatism), dermice (furunculoze). Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Nu s-au raportat la respectarea dozelor. Dozare Supradozare Spasme clonice, tremor muscular. Forme farmaceutice Extract total si tincturi homeopate. Conservare Cultivare Brebeneii prefera solurile umede bine drenate mai degraba uminate, dar suporta si semiumbra. Cresc bine pe sol de padure sau pat de turba. Se recomanda semanatul imediat ce semintele s-au maturat, acestea pierzandu-si rapid viabilitatea, daca sunt lasate sa se usuce. Se seamana la suprafata si se mentin umede, germinarea avand loc in 1-3 luni la temperatura de 15oC. Unii autori recomanda germinarea primavara. Dupa doua luni de caldura se trece la stratificare la rece, ceea ce favorizeaza germinarea semintelor pastrate. Se procedeaza la semanatul rar, pentru ca plantulele sa creasca nederanjate in vas pentru primul an. Se aplica ingrasamant lichid la anumite intervale de timp, pe parcusul sezonului de crestere. Plantulele produc doar o frunza in primul an de cresere si sunt foarte pedispuse la cadere. Plantele se trec in vase individuale odata ce au intrat in stadiul dormind si se cresc in sera in locuri partial umbrite pentru cel putin inca un alt an. Plantarea la locul definitiv se realizeaza in stadiul dormind. Un alt procedeu este divizarea tufelor, care se efectueaza dupa inflorire.

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CORYLUS AVELLANA L. Denumire popular: Alun Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Alunar, alunas, Alunel, Fundici, Rnza (amentii masculi), Tufa Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Fagales Familia: Corylaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust ce poate alunge pana la 6 m inaltime; lujerii anuali galben-cenusii, cu lenticele alungite, albicioase, sunt acoperiti de peri glandulosi, rosiatici; muguri ovoizi sau sferici, protejati de solzi verzi-galbui prevazuti cu peri mici si rari; frunzele mari (12 cm lungime/ 9 cm latime) sunt orbicular-ovate, cu varful brusc ascutit si dublu serate pa margine; florile unisexuate sunt dispuse pe aceeasi planta: cele barbatesti grupate in amenti simpli sunt lipsite de invelis floral, iar cele femeiesti, gupate cate 2-4 sunt protejate de invelis floral si o cupa formata de bractee, ce se pastreaza si pe fruct; inflorirea are loc in lunile II-IV; fructele achene. Ecologie i rspandire Specie eutrofa-mezotrofa, mezo-mezohigrofita, helsciadofila; specie pioniera, reprezentata in toata zona forestiera, din zona nemorala pana in etajul fagului in zavoaie, margini de paduri, pe soluri revene; urca pana la 1308 m alt. in Carpatii Nordici, 1160 m in Carpatii Orientali, 1412 m in cei Meridionali si pana la 1432 m in Muntii Apuseni. Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica frunze, fructe, ulei gras obtinut din fructe Compoziia chimic

Frunzele contin: alantoina si numerosi compusi fenolici: acid 3-cafeoilquinic, acid 5cafeoilquinic, acid cafeoiltartric, acid pcumaroiltartric, protoantocianidoli, mircetin-3-ramnozid, quecetin3-glucozid, quercetin-3-ramnozid si kamferol-3ramnozid.. Fructele au un continut ridicat de lipide (61,6 %), proteine (14,1 %) si glucide (13,7 %), care confera valoarea mare energetica. Lipidele au un continut mare de acid oleic (88,5 %), alaturi de care se afla acidul linoleic (5,5 %) si acidul palmitic (6,0 %). Continutul in aminoacizi al alunelor este relativ ridicat: 2,39 % arginina, 1,05 % leucina, 1,03 % valina, 0,91 % izoleucina, 0,60 % fenilalanina, 0,55 % tirozina, 0,47 % treonina, 0,45 % lizina, 0,33 % histidina, 0,25 % triptofan, 0,22 % cistina si 0,16 % metionina. In 100 g alune a fost determinat urmatorul continut de vitamine: 28 mg tocoferol, 3 mg acid ascorbic, 1,35 mg acid nicotinic, 1,15 mg acid pantotenic, 0,45 mg piridoxina, 0,39 mg tiamina si 0,21 mg tiamina. Alunele au un continut ridicat de substante minerale: 2,44 %. In 100 g fruct s-au determinat: 636 mg potasiu, 333 mg fosfor, 226 mg calciu, 156 mg magneziu, 10 mg clor, 4,2 mg magneziu, 3,8 mg fier, 2,15 mg bor, 2,0 mg sodiu, 1,9 mg zinc, 1,3 mg cupru. Aciune terapeutic Frunzele au actiune: capilaroprotectoare, antibacteriana, cicatrizanta. Importana Melifera Utilizare Frunzele (medicina traditionala) se utilizeaza in caz de insuficienta venoasa, hemoroizi, diaree, orofaringite. Fructele: in alimentatie; extractia uleiului gras Uleiul poate substitui uleiul de migdale in preparate cosmetice si dermatologice, avand o compozitie chimica similara. Alte utilizari: Alunele prezinta importanta in alimentatie datorita valorii alimentare mari (2.900 kJ/ 100

g), a continutului ridicat de substante minerale (2,44 %), aminoacizi si tocoferol. Utilizari casnice: lemnul usor si elastic, folosit pentru cozi de unelte ca si pentru alte obiecte casnice sau de uz personal bite, fluiere, furci de tors; cu ramurile despicate se cercuiau vasele de lemn si peretii cadelor din lemn; din nuiele se faceau cosuri; Medicina umana (populara): cu nuiele de alun verde incinse in spuza sau cu seva iesita din ele cand erau puse pe foc se tratau negii sau alte afectiuni ale pielii; din amentii barbatesti se facea ceai ce se administra in bolile de piept; copiilor slabi, pentru a se intari li se faceau bai de alun, iar cu alunele arse si muc de lumanare de seu se ungeau pe la sprancene ca sa le creasca mari si negre. Vopsitorie: - Coaja si frunzele. Obiceiuri, traditii: steagul calusarilor se face dintr-o prajina de alun; betele de alun erau folosite si in diferite obiceiuri de nunta sau la urat; din surcele de alun se faceau focuri pentru morti numite focurele sau luminuse; se considera ca ramurile de alun au o putere supranaturala mai ales asupra serpilor sau spiritelor necurate si erau folosite in tot felul de descantece. Toxicitate Nu se cunoaste la dozele terapeutice. Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Forme farmaceutice Infuzie, tinctura, extract Cultivare Alunul este o planta ca creste usor pe aproape orice tip de sol, dar productia este mai mare pe solurile mderat fertile. Este foarte potrivit pentru soluri alcaline si nu suporta solurile foarte acide. pH-ul preferat este cuprins intre 5-7. Plantele sunt auto-fertile, dar o roductie mai buna se obtine daca se cultiva mai mult decat un singur soi.

Se seamana toamna in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Germineaza iarna tarziu sau primavara. Semintele pastrate trebuie preumectate in apa calda pentru 48 de ore, apoi li se asigura 2 saptamani de caldura, urmate de 3-4 luni de stratificare la rece. Germinarea dureaza 1-6 luni la temperatura de 20oC. La momentul potrivit se repica in vase individuale si plantele se cresc in rasadnita rece sau locuri acoperite afara, pentru prima iarna. Plantarea afara in pozitia permanenta se efectuaza primavara tarziu sau la inceputul verii. Se musuroiesc in tomana si primavara devreme are loc divizarea drajonilor, care pot fi plantati direct in pozitiile lor permanente. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COSMOS BIPINATUS Cav. Denumire popular: Fluturasi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Carajoi, Catinuta, Ferfen, Floare de marar, Floarea doamnei, Fluturei, Fluturi, Gta cucoanei, Mararas, Mararita, Mararite japoneze, Margarete, Margarite japoneze, Mustata flacaului, Nasturasi, Ochii baetului, Ochiul boului, Ochiul cavalerului, Ochiul fetitei, Petrisor, Sapte frati, Scaisor, Steluta, Stelute Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina erecta, de 50-120 cm inaltime, ramificata, striata; frunzele lat ovate sau latit triunghiulare, cele inferioare si mijlocii triplu penate iar cele superioare dublu sau simplu penate, glabre, ultimele segmente ale frunzelor filiforme; antodii mari cu flori ligulate purpurii, roze sau albe; inflorirea iulieoctombrie; hipsofilele involucrale biseriate, fruct achena neagra, de 7-9 mm lungime, cu 2-3 sete rigide la

varf. Ecologie i rspandire Cultivata ornamentala. Organe utilizate In scop tinctorial se utilizeaza inflorescentele Compoziia chimic Florile sunt colorate de pigmenti flavonici asa cum este apigenin 7-glucozid (cosmosiina), glucozizi ai flavonolilor: quercetin-3-glucozid (izoquercetrina). Uleiul volatil extras din flori, contine monoterpene aciclice, asa cum este cosmenul. Utilizare In scop tinctorial se utilizeaza inflorescentele, iar extractul obtinut se poate folosi de 2 3 ori. Din inflorescentele de Cosmos bipinatus se obtin nuante de galben auriu, portocaliu, brun deschis, brun roscat, kaki si kaki inchis, in functie de mordantul utilizat. Astfel, culoarea este: Galben aurie, daca s-a utilizat pentru mordare sulfatul de aluminiu si potasiu. Portocalie, daca mordarea s-a facut cu sulfat de aluminiu si potasiu. Brun deschisa, daca mordarea s-a facut cu sulfat de aluminiu si potasiu, iar retrtatarea s-a facut cu bicromat de potasiu. Brun roscat, in cazul mordarii lanei cu bicromat de potasiu. Kaki, daca mordarea s-a facut cu sulfat de aluminiu si potasiu si retratarea cu sulfat de cupru. Kaki inchis, in cazul mordarii cu sulfat de aluminiusi potasiu si retratarea s-a facut cu sulfat feros. Cultivare Planta reuseste pe cele mai multe tipuri de soluri, cu pozitii insorite adapostite, dar prefera pe cele sarace si usoare. Se seamana in sera, iar germinarea dureaza de obicei 5-7 zile la 20-25oC. La momentul potrivit plantulele se repica in vase in vase individuale si plantarea afara se efectueaza primavara devreme. In zonele cu veri foarte calde, semintele se pot semana in situ in mai. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COSMOS SULPHUREUS Cav.

Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala, cu tulpina ramificata de 50-100 cm; frunze de 2-3 ori penat-divizate, ultimele segmente ale frunzei lanceolate; florile sunt dispuse in inflorescenta de tip antodiu cele marginale galben-portocalii; inflorirea iulie-septembrie; fruct achena cu rostru. Ecologie i rspandire Specie termofila; cultivata. Organe utilizate Se utilizeaza florile in scop tinctorial. Compoziia chimic Florile sunt colorate de glucozizi ai flavonolilor cum este: izoquercetrina (quercetin-3-glucozid), de calcone (buteina) si de aurone (sulfuretina). Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractele obtinute din inflorescentele de Cosmos sulfureus sunt utilizate pentru colorarea lanei in nuante de portocaliu, bej, brun deschis, brun roscat, brun inchis si kaki. Culoare portocalie se obtine in cazul mordarii cu sulfat de aluminiu si potasiu. Culoare bej se obtine cazul mordarii cu sulfat de aluminiu si potasiu si retratarea cu sulfat de cupru. Culoarea brun deschis se obtine cand mordarea se face cu bicromat de potasiu si retratarea cu sulfat de cupru. Culoarea brun roscat se obtine cand mordarea se face cu bicromat de potasiu. Culoarea brun inchis se obtine cand mordarea se face cu bicromat de potasiu aar retratarea cu sulfat feros.

Culoarea kaki se poate obtine in cazul in care mordarea se face cu sulfat de aluminiu si potasiu (Chirila s.a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: COTINUS COGGYGRIA Scop. Denumire popular: Scumpie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Liliac, Otetar, Scumchie, Scumpina, Scunchie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Rutales Familia: Anacardiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust inalt pana la 5m, cu frunze alterne, simple, eliptice pana la obovate, rotunjite la varf sau putin emarginate, glabre, cu marginea intreaga, zdrobite lasa un miros de morcov; flori poligame, mici, cu 5 petale verzui-albicioase sau verzuigalbui, grupate in inflorescente de tip panicul, alaturi de flori sterile ce au pedicelii florali, la fructificare, cu peri patenti; infloreste in mai-iulie; fruct drupa mica, uscata. Ecologie i rspandire Specie xero-xeromezofila, termofila-subtermofila, sporadica din zona stepei pana in etajul gorunului la margini si raristi de padure, pe coaste inierbate, formand adesea tufarisuri. Detalii... Organe utilizate In scop tinctorial se utilizeaza lastarii, recoltati in timpul verii. Compoziia chimic Demirici s.a. (2003) au identificat 42 componenti in uleiul volatil extras din florile de scumpie. Dintre acestia ponderea este detinuta de limonen (48,5 %), (Z)--ocimen (27,9 %) si (E)--ocimen (9,7 %). Analiza uleiului volatil, extras prin hidrodistilare din florile de scumpiea relevat prezenta urmatoarelor substante: 23,90 % limonen, 21,0 % -

trans ocimen, 12,73 % alloocimen, 8,58 % terpinolen, 6,87 % -cis-ocimen, 3,38 % -pinen. In cantitate mai mica a fost detrminata prezenta urmatorilor compusi: 3,38 % -pinen, 2,29 % camfen, 0,97 % mircen, 0,59 % pelargon aldehida, 0,55 % linalol, 0,47 % -cariofilen, 0,44 % triciclen, 0,22 % -terpinen, 0,07 % terpineol, 0,07 % viridifloren, 0,04 % terpinen-4ol si 0,03 % -farnesen (Burzo s.a.,nepublicat). Uleiul volatil extras din frunzele de scumpie este bogat in pinen si camfor. Detalii... Aciune terapeutic Colagoga, febrifuga. Importana Tinctoriala, tananta Utilizare Siropul ae efect hepatoprotector, antihepatitic si de stimulare a imunitatii. Alte utilizari: Medicina umana (populara): ramurelele decoctul sub forma de gargara si oblojeli administrat celor bolnavi de cel perit? (sifilis). Este o specie bogata in tanin, care poate fi utilizata si in scop tinctorial si ornamental Lana se poate colora in galben, daca inainte de vopsirea in extractul obtinut din lastari cu frunze, este mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu. Daca se utilizeaza extract din lastari fara frunze, se obtine o culoare portocalie. Culoarea brun roscata se obtine daca lana se mordeaza cu bicromat de potasiu iar daca se retrateaza cu sulfat feros, se obtine culoarea bruna. Daca se foloseste extract obtinut din lastari cu frunze, lana mordata cu bicromat de potasiu se coloreaza in kaki-deschis iar daca se retrateaza cu sulfat feros, se coloreaza in verde-inchis (Chirila s.a., 1999). Protectia mediului: rol important in fixarea nisipurilor si rapelor; in silvicultura, folosita pentru formarea perdelelor de protectie si a subarboretului; stimuleaza cresterea principalelor specii din paduri, cu precadere a stejarului. Cultivare Scumpia tolereaza cele mai multe tipuri de soluri, dar prefera solurile bine drenate, cu pozitie insorita, nu foarte bogate. Tolereaza umbra usoara, iar

plantele stabilizate sunt tolerante la uscaciune. Scumpia rezista la circa -20oC. Plantele se stabilizeaza lent, dar apoi cresc rapid in faza de tinerete si odata cu varsta cresterea este mai inceata. Inflorirea se realizeaza dupa cel putin trei ani. Orice taieri sunt recomandate a se efetua primavara. Unele ramuri se usuca mai ales dupa taieri severe si acestea trebuie sa fie eliminate. Se seamana in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Trebuie sa germineze primavara. Cele mai bune rezultate se obtin cu semintele usor imature sau seminte verzi, recoltate cand sunt complet dezvoltate, dar inainte de a se usca pe planta. Semintele se stratifica pentru 2-3 luni la 15oC, apoi se stratifica la rece pentru 2-3 luni. Germinarea poate fi foarte inceata, poate dura 12 luni sau mai mult la 15oC. La momentul potrivit manipularii se repica in vase individuale si plantele se cresc in rasadnita rece pentru cel putin prima iarna. Plantarea afara in pozitia permanenta se efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul verii. Semintele au o perioada lunga de viabilitate si pot fi pastrate cativa ani. Se pot pregati de asemenea butasi din lemn pe jumatate maturat, in iulie/august, in rasadnita Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CRATAEGUS LAEVIGATA (Poiret) DC Denumire popular: Paducel Sinonime tiinifice: Crataegus oxyacantha auct. non. L. Alte denumiri populare: Gherghinar, Gherghin, Maces, Malai moale, Malai nesarat, Malaiul cucului, Malaet, Maracin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este arbore-arbust de 2-5 m inaltime; frunze 3-5 lobate, lobi scurti, sinusurile nu ajung pana la jumatatea limbului; florile albe, sunt dispuse in inflorescenta de tip corimb; pedicelul si caliciul lanati sau tomentosi; inflorirea: mai-iunie; fructe - poame drupacee ovoide sau sferice, negre sau purpurii, cu 2 samburi. Ecologie i rspandire Specie mezotrofa, mezofita; sporadica in zona padurilor de stejar-etajul fagului, raristi si margini de padure, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza bobocii florali, frunzele si fructele recoltate in luna septembrie octombrie. Compoziia chimic Frunzele acestei specii au o compozitie asemanatoare cu cea a florilor, diferentele fiind doar cantitative. Aceste organe contin urmatoarele substante: sorbitol, taninuri catechinice (catechina, epicatechina), acizi fenolici (acid cafeic, clorogenic), purine, terpene, acizi grasi (acid linoleic, linolenic), acid neoategolic, acid trans-crataegolic, acid uric. Steroli: beta-sitosterol (0,6 - 0,6 %), Acizi triterpenici: acid crataegolic, acid neocrategolic, acid trans-crategolic, acid ursolic, acid oleanolic. Aminopurine: adenina, guanina, adenozina. Amine: dimetilamina, trimetilamina, etanolamina, etilamina, azoamilamina, izobutilamina, izoamilamina. Pigmenti: flavan-3,4-dioli (leucoantociani), flavone (luteolina), flavonoli (quercetrina, quercetin-3-ramnogalatozid), derivati flavonici (hyperozid, vitexinramnoza, vitexina, vitexin-4-ramnozid, vitexin-4ramno-D-glucozid, vitexin-4,7-di-Dglucozid). In compozitia fructelor s-au identificat: glucide solubile, amidon (15 18 %), proteine (1,4 %), lipide (3,9 %), taninuri condensate: catechine (0,5 0,7 %), flobafene, aminopurine, colina, precum si acizi triterpenici.

Au mai fost identificate urmatoarele substante: Vitamine: acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina. Pigmenti: luteolina, luteolin-3',7-diglucozid, quercetin-3-ramnoglucozid, monoacetilvitexinramnozid, leucoantociani (0,3 %), antociani (3,2 %), procianidine, beta-caroten, derivati flavonici (vitexina), glicozizi ai flavonolilor (hiperozid). Derivati aminici: etilamina, dietilamina, izobutilamina, etanolamina, izoamilamina, betafenetilamina. Alcaloizi: tiramina, histamina. Aminopurine: adenina, adenozina, guanina. Steroli: beta-sitosterol Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic. Acizi organici: acid citric, oxalic, tartric. Acizi grasi: acid lauric, linoleic, linolenic, palmitic. Cumarine: esculina. In florile acestei specii a fost identificata prezenta urmatorilor pigmenti: vitexin-4'ramnozid, quercetol, kampferol, hiperozida, cratezida, luteolinglucozida, vitexina, saporanetina, orientina, monoacetilhomoorientina, monoacetil-vitexin-ramnozida, saporanetin ramnozida, orienton ramnozida, homoorientin-ramnozida, si 6,8-di-C-glucozilapigenol (Nikolov, 1973). Au mai fost determinati urmatorii pigmenti: apigenina, apigenin-7Oglucozid, Crataegus pentagyna contine in frunze si flori Cglicozilflavonoizi O-glicozizi, asa cum este: vitexin 2?-O-ramnozid si izoorientin 2?Oramnozid si C-glicoziziflavonoizi ca: orientin 2?-Oramnozid si C-glicozilflavonoizi acilazi ca: vitexin 4?-O-acetil 2?-O-ramnozid (Nicolov s.a., 1982). In florile de Crataegus sanguinea, Kashnikova s.a. (1984) a identificat C-glicosilflavonoizi acilati ca de exemplu: vitexin 2?-O-acetil, iar Nikolov s.a. (1982) au identificat in frunze si flori vitexin 4?-O-acetil 2?-O-ramnozid. Aciune terapeutic Extractele din fructe au actiune: diuretica, vasodilatatoare, hipotensiva, antispasmotica, sedativa, diuretica si cardiotonica.

Importana Melifera Utilizare Se utilizeaza in tratarea anghinei, hipertensiunii, tahicardiei, arteriosclerozei si nevrozei. Impeuna cu extractele din Ginkgo, stimuleaza ciculatia sangvina in creer si inbunatateste memoria Extractele din scoarta sunt astringente si sunt utilizate in tratamentul malariei si pentru scaderea febrei. Este o specie bogata in tanin, care poate fi utilizata si in scop tinctorial si ornamental Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata, avand un continut ridicat in vitamina C; Industrie - fructele sunt folosite in amestec cu alte fructe la fabricarea marmeladei; Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele, florile si fructele (se folosesc sub forma de infuzie) au actiune hipotensiva, vasodilatatoare; uz extern - tratarea bataturilor (se foloseste decoctul din frunze); Apicultura - specie melifera. Cultivare Este o planta care creste foarte usor si care odata stabilizata reuseste pe soluri excesiv de umede. Tolereaza de asemenea uscaciunea. Creste bine pe soluri calcaroase, ca si pe soluri argiloase grele. Este benefica o pozitie insorita cand plantele se cresc pentru fructele lor, iar in cazul semiumbrei productia de fruce si calitatea acestora este mai redusa. Paducelul tolereaza poluarea atmosferica, este o adevarata specie de plante lemnoase care ceste bine chiar la umbra densa. Rezista la temperaturi joase, tolerand cel putin -18oC. Inainte de a incepe fructificarea trebuie sa treaca 5-8 ani, desi la pomii altoiti inflorirea are loc masiv in cel de-al treilea an. Florile au un miros neplacut, ceva asemanator pestelui stricat. Se recomanda semanatul toamna in rasadnita rece, imediat ce semintele s-au maturat. Unele seminte vor germina in primvara, in timp ce probabil altele abia in anul urmator. La semintele pastrate germinarea este foarte inceata si neuniforma.

Semintele trebuie stratificate la cald pentru 3 luni, la 15 oC si apoi stratificate pentru inca 3 luni la rece la 4oC. Vor trece inca alte 18 luni pentru a germina. Daca se aplica scarificarea semintelor inainte de stratificare, timpul destinat germinarii poate fi redus. Totodata, fermentarea semintelor in propria lor pulpa poate grabi procesul de germinare. O alta posibilitate este cea a recoltarii semintelor verzi (imediat ce embrionul s-a dezvoltat complet, dar inainte de intarirea tegumentului) si semanatul rapid in rasadnita rece. Daca se cresc putine plante, de preferat trecerea in vase individuale la momntul potrivit manipularii si cesterea in acestea pentru primul an. Plantarea afara se efectueaza la sfarsitul primaverii in paturi nutritive in pepiniera sau in pozitiile definitive. Pentru cazul mai multor plante, se recomanda semanatul direct afara pe pat nutritiv, dar protejat de soareci si alti daunatori consumatori de seminte. Se cresc pe patul nutritiv pana devin suficient de viguroase pentru plantare afara, dar pentru a nu se deteriora sistemul radicular nu se vor mentine in astfel de conditii pentru mai mult de doi ani. Recoltare Valorificare CRATAEGI FOLIUM CUM FLORIBUS - FRUNZE DE PADUCEL CU FLORI SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CRATAEGUS MONOGYNA Jack. Denumire popular: Paducel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Gherghinar, Gherghin, Maces, Malai moale, Malai nesarat, Malaiul cucului, Malaet, Maracin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Maloideae Caractere morfologice Este un arbore-arbust de 2-5 (10)m inaltime; frunze lat ovate, rombic ovate sau rombic obovate, trunchiate la baza, coriacee, penat lobate; pedicelul si caliciul glabri sau dispers parosi; florile albe, sunt dispuse in inflorescenta de tip corimb; inflorirea: mai-iunie; fructe - poame drupacee ovoide sau sferice, rosii, carnoase, cu un sambure. Ecologie i rspandire Specie mezoxerofita, mezotermofita, heliofila, frecventa in zona de stepa-etajul boreal, margini si raristi de padure, tufarisuri; Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica frunze si flori (Crataegi folium cum flores), fructe (Crataegi fructus), provenite de la ambele specii de Crataegus Compoziia chimic Frunzele contin: catechol, epicatechol, triterpene (acid 2--hidroxi oleanolic, acid acantolic, neotegolic crategolic, acid ursolic) si acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic) amine (etilamina, dimetilamina, trimetilamina, amine aromate, colamina, colina, acetilcolina), aminopurine (adenina, guanina), cumarine (esculetozida), - sitosterol, acid uric. Culoarea caracteristica frunzelor este data de prezenta urmatorilor pigmenti: apigenin, quercetina, quercetin-3-0-ramnogalactozid, kampferol, izoorientin, izoorientin ramnozid, izoquercitin, izoscaftozid, neoscaftozid, izovitexina, izovitexin ramnozid, orientin, orientin-2-0ramnozid, procianidin, proantocianidin, rutina, scaftozid, spireozid, vicenin-1, vicenin-2, vicenin-3, vitexin, vitexin-ramnozid, vitexin-2-ramnozid, vitexin-2-0ramnozid.

Florile contin: tanin, triterpene (acid oleanolic, acid maslinic, acid ursolic), cumarine (aesculina), amine (etil-amina, dimetil-amina, izoamil amina) si aminopurine. Florile de Crataegus monogyna contin urmatorii pigmenti: apigenin, quercetina, glogozid, kampferol, kampferol-3-neohesperozid, izoorientin ramnozil, izoscaftozid, neoscaftozid, izovitexina, izovitexin ramnozil, orientin, orientin ramnozid, orientin ramnozil, vitexin ramnozil, 2fenilcromona, proantocianidin B2, rutina, scaftozid, sexangularetin, sexularetin, spireozid, viceni-1, vicenin-2, vicenin-3, vitexin, vitexinramnozid, vitexin-2-ramnozid, vitexin-2-0-ramnozid. Aciune terapeutic Actiuni dovedite clinic: cardiotonica minora (efecte inotrop pozitiv, cronotrop pozitiv, dromotrop pozitiv, batmotrop negativ), restabileste circulatia in zonele necrozate dupa infarctul miocardic, antispastica si sedativa centrala, de crestere a capacitatii de oxigenare a creierului, diminua ritmul cardiac si amelioreaza ejectia sistolica, antiagreganta plachetara, antioxidanta, antihiperlipidemica (scade nivelul colesterolului seric), atenueaza hipotensiunea ortostatica. In medicina populara: antiaritmica, cardiotonica, sedativa, antiinflamatoare, capilaroprotectoare, previne colagenozelor articulare. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Eretism cardiac al adultilor (tahicardie, palpitatii), insuficienta cardiaca incipienta, infarct miocardic, ateroscleroza incipienta, stari neurotonice ale adultilor si copiilor, tulburari minore ale somnului, distonii neurovegetative. Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata, avand un continut ridicat in vitamina C; Industrie - fructele sunt folosite in amestec cu alte fructe la fabricarea marmeladei; Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele, florile si fructele (se folosesc sub forma de

infuzie) au actiune hipotensiva, vasodilatatoare; uz extern - tratarea bataturilor (se foloseste decoctul din frunze); Apicultura - specie melifera. In homeopatie se foloseste in: insuficienta cardiaca, tulburari de ritm cardiac, angina pectorala. Toxicitate Contraindicaii Copii sub 12 ani, primul trimestru al sarcinii. Precauii i reacii adverse Palpitatii, tahicardie, dureri de cap, vertij, dispnee, durei abdominale si gastrice, flatulenta. Dozare Supradozare Nu au fost semnalate efecte adverse in caz de supradozaj la om. Forme farmaceutice Decoct, extracte lichide si solide Interactiuni medicamentoase: Cu heterozide cardiotonice (le creste activitatea, deci este necesara ajustarea dozelor), cu antiaritmice de clasa III ( actiune energica, deci se evita administrarea concomitenta), cu antiagregante plachetare (creste riscul de sangerare, deci este necesara monitorizarea tratamentului), cu cisaprid (creste activitatea celulelor ventriculare, deci se evita administrarea concomitenta). Conservare Cultivare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunzele, prin ciupire sau taiere, inainte si dupa inflorire (aprilie-august) - Florile sau ciorchinele de flori-strunjire direct de pe planta sau taierea ramurilor si curatarea lor uterioara, la inceputul deschiderii florilor (apriliemai) - Fructele, manual direct de pe planta, fara codite (septembrie-octombrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CROCUS SATIVUS L. Denumire popular: Sofran Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Iridaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perema cu bulbotubercul, cu frunze liniare, revolute, cu flori solitate, actinomorfe, gamotepale, violet-albastre, odorante. Frucrul este caosula triloculara. Ecologie i rspandire Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica stigmatele florilor (Croci stigmata) Compoziia chimic Frunzele de sofran contin pigmenti Cglicozilflavonoizi cum este: isoscoparin X?-Oramnozilglucozid. Florile contin pigmenti carotenoizi: -caroten, -caroten, -caroten, licopina, prolicopina, zeaxantina, auroxantina si protocrocina, un caroten dicarboxilic. Zarghami siHeins (1971) au identificat in uleiul volatil extras din plantele de sofran 21 componenti: 47.00 %- safranal, 13.80 % - 4hidroxi-2,6,6trimetil-1-ciclo, 6.00 %- 4-hidroxi-3,3,5trimetil-2-ciclo, 6.00 % - 4-hidroxi-2,6,6trimetil-3-oxo-1, 1.80 %- isorforona, 1.50 %3,5,5-trimetil-1,4ciclohexandiol, 1.20 % - 2-hidroxi-3,5,5-trimetil2-ciclo, 1.10 % - 3,5,5-trimetil-2-ciclohexen-1,4, 1.00 % - 2,3-epoxi-4-(hidroximetilene)-3,3, 0.10 % - 6,6-dimetil-2-metilene-3-ciclohe, 0.10 % 2(5H)-furanona, 0.10 % - acid hexadecanoic, 0.10 % - 3-hidroxi-2,6,6-trimetil-4-oxo-2-, 0.10 % acid linoleic, 0.10 % - acid linolenic, 0.10 % naftalen, 0.10 % - acid octadecanoic, 0.10 % acid oleic, 0.10 % - 2-feniletanol, 0.10 % 2,6,6trimetil-3-oxo-1,4-ciclohex, 0.10 % - 3,5,5trimetil-4-metilene-2-cicl~.

Protocrocina prin oxidare elibereaza doua molecule de picrocrozida si crocozida sau crocina (diesterul -crocetinei cu gentiobioza). Aciune terapeutic Stomahica, carminativa, slab analgezica, sedativ al tusei, excitanta al sistemului nervos central. Importana Tinctoriala Utilizare Colorant pentru preparate farmaceutice de uz extern si in industria alimentara (dilutia 1: 100.000 pastreaza culoarea galbena). Toxicitate Avortiva, purpura severa, trombocitoprenie, hipotrombinemie; in doze mari da hemoragii violente. Contraindicaii Nu se cunosc la dozele terapeutice. Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Tinctura, extract, pulvere. Impurificari: Fiind un produs foarte scump, deseori se falsifica cu Foeminel (produs alcatuit numai din stiluri de Crocus sativus), Carthami flores (flori tubuloase de Carthamus tinctorius L.), Calendulae flores (flori ligulate de Calendula officinalis L.). Decelarea impurificarilor se poate realiza prin examen macroscopic, examen microscopic si analize cromatografice. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Bulbi Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Stigmatele, recoltate la momentul infloririi Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CUCUMIS MELO L. Denumire popular: Pepene galben Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bosari, Bostan galben, Cantalosi, Cantalup, Caune, Galboni, Harbuz, Himunic, Ieura, Peapene, Peapine, Pepen, Pepen galben, Pepene, Pepene dulce, Pepene rios, Pepeni cantalupi, Pepeni necaciosi, Pepini,

Pepini galbeni, Pepini galbeni la miez, Pepini scortosi, Piepeni, Piepeni galbeni, Popone, Vlegi, Zamos Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina de 1-5 m lungime, agatatoare prin carcei simpli; frunze alterne, palmat lobate, cu lobi rotunjiti, sinusuri adanci, rotunjite; flori unisexuate, dispuse monoic, de culoare galbena; inflorirea iunieaugust; fructe globulos ovoidale. Ecologie i rspandire Planta cultivata in zonele calde. Organe utilizate Compoziia chimic Datorita continutului mai ridicat in glucide totale al pepenilor galbeni (10,0 16,0), valoarea lor energetica este relativ mai ridicata: 219,6 kJ/ 100 g parte edibila. Continutul in proteine este de 0,90 %, cel de lipide 0,10 %, iar continutul de substante minerale este de 0,40 %. Fructele ajunse la maturitate au un continut de 1,6 % glucoza, 1,3 % fructoza, 9,5 % zaharoza si 8 mg/ 100 g sitosterol (Souci s.a., 1981). Continutul de vitamine din 100 g fruct variaza in urmatoarele limite: 32 mg acid ascorbic, 0,60 mg nicotinamida, 0,31 mg tocoferoli, 0,06 mg tiamina, 0,02 mg riboflavina si 0,03 % acid folic. In 100 g parte edibila au fost detrminat urmatorul continut de substante minerale: 20 mg sodiu, 330 mg potasiu, 10 mg magneziu, 6 mg calciu, 0,20 mg fier si 21 mg fosfor. Wyllie s.a. (1994)au identificat in pepenii galbeni 20 de compusi volatili, incluzand esterii S-metilici ai acizilor etantioic, butantioic si pentantioic. Aroma contine 7 compusi cheie, dintre care 4 au in compozitie sulf: S-metil tiobutanoat, 3(metiltio)-propil acetat, 3-(metiltio)-propanal si probabil

dimetiltetrasulfid. Shu s.a. (1995) au identificat in extractele in izopentan, obtinut din tesuturile de pepene galben, 48 de compusi volatili, dintre care ponderea o detin hexanolul (11,52 %), cavicolul (11,33 %), benzil alcoolul (3,54 %) si eugenolul (3,48 %). Burzo s.a. (nepublicat) au determinat 48 componenti, in extractul obtinut in urma antrenarii prin hidrodistilare a substantelor volatile din fructele de pepene galben, soiul Ananas. Ponderea a fost detinuta de hexil acetat 16,52 %, cis-hexenil acetat 13,24 %, octil acetat 11,80 %, metilbutil acetat 10,28 %, decenilo acetat 6,64 %, 3-decenil acetat 4,86 %, -farnesen 4,04 %, germacren D 2,64 %, dodecadien-1-ol acetat 2,12 %, dodecatrien 1,93 %, decil acetat 1,60 %, nonadecan 1,41 %, tricozan 1,34 % si tau-muurolol 1,34 % din totalul componentilor identificati. Fructele de pepene galben se caracterizeaza prin prezenta pigmentilor clorofilieni si carotenoizi. Analiza continutului de pigmenti din mezocarpul pepenilor galbeni a evidentiat un continut de 57,0 mg/100 g pigmenti clorofilieni si 3,22 mg/100 g pigmenti carotenoizi. Curl (1966) a determinat o concentratie de 20,2 mg/100 g pigmenti carotenoizi dintre care ponderea au avut-o -carotenul 84,7 %, -carotenul 6,8 %, -carotenul 1,2 %, fitofluenul 2,4 %, fitoenul 1,5 %, luteina 1,0 % si violaxantina 0,9 %. La maturitate acestia au un continut de caroteni de 2,0 mg/100g produs proaspat. Din totalul carotenilor, 84,7 % este reprezentat de carotenul, 6,8 % -carotenul, 1,2 % -carotenul, 2,4 % fitofluenul, 1,5 % fitoenul, 1,0 % luteina, 0,9 % violaxantina si urme de alti pigmenti carotenoidici (Hulme, 1970). Pigmentii flavonoizi sunt reprezentati prin glicozilflavonoizi acilati cum este: isovitexin 2?-O-(E)-ferulil 4-O-glucozid si isovitexin X?-O(E)-cafeil-2?-O-glucozid, iar in frunze a fost identificat: iso-orientin 2?-O-(E)cafeilglucozid.

Detalii... Aciune terapeutic Importana Melifera, alimentara Utilizare Extractele au efect emolient si emetic. Fructele se consuma in stare proaspata si sub forma unor produse de cofetarie (inghetata, suc), gemuri, marmelade, salate de fructe, iar fructele mici se mureaza in otet. In medicina, umana, populara, fructul proaspat este folosit ca adjuvant in constipatie, litiaza urinara, guta, reumatism, hemoroizi; sucul proaspat are efect laxativ si diuretic, semintele macerate se folosesc impotriva senzatiei de voma. In tratamentele de uz extern se folosesc cataplasmele, care grabesc vindecarea arsurilor usoare si combat inflamatiile. In cosmetica se utilizeaza pentru ingrijirea tenului uscat. Pentru apicultura reprezinta o specie melifera. Cultivare Prefera solurile usoare, mijlocii, cu o buna structura, fertile si cu un pH de 6-7,2. Se impune o nutritie echilibrata.Pepenele galben are cerinte mari fata de caldura. Temperatura optima de germinare a semintelor este de 25-30oC, cea minima de 14-15oC, iar cea maxima de 35oC. Plantele cresc si se dezvolta bine numai la temperaturi de peste 15oC, cu o valoare mdie optima de 25-30oC. Este o planta de zi scurta, iar lipsa de lumina determina alungirea rasadurilor si a plantelor in cultura. Este necesara o corelare intre intensitatea luminoasa si nivelul temperaturilor, in special in sere, raportul intre valori fiind direct proportional. Este rezistent la seceta, ca urmare a structurii sistemului radicular. Se seamana primavara in sera intr-un sol bogat, iar germinarea are loc in 2 saptamani. Se pot semana 2-3 seminte pe vas si se planteaza afara dupa trecerea pericolului ingheturilor, asigurand protectie pentru cel putin cateva saptamani. Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: CUCUMIS SATIVUS L. Denumire popular: Castravete Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Castraveti, Cstraveti, Crastavete, Cucumar, Ogrcai, Pepene, Pepeni, Pepeni irinaci, Pepeni muratori, Pepeni riosi, Pipeni, Scartavete, Scrtaveti Ugorci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; tulpina lunga de 2-4 m, agatatoare prin carcei simpli, intreaga planta acoperita de peri rigizi; frunzele alterne, palmat lobate, cu lobi acuti si sinusuri slab pronuntate; flori galbeneaurii, unisexuate repartizate monoic; inflorirea iunie-august; fruct cilindric (melonida), drept sau curbat, cu suprafata neteda sau rugoasa; semintele eliptice, comprimate lateral, alb-galbui sau cenusii. Ecologie i rspandire Cultivata, alimentara. Organe utilizate Compoziia chimic Fructele castravetilor se caracterizeaza printr-o valoare energetica foarte scazuta: 40,0 kJ/ 100 g, datorita continutului mare de apa (96 97 %) si scazut de glucide (1,0 2,2 %), proteine (0,5 0,8 %) si lipide (0,05 0,30 %). Continutul de substante minerale este de 0,40 0,89 %, glucoza 0,88 %, fructoza 1,0 %, zaharoza 0,05 %, celuloza 0,39 % si continutul de fibre 0,93 %. In 100 g fructe s-a determinat 240 mg acid malic, 20 mg acid citric si 14 mg -sitosterol (Souci, s.a., 1981). Aminoacizii determinati in 100 g parte edibila au variat in urmatoarele limite: arginina 45 mg, histidina 8 mg, izoleucina 19 mg, leucina 25 mg, lizina 26 mg, metionina 6 mg, fenilalanina 14 mg, treonina 16 mg, triptofan 4 mg si valina 21 mg.

Continutul de vitamine din 100 g fructe de castraveti este urmatorul: 0,02 mg tiamina, 0,03 mg riboflavina, 0,03 mg piridoxina, 0,20 mg nicotinamida, 0,02 mg acid folic, 0,24 mg acid pantotenic, 11 mg acid ascorbic, 0,20 mg tocoferoli si 0,005 mg filochinona. Continutul de substante minerale este relativ scazut. In 100 g parte edibila s-a detrminat urmatorul continut de substante minerale: 8,5 mg sodiu, 141 mg potasiu, 8 mg magneziu, 15 mg calciu, 0,15 mg magneziu, 0,50 mg fier, 0,09 mg cupru, 0,16 mg zinc, 23 mg fosfor si 37 mg clor. Fructele de castraveti au avut continutul maxim de nitrati in zona bazala (397 ppm) si in tesuturile externe (182 ppm), ioar cele mai mici valori s-au determuinat in zona centrala (55 ppm) si apicala a fructelor (36 ppm). Zu s.a. (1996) a determinat substantele volatile produse de fructele de castraveti. Acestea sunt reprezentate in proportie de 35,5 % de butilacetat, 20,9 % de 3-metilbutil acetat, 7,3 % etil acetat, 5,6 % 2-butil acetat si 3,8 % hexil acetat. Aciune terapeutic Importana Melifera, alimentara Utilizare In alimentatie se folosesc fructele in stare proaspata sau murate. In industrie, fructele se folosesc la obtinerea conservelor in otet, murat sau sub alte forme (ghiveci, tocana, marinat). Medicina, umana, populara foloseste fructele proaspete pentru calmarea colicilor si inflamatiile intestinale, sucul obtinut din fructe proaspete mareste diureza, trateaza iritatiile cailor urinare si respiratorii, hemoroizilor, durerilor abdominale, etc.; sucul proaspat combinat cu sucul de morcovi, ridiche si sfecla in parti egale se foloseste pentru maruntirea pietrelor la rinichi si vezica. Pentru uz extern se folosesc cataplasme cu felii proaspete, pentru tratarea iritatiilor si inflamatiilor pielii.

In cosmetica, sucul proaspat este folosit pentru combaterea pistruilor, catifeleaza tenul gras si uscat, indeparteaza ridurile. Pentru apicultura reprezinta o specie melifera. Cultivare Planta necesita soluri usoare, afanate, permeabile, bogate in humus, cu reactie neutra sau slab acida, cu o textura luto-nisipoasa. Sunt contraindicate solurile cu exces de umiditate, impermeabile, precum si cele nisipoase, cu capacitate redusa de mentinere a apei. Caldura este un factor primordial pentru desfasurarea normala a proceselor metabolice. Castravetii sunt plante de zi scurta, dar necesita o intensitate luminoasa marita. Are pretentii mari fata de umiditatea din sol, cat si din aer, insuficienta ducand la aparitia unui numar mare de flori mascule, deformarea fructelor si aparitia gustului amar al acestora. Aerul prezinta importanta deosebita pentru castraveti, atat in sol, cat si in atmosera, recomandandu-se efectuarea culturilor de camp, mai ales a celor timpurii intre perdele de protectie cu port inalt. Se seamana in sera intr-un sol bogat, cite 2-3 seminte pe vas, iar germinarea are loc in 2 saptamani. Se cresc inauntru si se planteaza afara dupa trecerea ingheturilor. Se asigura protectie pentru primele cateva saptamani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CUCURBITA MAXIMA Duchesne ex. Lam Denumire popular: Bostan Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dovleac turcesc, Boloveni muntenesti, Bostani moldovenesti de fript, Bostani muntenesti, Bostani turcesti, Dovleci fara vreji, Dovleci placintari, Dovlete romnesc, Dubleti, Iudaie bulgareasca, Iudaie porceasca, Iudaie turceasca de mncat, Samntar, Tigba Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae

Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina pivotanta; tulpina taratoare (4-9 m lungime), cilindrica, goala in interior, ramificata, acoperita de peri rigizi; frunzele palmat lobate, cu lobi rotunjiti si baza limbului cu marginea intreaga, aspru paroase; florile unisexuate, galbene, cele barbatesti lung pedunculate, grupate cate 1-3 in axila frunzelor, iar cele femeiesti, scurt pedunculate, solitare; inflorirea iunieseptembrie; fruct peponida voluminoasa, sferica, argintie sau alburie. Ecologie i rspandire Specie mezofita; cultivata ca planta alimentara, furajera si oleaginoasa. Organe utilizate Compoziia chimic Fructele de dovleac contin in functie de soi si gradul de maturitate 6,17 17,67 % substanta uscata si 4,87 92,18 mg amidon/ g sub. proaspata. Culoarea caracteristica pentru partea comestibila se datoreaza prezentei pigmentilor carotenoizi: -caroten, luteina si violaxantina. Semintele contin 4,33 7,25 % apa, respectiv 92,75 95,67 % substanta uscata. Raportat la substanta uscata, semintele contin: 4,6 10,2 % glucide, 42,9 57,3 % lipide, 24,3 45,6 % proteine si 2,8 5,0 % substante minerale. Principalii acizi grasi din lipide sunt: acidul linoleic, acidul oleic, acidul palmitic, acidul stearic si acidul arachidic. Frunzele contin: 85,9 % apa, 4,5 32,5 % proteine, 1,75 12,4 % lipide si 1,8 12,9 % substante minerale. Aciune terapeutic Importana Melifera, alimentara, oleaginoasa Utilizare Semintele bogate in ulei au efect diuretic, tonic si vermifug. Fructele coapte sunt utilizate in alimentatie.

Alimentatie - utilizat in alimentatia omului sub diferite preparate sau produse de patiserie; Industrie - folosit pentru fabricarea marmeladelor; Medicina umana, populara - uz intern - semintele se folosesc in tratarea helmintiazei, miezul fructului are proprietati laxative, diuretice, sedative, se recomanda in infectii urinare, constipatii, enterite, diabet, etc.; . Apicultura - specie melifera. Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe la maturitate (august-septembrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CUCURBITA PEPO L. var. OBLONGA Ser. Denumire popular: Dovlecel. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala cu tulpina taratoare, cu carcei ramificati, frunze alterne palmat-lobate, flori mai, gamopetale, galbene. Fructul este o peponida alungitcilindrica, glabra. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Souci s.a. (1981) mentioneaza ca fructele acestei specii se caracterizeaza printr-o valoare energetica scauta (118,3 kJ/ 100 g), determinata de existenta in cantitate mica a urmatoarelor substante: glucide solubile (5,46 %), glucoza

(0,95 %), fructoza (0,90 %), zaharoza (0,54 %), amidon (0,70 %) proteine (1,0 1,2 %) si lipide (0,10 0,20 %). Continutul in apa variaza intre 90 si 93 %, cel de substante minerale intre 0,73 si 0,80 %, continutul de acid malic este de 199 mg/ 100 g, cel de acid citric 6 mg/ 100 g, iar cel de sitosterol este de 12 mg/ 100 g. Continutul in vitamine al dovleceilor, exprimat in mg/ 100 g substanta proaspata variaza in urmatoarele limite: 0,05 mg tiamina, 0,06 mg riboflavina, 0,11 mg piridoxina, 0,50 mg nicotinamida, 0,04 mg acid folic, 0,40 mg acid pantotenic si 9,0 mg acid ascorbic. Aminoacizii identificati in fructele acestei specii prezinta diferente relativ mici. In 100 g produs edibil a fost determinat urmatorul continut de aminoacizi: arginina 39 mg, histidina 17 mg, izoleucina 40 mg, leucina 59 mg, lizina 53 mg, metionina, 10 mg, fenilalanina 29 mg, treonina 26 mg, triptofan 15 mg, tirozina 15 mg si valina 41 mg. Fructele de dovlecel se caracterizeaza printr-un continut ridicat de calciu si potasiu. In 100 g parte edibila au fost detrminate urmatoarele elemente minerale: 1,1 mg sodiu, 383 mg potasiu, 8 mg magneziu, 22 mg calciu, 0,04 mg mangan, 0,80 mg fier, 0,08 mg cupru, 0,20 mg zinc, 44 mg fosfor si 18 mg clor. Semintele acestei specii contin: pectine (30 %), proteine (25 50 %), aminoacizi (cucurbitina), lipide (30 50 %, fitosteroli, acizi grasi (palmitic, stearic, oleic, linoleic), caroteni (luteina, caroten), vitamine (- si -tocoferol). Importana Melifera, oleaginoasa Utilizare Extractele din seminte au efect antihelmintic, antioxidant si antiinflamator. Fructele sunt utilizate in alimentatie. Cultivare Dovlecelul necesita soluri profunde, afanate, revene, lipsite de buruieni, adapostite de curentii de aer, bine aprovizioate cu substante nutritive, cu un

pH de 6,5-7,2. Germinarea semintelor are loc in 14-16 zile la temperatura minima de 12-14oC si in 6-7 zile la temperatura optima de 20-25oC. Temperatura optima de vegetatie este de 25-28oC. Planta are pretentii foarte mari fata de lumina. Are de asemenea cerinte ridicate fata de umiditatea din sol, dar avand un sistem radicular bine dezvoltat suporta perioadele de seceta. Se seamana in aprilie in sera, intr-un sol bogat, 2 sau 3 seminte pe vas. Germinarea ae loc in 2 saptamani. Cresc rapid si se planteaza afara dupa ultimele ingheturi asigurandu-le protectie pentru cel putin primele saptamani. Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara sau prin transplantarea rasadurilor Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe in diverse faze de dezvoltare (maioctombrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CUCURBITA PEPO var. patisoniana Denumire popular: Patison Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniideae Ordinul: Cucurbitales Familia: Cucurbitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta legumicola anuala, cu tulpina taratoare si cu fructele peponide, cu forma rotunda, usor turtita. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaza in scop alimentar fructul. Compoziia chimic Fructele contin: 98,0 % apa, 3,0 % glucide, 1,6 % proteine, 0,4 % lipide, 0,20 % caroten si 1,1 % fibre.

In 100 g fruct s-au determinat urmatoarele cantitati de vitamine: 17,0 mg acid ascorbic, 0,40 mg nicotinamida, 0,21 mg tiamina, 0,12 mg piridoxina si 0,08 mg riboflavina. Continutul de elemente minerale din 100 g fruct este urmatorul: 150 mg potasiu, 30 mg calciu, 23 mg fosfor, 18 mg clor, 8 mg magneziu, 2 mg sodiu, 1,5 mg fier, 0,26 mg zinc, 0,14 mg mangan, 0,10 mg bor, 0,04 mg cupru si 0,001 mg nichel, molibden si seleniu. Aciune terapeutic Importana Oleaginoasa Utilizare Dovleceii patison au o valoare energetica relativ scazuta: 92 kJ/ 100 g tesut comestibil si se utilizeaza in alimentatia hipocalorica. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CYDONIA OBLONGA Mill. Denumire popular: Gutui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Alamioara, Gadunie, Gti, Gutani, Mar butii, Pom cotei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbust sau arbore (1,5-6 m inaltime); frunze ovat eliptice, intregi, tomentoase pe partea inferioara; flori albe-roze, sesile, solitare, mari (4-5 cm diametrul) inflorirea mai-iunie; fructe poame globuloase, tomentoase, placut mirositoare. Ecologie i rspandire Heliofil, termofil, cultivat fructifer si subspontan. Organe utilizate Compoziia chimic Gutuile contin : 0,42 % proteine, 0,50 % lipide, 0,93 % acid malic si 15,50 % glucide, din care glucide reducatoare 6,68 % si zaharoza 0,64 %.

Continutul de pectine are o valoare medie de 0,61 %. Continutul de vitamine variaza astfel: 13,00 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,20 mg/ 100 g nicotinamida, 0,03 mg/ 100 g tiamina si 0,03 mg/ 100 g riboflavina. Continutul in substante minerale al gutuilor variaza intre 0,30 si 0,57 %. In 100 g tesut au fost detrminate urmatoarele cantitati de elemente minerale: 201,00 mg potasiu, 21,40 mg fosfor, 10,30 mg calciu, 8,20 mg magneziu, 2,00 mg sodiu, 1,70 mf clor, 0,60 mg fier si 0,13 mg cupru. Aciune terapeutic Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Gutuile au o valoare energetica scazuta (286 kJ/ 100 g fruct), dar sunt importante in alimentatie pentru continutul lor in acid ascorbic, acizi organici, glucide solubile si substante minerale. Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata sau prelucrate; Industrie - fructele sunt folosite la obtinerea dulcetii, compoturilor, jeleurilor; Medicina, umana, populara - uz intern - fructele se recomanda la guturai, insuficienta hepatica, iritatii ale pielii; seminte leau proprietati laxative si emoliente folosindu-se in tratamentul bronsitelor si traheitelor; frunzele au proprietati antidiareice; uz extern - tratarea laringitei, faringitei, stomatitei, utilizand decoct din fructe, pentru tratarea degeraturilor se folosesc semintele; Cosmetica - tratarea tenului gras, tratarea ridurilor; Apicultura - specie melifera. Cultivare Gutuiul reuseste pe cele mai multe soluri, dar prefera un sol fertil usor umed si cu o pozitie insorita. Reuseste si la semiumbra, dar productia de fructe nu este atat de buna in astfel de pozitii. Planta rezista la circa -15oC. Pentru ca fructele sa atinga maturitatea deplina sunt necesare veri calde. Este de asemenea folosit ca portaltoi pentru par si alte specii de pomi fructiferi.

Se recomanda semanatul in rasadnita rece imediat ce semintele s-au maturat. Este necesara stratificarea, pre-racirea pentru 18 saptamani la seminte proaspete, in timp ce la cele vechi sunt necesare 2 saptamani de stratificare la cald si apoi 18 saptamani de tratament cu frig. La momentul potrivit manipularii, plantulele se repica in vase individuale si se cresc in rasadnita rece pentru cel putin prima lor iarna. Plantarea in pozitia permanenta se efectuaza primavara tarziu sau vara devreme. Se poate proceda la pregatirea de butasi din lemn matur, in noiembrie, in rasadnita rece. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: CYNARA SCOLYMUS L. Denumire popular: Anghinare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala; radacina puternica, profunda, rizom bine dezvoltat; tulpina inalta de pana la 2 m, puternic ramificata , cu peri desi, moi; frunzele bazale in rozeta, mari, pana la 1-1,2 m lungime, cu petiol puternic si nervura mediana ingrosata, frunzele tulpinale alterne, penat fidate sau sectate, fata superioara verde deschis si cea inferioara cu peri lungi, desi, albi-cenusii terminate intr-un varf spinos; antodii mari , globuloase de 4-5 cm in diametru, florile rosii violacee; hipsofilele involucrale imbricate, carnoase, cu varf acut, fara spini; inflorirea iunie-august; fruct achena, usor turtita lateral, cenusie-bruna. Ecologie i rspandire Cultivata, medicinala si leguma.

Organe utilizate Frunzele (Cynarae folium), care contin derivati ai acizilor polifenolcarboxilici. Compoziia chimic Substantele active din aceasta specie sunt acizii fenolici si alcoolii fenolici. In frunzele acestei specii au fost identificate urmatoarele substante: compusi fenolici (2,0 %): acid dicafeoil-quinic (cinarina), acidul 3cafeoilquinic, acvidul cafeic, acidul clorogenic, acidul criptoclorogenic si acidul neoclorogenic, alaturi de care s-au identificat taninuri, steroli (taraxasterol, sitosterol, stigmasterol), triterpene (lactucerol, taraxerol), sesquiterpene (grosheimin), guaianolide (grosulfeimin) si o sapogenina steroidala. Gustul amar al frunzelor este determinat de prezenta lactonelor sesquiterpenice (0 4 %): cinaropicrina, cinarolida, dehidrocinaropicrina, grosheimina, cinarotriolul si isoamberboina. In bracteele si frunzele acestei sopecii s-au identificat 1 % pigmenti flavonoizi: cianidin 3soforozid, cianidin 3-glucozid, cianidin 3cafeilglucozid, cianidin 3-cafeil-soforozid, cianidin 3-dicafeilsoforozid, cyanidol-glucozid, cyanidol-saforozid, luteolin-7-glucozid (cinarozida), luteolin 7betarutinozid (scolimozida), luteolin-7-beta-D-glucozid si luteolin-4-beta-D-glucozid. Uleiul volatil contine: decanal, eugenol, betaselinen si cariofilen. Florile acestei specii contin: glucide, acid ascorbic, acid lauric, acid linoleic, acid 3cafeoil quinic, acid 4-cafeoil quinic, acid 5cafeoil quinic, acid 1,3-dicafeoil quinic, acid 1,4-dicafeoil quinic, acid 1,5-dicafeoil quinic, acid cafeoil-4-quinic, Culoarea caracteristica florilor este data de prezenta urmatorilor pigmenti: cianidin 3(cafeilsoforozid)-5- glucozid, cianidin 3,5diglucozizi, apigenin-4',7-diglucozid, apigenin-7-rutinozid, apigenin-7-glucozid (cosmosiin), cosmosiin, cianidol-3,5-diglucozid, hesperidin, luteolin-3'0-beta-

D-glucozid, luteolin-7-gentiobiozid, luteolin-7rutinozid (scolymosid), luteolin-7-glucozid (cinarozida), luteolin-4'-0-glucozid si luteolin4'-0-betaglucozid, precum si beta-caroten. Principalii componenti chimici determinati in organele comestibile sunt: 85,0 % apa, 7,6 % glucide, 2,1 % proteine, 0,1 % lipide, 8,0 mg/ 100 g beta-caroten si 2,0 % fibre. In 100 g tesut au fost determinate urmatoarele vitamine: 8,0 mg acid ascorbic, 0,90 mg nicotinamida, 0,21 mg acid pantotenic, 0,20 mg tocoferoli, 0,14 mg tiamina, 0,07 mg piridoxina, 0,03 mg acid folic si 0,03 mg riboflavina. Continutul de substante minerale din 100 g tesut comestibil este urmatorul: 385 mg potasiu, 95 mg fosfor, 47 mg calciu, 43 mg sodiu, 43 mg clor, 31 mg magneziu, 21 mg sulf, 1,3 mg fier, 0,50 mg zinc, 0,36 mg mangan, 0,35 mg bor si 0,20 mg cupru. Aciune terapeutic Coleretica, colagoga, hepatoprotectoare (datorita derivatilor cafeici), tonic amara (cinaropicrina si derivati), scade concentratia lipidelor totale si a colesterolului (cinarina), diuretica (flavone), antialergica prin inhibarea complementului seric (cinarina), febrifuga, bacteriostatica fata de Salmonella, Staphylococcus si Proteus. Importana Medicinala, melifera, medicina, populara Utilizare Insuficiente hepatice si renale, alergii pe fond hepatic, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, obezitate, ateroscleroza, reumatism. Alte utilizari: Medicina umana, populara foloseste pentru uz intern frunzele, sub forma de infuzie pentru afectiuni hepatice, ale splinei, boli ale intestinului gros, colite, scaderea colesterolului, dischinezia biliara. Medicina veterinara foloseste aceasta specie pentru tratamente de uz intern in caz de anorexie, stari febrile, afectiuni cronice hepatice, insuficienta

biliara. In alimentatie se folosesc inflorescentele inainte de inflorire. Valoarea energetica a tesuturilor comestibile a acestei specii este de 167 kJ/ 100 g. In apicultura este importanta ca specie melifera. Mossi si Echeverrigaray (1999) auconstatat ca extractele alcoolice din aceasta specie in concentratie de 5 mg/ ml au inhibat cresterea bacteriilor: Staphylococcus aureus, Bacillus cereus si Bacillus subtilis. Toxicitate Efecte toxice nu se cunosc. Contraindicaii Persoane alergice la plante din familia Asteraceae; obstructii biliare. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc la doze terapeutice. Cultivare Anghinarea creste bine pe soluri nisipoase, profunde, bine dreate, bogate in humus si fertilizate cu cantitati mari de igrasaminte organice si chimice. Este sensibila la temperaturi sub 0oC si ca urmare necesita protejarea in cursul iernii cu diferite materiale. Nu suporta nici temperaturi excesive de peste 20oC, pentru un interval mai lung de 10-15 zile, deoarece acestea inhiba cresterea plantelor, chiar in conditiile unui regim normal de umiditate in sol si atmosfera. Anghinarea nu are in general pretentii ridicate fata de lumina, iar in zonele de origine produce capitule tot timpul anului, in schimb, plantele tinere provenite din seminte supuse vernalizarii au cerinte mari fata de acest factor. In privinta umiditatii are pretentii ridicate, fiind necesara irigarea in perioadele secetoase. Lipsa apei determina reducerea dimensiunilor inflorescentelor si scaderea productiei, iar excesul favorizeaza putrezirea plantelor. Se poate inmulti prin seminte sau pe cale vegetativa, iar in ultimii ani s-a pus la punct metoda de inmultire prin micropropagare. Semanatul direct (in perioada martie-aprilie; in randuri distantate la 96 cm sau in cuiburi, la o adancime de 3-5 cm, folosind 4 kg samanta la hectar) se practica doar

atunci cand nu se dispune de o plantatie de la care sa se recolteze drajoni, sau in cazul lucrarilor de ameliorare. Se poate practica si cultura prin rasad, cu semanat in prima jumatate a lunii februarie, prin semanat in rasadnite semicalde, repicare dupa circa o luna si plantare in camp in a doua jumatate a lunii aprilie. Se prefera cultura prin drajoni, care sunt recoltati din plantatii aflate in anul III de productie, toamna sau primavara, in functie de zona unde se efectueaza cultura. Prin urmare, in zonele cu ierni aspre, drajonii se recolteaza toamna, dupa asonare se planteaza in rasadnite reci, acestea se acopera cu rogojini si se pune balegar proaspat pe poteci. Periodic rasadnitele se aerisesc. Primavara (sfirsit de martie, inceput de aprilie) drajnii se scot din rasadnite, se sorteaza, apoi se planteaza in camp. Pentru zonele mai calde, recoltarea drajonilor se face primavara, chiar inaintea plantarii, prin detasarea lor "cu calcai" de pe plantele mama, apoi se planteaza in camp. Se pot planta 1 sau 2 drajoni intrun cuib, la distante de 0,96-1,4 m intre randuri si 0,8-1 m pe rand, manual cu plantatorul de lemn. In timpul perioadei de vegetatie se aplica lucrari obisnuite de ingrijire. Recoltarea se efectueaza esalonat, in iunie-iulie, cand inflorescentele au dmensiunile specifice soiului, dar inainte ca bracteele sa se deschida. In primul an de cultura se pot recolta 4-5 inflorescente de pe o planta (productia fiind in jur de 8-10 t/ha), iar in urmatorii ani numarul inflorescentelor recoltate de la o planta poate ajunge la 7-8 (productia fiind de pana la 20 t/ha). O cultuta de anghinare este rentabila 3-4 ani, recomandandu-se desfiintarea dupa trei ani, cu scopul de a se obtine drajoni pentru inmultirea vegetativa. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze mature, din exteriorul rozetei-de culoare verde deschis, cu secera, vara-toamna Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: DAHLIA VARIABILIS (Willd.)Desf. Denumire popular: Gherghina Sinonime tiinifice: D. pinnata Cav. D. rosea Cav. Alte denumiri populare: Dalie, Aliene, Berbine, Cartoafe, Cartosca, Cartoafa, Dalii, Dalii, Delii, Gheorghine, Gheorghini, Gheorghini rosii, Gherghel, Gherghine de gradina, Georghina, Georgina, Gorghina, Herenie, Herghina, Herhina, Leordina, Leurdini, Ruji, Ruji de barabou, Talie, Telenci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; tulpina erecta, abia brumata, inalta de 30-120 cm, ramificata si lignificata la baza; frunzele simple mai rar dublu penate, putin brumate, ultimele fragmente crenat dentate; antodii mari , florile ligulate, roze; inflorirea iulie-septembrie; hipsofilele involucrale externe in numar de 6-7; fruct achena, comprimata, fara papus. Ecologie i rspandire Cultivata ornamentala. Organe utilizate Scoarta, semintele Compoziia chimic Florile contin substante amare diterpenice: dafnani (mezereina in seminte si dafnetoxina in scoarta din Daphne sp.) si dicumarine (dafnoretina). Petalele florilor contin antociani dintre care Takeda s.a. (1984), a identificat: pelargonidin 3(6?-malonilglucozid)-5-glucozidul, cianidin 3(6?-malonilglucozid)-5-glucozidul si cianidin 3,5-di(malonilglucozidul). Florile de Dahlia colorate in albastru contin cianidin 3-glucozido5arabinozid si luteolin 7-diglucozid, cele colorate in rosu contin pelargonidin 3,5-diglucozid, cele

colorate in galben apigenin 4-glucozid si apigenin 7-rutinozid (roifolina). Aciune terapeutic Importana Melifera Utilizare Mezerina (din seminte) si dafnetoxina (in scoarta) sunt toxice violente, iritante pentru piele si mucoase. Ingestia de fructe declanseaza ulceratii ale mucoasei digestive, spasme digestive puternice, hipersalivatie, vomismente, greutate in deglutitie, raguseala, cefalee, greturi convulsii. Tratamentul intoxicatiei simptomatic (evacuarea toxicului, administrarea de astringente, barbiturice si atropina). Medicina umana, populara folosea florile sub forma de infuzie pentru tratarea bolilor femeiesti. Petalele florilor pot fi utilizate ca salata iar radacinile contin amodon si inulina si pot conferi un gust amar unor preparate culinare. Cultivare Dalia necesita un sol bogat, adanc si cu o pozitie insorita. Ii displace umbra. Se seamana iarna tarziu, pana catre mijlocul primaverii in sera. Germinarea are loc in 1-3 saptamani la temeratura de 20oC. La momentul potrivit se repica plantulele in vase individuale si se cresc in sera pentru cel putin prima iarna. Plantarea afara la locul defiitiv se efectuaza la sfarsitul primaverii sau inceputul verii. Se pot de asemenea pregati butasi de tulpini tinere primavara devreme. Radacinile tuberizate de obicei se tin in sera la sfarsit de iarna, cu scopul favorizarii cresterii timpurii si tulpinile bazale tinere se preleva imediat ce au devenit suficient de mari. Divizarea presupune ca radacinile sa fie recoltate toamna, la plantarea afara in primavara sa aiba loc divizarea radacinilor tuberizate si fiecare portiune trebuie sa aiba un punct de crestere. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DAPHNE MEZEREUM L. Denumire popular: Tulichina

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Afin salbatic, Cerlepciu, Chiperul-lupului, Cleita, Clipsiu, Cireasa lupului, Dafin mic, Lemn cinesc, Liliac de padure, Liliac salbatic, Masalari, Malin salbatic, Salba moale, Salcuta, Teiul lupului, Tilichin, Tapchin, Tolul lupului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Thymelaeales Familia: Thymeleaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust scund de 50-150 cm inaltime; frunze alterne,oblong-obovate, glabre, cu margine intreaga, cu varf obtuz sau acut; florile rozrosietice rar albe; inflorirea: februarie-aprilie; fructe drupe rosii. Ecologie i rspandire Specie mezofita-mezohigrofita, frecventa in etajul fagului-etajul boreal, raristi de padure, tufarisuri. Organe utilizate Se utilizeaza scoarta si fructele acestei specii. Compoziia chimic Analizele efectuate au relevat prezenta unor substante care in concentratie mare sunt toxice: diterpene (dafnetoxin, hidroxidafnetoxin, mezerein), dicumarine (dafnoretin), cumarine (umbelliferona), rezine (dafnin), steroli (-sitosterol). Aciune terapeutic Carcinogen, diuretic, otravitor, purgativ, stimulant si sudorific. Importana Toxica, tinctoriala Utilizare Mezereina are efect mitogen. Extractele obtinute din scoarta radacinii sunt cele mai active si provoaca iritatii ale pielii, voma, diaree, convulsii si tulburari respiratorii. Nu se utilizeaza sub forma de tratament intern.

Medicina, umana, populara - uz extern - tratarea dermatitelor si durerilor reumatice (se foloseste tintcura din scoarta); Apicultura - specie melifera. Cultivare Planta creste pe diferite tipuri de soluri, dupa unii autori prefera un sol greu si ceva umbra, dupa altii un sol calcaros, iar dupa unii conditii umede reci. Nu suporta perturbari la nivelul radacinii si trebuie plantata in pozitia permanenta cat mai repede posibil. De asemenea, nu suporta a-i fi aplicate taieri, prin umare acestea nu se vor efectua, daca nu sunt necsare. Se seamana in sera imediat ce semintele s-au maturat, iar vasul se acopera cu polietilena pentru mentinerea umiditatii. Sacul protector se indeparteaza imediat ce a avut loc germinarea. Germinarea semintelor este mai buna daca semintele se recolteaza verzi si se seamna imediat, an timp ce la semintele pastrate germinarea este mai dificila. Ele trebuie stratificate la cald pentru 8-12 saptamani la 20oC, urmat de 12-14 saptamani la 3oC. Germinarea poate avea loc dupa inca alte 12 luni sau mai mult la 15oC. Repicarea in vase individuale se face imdiat ce plantulele pot fi manipulate. Se cresc in sera pentru prima iarna si se planteaza afara primavara dupa trecerea pericolului ingheturilor. Se pot pregati si butasi din lemn semimaturat, in iulie-august, in rasadnita rece. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DATURA STRAMONIUM L. Denumire popular: ciumafaie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: bolandarita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoilospida Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Planta anuala, cu radacina ramificata, alba. Tulpina erecta, inalta de 20-100(120 cm), simpla sau adesea furcat sau dihazial ramificata in . superioara, glabra, in interior de obicei goala. Frunze ovate, ingustate in petiol lung, spre varf putin ascutite, cu marginea sinuat si inegal dintata, pe fata intunecat verzi, pe dos mai deschise. Flori solitare, erecte, pedicelate, dispuse in punctele de bifurcare ale ramurilor si la varful acestora. Corola alba infundibuliforma, cu gat larg deschis, pliat, cu 5 lacinii brusc si fin ascutite. Fruct capsula ovoidala, erecta, la exterior cu ghimpi consistenti, inegali si ascutiti, se deschide incomplet la maturitate prin 4 valve. Seminte brun-negricioase, reniforme. Inflorire VI-IX. Ecologie i rspandire Frecventa din zona stepei pana in etajul gorunului, in locuri ruderale si cultivate; specie xeromezofita-mezofita, toxica. Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica frunzele (Stramonii folium) Compoziia chimic Este o planta toxica, care se utilizeaza in scop medicinal, pentru continutul in alcaloizi tropanici care variaza intre 0,1 si 0,6 % in frunze, intre 0,1 si 0,5 % in planta, intre 0,15 si 0,35 % in radacini si este in medie de 0,46 % in seminte. Organele aeriene ale acestei plante contin glucide (glucoza, galactoza), tanin, precum si baze volatile: N-metilpirolina, N-metilpirolidina, piridina, putresceina, compusi steroizi (vitastramonolid), nicotina, doua principii neutre: datugen si datugenin si compusi cu azot (cuscohygrina). In aceste organe s-au mai determinat urmatoarele substante: Lactone terpenoidice: daturalactona; Acizi organici: acid malic, citric, oxalic, succinic, fumaric, formic, acetic, lactic. Acizi fenolici: acid ferulic, clorogenic, neoclorogenic, cafeic. Aminoacizi: arginina, alanina, glicina, leucina, izoleucina, lizina, prolina, hidroxiprolina,

tirozina, fenilalanina, ornitina, valina, serina si acizii aspartic, -aminobutiric si glutamic. Cumarine: scopoletozida (urme). Dintre alcaloizii tropanici (0,1 0,5%): hiosciamina (0,05 0,25 %), scopolamina alaturi de care se afla si cantitati mai mici de apoatropina, atropina (0,08 0,1 %), atropamina, norscopolamina, norartropina, apoartropina, scopina, scopoletina, cuschigrina, scopolina, genhiosciamina, meteloidina, tigloilmeteloidina, 6hidroxihiosciamina, hioscina (0,05 - 0,2 %) si genscopolamina. Au mai fost detrminate urmatoarele substante: sesquiterpene (hidroxilubimina, cadol) si flavonoli (rutina). Aciune terapeutic Parasimpatolitica, sedativa, hipnotica, antiasmalica. Importana Medicinala, toxica, foarte toxica Utilizare Materie prima pentru extractia scopolaminei si a atropinei Sub forma de fumigatii poate fi folosita in afectiuni ale cailor respiratorii (bronhodilatator). Toxicitate Administrarea repetata a unei infuzii de Stramonii folium produce schizofrenie, indiferenta fata de mediul inconjurator, midriaza, hiperexcitabilitate, tremorul membrelor, astm, instabilitate in mers. Cultivare Ciumafaia reuseste in cazul celor mai multe soluri, dar prefera un sol usor, nisipos, bogat sau calcaros si o pozitie deschisa soarelui. Adesea se autoinsamanteaza, daca este bine plasata. Este cultivata ca planta medicinala, dar poate deveni o buruiana problema. Este extrem de susceptibila la diferite virusuri care afecteaza specii din familia Solanaceae. Repezinta un centru de infectie, de aceea nu trebuie crescuta an apropierea cartofilor sau tomatelor.

Se seamna in vase individuale primavara devreme in sera, plasand 3-4 seminte pe vas. Germinarea are loc in 3-6 saptamani la 15oC. Plantarea afara se efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul verii. In zonele cu veri toride se poate incerca semanatul in situ afara la mijlocul, catre sfarsitul primaverii. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cand planta are flori pe etajele superioare si fructe imature pe cele inferioare, cu combina de recoltat furaje sau alte tocatoare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DAUCUS CAROTA L. Denumire popular: Morcov Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bla, Buruiana rusinii, Carete, Careti, Caroti, Cinstea femeilor, Cinstea fetei, Merlin, Mrcov, Morcodi, Morcoghei, Morcoghi, Morcogi, Morcochi, Morcogei, Morcoi, Morcoji, Morconi, Morconiu, Morcov de cmp, Morcov galben, Morcov salbatic, Morcove, Morcovei, Morcozi, Morcuri, Morcoi, Murcoi, Mure, Muroci, Nap galben, Nap galben de cmp, Nap rosu, Petrinjei salbatic, Radacina dulce, Rusine, Rusinea fetei, Sculatoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala de iarna cu radacina pivotanta, subtire, alba (subsp. carota) sau specie bisanuala cu radacina pivotanta tuberizata, de culoare portocalie (subsp.sativa); tulpina inalta de 50-80(200) cm, ramificata, muchiata, dispers sau aspru paroasa; frunze alterne, cu peri setiformi sau glabre (lipsite de peri), 2-4 penat-sectate, cu teaca evidenta, pe margine alb-membranoasa; flori grupate in umbele compuse; umbelele au radiile inegale, paroase, cu involucru bazal, alcatuit din numeroase foliole; umbelulele au involucel bazal si sunt

alcatuite din flori cu petale albe, galbui, roze sau purpurii; infloreste in iunie-octombrie; fruct dicariopsa cu 5 coaste principale prevazute cu 2 siruri de peri scurti si 4 coaste secundare, avand ghimpi mai lungi decat grosimea fructului, indoiti la varf sub forma de carlig. Ecologie i rspandire Subsp. carota: planta eurifila, euriterma, eruriacida, frecventa din zona stepei pana in etajul gorunului in fanete, pe coaste insorite, in poeni, semanaturi. Subsp. sativa: cultivata Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica radacina (Daucus carotae radix), frunze (Daucus carotae folium), fructe (Daucus carotae fructus), ulei volatil obtinut din fructe (Daucus carotae aetheroleum) Compoziia chimic Din datele analitice prezentate de Souci s.a. (1981) rezulta ca morcovii au o valoare energetica scazuta (168,0 kJ/ 100 g) datorata consinutului scazut de glucide (6,0 9,3 %), proteine (0,7 1,2 %) si lipide (0,10 0,30 %). Dintre glucide, glucoza reprezinta 1,61 %, fructoza 1,45 % si zaharoza 1,76 %, pectinele 1,35 % si celuloza 0,95 %. In 100 g produs edibil s-au determinat 293 mg acid malic, 51 mg acid citric, 6,1 mg acid oxalic, 7,0 mg acid fumaric, 5,0 mg acid succinic, 51 mg acid quinic, 6,0 mg acid cafeic1,5 mg acid ferulic, 0,1 acid p-cumaric, 7,0 mg -sitosterol, 3,0 mg stigmasterol, 1,0 mg campesterol si 90 mg lignine. Dintre aminoacizi, in 100 g tesut s-au detrminat: 47 mg lizina, 43 mg izoleucina, 42 mg leucina, 41 mg arginina, 40 mg valina, 36 mg treonina, 31 mg fenilalanina, 16 mg tirozina, 15 mg histidina, 13 mg cistina, 10 mg triptofan si 8 mg metionina. Vitaminele sunt reprezentate de provitamina A (12 mg/ 100 g) si acidul ascorbic (7,1 mg/ 100 g) precum si din cantitati mici de tocoferoli, tiamina, riboflavina, piridoxina, acid pantotenic si nicotinamida.

Continutul de substante minerale variaza intre 0,66 si 1,02 %. Dintre aceste substante ponderea o detin potasiul 290 mg/ 100 g, clorul 61 mg/ 100 g, sodiul 60 mg/ 100 g, calciul 41 mg/ 100 g, fosforul 35 mg/ 100 g si magneziul 18 mg/ 100 g. Uleiurile volatile extrase din radacinile de morcov contin: 30,19 % -cariofilen, 26,37 % terpinolen, 14,48 % falcarinol, 3,56 % patchoulen, 3,48 % -terpinen, 3,33 % L--pinen, 2,60 % cariofilen, 2,31 % -pinen, 2,04 % carvil acetat, 1,62 % nerolidol acetat, 1,58 % limonen, 1,37 % cariofilen oxid, 1,27 % bornil acetat, 0,32 % felandren, 0,72 % -pinen, 0,27 % -bergamoten si 0,21 % geranil izobutirat (Burzo s.a., nepublicat). Morcovii pot sa acumuleze cantitati relativ mari de nitrati. Acestia se acumuleaza in cantitati mai mici in tesuturile exterioare, mai mari in tesutul conducator (400 600 ppm) si atinge valorile maxime in frunze (1500 ppm). Principalii pigmenti din morcovi sunt cei carotenoizi. Heinonen (1990) a determinat continutul de pigmenti carotenoizi din 19 soiuri de morcovi si a constatat ca -carotenul a variat intre 2,2 si 4,9 mg/100 g, -carotenul intre 4,6 si 10,3 mg/ 100 g, -carotenul intre 0,6 si 2,7 mg/ 100 g, iar luteina a variat intre 0,1 si 0,5 mg/ 100 g. Dintre pigmentii antocianici, in morcovi a fost identificat cianidin xilosilglucozidul, iar Harborn (1967) mentioneaza prezenta 3(sinapilxilosilglucozilgalactozid)-ului. Frunzele de morcov au un miros caracteristic, care se datoreaza prezentei uleiurilor volatile. Analizele efectuate de Burzo s.a. (nepublicat) au relevat ca frunzele de morcov contin: pseudopinen (43,78 %), sabinen (10,78 %), germacren D (8,90 %), cariofilen (7,21 %), -limonen (5,87 %), pinen (3,65 %), izoeugenol metileter (3,14 %), cariofilen 2,52 %), cis--ocimen (2,35 %), terpinen (0,81 %), trans--ocimen (0,61%) si thujen (0,14 %). Toulemonde s.a. (1987) au identificat si dozat 88 componenti in uleiurile volatile extrase din semintele de morcov. In cantitate mai mare s-au

determinat: carotolul 23,56 %, sabinenul 18,01 %, -pinenul 12,78 %, -bisabolenul 3,38 %, cariofilen oxidul 3,04 %, -pinenul 2,65 %, cariofilenul 2,55 %, mircenul 2,35 %, limonenul 1,85 %, p-cimenul 1,56 %, terpinen-4-olul 1,29 %, camfenul 1,10 %, -bisabolenul 1,07 % si daucenul 1,00 %. Detalii... Aciune terapeutic Hepatoprotectoare, regeneratoare hepatocitara (carotol); hipotensiva (carotol si daucol); stimuleaza sinteza de rodopsina la nivel ocular si formarea de anticorpi, antioxidanta, cicatrizanta (carotenoide). Importana Alimentara, tinctoriala Utilizare Radacina este sursa de vitamina A, avand utilizari in tratamentul hemeralopiei, xeroftalmiei, a unor afectiuni dermice (rani) si boli infectioase. Pigmentii carotenoidici se folosesc si drept coloranti pentru preparatele farmaceutice, alimentare si cosmetice. Uleiul volatil: insuficiente hepatice si renale minore, eczeme, cuperoza, furuncule, disfunctii tiroidiene, hipotensiune, neurastenie. Alte utilizari: Medicina umana (populara): radacina coapta, sfaramata se punea la copii pe bube dulci; mustul se administra impotriva rahitismului; fiarta in lapte se faceau cataplasme pentru rani vechi, inflamatii; dulceata facuta din radacina rasa se dadea pentru tratarea tusei convulsive, iar fiertura contra icterului; sucul proaspat, extras din morcovul ras se bea, inainte de mancare, pentru calmarea durerilor de stomac; zeama neindulcita se bea pentru tratarea diareei, frigurilor; decoctul radacinilor se mai folosea pentru boli de piept si rinichi; samanta zdrobita, amestecata cu vin se administra in ascite si pneumonii; funzele uscate si pisate marunt se puneau la ochi contra albetei. Apicultura: specie melifera furnizeaza culesuri de nectar, polen; pondere apicola medie. Uleiul volatil extras din semintele de morcov este utilizat pentru aromatizarea bauturilor alcoolice si nealcoolice, a produselor de panificatie si a

unor preparate culinare. Toxicitate Toxicitate (indusa de carotenoide): colorarea tegumentului si fotodermatoze (fotosensibilitate medicamentoasa, urticarie solara, puseu estival de lupus eritematos); precautii la folosirea preparatelor pentru bronzat pe baza de carotenoide; cristalizarea la nivelul cristalinului; risc de aparitie a unor forme de cancer la doze mari (doza maxima admisa: aproximativ 5 mg / kg corp). Contraindicaii Cataracta, glaucom. Cultivare Morcovul prefera soluri cu textura mijlocie sau usoare, adanci, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, de preferinta aluviale, bogate in substante nuritive, cu reactie neutra, adanc lucrate, curate de buruieni. Este o planta putin pretentioasa fasa de caldura, temperatura minima de germinare fiind de 4-5oC, iar cea optima de 20oC, ceea ce permite semanatul din toamna. In privinta umiditatii cerintele sunt moderate. In primul an de cultura are pretentii mari in perioada germinarii, cand consumul de apa este egal cu masa semintelor si in faza de ingrosare a rdacinilor, cand umiditatea optima a solului trebuie sa fie de 70-80% din capacitatea de camp. Morcovul are cerinte moderate fata de lumina si de aceea se poate cultiva asociat numai cu plante de talie mica, deoarece in perioada ingrosarii radacinilor nu suporta umbrirea. Se seamana in august-septembrie sau aprilie in situ. Semintele germineaza bine, daca li se asigura o perioada de stratificare la rece. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini, iunie - octombrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DIANTHUS CARYOPHYLLUS L. Denumire popular: Garoafa Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buruiene de ghitei, Buruiene de germe, Calamfir, Carafila, Caramfila, Caranfil, Chirisor, Cocosei, Cuisoara de gradina, Cuisoare, Cuisoras, De germe, Flori domnesti, Garoafa de ghiveci, Garoafa de gradina,

Garoafle, Garofe, Garofil, Garofita, Garofite, Ignele, Neghina, Neghine, Neghinea, Neghinele, Negina, Neginea, Pahiu, Sacfiu, Sacfiu ngramadit, Sanfie, Sansiu, Saschiu, Samferel, Schinteiuta, Scnteiute, Secfiu, Secfii, Sinferei, Smferel, Smfireanje, Snfireag, Snfiregi, Snvireni tarcati, Vazdoaga, Vazdoange umplute, Vzdoaga, Vzdoage, Vzdoage de Rusale, Vzdoange umplute Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caryophyllioideae Caractere morfologice Planta perena; tulpina inalta de 30-90 cm, verdecenusie, glabra, la baza lignificata, ramificata, umflata sub noduri; frunze opuse, liniarlanceolate, late de 2-5 mm, intregi pe margini; flori actinomorfe, solitare sau in dicazii, mari, odorante; la baza caliciului gamosepal, tubulos, se gasesc 4 foliole lungi cat . din tubul calicial, terminate cu o arista verde, scurta ; fruct capsula denticulata ce ramane inchisa in tubul caliciului. Ecologie i rspandire Specie cultivata, originara din zona mediteraneeana. Organe utilizate Compoziia chimic Extractele obtinute din florile de garoafe contin dupa Ceausescu s.a. (1988) eugenol, alcool fenil etilic, benzoat de benzil, salicilat de metil si salicilat de benzil. Culoarea florilor se datoreaza prezentei antocianilor. Dintre acestia Terahara s.a. (1986) a identificat pelargonidin 3-(6?malilglucozidul) si cianidin 3-(6?-malilglucozidul). Organele aeriene contin si un mono-Cglicozilflavonoid denumit isoscoparina (5,7,4triOH 3-Ome 6-Glc.). Aciune terapeutic Extractele obtinute din flori au efect antispasmotic, cardiotonic si diaforetic.

Importana Utilizare Extractele sunt prescrise pentru tratarea bolilor coronariene si nervoase. Ele se utilizeaza de asemenea si in industria parfumurilor. Alte utilizari: Medicina umana (populara): flori ceai impotriva racelii si in stari de nervozitate; radacina plamadita in tuica pentru tratarea galbinarii? sau spalatul ranilor infectate. Cultivare Garoafa reuseste pe cele mai multe soluri cu pozitie insorita, tolerand un pH de 6-8. Tolereaza temperaturi joase de pana la -10oC. Se seamana in sera, iar germinarea are loc in 2-3 saptamani la 15oC. Cand sunt suficient de viguroase pentru a putea fi manipulate, se repica in vase individuale si plantele se cresc in sera pentru prima lor iarna. Plantarea afara la locul definitiv se efectueaza la sfarsit de primavara, inceput de vara. Se pot pregati butasi de tulpini bazale neflorifere, in rasadnita, in iunie-iulie. Tulpinile se recolteaza cand au circa 10 cm lungime. Se trec in vase individuale si se tin la semiumbra in rasadnita rece sau sera, pana la o buna inradacinare. Plantarea afara se efectueaza in cursul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DICTAMNUS ALBUS L. Denumire popular: Frasinel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rutales Familia: Rutaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic

Uleiul volatil extras din tulpinile acestei specii contine: anetol, -ocimen, carvacrol, hexenil acetat, -pinen, -pinen, -terpineol, cariofilen, camfen, -terpinen, terpinolen, terpinen-4-ol, limonen, linalol, metil-cavicol, mircen, nonanal, dictagymnin, feniculin si pregeijeren. Aciune terapeutic Antiseptica, antihelmintica, antibacteriana, diuretica, emenagoga, sedativa, stomahica, sudorifica, tonica, vermifuga. Importana Toxica Utilizare Extractele sunt folosite pentru tratarea bolilor de piele, a celor nervoase, artritei etc. Sesquiterpena pregeijeren din uleiul volatil are actiune insecticida. Toxicitate In doze mari este toxica. Cultivare Mod de cultivare: - Transplantarea rasadului obtinut din seminte in spatii protejate; greminatie greoaie - 6 luni - Vegetativ, prin transplantarea bucatilor de stoloni Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, recoltate toamna cu cazmaua Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DIGITALIS LANATA Ehrh. Denumire popular: Cucenta Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: degetar lnos Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta bisanuala-perena; cu tulpina de 30-70 cm inaltime; frunze oblonglanceolate, glabre; florile alb-galbui, cu reticulatii brune sau violete, de 1,5-

3 cm sunt dispuse in raceme, axa inflorescentei si caliciul sunt glandulos-paroase; inflorirea iunieaugust; fruct capsula. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita, subtermofita; sporadica in zona de stepa-etajul gorunului, pajisti, tufarisuri Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica folium. Compoziia chimic Importanta terapeutica a acestei specii consta in faptul ca are un continut ridicat de glicozizi (1,0 %), cu rol cardiotonic. Frunzele acestei specii contin: Glicozizi: desacetillanatosid C, acetildigoxin, acetilgitoxin, acetildigitoxin, acetilgitaloxin, diginatigenin, diginatin, digiprosid, digitoxin, digoxozid, evatromonozid, gitaloxigenin, gitaloxin, gitorozid, gitoxigenin, gitoxin, glucoevatromonozid, glucogitaloxin, glucogitofucosid, glucogitorozid, glucolanadoxin, glucoverodoxin, glucoverodoxin, lanadoxin, lanagitozid, lanatigonin, lanatigozid, lanatozid A, B, C, D si E, neodicagenin, neodigoxin, neodigitalogenin, neodigitogenin, neodigoxozid, neolanatozid C, neoodorobiozid G, odorobiozid G, purpureaglicozid A, strospezid, verodoxin. Saponine: tigonin. Pigmenti: scutellarein, 4-metil-scutellarein, trihidroxi-dimetoxiflavona, trihidroximetoxiflavona. Steroli: campesterol, colesterol, cicloartenol, digoxigeni, izofucosterol, metilen-cicloartenol. Aciune terapeutic Cardiotonica, diuretica, toxica, cardiostimulanta, tonica. Importana Toxica Utilizare Insuficienta cardiaca Medicina umana, populara - frunzele au principii cardiotonice Cultivare Mod de cultivare: Semanat in camp, in pragul iernii cu 4-5 kg / ha, distanta intre randuri 50 cm, iar desimea 80-100 plante/mp

Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, la maturitatea plantei, in una sau doua etape cu secera sau cutite mari, iunie-septembrie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DIGITALIS PURPUREA L. Denumire popular: degetel rosu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: degetar rosu Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta bisanuala, cu tulpina erecta, simpla, inalta de 30-100 (150)cm, alipit cenusiu tomentoasa. Frunze pe fata pubescente, pe dos cenusiu tomentoase, cu nervatiune pronuntata, pe margine crenat dintate, cele inferioare alungit ovate, obtuze, ingustate in petiol aripat; cele mijlocii eliptic lanceolate, acute, aproape sesile. Flori grupate in racem multiflor, terminal, unilateral, cu flori nutante, mari, pedicelate. Corola tubulos campanulata, larg deschisa, la exterior glabra, purpurie rar alba, la interior palid roza, cu numeroase macule punctiforme, brune, inconjurate cu cate un cerculet alb. Fruct capsula ovoida, pubescenta, cu seminte ovoidale sau aproape prismatice, muchiate. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Cultivata ornamental, rar salbaticita in vecinatatea gradinilor si plantatiilor. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza frunzele care contin heterozide cardiotonice. Partea utilizata in terapeutica folium (Digitalis purpureae folium) Compoziia chimic 0,1- 0,4 % heterozide cardiotonice provenite de la digitoxigenol, gitoxigenol si gitaloxigenol:

heterozide primare (purpurea glicozide A, B si E) si secundare. Heterozidele cardiotonice primare se numesc purpurea glicozide si apartin seriilor A, B si E (purpureaglicozida E sau glucogitaloxolozida) Seria A corespunde heterozidelor digitoxigenolului. Heterozida primara este purpurea glicozida A, iar cea secundara digitoxozida (digitoxina sau digitalina) Seria B corespunde heterozidelor gitoxigenolului. Heterozida primara este purpurea glicozida B, iar cea secundara gitoxozida. Seria E cuprinde heterozide ale gitaloxigenolului. Heterozida primara este purpurea glicozida E, iar cea secundara gitaloxozida. Cercetarile efectuate de Lactano (1986) au precizat ca umectarea semintelor de Digitalis grandiflora cu o solutie apoasa de sulfat de mangan si molibdat de amoniu, precum si stropirile foliare in faza de ro cu aceasta solutie determina cresterea continutului de glicozizi cardiotonici de 1,5 2,0 ori, comparativ cu martorul netratat. Saponozide steroidice (1 %): heterozide ale tigogenolului, digitogenolului si gitogenolului. Heterozide digitanolice: diginozida, digifolozida, lanafolozida, digipronozida. Flavonozide: heterozide ale luteolului (7glucozida, 7-glucuronida, 7-glugurono-glucozida, 7-glucurono-xilobiozida); heterozide ale apigenolului; hesperidozida; digicitrozida si hesperetolului; Antrachinonele din frunzele de degetel sunt reprezentate de: 3-metilalizarina, 4hidroxidigitoluteina, 1-metoxi-2-metilantrachinona, 3-metoxi-2metilantrachinona, digitopurpona, fomarina si izocrizofanolul (Bodea, 1982) iar divatii ntrachinonici de: gitoluteol, 3-metil-alizarina, 1-metoxi-2metil-antrachinona, 1,4,8-trihidroxi-2-metilantrachinona, 2-metil-3,4-dihidroxiantrachinona, digitopurpurona, fomarozida si metil eterul sau, izocrisofanol.

Substante azotate: (colina, acetilcolina), acid nicotinic; terpene: digiprolactona, substante minerale Saponinele cu efect cardiotonic sunt reprezentate de digitoxigenina, digoxigenina si uzarigenina Frunzele de degetel contin: saponine spirostanice: tigonina, gitonina, F-gitonina degalactotigonina si purpureagitozida. Acizi fenolici: acid cafeic, ferulic, p-cumaric, clorogenic. Acizi organici: citric, izocitric, izovalerianic, succinic, propionic, butiric, acetic. In cerurile de pe suprafata frunzelor au fost determinati alkani cu 29, 31 si 33 atomi de carbon. Compusii terpenici sunt reprezentati de: cicloartenol, 24-metilcicloartenol, cicloeucalenol, 24-etilenlofenol, 24metilenlofenol, obtusifoliol, fitosteroli: stigmasterol, campesterol, colesterol, 24-metilencolesterol, fucosterol. Organele aeriene ale acestei specii contin flavone cum sunt: scutellareina, hispidulina, pectolinarigenina si jaceosidina, flavonoli ca: ermanina, penduletina, 5-hidroxi auranetina, chrysosplenetina si calicopterina. Dintre glicozizi flavonici in florile de Digitalis au fost identificati: luteolin 7-metilglucuronid, luteolin 7-glucuronid, luteolin 7-glucozid, 6hidroxiluteolin 7-metil eter. Aciune terapeutic Efect inotrop pozitiv (stimuleaza contractilitatea fibrei miocardice), efect tonotrop pozitiv (stimuleaza tonicitatea), efect batmotrop pozitiv (stimuleaza excitabilitatea cordului insuficient prin scurtarea perioadei refractare a atriului si ventriculului), efect cronotrop negativ (scade frecventa cardiaca), amelioreaza circulatia coronariana. Importana Medicinala, toxica, melifera Utilizare Insuficienta cardiaca congestiva insotita de tulburari de ritm supraventricular (de electie). Frunzele speciei Digitalis purpurea constituie materie prima pentru obtinerea industriala a digitoxozidei, cunoscuta sub denumirea veche de

digitoxina (FRX) sau se folosesc sub forma de pulbere titrata (Digitalis purpureae pulvis titratus cu cel mult 5% umiditate si o activitate cardiotonica de 8,5 - 11,5 U.I/g, conform FRX), la obtinerea comprimatelor. Toxicitate Contraindicaii Hiperexcitabilitate ventriculara (extrasistole), bloc atrio-ventricular, calciterapie intravenoasa (prin cresterea riscului de oprire a inimii in sistola), administrarea concomitenta de substante care le modifica absorbtia digestiva (antiacide, carbune) si hipokalemiante (diuretice, corticoizi, antibiotice- amfotericina B, laxative de contact tip antracenozide - le maresc toxicitatea prin excretia de potasiu, favorizand tulburarile de ritm). Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Tulburari digestive (greturi, diaree, voma), vizuale (imagini galbene), nervoase (confuzii, nevralgii) si de ritm cardiac (extrasistole ventriculare, tahicardie jonctionala, bradicadie). Forme farmaceutice Conservare Cultivare Degetelul rosu creste bine pe soluri fertile si din acest punct de vedere cele mai potrivite sunt cernoziomurile. Planta nu are pretentii deosebite fata de temperatura. Rasarirea are loc in 15-20 zile la o temperatura medie zilnica de 4-5oC, iar tinerele plantule rezista la brmele tarzii. Rezista bine peste iarna daca terenul este acoperit cu zapada. In privinta apei are cerinte mari in perioada de germinare a semintelor, de asemenea in cursul vegetatiei plantele sufera in cazul secetei deoarece sistemul radicular al plantelor este superficial. Pe de alta parte, irigarea sau un regim bogat in precipitatii influenteaza negativ continutul in principii active. Lumina are efecte favorabile asupra acumularii in frunze aprincipiilor active.

Se inmulteste prin seminte, prin semanat direct in camp, ori semanat in rasadnite sau straturi reci in vederea producerii rasadului. Se recomanda semanatul in pragul iernii folosind 4-5 kg samanta la hectar. Samanta se amesteca cu material inert in proportie de 1:1 si este necesara folosirea unei plante indicatoare- mac, salata. Pentru marcarea randurilor in vederea lucrarilor de ingrijire inainte de rasarirea degetelului), iar in zonele mai umede se poate semana si primavara foarte timpuriu (folosind 3-4 kg samanta la hectar). Se foloseste semanatoarea universala prevazuta cu distribuitor pentru seminte mici si cu limitator de adancime. Distanta intre randuri este de 50 cm, pe rand 10-12 cm, iar adancimea de semanat este de 0,5-1,5 cm. Este necesara asigurarea unei densitati de 80-100 plante /m2, deoarece mule plante dispar avand in vedere ritmul redus de crestere pana la formarea micii rozete de frunze, consecinta a semnsibilitatii la ploile repezi, seceta sau lucrari de ingrijire. In situatia producerii rasadului (pentru un hectar sunt necesare 200 mii fire) semanatul se efectueaza in prima decada a lunii martie (in rasadnite) si in luna august (in straturi reci). Plantarea la locul definitiv se face la inceputul lunii mai. Dintre lucrarile de ingrijire, cea mai importanta este combaterea buruienilor. De asemenea se acorda atentie combaterii bolilor si dunatorilor. Recoltarea frunzelor se realizeaza in anul I de vegetatie (este planta bienala), cand se realizeaza cea mai mare productie de frunze, cu cel mai mare continut de cardenolide (la varsta de circa 3 luni), respectiv in jurul datei de 1 august (fara a fi afectate frunzele tinere din mijloc). Rozeta regenereaza si toamna se poate face o a doua recoltare (chiar o a treia recoltare in toamnele calde si lungi). In aczul ultimei recoltari se taie tufa in intregime. Productia obtinuta in cazul a douaa recoltari este de 50-60 q/ha frunze verzi. Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, la maturitatea plantei, in una sau doua etape cu secera sau cutite mari, iunie-sept. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DRACOCEPHALUM MOLDAVICA L. Denumire popular: mataciune Sinonime tiinifice: D. moldavica L. (Britt.), Moldavica suaveolens Gilib., M. punctata Mnch. Alte denumiri populare: mataciune moldoveneasca, matacine, busuioc, busuioc de munte, busuioc manastiresc, busuiocul stupilor, melisa, melisa romneasca, melisa turceasca, minta turceasca, roinita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala, inalta de circa 20-60 cm, cultivata, cu tulpina tetramuchiata, erecta, scurt-paroasa, frunze mijlocii lanceolate, opuse, adanc crenat-serate. Florile albastre-violacee sau albe, gamopetale, sunt grupate in verticile Fructele sunt tetraachene ovoidale, brune. Inflorire VIIVIII. Ecologie i rspandire Mezofita, mezoterma, slab acid-neutrofila, cultivata si adesea subspontana in Transilvania. Detalii... Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica herba (Dracocephali herba) si uleiul volatil obtinut din herba (Dracocephali aetheroleum). Organele aeriene ale acestei plante contin ulei volatil (0,2 06 %) cu monoterpene aciclice. Compoziia chimic Herba contine: 0,30 - 0,70% ulei volatil; un principiu amar si dede. Uleiul volatil contine: 25 - 50% citrali, 30% geraniol, nerol, timol, citronelal, limonen, -si - pinen, acetat de garanil

Holm s.a. (1998) au identificat in uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii un numar de 35 componenti. Ponderea o detine geranil acetatul (37,80 %), geranialul (28,60 %), neralul (19,70 % si geraniolul (6,50 %). In cantitate mai mica de 1,0 % din totalul componentilor au fost determinate urmatoarele substante: nerol, germacren D, -pinen, cariofilen oxid, cubeben, 1-octenol-3, eugenol, fenilacetaldehida, spatulenol, burbonen, carvacrol, -cariofilen, damascenona, -ionona, -isogeraniol, limonen, cis-linalool oxid, metil eugenol, nerol oxid, (E)ocimen, 3-octanol, 1-octenil-3-acetat, campfen, guaiol, mircen, (Z)--ocimen, -pinen, terpinen, -terpineol, -tujen si timol. Aciune terapeutic Sedativa, carminativa, stomahica, antispastica, antiseptica, cicatrizanta. Importana Melifera Utilizare Afectiuni digestive (colici gastro-intestinale, gastrite hipoacide, diaree, greturi, voma, indigestii, meteorism) si dermice (plagi, arsuri), insomnii minore. Toxicitate Nu se cunoaste la doze terapeutice. Contraindicaii Nu se cunoaste la doze terapeutice. Forme farmaceutice Infuzie 3 - 5% de uz intern si extern (pentru comprese). Cultivare Planta reuseste pe un sol fertil bine drenat si cu pozitie insorita. Se cultiva uneori pentru uleiurile volatile. Atat frunzele, cat si florile emit un miros refrisant de lamaie. Florile raman mirositoare si proaspete pentru cativa ani. Se seamana primavara in situ. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la inceputul infloritului, cu secera, coasasau cositori mecanice, precum si cu vindroverul in cazul recoltarii pentru producerea uleiului volatil

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DROSERA ROTUNDIFOLIA L. Denumire popular: Roua cerului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarba cerii, Iarba ferii, Iarba fiarelor, Roua, Roua soarelui Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Sarraceniales Familia: Droseraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; frzunzele asezate in rozeta la baza tulpinii au limbul rotund si peri glandulari capitati situati pe partea superioara a limbului; tulpinile florifere inalte pana la 30 cm au inflorescente in forma de coada de scorpion (cime scorpioide); flori cu corola alba; inflorirea in lunile iunie august; fruct capsula neteda ce se deschide prin valve (felii) si contine seminte fusiforme, netede, galben-deschis. Ecologie i rspandire Specie oligotrofa, higrofila, foarte puternic acida, intalnita in turbarii de Sphagnum. Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica herba (Droserae herba), recoltate in lunile iunie septembrie. Compoziia chimic Principalii componenti determinati in extracte au fost: taninurile, pigmenti flavonoizi (mircetina, quercetina, quercetol, gossipina, gossipetina, izogossipitrina), 1-2 % chinone totale: droserona (0,7- 1%) si derivatii ei: 2-metil-5,8- dihidroxi-1,4naftochinona; 2-metil-3-cloro-5-hidroxi-1,4naftochinona; 5-O-glucozida droseronei, naftochinonele (7-metil juglona, plumbagina, plumbagona, dihidro-plumbagin, metil-hidrojuglona), rossolozida = 4- O- glucozida plumbagonei reduse (in produsul proaspat). Aciune terapeutic Antispastica (la animalele de experienta previne bronhospasmul acetilcholinic si diminua

peristaltismul intestinului izolat de cobai); antibacteriana (plumbagona este activa in concentratii de 1/50.000 pe coci Gram pozitivi: streptococ, stafilococ, pneumococ si Gram negativi Salmonella ), fungica si protozoarocida. Importana Medicinala Utilizare Tuse spasmodica. Alte utilizari: Medicina umana (populara): planta folosita pentru tratarea tusei convulsive. Credinte, obiceiuri: considerata a fi iarba fierului ; substanta vascoasa secretata asemanatoare picaturilor de roua sugereaza credinta deoarece stralucesc in bataia soarelui dar, apropiindu-te de ele se pierd in covorul vegetal. Toxicitate In doze mari plumbagona este citotoxica. Contraindicaii Nu se cunosc la doze terapeutice Forme farmaceutice Sirop care contine extract sau tinctura. Interactiuni Nu se cunosc la doze terapeutice. Cultivare Planta reuseste pe un sol fertil bine drenat si cu pozitie insorita. Se cultiva uneori pentru uleiurile volatile. Atat frunzele, cat si florile emit un miros refrisant de lamaie. Florile raman mirositoare si proaspete pentru cativa ani. Se seamana primavara in situ. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: DRYOPTERIS FILLIX-MAS (L.) Schott Denumire popular: Feriga Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Pteridophyta Subncreng Subincrengtura: Clasa: Polypodiopsida Subclasa:

Ordinul: Polypodiales Familia: Polypodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o feriga perena, cu un rizom de pe care se formeaza frunze mari (pana la 140 cm), dublupenat-sectate, pe dosul carora se gasesc sorii. Ecologie i rspandire Organe utilizate Partea utilizata in terapeutica este rizomul (Filicis maris rhizoma) care contine derivati ai floroglucinolului. Compoziia chimic Componentii chimici identificati in rizom sunt urmatorii: glucoza, amidon (10 %), ceruri, lipide (5 6 %), rezine, taninuri catechinice (acid filicitanic sau aspidatonic), floroglucina si uleiul volatil care contine esteri ai eucalipatolului cu acizi grasi saturati. Rizomii mai contin derivati ai floroglucinolului, asa cum sunt: aspidinolul, albaspidina, tetraalbaspidin, pentaalbaspidin, hexaalbaspidin, aspidin, desaspidin, tridesaspidina, margaspidin, paraspidin, pseudospidin, triaspidin, tridesaspidin, acid filicinic, filicina, acid flilicic si filmarona. S-a identificat de asemenea prezenta triterpenelor: hopen, fernen, a compusilor cu radical benzenic: aspidin, aspidinol, desaspidin, albaspidin, a compusilor fenilpropanoizi asa cum este acidul flavaspidic, cetone ciclice: floaspidinol si acid protocatechuic. Duke (1992) mentioneaza ca in rizomi sunt prezenti si urmatorii compusi: hopadienflobafene, floraspina, floraspirona, floroglucina, floropirona si acid trisflavaspidic. Aciune terapeutic Antihelmintica, activ prin paralizia musculaturii netede a unor viermi intestinali (Tenia solium, Ascaris, Ankilostoma, Distonum, Botriocephalus actiune hemolitica) sau hepatici (Fasciola hepatica- prin precipitarea proteinelor sau prin actiune antioxidazica). Importana Medicinala Utilizare

Teniaza la om si pasari, distomatoza oilor, contra viermelui de galbeaza (Fasciola hepatica) la oi si cornute. Contraindicaii Folosirea uleiului de ricin ca purgativ sau consumul de bauturi alcoolice in timpul tratamentului, deoarece acestea maresc absorbtia enterala a fluoroglucidelor, care devin astfel toxice pentru om. Forme farmaceutice Extract eterat sau cloroformic (Extractum filicis), moale (spissum) Se administreaza capsule gelatinoase cu 0,5- 1g extract sau ca emulsie cate 6-8 g extract moale sau 3g extract uscat, in doua reprize. La o ora dupa ultima doza se dministreaza purgativ salin.Tratamentul poate fi reluat la 7 zile, iar pentru potentarea actiunii antihelmintice se neutralizeaza aciditatea gastrica cu hidrogen carbonat de sodiu, administrat cu 15 minute inainte de antihelmintic. Cultivare Planta prefera un sol acid, catre neutru, reusind pe soluri cu fertilitate slaba sau obisnuita si pozitii umbrite.Tolereaza un pH cuprins intre 4,57 si ii displac solurile argiloase grele. Prefera o aprovizionare buna cu apa la nivelul sistemului radicular, dar tolereaza si uscaciunea cand planta este stabilizata. Este o planta foarte rezistenta la temperaturi joase, tolerand teperaturi de circa 30oC. Sporii pot fi semanati in sera in orice perioada a anului. Se practica un semanat de suprafata, pe un compost sterilzat si mentinut umed, chiar prin plasarea vasului intr-un invelis de plastic. Germineaza in 1-3 luni, la temperatura de 20oC. Pentru ficare vas se recomanda sustinerea plantelor si cresterea in sera in zonele umbrite, pana devin suicient de mari pentru a fi plantate afara. Se poate practica divizarea in cursul primaverii, fragmentele mari pot fi plantate direct in pozitiile lor permanente, iar cele mai mici se trec in vase individuale si se cresc in rasadnita rece pana la o

buna inradacinare. Plantarea afara se efectueaza primavara. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizom, septembrie -octombrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ECHINACEA spp. Denumire popular: Echinacea Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire In acest gen se incadreaza specii erbacee, perene, originare din America de Nord, de la care se utilizeaza in scop medicinal radacinile si organele aeriene. Sunt mai raspandite trei specii: Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia si Echinacea pallida, care pot fi utilizate in scop medicinal. Organe utilizate Parti utilizate in terapeutica: radix (Echinaceae radix), herba (Echinaceae herba) Compoziia chimic Activitatea imunostimulatoare a extractelor obtinute din aceasta specie se datoreaza actiunii combinate a substantelor din acestea: alchilamide (izobutilamida), derivati ai acidului cafeic (acid cichoric, cinarina, echinacozide), polialchine (poliacetilene), polialchene si poliglucide cu greutate moleculara mare (4-O-metil-glucuronoarabinoxilan si acid arabinoramnogalactan). Analizele efectuate au permis sa se identifice prezenta urmatorilor componenti in organele aeriene: - Echinacozidele (C35H46O20), sunt glicozizi ai acidului cafeic, acidului cicoric, acidului

cafaric si cinarinei: acid 2-0-cafeoiltartric, acid 2-Ocafeoil3-O-cumaroiltartric, acid 2-O-cafeoil-3-Oferuloiltartric, acid 2-O-feruloiltartric, acid 35-dicafeoilquinic, acid 2,3-O-diferuloiltartric. - Au mai fost identificate trei glicoproteine, steroli (-sitosterol), vitamine (acid ascorbic, rutina), acizi fenolici (acid cafeic, acid ferulic, acid clorogenic, acid izoclorogenic, acid cafeoiltartric, acid dicafeoil-tartric, ). - Pigmenti: glicozide ai quercetinei, kampferolului, luteolinei, apigeninei si izoramnetinei, izoramnetin-3-rutinozid, kampferol3-glucozid, kampferol-3-rutinozid, luteolin-7-glucozid, quercetagetin-7-galactozid, quercetin-3galactozid, quercetin-3-glucozid, quercetin-7glucozid, quercetin-3-robinozid, quercetin-3xilozid, quercetin-3-xilozilgalactozid, precum rutina si -caroten; - Uleiuri volatile contin urmatorii componenti: germacren D, izomerii cis si trans ai acestuia, izobutirat de geranil, undecanona, acetat de geranil, propionat de geranil, n-triocontanol si alcani normali cu 27 29 atomi de carbon. Radacinile de Echinacea contin 0,3 1,7 % echinacozide (6-O-cafeilechinacozid, echinaceina, echinacina, echinolona), inulina (5,9 %), galactoza (1,9 5,3 %), fructani, glicoproteine (3 %), proteine (9,2 %), lipide (1,3 %), vitamine (niacina si tiamina), glucozamine (6 %), alcamide (0,01 0,15 %), acizi fenolici (acid clorogenic, izoclorogenic), acid 1,5-0dicafeoilquinic (cinarina), uleiuri volatile (0,1 %), poliholozide (arabinoramnogalactani, 4-0metilglucurono-arabino-xilani si fucogalactoxiloglucani), betaina, glicinbetaina, -caroten, acid cicoric (0,6 2,1 %), compusi fenilpropanoizi (verbascozid, ramnozilverbascozid), alcaloizi (tussilagin). Cantitatea de substante active: echinacozide si alkilamide este influentata de fenofaza in care se recolteaza plantele. Astfel, Berti s.a. (2002) au

constatat ca cea mai mare cantitate din aceste doua substante se obtine inainte ca mugurii imaturi sa se alungeasca 1 2 cm deasupra organelor aeriene. Fertilizarea cu potasiu a stimulat procesul de crestere a continutului de echinacozide. Hevia s.a. (2002) au constatat ca deshidratarea acestei specii la temperatura de 40 oC, pana la umiditatea de 15 %, a determinat mentinerea celui mai mare continut de acid cicoric si alkilamida. Detalii... Aciune terapeutic (pentru toate chemovarietatile) Stimuleaza sistemul imunitar nonspecific, actiune antibacteriana, antivirala, antiinflamatoare, cicatrizanta, antineoplazica. Efectele imunostimulator, antibacterian si virustatic se datoreaza alcamidelor, glicoproteinelor, derivatiilor acidului cafeic (acidul cicoric, echinacozida) si polizaharidelor. Mecanismul antibacterian: cresterea activitatilor fagocitare, metabolice si bactericide a macrofagelor peritoneale (experiment cu extract de E. purpurea). Mecanismul antiinflamator: alcamidele polinesaturate din E. angustifolia inhiba cicloxigenaza si 5-lipoxigenaza, fractiunea polizaharidica din E. purpurea determina o modificare a motilitatii PMN si o crestere a capacitatilor acestor celule de a omori bacterii tip stafilococi. Ca urmare a asocierii celor 2 tipuri de principii active poate scadea inflamatia si dupa muscaturi de insecte. Mecanismul actiunii de protectie a colagenului: derivasii acidului cafeic au efect de protectie fata de degradarea colagenului indusa de radicalii liberi. Efectul protector este dat de acidul cicoric si echinacozida, apoi de cinarina si acid clorogenic. Mecanismul actiunii de stimulare a citokinelor: arabinogalactanul stimuleaza activitatea citotoxica a macrofagelor asupra celulelor tumorale si micro-organismelor (Leishmonia enrientii), prin faptul ca determina macrofagele sa produca TNF-

alfa, interleukina -1(IL-1), interleukina -6 (IL6), interleukina -10 (IL-10) si beta- interferon. Totodata acest compus induce o usoara proliferare a celulelor T. Extractele de E. purpurea stimuleaza imunitatea mediata celular prin productia de limfochine de catre limfocite. Mecanismul efectului imunostimulator: extractele alcoolice de radacina de E. purpurea E. pallida si E. angustifolia determina o crestere a fagocitozei in granulocite (in vitro). Importana Medicinala Utilizare Echinaceae purpurea herba - aprobate de Comisia E: - intern adjuvant in raceli curente, bronsite, infectiilor cronice respiratorii si ale tractului urinar inferior, stari febrile, inflamatii bucale si faringiene - extern: rani si arsuri superficiale Echinaceae purpurea radix (nedovedite clinic): infectii respiratorii acute si cronice (bacteriene, virale), cresterea imunitatii in caz de pericolde infectie, tratamentul leucopeniei induse de radioterapie si chimioterapie. Echinaceae pallida radix - aprobate de Comisia E: raceli, stari febrile, tratament suport in infectii virale. Echinaceae angustifolia radix si herba (nedovedite clinic): - extern: rani, muscaturi de insecte, abcese, ulcere de membre inferioare - intern: dureri de cap, tuse, gonoree, profilaxia si tratamentul gripei, infectii moderate si medii. Toxicitate Contraindicaii Tuberculoza, scleroza multipla, colagenoze, infectii HIV si alte boli autoimune, diabetici, persoane alergice la produse vegetale provenite de la plante din familia Asteraceae, in perioada de sarcina. Precauii i reacii adverse Febra, greata, voma, dureri de cap, iritatii dermice cu eritem, reactii alergice, dificultati respiratorii. Supradozare

Forme farmaceutice Tinctura, capsule, preparate lichide. Interactiuni medicamentoase: Inhibitori ai citocrom P450, imunosupresive, corticosteroizi. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, herba, radacini Valorificare ECHINACEA HERBA IARBA DE ECHINACEA CONCIS 1. Flux tehnologic Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ECHIUM VULGARE L. Denumire popular: Iarba sarpelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Boranta, Buruiana de roseata, Capul viperei, Capul veveritei, Coada vulpii, Iarba lui cel slab, Iarba naprcii, Limba boului, Lingura de vnt, Mierea ursului, Motane, Ochiul mtei, Ochiul veveritei, Rumeneala, Sudoarea calului, Unguri, ursoaica, Viperica, Viperina Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta bisanuala, erbacee; radacina pivotanta; tulpina dreapta, rigida, de 20-70 cm inaltime, neramificata sau ramificata de la baza, acoperita cu peri scurti si moi, iar printre acestia si peri lungi; frunzele liniar lanceolate; flori scurt pedicelate, la inceput rosietice apoi albastre dispuse in inflorescenta de tip cima; inflorirea iunieaugust; fruct achena. Ecologie i rspandire Specie mezotermofita-subtermofita, xeromezofita; frecventa in zona de stepa-etajul fagului, locuri ruderale, drumuri, cai ferate. Detalii... Organe utilizate Herba contine alcaloizi pirolizidinici

Compoziia chimic Aciune terapeutic Extractele din planta au actiune diuretica iar cele din flori sunt tonice si antiseptice. Sucul din radacini contine alantoina, care are efect cicatrizant. Importana Melifera Utilizare Se utilizeaza mai putin, datorita prezentei alcaloizilor pirolizidinici. Infuziile din planta sunt folosite pentru tratarea febrei si a durerilor de cap iar sucul are un efect emolient. Medicina umana, populara - uz intern - partea aeriana a plantei are proprietati antiseptice, sudorifice, emoliente si cicatrizante, etc. Apicultura - planta melifera. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba la momentul infloritului (iunie-septembrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ELEAGNUS ANGUSTIFOLIA L. Denumire popular: Salcioara Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Salcie mirositoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Elaeagnales Familia: Elaeagnaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust-arbore, de 3-7 m inaltime, de obicei spinos; frunze alungit lanceolate pana la liniar lanceolate, pe fata inferioara argintii, acoperite cu peri solzosi, argintii; flori scurt pedunculate, dispuse 1-3, galbene la interior, argintii la exterior, placut mirositoare; inflorirea: iunie; fruct elipsoidal, galben, acoperit cu solzi argintii. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental. Organe utilizate

Partea utilizata in terapeutica ramuri tinere, muguri, flori, fructe. Compoziia chimic Ramurile tinere contin: mucilagii, acid benzoic (10,6 mg %), acid cinamic (1,7 mg %), compusi polifenolici (0.773 0,923 %), tanin, flavone: kaempferol liber si glicozidat, heterozide ale ramnetolului Florile contin: mucilagii, rezine, acid benzoic (3,0 mg%), acid cinamic (1,1 mg%), acid p-hidroxibenzoic, compusi polifenolici (0,987 1,013 %): acid p-cumaric, flavone (0,295 0,351%): heterozide ale ramnetolului Substantele volatile extrase din flori prin hidrodistilare contin:29,70 % diisooctil ftalat, 24,51 % metil izoeugenol, 8,52 % hexanal, 6,48 % eugenol, 5,73 % nonanal, 4,22 % 2-nonenol, 3,68 % tricozan, 2,54 % pentacozan, 2,41 % hexahidro farnesil acetona, 1,29 % izoeugenol, 1,26 % 2-octan, 1,21 % metoxianisol, 1,01 % tetrametil heptadecan, 0,99 % heptacozan, 0,82 % heneicozan, 0,72 % pentil ciclopropan, 0,69 % heptanal, 0,62 % 2octen-1-ol, 0,51 % acid tetradecenoic, 0,41 % dibutil ftalat, 0,38 % fitol si 0,32 % hexadecen1-ol. In 100 g substanta uscata obtinuta din fructe, Ayaz si Bertoft (2001) au determinat 27,1 g fructoza, 22,3 g glucoza, 45,8 mg acid 4hidroxibenzoic, 32 mg acid cafeic, 11,0 mg acid benzoic si 2,3 mg acid ferulic. Carotenoidele (0,85%) sunt reprezentate in principal de -caroten. Detalii... Aciune terapeutic Antimicrobiana (Stapyiloccocus aureus, Streptoccocus pyogenes, Klebsiella pneumoniae), antitumorala (tumoare ascitogena Walkaer 256evaluata prin cresterea perioadei de latenta pana la aparitia tumorii si a timpului mediu de supravietuire fata de lotul martor de cancerizare), cicatrizanta (pe leziuni de sclarificare ale tegumentelor de iepure). Importana Melifera, tinctoriala Utilizare Afectiuni dermice.

Fructele sunt edibile si pot fi utilizate pentru prepararea de gem si serbet. Uleiul din seminte este utilizat pentru tratarea afectiunilor bronhiale. Sucul obtinut din flori este folosit pentru tratarea febrei. Fructele bogate in vitamine, flavone si substante minerale, se apreciaza ca pot reduce aparitia cancerului sau sa stagneze evolutia acestuia. Cultivare Salcia mirositoare este o planta care creste usor, reusind pe cele mai multe soluri bine drenate, dar nu suporta solurile calcaroase. Prefera solurile nisipoase usoare, cu o fertilitate moderata. Necesita o pozitie de plin soare si creste foarte bine in pozitii insorite. Plantele sunt foarte rezistente la uscaciune si vant, de asemenea tolereaza salinitata si alcalinitatea. Este foarte rezistenta a temperaturi joase de pana la circa 40oC. Se seamana in rasadnita rece imediat ce semintele s-au maturat. Trebuie sa germineze iarna tarziu sau primavara devreme, deci dupa circa 18 luni. Pentru semintele pastrate germinarea este foarte inceata, adesea trec mai mult de 18 luni. O stratificare la cald pentru 4 saptamani, urmata de 12 saptamani de stratificare la rece poate fi de folos. Se procedeaza la repicare in vase individuale, imediat ce plantulele sunt usor de manipulat si plantarea afara se efectueaza cand plantele au cel putin 15 cm inaltime. Se poate proceda si la butasirea lemnului semi-maturat, butasi de 10-12 cm, in rasadnita rece in iulie-august. De asemenea, se pot pregati butasi de 10-12 cm din lemn matur al cresterilor anului respectiv, in octombrienoiembrie, in rasadnita. Inradacinarea butasilor este inceata si dificila, dureaza chiar 12 luni. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EPHEDRA DISTACHYA L. Denumire popular: Carcel. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Gnetatae Subclasa: Ordinul: Ephedrales Familia: Ephedraceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust dioic (50 cm), foarte ramificat; ramurile numeroase, verzi-inchis, au la noduri frunze opuse, reduse sub forma unor solzi membranosi; indivizii femeli sti au florile grupate cate doua, protejate de un invelis ce devine carnos, rosuportocaliu si protejeaza cele 2 seminte; indivizii masculi au florile grupate cate 1-3 la nodurile ramurilor; semintele se matureaza in augustoctombrie. Ecologie i rspandire Specie xerofila, termo-subtermofila, calcifila; intalnita pe soluri cernoziomice, marne, nisipuri din judetele Alba, Cluj, Caras-Severin, Mehedinti, Buzau, Constanta, Tulcea, Vaslui. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza organele aeriene ale acestei specii (Ephedrae herba) care contin alcaloizi derivati din fenilalanina. Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei plante contin: glucide, lipide (1,9 %), proteine (10,8 %), taninuri catechinice si uleiuri volatile (linalool, limonen, 1-terpineol). Principalii componenti activi din organele aeriene ale acestei plante sunt reprezentati de alcaloizi (0,8 3,0 %) dintre care au fost identificati: efedrina (0,75 1,0 %) si derivatii secundari ai acesteia: metilefedrina, l-N-metilefedrina, d-Nmetilpseudoefedrina, d-norpseudoefedrina, dpseudoefedrina, norefedrina, norpseudoefedrina, normetilpseudoefedrina (Caveney s.a., 2001). In organele aeriene ale acestei plante s-au mai detrminat urmatorii componenti: Vitamine: acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina. Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic. Acizi organici: acid citric, malic, oxalic.

Pigmentii sunt reprezentati de quercetol, quercettol-3-0-galactozid si apigenol-7-0glucozid, -caroten, proantocianidoli dimeri: mahuaninele A si B si biflavone (efedrina A). S-a constatat de asemenea prezenta acidului kynurenic si a derivatilor acestuia, reprezentati de acidul 6-hidroxikynurenic, acidul 6metoxichynurenic si acidul 7-metoxikynurenic sti a efedroxanului (3,4 - dimetil- 5-feniloxazolidona). Radacinile acestei plante contin urmatorii alcaloizi: ephedradina A, B si C, feruloilhistamina si methylephedrina. Aciune terapeutic Stimulenta a sistemului nervos central si simpatomimetica, inotrop si cronotrop- pozitiva, bacteriostatica, antisudorifica, antialergica. Importana Medicinala, toxica Utilizare Extractia efedrinei Traditionale (medicina chineza): afectiuni respiratorii insotite de bronhospasm (astm bronsic), tuse neproductiva cu dispnee la copii, adulti si varstnici, pentru stimulare cardiaca si SNC, in stari febrile, edeme si dureri osoase. Contraindicaii Hipertensiune arteriala, anxietate, glaucom cu unghi inchis, adenom de prostata cu volum rezidual de urina, tireotoxicoze, feocromocitom, perfuzii cerebrale Supradozare Doza letala = 100 mg produs vegetal ( corespunde la cca.1- 2 mg L- efedrina), la administrare orala. Simptomele intoxicatiei constau in: transpiratii abundente, midriaza, spasme si cresterea temperaturii corporale. Moartea survine prin asfixie. Ca prim ajutor se instituie spalaturi gastrice cu carbune (pentru golirea continutului stomacal si adsorbtia toxicului), prevenirea socului si sedare SNC Forme farmaceutice Sirop. Cultivare Planta necesita un sol bine drenat si cu pozitie insorita. Plantele stabilizate sunt rezistente la

uscaciune si la alcalinitate. Rezista la temperaturi de cel putin -15oC. De preferat semanatul in sera toamna, imediat ce semintele s-au maturat. Se pot de asemenea semana primavara in sera in compost nisipos. Se repica in vase individuale, se cresc in sera pentru cel putin prima iarna si plantarea afara are loc primavara sau vara devreme. Se asigura protectie pentru prim iarna. Divizarea tufelor poate avea loc primavara sau toamna. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EPILOBIUM ANGUSTIFOLIUM L. Denumire popular: Rascoage Sinonime tiinifice: Chamerion angustifolium (L.) Holub Alte denumiri populare: Zburatoare, Pufulite Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Myrtales Familia: Onagraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; tulpina inalta de 50-150 cm; frunze alterne, lanceolate, late de 0,7-4 cm; flori zigomorfe, rosii sau roze, foarte rar albe, cu staminele dispuse pe un singur verticil; inflorirea iunieaugust; semintele au un smoc de peri alb la capat; Ecologie i rspandire Specie pioniera, mezofita, frecventa in subetajul fagului-etajul boreal si rara in subetajul gorunului si etajul subalpin, margini, raristi. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaza in terapeutica partea supraterestra (Epilobi herba) Compoziia chimic Principalii componenti din aceste organe sunt: pectinele, mucilagiile, taninuri hidrolizabile (oenoteina B), acizi organici (acid clorogenic), acizii

triterpenici pentaciclici (acid ursolic, acid maslinic), steroli (-sitosterol, campesterol, stigmasterol), acizi grasi, triterpene (- si amirina) si substantele minerale. Florile contin: chanerol, chanerozan si sexangularetin. Pigmentii din flori sunt reprezentati de flavonoide: miricitrina, izoquercetina, quercetina, guaiaverina, 3-O- - D- glucuronida quercetolului. Aciune terapeutic Antiflogistica, antiexudativa, antimicrobiana (pe Candida albicans, Staphylococcus albus, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Shigella sp.), efect benefic in hiperplazia benigna de prostata si tulburari de mictiune. Importana Medicinala, toxica Utilizare Febra, complicatii reumatice, dureri de cap (nedovedita stiintific) Medicina, umana, populara foloseste partea aeriana a plantei contra frigurilor si pentru dureri de inima. Precauii i reacii adverse Nu s-au semnalat Cultivare Mod de cultivare: Semant direct in camp, primavara devreme Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini Valorificare EPILOBII HERBA - IARBA DE PUFULITA CU FLORI MICI 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EQUISETUM ARVENSE L. Denumire popular: Coada calului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Barba sasului, Barba ursului, Bota ursului, Bota cucului (indivizii fertili), Bradac, Bradisor, Bradustean, Bradules, Coada, Coada goala, Coada iepei, Coada mnzului, Coada soprlei, Codaie, Codie, Iarba de cositor, Mnzoaca, Nodatica, Opintici, Parul porcului, Peria ursului (indivizii sterili), Perie urseasca (indivizii sterili), Siruslita

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Pteridophyta Subincrengtura: Clasa: Equisetopsida Subclasa: Ordinul: Equisetales Familia: Equisetaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, cu rizom negricios in sol pe care se pot forma tuberculi rotunzi sau elongat-ovati; tulpina aeriana este de doua tipuri: - fertila, sporifera (apare primavara devreme; este simpla, neteda, brun-roscata, inalta de 15-30cm si are la noduri frunze reduse la teci concrescute, indepartate una de alta, cu 6-(16) dinti lanceolati; spicul sporifer de 1-4cm lungime este alungit-ovat sau cilindric, obtuz la varf; dupa raspandirea sporilor, piere); - sterila, asimilatoare (apare mai tarziu; prezinta 6-19 coaste pronuntate, + aspre; formeaza la noduri verticile de ramuri articulate, de obicei neramificate, 4-brazdate; frunzele sunt reduse la teci concrescute, terminate cu 6-19 dinti mai inchisi la culoare); sporii sunt eliberati in lunile aprilie-mai. Ecologie i rspandire Specie eurifila, euriterma, euriacida, helsciadofila; intalnita frecvent prin lunci, tinoave cu muschi, pe marginea apelor de munte, pe terenuri nisipoase, in locuri cultivate din zona stepei pana in etajul boreal. Detalii... Organe utilizate Produs vegetal folosit Equiseti herba, care reprezinta tulpinile sterile uscate dupa recoltare de la specia Equisetum arvense L., coada calului (Equisetaceae), cu cel putin 20 % substante solubile (FR X). Compoziia chimic Substantele identificate in tulpinile acestei specii sunt: glucide, (4,4 %), celuloza (1 %), proteine (1 %), lipide (0,2 - 3,2 %), glucozide, taninuri, acid tanic, acid galic, substante minerale (15 - 20 %).

- Saponine: eqisetonina. - Alcaloizi: eqisetin, palustrin, palustrinin, nicotina. - Steroli: -sitosterol, campesterol, izofucosterol. - Vitamine: acid ascorbic (0,02 - 0,7 %), niacina, riboflavina, tiamina. - Acizi: acid malic, acid oxalic, acid vanilic, acid cafeic, acid ferulic, acid p-cumaric, acid phidroxibenzoic, acid aconitic, acid protocatechic. - Pigmentii din organele aeriene ale acestei plante sunt reprezentati de: protogenkwanin 4-Oglucozid, 6-cloroapigenin, luteolin 5-glucozid (galuteolina), kampferol 7-glucozid (equisetrina), equisporol-3-glucozid (equisporozid), kampferol, kampferol-7-diglucozid, dihidrokampferol, izoquercitrina, dihidroquercetin, naringenina, luteolina, luteolin-5-glucozid, gossipitrin, galuteolin, equisetrina, -caroten, rodoxantina. Aciune terapeutic Diuretica (prin compusi fenolici: flavonozide si derivati ai acidului cafeic); hemostatica. Importana Medicinala Utilizare Afectiuni urinare ( inflamatii ale cailor urinare si litiaza renale. Adjuvant in tuberculoza; Hemoragii (medicina populara). Alte utilizari: Medicina umana si veterinara: tulpina sterila contine principii active cu proprietati antimicrobiene, antiseptice, hipoacidifiante, remineralizatoare, expectorante, bronhidilatatoare, diuretice; cunoscuta si folosita si in medicina populara, singura sau in amestec cu alte specii; Vopsitul lanii: tulpina sterila Planta toxica, atunci cand este prezenta in fanul recoltat pentru hrana animalelor. Toxicitate Posibila prin alcaloizi. Contraindicaii Edeme cauzate de insuficienta cardiaca sau insuficienta renala. Precauii i reacii adverse Necunoscute. Forme farmaceutice Infuzie, tinctura, extract fluid.

Interactiuni medicamentoase: necunoscute. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Tulpini sterile, taiere cu secerasau cutitul in perioada iulie-septembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ERIGERON ANNUUS (L.) Pers. Denumire popular: Bunghisor Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta anuala-bisanuala-perena; cu tulpina dreapta foliata, ramificata in partea superioara, de 20-80 cm inaltime; frunzele tulpinale inferioare ovat-lanceolate serate, iar cele superioare ingust lanceolate cu margine intreaga; florile (cele marginale sunt deschis rosiatic-violacee iar cele centrale galbene) sunt dispuse in antodii, grupate in panicul corimbiform; inflorirea iulie-august; fruct achena slab paroasa. Ecologie i rspandire Specie mezofita; frecventa in zona padurilor de stejar-etajul fagului, margini si raristi de padure, lunci, locuri ruderale. Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Importana Utilizare Organele aeriene se utilizeaza in scop tinctorial, recoltarea herbei facandu-se in faza infloritului. Extractele obtinute prin fierbere din organele aeriene se utilizeaza pentru vopsirea lanei. In cazul in care aceasta a fost mordata in prelabil intr-o solutie de sulfat de aluminiu si potasiu se obtine o culoare galben aurie, iar daca a fost mordata intr-o solutie de bicromat de potasiu, se obtine o

culoare galben bronz ((Chirila s.a., 1999). Cultivare Planta prefera pozitiile insorite si solurile moderat fertile bine drenate. Este o planta autofertila. Se seamana primavara in situ, iar germinarea are loc in patru saptamani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ERYNGIUM CAMPESTRE L. Denumire popular: Scaiul dracului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta erbacee perena, cu frunze dublu sectate, spinos dintate, cu nervurile anastomozate. Florile alburi sau palid albastre verzui, formeaza umbele capituliforme. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza radacinile acestei plante. Compoziia chimic Radacinile contin: oligoglucide, furanocumarine, piranocumarine (egelinol liber si esterificat, grandivetin), lactone: aegelinol, aegelinol benzoat si aegesilina precum si glicozizi monoterpenici: 3(-D-glucopiranoziloximetil)-2,4,4-trimetil-2,5ciclohexadien-1-ona si 3-(Dglucopiranoziloximetil)2,4,4-trimetil-2-ciclohexadien-1-ona, saponozide triterpenice, acid clorogenic, acid rosmarinic. Uleiurile volatile extrase prin hidrodistilare din diferite proveniente de Eryngium campestre, contin urmatoarele substante preponderente, in uleiul volatil extras din inflorescente: germacren D (30,3 - 40,3 %), -felandren (0,5 22,2 %), curcumen (0,7 22,2 %), mircen (21,7 0,3 %) si

(E)--farnesen (0,1 19,0 %). Tulpinile si radacinile contin in principal: germacren D (31,1 42,4 %) si mircen (0,5 23,1 %). Aciune terapeutic Extactele obtinute din radacini au actiune expectoranta si spasmolitica. Importana Melifera Utilizare Afectiuni sanguine; afectiuni renale (inflamatii, retentie urinara); edeme; afectiuni dermice si respiratorii, inclusiv bronsite Forme farmaceutice Infuzie, decoct. Cultivare Mod de cultivare: Prin transplantarea primavara a rasadului obtinut in straturi reci sau vegetativ prin divizarea rizomilor si plantarea lor primavara devreme sau toamna Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi, recoltati primavara devreme sau toamna tarziu Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ERYNGIUM PLANUM L. Denumire popular: Scai vanat Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buruiana de crtite, Buruiana smeului, Maracini, Scai albastru, Spinul vntului, Spin albastru, Spin vnat, spin de muceda, Spul vntului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena, cu rizom fusiform ce are pe el resturile frunzelor din anul trecut; tulpina inalta de 50-60(100) cm, ramificata in partea superioara, cu 3-5 ramuri albastre; frunze rigide, cele bazale intregi, lung petiolate, pe margini setiform

serate, cele superioare amplexicaule, palmatpartite, cu lobii dintati; flori sesile, grupate in capitule albastre ce au la baza foliole involucrale mai lungi, rigide; petale albastrui; infloreste in iulie-august; fruct dicariopsa ovoidala, cu dintii caliciului persistenti avand pe partea dorsala a mericarpiilor solzi spinosi. Ecologie i rspandire Specie oligotrofa-mezotrofa, xeromezofila mezofila, frecventa din zona silvostepei pana in etajul gorunului prin fanete, pasuni, razoare, locuri nisipoase, campuri, margini de drum. Detalii... Organe utilizate Produse vegetale folosite Eryngii herba et radix, care contin saponozide. Compoziia chimic Tesuturile aeriene ale plantelor contin: glucide, celuloza, vitamine (acid ascorbic, niacina, riboflavina, tiamina), proteine si substante minerale. Acestea mai contin: 2,5 % saponozide, in partea aeriana sau o cantitate mai mare in radacinile (Hiller si colab. 1973). Saponina principala este sanicula-saponina B care prin hidroliza pune in libertate glucoza si saniculagenol A (diester al barigenolului A1). Alaturi de acest aglicon au mai fost pusi in evidenta: eringiumgenol A (esterul acidului dimetil-acrilic cu barigenol A1), eringiumgenol B (monoester al barigenolului A1), eringiumgenol C (monoester al barigenolului R1), eringiumgenol D (diester al baringenolului R1), baringtogenol C, eringinol A. Aciune terapeutic Expectoranta, depurativa. Importana Medicinala Utilizare Tuse convulsiva. Alte utilizari: Medicina umana (populara): tulpini florifere decoct sau ceai administrat in tusea convulsiva; fiertura pentru tratarea bubelor dulci; decoctul tinut

in gura pentru ameliorarea durerilor de dinti; in bai contra reumatismului sau in cele facute copiilor debili; partile aeriene decoct contra naduselii astmatice iar extern pentru combaterea artritei si a dermatozelor de pe capul copiilor; ceaiul folosit si in retentia de urina. Medicina veterinara (populara): ceai contra mucedei? la dinti (paradontoza sau carie dentara). Apicultura: specie melifera, furnizeaza culesuri de nectar si polen. Supradozare Nesemnalate, la doze terapeutice. Forme farmaceutice Infuzie (pentru herba), respectiv decoct (pentru radacina Cultivare Planta necesita un sol bine dreat si o pozitie insorita. Prefera solurile nisipoase usoare, dar tolereaza cele mai multe tipuri de soluri. Plantele stabilizate sunt tolerante la uscaciune. Rezista la temperaturi joase de circa -25oC. Plantarea a locul definitiv trebuie efectuata cand plantele sunt mici, deoarece nu suporta deranjamente la nivelul sistemului radicular. Se seamana imediat ce semintele s-au maturat, toamna devreme, in rasadnita rece, la suprafata unui substrat bine drenat. Se poate semana si primavara. Germineaza de obicei in 5-90 zile la 20oC. La momentul potrivit se repica in vase individuale si plantele se cresc in sera pentru prima lor iarna. Plantarea afara in pozitia permanenta se efectueaza la sfarsitul primaverii, inceputul verii. Divizarea tufelor se realizeaza primavara sau toamna. Trebuie avuta atentie sa nu se deranjeze sistemul radicular. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la momentul infloririi Valorificare ERYNGII PLANI HERBA IARBA DE SCAI VANAT, SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: ERYSIMUM CHEIRANTHOIDES L. Denumire popular: Micsandre salbatice Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Specie anuala, anuala hibernanta rar bisanuala, cu tulpina inalta pana la 60 cm, acoperita cu peri tri- sau bifurcati; frunzele alterne, alungitlanceolate, intregi, acoperite cu peri mici, rari, trifurcati; florile mici, grupate in raceme dense, pe tipul 4, cu sepale paroase si membranoase la varf, petale galbene, mici; inflorirea in iunie iulie; fruct silicva relativ gros si scurt, subtiat brusc intr-un stil lung de cca. 1mm, cu seminte brunroscate . Ecologie i rspandire Specie mezofila, euriterma, intalnita sporadic din zona padurilor de stejar pana in etajul fagului in locuri ruderale, pe malul apelor, langa drumuri si pe campuri. Organe utilizate Produs vegetal folosit Erysimi herba. Compoziia chimic Organele aeriene contin heterozide cardiotonice: erizimozida, ericanozida, eriscenozida, cheirotoxozida, desglucocheirotoxozida, glucocanesceina, canesceina, ericordina si desglucoericordina. Aciune terapeutic Cardiotonica de tip strofantic. Extractele din seminte au efect vermifug. Importana Utilizare Insuficienta cardiaca (in pauze digitalice). In Rusia este materie prima pentru obtinerea heterozidelor.

In medicina populara se foloseste pentru tratarea reumatismului, hidrofiziei si astmului iar extractele din radacini, pentru tratarea eruptiilor pielii. Toxicitate La supradozare heterozidele cardiotonice opresc inima in sistola. Forme farmaceutice Interactiuni medicamentoase: Posibile la asocierea cu heterozide cardiotonice. Cultivare Planta necesita un sol bine drenat si o pozitie insorita. Nu suprta solurile acide, dar tolereaza solurile sarace. Se seamana in situ primavara. Procesul de germinare dureaza circa trei saptamani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ESCHSCHOLZIA CALIFORNICA Cham. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Papaveraceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie anuala pana la perena, cu tulpina de 30 60 cm ce contine un suc incolor, ramificata, glabra; frunzele alterne, petiolate, penat-sectate cu lacinii liniare; florile actinomorfe, lung pedunculate, dispuse in axila frunzelor, pe tipul 4, cu 2 sepale concrescute pana la baza sub forma de gluga, petale 4, galbene, albe sau roze, la baza de obicei galben-portocalii, mari; inflorirea in iunie iulie; fruct capsula silicviforma cilindrica. Ecologie i rspandire Specie cultivata ca ornamentala, originara din America de Nord. Organe utilizate

Produsul vegetal folosit Eschscholtziae herba, racoltata in perioada de inflorire. Compoziia chimic Radacinile acestei plante contin alcaloizi: coptisina, chelirubina, allocriptopina, chelilutina, escolidina, escolina, escolinina. Organele aeriene ale acestei plante contin 0,5 % alcaloizi totali. Majoritari sunt alcaloizii izopavinici (eschscholtzina, californidina) insotiti de cei protopinici (protopina, allocriptopina, b allocriptopina) si aporfinci (N- metil laurotetanina). Benzofenantridinele (cheleritrina, sanguinarina) sunt prezentate doar in urme, in frunze si tulpini, dar impreuna cu allocriptopina si protopina formeaza alcaloizii principali din radacini (peste 2,5 % alcaloizi totali). Herba proaspat recoltata contine heterozide cianogene. Pigmenti carotenoizi: violaxantina, xantofila si zeaxantina. Aciune terapeutic Sedativa, analgesica, anxiolitica, hipnotica, antispastica. Experimentele efectuate pe soareci, au demonstrat ca tinctura, la administrare i. p., prelungeste durata somnului indus si reduce activitatea motrice. Efect anxiolotic si sedativ manifesta si extractul apos (infuzia). Efectele demonstrate pe animale concorda cu cele manifestate la om (nebulizatul de Eschscholtzia diminua durata aparitiei somnului si ii amelioreaza calitatea). Pana in prezent actiunea sedativa a produsului vegetal nu a putut fi justificata, deoarece nici unul dintre alcaloizi nu are astfel de proprietati . Importana Aromatica Utilizare Afectiuni neuropsihice (stari neurotone, tulburari minore ale somnului, neurastenie, neuropatii, melancolie, agitatie mascata de depresie, nevroze organice, cefalee, enurezis nocturn), distonii neurovegetative, disfunctii vasomotorii, la adulti si copii.

Frecvent se asociaza cu Passiflorae herba, Oleae folium, Valerianae rhizoma. Alte utilizari: Homeopatie - In tratamentul insomniilor. Toxicitate Posibila prin alcaloizi. Contraindicaii Sarcina. Precauii i reacii adverse Nu se va administra in perioada sarcinii. Forme farmaceutice Infuzia 1,5 % si extracte standardizate (preparate conform DAB 10), in combinatie cu alte produse vegetale sedative. Pentru uz homeopat se folosesc tincturi D2 si D4 pentru impregnarea perlelor. Nu exista experimente clinice sau alte documente medicale, care sa ateste utilizarea plantei in fitoterapia autentica. Interactiuni medicamentoase: Necunoscute. Cultivare Mod de cultivare: Prin seminte, butasi sau marcotaj Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EUPATORIUM CANNABINUM L. Denumire popular: Canepa codrului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cnepioara, Canipoale, Cnepa de apa, Cnepa vraghiei, Dobromnic, Dobronic, Dobrovnica, Dumbrojnic, Dumbravnic, Iarba de ntruiele, Sburatoare, Smeoaica, Smeita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena; radacina cilindrica, usor tuberizata; tulpina inalta de 50-150 cm, scurt paroasa, simpla sau ramificata; frunze compuse din 3-5 foliole

lanceolate, margini inegal dintate; antodii cu flori rosii tubuloase; inflorirea iulieseptembrie; fruct achena mica, cu papus dezvoltat. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofita, frecventa in zona de stepasubetajul fagului, locuri umede, zavoaie, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Produse vegetale folosite Eupatorium cannabini rhizoma cum radicibus et folium. Compoziia chimic Uleiul volatil (0,3 %) din organele aeriene ale acestei plante contine lactone sesquiterpenice: eupatolida, 0,4% eupaturiopicrina, eufoliatin, eufoliatorin, eupafolin, euperfolida, euperfolin, euperfolitin, 8--angeloiloxipatunidin, eucannabinolid, henelanin. Pigmenti flavonici: heterozide ale eupatorinei, hispidulinei, kaempferolului si a quercetolului, rutina, hiperozid, astragalin. Alti compusi organici identificati in aceasta planta sunt urmatorii: o heterozida diterpenica edulcoranta (steviozida), triterpene, compusi poliacetilenici gome, rezine, acid tanic, acid galic, vitamina C si glucide imunostimulatoare: 4o-metilglucuronoxilani. Alcaloizi pirolizidinici (supinidina in radacini, licopsamina, intermedina, rinderina, echinatina, trahelantimina in partea supraterestra), liberi si esterificati cu acizi inferiori sau ca N-oxizi); Aciune terapeutic Coleretica si hepatoprotectoare, diuretica, laxativ-purgativa, antibiotica, nematicida, citotoxica fata de celulele maligne umane si animale in vitro? (prin eupatolida si eupatoriopicrina Hladon si colab., 1975), antivirala fata de virusul gripei, antiinflamatoare in dilutii homeopate, imunostimulatoare asemanatoare preparatelor din Echinacea (prin poliholozide). Importana Melifera Utilizare Afectiuni hepatobiliare si renale (inflamatii ale vezicii urinare), gastrite acute, gripa. Recent sa constatat ca are rol imunostimulant, sporind

rezistenta la infectii. Desi steviozida are o mare putere edulcoranta (este de 300 ori mai dulce decat zaharul), utilizarea plantei pentru indulcirea vinului si a altor produse alimentare nu este recomandata datorita toxicitatii conferita de lactonele sesquiterpenice (sunt alergizante, cardiotonice) si de alcaloizi (au toxicitate hepatica si renala, pulmonara sunt mutageni si teratogeni). Medicina umana, populara foloseste pentru uz extern, partea aeriana a plantei si radacina pentru tratarea dermatitelor, ranilor si reumatismului. In medicina veterinara se foloseste pentru tratarea febrei aftoase si are actiune antifebrila. In apicultura este importanta ca specie melifera. Cultivare Canepa codrului creste usor si reuseste pe soluri obisnuite de gradina, insorite sau partial umbrite. Prefera solul bogat. Rezista la circa 25oC. Are un miros deosebit cand este taiata, pare a fi imuna la pradatori precum iepurii. Este de asemenea preferata de albine si fluturi. Se seamana superficil in rasadnita rece, primavara. Se repica la momentul potrivit in vase individuale si plantarea in pozitia permanenta se realizeaza in cursul verii. Daca se dispune de suficiente seminte, se poate semana direct afara. Divizarea tufelor se efectueaza primavara sau toamna, iar fragmentele respective pot fi replantate direct. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EUPHORBIA CYPARISSIAS L. Denumire popular: Alior Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Laptele cinelui, Aior, Aleur, Alinor, Alion, Alior de cmp, Aliorita, Aribi, Arieu, Arior, Buruiana de friguri, Buruiana de negei, Buruiana de rie magareasca, Buruiana magareasca, Lapte brostesc, Laptele cucului, Laptele lupului, Laur, Laptic, Liliuar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura:

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Euphorbiales Familia: Euphorbiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta perena cu rizom oblic, ramificat, lignificat si stoloni repenti; tulpina inalta pana la 50 cm, ramificata, glabra, galben-verzuie, spre baza adesea rosietica ; frunze alterne, ingust-liniare (0,55mm latime), moi; flori unisexuate, lipsite de invelis floral, grupate o floare femela si mai multe mascule intr-o cupa formand un ciatiu pe marginea careia se gasesc glande bicornute galbui sau brunii; ciatiile sunt dispuse, la rindul lor in inflorescente umbeliforme; fruct capsula cu seminte prevazute cu caruncula. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita, heliofila, frecventa din zona stepei in etajul boreal in pajisti, locuri ruderalizate, pietroase. Detalii... Organe utilizate Produs vegetal folosit Euphorbiae herba, recoltata in faza de inflorire deplina. Se foloseste de obicei latexul in stare proaspata. Acesta exuda cand organele plantei sunt taiate. Compoziia chimic Latexul proaspat contine diterpene toxice (esteri ai ingenolului si a 5-desoxiingenolului), enzime proteolitice, gume, rezine, tanin, uleiuri volatile, substante grase, alcooli triterpenicipentaciclici. Organele aeriene ale acestei specii contin urmatorii pigmenti: acid eleagic, delfinidina, cianidina sau/ si pelargonidina, glicozizi antocianici metilati, nircetina, quercetina sau/ si kampferol, flavonoli metilati, flavonoli oxigenati, glicozide acilate ale flavonolilor, apigenina sau/ si luteolina, flavanone, C-glicozilflavonoizi, biflavonili, proantocianidine, calcone si aurone. Aciune terapeutic

Iritanta pentru mucoase si piele (rubefianta, vezicanta, necrozanta), purgativa drastica, antipapilomatoasa, antieczematoasa,vermifuga. Importana Toxica Utilizare Eczeme, papilomatoza (la extirparea negilor, la om si animale) sau in constipatia animalelor mari (medicina veterinara). Alte utilizari: Extractele apoase sunt utilizate in scop tinctorial, pentru obtinerea de nuante de galben verzui si galben bruniu. Lana mordata cu o solutie de sulfat de aluminiu si potasiu si vopsita cu extractul obtinut din tulpinile cu flori, se coloreaza in galben verzui. Mordarea lanii cu osolutie de bicromat de potasiu, determina colorarea in galben bruniu (Chirila s.a., 1999). Toxicitate Speciile genului Euphorbia sunt cunoscute pentru proprietatile purgative drastice (E. lathyris L. = buruiana de venin), ichtiotoxicitate ( E. helioscopia L. = alior, laptele cucului), agresivitate dermica si producerea de conjunctivite grave (E. cyparissias L., E. esula L. = laptele cainelui, buruiana de negi). Aceste specii produc accidente frecvente prin contact dermic, in special lucratorilor horticoli, care constau din eriteme dermice, inflamatii, vezicule, conjunctivite. La copii, intoxicatiile semnalate s-au manifestat prin inflamatii ale mucoasei bucale si gatului, vomismente, diaree, midriaza, delir, convulsii. Animalele care au consumat specii de Euphorbia au laptele toxic. Forme farmaceutice Latex proaspat pentru tamponarea locurilor bolnave (uz extern) de 3 - 4 ori pe zi, pana la necrozarea papilomului respectiv; infuzie 3 4 % din planta uscata, pentru uz intern, in medicina veterinara. Conservare Cultivare Mod de cultivare: - Prin seminte, rasadul se ia din rasadnita, se repica in ghiveci si se transplanteaza in locatia finala

- Prin butasi de tulpina care, in primavara, inainte de a fi plantati initial in ghivece, vor fi supusi unui tratament hidrotermic (introducerea bazei lor in apa la 20-30 grd C) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: EVONYMUS EUROPAEUS L. Denumire popular: Salba moale Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Voiniceriu, Caprifoi, Clocuta, Grujaca, Lemn cinesc, Lemnul cinelui, Parastasul popii, Pomita de snger, Snger, Voinicar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Celastrales Familia: Celastaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust sau arbore inalt pana la 6 m; lujerii tineri si ramurile 4-muchiati, cu muchiile rotunjite; lastarii au o crestere viguroasa si formeaza 4 muchii aripate, provenite din suber; frunze opuse, alungit lanceolate sau ovat-eliptice, acuminate, pe margine crenat-serate, pe dos albastrui-verzi; flori hermafrodite, pe tipul 4, grupate cate 3-8 in axila frunzelor; infloreste in luna V; fruct capsula de culoare rosie-carmin sau roza, se deschide la maturitate prin 4 valve; seminte albicioase, inconjurate de un aril portocaliu. Ecologie i rspandire Specie mezofila, mezotrofa, frecventa din zona padurilor de stejar - etajul gorunului prin paduri, locuri cranguri, tufarisuri. Detalii... Organe utilizate Produsul vegetal folosit Euonimus cortex. Compoziia chimic Scoarta arbustului contine glicozide cardiotonice: evatrozida (glucoarabinozida digitoxigenolului), evatromonozida (arabinozida digitoxigenolului),

evobiozida si evonomozida, alcaloizi (in special evonina) care sunt poliesteri ai acidului evonic (piridindicarboxilic) cu evonimolul (alcool sesquiterpenic polihidroxilat). S-a mai constatat prezenta triterpenelor (citrullol) si rezinelor care contin: atropurol, euonisterol, homoeuonisterol. Tesuturile aeriene ale plantelor contin: acid cerotic, acid malic, acid citric, acid euonic, acid tartric, tanin, fitosteroli si galactitol. Aciune terapeutic Cardiotonica de tip digitalic, coleretic-colagoga si laxativa, insecticida. Importana Tinctoriala, tananta Utilizare Insuficienta cardiaca, pediculoza capilara. Alte utilizari: Medicina umana (populara): fructele folosite ca purgativ si vomitiv. Medicina veterinara (populara): frunze, fructe, scoarta folosite ca decoct in tratarea cainilor de raie. Vopsitorie: scoarta pentru vopsitul fibrelor in galben. Protectia mediului: folosita in padurile din campie pentru ameliorarea solului sau pentru realizarea gardurilor, perdelelor de protectie. Toxicitate La supradozare heterozidele cardiotonice opresc inima in sistola. Forme farmaceutice Interactiuni medicamentoase: Posibile la asocierea cu heterozide cardiotonice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FAGOPYRUM ESCULENTUM (L.) Moench Denumire popular: Hrisca Sinonime tiinifice: F. sagittatum Gilib. Alte denumiri populare: Hirisca, Risca, Tatarca Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Planta anuala cu tulpina ramificata, la maturitate rosietica ce poate atinge inaltimi cuprinse intre 30-60 cm; frunzele cordat-sagitate, cu varful ascutit, au la baza petiolului o membrana (ochree) tubuloasa, scurta; florile hermafrodite, rosietice sau albe sunt grupate in raceme spiciforme dispuse in axila frunzelor si au cate 8 glande nectarifere la baza staminelor; inflorirea are loc in VII IX; fructele trimuchiate au fetele netede si muchiile intregi, ascutite. Ecologie i rspandire Specie cultivata ca planta alimentara si melifera, originara din Asia centrala. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza organele aeriene ale acestei plante, Fagopyri herba, pentru continutul lor in flavone. Compoziia chimic Organele aeriene contin: 2-3 % flavone, pana la 58 % in varietatile ameliorate (rutozida, tetrametoxirutozida, quercetol liber); antocianozide, naftodiantrone (fagopirina asemanatoare structural cu hipericina). Fructele contin acizi grasi si amidon in cantitati destul de mari. Aciune terapeutic Scade permeabilitatea si creste rezistenta capilarelor (prin flavonoide). Importana Melifera, alimentara Utilizare Materie prima pentru extractia industriala a rutozidei. Semintele se folosesc in alimentatie; la un consum indelungat se produce fotosensibilizarea datorata fagopirinei ( fenomen cunoscut sub numele de fagopirism). Organele aeriene se utilizeaza in vopsitorie deoarece contine o materie coloranta albastra. Toxicitate La un consum indelungat se produce fotosensibilizarea datorata fagopirinei (fenomen cunoscut sub numele de fagopirism). Precauii i reacii adverse Fotosensibilizarea (prin naftodiantrone).

Cultivare Hrisca este o planta care creste usor, care reuseste pe solurile nisipoase uscate, sarace,dar si pe soluri grele ori acide. Prefera climatul umed si rece, dar reuseste si in regiuni uscate, aride. Este adesea cultivata pentru semintele si frunzele sale edibile. O productie de seminte se produce in circa 100 zile de la semanat si una de frunze in 8 saptamani. Semintele se matureaza neregulat, pe parcursul catorva saptamani si care urmare sunt dificil de recoltat. Hrisca are o rezistenta slaba la temperaturi joase, dar este rezistenta la boli si daunatori. Se seamana in situ incepand de la mijlocul primaverii, pana la inceputul verii. Semintele germineaza de obicei in 5 zile. Semanatul mai timpuriu este efectuat in cazul obtinerii unei productii de seminte sau frunze, in timp ce semanatul mai tardiv se efectueaza in special pentru productie de frunze sau masa verde. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, recoltate mecanizat cu combina, iulieaugust Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FILIPENDULA ULMARIA (L.) Maxim. Denumire popular: Cretusca Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Aglica, Barba caprei, Bors, Caprifoaie, Pepenica, Racusor, Taula, Teisorl Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta erbacee, perena, de 50-200 cm inaltime, cu rizom orizontal, noduros; tulpina

este glabra, dreapta, simpla, roscata; frunzele bazale cu 35 foliole pereche; florile sunt albe-crem dispuse in inflorescenta de tip cima; inflorirea: iunieaugust; fructul este o polifolicula. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofita-higrofita, mezotrofa; frecventa in etajul gorunului-etajul boreal, pajisti, zavoaie. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza Ulmariae flos Compoziia chimic Din plantele acestei specii a fost extras in anul 1838, acidul salicilic. Acesta se gaseste si sub forma de glicozizi asa cum este spiraeina sau esteri ca: metil salicilatul sau aldehida salicilica. In frunzele acestei specii au fost identificati urmatorii componenti: cumarine, rutina, hiperozid, filalbina, taninuri hidrolizabile (rugosin D), derivati ai safrolului (heliotropin = piperonal). Principalii componenti identificati in florile acestei plante sunt: - Glicozizii: salicozida si derivatii acidului salicilic: salicina, spiraeina, izosalicina, gaultherina, monotropina, metil-salicilat, etilsalicilat, aldehida salicilica, salicilat de metil. - Vitaminele: acid ascorbic, rutina. -Pigmentii (6 %): antocianidine, quercetina, quercetin-4'-glucozid (spireozid), quercetindipentozid, alti derivati ai quercetinei si kampferolului, rutina, hiperina si hiperozid. - Acizii: acid valerianic, acid citric, acid maleic. - Aminele: izoamilamina, izobutilamina, - Alte substante identificate in florile acestei plante sunt: taninurile, cumarinele si substantele minerale. Aciune terapeutic Antiseptica, analgezica, antiinflamatoare, diuretica si diaforetica. Importana Medicinala Utilizare

Se utilizeaza pentru tratarea reumatismului, febrei si a durerilor, pentru prevenirea hiperaciditatii si pentru stimularea excretiei acidului uric. In diferite forme de reumatism (administrare interna, sub forma de infuzie, sau externa, sub forma de comprese); in stomatite, gingivite (sub forma de lotiuni bucale cu infuzie 5-10%); in cosmetica. Medicina, umana, populara - uz intern - partile aeriene ale plantei se folosesc pentru eruptii tegumentare, nevralgii, febra, reumatism; uz extern tratarea ranilor (decoct din radacina); Medicina veterinara - uz intern - tratarea afectiunilor renale. Toxicitate Supradozarea conduce la tulburari renale si digestive. Contraindicaii Alergie la salicilati. Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare conduce la tulburari renale si digestive. Contraindicatii: Alergie la salicilati. Precautii si reactii adverse: Dozare: Forme farmaceutice Infuzie, globule homeopate. Interactiuni medicamentoase: Posibile la asocierea cu alte antiinflamatoare nesteroidiene. Conservare Cultivare Planta necesita un sol umed bogat in humus si semi-umbrit. In cazul pozitiilor de plin soare cretusca reuseste doar daca solul se mentine umed pe parcursul intregului sezon de crestere. Ii displac solurile uscate sau acide, in schimb creste bine pe solurile argiloase, grele. Florile au un miros puternic, iar frunzele sunt aromatice, cu un miros foarte diferit de cel al florilor. Se seamana toamna in rasadnita rece sau primavara, germinarea avand loc cel mai bine la o temperatura de 10-13oC. Se repica la momentul potrivit

in vase individuale si plantarea afara se efectueaza vara, cand plantele sunt suficient de crescute. Daca nu, se tin in rasadnita rece peste iarna si se plantaza afara primavara tarziu. Divizarea tufelor poate fi efectuata toamna sau iarna. Fragmentele mari pot fi replantate direct in pozitiile permanente, iar fragmentele mici se trec in vase individuale si se cresc in rasadnita rece, pana la buna inradacinare. Plantarea afara se efectueaza in primavara. Mod de cultivare: Seminte semanate in spatii protejate, iar rasadul transplantat primavara in camp sau despartire de tufa Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Varfuri tulpinnale cu inflorescente-fara parti lignificate, cu cutit, foarfeca cu secera, in iunie-iulie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FOENICULUM VULGARE var. dulce (Miller)Thell. Denumire popular: Fenicul pentru samanta si tulpini Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Este o specie legumicola perena de la care se utilizeaza in scop alimentar petiolii ingrosati si carnosi. Produse vegetale folosite Foeniculi vulgare var. dulcis fructus et aetheroleum Compoziia chimic Analiza tesuturilor edibile au evidentiat urmatoarea compozitie chimica: 88,0 % apa, 2,8 %

glucide, 2,7 % proteine, 0,3 % lipide, 3,7 mg caroten. Glucidele sunt constituite din fructoza, glucoza, mici cantitati de zaharoza, pentoze, urme de glucuronide si 3,3 % fibre (celuloza si hemiceluloze).. Continutul in vitamine din 100 g tesut edibil a fost urmatorul: 52,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg tocoferoli, 0,23 mg tiamina, 0,11 mg riboflavina, 0,30 mg nicotinamida, 0,25 mg acid pantotenic, 0,10 mg piridoxina si 0,10 mg acid folic. Culoarea caracteristica se datoreaza prezentei urmatorilor pigmenti: avicularina, kampferol, kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucuronid, quercetina, quercetin-3-arabinozid si quercetin-3glucuronid. In 100 g tesut comestibil a fost determinat urmatorul continut de substante minerale: 430 mg potasiu, 100 mg calciu, 86 mg sodiu, 51 mg fosfor, 40 mg magneziu, 2,7 mg fier, 0,25 mg zinc si 0,06 mg cupru. Burzo s.a. (nepublicat) au determinat urmatorii componenti in substantele volatile extrtase din organele aeriene, prin hidrodistilare: 77,39 % anetol, 8,17 % -felandren, 5,91 % -pinen, 3,80 % metil cavicol, 1,53 % fencona, 1,20 % 3-caren, 0,55 % mircen, 0,43 % -cubeben si 0,41 % -pinen. Fructele contin: ulei volatil, hidroxicumarine (in urme): umbeliferona, scopoletina, ostenol, scopaina, furanocumarine (in urme): bergapten, psoralen, xantotoxol, columbianetol, piranocumarine, flavonozide. Fructele de Foeniculum vulgare ssp. vulgare contin dupa European Pharmacopoeia (2005) 1,0 10,0 % -pinen, 0,9 5,0 % limonen, 12,0 25,0 % fencona, max. 6,0 % estragol, max. 0,5 % cisanetol, 55,0 75,0 % trans-anetol, max. 2,0 % anisaldehida Importanta acestei plante legumicole consta in faptul ca are o valoare energetica scazuta: 104 kJ/ 100 g si un continut ridicat de vitamina C si provitamina A. Aciune terapeutic Uleiului volatil este stimulent al motilitatii gastro-intestinale; antispasmodic (la concentratii mari); stimulator al secretiei glandelor bronsice

(anetolul si fenchona in stadiu experimental). In vitro, herba are actiune antimicrobiana. Fructele au efect stimulator al motilitatii gastro-intestinale si antispasmodic (la concentratii mari). Extractul apos determina o crestere a motilitatii cililor tractului respirator. Importana aromatica si condimentara Utilizare Tuse, bronsite, catar al tractului respirator superior; dispepsii moderate; meteorism; flatulenta; dureri spastice moderate. In medicina traditionala produsul vegetal se utilizeaza in cosmetica si pentru tratarea unor afectiuni oculare cum ar fi conjunctivita. Toxicitate Contraindicaii Sarcina; copii mici. Precauii i reacii adverse Reactii alergice (rare) si chiar sensibilizare incrucisata cu alte substante alergizante la persoanele atopice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Solutii hidroalcoolice, preparate magistrale (pentru uleiul volatil) sau infuzie si preparate magistrale (pentru fructe). Interactiuni medicamentoase: Nesemnalate. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Prin fructe semanate primavara timpuriu cu semanatoarea de paioase; 8-10 kg / ha; 62,5 cm intre randuri, 2,5-3,5 cm adancime, distanta intre plante pe rand: 35 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Herba, cand majoritatea fructelor sunt in faza de lapte-ceara, cu vindroverul - Fructe, cand 50% din fructe sunt coapte, cu combina in lan, sau in doua etape: taiere cu secera si treierare separata a masei vegetale uscate Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: FOENICULUM VULGARE Miller Denumire popular: Molura Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae (Umbelliferae) Subfamilia: Caractere morfologice Este o planta perena cu radacina pivotanta si cu tulpina puternic ramificata, de 1 2 m inaltime. Frunzele sunt mari, penat-sectate, alterne. Florile sunt galbene, grupate intr-o umbela-compusa. Fructele sunt dicariopse de culoare brun-verzuie, aromatice. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza radacinile, frunzele proaspete si fructele care contin uleiuri volatile cu compusi aromatici fenilpropanici, iar in scop tinctorial se utilizeaza partea aeriana recoltata inainte de inflorire. Produsele vegetale folosite Foeniculi fructus et aetheroleum. Compoziia chimic Principalii componenti identificati in fructe sunt: glucidele (4 5 %), lipidele (12 28 %), proteinele (16 - 20 %), uleiurile volatile (3 6 %), substantele pectice si substantele minerale. Au mai fost identificate si urmatoarele substante: Fenoli: acid cafeic, acid benzoic, acid cinamic, acid ferulic, acid cumaric, p-cumaric, quinic, acid shikimic, acid siringic, acid cafeoil-chinic (cinarina). Furanocumarine: xantotoxina, imperatorina, bergapten, marmerina, marmezina, izopimpinelina. Fitosteroli: -sitosterol, stigmasterol, campesterol. Cumarine: esculetina, umbeliferona, scopoletina, columbianetina, ostenol, seselina.

Acizi grasi: acid petroselinic (7 16,8 %), palmitic (0,4 0,56 %), oleic, linoleic, arahic. Aminoacizi: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid fumaric, acid glutamic, glicina, izoleucina, histidina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, trptofan, tirozina, valina. Vitamine: acid ascorbic, niacina, riboflavina, rutina, tiamina. tocoferol, - tocoferol. Pigmenti: quercetina, izoquercetina, kampferol, kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucuronid, mircen, -caroten. Acizi organici: acid citric, malic, acid clorogenic, acid fumaric, acid tartric. Alte substante identificate in fructele de fenicul sunt: fenilpropanoizi (estragol, apiol), derivati naftalenici (miristicina) si dihidroxicumarine (scoparona). Uleiul volatil extras din fructele de fenicul contine: 50- 90% E-anetol, insotit de estragol si de aldehida anisica, hidrocarburi monoterpenice ( mircen, cis- si trans--ocimen, terpineol, limonen, p-cimen, - si - pinen, - tuien, fenchen, sabinen, D3-caren ), alcooli monoterpenici (linalol, terpinen-1-ol-4, ocimenol, fenchol), cetone (fenchona, camfora) si oxizi monoterpenici(1,8cineol), cumarine (umbeliferona, esculetozida), furanocumarine (psoralen, bergapten, imperatorina, xantotoxol) si piranocumarine (seselina). Constituentul caracteristic este (+)-fenchona al carui continut variaza intre 1-24% in functie de specie, rasa chimica si conditii pedoclimatice. Ea imprima gustul amar si camforat cand depaseste 20%. In functie de varietate, compozitia chimica a acestor uleiuri este diferita. Astfel, uleiul volatil provenit de la F. vulgare Mill var.vulgare (fenicul amar) este mai bogat in (+)-fenchona si -pinen (contine 50-70% E-anetol, 3-20% estragol, 9-22% fenchona, -pinen ), iar cel de la F.vulgare Mill. var.dulcis, in limonen (contine peste 80% Eanetol,5-10% estragol sau metil-cavicol si mai putin de 2% fenchona, 18-29% limonen). Calitatea uleiurilor volatile este imprimata de continutul in E-anetol (61,6-78,3% la F. vulgare ssp.vulgare

var. vulgare; 84-90% la F.vulgare ssp. vulgare var. dulcis, 62-63% la F. vulgare ssp. piperitum). Izomerul cis (Z-anetol) se gaseste in procent mai mic (0,5%). Analiza frunzelor a permis sa se identifice prezenta urmatoarelor substente: lipide (0,4 4,6 %), proteine (2,8 28 %), acid cafeoil chinic (cinarina), acid glicolic, Pigmenti: kampferol, kampferol-3-arabinozid, kampferol-3-glucuronid, quercetin-3-arabinozid, quercetin-3-glucuronid, quercetin-3-l-arabinozid, avicularina, -caroten. Vitamine: acid ascorbic, niacina. Akgul si Bayrak (1988) au analizat compozitia uleiului volatil extras din frunzele de Foeniculum in care au identificat 13 componenti: (E)-anetol (29,70 %), -pinen (25,58 %), -fellandren (25,44 %), fencona (3,14 %), metil cavicol (3,11 %), p-cimen (1,87 %), limonen (1,72 %), -pinen (1,25 %), mircen (1,20 %), -terpinen (1,14 %), camfen (0,53 %), p-metoxifenilacetona (0,23 %) si anetol (0,01 %). Analizele efectuate de aceiasi autori la uleiul volatil extras din tulpinile de Foeniculum, au permis identificarea a 14 componenti: (E)-anetol (37,07 %), -pinen (14,12 %), -fellandren (13,20 %), -terpinen (10,16 %), p-cimen (8,18 %), fencona (4,75 %), metil cavicol 2,15 %), mircen (2,07 %), limonen (1,25 %), -pinen (1,13 %), camfen (0,23 %), (Z)-anetol (0,01 %), anisaldehida (0.01 %) si p-metoxifenilacetona (0,01 %). Analiza uleiului volatil din florile de Foeniculum a evidentiat existenta unor diferente mici fata de cel extras din tulpini. Compozitia uleiului volatil a fost urmatoarea: 61,08 % (E)-anetol, 11,27 % pinen, 6,92 % fencona, 5,97 % -fellandren, 2,94 % metil cavicol, 2,21 % p-cimen, 1,93 % pinen, 1,39 % limonen, 1,16 % mircen, 0,95 % terpinen, 0,65 % camfen, 0,28 % (Z)-anetol, 0,13 % anisaldehida si 0,01 % p-metoxifenilacetona. Aciune terapeutic Fructele au actiune stomahica, carminativa, galactagoga, diuretica, vermifuga, antibacteriana.

Uleiul volatil de fenicul (Foeniculi Aetheroleum) au actiune: carminativa, stomahica (tonicaperitiva), coleretic-colagoga, vermifuga, galactagoga, antispastica, analgezica, stupefianta minora, psihoactiva; bactericida si antiseptica in special la nivel renal; oestrogena, emenagoga, tonica si stimulenta (in doze mici); este cardiotonic si tonic respirator. Importana Medicinala, melifera Utilizare Colici abdominale, flatulenta, hipogalactogeneza, parazitoze intestinale, hiposecretie lactica, litiaza renala. Uleiul volatil se utilizeaza pentru fabricarea pastelor de dinti, pentru prepararea bauturilor alcoolice, pentru produsele de patiserie si pentru condimentarea mancarurilor. Pastrat in conditii corespunzatoare, un timp mai indelungat, uleiul volatil de fenicul (Foeniculi Aetheroleum) sufera un proces de imbatranire (au loc oxidari si izomerizari ale diferitilor constituenti, rezultand artefacte, ca de exemplu feniculina ). Pigmentii hidrosolubili extrasi din aceasta planta sunt utilizati pentru colorarea tesaturilor in nuante de galben, galben brun, vernil galbui, kaki galbui, kaki si gri verzui. Pentru obtinerea culorii galbene, lana mordata cu sulfat de aluminiu si potasiu se vopseste in extractul obtinut din plantele proaspete care au fost fierte si lasate 24 ore in extract. Lana mordata intr-o solutie de sulfat de aluminiu si potasiu, vopsita in extractul obtinut din plantele proaspete care au fost fierte si lasate 24 ore, retratata cu sulfat de cupru se coloreaza in vernil-galbui. Lana mordata intr-o solutie de sulfat de aluminiu si potasiu, vopsita in extractul obtinut din plantele proaspete care au fost fierte si lasate 24 ore, retratata cu sulfat feros se coloreaza in kaki (Chirila s.a., 1999). Toxicitate

In doze mari fructele de fenicul sunt toxice la nivel sistemului nevos cental (produc crize epileptiforme, halucinatii, somnolenta). Contraindicaii Sugari, copii si femei gravide. Forme farmaceutice Decoct, comprimate expectorante, solutii de uz intern. Interactiuni medicamentoase: Nesemnalate. Cultivare Planta prefera solurile fertile, mai ales cernoziomurile, cu apa freatica la o adancime de 2-2,5 m. Feniculul este o planta mai putin pretentioasa la caldura comparativ cu coriandrul si chimionul. Procesul de germinare incepe la temperaturi de 68oC Avand in vedere sensibilitatea la temperaturile scazute in cursul iernilor aspre, planta se cultiva in zonele de risc, numai ca planta anuala. Este o planta rezistenta la seceta, iar in anii secetosi creste continutul de compusi volatili din seminte. La noi in tara asigura productii ridicate in campia de sud si sud-est, precum si in campia de vest. Se seamana primavara de vreme (folosind semanatoarea universala adaptata pentru seminte mici), sau chiar toamna tirziu. In cazul regiunilor cu ierni mai blande, feniculul se poate semana si vara, in iulie-august, asa incat pana la intrarea in iarna plantele sa se dezvolte bine. Se practica o distanta intre randuri de 62,5 cm, adancimea de semanat 2,5-4 cm, iar cantitatea de samanta folosita pentru un hectar este de 8-10 kg. In timpul vegetatiei se aplica prasile si pliviri pe rand, iar daca cultura este prea densa se lasa 2-3 plante la buchet, cu o distanta intre buchete de 30-35 cm. La nevoie se aplica erbicidarea pentru combaterea buruienilor. In regiunile cu ierni aspre peste iarna cultura se acopera cu paie, iar primavara de vreme se strang materialele respective, se grapeaza de-a curmezisul randurilor si se aplica prasilele si

plivirile necesare. Primavara de vreme se pot aplica si ingrasaminte minerale. Recoltarea se incepe cand cea mai mare parte din umbele sunt maturate, folosind combina obisnuita. Daca se utilizeaza plantele intregi, se aplica recoltarea cu combina folosita pentru recoltarea porumbului siloz. Productia obtinuta este de 12-20 q fructe la hectar. Recoltare Valorificare FOENICULI FRUCTUS FRUCT DE FENICUL 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRAGARIA x ANANNASSA (Weston) Decne. et Naudin Denumire popular: Capsuni Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee, perena de 5-20 cm inaltime, cu rizom cilindric; tulpina este scapiforma, la baza cu o rozeta de frunze din axila carora pornesc stoloni aerieni, lungi, care se inradacineaza la noduri; frunzele sunt trifoliolate; florile sunt mari, albe; inflorirea: mai-iunie; fructul este o poliachena rosie. Ecologie i rspandire Specie cultivata Organe utilizate Produsul vegetal folosit pentru tratamente Fragariae folium, iar pentru consum alimentar Fragariae fructus. Compoziia chimic Capsunile au un continut relativ scazut de proteine (0,82%), lipide (0,40 %), tanin (0,22 %), lignine (0,81 %) si glucide (7,48 %), din care 2,00 %

glucoza, 2,13 % fructoza si 1,11 % zaharoza. Au mai fost detrminate urmatoarele glucide: pectine (0,81 %), pentozani (0,91 %), celuloza (0,33 %), sorbitol (32 mg/ 100 g) si xilitol (28 mg/ 100 g). Aciditatea totala a fructelor a fost de1,09 % acid citric, fiind determinata de prezenta urmatorilor acizi: acid malic (0,14 %), acid citric (0,87 %), acid oxalic (15,80 mg/ 100 g), acid clorogenic (3,10 mg/ 100 g), acid p-cumaric (1,50 mg/ 100 g) si cantitati mici de acid quinic si acid galic (Souci s.a., 1981). Continutul fructelor in steroli a fost scazut: 10 mg/ 100 g -sitosterol si urme de stigmasterol. In 100 g tesut edibil a fost determinat urmatorul continut de vitamine: 64 mg acid ascorbic, 0,51 mg nicotinamida, 0,30 mg acid pantotenic, 0,22 mg tocoferol, 0,06 mg piridoxina, 0,05 mg riboflavina, 0,03 mg tiamina 0,02 mg acid folic si 0,01 mg filochinona. Continutul in substante minerale din aceste fructe variaza intre 0,30 si 0,74 %. In 100 g tesut s-au detrminat urmatoarele cantitati de elemente minerale: 147 mg potasiu, 29 mg fosfor, 26 mg calciu, 15 mg magneziu, 14 mg clor, 2,50 mg sodiu, 0,96 mg fier, 0,12 mg zinc, 0,12 mg cupru si 0,09 mg bor. Capsunii au fructele colorate in rosu datorita prezentei pelargonidin 3-glucozizilor si a unor cantitati mai mici de cianidin 3-glucozizi. Cercetarile efectuate de Given si colab. (1988) la capsuni, au evidentiat ca pe parcursul perioadei de crestere si maturare a fructelor continutul in antociani creste pana la 400 nmol/g substanta proaspata. Compozitia chimica a frunzelor este urmatoarea: taninuri elagice (pediculagina, agrimoniina), flavonoide, proantociani, acid ascorbic si ulei volatil. Valoarea energetica a capsunilor este relativ scazuta (154 kJ/ 100 g fruct), dar sunt importanti in alimentasie pentru continutul lor in acid ascorbic, pentru aciditatea ridicata si pentru continutul lor in glucide solubile si substante minerale. Aciune terapeutic Extractele obtinute din frunze au actiune astringenta (prin tanin). Importana

Utilizare Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata sau se folosesc pentru prepararea jeleurilor, gemului, siropului, etc.; Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele sub forma de infuzie se foloseau pentru boli de rinichi; Cosmetica - se fac masti si creme pentru catifelarea tenului; Apicultura - specie melifera. Alte utilizari: Pareze intestinale, afectiuni hepatice, litiaza renala, anemie, febra etc. Toxicitate Supradozarea conduce la tulburari renale si digestive. Contraindicaii Persoane alergice la fragi. Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare conduce la tulburari renale si digestive. Contraindicatii: Persoane alergice la fragi. Precautii si reactii adverse: Dozare: Forme farmaceutice Infuzie. Interactiuni medicamentoase: Nesemnalate. Conservare Cultivare Planta prefera solul fertil, bine drenat, cu capacitate de mentiere a umiditatii si cu o pozitie insorita. Tolereaza semiumbra, dar productia de fructe va fi redusa cand plantele se cresc in astfel de conditii. Este adecvat mulciul de frunze de pin si molid. Se cultiva in zonele cu climat temperat pentru fructele sale edibile. Multe varietati de capsun sunt sensibile la durata de iluminare zilnica si infloresc numai in anumite perioade ale anului. Alte cultivaruri au fost selectionate pentru a nu fi senzitive la lungimea zilei si pot produce fructe in cea mai mare parte a verii. Aceste cultivaruri in mod

normal sunt denumite ca remontante. Plantele sunt sensibile la ingheturile tarzii in perioada infloririi. Sunt plante foarte sensibile la bolile provocate de virusuri, care de obicei se raspandesc prin intermediul afidelor. Plantele tind sa degenereze dupa cativa ani si trebuie sa fie inlocuie. Samanta este un mijloc sigur de propagare. Este potrivita ca planta asociata pentru fasole, spanac, salata. Se seamana in sera primavara devreme. Germinarea are loc in circa 4 saptamani. Plantulele cresc foarte incet la inceput, dar apoi cresterea este rapida. Se repica in vase individuale si plantarea afara se efectueaza pe parcursul verii. Divizarea efectuata in iulie/august permite ca plantle sa devina stabilizate pentru urmatorul an de productie. Ele pot fi de asemenea supuse manipularii in primavara urmatoare, daca nu este necesara productie de fructe in primul or an. Portiunile pot fi plantate afara in pozitiile permanente. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRAGARIA VESCA L. Denumire popular: Fragi de padure Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Fraguta salbatica, Pomita, Varagute, Afrange, Buruiana de fragi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee, perena cu rizom scurt; tulpina este scapiforma, la baza cu o rozeta de frunze din axila carora pornesc stoloni aerieni, lungi; frunzele sunt trifoliolate; florile sunt albe; inflorirea: mai-iunie; fructul este o poliachena rosie. Ecologie i rspandire Specie mezofita, mezoterma; frecventa in zona padurilor de stejar-etajul boreal, pajisti, raristi de padure.

Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Fructele contin: glucide, mucilagii, pectine, acid citric, acid malic, acid salicilic. Substantele volatile contin in principal: acid (S)-2-metilbutanoic, benzil alcohol, 2,5-dimetil4-hidroxi-2H-furan-3-ona, acid benzoic si acid Ecinnamic. Aciune terapeutic Extractele din frunze si radacini au actiune diuretica si astringenta. Extractele apoase din radacini au actiune vermifuga. Importana Medicinala, melifera, alimentara Utilizare Se folosesc pentru tratarea constipatiilor si hemoroizilor. Fructele au proprietati diuretice si fac parte din dieta recomandata in caz de tuberculoza, artrita, guta si reumatism. Alimentatie - fructele se consuma in stare proaspata sau se folosesc pentru prepararea jeleurilor, gemului, siropului, etc.; Medicina, umana, populara - uz intern - frunzele sub forma de infuzie se foloseau pentru boli de rinichi, cistite, enterite, reumatism; Apicultura - specie melifera. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Foliolele frunzelor, iunie- septembrie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRANGULA ALNUS Miller Denumire popular: Crusin Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rhamnales Familia: Rhamnaceae Compoziia chimic Planta contine: catechine, galotanin si alcaloizi: franganin, frangufolin ti frangulanin B. Antrachinone: aloe-emodin, aloin, dezoxibarbaloin si glucozizi antrachinonici: emodin-glucozid, glucofrangulin A, glucofrangulin B Glicozizi: amigdalina, frangularozid, frangulin A, frangulin B si glucozizi: helicin.

Scoarta contine: tanin, antrachinone (3,0 7,0 %): barbaloin si physcion, alcaloizi: armepavin, chrizofanol, emodin si heterodiantrone: palmidin C. Aciune terapeutic Depurativa, laxativa, toxica, purgativa si tonica. Importana Medicinala, melifera, toxica, tinctoriala Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Scoarta recoltata de pe ramuri de 2-4 ani, in martie-aprilie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRAXINUS EXCELSIOR L. Denumire popular: Frasin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Fracsn, Frapsin, Frasen, Iasig, Iesic Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Oleales Familia: Oleaceae Caractere morfologice Arbore; tulpina ajunge la 40 m inaltime, cu muguri negriciosi; frunze imparipenat compuse, cu foliole ovat-lanceolate pana la oblong-lanceolate, serate, dintii inconvoiati spre varf; flori fara corola dispuse in panicule; inflorirea: mai; fructul samara, cenusiu-galbuie. Ecologie i rspandire Specie mezofita-mezohigrofita; frecventa in zona de padurilor de stejar-etajul fagului, paduri, lunci, zavoaie. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaza foliolele, Fraxini folium, recoltate in lunile mai iunie. Compoziia chimic Foliolele contin cumarine dintre care a fost identificata fraxozida (8- O- glucozil fraxetolul), fraxetol si izofraxetol S-a mai detrminat prezenta urmatoarelor substente: flavonozide (rutozida), 1% triterpene pentaciclice (acid ursolic), iridoide (excelsiozida), manitol, inozitol, taninuri, acizi organici (malic, - aminiadipic), ulei volatil, gome. Aciune terapeutic

Diuretica (cu cresterea eliminarii acidului uric), diaforetica, laxativa, analgezica, antiinflamatoare. Importana Medicinala, melifera, tinctoriala, tananta, producatoare de lemn Utilizare Guta, artrita, artroze, reumatism. Industrie - lemnul este folosit la fabricarea furnirului pentru mobila, in constructia avioanelor, vagoanelor de cale ferata, schiurilor etc. ; Medicina umana, populara - uz intern - frunzele si florile au actiune diuretica, laxativa, antireumatismala etc.; - uz extern - tratarea eczemelor, acneei, plagilor; Medicina veterinara - uz intern - tratarea afectiunilor renale, cistitelor si ca purgativ; uz extern - tratarea plagilor; Apicultura - specie melifera. Forme farmaceutice Infuzie si pulbere laxativ- purgativa. Cultivare Plantele reusesc chiar in pozitii foarte expuse si necesita un sol bogat, cu un pH situat la valori de 4,5, dar prefera valori situate peste 5,5. Tolereaza pentru anumite perioade solurile inundate si ii displace uscaciunea la nivelul sistemului radicular, mai ales primavara tarziu. Nu suporta umbra, asa incat plantele tinere nu se dezvolta corespunzator in astfel de conditii si adesea mor. In perioada de dormanta plantele sunt foarte rezistente la frig, in schimb cresterile tinere primavara, chiar pe plante mature sunt sensibile la actiunea temperaturilor joase. Este un arbore care creste rapid. Semintele este de preferat a se recolta verzi, imediat ce sunt complet dezvoltate, dar inainte de a se deshidrata complet pe arbore. Se seamana imediat in raadnita rece. De regula germineaza in primavara. Semintele pastrate necesita o perioada de statificare si se seamana cit de repede posibil in rasadnita rece. Circa 5% din semintele pastrate germineaza in primul an, iar restul in cel de-al doilea an. Se procedeaza la repicat in vase

individuale care se tin in rasadnita rece pentru prima iarna. Plantarea afara in pozitia definitiva sau intr-o pepiniera se efectueaza primavara tarziu sau vara devreme in anul urmator. Daca se dispune de suficiente seminte este posibil semanatul direct afara intr-un pat nutritiv, de preferat toamna. Se cresc in aceste conditii pentru doi ani inainte de transplantare, fie in pozitia permanenta, fie intr-o pepiniera. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Flori, in aprilie-mai - Foliole, prin strunjire, in mai-iunie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FRAXINUS ORNUS L. Denumire popular: Mojdrean Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Oleales Familia: Oleaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore; tulpina ajunge la 10 (15) m inaltime, cu muguri cenusii; frunze imparipenat compuse, cu foliole eliptice, ovate sau ovat-lanceolate, pe margini serate sau crenat-serate, pe fata glabre, iar pe fata inferioara, pe nervura principala ruginiu paroase; flori albe; inflorirea: apriliemai; fructul samara bruna. Ecologie i rspandire Specie xeromezofita-mezofita, subtermofita; sporadica in zona de silvo-stepa-etajul fagului, raristi si margini de padure, mai ales pe substraturi pietroase, calcaroase. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Scoarta acestei specii contine: cumarine: esculina, esculetina, fraxina si fraxetina. Aciune terapeutic

Laxativa, purgativa si tonica. Importana Melifera, producatoare de lemn Utilizare Industrie - lemnul este folosit la fabricarea cepurilor de butoaie, la rotarie etc. ; Medicina umana, populara - uz intern - seva obtinuta prin crestarea scoartei se foloseste pentru combaterea tusei Apicultura - specie melifera. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: FUMARIA OFFICINALIS L. Denumire popular: Fumarita Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Corcodan, Curcodana, Fierea pamntului, Fumarica, Fumul pamntului, Gusa porumbului, Iarba de curca, Iarba fumului, Sactere, Saftarea, Safterea, Saftra, Salfarea, Saftina, Saftire, Sefterea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subncreng Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Fumariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta erbacee anuala; tulpina inalta pana la 50 cm, ramificata, slab brazdata; frunze petiolate, dublu penate cu segmente liniar lanceolate; inflorescenta racem simplu, alcatuita din flori zigomorfe, cu petalele externe rotunjite la varf, roze cu varf purpuriu; inflorire in maiseptembrie; fruct monoseminal, indehiscent, globulos, cu varful slab emarginat. Ecologie i rspandire Specie euriterma, mezoxerofila, intalnita sporadic din zona padurilor de stejar pana in subetajul gorunului in locuri ruderale, pe langa drumuri, in culturi. Organe utilizate Se utilizeaza partea aeriana inflorita a plantei, Fumariae herba, care contine 0,5 1,0 % alcaloizi. Compoziia chimic

Organele aeriene contin: acizi organici (malic, citric, succinic si fumaric), acizi fenolici (acid clorogenic si cafeic), rezine, mucilagii si substante flavonoide (glicozizi ai quercetolului si rutinozida). Alcaloidul principal este protopina. Aceasta este insotita de criptopina si de alte tipuri de alcaloizi: spirobenziltetrahidroizochinoline (fumaricina, fumarilina), indenobenzazepine (fumaritrina, fumarofina), protoberberine (sculerina, stilopina, canadina, dicentrina), benzofenantridine (cheleritrina si sanguinarina), ftalidizochinoline ( -, hidrastina), secoftalidizochinoline (fumaridina). Herba mai contine 0,5 % flavonozide (rutozida), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid cafeoilmalic), acizi organici (fumaric, citric, malic, succinic), substante amare, rezine, mucilagii. Aciune terapeutic Amficoleretica (reglator al fluxului biliar), antispastica in special la nivelul sfincterului Oddi si tractului gastrointestinal (datorita fitocomplexului). Protopina imprima actiune antispastica, anticolinergica, antiaritmica, antibacteriana si creste legarea acidului gamma aminobutiric (GABA) de receptorii sai centrali . Importana Medicinala Utilizare Dischinezii biliare, disconfort gastrointestinal. In medicina traditionala se foloseste in afectiuni digestive (colecistite, cand acizii polifenolcarboxilici intervin prin efecte colagoge si coleretice, iar protopina prin efect antispastic), locomotorii (reumatism, artrite probabil datorita detoxifierii sangelui prin efect coleretic-colagog si restabilirea tranzitului normal), boli metabolice (ateroscloroza prin efect hipocolesterolemiant consecutiv celui coleretic, cresterea secretiei biliare efectuanduse

pe baza scoaterii colesterolului circulant si transformarea lui in acizi biliari; hiperglicemii efectul hipoglicemiant s-ar putea datora mucilagiilor care reduc absorbtia glucozei, iar rutozida ar putea prevenii angiopatiile diabetice), boli de piele (inlatura pruritul indus de hiperbilirubinemie si de toxinele digestive), infectii urinare (cistite prin efect antibacterian). Alte utilizari: Medicina umana (populara): planta folosita in boli de piele, de stomac si de splina; cu decoctul plantei se trata gingivita sau se bea pentru curatirea sangelui. Homeopatie: Eczeme asociate unor boli hepatice. Toxicitate Contraindicaii Nesemnalate. Precauii i reacii adverse Nu se cunosc efecte secundare sau toxice, la doze terapeutice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 3%, suc obtinut prin presare pentru uz intern. Conservare Cultivare Planta prefera un sol usor bine drenat, cu pozitie insorita. Este o buruiana comuna in unele gradini si se autoinsamanteaza usor. Florile sunt rareori vizitate de insecte, dar sunt autofertile. Se seamana primavara in situ, dar in mod normal nu este necesar acest lucru deoarece plantele se autoinsamanteaza liber. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la inflorire (mai-septembrie) prin taiere sau smulgere Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GALANTHUS NIVALIS L. Denumire popular: Ghiocel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Amaryllidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant anual, erbacee, cu rdcina pivotant, tulpina de 20-30 cm, ramificat, glauc, subire, frunze peiolate, bipenate. Florile sunt zigomorfe, mici, roze cu varful purpuriu, pintenate. Fructul este monosperm, indehiscent, uor emarginat la varf, iar bracteea are jumtate din lungimea pedicelului fructifer. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaz organele subterane ale acestei plante, Nivalis bulbus, pentru alcaloizii pe care ii conin. Compoziia chimic Bulbii acestei specii conin: 0,2 1,6% alcaloizi (galantamin, hipeastrin, licorin, tazetin, narciclasin, narwedin, pretazetin in bulbi, hemantamin, nivalidin in flori) i lectine. Spectrul alcaloidic este dependent de condiiile pedoclimatice i de chemovarietate. Aciune terapeutic Anticolinesterazic (parasimpatomimetic indirect), analgezic (datorit galantaminei), antiviral, citostatic, analeptic (pe centrul respirator), proprieti inotrop pozitive i cronotrop negative (imprimate de licorin). Importana Melifera Utilizare Materie prim pentru extracia galantaminei (produsul vegetal proaspt). Galantamina bromhidric se intrebuineaz in: miastenia gravis, miopatii, polineuropatii (nevrite, mielite, hemiplagii, maladia Alzheimer), tromboze sau embolii trombotice, intoxicaii cu substane inhibitoare ale colinesterazei (derivai organofosforici, alcaloizi tropanici), atonii post-intervenii chirurgicale (gastrice, intestinale, biliare) prin administrare de curarizante.

Toxicitate Galantamina inhib competitiv colinesteraza. Ingestia oral conduce la simptome asemntoare intoxicaiei cu fizostigmin (sialoree, diaree, colici, vom). N-au fost semnalate cazuri letale. Contraindicaii Nesemnalate la doze terapeutice. Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Soluie injectabil. Interaciuni medicamentoase: posibile cu alte parasimpatomimetice. Conservare Cultivare Planta pefer un sol umed, crete bine in teren inierbat sau printre arbuti. Prefer poziiile umbrite. Bulbii in stare dormind sunt rezisteni i suport temperaturi de cel puin -5oC. Plantarea bulbilor se face la o adancime de 5-7 cm, cat de devreme oosibil primvara. Este plcut de albine, asigurand sursa primar de polen i nectar. Se seamn imediat ce seminele s-au maturat, in rsadni cald. Germinarea are loc de obicei in primvar. Plantele se cresc in acelai vas in rsadni rece pentru primii doi ani, asiguranduse un ingrmant lichid, pentru a se evita deficienele de nutriie. Bulbii mici, in numr de 3 bulbi pe vas se planteaz in vase la inceputul verii, cand plantele au inc frunze i se afl in anul al doilea de cretere. Se cresc in rsadni rece un alt an, inainte de plantare in poziia permanent la sfaritul primverii, cand sunt inc an cretere. In cazul inmulirii prin semine trec circa 4 ani pan la inflorire. Divizarea se recomand a se efectua imediat ce plantele i-au incheiat inflorirea (i au inc frunze verzi), dei se poate face i la sfaritul verii, sau toamna timpuriu, cand plantele sunt in stare domind. Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: GALEGA OFFICINALIS L. Denumire popular: Ciumrea Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bican de pdure, Bobiel, Ciumar, Iarba ciumei, Scrntitoare, Unghia ginii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; tulpin dreapt, fistuloas, de 40120 cm; frunzele imparipenat compuse, cu 11-17 foliole lanceolate sau liniar lanceolate, cu varf obtuz; flori palid liliachii sau albe, dispuse in racem; inflorirea: iulie-august; fructul pstaie de 2-3 cm lungime, slab gatuit intre semine, de culoare roie brun, semine, alungite, turtite, brune. Ecologie i rspandire Specie mezotrof, higrofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, pajiti umede, zvoaie, malul apelor. Organe utlizate: Compziia chimic: Tulpinile conin: steroli (daucosterol), ureide (alantoin), derivai cumarinici (medicagol), pigmeni flavonoidici (quercetin, rutin, kampferol) i alcaloizi (4-hidroxigalegin, deoxivascin, deoxivascinon, galegin, hidroxigalegin, vascin i vascinon). Florile conin saponine, taninuri i pigmeni flavonoidici (quercitrin). Seminele sunt bogate in alcaloizi: 4hidroxigalegin, deoxivascin, deoxivascinon, galegin, vascin i vascinon, alturi de care se gsesc glucozizi (galuteolin). Aciune terapeutic: Extractele din frunze i flori au aciune diuretic i hipoglicemiant. Alcaloidul galegin, reduce coninutul de glucide din sange. Utilizare:

Se utilizeaz pentru stimularea lactaiei, tratarea diabetului i a constipaiilor cronice. Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele au efect antispastic, antiasmatic, seminele au proprieti antiinflamatoare, antidiareice. Toxicitate: Se recomand luarea de precauii pentru a evita efectele toxice. Contraindicaii: Precauii i reacii adverse: Dozare: Supradozare: Forme farmaceutice: Conservare: Cultivare: Valorificare: Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Extractele din frunze i flori au aciune diuretic i hipoglicemiant. Alcaloidul galegin, reduce coninutul de glucide din sange. Importana Toxica, medicinala Utilizare Se utilizeaz pentru stimularea lactaiei, tratarea diabetului i a constipaiilor cronice. Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele au efect antispastic, antiasmatic, seminele au proprieti antiinflamatoare, antidiareice. Toxicitate Se recomand luarea de precauii pentru a evita efectele toxice. Cultivare Mod de cultivare: - Prin seminte direct in camp primavara tarziu - Rasad transplantat primavara sau toamna, - Despartire de tufa primavara sau toamna Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la momentul infloritului iunie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GALIUM MOLLUGO L. Denumire popular: Sanzaiene albe Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Drgaic, Peteala reginei, Sinznie, Sntiene albe Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Rubiales Familia: Rubiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu rizom subire; tulpin tetramuchiat de 25-100cm inlime; frunzele ingust lanceolate pan la oblanceolate, de 2-7mm lime, dispuse in verticil; flori albe, mici, grupate in panicule dense; inflorirea iunie-septembrie; fruct dicariops rugoas. Ecologie i rspandire Specie mezofit-xeromezofit, euritrof; frecvent in zona de step-etajul gorunului, pajiti, tufriuri, margini de pduri. Detalii... Organe utilizate Organele aeriene sunt utilizate in scop medicinal Galii herba, iar rizomii, rdcinile proaspete i uneori organele aeriene sunt utilizate i in scop tinctorial. Compoziia chimic Organele aeriene conin urmtoarele substane: iridoide (asperulozid, monotropeozid, palustrozid), taninuri, cumarine, acizi polifenolcarboxilici (acid clorogenic), acizi organici (citric), enzime, substane minerale (in ambele specii). Flavonozide se gsesc numai in G. verum L. (7glucozidele quercetolului i luteolului, rutozid, izoquercetrin). Aciune terapeutic Sedativ, antispastic, diuretic, depurativ, laxativ, afrodisiac. Importana alimentara, medicinala, tinctoriala Utilizare Hidropizie, cistite, gut, reumatism, tulburri minore ale somnului, impoten. Rizomii proaspei sunt utilizai pentru extracia pigmenilor in care se vopsete lina mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu, dup care se face

retratarea cu aceeai substan. Astfel se obine culoarea roz. Culoarea bej-roz se obine cu acelai extract, dac mordarea se face cu bicromat de potasiu i retratarea cu sulfat de aluminiu i fier. Culoarea bej-deschis se obine cu acelai extract, dac mordarea s-a fcut cu bicromat de potasiu i retratarea cu sulfat de cupru. Culoarea galben verzui se realizeaz dac extractul utilizat pentru vopsire se obine din planta intreag, iar mordarea s-a fcut in soluie de bicromat de potasiu. Medicin uman, popular - uz intern:- partea aerian a plantei are aciune diuretic, antireumatic, antispastic, etc. Toxicitate Nesemnalat Contraindicaii Nesemnalate Precauii i reacii adverse Nesemnalate Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 5 -10%, suc proaspt, tinctur. Interaciuni medicamentoase Necunoscute Conservare Cultivare Planta prefer pmantul de frunze i condiii de umbr. Tolereaz solurile uscate, dar frunzele devin uor arse cand se cresc in plin soare. Nu suport climatul cald. Se seamn in situ imediat ce seminele s-au maturat, la sfart de var. Seminele pot fi semnate de asemenea primvara i grmineaz foarte greu. Planta in mod real nu necesit ajutor, cci se poate autorepoduce. Dac plantele sunt bine aprovizionate cu ap se poate proceda la divizare primvara sau pe parcursul sezonului de cretere. Fragmentele mari pot fi replantate direct in poziiile permanente, iar fragmentele mai mici se trec

in vase individuale i se in in rsadni rece, pan la o bun inrdcinare. Plantarea afar se efectueaz primvara. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu coasa in perioada infloritului (maiaugust) Valorificare GALII HERBA - IARB DE SANZIENE SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GALIUM ODORATUM (L.) Scop. Denumire popular: Vinari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Asprioar, Aviru, Buruiana muscului, Buruian de perit negru, Cucuruz de pdure, Dumbravnic, Floarea pdurii, Snjuane de pdure, Tmioas, Vinarie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Rubiales Familia: Rubiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu tulpin tetramuchiat, dreapt; frunzele lanceolat-eliptice, cate 6-9 dispuse in verticil; flori albe, mici grupate in cime laxe; inflorirea aprilie-iunie; fruct dicariops, acoperit cu epi recurbai la varf. Ecologie i rspandire Specie sciadofil, mezotrof-mezofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, pduri, zvoaie. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene ale acestei specii Galii herba, care conin cumarine i compui iridoizi . Compoziia chimic Organele aeriene conin: acid tanic, tanin, acid malic, acid citric, acid nicotinic, amida acidului nicotinic, derivai antracenici i derivai naftalenici.

Plantele acestei specii conin glucozizi iridoizi, aa cum este asperulozida (0,043 %), scandozida i monotropeina (C16H22O11). Printre componenii activi mai pot fi menionate: cumarinele: melilotozida in planta proaspt (0,l7 1,3 %) i glicozidele cumarinelor. Mathe .a. (1984) au urmrit variaia coninutului de asperulozid din specia Galium verum, substan ce are un efect uor laxativ. Cel mai mare coninut a fost determinat in faza de dezvoltare complet a florilor cand acestea conin cea mai mare cantitate de glicozizi monoterpenici de tip iridoid. Aciune terapeutic Sedativ, antiinflamatoare, antiedematoas, antispastic. Importana Utilizare Stri neurotonice, tulburri digestive i menstruale. Frunzele i seminele sunt comestibile, pigmenii galbeni din tulpinile florifere se utilizeaz ca i colorai alimentari iar din rdcini se poate extrage un pigment rou Industrie - planta se folosete la aromatizarea tutunului, unor vinuri, branzeturi; Medicin uman, popular - uz intern: partea aerian a plantei se folosete in combaterea insomniilor, ca sedativ i antiseptic. Precauii i reacii adverse Dureri de cap, tulburri hepatice. Comisia E, in Germania, nu a autorizat utilizarea acestui produs vegetal Cultivare Planta prefer pmantul de frunze i condiii de umbr. Tolereaz solurile uscate, dar frunzele devin uor arse cand se cresc in plin soare. Nu suport climatul cald. Prefer un sol calcaros umed. Ii displac solurile foarte acide. Tolereaz un pH cuprins intre 4,3-8,3. Este o specie foarte tolerant la poluarea atmosferic i crete bine in orae. Este foarte rezistent la temperaturi joase, de pan la circa -25oC. Este ocazional cultivat in grdini pentru scopuri medicinale i alte utilizri. Este totodat o plant ornamental, dar se rspandete rapid i poate deveni invaziv.

Se seamn in situ imediat ce seminele s-au maturat, la sfaritul verii. De asemenea, se poate face semnatul primvara, dar germineaz foarte greu. Frunzele de pe sol i umbra arborilor pot favoriza rata germinrii. Dvizarea tufelor se poate efectua primvara. De asemenea, se poate practica divizarea pe parcursul sezonului de cretere, dac fragmentele divizate se menin umede pan cand are loc stabilizarea. Fragmentele mari se pot replana direct la locul definitiv, iar cele mai mici se trec in vase individuale i plantele se cresc in rsadni rece pan la momentul unei bune inrdcinri. Plantarea afar se realizeaz primvara. Se pot pregti i butai de lemn nematurat, dup inflorire, in rsadni. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GENISTA GERMANICA L. Denumire popular: Drobi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae Subfamilia: Compoziia chimic Frunzele conin genistein. Aciune terapeutic Genisteina din aceast specie are activitate antibacterial, antimitotic, antioxidant, cardioprotectiv. Importana Medicinala Utilizare Se folosete pentru tratarea negilor Cultivare Planta crete uor intr-un sol uor bine drenat, cu o poziie insorit. Prefer mai degrab un sol uscat, tolerand solurile srace i nisipoase. Reuete pe soluri acide sau bazice. Planta tolereaz foarte bine fricul, rezist pan la temperaturi de

-35oC. Nu suport deranjamente la nivelul sitemului radicular i trebuie transplantat numai in perioada de tineree. Uneori se cultiv pentru obinerea vopselei i in acest caz este tratat ca plant bianual, antreaga plant fiind recoltat in cel de-al doilea an. Drobia nu necesit tieri, dar acestea pot fi aplicate dup incheierea infloririi cu scopul meninerii formei plantei. Realizeaz relaii de simbioz cu anumite bacterii din sol i contribuie la fixarea biologic a azotului molecular. Semnatul se recomand a se efectua toamna in rsadni rece, dup parcurgerea unei perioade de stratificare la rece. Se recomand pre-umecatarea pentru 24 ore in ap cald i semnatul in februarie, in rsadni rece. La momentul potrivit se repic in vase individuale i plantarea afar se efectueaz in cursul verii. Butaii de lemn semimaturat, cu dimensiuni de 5-10 cm se pot pregti in iulie-august in rsadni. Inrdcinarea are loc in primvar. Butaii de lemn matur, cu o lungime de 5-10 cm se pregtesc in rsadni in septembrie-octombrie. Plantarea afar se face toamna. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GENISTA TINCTORIA L. Denumire popular: Drobi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bobiel, Brab, Brobiu, Dinitr, Drebsoi, Drebuor, Droh, Drobior, Drobia, Drobia boiangiilor, Drobor, Drobuor, Drog, Droghi, Flori galbene, Genistr, Ghinistr, Ginistr, Ginistru, Grogan, Grozam, Grozam mic, Grozan, Inistrea, Inistru, Lemnul bobului, Schinistr, inistr Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia:

Caractere morfologice Subarbust; rdcin pivotant; planta glabr sau cu peri alipii; tulpina erect sau ascendent, puternic ramificat, de 10-60 cm inlime; tulpina 5muchiat; frunzele simple, lanceolat-eliptice, ciliate pe margini, acute; flori galben-aurii, grupate in raceme terminale; inflorire iunieaugust; fruct pstaie glabr sau scurt pubescent; semine rotunde, eliptic-lenticulare. Ecologie i rspandire Mezoxerofit, sporadic. Organe utilizate Genistae herba. Compoziia chimic Florile acestei specii conin dup Carman .a. (1985) flavone: luteolina i genisteina i isoflavone: daidzein, genistein, formononetin i isoprunetin (5-O-metil-genistein). Ozimina (1981) a identificat in G. patulata un Cglicozilflavonoid: orientin 4-O-glucozid. Dintre glicozizii izoflavonelor au fost identificai: formononetin 7-O-glucozid (ononin), orobol 7-O-soforozid. Herba conine: 0,3 0,8 % alcaloizi chinolizidinici (citizin, metilcitizin, anagirin, thermon, izospartein, lupanin, tinctorin), flavonozide (glucozida luteolului), izoflavonozide (genistein, genistin, daidzein), lectine, mucilagii, tanin, . Aciune terapeutic Diuretic, purgativ, emetic, de cretere a rezistenei capilare i de stimulare a circulaiei renale. Importana Tinctoriala Utilizare Afeciuni renale i ale vezici urinare, tulburri digestive, gut, dureri reumatice. In medicina, uman, popular se folosesc florile pentru tratarea afeciunilor hepatice i ale splinei, durerilor de stomac, afeciunile ale rinichilor, reumatismului, hipotiroidiei, iar ca tratament pentru uz extern se utilizeaz la tratarea reumatismului.

In alimentaie se folosesc pstile, care se recolteaz in iulie-august ca i cele de fasole. Ca plant tinctorial, se folosete partea aerian, pentru vopsitul fibrelor naturale in verde, portocaliu i galben intens. Precauii i reacii adverse Sarcin. La administrarea conform indicaiilor terapeutice nu s-au semnalat reacii adverse. Forme farmaceutice Infuzie. Interaciuni medicamentoase: Posibile cu alte substane estrogene. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, flori Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GENTIANA LUTEA L. Denumire popular: Ghinur galben Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Abrmeasc, Cahincea, Dunur, Engere, Enur, Fierea pmntului, Ghimbere de munte, Ghinuric, Ginur, Ginur amar, Ginure, Hinur, Ianur, Ienur, Inur, Inur galben, Inurea, Inuric, Ochincea, Strigoaie, Steger, intur Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Gentianales Familia: Gentianaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rizom gros; tulpina de 40-120 cm inlime, fistuloas, cilindric, neramificat, glabr, foliat; frunzele lat-ovat-eliptice; flori galbene dispuse in cime corimbiforme; inflorirea iulieaugust; fruct capsul conic, cu semine aripate pe margine. Ecologie i rspandire Specie mezofit, sporadic in etajul boreal-etajul subalpin, pajiti, versani insorii, abrupi; ocrotit ca monument al naturii. Organe utilizate

Se utilizeaz rizomii i rdcinile Gentianae radix, recoltate in lunile septembrie noembrie, care conin glucozizi de tip secoiridoidic. Compoziia chimic Analiza componenilor din rdcinilor acestei specii a indicat prezena urmtoarelor substane: glucide (zaharoz), oligoglucide (gentianoz, gentiobioz i geniotrioz), inulin, pectine, proteine (13,8 %), taninuri (acid geniotanic), steroli (geniosterol) i triterpene (lupeol i -amirin). Au mai fost identificate urmtoarele substane: Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid nicotinic, riboflavin, tiamin. Acizi: acid cafeic, acid genistic, acid protocatechuic, acid oxicinamic, acid cinamic, acid siringic, acid gentisic. Principii active respectiv glucozizi cu gust amar: gentiin, gentiopicrin, gentiopicrozid, gentiamarin, amarogentin (0,05 0,1 %) i amaropanin. Derivai ai xantonei: gentisein, gentizina, izogentizina, gentiin, dihidrogentisein i gentiozid, precum i C-glucoxantone (mangiferin), care imprim produsului vegetal culoarea galben i constituie elemente caracteristice pentru identificarea chimic. Compui secoiridoizi 2 -3 %: dintre care gentiopicrozidul este constituentul majoritar, 0,05 % amarogentiozid, amaropanin, amaroswerin, esteri ai gentiogenolului, swerozidei i a swertiamarinei; Ali constitueni: alcaloizi (gentianina, gentiaflavina, gentianidina), fitosteroli (gentiosterol), oligozide ca gentiobioza (glucoza + - glucoz), gentianoza sau gentiotrioza (fructoz + gentiobioz), acid gentizic ( acid 2,5dihidroxibenzoic), tanin (acid gentiotanic), pectine, enzime. Enzimele, in cursul fermentaiei, produc hidroliza gentianozei la zaharoz, a genionozidei la izogentizin (substan puternic colorat) i parial a gentiopicrozidei la geniogenol (cu diminuarea gustului amar). Nu conine amidon.

Uleiuri volatile conin : -terpineol, carvacrol, cis-linalil oxid, limonen, linalool. Aciune terapeutic Stimulent al secreiei gastrice i biliare (principii amare), stimulent al sistemului nevos cental, in doze mici i inhibitor in doze mari (compui cetonici), depresiv pentru sistemul cardiovascular (aciune secundar), antipiretic i antimalaric. Importana Medicinala Utilizare Ulcere hipoacide, anorexie. Produsul fermentat este folosit in industria buturilor alcoolice. In medicin, uman, popular, se folosesc rizomul i rdcinile in tratarea gripei, stimularea funciei ficatului i a sistemului nervos, in ascaridioz. In medicin veterinar se folosete pentru tratarea anorexiei, tulburri digestive cronice, cistite hemoragice, tulburri de metabolism. In industruia buturilor. Forme farmaceutice Tinctur, extract moale, vin tonic. Interaciuni medicamentoase: Necunoscute. Cultivare Geniana necesit in general un sol umed bine drenat, cu o poziie adpostit, o anumit umiditate atmosferic, intensitate luminoas mrit, dar locuri unde temperatura nu este prea ridicat. In cazul zonelor cu veri fierbini este necesar o oarecare protecie de lumina prea puternic a soarelui. Cresc uor in orice sol de grdin, dar prefer solurile alcaline, creterea plantei este inceat i trec muli ani pan la atingerea staturii specifice. Au sistem radicular foarte profund i nu tolereaz deranjamente la nielul rdcinilor. Au o via foarte lung, de 50 de ani sau mai mult. In cazul inmulirii prin semine trec circa 3 ani pan la atingerea capacitii de inflorire. Se seamn imediat ce seminele s-au maturat, in rsadni rece, intr-o poziie luminat. Se poate semna la sfaritul iernii sau inceputul primverii,

dar seminele germineaz bine dup o perioad de stratificare. Ii pierd uor viabilitatea cand sunt pstrate, seminele mai vechi germineaz mai incet i neuniform. Este potrivit s se in seminele la circa 10oC pentru cateva zile dup semnat, pentru a se permite imbibiia. Dup aceasta, o perioad de cel puin 5-6 sptmani cu temperatura cuprins intre 0-5oC va determina o germinare rezonabil. Seminele se seamn la suprafa sau se acopr foarte uor cu un compost. Necesit germinare la intuneric, aa incat vasele trebuie acoperite cu ceva asemntor ziarului sau se in efectiv la intuneric. Se repic in vase individuale i se cresc in condiii de lumin slab in ser, pentru cel puin prima lor iarn. Plantulele cresc foarte incet i trec 2-7 ani pan la atingerea capacitii de inflorire. Cand plantele au o mrime corespunztoare se planteaz in poziiile permanente, la sfaritul primverii sau vara devreme. Se pot de asemenea pregti butai din tulpinile bazale, la sfaritul primverii. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, cu cazmaua sau dislocatorul pentru sfecla, dupa 2-3 ani de cultura, toamna Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GEUM URBANUM L. Denumire popular: Cerenel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant erbacee, peren, de 20-60 cm inlime, cu rizom gros, cilindric, oblic, cu numeroase rdcini adventive; tulpina este simpl sau ramificat, aspru proas, foliat; frunzele bazale sunt dispuse in rozet, cu 3-5 lobi, lung

peiolate, iar cele tulpinale sunt cu 3 lobi; florile sunt galbene; inflorirea: mai-septembrie; fructul este o poliachen. Ecologie i rspandire Specie mezofit, mezoterm, sciadofil; frecvent in zona de step-etajul fagului, margini i rariti de pdure, locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz rizomul Gei rhizoma in scop medicinal i intreaga plant (cu rdcin), la inflorire, in scop tinctorial. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in rizomii acestei plante sunt: taninurile: 10-24 % taninuri galice (galoil-glucoza) i catechice (Dcatechol), acid galic i acid elagic in stare liber, geozida (glicozida eugenolului cu vicianoza, care prin hidroliz acid elibereaz eugenol, glucoz i arabinoz). Ali constitueni: acid cafeic, ulei volatil, mucilagii, oze, rezine, principii amare i 0,3 % ulei volatil. Aciune terapeutic Antiseptic (atat prin tanin cat i prin eugenol), antiodontalgic. Importana Medicinala Utilizare Diarei acute, stomatite i gingivite. Pigmenii hidrosolubili extrai din aceast plant pot fi utilizai pentru colorarea esturilor in vernil i kaki. Culoarea venil se obine in cazul mordrii lanii cu o soluie de bicromat de potasiu iar culoarea kaki se obine dac vopsirea se prelungete cu circa 30 de minute (Chiril .a., 1999). Forme farmaceutice Tinctur, extract fluid, sirop, decoct, infuzie, gargarisme. Este un inlocuitor al rdcinii de Ratanhia. Interaciuni medicamentoase: Posibile, prin diminuarea absorbiei (prin tanin). Conservare Cultivare

Planta crete uor intr-un sol bun de grdin, bogat in materie organic, bine drenat i prefer umbra. Planta are capacitatea de a se autoansmana i hibridizeaz uor cu ali membri ai genului. Se seamn primvara sau toamna in rsadni rece. Se repic in vase individuale i plantarea afar are loc in cursul verii. Divizarea se poate realiza primvara sau toamna, iar procesul trebuie efectuat la fiecare 3-4 ani in vederea meninerii vigorii plantei. Fragmentele mari pt fi replantate direct in poziiile permanne, iar cele mai mici este bine de plasat in vase i de meninut in rsadni rece pan la o bun inrdcinare. Plantarea afar se efectueaz in primvar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi, prin smulgere sa Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GINKGO BILOBA L. Denumire popular: Ginco. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Ginkgoatae Subclasa: Ordinul: Ginkgoales Familia: Ginkgoacaea Subfamilia: Caractere morfologice Arbore ce atinge 30 m inlime; frunzele cztoare, in form de evantai (bilobate) sunt lung peiolate; florile unisexuate, dispuse pa indivizi separai (plant dioic): cele sunt solitare, iar cele lung peiolate sunt constituite din 2 ovule din care numai unul se dezvolt i formeaz o sman acoperit in intregime de un inveli crnos, glbui, pruinos (cu cear la exterior), urat mirositor; smana se matureaz in IX . Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant ornamental, originar din Extremul Orient (China).

Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele acestui arbore (Ginkgo bilobae folium), care conin flavonoide i terpene . Compoziia chimic Compuii activi din aceast specie sunt constituii dintr-un amestec de lactone i flavonoide. Substanele flavonoide sunt reprezentate de derivaii glicozilai ai kampferolului i quercetinei, lactonele diterpenice de ginkgolidele A, B, C, J, i M iar lactonele sesquiterpenice de bilobalid i bilobanon. In frunzele de Ginkgo biloba au mai fost identificai urmtorii componeni: catechine (galocatechine, epicatechine, epigalocatechine), acizi fenolici (acid quinic, acid shikimic), steroli (ipuranol), ceruri, derivai benzenici (urushiol), ginnon i acid 6-hidroxykynurenic. Flavonoidele sunt reprezentate de 3- glucozidele-, 3-ramnozidele-, 3-rutinozidele-quercetolului i kaempferolului, de esterii p cumarinici ai glucoramnozidei quercetolului, kaempferolului i luteolului i de biflavoniode (amentoflavona, bilobetol, 5-metoxibilobetol, ginkgetol, izoginkgetol, hinokiflavon, sciadopitizozida). Mugurii foliari sunt organele cele mai bogate in flavonozide, catecholi i proantocianidoli (monoi dimeri). Substanele volatile extrase prin hidrodistilare, din frunzele aceatei specii, conin dup Burzo .a. (nepublicat) urmtirii componeni: ionon (9,98 %), 2-octenal (6,72 %), heptanal (6,11 %), transfarnesol (6,07 %), -ionon (5,81 %), hexahidrofarnesil aceton (4,55 %), dimetil camfor (4,34 %), nonanal (3,04 %), -cadinen (2,92 %), geranil aceton (2,84 %), trans-edulan (2,69 %), stachen (2,50 %), -terpinil propionat (2,09 %), pmentenal (1,45 %), 2-heptenal (1,57 %), limonen (1,30 %), hexenilacetat (1,30 %), -citrocitral (1,05 %), -cubeben (1,04 %), -pinen (1,03 %), octanal (1,02 %), 2-heptenal (0,91 %), sclareol (0,83 %), tricozan (0,83 %), nerolidol (0,77 %), decanal

(0,76 %), pentacozan (0,74) i tetracozan (0,56 %) (Burzo .a., nepublicat). Fructele de Ginkgo conin: acizi grai (acid caprilic, acid caproic), derivai ai benzenului (bilobol, cardol, cardanol, ginkgol, acid ginkgolic, acid 4hidroxiginkgolic, acid hidroginkgolic), precum i acid valerianic i acid 4- hidroxianacardic. Seminele de Ginkgo conin: glucide, proteine, aminoacizi, lipide, acizi grai (acid linolenic, acid linoleic, acid miristic, acid oleic, acid palmitic, acid palmitoleic), vitamine acid ascorbic - 15 55 mg/ 100 g, niacin - 2 13 mg/ 100 g, acid pantotenic, riboflavin), ?-caroten, derivai benzenici (bilobol, cardanol) i acid gadoleic. Toma i Rugin (1998) au constatat c in peiolul frunzelor de Ginkgo se gsesc canale rezinifere formate din 1 2 straturi de celule epiteliale i o teac unistratificat de celule cu pereii sclerificai i lignificai. In mezofilul limbului foliar se gsesc fasciculele libero-lemnoase care alterneaz cu canale rezinifere. Detalii... Aciune terapeutic Vasodilatatoare arteriolar, vasoconstrictoare venoas, antiedematoas, crete rezistena i scade permeabilitatea capilar, inhib agregarea plachetar i eritrocitar, activeaz metabolismul energetic celular in special la nivel cortical prin creterea captrii glucozei ia oxigenului la nivel neuronal, epurarea lactaiilor i creterea sintezei de ATP. Fitocomplexul modific neurotransmitabilitatea acionand asupra turn- over?-ului neuromediatorilor, densitii receptorilor sinaptici i proceselor de compensare (pe care le accelereaz ); protejeaz integritatea structural i funcional a membranei celulare. Ginkgolida B este un inhibitor al factorului PAF (mediator fosfolipidic secretat de plachetele sanguine, leucocite, macrofage i celulele endoteliale

vasculare) implicat in agregarea plachetar, formarea trombinei, reacii inflamatorii i alergice. Flavonoidele au rol de vitamina P i de captare a radicalilor liberi. Utilizare Materie prim pentru obinerea extractului standardizat in flavonoide (24 %) i ginkgolide (6 %). Preparatele pe baz de Ginkgo se recomand in: tulburri de atenie i/sau de memorie la varstnici, deseori cauzate de insuficiena circulatorie cerebral, insoite uneori de tulburri de comportament; tulburri neurosenzitive (hipoacuzii cohleovestibulare, acufene, vertij), sechele dup accidente vasculare cerebrale sau traumatisme craniene; insuficien arterial periferic (arterit dureroas insoit de spasme vasculare, arteriopatii obliterante ale membrelor inferioare) tulburri ale microcirculaiei (acroeritrocianoz, acroparestezii, sindrom Raynaud); fragilitate vascular, varice, flebite, claudicaie intermitent, angiopatie diabetic, crize hemoroidale, ischemie corioretinian, degenerescen macular a varstnicilor, retinopatii diabetice. Toxicitate Poate agrava atonia muscular. Contraindicaii Pacienii care prezint in istoricul bolii crize epileptiforme. Precauii i reacii adverse Tulburri gastro-intestinale, grea, dureri de cap, spasme i crampe musculare, tulburri arteriale, hemoragii, aritmii cardiace, hipotensiune, flebite (uneori, dup administrare parenteral), reacii alergice, dermatite (dup contactul cu fructele, dar uneori i cu frunzele de Ginkgo). Forme farmaceutice Capsule, comprimate i soluie buvabil. Interaciuni medicamentoase: Cu anticoagulante, heparine cu masa molecular mic, antitrombotice, anticonvulsivante, insulin, antidepresive de tip IMAO, antihipertensive de

tip blocante ale canalelor de calciu (nifedipina, nicardipina), antiinflamatoare nesteroidiene, papaverin, diuretice tiazidice. Conservare Cultivare Gingko reuete pe cele mai multe tipuri de soluri, atata timp cat acestea sunt bine drenate, dar prefer mai degrab solurile uscate cu poziii adpostite de vanturile puternce. Plantele stabilizate sunt rezistente la uscciune, de asemenea rezist la poluarea atmosferic. Planta are o cretere ineat, in mdie de mai puin de 30 cm pe an, in perioada de la sfarit de mai, pan la sfarit de august. Creterea ins nu este uniform in fiecare an. Este o plant medicinal popular, iar in China este adesea cultivat in acest scop in interiorul sau in jurul templelor. Plantele sunt fie brbteti, fie femeieti, iar o plant brbteasc poate poleniza pan la 5 plante femeieti. Trebuie s treac circa 35 de ani pentru ca o plant produs din sman s produc flori. Inainte de a se ajunge la maturitatea sexelor, acestea pot fi distinse deoarce plantele femele tind a avea mai mult o cretere orizontal a ramurilor i frunze cu incizii mai adanci, in timp ce plantele mascule au ramurile dispuse sub un unghi mai mic fa de trunchi i frunzele lor nu sunt aa de puternic lobate. Ramurile brbteti ale pomului pot fi altoite pe oul femeiesc cu scopul fertilizrii acestuia. Seminele sunt prevzute cu dou sau trei creste i se spune c cele care au dou creste produc plante femeieti, iar cele cu trei creste produc plante brbteti. Plantele pot fi supuse unor tieri pentru a e da o form special, dei dup alii plantele nu suport tierile i adesea se usuc in urma aplicrii acestora. Se seamn imediat ce seminele s-au maturat, in rsadni ce sau afar intr-un pat nutritiv adpostit. Unii autori consider ca fiind necesar stratificarea, alii menioneaz c aceasta nu este necesar, dar seminele ar putea fi semnate

primvara, fr ins a se permite uscarea acestora. In general germinarea este bun. Se repic in vase individuale i plantele se cresc la loc uor umbrit in ser pentru primul an. Plantarea afar in poziia permanent se efectueaz in primvara urmtoare i se asigur o oaecare protecie fa de tempraturile sczute din cursul primei ierni. Se poate proceda i la pregtirea de butai din lemn moale, primvara, in rsdni. Butaii din lemn semimaturat se pregtesc in iulie-august, in rsadni. Butaii din lem matur se pregtesc in decembrie, in rsadni. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLAUCIUM FLAVUM Crantz Denumire popular: mac cornut Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Papaveraceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie anual, bisanual, rar peren, cu tulpina de 30 - 50 cm, dispers proas sau glauc ce conine un latex de culoare galben; frunzele + groase, cele superioare ovate cu baza adanc amplexicaul, pentalobate, inegal dinate pe margine, cle inferioare peiolate; florile actinomorfe, solitare, pe tipul 4, cu 2 sepale moale-proase, petale 4, galbene ca lmaia sau galben-aurii, albe sau roze, la baz de obicei galben-portocalii, mari; inflorirea in iunie august; fruct capsul silicviform, lung de 15-20 cm, uor curbat. Ecologie i rspandire Specie intalnit rar din zona stepei pan in etajul gorunului, in locuri + nisipoase (ura Mare, Slimnic Sibiu, Orova M-tele Alion, Mii de la

Dambovicioara, Cernavod, Harova, Sulina, Cristeti Iai). Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i organele aeriene Glaucii herba et radix, care conin alcaloizi, derivai din fenilalanin. Compoziia chimic Glaucii herba conine alcaloizi aporfinici (glaucin- alcaloid majoritar, in concentraie mare, indeosebi in petale; O-dimetilglaucin, izoboldin, coridin, magnoflorin), benzofenantridinici (chelidonin, norchelidonin), protoberberinici (stilopin) i rhoeadinici (glaucin, glaudin, pontevedrin). Glaucii radix conine alcaloizi: allocriptopin, protopin, chelidonin, norchelidonin, cheleritrin, chelirubin, sanguinarin, coridin i izocoridin. Seminele conin cantiti mari de ulei gras sicativ ( 30 35%). Aciune terapeutic Antitusiv asemntoare codeinei (imprimat de glaucin), dar fr producerea depresiei respiratorii; sedativ i diuretic. Importana Medicinala, melifera Utilizare Tuse de diferite etiologii, litiaz renal (datorit efectului diuretic) i unele afeciuni dermice, nevroze. Forme farmaceutice Drajeuri i soluie buvabil. Interaciuni medicamentoase: Necunoscute Cultivare Planta prefer solurile fertile, cu apa freatic in profunzime i reacie neutr sau slab acid. Are cerine moderate fa de temperatur, iar in climatul temperat ierneaz bine mai ales dac solul este coperit de zpad. Temperaturile joase din timpul iernii influenaz negativ acumularea glaucinei in plant. Este o plant rezistent la secet, iar vremea cald i uscat asigur coninutulcel mai ridicat de aclaoizi.

In ara noastr se poate extinde in cultur pan la altitudinea de 800-1000 m, fiind considerate ca cele mai favorabile zonele din sudul i vestul rii. Se seamn la mijlocul primverii sau toamna in rsadnie reci, de preferat dup o stratificar in vederea imbuntirii germinrii. Se repic in vase individuale i plantulele se cresc in ser cel puin pentru prima iarn. Plantarea la locul definitiv se efectueaz la sfarit de primvar, inceput de var, dup trecerea pericolului ingheurilor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, coasa sau vindroverul, la sfarsitul infloritului si inceputul maturarii semintelor (iulie-august) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLECHOMA HEDERACEA L. Denumire popular: rotungioar Sinonime tiinifice: G. parviflora Benth., G. heterophylla Opiz., G. magna Merat, Nepeta glechoma Benth., N. glechoma typica Beck., Alte denumiri populare: brnc, buruian rotund de bube, buruiana leacului, buruiana zgibii, buruian de orbal, ctunic copiilor, coada ielelor, creasta vilor, frunz de zgaib, iarba crtielor, iarba mtrililor, iedera znelor, mrul lulupui, nejlnic, orbal, prelungoas, piperul apelor, prelungioas, pristinioar, rnunchioar, rotundioar, silnic, suprare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, glabr sau puin proas, cu tulpini lungi de 20-50 cm, repente, cu numeroi lstari floriferi ascendeni sau ereci, radicani. Frunze reniforme sau cordat ovate, cu margini crenate, rar serate, cele inferioare lung peiolate, pe

fa verzi inchis, pe dos deschise, uneori cu o nuan slab rou-violacee, des glandulos punctate. Flori scurt pedicelate, cate 3-10 in cime la subioara frunzelor, de culoare albastr-liliachie, rar roie liliachie, rar alb. Tehtaachene elipsoidale, brunii, netede. Inflorete IV-VI. Ecologie i rspandire Specie mezofit ctre mezohigrofit, sciadofil, frecvent din zona de silvostep pan in etajul fagului, la margini de pdure, tufriuri, locuri umede i umbrite. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz herba. Compoziia chimic Principalele substane identificate in herba acestei specii sunt: tanin, saponine, rezine, steroli (-sitosterol), aminoacizi, salicil alcool (saligenin), lactone sesquiterpenice (glecomanolid), alcaloizi (glecomin) i substane minerale. S-a mai identificat prezena urmtoarelor substane: Diterpene: marrubin. Triterpene: acid asiatic, acid ursolic, acid oleanolic. Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid p-cumaric, acid sinapic, acid rosmarinic. Uleiul volatil (10 60 mg/ 100 g) conine: amirin, -amirin, borneol, bornil-acetat, burbonen, -cadinol, camfen, p-cimen, -elemen, elemen, germacren B, germacren D, izomenton, izopinocamfon, -pinen, -pinen, -terpineol, 1,8-cineol, linalol, limonen, mentol, mircenol, mirtenal, octen-3-ol, 3-octanol, cis-ocimen, pinocarvon, pulegon, sabinen, terpinen-4-ol. Pigmeni: apigenin, apigenin-3-glucozid, apigenin-7-glucozid (cosmosiin), quercetin galactozid (hiperozid), quercetin-3-glucozid (rutin), izoquercitin, luteolin, luteolin-7-0-glucozid (cimarozid). Aciune terapeutic Importana Medicinala Utilizare

Medicina uman planta intreag sub form de praf, ceai sau sirop are aciune terapeutic in bolile aparatului urinar, respirator, digestiv, bolile de ficat i rinichi, extern se aplic pe rni. Medicina veterinar planta, sub form de praf, este vermifug pentru cai. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, prin smulgere, in perioada infloritului (aprilie-iunie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLEDITSIA TRIACANTHOS L. Denumire popular: Gldi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Pltic, Gladici, Gladice, Gladicie, Gladi, Gledice, Gledicie, Gledi, Rocov slbatic, Rocovar, Salcm, Salcm boieresc Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Cesalpiniaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore cu spini simpli sau ramificai, de 20 (45) m inlime; frunze simplu i dublu paripenat compuse cu foliole lanceolat-eliptice; florile dispuse in raceme axilare, albe-verzui, plcut mirositoare; inflorirea iunie-iulie; fruct pstaie indehiscent de 30-45 cm lungime i 3-4 cm lime; Ecologie i rspandire Cultivat, ornamental, forestier i pentru garduri vii. Organe utilizate In scop tinctorial se utilizeaz pstile verzi sau ajunse la maturitatea deplin Gleditsiae fructus cum seminibus. Compoziia chimic Pstile conin: glucide, celuloz (12,7 %), lipide (4,6 %), proteine (23,1 %), catechine, epicatechin-3-glucozid, tanin, flavone (acramerina),

izoflavone (olmelin, irigenol, dihidro-4-metoxiizoflavon), leucoantocianidine (gleditsina) i flavonoli (quercetin-diglucozid, fisetina, fustin, dihidrorobinetin), alcaloizi purinici (triacantina), saponozide i sapogenoli. In esutul lemnos a fost identificat prezena flavanolilor (robinetin, fisetin), a flavanonelor i flavanonolilor (fustin). In frunze s-a determinat i prezena unor alcaloizi aa cum este tiramina, hipoxizina, triacantina, triacantozidul, flavone (acramerin) i izoflavone (olmelin). Florile conin alcaloizi in concentraie de 0,2 %. Seminele conin: manoz, galactoz, manogalactani, lipide (0,8 3,0 %), vitamine (tocoferol), flobafene, acizi grai (acid tetrahidroxistearic, acid dihidroxistearic), acid acetic. Aciune terapeutic Antilitiazic, expectorant. Importana Utilizare Litiaz (biliar, renal), tuse. Seminele pot fi utilizate i pentru efectul laxativ. Pigmenii hidrosolubili extrai din psti se utilizezaz la colorarea lanei in nuane bej deschis, bej roziu, brun roziu, brun kaki, kaki deschis, kaki inchis i kaki brun, in funie de mordantul utilizat. Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit cu extractul din fructele maturate se coloreaz in bej-deschis, cea vopsit cu extractul din fructele nematurate, se coloreaz in bej-roziu iar dac se retrateaz cu bicromat de potasiu, se coloreaz in brun roziu. Lana mordat cu bicromat de potasiu, vopsit cu extractul din fructe mature i retratat cu bicromat de potasiu se coloreaz in brun-kaki. Dac lana mordat cu bicromat de potasiu se vopsete cu extractul din fructe maturate, uscate, se obine culoarea kaki-deschis, iar dac se retrateaz cu sulfat feros, se obine culoarea kaki-nchis (Chiril, .a., 1999). Toxicitate

Nesemnalat, dar posibil prin saponozide. Contraindicaii Nesemnalate la doze terapeutice. Precauii i reacii adverse Nesemnalate, dar posibile prin saponozide. Cultivare Gldia reuee pe cele mai multe tipuri de soluri, acide sau alcaline, atata timp cat acestea sunt bine drenate. Necesit o poziie insorit. Tolereaz uscciunea odat ce s-a stabilizat, de asemenea este tolerant la poluarea atmosferic i la salinitate. Rezist la temperaturi de circa -30oC, odat ce planta s-a stabilizat. Planta este adesea cultivat in regiunile temperate calde, pentru seminele sale edibile i petru psti. Pomul incepe s produc fructe dup circa 10 ani i producia comercial dureaz circa 100 ani. Durata de via este de circa 120 ani. Florile au un miros foarte plcut i sunt foarte atractive pentru albine. Semnatul se efectueaz primvara in ser, dup o preumectare a seminelor petru 24 de ore in ap cald. Germinarea trebuie s aib loc in 2-4 sptmani, la 24oC. Se procedeaz la repiat in vase individuale i plantarea in poziia prmanent se face in cursul verii. Pentru primele ierni este necesar protejarea plantelor impotriva temperaturilor sczute. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLYCINE MAX (L.) Merr. Denumire popular: Soia Sinonime tiinifice: Glycine hispida (Moench) Maxim., Soja hispida Moench Alte denumiri populare: Fasole japonez, Fasole soia Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice

Plant anual; rdcin pivotant, ramificat, cu nodoziti; intreaga plant i mai ales pstaia este hirsut maroniu proas; tulpina cilindric, ramificat, inalt pan la 150 cm, frunze trifoliate cu stipele mici la baz; florile dispuse in raceme axilare, cu flori puine, de culoare alb pan la violet; inflorirea iulie-august; fruct pstaie, septat, cu semine ovoidale. Ecologie i rspandire Cultivat frecvent, alimentar, oleaginoas, furajer. Organe utilizate Se utilizeaz seminele, rdcinile sau planta intreag (in zootehnie). Produsele vegetale folosite Sojae semen et Sojae oleum. Sojae oleum reprezint uleiul gras obinut prin presarea seminelor speciei de cultur Glycine max (L.) Merr., foarte apropiat de Glycine soja Siebold et Zucc. sin. Soja hispida L. (Fabaceae). Compoziia chimic Seminele acestei plante sunt bogate in proteine (34 - 40 %), lipide (17 22 %), lectine i au un coninut mai sczut de glucide (16 - 20 %) i celuloz (3,5 5,0 %). Coninutul de lipide din liniile noi de soia poate ajunge pan la 41,2 43,7 %. Proporia acizilor grai variaz in limite largi in funcie de genotip. Dup Luhrs i Friedt (1992), uleiul extras din semine conine 11,0 % acid palmitic, 4,0 % acid stearic, 23,0 % acid oleic, 54,0 % acid linoleic, i 8,0 % acid linolenic. Dup Eur. Ph. (1997) uleiul de soia conine: 48 58 % linoleic, 17 30 % acid oleic, 9 13 % acid palmitic, 5 11 % acid linolenic, 3 5 % acid stearic, <0,3 % acid palmitoleic, <0,3 % acid palmitoleic, <0,2 % acid miristic, <1 % acid arachidic, acid gadoleic i acid behenic. Proteinele din soia sunt alctuite din glicin i -conglicin. Steroliii din semine sunt reprezentai de : sitosterol, stigmasterol, campesterol, avenasterol i tocoferol.

Seminele mature nu conin amidon i au cantiti mici de glucide solubile: 3,5 4,5 % stahioz, 3,7 6,7 % zaharoz i 0,7 1,4 % rafinoz. Coninutul seminelor in vitamine este sczut. In 100 g semine s-au determinat: 2,1 mg niacin, 1,68 mg acid pantotenic, 1,14 mg tiamin, 0,64 mg piridoxin, 0,31 mg riboflavin i 6 11 mg tocoferol (Tabellen Geigy, 1977). Seminele de soia au un coninut mai mare de arginin (2,58 %), fenilalanin (2,15 %), lizin (2,08 %) i mai mic de izoleucin (1,95 %), leucin (1,90 %), valin )1,90 %), tirozin 1,37 %), histidin (0,91 %), cistein (0,65 %), metionin (0,64 %) i triptofan (0,49 %). Elementele minerale determinate in 100 g semine variaz astfel: 1900 mg potasiu, 554 mg fosfor, 235 mg magneziu, 226 mg calciu, 8,4 mg fier, 4,0 mg sodiu, 3,0 mg zinc, 2,3 mg mangan i 1,17 mg cupru. Rdcinile de soia conin di-C-glicozilflavonoizi aa cum este 6-C-glucozil-8-galactozilgenkwanin-ul (5,4-diOH 7-Ome 6-Glc-8-Gal), carlinosid-ul (5,7,3,4-tetraOH 6-Glc-8-Ara) i isocarlinosidul 8 (5,7,3,4-tetraOH 6-Ara-8Glc). Jai .a. (1984a) a identificat in rdcinile plantelor de soia Cglicozilflavonoizi O-glicozizi cum este: vitexin 2?-O-ramnozid. Isoflavonele identificate in aceast specie sunt: daidzeina, daidzin, formononetina, isoformononetina i genisteina. Dintre glicozizii izoflavonelor au fost identificai: daidzein 7-O-glucozid, formononetin 7-O-glucozid (ononin), genistein 7-Oglucozid, glycitein 7-O-glucozid, iar dintre aurone: hispidol i hispidol glicozida. Aciune terapeutic Seminele au aciune strogen (prin genistein, daidzein i glicitein), antineoplazic (genisteina poate aciona ca un agonist sau antagonist estrogenic), hipocolesterolemiant. Uleiul extras din semine are aciune emolient i hepatoprotectoare, neuroton, venoton, datorit lecitinei. Importana Alimentara, medicinala, medicina populara

Utilizare Hipercolesterolemie, afeciuni hepatice, anemie. Lecitinele (indeosebi fosfatidele acizilor linolic i linolenbic cu colina) purificate i concentrate sunt folosite sub denumirea de Essentielle Phosholypide? la prepararea unor medicamente hepatoprotectoare (Essentiale), lipotrope (Lipostabil), venotrope (Essaven) sau neurotrope (Lecitine i Ascolecitina). Insaponiabilul este intrbuinat la obinerea diferitelor preparate dermice pentru ameliorarea sclerodermitei i a pioreelor alveolodentare, iar lecitinele la obinerea liposomilor i a emulsiilor. In medicin, uman, popular seminele se folosesc in caz de astenie, convalescen, diabet zaharat, cancer de san, afeciuni dermatologice, reumatism, surmenaj fizic i intelectual. In alimentaie, seminele se folosesc la obinerea diferitelor produse alimentare (paine, prjituri, maionez, bomboane, etc.). In industrie, seminele se folosesc la fabricarea de sosuri, ulei, macaroane, fulgi, lapte, biscuii, branz, etc., uleiul este folosit la fabricarea spunului, maselor plastice, din ulei se separ i lecitina. In zootehnie, se folosete planta ca mas verde, fan sau siloz sau se folosesc seminele in hrana animalelor. In agricultur, planta este bun premergtoare pentru cereale deoarece imbogete solul in azot. Toxicitate Contraindicaii Necunoscute. Precauii i reacii adverse Tulburri gastro-intestinale, vom, dermatite de contact, afectarea ciclului menstrual, tulburri tiroidiene, unele forme de neoplasm. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Comprimate, capsule i unguente. Interaciuni medicamentoase: Reduce absorbia ferului, a levotiroxinei; scade efectul tamoxifenului i warfarinei. Conservare Cultivare

Este o plant care crete uor, pe soluri bine drenate, fertile i cu poziie insorit, ins tolereaz o varietate de tipuri de soluri. Crete mai bine decat alte plante de cultur pe soluri care au fertilitate redus, sunt mai uscate sau slab drenate. Planta nu crete bine in climat umed sau excesiv de clduros. Tolereaz pecipitaii anuale cuprinse intre 31-410 cm, necesitand cel puin 50 cm pentru o recolt bun, o temperatur medie anual cuprins intre 5,9-27oC i un pH cuprins intre 4,3-8,4. Soia reprezint una dintre cele mai larg cultivate plante, pentru seminele sale bogate in ulei i proteine. Este o plant subtropical, dar cultura ei se extinde de la tropice pan la 520 latitudine nordic. Soia este o plant de zi scurt i nu inflorete sau nu formeaz semine dac durata de iluminare zilnic este mai mic de 13 ore. Relizeaz simbioz cu anumite bacterii din sol, formeaz nodoziti la nivelul sistemului radicular i contribuie la fixarea biologic a azotului molecular. Semnatul se realizeaz in ser primvara devreme dup o preumectare a seminelor pentru 12 ore. Germinarea are loc in 2 sptmani la temperatura de 12-16oC. Se repic in vase individuale i plantarea afar se realizeaz la sfarit de primvar sau vara devreme. Seminele pot fi semnate i in situ primvara tarziu, dup o preumectare in ap inclzit pentru 12 ore. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, recoltare mecanizata cu combina, augustseptembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GLYCYRRHIZA GLABRA L. Denumire popular: Lemn dulce Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dulcior, Iarb dulce, Rdcin dulce, Reglis Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, subarbust; rizom gros; tulpina de 50-100 cm, frunze peiolate imparipenat compuse, foliole glandulos-punctate pe faa inferioar, cu margine intreag; florile dispuse in racem, de culoare liliachie, inflorire iunie-iulie; fruct pstaie. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit; rar in zona de step-zona de silvostep, pajiti i tufriuri. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomul i rdcinile (Liquiritiae radix), de la plantele de trei ani, recoltate toamna i uscate la soare, care trebuie s conin cel puin 5% acid glicirizic i 20-25% substane solubile in ap (pentru produsul decorticat, respectiv nedecorticat). Compoziia chimic In rdcinile acestei plante s-au determinat urmtoarele substane: amidon (5,0 20,0 %), glucide (3,0 14,0 %), glucoz (3,0 4,2 %), fructoz, zaharoz, hemiceluloz, pectine, proteine (11,0 %), lipide (0,8 1,0 %), taninuri, rezine, betaine, amide (asparagin), i substane minerale. Au mai fost identificate urmtoarele substane: Aminoacizi: alanin, acid aspartic, treonin, prolin, serin, glicin, valin, izoleucin. Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid nicotinic, riboflavin, tiamin. Triterpene: acid betulinic, grabrolid, acid glicirretic (0,6 2,2 %). Cumarine: umbeliferon, herniarin, glicerin (3acil cumarin), licumarin, glicocumarine, izoglicilcumarine. Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol. Pigmenii: sunt reprezentai de flavone: apigenin, licoflavanon, liquiritin, ramnoliquiritin, glabranin, pinocembrin, glabrol, 3'-dihidroglabrol, 4',7-dihidroxiflavon, vitexin, calcone: licocalcon, licoflavanol A i B,

neoizoliquiritin, izoliquiritigenin, licurozid, flavonoli: izoquercitin, izoflavone i izoflavanone: genistein, formonometina, licoricidina, licoizoflavanon A, B i C, prunetina, glizarina, licorina, liquiritin, glabridina, glabron, hispaglabridina A, hispaglabridina B, 4'-O-metilglabridina, 3'-metilglabridina, fasconilizoflavan, 7-hidroxi-2-metilizoflavon, glicirrizoflavon, 2,7-dihidroxi-3',4'dimetoxiizoflavon, 7-acetoxi-2-metilizoflavon, faseollinizoflavan, caroteni: beta-caroten. Saponozide triterpenice (2-12 %): acid glicirizinic, glicirizin, acidul 18-alfaglicirizinic, acid 18-beta-glicirizinic (1,6 9,5 %), acidul liquoric, acidul liquiritic, acidul liquiridiolic, acid glabric, acid glaboric, acid glabrolonic. Componentul dominant (3-5%) este glicirizina (acid glicirizic), respectiv 3-O- biglucuronopiranozida acidului gliciretic sau gliciretinic, ca sare de calciu i de potasiu. Glicirizina elibereaz prin hidroliz dou molecule de acid glucuronic i o molecul de de acid gliciretic (agliconul). Acidul gliciretic este 3-beta-hidroxi-11-oxo-20-carboxi-12-oleanen. Lactone: gama-butirolacton, gama-heptalacton, gama-hexalacton, gama-nonalacton, gamaoctalacton, glabrolid, deoxiglabrolid, izoglabrolid, 21-alfa-hidroxiizoglabrolid. Uleiul volatil conine: 1-pentadecanol, propenilanisol, 2-butil-2-octenal, alfa-terpineol, alfaterpinolen, anetol, camfor, butil-ftalat, carvacrol, eugenol, fencon, geraniol, lavandulol, p-cimenol, pseudoionon, terpinen-4-ol, thujon. Dintre compuii triterpenici, au mai fost identificai: acidul liquiritic (epimer C 20 al acidului gliciretic), acidul glabric (acid 18hidroxigliciretinic), gliciretaldehida, gliciretol, acidul 24hidroxiliquiritic, acid liquiridiolic, 24hidroxigliciretatul de metil, acidul glabrovaic. Culoarea galben a produsului este imprimat de flavone i chalcone. Dintre flavone s-au izolat: liquiritozida ( 4glucozida liquiritigenolului ), ramnoliquiritozida,

neoliquiritozida (7- glucozida liquiritigenolului) (V.I. Litvineko, 1963), glabrolul (Tamotsu i colab., 19769), glabridina (izoflavon), iar dintre chalcone izoliquiritozida (4-O-ramnoglucozida izoliquiritigenolului) i neoizoliquiritozida (7glucozida liquiritigenolului), a cror structur chalconic poate fi regenerat la flavon, in mediu acid. Dintre acetia majoritari sunt liquiritozida i izoliquiritozida care, in timpul uscrii, hidrolizeaz parial. Ali constitueni: poliholozide (glicirizan GA, un beta-D-galactan cu legturi 16 i 13 glicozidice, in G. glabra i glicirizan UA alctuit din Larabinoz, D-galactoz, L-ramnoz i acid D-galacturonic, in G. uralensis), cumarine (umbeliferon, herniarin, licumarin = 4-metil-5hidroxiacetilcumarina), fitosteroli (beta-sitosterol, dihidrostigmasterol), 5-15% oze (glucoz, zaharoz), manitol, 20-30 % amidon, 2-4 % asparagin, rezine, 4-6 % substane minerale, 0,04 %- 0,06 % compui volatili, proteine, substane amare (glicinamarin). Deoarece substanele amare se gsesc in esuturile externe, acestea se indeprteaz prin decorticare, la majoritatea sorturilor. In organele aeriene s-a constatat prezena urmtoarelor substane: manitol, rezine, steroli (dihidrostigmasterol), vitamine (acid nicotinic), pigmeni flavonoizi (quercetin, izoquercitrin, vitexin, prunetin, dihidroxiflavone, hidroxicalcone, 7metoxi-2-metilizoflavon), triterpene (dezoxiglabrolid), acizi fenolici (acid ferulic, acid sinapic) glicozizi fenolici (arbutin), glicozizi metilsalicilici (gaulterin), alcaloizi pirolizidinici (echinatin), tanin (acid galic), acid glicirretic, acid dezoxiglicirretinic, acid hidroxiglicirretic, hidroxiglicirrizin, acid liquidiolic, acid liquiritinic, betaine, acid betulic. Principalul compus activ din organele aeriene este metil salicilatul. Aciune terapeutic Demulcent i expectorant (prin saponozide glicirizin, acid gliciretic i derivai);

antiinflamatoare de tip cortizonic i mineralcorticoid (glicirizin, steroli); diuretic (glicirizin i flavone); antispastic (cumarine, flavone); oestrogen (steroli); cicatrizant i antiulceroas (glicirizin, acid gliciretic, flavonozide), bacteriostatic (glicirizin, flavonoide); antalgic; poliholozidele au o pronunat aciune asupra sistemului reticuloendotelial (K. Takada i colab., 1992,) evideniindu-le proprietile imunologice; izoliquiritigenol inhib aldo- reductaza, prin aceast aciune putand preveni complicaiile diabetului (K. Aida i colab. 1990); agliconii flavonici s-au dovedit mai activi decat heterozidele lor. Glicirizina in vitro este activ pe numeroase virusuri, are slabe proprieti bacteriene, este un antihepatotoxic, imunostimulator i cicatrizant . Este lipsit de efecte teratogene, mutagene sau cancerigene. Aciunea antiinflamatoare a acidului gliciretic se manifest in vitro indirect prin inhibarea competitiv a enzimelor implicate in degradarea hormonilor steroidici (delta-4,5-beta- reductaza) sau in dezactivarea cortisolului (11- betahidroxisteroid dehidrogenaza) i printr-o afinitate fa de receptorii aldosteronici. Importana Medicinala Utilizare Maladia Addison, artrit reumatoid ( glicirizin i acidul 18- hidroxigliciretic); ulcer gastroduodenal, gastrite i gastro-duodenite ( extracte brune, suc, glicirizat de amoniu ); afeciuni bronhopulmonare; crize hemoroidale, eriteme solare, dermite seboreice, prurit vulvar, inepturi de insecte, afeciuni ale cavitii bucale i orofaringiene; corector de gust oentru preparate mai puin agreabile (acidul gliciretic sub form de sare sau de ester, produsul vegetal pulverizat). Sucul este un foarte bun excipient pilular, iar gelul preperat cu glicirizin constituie un bun

vehicul pentru incorporarea altor medicamente de uz local, glicirizina mrind absorbia cutanat a altor substane active. Uleiul volatil extras din aceast plant se utilizeaz pentru aromatizarea buturilor, pastei de dini etc. In industria alimentar se utilizeaz ca edulcorant (puterea edulcorant este de 50- 60 de ori mai mare decat a zaharozei) i spumefiant, la prepararea de buturi alcoolice i nealcoolice carbogazoase, a berei brune, in cofetrie i in industria tutunului. Pentru prevenirea abuzului, aceste preparate ar trebui etichetate corespunztor. In medicin, uman, popular se folosete rdcina i rizomul care au aciune expectorant, diuretic, antiinflamatoare, laxativ sau purgativ in funcie de doz, trateaz artrita, ulcerul gastric, bronita i traheita. In medicin veterinar se folosete pentru tratarea bronitelor, constipaiilor i gastroenteritelor. Toxicitate Contraindicaii Nu se utilizeaz in hipertensiune arterial fr avizul medicului, nu se asociaz cu corticosteroizi. Din aceste motive se recomand a nu se depi administrarea in 24 de ore a 8 g de p.v. sub form de infuzie i 5 g sub form de pulbere, a 3 mg/kg (in medie 125 mg) glicirizin sau cantitatea echivalent de extract. Precauii i reacii adverse Consumul abuziv poate determina apariia de edeme, hipertensiune, hipokalemie, anomalii cardiace, tulburri ale contractilitii musculare (simptome de hiperaldosteronism induse de activitatea mineralo- corticoid a acidului gliciretic). Dozare Supradozare Forme farmaceutice Tinctura, extract, pulbere, suc, infuzia. Acid gliciretinic sau acid gliciretic (DCI enoloxone). De asemenea, a fost preparat un

unguent pe baz de liquiritozid (patent japonez CA, 1992, 117,55948) folosit la pacienii cu melanodermii senile. Interaciuni medicamentoase: Sucul de liquiritia, in amestec cu aspirina are aciune analgezic, antiinflamatoare i antipiretic. In prezent acidului gliciretic berberina pierde gustul amar; glicirizatul de berberin rezultat este folosit in tratamentul bolilor gastrointestinale cu component alergic. In gastrite i ulcere se folosete i glicirizatul bazic de bismut sau de aluminiu ( E. Bran, 1971). Acidul gliciretic mrete activitatea piridoxinei cand se asociaz cu aceasta. Cercetrile efectuate la noi in ar au condus la stabilirea unui nou procedeu de obinere a glicirizatului de amoniu (Cionga E. i V. Cucu, 1952; V. Cucu i E. Nichiforescu, 1956), activ in maladia Addison (experimentare clinic la Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon din Bucureti, 1957) i la obinerea unui extract lipsit de glicirizin, dotat cu proprieti antiulceroase (V. Cucu i E. Nichiforescu, 1957). Conservare Cultivare Se recolteaz de obicei toamna, de la plante de cultursau spontane, rdcinile i stolonii in varst de 4-5 ani ( cele mai valoroase sunt rdcinile recoltate dup 8-9 ani de vegetaie). Coletul cu mugurii i o parte din rdcina principal se replanteaz pentru asigurarea reproducerii plantei. Restul rdcinilor se las cateva zile la ofilit, se scutur, se spal rapid sub jet puternic de ap, se zvant i se aeaz in grmezi care se acoper cu paie sau cu stuf, pentru o uoar fermentare , timp de 10-15 zile (in care capt gust dulce i se intensific culoarea galben). Se taie apoi in fragmente de 20 25 cm, se decortic, eventual se despic longitudinal, se usuc la soare sau artificial la 35 40 C. Decorticarea se face in scopul

indeprtrii gustului amar- astringent i uor iritant al scoarei. Planta necesit un sol fertil, adanc, bine aprovizionat cu ap, in vederea unei bune produceri de rdcini. Condiiile uor alcaline permit producerea celor mai bune plante. Rezist la circa -15oC. Se cultiv pentru rdcinile sale i avand in vedere c nu sunt necesare seminele, planta este prevenit a inflori, aa incat s se obin o producie de rdcini de inalt calitate. Realizeaz relaii de simbioz cu unele bacterii din sol i contribuie la fixarea biologic a azotului molecular. Se seamn in ser primvara sau toamna, dup o preumectare in ap inclzi pentru 24 ore. Se repic in vase individuale i se cresc an ser pentru prima iarn. Plantarea afar se realizeaz primvara tarziu sau la inceputul verii, in perioada creterii active. Prin producere din sman creterea este inceat. Divizarea rdcinilor se poae realiza primvara sau toamna i fiecare parte divizat trebuie s aib cel puin un mugure crescand. Fragmentele divizate toamna pot fi replantate imediat sau pot fi depozitate pan primvara, cand se efectueaz plantarea afar. Fragmentele mici este bine s fie plasate in rsadni rece, pan la stabilizare, inainte de af fi plantate afar in cursul primverii sau verii. Sorturi comerciale: Liquiritiae radix mundata alctuit din rdcinile i stolonii curai de suber i de o parte din parenchimul cortical, decorticarea efectuandu-se o singur data; Liquiritiae radix bismundata, cand decorticarea se realizeaz de dou ori; Liquiritiae radix non mundata (non decorticata, cruda, naturale) reprezentat de produsul nedecorticat. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomii si radacinile, cu cazmaua, dislocatorul pentru sfecla, sau plug fara cormana, primavara, inainte de inflorire sau toamna septembrie-martie Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: GOSSYPIUM HIRSUTUM L. Denumire popular: Bumbac Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bumbcar, Bumbcel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual in ara noastr (peren in ara de origine); tulpina inalt de 90-120cm, ramificat, acoperit cu peri pateni; frunze alterne, palmate, trilobate, rotunde sau reniforme, cordate la baz, pe dos proase; florile apar pe ramificaiile simpodiale, sunt pentamere, cu un caliciu extern format din 3 hipsofile mari, dinate i petale galbene; inflorete in lunile VII-IX; fructul capsul ce se deschide in 4, rar 5 valve; semine alungite, acoperite cu fibre de bumbac potrivit de lungi. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant textil, originar din Peru. Organe utilizate Se utilizeaz perii celulozici, care acoper seminele i seminele. Compoziia chimic Analizele efectuate la plant a evideniat prezena urmtoarelor substane: catechine, galocatechine, epigalocatechine, dimeri sesquiterpenici (gossipol), pigmeni (quercetin, delfinidin), vitamine (rutin), izoastragalin, nicotiflorin, acid p-cumaric i uleiuri volatile (-felandren, -pinen, -felandren, cadien, bisabolen, canpfen, bisabolol, ocimen, octacozanol). Seminele au coninut urmtoarele substane: glucide (7 %), celuloz, inozitol (0,3 %), oligozaharide (zaharoz, rafinoz, stahioz, glucoz,

fructoz), proteine (20 - 25 %), lipide (16 21 %), vitamine (niacin, biotin acid pantotenic) acid linoleic (7 10 %), acid oleic (3 6 %), acid arahidic, acid miristic, acid stearic (0,1 0,5 %) i lignanii (+). Uleiul gras din seminele de bumbac mai conine steroli (-sitosterol, campesterol, stigmasterol, -7-stigmasterol, 24-metil-cicloartenol), tocoferoli (- i -tocoferol), precum i urme de gosipol. In flori s-a determinat: pigmeni (izoquercetrin, kampferol, quercetin-3-glucozid, quercetin-3soforozid, quercimetrin, crizantemin,), acizi grai (acid cerotic), vitamine (riboflavin), acizi fenolici (acid salicilic), terpene (cicloartenol), alcaloizi (hirsutin). Aciune terapeutic Gosipolul din semine are proprietatea de a inhiba enzimele metabolismului energetic, decupleaz lanul respirator de la fosforilarea oxidativ, scade concentraia celular de ATP i prezint un efect de antifertilitate. Importana Producatoare de fibre textile Utilizare In medicina tradiional uleiul de bumbac se folosete in cazul hipercolesterolemiei sau lipsei de vitamin E. In medicina indian, seminele se utilizeaz in dureri de cap, tuse, disenterie, constipaie, gonoree, cistit, febr, lactaie sczut, epilepsie i mucturi de arpe, dar eficacitatea pentru aceste indicaii inc nu a fost dovedit. Toxicitate Seminele sunt toxice datorit coninutului in gosipol. Administrarea cronic conduce la tulburri de fertilitate la brbai. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Experimente pe animale (iepuri) au demonstrat o cretere a nivelului seric de colesterol i trigliceride, la administrarea indelungat (cateva sptmani) de acizi grai ciclopropenici. De asemenea a fost inregistrat o intarziere a dezvoltrii sexuale la obolani femele.

Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Scoarta radacinilor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: GYPSOPHYLA PANICULATA L. Denumire popular: Ipcrige Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Coroana miresei, Floarea miresei, Gipsari, Iperige, Ipsori, Scuturice,Strlucit Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophyllidae Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom ramificat i puternic; tulpina inalt de 60-90 cm, foarte ramificat de la baz; frunze opuse, lanceolate, trinerve, intregi pe margini; inflorescene laxe, bogate in flori, protejate de bractee alb-membranoase; caliciul campanulat, adanc laciniat, laciniile au marginea alb, membranoas; petalele albe sau palid-roiatice; fruct capsul denticulat mai lung decatl caliciul cu semine turtite, zgrbunoase. Ecologie i rspandire Specie xerofit, intalnit sporadic din zona stepei in subetajul gorunului in locuri nisipoase, pietroase, pe lang ci ferate. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i rizomii, care se recolteaz toamna. Compoziia chimic Rdcinile i rizomii (Saponariae albae radix) conin 15-20% saponozide triterpenice reprezentate de heterozide ale gipsogenolului i derivailor si, denumite generic saponalbin. Constituentul principal este gipsozida A (gipsofila saponina), o bidesmozid a gipsogenolului care are partea

glucidic alctuit din acid glucuronic, arabinoz, glucoz, galactoz, ramnoz, fucoz i trei molecule de xiloz. Din totalul saponinic au fost izolate saponozidele A, B, C, heterozide ale gipsogenolului, gipsogenol-lactonei i respectiv 13--hidroxi-dihidrogipsogenol. Aciune terapeutic Expectorant, diuretic, depurativ. Importana Medicinala Utilizare Se folosesc ca detergeni fini in dermatologie i cosmetic sau intr in formula soluiilor pentru stingerea incendiilor. Constituie materie prim pentru obinerea saponinei standard denumit Saponinum album. Medicin uman (popular): rizomul, rdcina ceai, decoct pentru tratarea anemiei, astmului, reumatismului, bolilor de ficat, stomac Industria alimentar: rdcinile pentru fabricarea halvalei, halviei. Industria casnic: rizomul, rdcinile uscate, folosite la splat in locul spunului. Ornamental Cultivare Mod de cultivare: Semanta in camp in pragul iernii sau primavara; 100-150 g/ha seminte amestecate cu seminte de plante indicatoare (salata); distanta intre randuri 62,5 cm, iar adancimea 1-1,5 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile si rizomii, cu pluguri fara cormana sau dislocatoare pentru sfecla, in anul doi sau trei de vegetatie, la sfarsitul lunii august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HAMAMELIS VIRGINIANA L. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Hamamelidae

Ordinul: Hamamelidales Familia: Hamamelidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Este un arbust de la care se utilizeaz frunzele, care conin taninuri. Compoziia chimic Frunzele conin: 0,05 % ulei volatil (2-hexen-1al, aldehid acetic i ionon), 5-10 % taninuri galice reprezentate de hamamelitanin (diesterul galic al hamamelozei), acid galic, poligaloilglucoz i taninuri mixte (galat de epicatechol). Ali constitueni: proantocianidoli (copolimerii procianidolprodelfinidol), heterozide flavonolice (astragalozida, miricitrozida), mucilagii, pectine i ulei volatil in cantiti mici (in a crui compoziie intr 2hexenal, acetaldehida, - i -ionon, eugenol, -terpineol, linaloloxid). Pigmeni flavonoizi: astragalin, izoquercitrin, kampferol, leucocianidin, leucodelfinidin, mircetin, mircetin-3-glucozid, quercetin, quercitrin i glicozide ale quercetolului, kampferolului i mircetolului, afzelin, spireozid. Scoara de pe tulpini este bogat in tanin (hamamelitanin) i antocianidine. Aciune terapeutic Hemostatic, bacteriostatic, moluscicid, vasoconstrictoare venoas, periferic i vasoprotectoare (vitamin P prin coninutul in flavone). Importana Medicinala, aromatica Utilizare Afeciuni venoase (varice, hemoroizi, flebite), eczeme uscate, dermite iritative (eriteme fesiere, fisuri ale pielii, degerturi, arsuri superficiale limitate), stri congestive uterine; in cosmetologie este folosit pentru ingrijirea tenului sub form de loiuni astringente i in combaterea celulitei (sub form de unguent). Toxicitate

Afeciuni digestive i toxicitate hepatic la administrare indelungat. Forme farmaceutice Extract moale, extract fluid, tinctur. Cultivare Mod de cultivare: Prin rasad din seminte, toamna in strat rece (germinare foarte lenta-pana la 18 luni); transplantare in ghivece si apoi in camp Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Seminte, recoltate toamna tarziu - Flori, recoltate toamna Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HEDERA HELIX L. Denumire popular: Ieder Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Borotean, Buruiana sburtorului, Eder, Edera celor frumoase, Edera znelor, Fanchiu, Heder, Iadr, Iedera celor frumoase, Ieder de pdure, Iedera znelor, Iederu, Ieger, Sarcie, Srdar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Araliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Lian tulpina i ramurile se fixeaz pe suport cu ajutorul unor rdcini adventive ce apar pe internoduri; lstarii i frunzele tinere sunt acoperii cu peri stelai; frunzele alterne, simpla, dimorfe pe ramurile sterile sunt palmat 3-5 lobate, pe cele fertile sunt ovate sau romboidale; florile mici, galben-verzui sunt grupate in umbele simple; inflorete in IX X; fructul bac sferic, negricioas atinge maturitatea in anul urmtor, in lunile IVV. Ecologie i rspandire Specie mezotrof, mezofil, frecvent din zona pdurilor de stejar pan in etajul fagului prin pduri umbroase, pe stanci i ziduri umede; crete

trandu-se la suprafaa solului sau se urc pe trunchiurile arborilor sau oricare alt suport de care se prinde datorit rdcinilor adventive; se dezvolt mai ales pe soluri calcaroase, de la campie pan la 1800 m altitudine; fructific dup mai muli ani de la germinaie. Detalii... Organe utilizate frunzele, ramuri florifere. Compoziia chimic Frunzele conin 5-8% saponine triterpenice denumite hederasaponine (A-I). Acestea sunt bidesmozide ale hederagenolului (hederacozida A sau hederina, hederacozida C), ale acidului oleanolic (hederasaponina B) i ale baiogenolului (saponina K10). Principalele saponozide sunt hederasaponinele B, C i saponina K10. predomin hederasaponina C (5-7% din totalul saponozidic). Ali constitueni: flavonozide, poliine (falcarinol, falcarinon, 11,12dehidrofalcarinol), acizi polifenolici, steroli. Fructele i tulpinile conin de asemenea saponozide. Aciune terapeutic Expectorant, antibacterian, antispastic, analgezic, cicatrizant, antiinflamatoare, febrifug, antireumatic, antiedematoas, antimicotic , antipruriginoas, antiparazitar. Importana Tinctoriala Utilizare Bronite acute i cronice, astm bronic, tuse convulsiv, migrene i dureri de ficat i stomac; rni sau ulceraii, micoze, celulit; in cure de slbire. Medicin uman (popular): frunzele folosite pentru diferite afeciuni ale pielii; ramuri florifere ceai, pentru tratarea tusei, aprinderii la plmani, ca febrifug, contra ndufului? i a vtmturii? (hernie sau alte afeciuni interne cu manifestare acut); planta fiart bine folosit pentru oblojeli puse pe umflturi, scrantituri sau fracturi ale cror legturi se fixau cu scandurele

sau pentru tratarea rcelilor, reumatismului; frunze impreun cu varz srat se puneau in cazul durerilor de cap; planta decoct folosit ca astringent, combaterea diareei sau pentru durerile de ficat i de burt. Practici, credine : amintit in numeroase cantece populare; in unele pri se puneau la mormintele celor tineri. Apicultur: specie melifer furnizand albinelor culesuri tarzii de nectar i polen. Toxicologie: fructele sunt toxice. Precauii i reacii adverse Potenial mediu de sensibilizare la contactul cu pielea. Cultivare Iedera reuete in orice tip de sol, crete uor, dar ii displac solurile inundate, foarte uscate sau foarte umede. Crete bine pe soluri argiloase grele, tolereaz umra foarte ceas, dar nu inflorete in astfel de poziii. Este o plant foarte tolerant la poluarea atmosferic, iar plantele stabilizate sunt tolerante la uscciune. Suport temperaturi de pan la -25oC. Este o plant agtoare, nu duneaz pomilor, nu este parazit, cci obine nutrienii prin intermediul solului i cu ajutorul energiei luminoase. Semnatul se efectueaz primvara in rsadni rece, iar patru sptmani de stratificare la rece imbuntete germinarea. Se repic in vase individuale i se cresc in rsadni rece pentru prima iarn. Plantarea afar se efectueaz la sfaritul primerii sau vara devreme. Se pot pregti butai din lemn semi-maturat, in iulie/august, intr-o poziie umbrit in rsadni, sau butai de lemn matur cu lungimea de 12 cm, in noiembrie, in rsadni rece. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, manual, tot timpul anului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HELLEBORUS PURPURASCENS Waldst. et Kit.

Denumire popular: Spanz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Barba lupului, Bojoel, Bou, Boel, Bozel, Coada popii, Cucurig, Cutcurig, Iarba nebunilor, Oule popii, Poranici, Span, spnz, Spn, Spn, Spunz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee peren. In sol formeaz rizom. Frunzele palmate, cu 5-6 segmente; cele bazale sunt lung peiolate, cele superioare sunt sesile. Florile mari, uor nutante sunt hermafrodite i au inveliul floral format din 5 tepale libere, verzi-purpuriu la exterior, verzi la interior; intre stamine i tepale se gsesc numeroase nectarii cu aspect de cornet. Fructul de tip polifolicul. Ecologie i rspandire Specie cu inflorire timpurie, frecvent in pduri, tufriuri, poieni din etajul fagului, molidului (600-1400 m alt.). Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomii i rdcinile acestei specii, care conin heterozide cardiotonice. Compoziia chimic Rizomii insoii de rdcini conin: heterozide cardiotonice bufadienolidice (helebrozida = helebrina i desglucohelebrozida), saponozide sterolice (heleborin) i compui din seria ecdisteroizilor, protoanemonin. Helebrozida este 3-O-ramnozilglucozida helebrigenolului. Protoanemonina, lacton hemiterpenic instabil, se dimerizeaz transformandu-se in anemonin (netoxic) in timpul uscrii. Aciune terapeutic Cardiotonic, antialergic, antiinflamatoare, imunostimulatoare; protoanemonina confer produsului proprieti antibacteriene.

Importana Toxica Utilizare Insuficiena cardiac (puin folosit ca atare, mai frecvent ca materie prim pentru obinerea de preparate farmaceutice pe baz de helebrozide), algii poliarticulare, artroze (unguent, injecii locale cu extracte lipsite de heterozide cardiotonice), prevenirea i tratarea unor boli infecioase la animale (implantarea de rdcini proaspete in urechi, la porcine i ovine sau sub piele la bovine i cabaline, in creast la psri). Medicin uman (popular): rizomul fiert in rachiu, folosit pentru dureri de dini; decoct pentru tratarea de cel pierit?, tulburri de tranzit intestinal, viermi intestinali; planta uscat, pisat pentru tratarea herniei; flori, frunze oblojeli pentru rceal. Toxicitate Intoxicaiile cu spanz sunt rare i se manifest prin senzaii de furnicturi ale mucoasei bucale i gatului, vomismente, diaree i midriaz. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Protoanemonina provoac dermite alergice de contact. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, cu cazmaua, in perioada august-noiembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HELIANTHUS ANNUUS L. Denumire popular: Floarea soarelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ierboaie, Ochiul soarelui, Rsrit, Ruj, Ruja soarelui, Ruj de cmp, Ruj de soare, Ruji, Rujoanc, Rumni mare, Soarea soarelui, Sora soarelui, Soreanc, Sorin, de de blic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rdcin pivotant, profund; tulpina de 1-3 m inlime, erect, aspru proas, simpl sau puin ramificat la partea superioar, in interior cu mduv; frunzele alterne, mari, peiolate, lat ovate, cordate, dinate, aspru proase pe ambele fee; antodii solitare sau puine, cu receptaculul aproape plan, nutante, mari, plane; florile ligulate portocalii iar cele centrale, tubuloase, brune, fertile; hipsofilele involucrale foliacee, aspru proase; inflorirea iulie-octombrie; fructul achen comprimat, fin catifelat proas, de culoare alb, neagr, glbuie sau pestri. Ecologie i rspandire Cultivat ca oleaginoas i ornamental. Organe utilizate Florile, seminele, tulpinile. Compoziia chimic Floarea soarelui reprezint una din cele mai importante plante oleaginoase. Achenele acumuleaz 50,8 % lipide i 16,2 % proteine. Glucidele de rezerv sunt reprezebtate in principal de amidon. Dusterhoft .a. (1992) au constatat c exceptand amidonul, achenele conin urmtoarele poliglucide, raportate la coninutul total al acestora: 42 % celuloz, 24 % substane pectice, 24 % 4-O-metil glucuronoxilani cu 8 18 acizi uronici substituii, 5 % (gluco) manani i 4 5 % fucoxiloglucani. Uleiul de floarea soarelui conine gliceride ale acizilor linolic (57-59%), oleic (30-34%), palmitic, stearic, arahidic, lignoceric (6-10%), insaponifiabil (1%), acizi grai liberi, lecitin. Insaponifiabilul este constituit din carotenoide, 3--sitosterol-glucozid i fitosteroli. Pigmenii din frunzele i florile de floarea soarelui sunt reprezentai de: flavone tetra-Osubstituite cum sunt: hispidulinul, pectolinarigenina, pentaO-substituite ca: nepetina, jaceosidina, hexa-Osubstituii ca: sudachitina, acerosina, hexa-Osubstituii ca: hymenoxina. Flavonolii sunt reprezentai de quercetin-7glucozid (quercimetrin).

Aciune terapeutic Emolient. Importana Melifera, oleaginoasa Utilizare La prepararea uleiului purificat i neutralizat inscris in FR X sub denumirea de Helianthi oleum neutralisatum. Acesta servete la prepararea soluiilor injectabile i a colirelor sau la extragerea unor principii active liposolubile. De asemenea, Helianthi oleum se folosete la prepararea unor unguente i linimente cu aciune emolient sau este materie prim pentru prepararea vitaminei F. In medicin uman, popular - florile sunt folosite pentru afeciuni ale gatului, impotriva febrei i in homeopatie, uleiul extras din semine este folosit in caz de hipercolesterol i ateroscleroz, la macerarea unor plante folosite pentru arsuri i rni, tinctura se utilizeaz pentru afeciuni pulmonare, fructele se folosesc in profilaxia bolilor infecioase ale intestinului gros. Medicin veterinar folosete extractele pentru uz intern la tratarea indigestiilor i constipaiilor i pentru uz extern, petru ungerea tegumentului cu ulei avand aciune emolient i protectoare. In industrie - uleiul se folosete la fabricarea spunului, lecitinei, din coji (pericarp) se obine alcoolul etilic i furfurolul, tulpinile sunt utilizate in industria celulozei; In alimentaie - uleiul se folosete la salate, gtit, industria conservelor, antodiile servesc la obinerea pectinelor folosite la prepararea jeleului i marmeladei; In zootehnie - turtele i roturile sunt furaje valoroase in hrana cornutelor, porcilor i psrilor. In agricultur - cenua provenit din arderea plantei uscate se folosete ca ingrmant potasic. In apicultur este important ca specie melifer. Cultivare Floarea soarelui este una dintre plantele agricole cu un mare areal de cultur datorit

capacitii sale de adaptare la variaiile mari de temperatur, rezistenei la temperaturi joase, mai ales in prima parte a vegetaiei i rezisten la secet. Recolte bune se obin in acele regiuni unde temperatura medie zilnic in faza de formare i umplere a seminelor ajunde la 18-22oC, ceea ce demonstreaz c aceast plant este pretenioas la cldur. Are un consum ridicat de ap (un coeficient de transpiraie cuprins intre 290-705, ceea ce demonstreaz importana pe care o prezint umiditatea ridicat a solului inc de la inceputul primei pri a perioade de vegetaie. In ceea ce privete lumina, planta are cerine ridicate i sensibilitate evident se manifest in perioada de la iniierea primordiilor inflorescenei, pan la formarea tetradelor polenului, precum i dup formarea inflorescenei. Floarea- soarelui necesit soluri bogate in substane nutritive, mijlocii, lutoase, luto-nisipoase, profunde, cu o capacitate mare de reinere a apei. Se preteaz cel mai bine cernoziomurile, solurile brune i brun rocate, precum i solurile aluviale. Plantele se dezvolt normal la un pH cuprins intre 6,4-7,2.Nu sunt portivite solurile nisipoase sau solurile compacte, grele, reci. Semnatul in Campia Roman trebuie s inceap la sfaritul lunii martie, inceputul lunii aprilie i s se termine pan la 15-20 aprilie. Mod de cultivare: Semanat primavara direct in camp, 4-5 kg/ha, adancime de semanat: 4-5 cm; distanta intre randuri: 70 cm, distanta intre plante / rand: 30 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Flori, recoltate manual in iulie - Seminte, recoltate mecanizat cu combina, august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HELIANTHUS TUBEROSUS L. Denumire popular: Napi porceti Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Topinambur, Baraboi, Baraboi nflorii, Baraboi porceti, Brojb, Brojbe, Brozb, Bulib, Cartoafe de iarn,

Cartofel, Cartofi dulci, Cartofi porceti, Ciocaribe, Ciocarepi, Crumpi porceti, Damovei, Floarea baraboiului, Floare soare de grdin, flori galbene, Glbinele, Gherghine galbene, Gulii, Guraline, Mr de pmnt, Mere de iarn, Morcov, Morcovi porceti, Napi de pmnt, Napi, Napi turceti, Napti, Nati, Napul porcului, Pere iernatice, Picioarc, Picioare, Picioc, Picioc iernatic, Picioci, Picioci curate, Picioci de pmnt, Piciocile lui Dumnezeu, Piciogne, Picionc, Picionci, Piciorc, Picioance, Pirole, Putoac, Sfecl Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcina fibroas, rizom cu tuberculi in sol; tulpina erect de 1-3 m inlime, aspru proas, ramificat in partea superioar; frunzele alterne sau mai rar opuse, alungit ovate sau ovat lanceolate, atenuate in peiol nu prea lung, dinate, aspre pe faa superioar, cu peri dei, scuri i rigizi, mai puin aspre pe faa inferioar; antodii solitare de 4-8 cm la inflorire, florile ligulate galbene; hipsofilele involucrale imbricate, ovat lanceolate, cu margini aspru ciliate; inflorirea septembrie-noiembrie; fruct achen cu 1-4 ariste ciliate. Ecologie i rspandire Frecvent cultivat, furajer. Organe utilizate Se utilizeaz tuberculii care au un coninut ridicat de inulin. Compoziia chimic Analiza tuberculilor a evideniat prezena urmtorilor componeni: 79 80 % ap, 16 % glucide totale, 2,0 2,4 % proteine, 0,1 0,4 % lipide, 7,6 % fibre alimentare i vitamine: 4 mg/ 100 g acid ascorbic, 1,3 mg/ 100 g nicotinamid, 0,20 mg/ 100 g tiamin, 0,06 mg/ 100g riboflavin i 0,20 mg/ 100 g tocoferoli.

Coninutul in substane minerale variaz intre 1,0 i 1,7 %, dintre care: 457 478 mg/ 100 g potasiu, 3 5 mg/ 100 g sodiu, 78 88 mg/ 100 g fosfor, 10 - 88 mg/ 100 g calciu, 20 mg/ 100 g magneziu, 22 mg/ 100 g sulf, 0,6 mg/ 100 g fier, 0,12 mg/ 100 g cupru i 0,1 mg/ 100 g zinc. Inulina este principalul glucid, care reprezint mai mult de 50 % din totalul glucidelor de rezerv. Aceasta este alctuit dintr-un lan scurt de molecule de hexoze (20) dintre care glucoza reprezint 20 % iar ?-fructoza 80 %. Alturi de inulin a fost identificat prezena zaharozei, pseudo-inulinei, inuleninei, helianteninei i a sinantrinei. Aciune terapeutic Tuberculii de topinambur au o aciune afrodisiac, colagog, diuretic, spermatogenetic, stomahic i tonic. Importana Melifera Utilizare Sunt utilizai ca un remediu pentru alimentaia diabeticilor i pentru tratarea reumatismului. In alimentaie se folosesc tuberculii, care sunt comestibili i sunt bogai in amidon. Aportul energetic este moderat: 130 kJ/ 100 g parte edibil. Medicin uman, popular folosete tuberculii rai i pisai contra durerilor de gat i a galcilor. In zootehnie, tuberculii sunt intrebuinai ca hran pentru porci. Cultivare Planta manifest pretenii reduse fa de sol, rezultate bune se obin pe solurile nisipoargiloase de lunc, afanate, revene, bogate in humus i calciu, cu un pH de 6-7,5. Nu suport solurile grele, prea umede i reci. Topinamburul este rezistent la temperaturi sczute de pan la -30, -40oC i de aceea poate ierna in sol. Plantele tinere i mature suport ingheuri de -5, -6oC. Datorit sistemului radicular profund suport temperaturile ridicate din timpul verii i rezist la secet. Se seamn primvara in rsadni rece. La momentul potrivit se repic in vase individuale i plantele se cesc in ser pentru prima lor iarn.

Plantarea afar in poziia definitiv se efectueaz la sfaritul primverii sau inceputul verii. Divizarea tufelor se efectueaz primvara sau toamna. Tuberculii se recolteaz toamna tarziu sau iarna i se replanteaz imediat sau se depoziteaz intrun loc rcoros, urmand a se planta primvara devreme. Butai bazali din tupin cu lungimea de 10-15 cm i cu tulpun subteran se pot planta primvara in vase individuale i se in intr-un loc uor umbrit, in rsadni rece sau ser pan la o bun inrdcinare. Plantarea afar se efectueaz in cursul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HELICHRYSUM ARENARIUM (L.) Moench Denumire popular: Siminoc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Budiene, Ciriar, Floarea patului, Flori de paie, Iarb flocoas, Imortele, Mrgic, Ochiori, Semenic, Siminic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcin lemnoas; tulpina de 10-30 cm, neramificat, suriu tomentoas, foliat; frunzele liniare pan la oblong-lanceolate, treptat ingustate la baz; antodii globuloase de 4-5 mm diametru, galben-oranj; foliolele involucrale, imbricate, laxe, galbene ca lmaia; florile galbene, cele marginale lipsesc; inflorirea iulieseptembrie; fruct achen lung de 1mm. Ecologie i rspandire Specie xerofit-xeromezofit, sporadic in zona de step-zona pdurilor de stejar, locuri uscate, nisipoase. Organe utilizate

Se utilizeaz in scop medicinal, prile aeriene inflorite ale acestei specii, care conin substane flavonoide. Compoziia chimic Florile conin flavonoide: 0,4% isosalipurposid (o calcon rspunztoare de culoarea galben a bracteelor din involucru), naringenol i 5Odiglucozida acestuia, diastereoizomerii la C2 ai naringenol-5O-glucozidei (helicrisina A i B = salipurpozida), kempferol-glucozida, apigenol i apigenol-7-O-glucozida, luteol-7-O-glucozida, cvercetol-3-O-glucozida, 3,5-dihidroxi-6,7,8trimetoxiflavona. Ali constitueni chimici sunt: ulei volatil (0,05%); ftalide; cumarine (scopoletol, umbeliferon, esculetol) in cantiti mici; derivai de piranon de culoare galben (arenol i homoarenol); un complex de substane neidentificate cu activitate antibiotic, denumit arenarin; acizi fenolici liberi (0,03%) i combinai (0,07%), in special acizii cafeic, p-cumaric, siringic i protocatehic; glucuronide ale campesterolului i sitosterolului; taninuri; principii amare de tip lactone sesquiterpenice caracteristice familiei Asteraceae (xantanolide i guaianolide). Uleiurile volatile extrase din aceste organe conin in principal 1,8-cineol (24,3 %) i pinen (11,2 %) alturi de care se afl humulen, cariofilen, limonen, sabinen, linalool, -terpineol, mircen, terpinen, p-cimen. Aciune terapeutic Slab coleretic i antispastic (prin flavonoide), de stimulare a secreiilor gastric i pancreatic (principii amare), antibacterian. Importana Utilizare Dispepsii, colecistite cronice i afeciuni biliare de tip convulsiv. Medicin uman, popular - uz intern - florile se fierbeau in rachiu sau in lapte i se bea pentru glbinare, tratarea gutei, reumatismului, stimularea secreiei gastrice i pancreatice, combaterea viermilor intestinali.

Medicin veterinar folosete pentru uz intern florile, pentru tratarea dischineziei biliare, edemelor, intoxicaiilor. Este important ca plant tinctorial, florile vopsesc fibrele naturale in diferite nuane de galben Este important ca specie melifer i ornamental. Cultivare Planta necesit un sol bine drenat, cu poziie insorit, adpostit. Se seamn in februarie/martie in ser. Germinarea are loc in 2-3 sptmani la 20oC. La momentul potrivit se repic in vase individuale i plantele se cresc in ser, pentru cel puin prima iarn. Plantarea afar are loc la sfaritul primverii sau inceputul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HEMEROCALLIS FULVA (L) L. Denumire popular: Crin roiatec Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Asphodeloideae Caractere morfologice Este o plant peren cu rizom, frunze liniare, sesile, cu flori mari, nemirositoare, cu perigonul gamotepal, portocaliu-roiatic. Fructul este capsul. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Hemerocallis conine in rdcini isoflavone dintre care au fost identificate: hemerocallona. In frunze se gsesc: flavonoli: quercetin, kampferol i izoramnetin. Aciune terapeutic Extractele obinute din flori au efect antispasmotic, sedativ i febrifug iar cele obinute din rdcin au activitate antitumoral. Cultivare

Crinul roiatic reuete pe cele mai multe tipuri de soluri, inclusiv cele uscate, dar prefer solurile umede bogte, cu o poziie insorit, dei tolereaz umbra. De asemenea, crete bine pe solurile argiloase grele. pH-ul preferat este cuprins intre 6-7. Este o specie care rezist la temperaturi joase de pan la -20oC. Necesit unul sau doi ani pentru stabilizare, in cazul mutrii plantei. Crinul roiatic este o plant ornamental, dar i cultivat pentru florile i frunzele sale. Hibridizeaz uor cu ali membri ai genului. Se seamn la mijlocul primverii in ser, iar germinarea este in general rapid i uniform. Se repic in vase individuale, iar plantele se cresc pentru prima iarn in ser. Plantarea afar se efectueaz primvara tarziu. Se poate practica divizarea in cursul primverii sau dup inflorire, la sfaritul verii sau toamna. De altfel, divizarea poate fi realizat cu succes in orice moment al anului. Fragmentele mari pot fi plantate direct in poziia lor permanent, iar cele mai mici se trec in vase i se cresc in rsadni rece pan la momentul unei bune inrdcinri. Plantarea afar se efectueaz primvara. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HERNIARIA GLABRA L. Denumire popular: Fecioric Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Borosdoag, Buegea faptului, Buruian de surptur, Fapt mnl, Fecioar, Iarba datului, Iarb de surptur, Iarba faptului, Iarba fecioarei, Iarba feciorilor, Iarba surpturii, Sinceric Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophyllidae Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Plant anual-peren; crete culcat la pmant formand tufe dese, circulare alctuite din tulpini de pan la 30 cm lungime; frunze opuse, eliptice sau ovate, concrescute; flori actinomorfe, mici, verzi, grupate cate 10 in glomerule protejate de bractee albe, membranoase; inflorete in iulieseptembrie; fruct monoseminal, mai lung decat caliciul, aspru la pipit cu semine negre, lentiforme. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic prin locuri uscate, prundiuri, surpturi, locuri nisipoase din zona pdurilor de stejar pan in etajul fagului. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz partea aerian. Compoziia chimic Prile supraterestre inflorite conin 3% saponozide (heterozide ale acidului quilaic, acidului medicagenic i gipsogenolului cu ramnoz, galactoz i glucoz) i 1-1,3% flavonozide (glicozide ale quercetolului, izoramnetolului i kaempferolului). Ali constitueni sunt cumarinele (umbeliferon, herniarin) i urme de ulei volatil. Glabrozidele A-C sunt heterozide ale acidului medicagenic. Aciune terapeutic Diuretic. Importana Utilizare Nefrite, cistite, litiaz renal, catar cronic vezical. Medicin uman (popular): planta decoct pentru tratarea unor afeciuni ale pielii (eczeme) sau a herniei. Cultivare Planta crete bine in soluri uscate calde i reuete pe soluri foarte srace. Nu suport umiditatea excesiv. Este folositoare pentru acoperirea rocilor. Se seamn primvara in rsadni rece i la momentul potrivit se repic in vase individuale. Plantele se cresc in ser pentru prima iarn. Plantarea afar in poziia definitiv se efectueaz primvara tarziu sau la inceputul verii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HIBISCUS ESCULENTUS

Denumire popular: Bame Sinonime tiinifice: Abelmoschus esculentus (L.)Moench Alte denumiri populare: Bambe, Bambie, Bamie, Bamne, Boambe, Zmoi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anuale cu tulpina inalt pan la 1m; frunze alterne, cordate la baz, palmat 5 lobate, lobii serai pe margine; florile solitare, axilare au caliciul extern format din 8-10 hipsofile libere la baz, liniare; corola este alctuit din 5 petale galben-sulfurii, la baz brunii sau violacee; inflorete in iunie-iulie; fruct capsul alungit, conic, inainte de maturaie crnoas, comestibil. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant alimentar pentru fructe, cu deosebire in S rii; originar din Africa tropical. Organe utilizate Fructele acestei specii sunt apreciat in consumul uman. Compoziia chimic Bamele conin 9,55 % ap i 90,45 % substan uscat. Raportat la substana uscat, bamele conin 25,75 % proteine, 10,07 % lipide i 8,01 % substane minerale. In partea edibil a acestor fructe s-a mai determinat acid fitic 451,28 mg/ 100 g, acid tanic 0,75 % i oxalai 32,41 mg/g. In 100 g fructe s-au determinat 0,14 mg fier, 1,04 mg zinc, 1,23 mg magneziu, 1,28 mg sodiu, 1,59 mg potasiu, 0,09 mg calciu i 2,67 mg fosfor (Akindahunsi i Salawu, 2005). Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Fructele acestei specii se utilizeaz in consum.

Medicin uman (popular): planta folosit in tratarea vtmturii? (hernie) i lingoarei? (febr tifoid). Cultivare Bamele necesit soluri bogate in humus i substane nutritive, uoare, nivelate, permeabile cu expoziie sudic, dand rezultate bune pe soluri de tip aluviuni i cernoziomuri. Nu suport solurile grele, umede, reci. Bamele sunt foarte pretenioase la insuficiena de hran i reacioneaz bine la fertilizarea cu ingrminte organice i chimice. Au pretenii mari fa de intensitatea luminii i fa de umiditatea din sol, care trebuie s fie constant i asigurat in special in perioada infloririi i fructificrii. Se seamn la adancimea de 3-4 cm, cand in sol se realizeaz temperaturi de 14-15oC, folosind 10-12 kg sman la hectar. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HIBISCUS TRIONUM L. Denumire popular: Zmoi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brnc, Buruian ce se nvrtete dup soare, Bamie beicoas, Bomb beicoas, Bomb de cmp, Cavan, Ciulin, Cucurbeic mrunt, Floarea ursului, Lubenicioar, Macul cioarei, Nalb mare, Zmoi beicoas, Zmoi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anuale cu tulpina inalt de 10-80 2m, stelat proas, cu peri rigizi, pateni, adesea de culoare roie-purpurie; frunze alterne, cele bazale aproape rotunde sau slab lobate, cele superioare cu 3-5 segmente, penat-fidate; florile solitare, axilare au caliciul extern format din 12 hipsofile

libere la baz, ingust-liniare; caliciul intern format din 5 sepale pelid-verzi este persistent i devine la fructificare membranos i veziculos, crescand in jurul fructului; corola este alctuit din 5 petale palid-sulfurii-glbui, la baz purpuriu inchis; se ofilete in scurt timp de la deschidere; inflorete in lunile iunie-septembrie; fruct capsul ovoidal, inconjurat de caliciul veziculos, conine semine reniforme, epoase. Ecologie i rspandire Specie euriterm, xeromezofil-mezofil, frecvent din zona stepei zona pdurilor de stejar pe ogoare, prin culturi agricole, pe lang drumuri, prin pepiniere, cu deosebire in locuri mai joase de prin campii i vi. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz florile acestei specii care conin antocianidoli, antocianozide i acid hibiscic. Compoziia chimic Analiza florilor a evideniat prezena urmtoarelor substane: proteine (0,06 %), lipide (0,4 %), vitamine: acid ascorbic 4,2 mg/ 100 g), tiamin (0,03 mg/ 100 g), riboflavin (0,05 mg/ 100 g) i niacin (0,6 mg/ 100 g). Fructele de zmoi conin: 3,9 % proteine, 3,9 % lipide, 15,7 % celuloz, 39 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,29 mg/ 100 g tiamin, 0,49 mg/ 100 g riboflavin i 5,9 mg/ 100 g niacin. Frunzele acestei specii conin: 15,4 % proteine, 3,5 % lipide, i 15,5 % celuloz. Hibiscus syriacus (zmoi de Siria) are florile colorate de cianidin 3-sambubiosid, cianidin 3glucozid i delfinidin glicozizi. Dintre glicozizii flavonolilor a fost identificat prezena gossipinei (gossipetin-8-glucozid), hibiscitrina (hibiscetin-3-glucozid), saponarin (vitexin-7glucozid), vitexin ramnozid. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunzele acestei specii au aciune diuretic, expectorant i stomahic,

extractele din flori au aciune diuretic i stomahic iar cele din scoara de pe rdcini, au efect hemostatic, vermifug i febrifug. Importana Utilizare Medicin uman (popular): planta fiart cu ment i secar, se ddea in tulburri gastrice; se intrebuina i pentru tratarea afeciunilor dermatologice ale scalpului; partea aerian sub form de decoct era folosit pentru splarea furunculilor; plmdit in rachiu, se inea in gur pentru dureri de dini. Cultivare Planta prefer un sol fertil bogat in humus, bine denat i o poziie insorit. Se seamn primvara devreme intr-o ser inclzit, iar germinarea este rapid. Se repic in vase individuale, iar dac planta se cultiv ca anual plantarea in poziia permanent se efectueaz primvara devreme i se asigur pentru inceput o anumit protecie. Dac se dorete creterea plantei ca peren este de peferat s se creasc in ser pentru primul an i s se planteze afar la inceputul verii anului urmtor. Se pot pregti butai din lemn semi-maturat, in iulie-august, in rsadni. Se cresc in ser inclzit peste iarn i plantarea afar are loc primvara dup trecerea pericolului ingheurilor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HIPPOPHAE RHAMNOIDES L. Denumire popular: Ctin alb Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ctin de ru, Ctin cenuie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Eleagnales Familia: Elaeagnaceae Subfamilia:

Caractere morfologice Arbust spinos, foarte rar arbore, de 1-4 (10)m inlime; frunze liniar lanceolate, de 2-6 cm lungime, foarte scurt peiolate, pe ambele fee cu peri solzoi, stelai, cenuii argintii pan la armii rocai; florile apar inaintea frunzelor, sunt foarte mici, glbui; inflorirea: aprilie-mai; fruct globulos pan la ovoid, de 6-8 mm lungime, portocaliu. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, xerofit-mezohigrofit; frecvent in zona de step-etajul fagului, in lungul apelor, pe nisipuri i pietriuri, pe coaste pietroase. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz fructele recoltate in lunile septembrie octombrie. Compoziia chimic Compoziia fructelor variaz in limite destul de mari in funcie de proveniena lor, respectiv in funcie de condiiile pedo-climatice. Acestea sunt considerate ca o surs important de acid ascorbic. Fructele de ctin conin: 81,4 % ap, 10 / 12 % glucide ( fructoz, glucoz, zaharoz, pectine), 1,64 5,95 % acizi organici, 0,13 % tanin, 2,3 19,7 % lipide, 4,5 181,2 mg/ 100 g caroteni, 9,3 1.889 mg/ 100 g acid ascorbic i 2,9 mg/ 100 g vitamina E. Cercetrile efectuate de Brad .a. (2002) au condus la stabilirea urmtoarei compoziii chimice a fructelor de ctin: 10 22 % substan uscat, 8,2 10,5 % substan uscat solubil, 2,33 3,50 % aciditatea titrabil ca acid malic, 0,42 0,53 % glucide reductoare, 7,15 7,43 g lipide/ 100 g substan uscat, 0,58 3,11 % proteine, 0,51 0,69 % substane minerale, 187,72 241,00 mg/ 100 g acid ascorbic, 4,3 6,8 mg/ 100 g ?caroten. Lipidele conin: 34,17 % acid palmitic, 31,46 % acid oleic, 25,68 % acid palmitoleic, 5,44 % acid linoleic, 1,94 % acid linolenic, 0,89 % acid stearic i 0,41 % acid miristic. Schapiro (1989) a constatat c fructele de Hippophae au un coninut de ?-caroten ce

variaz intre 2,64 16,66 mg/ 100 g iar Duke (1992) menioneaz un coninut de 30 40 mg/ 100 g. Numeroasele cercetri efectuate asupra acestor fructe au evideniat c alturi de ?-caroten se mai gsesc ali pigmeni cum sunt: izoramnetin, izoramnetin-3--rutinozid, izoramnetin-7ramnozid-3-glucozid, kampferol, quercetin, aurocrom, caroten, -caroten, -criptoxantina, criptoxantin, eloxantina, flavoxantina, licopina, luteina, xantofil, violaxantina i zeaxantina. Feldheine i Jarmatz (citai de Brad .a., 2002) au determinat prezena urmtoarelor vitamine in 100 g fructe de Hippophae: acid ascorbic 129,2 279,0 mg, tiamin 0,052 mg, riboflavin 0,27 mg, piridoxin 0,11 mg, acid nicotinic 0,35 mg, inozitol 67,0 mg i vitamina F 2,4 5,0 mg. Duke (1992) menioneaz prezena in fructe a urmtoarelor substane: arabinoz, galactoz, glucoz, 5-hidroxitriptamin, paeonin, fisalien, querbrachitol, In scoara de pe tulpina acestei plante a fost determinat prezena 5-hidroxitriptaminei (serotonin) in concentraie de 300 400 mg/ 100 g. Alturi de aceast substan s-a mai determinat prezena harmalolului, hippofainei, acidului tanic i a acizilor grai (acid stearic, acid palmitic, acid oleic). Aciune terapeutic Antiscorbutic, antiinflamatoare (prin triterpene), antioxidant (prin vitaminele C, E, P) i cicatrizant, antiulceroas (prin ulei gras, carotenoide). Importana Medicinala, melifera, tananta Utilizare Scorbut i alte avitaminoze, gastrite i ulcere gastro-duodenale, arsuri, degerturi, unele dermatoze i micoze, afeciuni oculare (arsuri corneoconjunctivale prin ageni fizici i chimici, grefe de cornee, chirurgia plastic i reparatorie a pleoapelor i fundului de sac conjunctival, stafilococii ale feei cu complicaii oculare), afeciuni ginecologice.

Industrie - din fructele (singure sau in amestec) se obine suc, sirop, nectar, gem, jeleu, marmelad, peltea, dulcea etc.; Medicin, uman, popular - uz intern: fructele au proprieti tonifiante, astringente, antiscorbutice, bactericide, i sunt recomandate in tratarea avitaminozelor, diareei, reumatismului, boli de ficat etc., uz extern - tratarea arsurilor i degerturilor; Medicin veterinar - tratarea tulburrilor de nutriie i de metabolism; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, manual (adunarea ciorchinilor cu foarfeca sau baterea tufelor), in perioda august noiembrie (pana la primul inghet) Valorificare HIPPOPHAE FRUCTUS FRUCTE DE CTIN 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HORDEUM VULGARE L. Denumire popular: Orz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iecimie, Orz de primvar, Orz de toamn, Orz tuns, Orz epos, Orzoaic de primvar, Urz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rdcina fasciculat; tulpina de 30-150 cm; frunzele au ligul bine dezvoltat iar urechiuele sunt lungi, astfel incat se incrucieaz in jurul tulpinii, ancorand foarte bine frunza; inflorescena este un spic compus, tetramuchiat; florile sunt protejate de dou palee, iar cea inferioar este prevzut cu o arist lung i aspr; inflorirea iunie-iulie; fructul cariops imbrcat in palei.

Ecologie i rspandire Cultivat, alimentar, furajer i industrial. Organe utilizate Compoziia chimic Cariopsele acestei specii conin: 10,5 % proteine, 71,8 % glucide i 2,1 % lipide, 2,5 % fibre i 13,7 % ap. Coninutul in aminoacizi, exprimat in mg/ 100 g cariopse, este urmtorul: 4143 mg izoleucin, 774 mg leucin, 382 mg lizin, 160 mg metionin, 221 mg cistin, 491 mg fenilalanin, 304 mg tirozin, 360 mg treonin153 mg triptofan, 529 mg valin, 373 mg arginin, 221 mg histidin, 470 mg alanin, 592 mg acid aspartic, 2579 mg acid glutamic, 391 mg glicin, 1271 mg prolin i 601 mg serin. Cariopsele de orz conin urmtoarele vitamine: 5,2 mg/ 100 g niacin, 0,31 mg/ 100 g tiamin, 0,10 mg/ 100 g riboflavin, 0,56 mg/ 100 g piridoxin, 0,68 mg/ 100 g acid pantotenic i 0,05 mg/ 100 g acid folic. Coninutul in substane minerale al cariopselor este de 1,9 % din care 50 mg/ 100 g calciu, 378 mg/ 100 g fosfor, 6,0 mg/ 100 g fier, 562 mg/ 100 g potasiu, 4,0 mg/ 100 g sodiu, 91 mg/ 100 g magneziu, 1,7 mg/ 100 g mangan, 2,3 mg/ 100 g zinc, 0,25 mg/ 100 g cupru i 0,02 mg/ 100 g cobalt. Cariopsele germinate i partea supraterestr recoltat inainte de inflorire conin: 40-50 % poliholozide (97 % amidon, 3 % oze simple), 10 % proteine, 2 % lipide, aminoacizi, amine (tiramin, hordenin, gramin), sruri minerale (K, Si, Mg, Ca, Fe, P), vitamine (E, acid nicotinic, acid pantotenic, acid folic, vitaminele B2 i B6), enzime (SOD), fibre. Proteinele sunt reprezentate de 35-40 % prolamine, 35-40 % gluteline, 10-20 % globuline, 3-4 % albumine. Glutenul lipsete sau se afl in cantitate foarte mic, motiv pentru care are aplicaii reduse in industria de panificaie. Aciune terapeutic Antiinflamatoare. Importana Alimentara, medicinala Utilizare

Afeciuni pulmonare (bronite cronice, tuberculoz), digestive (ulcer, atonie gastric i intestinal, insuficien hepatic, dischinezie biliar, enterite, diaree, dizenterie), urinare (nefrite, cistite) cariopsele germinate. Din herb, prin presare, se obine sucul, mult folosit in fitoterapie pentru aport de vitamine, enzime, sruri minerale. Cariopsele decojite se folosesc in alimentaie sub denumirea de arpaca, iar cariopsele intregi intr in compoziia multor preparate dietetice (pentru aport de fibre se utilizeaz mai mult specia Hordeum distichon orzul slbatic). In industrie, boabele de orz sunt folosite ca materie prim in industria alcoolului, berii, dextrinelor i glucozei. In medicina, uman, popular boabele decorticate fierte sunt folosite pentru tratarea enterocolitelor, dizenteriei, diareei; decoctul din boabe trateaz bolile de rinichi i vezic, calmeaz tusea; boabele incolite sunt folosite pentru tratarea tuberculozei, diabetului, cancerului, hepatitei, epilepsie, nevralgii, insomnie, artrite, flebite, hemoroizi, acnee, eczeme, sterilitate i ulcer varicos. Pentru uz extern se folosesc cataplasmele cu fin pentru calmarea durerilor reumatice, tratarea acneei, pistruilor, ulcerelor varicoase, pentru vindecarea furunculelor. In medicin veterinar se folosete pentru tratarea enteritei hemoragice, gastroenteritei i indigestiei. In zootehnie, boabele se utilizeaz in hrana animalelor, in special a porcilor i cabalinelor; paiele sunt de asemenea folosite in furajarea animalelor singure sau in amestec cu alte plante(mazre). Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze inaninte de aparitia spicelor, manual - Seminte, mecanizat, in iulie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HUMULUS LUPULUS L Denumire popular: Hamei

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Hemei, Amei, Cumlu, Curpn, Hamei slbatic, Hmei, Himei, Homei, Miug, Mlug, Mmiug, Mmlung, Mei, Meiug, Muiug, Mulug, Peste de pdure, Tofolean, Vn de hamei, Vi de hamei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Urticales Familia: Cannabaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu tulpina volubil, inalt pan la 3-5 m, acoperit cu peri uncinai; funzele opuse, palmat fidate, cu 3-5 lobi; florile unisexuate, repartizate dioic: cele mascule, dispuse in inflorescene aezate in axila frunzelor, au perigonul alctuit din 5 tepale verzi, iar androceul din 5 stamine; florile femele sunt grupate la baza unor bractee plane, in inflorescene asemntoare conurilor i au inveliul floral rudimentar; inflorirea are loc in VII VIII; fructele de tip achen, protejate de perigonul membranos al florilor, sunt grupate cate 1-2 la baza bracteelor ce alctuiesc conul?. Pe bractee i perigonul membranos se gsesc glande secretoare de culoare galben-aurie din care provine substana pulverulent amar i aromatic numit lupulin. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit, euterm, sporadic in zvoaie, lunci, de-a lungul cursurilor de ap, tufriuri, cranguri, pe marginea pdurilor, de la campie zona pdurilor de stejar, pan in regiunea dealurilor (1000 m altitudine) etajul fagului. Organe utilizate Se utilizeaz conurile femele care prezint numeroi peri glandulari care secret o oleorezin. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in inflorescene sunt: terpene (mircen, humulen, canaben), principii amare de tipul floroglucinei (humulon,

izohumulon, lupulon), esteri (valerianat de bornil, esteri ai mircenolului i ai humulonei), taninuri condensate (2 4 %), amine (dimetilamin, dietilamin, etilamin, etilmetilamin, izopentilamin, metilamin), amide (asparagin, glutamin), piperidin, cetone, acizi. In florile de hamei a fost identificat prezena pigmenilor flavonoizi: rutin, quercitrin, astragalin, xantohumol, izoxantohumol, leucocianidin, leucodelfinidin i cartamon. Coninutul in ulei volatil al florilor variaz intre 0,3 i 1,2 %, valoarea maxim fiind determinat la citeva zile de la realizarea maturitii lor. Liangfeng .a. (1993) au analizat uleiurile volatile extrase din florile de hamei, in care au identificat 31 componeni. Cea mai mare pondere sa determinat in cazul urmtorilor componeni: humulen (30,78 %), -cariofillen (13,14 %), mircen (8,39 %), metil 4-decanoat (5,32 %), geranil isobutirat (3,53 %), metil 9-decanoat (2,79 %), metil decanoat (2,51 %), -cadien (2,30 %) i 2metilbutil 2-metilpropionat (1,35 %). Concentraie mai mic de 1,0 % s-a determinat la urmtorii componeni: 2-undecanon, metil octanoat, metil 8metilnonanoat, metil undecanoat, metil nonanoat, copaen, metil 6-metiloctanoat, nonanal, geraniol, metil 7-metiloctanoat, metil 3-nonenoat, limonen, metil heptanoat, 2-dodecanon, hexil isobutirat, linalool, 3-metilbutil isobutirat, 2-metilbutil pentanoat, 2-metilbutil propanoat, -ocimen i -pinen. Rezina, dizolvat in ulei volatil, conine 15-30% derivai prenil-acil floroglucinolici: humulona (acid -lupulinic) i lupulona (acid lupulinic), compui rspunztori de gustul amar caracteristic hameiului. Prin conservare sau in timpul prelucrrii aceti derivai se izomerizeaz cu uurin transformandu-se in izohumulon, cohumulon, adhumulon, colupulon etc. In fructele de hamei au fost identificate urmtoarele substane: glucide, lipide (2,9 %),

proteine (11 24 %), tanin (2 4 %), rezine, sesquiterpene (ledol, globulol, alloaromadendren), hormoni estrogeni (estron- C18H22O2), flobafene. Au mai fost identificai urmtorii componeni: Derivai ai floroglucinei: humulon, posthumulon, izoprehumulon, humulenol, humulinol, humulinon, prehumulon, izocohumulen, 4deoxihumulon, deoxicohumulon, cohumulon, colupulon, adlupulon, luparenol, luparol, luparon, lupulin, lupulon, prelupulon, care confer gustul amar caracteristic. Dintre aceti componeni, ponderea o deine humulona i colupulona. Aminoacizi: -alanin, -alanin, acid asparagic, histidin, leucin, lizin, prolin, serin, treonin, triptofan, tirozin. Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, rutin, tiamin. Pigmeni: -caroten, kampferol, kampferol-3rutinozid, kampferol-3-ramnozid, mircen, mircetin, quercetin-3-glucozid, quercetin-3ramnoglucozid, quercetin-3-ramnozid, aromadendrin, astragalin. Acizi: acid cerotic, acid clorogenic, acid ferulic, acid -aminobutiric, acid p-cumaric. In uleiul volatil extras din fructe s-au identificat urmtorii componeni: -cadien, cdinol, -cariofilen, -cadien, -coracalen, -cubeben, eudesmol, -guaien, -humulen, -muurolen, pinen, -selinen, -terpineol, -ylangen, cariofilen, -cubeben, -eudesmol, -pinen, selinen, biciclogermacren, -cadien, -cadinol, guaien, -selinen, -cadien, -calocoren, elemen, -eudesmol, -ionon, -muurolen, geraniol, germacren D, linalol, limonen, nerol, nerolidol. Aciune terapeutic Sedativ, hipnotic, bactericid, antispastic, tonic-amar i anafrodisiac, efecte estrogenice. Importana Medicinala, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Stri neurotonice la aduli i copii (anxietate, nevroze), tulburri minore ale somnului, gastralgii de origine nervoas.

Alte utilizri: la prepararea berii creia ii confer o arom caracteristic, un gust amrui i o aciune diuretic, bactericid i anafrodisiac. Medicin uman (popular): frunze, flori cataplasme impotriva durerilor; in inutul Nsudului se folosea pentru tratarea tuberculozei; tulpini decoct cu care se splau pe cap. Medicina veterinar (popular): - in tratamentul glbezei la oi Alimentaie: varfurile tinere se consumau primvara, fierte Toxicitate Contraindicaii Sarcin, depresie, cancer de san. Precauii i reacii adverse Ameeli, modificri cognitive, hemoliz intravascular, reacii anafilactice. Forme farmaceutice Interaciuni medicamentoase: Deprimante ale SNC, antipsihotice, barbiturice, estrogeni. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Conurile, manual, cand bracteele sunt verzi si alipite (august-septembrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HYOSCYAMUS NIGER L. Denumire popular: Mselari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Nebunarita Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant bisanual, glandulos viloas, cu miros greu, ameitor, neplcut, care dispare aproape complet prin uscare. Rdcin pivotant, ingroat napiform in partea superioar. Tulpina inalt de 20-100 cm, verde, de obicei ramificat, obtuz muchiat. Frunze mari, pe fa verzi inchis, pe dos

splcit verzui cenuii, dens i lung proase, mai ales pe nervuri, cele bazale lung peiolate, alungit ovate sau eliptice, sinuat penat dinate sau fidate, cele tulpinale sesile, subamplexicaule, alungit ovate sau triunghiular lanceolate, sinuat lobate sau fidate, acute sau acuminate. Flori sesile, ingrmdite in varful tulpinii principale i ale ramurilor, care dup inflorire se alungesc mult. Corola lat infundibuliform, murdar glbuie, la gat violet, cu tub scurt i limb inegal 5-lobat, uor bilateral simetric, cu vinioare violaceu roietice, reticulate, la interior glabr, la exterior proas. Fruct capsul cu baza dilatat, cu dehiscen transversal (pixid), polisperm, cu semine reniforme sau rotunde, comprimate, brune-cenuii . Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Pe terenuri ruderale, in jurul gospodriilor rurale, dramrturi, margini de drum, uneori buruian segetal; frecvent din zona stepei pan in etajul bradului; specie xeromezofit-mezofit, toxic. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz frunzele bazale (Hyoscyami folium), pe care se gsesc numeroi peri glandulari. Compoziia chimic Frunzele conin 18 23 % substane minerale (Bodea, 1982). Dintre compuii organici a fost determinat prezena acidului ascorbic (0,5 mg/ 100 g), sterolilor (stigmasterol, sitosterol), flavonozide (rutozid), taninuri (6,1 %), glicozide (hioscipicrin), auxin, dihidroxicumarin (scpoletin) i acizi fenolici (acid clorogenic, neoclorogenic, cafeic). Din frunze se extrag compuii activi, reprezentai de alcaloizii tropanici care au concentraia de 0,04 0,17 % in plant i 0,3 % in semine. Principalii alcaloizi identificai in esuturile acestei plante sunt: hiosciamina i izomerul su optic atropina, precum i scopolamin care reprezint

25 40 % din totalul alcaloizilor. In cantiti mici se mai gsesc: apopatropin, tropin, scopin, scopolin, aposcopolamin, i beladonin, Noxidul hiosciaminei, N-oxidul scopolaminei i schimianina. Aminoacizii identificai in organele aeriene sunt: acidul aspartic, acidul glutamic, acidul aminobutiric, arginina, alanina, fenilalanina, glicina, izoleucina, leucina, lizina, prolina, ornitina, tirozina i serina. Rdcinile au un coninut de alcaloizi mai mare decit frunzele, in timp ce seminele au un coninut similar. Aciune terapeutic Parasimpatolitic; uor hipnotic i depresiv SNC (datorit scopolaminei). Importana Medicinala, toxica, foarte toxica Utilizare Nevralgii. Toxicitate La inceput se produce somnolen, apoi, la doze mai mari excitare (halucinaii, delir) urmat de oboseal i somn. Poate interveni moartea prin asfixiere. Contraindicaii Tahiaritmii, adenom de prostat, glaucom cu unghi inchis, edem pulmonar acut, stenoz mecanic in zona gastro-intestinal. Precauii i reacii adverse Inroirea pielii, uscciunea gurii, tahiaritmii, midriaz, tulburri de miciune, constipaie. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Tinctur, extract uscat, Oleum Hyoscyami (macerat de frunze in ulei), igri antiastmatice. Interaciuni medicamentoase: Antidepresive triciclice, amantadin, antihistaminice, fenotiazine, procainamid, chinidin. Conservare Cultivare Planta prefer solul uscat, cu un pH alcalin i o poziie insorit. Are cerine ridicate fa de umiditate. Formele bienale sunt mai puin rezistente la

iernare, de aceea se recomand cultivarea lor in regiunile cu ierni mai aspre. In ara noastr se recomand cultivarea in Campia de Vest i Campia Brganului. Deoarece este o plant toxic, se iau msuri de protecie pentru toate lucrrile care se efectueaz. Se seamn primvara in rsadni rece i se transplanteaz cat se repede posibil, inainte ca rdcina s fie prea lung. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze sau herba (si separarea frunzelor dupa uscare), la inceputul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HYPERICUM PERFORATUM L. Denumire popular: Pojarni Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Suntoare, Asuntoare, Buruian de foc ghiu, Buruian de nduf, Buruian de pe rzor, Floare de foc viu, Floare de nduf, Floare galbin, Floarea lui Ion, Harnic, Hamei de pmnt, Iarba lui Sf Ion, Iarba crucii, Iarba spaimei, Iarba sngelui, Iarb suntoare, Iarba spurcii, Jale de munte, Lemnie, nchegtoare, Osul iepurelui, Pojar, Sanitoare, Sburtoare, Sunaic, Sovrf galben, erlai, ovrvari Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Theales Familia: Hypericaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant peren cu rizom scurt; tulpina dreapt lignificat in partea inferioar, inalt de 30-60 cm; frunzele sunt sesile, ovate, pan la eliptice sau liniar ovate, cu multe puncte transparente; florile sunt galbene; inflorirea: iunieseptembrie; fruct - capsul oval. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, oligotrof; frecvent in zona de step-etajul fagului, pajiti, tufriuri; Detalii... Organe utilizate

Organele acestei plante utilizate in scop medicinal sunt frunzele i inflorescenele recoltate in lunile iunie septembrie, uscate la umbr. Acestea conin minim 0,08 % hipericin. Compoziia chimic Coninutul de ap din organele aeriene ale acestei plante variaz in funmcie de organ: 59,80 % in tulpini, 69,00 % in frunze i 77,61 % in flori. Coninutul florilor in elemente minerale variaz astfel: 564,4 mg/ 100 g potasiu, 289,28 mg/100 g calciu, 39,26 mg/ 100 g magneziu, 6,32 mg/ 100 g sodiu2,27 mg/ 100 g zinc i 1,35 mg/ 100 g fier. Frunzele conin o cantitate mai mare de calciu, magneziu, mangan i zinc, in timp ce florile conin mai mult potasiu i sodiu (Sarca, 2005). Prile aeriene inflorite (herba) conin 0,1-0,5 % naftodiantrone (hipericina, pseudohipericina, protohipericina, protopseudohipericina i ciclopseudohipericina) localizate in punctele negre de pe petale, diantrone (hipericodehidrodiantranolul) i antranoli (emodol antranolul). Din punct de vedere biogenetic naftodiantronele provin din emodol antron. Hipericina este componentul activ principal i are culoare roie-violet, este solubil in solveni organici i grsimi. La protohipericin i protopseudohipericin ciclurile C-C' nu sunt legate. Ali constitueni: alcani, alcanoli, triterpene i steroli; 4-5 % flavonozide (rutozid, hiperozid, izocvercitrozid, biflavonoide); 10-20 % epicatechol; proantocianidoli (derivai ai catecholului i epicatecholului sub form de di-, tri-, tetra- i polimeri); acid cinamic, acid cafeic i clorogenic; carotenoide; vitamina C; derivai prenilfloroglucinolici (hiperforin i adhiperforin); xantone (kielcorina = 1,3,6,7-tetrametoxixantona, izolat iniial din rdcini); cholin; rezine; 4-5 % substane minerale Culoarea roie a uleiului i fluorescena sunt date de flavone, xantone i naftodiantrone. Florile conin pigmeni flavonoizi: rutin, quercetin, quercitrin, izoquercitrin,

quercetin-3-glucuronid, quercetin-3-galactozid (hiperin), precum i caroteni: lutein, luteoxantin i violaxantin. Uleiurile volatile sunt sintetizate de buzunarele secretoare care au un canal secretor inconjurat de un strat de celule epiteliale. Buzunarele secretoare sunt situate in mezofilul foliar i de multe ori avand contact cu ambele epiderme. Uleiul volatil (0,06 0,3 %) extras din plantele de suntoare a coninut 33 componeni. Cel mai mare coninut s-a determinat in cazul urmtoarelor substane: 2-metiloctan (18,01 %), nonan (6,28 %), beta-cariofilen (5,75 %), alfa-pinen (4,70 %), beta-eudesmol (4,37 %), 3-metil nonan (3,07 %), tau-cadinen (2,41 %) i cariofilen oxid (2,28 %). Urmtorii componeni au avut un coninut mai mic de 2,00 % din totalul componenilor: terpinen4-ol (1,86 %), alfa-cadinol (1,86), tetradecanol (1,78 %), beta-farnesen (1,77 %), fitol (1,76 %), alfa-eudesmol (1,74 %), 3-metil decan (1,65 %), dodecanol (1,62 ), azulen (1,45 %), leden (1,31 %), ledol oxid (0,84), trans-nerolidol (0,70 %), alfa-humulen (0,58 %), alfa-copaen (0,56 %), heneicozan (0,44 %), nonanal (0,34 %), spatulenol (0,33 %), hexadecanol (0,20 %), 2-metil dodeca (0,09 %), dibutilftalat (0,07 %), camfen (0,06 %), undecan (0,06 %), metil heptenon (0,05 %) i ocimen (0,03 %) Sarca, 2005). Loloiu i Rdulescu (1998) au constatat c distilatul extras din tulpinile de suntoare au avut un coninut mai mare de beta-cariofilen i betacariofilen oxid iar extractul supercritic cu CO2, a coninut o concentraie mai mare de cis- i trans-anetol. Cercetrile efectuate de Osinaska i Weglarz (2002) cu trei specii de Hipericum provenite din Polonia au relevat c cea mai mare cantitate de uleiuri volatile se gsete in faza de inflorire complet, in anul al doilea de cultur. Detalii... Aciune terapeutic Coleretic i colagog (prin acizii cafeic i clorogenic); cicatrizant (prin flavone, tanin i carotenoide); antimicrobian fa de stafilococul auriu

(prin hiperforin i ulei volatil), antipruriginoas (prin ulei volatil), capilaroprotectoare i diuretic (prin flavone), antiinflamatoare, antidepresiv, euforetic (prin inhibarea monoaminoxidazei, demonstrat experimental in vitro pe MAO de tip A i/sau a COMT, enzime implicate in catabolismul aminelor biogene). Aciunea antidepresiv este atribuit hipericinei de unii autori, sau flavonoidelor i xantonelor, de alii. Cercetri recente au demonstrat proprietile antivirale ale hipericinei in vitro i in vivo, pe oareci, asupra unor retrovirusuri, pe HIV-1, Influenza, Herpes simplex I i II. Dup unii cercettori hipericina i pseudohipericina opresc dezvoltarea retrovirusurilor prin inhibarea protein-chinazei C (mediator de fosforilare care se dezvolt in celulele infectate), dup alii, aciunea acestor compui este dependent de lipidele dezvoltate in urma infeciei virale. Aciunile antiinflamatoare i cicatrizant sunt rezultatul proprietilor antioxidante i antimicrobiene ale hiperforinei i analogilor ei din fraciunea lipofil. Hipericina inactiveaz citomegalovirusul murinic, virusurile Sindbis i HIV-1, indeosebi dup expunerea la UV, fie direct asupra celuleor infectate, fie asupra compuilor membranari. Extractele de Hypericum modeleaz producia de mediatori ai inflamaiei (citochinine i ali stimulatori) i induc o masiv supresie a eliberrii de interleukin-6 permiand astfel mrirea secreiei de cortizon. Importana Medicinala Utilizare In ulcere (gastric, duodenal sau de gamb), arsuri i alte rni externe; bronite i inflamaii ale tractului uro-genital; colite i colecistite; stri depresive. Industrie - planta este utilizat in unele ri nordice la aromatizarea berii; Medicin uman, popular - uz intern - florile au proprieti astringente, antiinflamatoare,

hipotensive, antidiareice, antispastice i antiseptice, etc.; uz extern - tratarea gingivitei, rnilor, abceselor dentare, arsurilor, nevralgiilor, durerilor reumatice, bronitelor; Medicin veterinar - uz intern - tratarea indigestiilor, hematuriei i enterocolitelor, uz extern - tratarea plgilor; Cosmetic - pentru intreinerea tenului sensibil i uscat i atenuarea ridurilor. Toxicitate Utilizarea indelungat poate cauza fenomene toxice cunoscute sub denumirea de hipericism care constau in: tulburri psihomotorii, eriteme edematoase care pot fi urmate de hemoliz i manifestri epileptiforme. Contraindicaii Fotosensibilitate sau hipersensibilitate la suntoare. Precauii i reacii adverse Efecte fotosensibilizatoare, mai ales fa de animalele cu pr alb (proprieti imprimate de hipericin i de derivaii si), care constau in ulceraii ale pielii, hemoliz, epilepsie i, in cazuri grave, moartea animalelor prin hiperemia creierului i a splinei. Ele sunt cauzate de oxigenul singlet, generat de mitocondrii i inhibrii succinoxidazei sub influena hipericinei, etape importante in metabolismul celular. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 2-10 %, tinctur, extract sau macerat in ulei, la cald (Oleum Hyperici coctum). Interaciuni medicamentoase: Acitretin, acid aminolevulinic, amiodaron, anestezice, anticoagulante, antidiabetice, barbiturice, benzodiazepine, beta-blocani, buspiron, cafein, carbamazepin, blocani ai canalelor de calciu, clorzoxazon, clozapin, contraceptive orale, ciclofosfamid, ciclosporin, debrisoquin, digoxin, etopozid, fenfluramin, Ginkgo biloba, fier, loperamid, metadon, antidepresive triciclice, fenitoin, rezerpin, teofilin, tamoxifen, alimente care

conin tiramin. Conservare Cultivare Suntoarea crete uor pe orice tip de sol, cu umiditate sufiecient, bine drenat, cu expoziie insorit sau semiumbr. Inflorete mai bine in cazul poziiilor insorite. Rezist la temperaturi sczute i secet, de asemenea suport temperaturile ridicate. Este o specie peren cu o mare plasticitate ecologic, iar in ara noastr ca zone de cultur trebuie luate in considerare in primul rand centrul Transilvaniei, nordul i estul Moldovei. Se seamnn in ser, mediat ce seminele s-au maturat, toamna sau primvara. In mod obinuit germinarea are loc in 1-3 luni la temperatura de 10oC. Se repic in vase individuale, iar plantarea la locul definitiv se efectueaz in cursul verii. Divizarea tufelor se aplic primvara sau toamna. Exemplarele mari se pot planta direct la locul definitiv,iar fragmentele mai mici se cresc in rsadnie reci pan la momentul inrdcinrii, urmand a se planta in primvar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, pana in momentul fructificarii, manual sau cu cositoarea, iunie-iulie Valorificare HYPERICI HERBA IARB DE SUNTOARE 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: HYSSOPUS OFFICINALIS L. Denumire popular: isop Sinonime tiinifice: H. angustifolius M. Bieb., H. aristatus Godr. Alte denumiri populare: cimbru cel bun, cimbru de grdin, culecel bun Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Specie peren, subarbust, tulpin erect, inalt de 20-50 cm, ramificat i lignificat la baz. Frunze lanceolate pan la liniar-lanceolate, pieloase, lucioase, glabre. Inflorescen spiciform, unilateral, format din dihazii scurt pedunculate, cu 7-9 flori albastre- violacee, roietic sau alb. Fructe obovoidale, trunchiate, netede. Inflorete VII-IX. Ecologie i rspandire Plant cultivat, heliofil, rezist la secet i geruri. Organe utilizate Pentru obinerea de extracte se utilizeaz organele aeriene nelignificate i inflorescenele ajunse la maturitate, care conin uleiuri volatile cu monoterpene biciclice. Cele mai bogate organe in ulei volatil sunt florile, urmate de frunze i apoi de tulpini. Compoziia chimic Compoziia chimic a varfurilor inflorite (herba) este: 0,07-0,29 % ulei volatil in produsul proaspt i 0,2-1,5 % in cel uscat; flavonozide (diosmina, hesperidozida), chalcone (hisopina), antocianozide in varietile cu flori colorate (3-O-p-cumaroil5-glucozil-delfinidolul); dede (acid rosmarinic); triterpene (acid ursolic i oleanolic), sitosterol, principii amare (marubin). Burzo .a. (nepublicat) au analizat uleiul volatil extras din organele aeriene ale plantelor de Isop. Acesta a coninut urmtoarele substane: -pinen (12,94 %), -felandren (12,62 %), elemol (8,66 %), izopinocamfon (8,26 %), pinocamfon (4,02 %), pseudopinen (3,28 %), germacren D (3,08 %), -cariofilen (2,45 %), tau-cadinol (1,71 %), -burbonen (1,50 %), sabinen (1,48 %), -pinen (1,04 %), spatulenol (1,04 %), alloaromadendren (0,98 %), r-eudesmol (0,93 %), cariofilen oxid (0,90 %), -eudesmol (0,84 %), mirtenol (0,48 %), eugenol (0,44 %), -elemen (1,41 %), cariofilen (0,63 %), -eudesmol (0,58 %), rcadinen (0,53 %), -thujen (0,40 %), viridiflorol (0,35 %), trans--ocimen (0,30 %), -bergamoten (0,28

%), -guaien (0,28 %), cubenol (0,25 %), elixen (0,22 %), camfen (0,17 %), gurjunen (0,15 %), amorfen (0,13 %), nerolidol (0,11 %), -terpinen (0,11 %), -terpinolen (0,10 %) Schultz i Stahl-Biskup (1991) au determinat compoziia uleiurilor volatile extrase din diferite organe ale plantelor de Hyssopus. Analiza uleiului volatil extras din florile de isop a evideniat prezena a 28 componeni in urmtoarele concentraii: 34,30 % pinocamfon, 20,60 % camfor, 10,00 % -pinen, 6,90 % -cariofillen, 5,80 % fellandren, 3,40 % germacren D, 2,70 % mirtenol, 2,00 % mirtenil metil eter, 2,00 % -fellandren, 1,80 % hedicariol, 1,70 % sabinen, 1,10 % (E)--ocimen, 0,90 % isopinocamfon, 0,90 % limonen, 0,90 % metil mirtenat, 0,50 % -pinen, 0,30 % metil cavicol, 0,20 % -humulen, 0,10 % (Z)--ocimen, 0,10 % trans-sabinen hidrat, 0,10 % alcooli sesquiterpenici, 0,01 % -cadiol, 0,01 % camfen, 0,01 % (E)-nerolidol, 0,01 % spatulenol, 0,01 % -terpinen, 0,01 % -terpinen i 0,01 % terpinolen. Frunzele conin: glucide, lipide, proteine, taninuri, -sitosterol, acid ursolic, acid oleanolic, compui flavonici (hesperidin i diosmin) i substane minerale. Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele de isop a permis identificarea a 28 componeni. In cantitate mai mare s-a determinat: pinocamfen (42,70 %), -pinen (12,70 %), camfor (11,80 %), hedicariol (5,80 %), -felandren (3,50 %) i germacren D (2,40 %). Uleiul volatil extras din tulpinile de isop a coninut 20 componeni dintre care cea mai mare cantitate s-a determinat la urmtorii : 32,90 % pinocamfon, 13,20 % hedicariol, 4,20 % cariofillen oxid, 3,10 % -pinen, 3,00 % spatulenol, 2,60 % camfor, 2,60 % germacren D, 2,40 % cariofilen, 2,20 % metil mirtenat i 2,00 % metil cavicol. Uleiul volatil extras din rdcinile de isop a coninut 20 componeni i a prezentat diferene mici fa de cel obinut din tulpini. Dintre substanele

determinate ponderea s-a constatat in cazul urmtoarelor substane: pinocamfon 25,20 %, pinen 7,70 %, -pinen 6,80 %, -cariofilen 4,70 %, metil mirtenat 3,10 %, camfor 2,90 % i cariofilen oxid 2,80 %. Detalii... Aciune terapeutic Stomahic, carminativ i antispastic (prin ulei volatil), anticataral, expectorant sau mucolitic, in funcie de varietate (marubin, constitueni ai uleiului volatil), antiastmatic i hipotensiv (marubina), antiseptic i cicatrizant (ulei volatil, flavonozide, polifenoli), antiviral asupra virusului herpetic (ulei volatil), antilitiazic biliar (pinen, pinocamfen din uleiul volatil), fungicid (ulei volatil). Uleiul volatil prezint aciune: tonic i stimulent, antiinflamatoare, expectorant, mucolitic, antiastmatic, antiinfecioas, lipolitic, cicatrizant. Importana Medicinala, medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Rinite, bronite, guturai, astm bronic, rni superficiale. Uleiul volatil se poate administra in: depresii, astenii, scleroz in plci, rinofaringite, bronite, astm, emfizem, pneumonii, cistite, parazitoze intestinale. Uleiul volatil are efect antiseptic i este utilizat in parfumerie, pentru aromatizarea alimentelor i buturilor. Toxicitate La administrare de 10-30 picturi ulei volatil, timp de cateva zile, pot apare spasme tonicoclonice (neurotoxicitate datorat cetonelor). Forme farmaceutice Infuzie sau inhalaie cu infuzie 2-3 %, ceaiuri (antiastmatic, pectoral, sudorific). Cultivare Isopul poate fi cultivat in toat ara, dar in partea de sud este mai bogat in pricipii acive i ulei eteric. Reueete bine pe terenurile mijlocii, uoare, insorite, calacroase i nu suport terenurile umbrite, reci, grele i cu prea mult umiditate.

Necesit precipitaii medii anuale situate in jur de 500 mm, bine repartizate in cursul perioadei de vegetaie. In perioada infloririi necesit timp uscat. Inmulirea se poate realiza pe cale vegetativ pe baz de butai obinui prin desprirea tufei i prin semine, primvara de vreme. Pentru un hectar se folosesc 4 kg siman in amestec cu mrani sau nisip (o parte sman i 5 pri dintr-unul din aceste materiale). De la isop se recolteaz planta cu frunze i cu inflorescene, fr prile lemnoase ale tulpinii. Recoltarea se face intre orele 10 i 17, pe timp uscat cu secera sau cositoarea simpl, atunci cand plantele au inflorit de jumtate. Uscarea se face in locuri umbroase i bine aerisite (magazii sau poduri), sau artificial la o temperatur de 35oC. Se obine o recolt anual cuprins intre 3500-6000 kg plante proaspete sau 900-1500 kg iarb uscat. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la inceputul infloritului, cu secera sau cositori mecanice Valorificare HYSSOPI HERBA IARBA DE ISOP PULVIS 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: INULA HELENIUM L. Denumire popular: Iarb mare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Oman, Alaut, Brusclan, Holman, Homan, Iarb mare frumoas, Iarb neagr, Lacrimile Elenei, Ochiul boului, Omac, Omag, Smntnic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, viguroas; rdcin groas, tuberizat; tulpin erect, de 60-150 (200) cm

inlime, simpl sau ramificat, proas; frunzele ovateliptice, peste 10 cm lime, cele superioare fiind cordat amplexicaule; antodii de 5-7 cm in timpul infloririi, cu flori ligulate mai lungi decat involucrul i decat florile centrale; hipsofilele involucrale imbricate, cele externe ovate, foliacee iar cele interne mai inguste; inflorirea iunieseptembrie; fructul achen de 5 mm lungime, netede, 4-5 muchiat, cu papus cu peri unii la baz. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit, sporadic in zona pdurilor de stejar-subetajul fagului, tufriuri, pajiti insorite, margini de pdure, cultivat medicinal. Organe utilizate Se utilizeaz rdcina i rizomul acestei plante, care conine substane sesquiterpenice. Compoziia chimic Rdcina i rizomii de Inula conine: 1-3 % ulei volatil, 20 - 45 % inulin, substane pectice, rezine, lactone sesquiterpenice (alantolactona = helenina, izoalantolactona = izohelenina, dihidroizoalantolactona, 1-hidroxialantolactona), cumarine (scopoletol, umbeliferon), ODP-uri. Terpene: -elemen, fridelin, damaradienol, acetat de damaradienil, dammaradienil-acetat i stigmasterol. Steroli: -sitosterol, -sitosterol, stigmasterol. Uleiul volatil conine lactone sesquiterpenice (alantolactona, izoalantolactona, 1-hidroxialantolactona). La temperatur sczut uleiul volatil depune o mas cristalin, incolor, denumit esen de inula? sau camfor de inula?. Aciune terapeutic Antiseptic (bacteriostatic) i fungistatic asemntoare nistatinului (prin lactonele sesquiterpenice) pentru cile respiratorii i intestinul gros (antifermentativ), antihelmintic (alantolactona), spasmolitic, mucolitic, tonic general, colagog-coleretic (ODP-uri), diuretic. Alantolactona i izoalantolactona in concentraie de 10 microg/ml inhib creterea urmtorilor fungi

patogeni pentru om: Microsporum cookei, Tricophyton mentagrophytes, Trichothecium roseum, Epidermophytom sp. Aceste lactone au i proprieti colinergice (sunt hipotensive). Uleiul volatil are aciune: anticataral, mucolitic, antitusiv, coleretic, antibacterian, antifungic, antihelmintic, antispastic. Importana Medicinala Utilizare Bronite catarale mucopurulente, catar bronic, tuse cronic la varstnici, bronit emfizemic, parazitoze intestinale. Uleiul volatil se poate intrebuina in: afeciuni bronho-pulmonare i ORL (laringite, amigdalite, bronite, tuse spastic); afeciuni digestive (enterocolite virale, parazitoze intestinale). - Medicin uman, popular (uz intern) utilizeaz rdcina sub form de decoct in tratarea bronitei, astmului bronic, tusei, gutei, anemiei, dischineziei biliare i pentru uz extern decoctul din rdcin se folosete la tratarea eczemelor, rnilor purulente, ulceraiilor, reumatismului. - Medicin veterinar (uz intern) infuzia din rdcin se folosete pentru tratarea afeciunilor pulmonare, renale, sedativ, uz extern - tratarea eczemelor, rnilor purulente, ulceraiilor. In cosmetic se folosete impotriva cderii prului i pentru stimularea creterii; Toxicitate La doze mari produce vom, diaree, spasme, paralizie (se face lavaj gastric i se administreaz antiemetice trifluopromazin). Contraindicaii Sarcin. Precauii i reacii adverse Dermatite alergice (datorit alantolactonei i izoalantolactonei). Nu se recomand cure prelungite sau repetarea la intervale scurte de timp. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie, uneori din produs asociat cu Farfarae folium, ceai (antibronitic)

Conservare Cultivare Mod de cultivare: Prin rasad produs in pahare si transplantat primavara in camp sau plantarea unor bucati de radacini la 50-60 cm intre randuri si 25 cm intre plante pe rand Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacinile groase, cu cazmaua, in perioada septembrie - noiembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: IPOMOEA TRICOLOR Cav. Denumire popular: Zorele Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Asteridae Subclasa: Ordinul: Convulvulales Familia: Convolvulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, volubil. Tulpina cu asperiti spinescente, urctoare pan la 3-4 m inlime. Frunze cordate, verzi deschis, intregi, acuminate, cu peioli spinesceni. Flori mari, cate 3-5 in cime. Corol in form de palnie, albastru-cobalt. Fruct 4-locular, cu o sman in fiecare loj. Inflorire VIII-X. Ecologie i rspandire Plant ornamental. Organe utilizate In scop medicinal se folosesc seminele acestei specii, care conin alcaloizi. Compoziia chimic In seminele acestei specii au fost identificate glucide, lipide, aminoacizi, fitosteroli, saponine i alcaloizi indolici: ergina (amida acidului lisergic),

izoergin (amida acidului izolisergic), canoclavina, elimoclavina, ergometrina (ergonovina), ergometrinina i peniclavina. Florile acestei specii conin un antocian de culoare albastr: peonoidin 3-soforozid-5-glucozid care are trei glucide substituite cu reziduri de cafeilglucoz. Goto (1984) a identificat in petalele de zorele i un antocian acilat cu acid aromatic: peonoidin 3-soforozid-5-glucozid-tri(cafeilglucozo) ester. Aciune terapeutic Extractele obinute din seminele acestei specii au efecte halucinogene. Pe cale sintetic a fost obinut dietilamida acidului lisergic, cunoscut i sub denumirea de SLD. Importana Toxica Cultivare Mod de cultivare: - Prin rasad din seminte semante in aprilie - Prin butasi si diviziunea radacinii Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: IRIS GERMANICA L. Denumire popular: Stnjenel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Iridaceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie peren, cu rizom gros, ramificat, cu frunze sesile, enziforme, cu flori violete, solitare, mari. Fructul este capsul. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomul uscat. Compoziia chimic

Principalii componeni chimici identificai in rizom sunt: amidon, mucilagii, gome, rezine, tanin, uleiurile volatile (0,25 %), acid izoftalic, acid salicilic, alcool mircilic, fitosteroli (sitosterol), o serie de triterpene mono-, bi- i spirociclice denumite iridale ((+)-irigermanal); Cglucosilxantone (iris xantona, magniferin). S-au identificat i urmtorii acizi grai: acid capric, acid caprilic, etil miristat, acid lauric, metil caproat, metil caprilat, metil laurat, metil linoleat, metil miristat, metil oleat, metil palmitat, metil stearat,acid miristic, acid palmitic. Rizomii de Iris conin flavone (iridin, ipuranol, irigenol, irisolon), izoflavone cum este: prunetina, junipegenin A, tectorigenin, irisolidon, iristectorigenin A, iriskumanoin, Ometiliriskumanoin, irigenin, iridinozid, irisflorentin, Dintre glicozizii izoflavonelor ou fost identificai: pratensein 7-O-glucozid, iristectorigenin B7-Oglucozid, irigenin 7-O-glucozid (iridin), iar dintre glicozizii flavononelor s-a determinat irigenin 7glucozid (iridina), tectorigenin 7-glucozid (tectoridin). Rizomul conine ulei volatil (0,2 %) care prezint in compoziia sa - i -irone (20-30 %) cu miros de violete, acid miristic, aldehide i cetone aromatice, sesquiterpene i derivai naftalenici. Garnero i Joulain (1981) au identificat in uleiul volatil din rizomii de Iris 99 componeni. Dintre acetia cea mai mare cantitate s-a constatat in cazul urmtoarelor substane: acid tetradecanoic (85,00 %), cis--iron (3,00 %), cis--iron (3,00 %), trans--iron (3,00 %) i -iron (1,00 %). Dintre restul componenilor se pot meniona:acizi, alkani, alkilbenzene, acetofenon, anisaldehid, benzaldehid, benzofuran, acid benzoic, alcool benzilic, (Z)-2-(2-butenil) furan, 2-butilfuran, 3-butil-1,5-metilfuran, cadalen, camfen, -3caren, curcumen, -ciclocitral, p-cimen, 2,3dimetilbenzofuran, 3,5-dimetil-2-etilpirazin,

3,4(5)furfural, acid dimetilfuroic, 2,3dimetipirazin, 2,5dimetilpirazin, 2,6-dimetilpirazin, -pdimetilstiren, dodecanal, 2-etil-3-6dimetilpirazin, -p-dimetilstiren, dodecanal, 2etil-3,6-dimetilpirazin, furfural, furfuril alcool, acid furoic, geranial, 1-hexanal, -humulen, indol, limonen, linalool, mircen, nerol etc. Florile de stanjenel conin numeroase flavone: procianidine, C-flavonglicozizi, flavone (luteolin, tricin), antocianidine (pelargonidin, cianidin, i delfinidin) i flavonoli (kampferol, quercetin, mircetin, isoramnetin i biflavone). In petalele acestor plante au fost identificai mono Cglicozilflavonoizi ca: swertiajaponin i isoswertiajaponin, Cglicozilflavonoizi O-glicozizi ca: embigenin 2?-O-ramnozid (Kitanov i Pryachina, 1985), C-glicosilflavonoizi acilai ca: embigenin X?-2?-di-O-acetil-2?-Oramnozid. Aciune terapeutic Antitusiv, expectorant, inhibitoare a AMPc fosfodiesterazei (irigenina). Importana Medicinala Utilizare Afeciuni respiratorii i ale glandei tiroide, afeciuni digestive i dureri de cap (in homeopatie). Se utilizeaz de asemenea pentru obinerea de parfumuri, spunuri, creme i pentru aromatizarea buturilor i a dulciurilor. Extractele ce conin pigmeni se folosesc pentru colorarea esturilor. Toxicitate Contraindicaii In timpul sarcinii. Precauii i reacii adverse Sucul proaspt este foarte iritant pe piele i mucoase, iar administrat intern poate produce vom, dureri abdominale, diaree sangvinolent. Cultivare Stanjenelul are nevoie de veri calde, ierni uoare i de mult cldur.Planta se va cultiva pe terenuri ridicate (deoarece ploile abundente provoac

putrezirea rdcinilor), de preferin pe cele cu inclinaie spre sud sau sud-vest. De asemenea planta reuete pe terenurile pietroase i nisipoase, cu coninut ridicat de calcar sau marn, adanc afanate i permeabile, care nu rein apa, in special iarna. Nu sunt adecvate terenurile cu humus, grase i grele, in care rizomii putrezesc. Pentru inmulire se folosesc prile din varful rizomului care trebuie s aib rdcini proprii. De asemenea, anmulirea se mai poate face i prin rizomi vechi, din care se taie buci care trebuie s aib o afluen inelat, sub care se ascunde mugurele. Rizomii se planteaz toamna aa ancat inrdcinarea lor s aib loc inainte de ingheul permanent. Pentru infiinarea unui hectar de cultur este nevoie de o cantitate de 800- 1000 kg rizomi. Recoltarea rizomilor se realizeaz in anul al doilea sau al treilea de cultur. Dup scoaterea lor din pmant li se taie prile cu muguri care urmeaz a fi plantate in vederea unei noi culturi. Dup fasonare rizomii se spal, se cur de prile seci, mancate de insecte etc., apoi se taie in buci de 5-10 cm i se pun la uscat. Se usuc la soare, in poduri sau in incoeri speciale, la o temperatir de 30-35oC. Uscarea se consider incheiat cand se rup uor, cand capt o culoare brun-deschis la exterior i albicioas la interior. Imediat dup recoltare rizomii se decojesc, in stare prospt, folosind un cuit bine ascuie. Dup inlturarea cojii, rizomii se spal imediat cu ap, se menin la uscat i in stare uscat au un miros de viorele. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomii, cu plugul sau dislocatorul pentru sfecla, in anul doi de vegetatie, luna septembrieoctombrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ISATIS TINCTORIA L. Denumire popular: Drobuor Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Boiengioaie; Boiengioar; Boitoriu; Bolungioaie, Cardam; Cardaman; Cardamin; Cardamon; Crdam; Cordaman; Drob; Droghi; Drobior; Drobi; Droghi; Drobor; Drobuoar; Iarb de zugrvit; Iarb vpstoare; Laba mei; Pastel; Rnjic; Solovrv Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae (Cruciferae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual pan la peren cu rdcina pivotant; tulpina viguroas, inalt de 50 100 cm, glauc, glabr, dens frunzoas pan sub inflorescen; frunzele tulpinale inferioare sunt auriculate la baz, cele superioare lanceolate, sesile, amplexicaule; inflorescena mare, corimbiform paniculat, alctuit din flori pe tipul 4 cu petale galbene i pediceli florali penduli dup inflorire; inflorire in mai-iulie; fruct silicul pendul, cu varf rotunjit sau emarginat, de culoare galbenbrunie sau bruniu-inchis, monosperm. Ecologie i rspandire Specie xeromezofil, subtermofil, intalnit sporadic din zona stepei pan in etajul boreal (al molidului) pe campii ierboase i pietroase, pe lang drumuri, pe dealuri stancoase, mai ales in staiuni mai calde. Se gsete cultivat in grdinile rneti. Organe utilizate In scop tinctorial se utilizeaz inflorescenele sau frunzele. Compoziia chimic Plantele conin: -galactani, stachioz, glicozizi cu sulf aa cum este: benzil-senevolul, galactani, pigmeni: kampferol, quercetin, indican (C14H17NO6), isatan (C14H15NO7), glucozinolai (1sulfo-3-indolilmetilglucozinolat). Rdcinile conin pigmeni (indican) i glucozinolai: sinigrin, 3-butil-izotiocianat.

Seminele conin: lipide (12 38 %), proteine (12 34 %), un mono-C-glicozilflavonoid denumit isoscoparin (5,7,4-triOH 3-Ome 6-Glc), acizi grai: acid erucic, acid linoleic (2 7 %), acid linolenic (3 9 %), acid oleic (3 10 %). Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze i rdcini au aciune antibacterian, antiviral, anticanceroas i febrifug. Importana Tinctoriala Utilizare Acestea au un spectru larg antibiotic i sunt utilizate pentru tratarea laringitei, febrei, hepatitei, i encefalitei. Medicina uman (popular): planta fiart in scldtori pentru tratarea dropicei? (hidropizie). Medicina veterinar (popular): planta folosit in tratarea glbeazi? la oi. Pigmenii hidrosolubili sunt utilizai pentru colorarea esturilor in nuane diferite in funcie de mordant: galben auriu, galben pal, galben bruniu, kaki deschis, kaki, kaki glbui, bej, bej inchis, brun deschis, crem deschis, kaki deschis, kaki bruniu, kaki verzui, vernil i vernil glbui. Culoarea galben-auriu se obine cand in extractul obinut din florile proaspete se vopsete lana mordat intr-o soluie de bicromat de potasiu. Culoarea galben-pal se obine cand in extractul obinut din florile proaspete se vopsete lana mordat intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu. Culoarea galben-bruniu se obine cand in extractul obinut din florile proaspete se vopsete lana mordat intr-o soluie de bicromat de potasiu, dup care se retrateaz cu o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu. Culoarea kaki deschis se obine cand in extractul obinut din florile proaspete se vopsete lana mordat intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu, dup care se retrateaz cu sulfat de cupru. Culoarea bej se obine cand lana se mordeaz intro soluie de sulfat de aluminiu i potasiu, se coloreaz in extractul obinut din frunze i se

retrateaz cu o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu. Cloarea brun inchis se obine prin colorarea in extract de frunze proaspete a lanii mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu i retratat cu sulfat feros. Pentru realizarea unei culori crem-deschis, lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se vopsete in extractul obinut prin fierberea frunzelor proaspete. Cularea kaki deschis se obine in cazul lanii mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu vopsit in extractul obinut prin fierberea frunzelor proaspete i retratat cu sulfat feros. Culoarea vernil se obine in cazul vopsirii cu extractul obinut din frunze proaspete a probelor mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu i retratate cu sulfat de cupru (Chiril .a., 1999). Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Partile aeriene inflorite, frunzele sau florile, la momentul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JASMINUM OFFICINALE L. Denumire popular: Iasomie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iasmin, Lmia Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Oleales Familia: Oleaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust inalt de pan la 5 m; frunze opuse, 7foliolate, foliole alungit-lanceolate, cztoare; florile albe, mirositoare, dispuse cate 2-12 in racem

umbeliform, lung peiolat; inflorirea mai-august; fructul bac albicioas. Ecologie i rspandire Specie rezistent la ger i la poluare; cultivat. Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal florile care conin compui aromatici. Compoziia chimic Dintre compuii identificai in flori se menioneaz lactonele (5-hidroxi-jasmonic acidlacton, 6-cis-butenilcaprolacton, -jasmonic acid-lacton i jasmin-cetolacton), benzilalcol, acid salicilic, rezine. Florile conin ulei volatil i un alcaloid piridinic, jasminina, presupus a fi un artefact. Kaiser (1986) a precizat c uleiul volatil extras din florile acestei specii conine in principal: benzil acetat (27,50 %), fitol (12,50 %), linalool (10,00 %), benzil benzoat (9,50 %), geranillinalool (5,00 %), isofitol (5,00 %), jasmon (4,00 %), benzil alcool (3,50 %), -farnesen (2,00 %) i eugenol (1,50 %). Burzo .a.(2003) au constat c uleiul volatil extras din florile acestei specii conine urmtoarele substane: mirtenal (26,91%), napinon (16,00 %), mirtanal (11,54 %), etil palmitat (6,42 %), cismirtanal (6,01 %), metil palmitat (3,96 %), felandran (3,02 %), trimetil tetradeca (2,12 %), hexahidro farnesil aceton (1,96 %), metil eicozan (0,90 %), nonanol (1,04 %), hexenil benzoat (0,83 %), dimetil nonadecan (0,70 %), cis-jasmon (0,64 %), etil miristat (0,56 %) i metil miristat (0,54 %). Detalii... Aciune terapeutic Anestezic, atringent, rmenagog, narcotic, parfumant, sedativ, tonic, vermifug i vulnerar. Importana Melifera Utilizare Uleiul volatil se utilizeaz i in parfumerie i cosmetic, precum i pentru aromatizarea dulciurilor i a lichiorurilor.

Medicin uman, popular - uz intern: florile sunt folosite in tratarea tusei i migrenelor; uz extern: calmarea durerilor reumatice; Medicina chinez - hepatit, dureri abdominale, ciroz hepatic, dizenterie; in medicina indian: dureri de stomac, cap, dini, ochi, lepr, mancrimi, dismenoree. Apicultur - specie melifer. Cultivare Mod de cultivare: Butasi, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, aprilie, mai Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUGLANS NIGRA L. Denumire popular: Nuc american Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Nuc negru Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Juglandales Familia: Juglandaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore, cu tulpina pan la 50 m inlime i coroana strans; scoara are ritidomul brunintunecat, adanc brzdat; frunzele foarte mari (pan la 40 cm lungime), imparipenat-compuse cu 11-23 foliole cu marginea neregulat-serat, pe dos des pubescente i glanduloase, aezate altern pe lujeri viguroi, pubesceni; florile unisexuate, repartizate monoic: cele mascule alctuite din 2030 stamine protejate de un perigon sepaloid sunt dispuse in ameni solitari sau grupai cate 2 pe ramuri de 1 an; amenii sunt groi i cilindrici; florile femele sunt grupate cate 2-5 la varful lujerilor anuali; fructul sferic, verde-glbui, apoi negru, pubescent are inveliul crnos, indehiscent; smana necomestibil.

Ecologie i rspandire Specie originar din America de Nord, cultivat in plantaii forestiere sau parcuri. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele de nuc. Compoziia chimic Frunzele conin: taninuri elagice, vitamin C, pigmeni clorofilieni, glicozide flavonice, acizi organici, acizi fenolici (acid p-cumaric, cafeic), sruri minerale, uleiuri volatile, naftochinone (juglon, hidrojuglon), uleiuri volatile (limonen, 1,8cineol, pinen, linalool, borneol, carvon, acetat de bornil, p-cimen, juglon). Dintre pigmenii flavonoizi au fost identificai urmtorii: flavone (mircetina, quercetina sau/ i kampferolul), glucozizi ai flavonolilor: hiperin (quercetin-3-galactozid), dihidroflavonoli, 5-Ometilflavonoli, flavanone i proantocianidine. Fructele de nuc conin: proteine (9,8 %), lipide (5,2 %), tanin (14,9 %), acid elagic, pigmeni (miricetin, sakuranetin), vitamine (niacin, riboflavin). Seminele acestei plante conin: glucide (14 15 %), lipide (59 61 %), proteine (20 21 %), tanin (14,7 %), vitamine (niacin, riboflavin, tiamin). Aciune terapeutic Scoara intern are o aciune uor laxativ Importana Producatoare de lemn Utilizare Inveliul extern al fructelor este utilizat pentru tratarea ulcerelor i a sifilisului, iar sub form de tratament intern uureaz constipaiile. Extractele se folosesc pentru tratarea eczemelor, herpesului, psoriazisului i a paraziilor de piele. Infuziile din scoar se folosesc pentru tratarea diarei. Cultivare Mod de cultivare: Seminte, toamna sau primavara Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUGLANS REGIA L. Denumire popular: Nuc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Nucar, Nuc costeliv

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: minerale Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Juglandales Familia: Juglandaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore, cu tulpina pan la 30 m inlime i coroana larg; frunzele aromate, imparipenatcompuse cu 5-9 foliole cu marginea intreag i smocuri de peri in axila nervurilor, sunt aezate altern pe lujeri brun-verzui, lucitori; florile unisexuate, repartizate monoic: cele mascule alctuite din 1020 stamine protejate de un perigon sepaloid sunt dispuse in ameni solitari sau grupai cate 2 pe ramuri de 1 an; amenii sunt groi i cilindrici; florile femele sunt grupate cate 1-4 la varful lujerilor anuali; au inveliul floral rudimentar perigon sepaloid, 3-4 lobat i sunt protejate de un involucru; fructele sunt de tip drup parial dehiscent la care inveliul exterior crnos, verde, glabru la maturitate crap; smana are 2 cotiledoane mari, cerebriforme la exterior, comestibile, bogate in uleiuri. Ecologie i rspandire Specie euritrof, subtermofil, frecvent cultivat mai ales in regiuni cu podgorii, rspandit subspontan, intalnit sporadic in regiunea de deal in Banat, Transilvania de SV, Oltenia. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele i pericarpul fructelor mature conin: juglon (5-hidroxi-1,4-naftochinona) care in planta proaspt se gsete sub form redus (1,4naftohidrochinona-4-O--glucozid, in cantitate de 2 % in pericarp i 0,6 % in frunze); 10 % taninuri elagice, flavone, acizi organici (cafeic, pcumaric,

ascorbic); 0,25 % ulei volatil in frunze, constituit din 1,8-cineol, borneol, acetat de bornil, - i -pinen, p-cimen. Seminele au un coninut ridicat de substane energetice: 14,40 % proteine, 62,50 % lipide, 14,20 % glucide, precum i de steroli: 108 mg/ 100 g campesterol i -sitosterol. Coninutul in vitamine este sczut: 2,6 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,87 mg/ 100 g piridoxin, 0,82 mg/ 100 g acid pantotenic i 0,08 mg/ 100 g acid folic. Nucile sunt bogate in aminoacizi. In 100 g nuci a fost determinat urmtorul coninut in aminoacizi: 3,96 mg acid glutamic, 2,12 % acid aspartic, 2,09 % arginin, 1,14 % serin, 1,14 % prolin, 1,14 % leucin, 1,03 % glicin, 0,90 % alanin, 0,77 % valin, 0,67 % izoleucin, 0,66 % fenilalanin, 0,64 % tirozin, 0,54 % treonin, 0,44 % lizin, 0,36 % histidin, 0,25 % cistin, 0,22 % metionin i 0, 17 % triptofan. Coninutul in acizi grai al nucilor variaz astfel: 64,65 % acid linoleic, 15,54 % acid oleic, 8,29 % acid linolenic, 5,18 % acid palmitic, 2,07 % acid stearic i 4,27 ali acizi grai. Substanele minerale din nuci au variat intr 1,65 i 2,40 %. In 100 g nuci au fost determinate urmtoarele elemente minerale: 544,00 mg potasiu, 409,00 mg fosfor, 129,00 mg magneziu, 87,00 mg calciu, 23,00 mg clor, 2,70 mg zinc, 2,50 mg fier, 2,40 mg sodiu, 1,97 mg mangan, 0,88 mg cupru, 0,76 mg bor i 0,68 mg flor. Aciune terapeutic Antimicrobian, antidiareic (juglon, tanin), antipruriginoas (ulei volatil), antalgic, insecticid (juglona). Importana Medicinala, alimentara, oleaginoasa, tinctoriala, tananta, producatoare de lemn Utilizare Insuficien venoas (dureri de gamb, hemoroizi), diarei uoare; in descuamrile pruriginoase ale pielii capului (mtrea), afeciuni dermatologice, contra arsurilor superficiale i puin intinse; in afeciuni ale cavitii bucale i faringiene; in vitiligo i in cosmetologie la colorarea pielii i prului.

Nucile se utilizeaz in alimentaie ca atare, prelucrate ca dulcea sau in compoziia cozonacului i a prjiturilor. Nucule au o valoare energetic ridicat: 2950 kJ/ 100 g i un coninut mare de aminoacizi i de substane minerale. Medicin uman (popular): frunze in bi impotriva reumatismului, uneori amestecate cu alte plante (ex. vreji de ptlgele roii, flori de fan sau urzici); rdcinile, amenii (in alte pri frunzele i amenii) se plmdeau in petrol i se foloseau tot pentru reumatism; bi cu frunze i coi verzi, amestecate uneori cu coada calului erau folosite pentru afeciuni ale pielii; frunzele fierte, crude sau uscate i mrunite mai erau folosite pentru dureri de stomac, de dini sau in inhalaii impotriva rcelii; se foloseau de asemenea cojile verzi sau lignificate de nuc, nucile pisate sau numai miezul? in diferite afeciuni bti de inim?, friguri, dureri de ureche, dureri de ficat .a. Fetele se splau pe cap cu decoct din coaja verde sau frunze. Medicina veterinar (popular): - in tratamentul glbezei la oi se folosea coaja verde fiart. Practici diferite: frunzele se puneau in saltele, intre haine sau in zestrea din cas impotriva purecilor sau plonielor. Alimentaie: nucile au o larg intrebuinare in diferite preparate i reprezint i astzi un dar tradiional cu ocazia nunilor, diferitelor srbtori sau pentru pomenirea morilor. Vopsitorie: se folosesc frunzele, cojile simple sau in amestec pentru diferite culori: negru, cafeniu, galben, rou; se folosesc atat pentru vopsitul lanii, prului, lemnului, cat i pentru obinerea unui bai pentru mobil. Forme farmaceutice Infuzie, decoct, tinctur, ampoane, loiuni capilare, lavagii. Conservare Cultivare Mod de cultivare:

Seminte, toamna sau primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze-foliole, manual, in perioada mai-iunie - Coaja fructelor - Scoarta verde, in august-septembrie - Miezul fructelor Valorificare JUGLANDIS FOLIUM - FRUNZA DE NUC, SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUNIPERUS COMMUNIS L. Denumire popular: Ienupr Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Anaperi, Archi, Archit, Boabe de brad, Brdior, Bradul ciumei, Brazi pitici, Butimoac, Ceatin, Ceatne, Ceten, Ceten, Cetin, Cetin, Feniar, Finior, Ghipr, Ghiper, Globuru, Helimoac, Hilimoac, Holomoac, Ialov, Ieniper, Ienuper, Ineapr, Iniper, Inibahar, Inipahar, Iniper, Ireapn, Iunipr, Iuniper, Jerebene, Jinpn, Jineapn ce nstin, Jinepet, Jip mic, Jireapn, Jirepen, Jneapn, Jneap, Jneapn, Jneapr, Jnepen, inap, olov, neapn, neapen, nep, nepen, Turtel, Zolov Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Cupressaceae Subfamilia: Juniperoideae Caractere morfologice Arbust foarte ramificat, cu tulpini ascendente sau arbore de talie mic (pan la 6 m inlime); lujerii tineri trimuchiai; frunze aciculare, subulate, rigide, ineptoare, aezate cate 3 in verticil; florile unisexuate, repartizate dioic: cele mascule galbene, cu numeroase stamine opuse sau in verticil; conurile femele sferice sunt alctuite din 3 carpele crnoase i concrescute la maturitate formand o galbul (pseudobac) neagr-albstruie, brumat ce inchide 3 semine (seminele se matureaz in al 2-lea sau al 3-lea an).

Ecologie i rspandire Specie mezofil, heliofil, salb-puternic acidofil, oligotrof-mezotrof, intalnit in regiunea colinar i etajul montan, in palcuri sau tufriuri, in rariti sau margini de pdure, poieni, puni, uneori in mlatini. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz ramurile, frunzele i fructele secionate i uscate in mediu aerat care conin uleiuri volatile cu monoterpene biciclice. Compoziia chimic Fructele de ienupr conin 0,5-2 % ulei volatil, 3-30 % glucide, acizi organici, pectine, biflavonoide (bilobetina, cupresuflavona = 8,8'bisapigenol, 7,4',4'''-tri-O-metil-amentoflavona, 7,4''-di-Ometil-cupresuflavona), antociani, proantociani, taninuri, un principiu amar (juniperin), rezine, diterpene (acid comunic). Vitamine: acid ascorbic, niacin, tiamin. Steroli: campesterol, alfa-dimetilsterol, betadimetilsterol, colesterol. Uleiul volatil de ienupr conine mai mult de 50 % monoterpene in J. communis var. montana (alfa- i beta-pinen, limonen = majoritar, gamaterpinen), de 90 % in J. communis ssp. communis (40-90 % alfa-pinen, beta-pinen, 10-40 % sabinen, limonen) i 50-82 % in J. communis ssp. communis terpineoliferum (34-46 % alfa-pinen, 9-28 % sabinen, 6-8 % mircen). Ali constitueni ai uleiului volatil: alcooli monoterpenici (terpinen-1-ol-4 in J. communis ssp. communis, 5-10 % in J. communis ssp. communis terpineoliferum, linalol in J. communis var. montana i J. communis ssp. communis terpineoliferum, alfa-terpineol i borneol in J. communis var. montana), sesquiterpene hidrocarburi (betacariofilen, alfa- i gama-cadinen in J. communis var. montana, beta-cariofilen i germacran B in J. communis ssp. communis, alfa-muurolen in J. communis ssp. communis terpineoliferum), alcooli (alfa-cadinol in J. communis var. montana, alfaeudesmol, elemol, elemoferol in J. communis ssp. communis), esteri terpenici (acetai de bornil i de terpenil in J. communis var. montana 30 % i

in J. communis ssp. communis), aldehide i cetone (aldehida camfolenic, camfor, pinocamfon, geijeron, junionon in J. communis ssp. communis terpineoliferum), acizi (acid camfolenic in J. communis var. montana), cumarine (umbeliferon in J. communis ssp. communis). In timp, printr-o pstrare necorespunztoare, uleiul volatil se rezinific i depune un stearopten cristalizat (camfor de ienupr). . Uleiurile volatile extrase din fructele de Juniperus au coninut un numr de 37 componeni (DePascual .a., 1976). O cantitate mai mare au avut: alfa-pinenul (35,00 %), mircenul (18,00 %), terpinen-4-ol (10,50 %), limonen (9,10 %), terpinolen (3,00 %), gama-cadien (1,64 %), citronellal (1,60 %), gama-elemen (1,64 %), p-cimen (1,50 %), gamamuurolen (1,28 %), beta-elemen (1,02 % i alfahumulen (1,02 %). In proporie mai mic de 1,0 % s-au detrminat: beta-pinen, alfa-thujen, calamen, beta-cariofillen, alfa-muurolen, betaselinen, alfa-terpineol, mentol, cariofillen oxid, delta-3caren, humulen oxid, junipercamfor, alfa-cadinol, aromadendren, bornil acetat, gama-selinen, deltacadinol, camfen, alfa-copaen, p-cimen-8-ol, geranil acetat, p-menta-1,2,4-triol, mirtenal, mirtenilacetat i alfa-terpinil acetat. Frunzele de Juniperus conin: catechine, vitamine (acid ascorbic, rutin), acizi organici (acid malic, acid citric, acid succinic, acid fumaric, acid tartric, acid malonic), acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid cinamic, acid p-cumaric, acid protocatecuic), acizi grai (etil palmitat), pigmeni (quercetin, nepitrin, nepetin, betulin, bilobetin, amentoflavon, cupressuflavon, hinokiflavon, izoquercitrin), tetraterpenoizi (rhodoxin), fenilpropanoizi (acid siringic), cumarine (umbelliferon) i juniperaprenol 14 20. Hoerster .a. (1974) au analizat uleiurile volatile extrase din frunzele de Juniperus provenite din Romania, in care au identificat 22 componeni.

Ponderea a fost deinut de alfa-pinen (33,70 %) i sabinen (27,60 %), mircen (5,50 %), terpinen-4ol (4,60 %), 1,8-cineol (4,00 %), p-cimen (3,60 %), beta-felandren (3,30 %), gama-terpinen (3,00 %), alfa-terpinen (1,90 %), alfa-fellandren (1,30 %) i beta-pinen (1,10 %). O pondere de sub 1,00 % s-a determinat la urmtorii componeni: betacariofilen, campfen, bornil acetat, neril acetat, alfa-terpineol, p-menthan, limonen oxid, linalool, linalil acetat, nerol i alfa-terpinil acetat. Aciune terapeutic Diuretic, sudorific, carminativ, stomahic, iritant pentru piele i mucoase (Juniperi fructus). Uleiul volatil prezint urmtoarele aciuni: tonic i stimulant asupra glandelor digestive i pancreatice, antilitiazic (J. communis ssp. communis terpineoliferum); anticataral, expectorant, diuretic (J. communis ssp. communis); antiseptic (J. communis ssp. communis, J. communis ssp. communis terpineoliferum); antiinflamatoare, analgezic, antispastic, reglatoare a sistemului neuro-vegetativ (J. communis var. montana). Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Artroze, reumatism, afeciuni respiratorii i digestive (Juniperi fructus); distonii neurovegetative, nevrite, sciatic, bronite i rinite acute, mici insuficiene hepato-pancreatice, litiaze biliare, colite spastice, enterocolite fermentative i infecioase, artrite, reumatism, dermatoze (Juniperi aetheroleum). Medicin uman (popular): frunze puse pe jar pentru tratarea guturaiului sau folosite in bi contra reumatismului. Ceaiul din galbule se folosea impotriva rcelii, la vtmturi sau pentru piatr la rinichi alturi de coada calului i mtase de porumb. Practici diferite: cu boabele se afuma prin cas pentru alungarea bolilor molipsitoare. Alimentaie: galbulele erau folosite pentru aromatizarea buturilor spirtoase. Precauii i reacii adverse

Administrarea oral se face cu pruden, deoarece dozele mari i curele prelungite irit nefronii i provoac hematurie i albuminurie, datorit hidrocarburilor monoterpenice. Juniperi fructus este un condiment alimentar (ienibahar) i servete la obinerea ginului. Forme farmaceutice Infuzie 1-3 % (ceai medicinal), emplastre antireumatice. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Butasi, seminte, marcotaj, altoire Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Pseudobacele, prin baterea ramurilor, in luna octombrie-noiembrie. Valorificare JUNIPERI FRUCTUS FRUCT DE IENUPER 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUNIPERUS SABINA L. Denumire popular: Cetin de negi Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Pinopsida Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Cupressaceae Subfamilia: Juniperoideae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele conin ulei volatil (3-5 %), tanin, acid galic, acid thac, acid sabinic, acid juniperic, lignani (podofilotoxin, savinin, deoxipodorizon, dehidropodofilotoxin, siderin, deoxipodofilotoxin, deoxipicropodofilotoxin), hidroxi-cumarine (cumarsabin, 8-metoxicumarsabin, 4-metoxi5-metilcumarin-propiofenon), derivai de propiofenon (2-hidroxi-3,4-dimetoxi-6-metil-

propiofnona), terpenoizi (palustradien, oplopenon), i un principiu amar heterozidic (pinipicrin). Uleiurile volatile extrase prin hidrodistilare, din frunzele de Juniperus sabina, conin dup Burzo .a. (nepublicat) urmtorii componeni chimici: 31,02 % terpinil acetat, 10,31 % -felandren, 9,41 % limonen, 8,15 % -pinen, 3,64 % elemol, 2,50 % -pinen, 2,39 % triciclen, 2,24 % cadinol, 2,0 % 4-terpineol, 1,77 % p-cimen, 1,72 % camfen, 1,26 % cubenol, 0,58 % -thujen, 0,39 % borneol i 0,36 % izothujon. Detalii... Aciune terapeutic Antalgic, hemostatic, diuretic (asigur epurarea urailor), emenagog i abortiv (prin sabinol), antihelmintic (pe tenii, ascarizi). Frunzele au aciune citostatic i necrozant asupra negilor (prin podofilotoxin). Importana Medicinala, toxica Utilizare Se utilizeaza cu precauie. Reumatism, parazitoze intestinale, eczeme. Toxicitate La supradozare se poate produce paralizie central, com i moarte. Administrarea intern a doar 6 picturi de ulei volatil poate pune viaa in pericol. Contraindicaii Precauii i reacii adverse Iritaii severe ale pielii, necroze. Cultivare Mod de cultivare: Butasi, seminte, marcotaj, altoire Fia speciei Denumire Denumire tiinific: JUNIPERUS VIRGINIANA L. Denumire popular: Ienupar de Virginia Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura:

Clasa: Pinopsida Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Cupressaceae Subfamilia: Juniperoideae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Uleiul volatil extras prin hidrodistilare, din frunzele de Juniperus virginiana, conine dup Burzo .a. (nepublicat) urmtoarele substane: 35,48 % bornil acetat, 19,84 % mirtenil acetat, 8,04 % sabinen, 6,90 % -pinen, 5,61 % limonen, 0,54 % -terpinen, 4,35 % 3-thujanon, 2,50 % elemol, 2,13 % 4-terpineol, 1,32 % -pinen, 1,26 % triciclen, 1,18 % camfen, 0,96 % -cadinen, 0,96 % -cadinol, 0,85 % -terpinen, 0,84 % ledol, 0,66 % cis--terpineol, 0,58 % thujon, 0,53 % metil camfelinol, 0,50 % tau-muurolol, 0,48 % izoaromadendren, 0,46 % -terpinolen, 0,37 % dimetil acetofenon, 0,32 % germacren D-4-ol, 0,31 % camfor i 0,20 % cubenol. Detalii... Aciune terapeutic Bun decongestiv venos i flebotonic (prin cedrol). Importana Producatoare de lemn Utilizare Varice, hemoroizi. Lemnul acestei specii constituie materia prim pentru produsul Oleu Ligni Cedri utilizat in microscopie, industria spunurilor i in parfumerie. Cultivare Mod de cultivare: Butasi, seminte, marcotaj, altoire Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LABURNUM ANAGIROIDES Medik. Denumire popular: Salcam galben Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bobiel, Drob, Grozam, Lemnul bobului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Arbore rar arbust; tulpin ce poate ajunge pan la 7 m inlime; frunzele trifoliolate, lung peiolate, cu foliolele argintii proase, alungit eliptice sau eliptic obovate; flori galben-aurii, mirositoare, dispuse in racem lung de 10-25 cm; inflorire: maiiulie; fructul pstaie, de circa 5-6 cm lungime alipit pubescent. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit, heliofil, subtermofit; rar in etajul gorunului-etajul fagului, tufriuri, margini de pdure, cultivat ornamental. Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei specii conin alcaloizii: metil citisin i 3-octobutiril citisin. Culoarea acestorr organe se datoreaz prezenei izoflavonei genistein i 5-0-metil genistein. Analiza substanelor volatile extrase prin hidrodistilare a permis lui Burzo .a. (nepublicat) s detrmine prezena urmtoarelor substane: izooctil ftalat (13,70 %), tricozan (12,98 %), farnesen (6,80 %), trans-farnesol (4,49 %), linalol (3,81 %), hexanal (3,65 %), trans-2-nonenal (2,69 %), izopentil benzoat (3,69 %), octenol (2,65 %), nerol (2,64 %), heptacozan (2,52 %), nonanal (2,40 %), hexahidro farnesil acetat (2,37 %), heneicozan (1,88 %), -pinen (1,83 %), tetracozan (1,80 %), metil farnesat (1,50 %), lauril acetat (1,19 %), 2-octen-1-ol (0,95 %), etil laurat (0,94 %) i butil ftalat (0,56 %). Detalii... Aciune terapeutic Importana Toxica, melifera Utilizare Prezena alcaloidului citisin a favorizat utilizarea extractelor din aceast specie pentru

tratarea astmului i a rcelii. Aceast substan are i proprieti insecticide. Medicin, uman, popular - uz intern: se utilizeaz numai produse farmaceutice; Apicultur - specie melifer. Fondul naional de plante medicinale, aromatice i tinctoriale Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LACTUCA SATIVA L. Denumire popular: Salat Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Lptuci, Lptiuc, Lptuc, Lptuc cpn, Lptuc crea, Lptug, Marole, Maroli, Marule, Mrule, Salat cu cpn, Salat de grdin, Salat mrule, Salat mic, Salat necrea, Salat roie, Slat, Slatr, Slate, lat, lat ca limba oii, lat cu cpn, lat crea, lat de grdin, lat de iarn, alate, elat, elat crea, elat cpn, elat limba oii, elate cree, elate galbene, elatr Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, anual de iarn, bisanual; rdcina pivotant; tulpina alb ca osul, ramificat in partea superioar, de 30-100 cm inlime; frunzele eliptice, obovat eliptice sau suborbiculare, cele superioare denticulate, nervura median a frunzelor este glabr pe dos; antodiile sunt dispuse corimbiform; inflorirea iulie-august; fructul achen palid brun cu rostru cel puin cat achena. Ecologie i rspandire Cultivat ca legum. Organe utilizate Compoziia chimic Salata, ca dealtfel toate frunzoasele, au o valoare energetic foarte sczut (66,3 kJ/ 100 g), datorit coninutului mare de ap (93 96 %) i redus de

glucide (2,2 %), proteine (1,2 %) i lipide (0,2 %). Souci .a. (1981) au constatat existena unor cantiti mici i de alte substane organice: 0,36 % glucoz, 0,47 % fructoz, 0,09 % zaharoz, 0,02 % amidon, 0,76 % celuloz, 13 mg/ 100 g acid citric, 38 mg/ 100 g acid cafeic, 5 mg/ 100 g sitosterol, 4 mg/ 100 g stigmasterol i 1 mg/ 100 g campesterol. Dintre vitamine, acidul ascorbic deine cel mai mare coninut (13 mg/ 100 g), in timp ce celelalte vitamine variaz intre 0,05 mg/ 100 g (piridoxin) i 0,39 mg/ 100 g (tocoferolii). Coninutul de aminoacizi din frunzele de salat variaz in limite relativ mici: 11 mg/ 100 g (triptofan) i 77 mg/ 100 g (leucin). Substanele minerale variaz intre 0,34 i 1,04 mg/ 100 g frunze. Cea mai mare cantitate s-a detrminat in cazul potasiului (224 mg/ 100 g), clorului (57 mg/ 100 g), calciului (37 mg/ 100 g), fosforului (33 mg/ 100 g), magneziului (11 mg/ 100 g) i sodiului (10 mg/ 100 g). Culoarea verde a frunzelor de salat este dat de prezena pigmenilor clorofilieni a cror cantitate variaz intre 95,67 mg/ 100 g in frunzele exterioare i 31,93 mg/ 100 g in frunzele interioare. Coninutul de pigmeni carotenoizi este relativ sczut: 1,50 mg/ 100 g. Yamaguchi .a. (1996) au identificat in frunzele de salat prezena pigmentului rou: cianidin-O-(6malonilglucozid). Charron .a. (1996) au precizat c principalele substane volatile produse de frunzele de salat sunt: 3-hexenalul, 3-hexenolul i 3-hexenil acetatul. Aciune terapeutic Sucul din frunzele de salat conine lactucin care are un proprieti antispasmotice, digestive, diuretice, hipnotice, narcotice i sedative. Importana Alimentara Utilizare Sub form de tratament intern se utilizeaz pentru tratarea insomniei, nervozitii, durerilor

reumatice etc. Speciile slbatice au un efect mult mai evident, comparativ cu cele cultivate, deoacece conin o cantitate mai mare din aceast substan. In alimentaie, frunzele se folosesc in prepararea salatelor, ciorbelor i altor feluri de mancare; Medicina uman, popular (uz intern) utilizeaz salata ca adjuvant dietetic in afeciuni gastrointestinale, litiaz uric, nefrit, artrit, gut, astm bronic, insomnii, diabet zaharat, constipaie, congestie hepatic, hepatit. Tratamentele de uz extern, grbesc maturarea furunculelor, se folosesc pentru igiena ocular i la degerturi; In cosmetic, se folosete pentru ingrijirea tenurilor uscate. Cultivare Mod de cultivare: Prin transplantarea primavara a rasadului semanat toamna sau primavara sau semanat direct in camp si rarit Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele proaspete si semintele Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LACTUCA SERRIOLA L. Denumire popular: Salat slbatic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Crestea, Lptuc amar, Lptuc slbatic, Lptuci, Palma tlharului, Susai, Susai ignesc, Tlhrea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual de iarn-bisanual; tulpina de 50150 cm inlime; frunzele eliptice, obovat eliptice sau orbiculare, cu lamina vertical, cu nervura median spinos setacee pe dos; antodiile dispuse in inflorescen alungit paniculiform; inflorirea iulie-august; fructul achen, cenuie.

Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, frecvent in zona de step-subetajul gorunului, locuri ruderale, tufriuri. Detalii... Organe utilizate De la acest specie se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene Compoziia chimic Analizele efectuate la organele aeriene ale acestei plante au evideniat prezena urmtoarelor substane: glucide, rezine, inulin, acid pectic, acid oxalic, steroli (-sitosterol, taraxasterol), vitamine (-tocoferol), triterpene (-amirin), manit, gome, substane amare (8-deoxilactucin, lactucopicrin), alcaloizi (hiosciamin). Substanele amare din latex sunt reprezentate de lactucin (C11H14O4), lactucopicrin (C44H32O21), 8-deoxilactucin, acidul lactucic, lactucerol i -lactucerol. In latex s-a mai identificat i prezena urmtoarelor substane: hiosciamin, taraxasterol, acid malic, acid citric, acid oxalic, manitol, rezine. In cantitate mare a fost identificat i lactucerinul (C19H30O), care este un ulei volatil camforaceu. Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast plant au aciune calmant i hipnotic, fiind un inlocuitor al opiumului. Substanele anare din latex au aciune antispasmodic, digestiv, diuretic, narcotic i sedativ. Utilizare Se utilizeaz in tratarea insomniei, nervozitii, durerilor reumatice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LACTUCA VIROSA L. Denumire popular: Lptuc veninoas. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa:

Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual-bisanual; radcin pivotant; tulpin dreapt, de 50-150 cm inlime; frunzele cu lamin orizontal; florile sunt dispuse in inflorescen de tip antodiu; inflorirea iulieseptembrie; fruct achen negricioas. Ecologie i rspandire Rar in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, locuri uscate, ruderale, tufriuri. Organe utilizate Compoziia chimic esuturile aeriene ale acestei specii conin: acizi organici (acid citric, acid malic, acid oxalic), steroli (-sitosterol), cauciuc, alcaloizi (hiosciamin), triterpene (lactucerol, lactucerin, germanicol, -amirin), sesquiterpene (lactucin, lactopicrin) i pigmeni flavonoizi (quercetin, apigenin i luteolin). Aciune terapeutic Sedativ, narcotic i anesteziant, uor diuretic i diaforetic. Utilizare Extractele stimuleaz somnul i au o aciune calmant.Aciune sedativ pentru sistemul respirator i calmant in cazul tusei. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LAMIUM ALBUM L. Denumire popular: Urzic moart Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Faa mei, Mierea ursului cu flori blai, Sugel alb, Urzic alb, Urzic crea, Urzic surd, Urzici mortree Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Plant peren cu rizom; tulpin dreapt sau ascendent, de 30-50 cm inlime, in general neramificate, dispers proase de la mijloc in sus; frunze peiolate, cordat ovate, pe ambele fee dispers proase, serat dinate pe margini; flori albe sau palid glbui, sesile, dispuse cate 3-6 in cime; inflorirea: aprilie-iunie; fruct achen trimuchiat, de culoare verde msliniu. Ecologie i rspandire Specie mezofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul boreal, margini de pdure, tufriuri, locuri ingrate. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz organele aeriene. Compoziia chimic Organele aeriene conin: taninuri, substane flavonoide (rutin, tilirozid), mucilagii, acizi polifenolici, alcaloizi, amine (histamin, metilamin, tiramin), glicozizi fenilpropanoizi (acetozid, galactozilacetozid), iridoizi (lamalbid, 6dezoxilamalbid, albozid A, albozid B, i carioptin), i uleiuri volatile. Aciune terapeutic Extractele obinute din plant au aciune hemostatic, stimuleaz urinarea i se utilizeaz ca tonic uterin i pentru reducerea intensitii menstruaiei. Extractele obinute din varfurile inflorite ale plantelor au efect diuretic, expectorant hemostatic, hipnotic, sedativ, tonic i vasoconstrictor. Importana Medicinala, melifera Utilizare Se utilizeaz i ca tratament extern sub forma de comprese pentru varice. In industria cosmeticelor, pentru ampoane i loiuni. Medicin uman, popular - uz intern: prile aeriene ale plantei i rdcina au proprieti diuretice, antiinflamatorii, antidiareice, vasoconstrictoare, expectorante astringente, uz extern: tratarea abceselor, ulceraiilor tegumentare, rnilor purulente, infeciilor bucale;

Medicin veterinar - uz intern: tratarea cistitelor, enteritelor, tulburrilor gastrointestinale etc.; - uz extern: tratarea otitei; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori fara caliciu sau herba la perioda infloririi cu secera sau coasa Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LAVANDULA ANGUSTIFOLIA Miller Denumire popular: levnic Sinonime tiinifice: L. angustifolia subsp. angustifolia, L. angustifolia subsp. pyrenaica (DC.) Guinea., L. officinalis Chaix., L. vera DC. Alte denumiri populare: aspic, lavanda, levand, livant, spichinel Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren (subarbust), inalt de 20-60(100) cm, cu aspect cenuiu. Tulpin foarte ramificat la baz, cu ramuri subiri, i numeroi lstari sterili. Frunze intregi, liniare, acute, pe margini revolute, cele inferioare cenuii, cele superioare cenuii-verzi, mai puin proase. Inflorescen spiciform, verticile florale cca 3-4, axilare, indeprtate unele de altele, caliciu violet, corol albatrviolacee. Tetrachene ovoidale, netede, lucioase, cafenii deschis, fr elaiosom. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Cultivat prin grdini, plant industrial, aromatic i ornamental. Organe utilizate Varfurile plantei cu infIorecene i flori plcut mirositoare Compoziia chimic

Organele aeriene ale acestei plante conin: tanin, cumarine (umbelliferon, herniarin), dihidrocumarine, triterpene (acid ursolic), acizi organici (acid cumaric), pigmeni flavonoizi (luteolin), fitosteroli, compui polifenolici (acid rosmarinic), Uleiul volatil conine: bergamoten, borneol, bornil-acetat, camfen, camfor, cariofilen, cariofilen oxid, cedren, citronelorl, 1,8-cineol, farnesen, felandren, geraniol, geranial, geranil-butirat, lavandulol, lavandulil-acetat, linalol, neral, ocimen, octen-3-ol, -pinen, -pinen, sabinen, Detalii... Aciune terapeutic Carminativ, diuretic, perfumant, stimulant, sudorific i vermifug. Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Medicina uman utilizat in rceli frecvente, inflamaii ale cilor aeriene superioare, colit cronic, astm bronic, avand o deosebit aciune antiseptic, antiinflamatoare, bacteriostatic, febrifug, antispastic, vermifug, vulnerar, diuretic, sedativ nervos, plgi infectate, eczeme Medicina veterinar inflorescenele uscate indeprteaz moliile Cosmetic planta este folosit pentru uleiuri de masaj, geluri i spumante de baie, spunuri, dar i in produse pentru imbierea i masajul copiilor Forme farmaceutice infuzie, ulei de lavanda, vin aromat, tinctura, spirt de lavanda, otet aromatic, gel Cultivare Mod de cultivare: Inmultire generativa prin rasad din seminte sau vegetativa prin butasi inradacinati, distanta intre randuri: 1 m, iar intre tufe pe rand: 0,5 m Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Tijele florale, atunci cand 75% din flori sunt deschise-iulie, cu secera sau vindroverul (la suparfete mari destinate obtinerii de ulei volatil) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LAVANDULA LATIFOLIA Medik.

Denumire popular: Levnic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: 20-60 Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Subarbust-arbust, de 20-60 (100) cm inlime; frunzele bazale dispuse in rozet, lanceolate, argintiu tomentoase, cele superioare mai inguste i mai puin proase; flori albastre violacee dispuse in verticil, grupate in inflorescen spiciform; inflorirea: iulie-septembrie; fruct achen lucioas de 2 mm lungime. Ecologie i rspandire Specie mezofit; cultivat ca plant industrial. Organe utilizate Medicina homeopat utilizeaz florile recoltate inainte de ofilire i uscate la umbr care conin uleiuri volatile cu monoterpene aciclice. Compoziia chimic Principalele substane identificate in florile de lavand sunt: uleiurile volatile (circa 0,5 - 1,5 % sub. uscat), taninuri (5 10 %), cumarine i furanocumarine (herniarin), flavonoide (luteolin), fitosteroli, saponozide sterolice (acid rozmarinic, acid ursoid i acid oleanolic),. Uleiurile volatile sunt produse de perii glandulari situai la nivelul de inserie a staminelor. Acetia sunt alctuii din dou sau trei celule uniseriate, alungite, avand o gland unicelular. Dup de Teresa .a. (1989) uleiul volatil din organele aeriene conine: 36,30 % 1,8-cineol, 30,30 % linalol, 8,0 % camfor, 2,80 % borneol, 2,60 % terpineol, 2,40 % cariofilen oxid, 2,40 % cumarine, 1,00 % p-cimen-8 ol, 1,00 % limonen, 0,90 % geraniol, 0,80 % mirtenol, 0,80 % transpinocarveol,

0,70 % 3,7-dimetilocta-1,5-dien-3,7-diol, 0,70 % nerol, 0,70 % terpinen-4-ol, 0,50 % calamenen, 0,50 % 6-hidroxi-3,7-linalol oxid, 0,40 % p-cimen, 0,40 % -terpineol, 0,30 % &elon;-cadinen, 0,30 % izoborneol, 0,30 % cislinalol oxid, 0,20 % -cariofilen, 0,20 % copaen, 0,20 % cumin alcool, 0,20 % -farnesen, 0,20 % trans-linalol oxid, 0,10 % camfen, 0,10 % carveol, 0,10 % carvon, 0,10 % citronelal, 0,10 % gurjunen, 0,10 % izobornil acetat, 0,10 % 7-metil umbeliferon, 0,10 % -pinen, 0,10 % -pinen, 0,01 -bisabolen, 0,01 % -bisabolol, 0,01 % bornil acetat, 0,01 % -cadinen, 0,01 % cadinol, 0,01 % carvil acetat, 0,01 % geranil acetat, 0,01 % -humulen, 0,01 % sabinen, 0,01 % -thujon i 0,01 % -thujon. Aciune terapeutic Extractele obinute din florile de levnic au proprieti antimicrobiene, antifungice, antiinflamatorii, antiseptice, antispastice, diuretice, stimulante, sedativ, stimulant, tonic i cicatrizant. Importana Aromatica, medicinala, melifera Utilizare Acestea sunt utilizate pentru tratarea astmului, bronitelor, reumatismului, nervozitii stomacale, bolilor circulatorii, etc., inltur strile de depresiune, oboseal, insomnie, tensiune intelectual i restabilete menstruaia. Uleiul volatil se utilizeaz i in industria parfumurilor, a produselor cosmetice, spunurilor, deodorantelor i pentru aromatizarea buturilor i a produselor alimentare. Alimentaie - frunzele sunt utilizate pentru anumite preparate culinare; Industrie - se utilizeaz in industria insecticidelor; Apicultur - specie melifer. Cultivare Mod de cultivare: Inmultire generativa prin rasad din seminte sau vegetativa prin butasi inradacinati, distanta intre randuri: 1 m, iar intre tufe pe rand: 0,5 m

Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Tijele florale, atunci cand 75% din flori sunt deschise (iulie), cu secera sau vindroverul (la suparfete mari destinate obtinerii de ulei volatil) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LENS CULINARIS Medik. Denumire popular: Linte Sinonime tiinifice: Lens esculenta Moench Alte denumiri populare: Fsuic, Fsui Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; frunze paripenat-compuse, cu mai mult de 10 foliole, stipele mici inguste; flori albe cu nervuri albstrui dispuse in racem; inflorire mai-iulie; fruct pstaie dehiscent, neted, cu semine lenticulare. Ecologie i rspandire Cultivat, alimentar. Organe utilizate De la aceast plant se consum seminele care sunt bogate in proteine i glucide. Compoziia chimic Seminele conin: 56,2 % glucide, celuloz 3,4 %, 1,4 % lipide i 23,5 % proteine, care au urmtorul coninut in aminoacizi: 1,79 % arginin, 1,65 % leucin, 1,44 % lizin, 1,28 % valin, 1,24 % izoleucin, 1,04 % fenilalanin, 0,84 % triptofan, 0,62 % tirozin, 0,52 % histidin, 0,20 % trptofan, 0,19 % cistin i 0,17 % metionin. In ceea ce privete coninutul de vitamine din seminele de soia, sunt puine date analitice. In 100 g semine s-au determinat 0 5 mg acid ascorbic, 2,0 2,6 mg nicotinamid, 0,43 mg tiamin i 0,26 mg riboflavin.

Coninutul in substane minerale variaz intre 3,04 i 3,30 %. In 100 g esut s-a determinat urmtorul coninut de elemente minerale: 810 mg potasiu, 412 mg fosfor, 84 mg clor, 74 mg calciu, 6,9 mg zinc i 4,0 mg sodiu. Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Lintea este apreciat pentru valoarea energetic ridicat i pentru aportul de substane minerale pe care le furnizeaz. In medicin, uman, popular se folosesc seminele, care se recomand in stri de slbire general, hipotensiune, atrofie muscular, mamelor care alpteaz iar seminele prjite se foloseau ca diuretic. Lintea fiart i amestecat cu oet se folosea ca tratament extern impotriva umflturilor. In alimentaie, seminele se folosesc pentru obinerea unor preparate culinare. In zootehnie, seminele i plantele sunt folosite pentru furajarea animalelor. Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp cu semanatoarea de cereale, in aprilie Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, recoltate mecanizat iulie-august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LEONURUS CARDIACA L. Denumire popular: talpa gatei Sinonime tiinifice: L. cardiaca subsp. cardiaca var. cardiaca; var. glaber (Gilib.) Abrom. et Scholz.; L. cardiaca subsp. hirtella Holub.; Cardiaca vulgaris Mnch.; C. glabra Gilib.; L. cardiaca subsp. villosus (Desf. Ex Sprengel) Hyl [= L. quinqelobatus Gilib.] Alte denumiri populare: coada leului, apuctoare, buruiana bolului, creasta cocoului, iarba flocoas, iarb de dat, laba lupului, lingoric, somnior, talpa lupului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Planta peren cu rizom lignificat, scurt, tulpini de circa 50-150 cm, ramificate, roietice sau brunii, la baz lignificate, cu peri scuri, aezai pe muchii. Frunze peiolate, la baz subcordate, inflorescen foliat, lung, flori roz, rar albe, dispuse in dihazii dense, formand verticile indeprtate. Stamine cu antere brunii, tetrachene ovoidale, trunchiate, la varf pubestente. Inflorete VI-VIII. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, indicatoare de soluri foarte bine aprovizionate cu azot, crete pe marginea drumurilor, locuri virane, dramturi, gunoaie, in locuri ruderale, in regiunea de campie i deluroas. Este o planta moderat-termofil, vegetand bine in plin lumin, fiind rezistent la semiumbr. Are cerine reduse fa de sol i umiditate, in general prefer solurile revene pan la reavan-jilave. Organe utilizate Organele plantei cu importan in medicin sunt florile proaspt recoltate, in perioada iunie septembrie iar in scop tinctorial se utilizeaz partea aerian recoltat la inflorire. Compoziia chimic Organele aeriene ale plantelor conin: taninuri (2 9 %), catechine, rezine, saponine, glicozide fenolice (acid cafeic-4-rutinozid), pirogalol, acizi organici (acid citric, acid malic), triterpene (acid oleanolic, acid ursolic). Alcaloizi (0,3 %): stahidrin, betonicin, turcin, leonurin, leonuridin i leonurinin. Vitamine: acid ascorbic (4,2 mg/ 100 g), rutin, tocoferoli. Uleiuri volatile: cariofilen (40 200 ppm), humulen (35 - 173 ppm), -pinen, - pinen, limonen, diterpene (marubin).

Pigmeni: glucozizi ai apigeninei, glucozizi ai kampferolului, izoquercitrin, quercetin, quercetrin. Compui iridoizi: ajugol, ajugozid, galiridozid i leonurid. Ali compui organici identificai in aceast specie sunt: bufenolid, genkwain, leocardin, i leonuridin. In compoziia florilor au fost identificate uleiuri volatile, taninuri i gome. Aciune terapeutic Proprietile extractelor obinute din organele aeriene sunt: antispasmodice, sedative, hipotensive, cardiotonice, cicatrizante, expectorante, tonice. Acidul ursolic are proprieti antitumorale, antivirale, cardioactive i citotoxice. Importana Medicinala, melifera, tinctoriala Utilizare Se utilizeaz in tratarea bolilor cardiace, bronitei, astmului, crampelor menstruale, diareei i palpitaiilor. Pigmenii hidrosolubili extrai din organele aeriene sunt folosii pentru colorarea lanei in nuane crem deschis, crem inchis, vernil i kaki deschis, in funcie de mordantul utilizat. Astfel lana mordat cu sulfat de aluminiu i fier i fiart in extractul obinut din plante proaspt recoltate, in faza de inflorire, se coloreaz in crem-deschis. Dac lana se retrateaz cu bicromat de potasiu, se obine o culoare crem-inchis iar dac se retrateaz cu sulfat de cupru se obine o culoare vernil. Lana mordat cu bicromat de potasiu, vopsit in extractul obinut din plante proaspt recoltate i retratat cu sulfat de aluminiu i potasiu, se coloreaz in kaki deschis (Chiril .a., 1999). Cultivare Mod de cultivare: Prin rasad care se transplanteaza primavara in camp, sau daca e sufiecienta samanta, semanat direct in camp. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba cu secera sau ciositoarea mecanica, cand incepe fructificarea (iunie-iulie) Valorificare

LEONURI HERBA IARB DE TALPA GATEI 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LEPIDIUM SATIVUM L. Denumire popular: Creson Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bruncu,Caprilem, Caprilon, Cardam, Cherdame, Cretic de grdin, Hrni, Hrniel, Hreani, Hreni, Hreniel, Mcri de grdin, Resuche Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual sau bisanual cu rdcina simpl, pivotant; tulpina inalt de 20 40 cm, dens foliat, dens i scurt patent-proas, ramificat, ramificaiile de obicei terminate cu inflorescene; frunzele bazale sunt intregi sau lirat lobat-fidate i incep s se usuce in timpul infloririi, cele superioare lanceolate sau ovat-lanceolate, sesile, cu baza sagitat-cordat, amplexicaule; inflorescena racem simplu ce se alungete dup inflorire, alctuit din flori pe tipul 4 cu petale albe; inflorire in mai-iunie; fruct silicul spre varf lat aripat, cu semine mrunt, verucos papiloase, brune. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum i condimentar, rspandit subspontan, originar din Egipt i Asia de Vest. Organe utilizate Se utilizeaz frunzele pentru consum alimentar. Compoziia chimic Frunzele acestei specii au un coninut de 93,1 % ap, 2,0 % glucide, 1,5 % proteine, 0,3 % lipide,2,0 % fibre i 2,9 mg/ 100 g caroteni. Acestea sunt

valoroase pentru coninutul lor in vitamine: 60 mg/ 100 g acid ascorbic, 1,2 mg/ 100 g tocoferoli, 0,44 mg/ 100 g nicotinamid, 0,25 mg/ 100 g filochinon, 0,24 mg/ 100 g acid pantotenic, 0,20 mg/ 100 g acid folic, 0,13 mg/ 100 g piridoxin, 0,12 mg/ 100 g riboflavin i 0,10 mg/ 100 g tiamin. In 100 g esut foliar a fost determinat urmtorul coninut de elemente minerale: 304 mg potasiu, 160 mg calciu, 130 mg sulf, 53 mg fosfor, 42 mg sodiu, 20 mg magneziu, 3,10 mg fier, 0,40 mg zinc, 0,40 mg mangan, 0,11 mg bor i 0,06 mg cupru. Sulful se gsete sub form de combinaii prganominerale: tioglucozizi, care sub influena enzimei mirozinaz se transform in izotiocianai de fenil-etil, care confer aroma caractzeristic acestei plante. Aciune terapeutic Importana medicinal a acestei specii const are proprieti anticancerigene (tioglucozizii), antioxidante (acidul ascorbic, tocoferolii i carotenii) i hipotensive Importana Alimentara Utilizare Frunzele de creson sunt folosite ca salat sau condiment i au o valoare energetic sczut: 71 kJ/ 100 g esut foliar. Cultivare Cresonul este o plant cu cerine reduse fa de factorii de vegetaie. Este rezistent la frig, puin pretenioas fa de lumin i elemente nutritive. D rezultate bune pe soluri profunde, bine structurate, echilibrate din punct de vedere nutritiv, fr exces de substane organice (in asolament se plaseaz de obicei in al treilea an dup ingrarea terenului). Se cultiv prin semnat ealonat, direct in camp, la intervale de 12-14 zile, incepand din martie. Distana intre randuri este de 10-15 cm, sau se seamn in benzi cu distana intre randuri de 12,5 cm i de 0 cm intre benzi, folosind 5-10 kg sman la hectar. Lucrrile de ingrijire constau in praile, plivit i udare repetat pentru asigurarea rsriri i meninerii turgescenei

frunzelor. Recoltarea se incepe dup 3-4 sptmani de la semnat, in 2-3 tape, prin tiere cu foarfeca la 5-6 cm deasupra solului, pentru a se permite regenerarea. Se obine o producie de frunze de 5-6 t/ha. Cultura forat se practic mult in rile din vestul Europei (Danemarca, Germania), in scafe mici de material plastic sau carton (folosind ca substrat rumegu grosier sau fin, fin de hartie sau carton, vat mineral), destinate vanzrii sau pe parapete (folosind substrat alctuit din turb sau bogat in turb, substrat care se schimb dup fiecare ciclu). Pentru producerea seminelor de creson, nu se mai recoltez frunzele de pe plante ci plantele semincere se recolteaz la sfaritul lunii iulie, inceputul lunii august, annual, cu secera sau mecanizat cu combina candd fructele au culoarea caracteristic in procent de 45-60%. Se obine o producie de 800-1000 kg/ha. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LEVISTICUM OFFICINALE Koch Denumire popular: Leutean Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buruiana lingoarei, Buruian de lungoare, Leoten, Leuten, Libistoc, Liutean, Lutrean, Pscna Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, glabr, lucitoare, robust, cu miros caracteristic; in sol rizomul este gros, bruniu, ramificat purtand in regiunea coletului resturi de frunze din anii trecui; tulpina inalt pan la 2,5m poate avea la baz 4 cm in diametru i se ramific mai mult in partea superioar formand cte 2-3 ramuri in verticil; frunze alterne, penat-sectate (segmentele rombice), verzi-lucitoare, uor

crnoase, cu teci evidente, membranoase; inflorescena umbel compus are la baza radiilor precum i la baza umbelulelor foliole numeroase alctuind un involucru, respectiv involucel dens; florile hermafrodite, relativ mici, au petale galbendeschis; inflorete in iunie-iulie; fruct dicariops lat-eliptic, cu mericarpii prevzute cu coaste aripate. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant alimentar i condimentar; originar din Iran. Organe utilizate Se utilizeaz pentru obinerea de extracte rdcinile recoltate primvara, care conin uleiuri volatile cu monoterpene monociclice, uneori frunzele recoltate toamna i seminele. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in rdcini sunt: glucide simple, amidon, rezine, uleiurile volatile (circa 1,0 %), gomele, rezinele, taninurile, vitaminele (acid ascorbic), sterolii (sitosterol), cumarinele (0,1 4,3 %): umbeliferon, xantotoxina, bergapten, cumarin, -pironele (senkyunolidf), furfural, furfurol, acid maleic i Analiza uleiurilor volatile extrase din rdcinile de leutean de ctre Jian-Qin .a. (1989) a indicat prezena a 28 componeni. In cantitate mai mare s-a determinat: cis-3-butiliden-4,5-dihidroftal (62,38 %), -selinen (4,49 %), linalool (4,43 %), -pinen (4,32 %), -terpinil acetat (3,79 %), (Z)-3butilidenftalid (1,98 ), sabinen (1,70 %), pinen (1,61 %), camfen (1,48 %), -3-caren (1,04 %) i limonen (1,03 %). In cantitate mai mic s-au identificat urmtorii componeni: (E)-3-nbutiliden flalid, mircen, trans-3-butiliden-4,5dihidroftalid, -felandren, -terpinen, pentilbenzen, pentilciclohexan, -terpineol, (E)--ocimen, felandren, cis-3-n-validen-3,4-dihidroftalid, curcuben, -copaen, bornil acetat, terpinolen, selinen i (Z)--ocimen.

Analiza compuilor volatili din frunzele de leutean (Burzo .a.) a evideniat prezena urmtoarelor substane: -terpinil acetat (46,54 %), felandren (19,57 %), tetrametil ftalid (13,84 %), terpinolen (6,13 %), -pinen (4,69 %), -ocimen (2,18 %), -terpineol (1,63 %), -terpinen (0,91 %), -thujen (0,83), -pinen (0,66 %) i terpinen (0,22 %). Analiza uleiurilor volatile extrase din seminele de leutean, efectuate de Toulemonde i Noleau (1988) au evideniat prezena a 34 componeni. In cantitate mai mare s-a determinat -felandrenul (63,15 %). Intr-o proporie de pin la 1,0 % s-au detrminat: (Z)--ocimenul (9,20 %), cis-3butildien-4,5-dihidroftalat (5,60 %), -terpinil acetatul (3,07 %), limonenul (3,06 %), felandrenul (2,87 %), mircenul (1,99 %) i pinenul (1,94 %). Intr-o proporie mai mic de 1,0 % s-au detrminat: sabinenul, (E)--ocimenul, n-pentil1,3-ciclohexadienul, -pinenul, -bisabolenul, trans-3butiliden-4,5-dihidroftal, campfen, criptoen, pcimen, trans-allocimen, -terpineol, terpinolen, -thujen, bornil-acetat, (Z)-3-butilidenftalid, cadien, -gurjunen, linalool, -selinen, terpinen, (E)-3-n-butilidenftalid, -selinen, copaen, pentiolbenzen, 3-n-butilftalid i cis-3n-validen-3,4dihidroftal. Detalii... Aciune terapeutic Extractele au proprieti diuretice, stomahice, diuretice i carminative. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Frunzele de leutean i radacinile se utilizeaz pentru aromatizarea preparatelor culinare. Uleiul volatil extras din rdcin se folosete in industria parfumurilor Medicin uman (popular): folosit intre leacurile obinuite pentru tratarea febrei tifoide; frunzele puse in legturi pentru calmarea durerilor de

cap; cu ele se frecau blandele de ploaie? (urticaria); pisate, se puneau pe rni; ceaiul din frunze se lua in tuse cu guturai sau in tusea mgreasc; sub form de decoct diuretic; rdcina pisat, oprit se punea cldu la junghiuri; seminele ceai pentru calmarea durerilor de stomac i in indigestii. Medicin veterinar (popular): uscat, pisat, amestecat cu bor din trae de porumb era folosit pentru splarea mucturilor de arpe. Cultivare Mod de cultivare: Prin seminte primavara direct in camp, sau despartire de tufa (inclusiv radacini) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze, manual aprilie-iulie - Radacini, cu cazmaua toamna - Fructele, toamna Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LIGUSTRUM VULGARE L. Denumire popular: Lemn cainesc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Caprifoi, Clin, Caie, Cire de pdure, Cornel, Corn, Cununi, Lemnul cinelui, Mlai negru, Mlin, Mirtoi, Salb moale, Tulichioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Oleales Familia: Oleaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust de 1-5 m inlime; frunze opuse, lanceolate, cztoare, peiolate, cu margini intregi; florile albe, dispuse in inflorescene terminale, piramidale; inflorirea iunie-iulie; fructul bac neagr. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, calcicol; frecvent in zona de silvostep-etajul gorunului, tufriuri, pduri.

Detalii... Organe utilizate Scoara de pe ramuri se utilizeaz in scop medicinal iar fructele mature se utilizeaz in scop tinctorial. Compoziia chimic Frunzele onin: tanin, pigmeni (malvidin-3glucozid) i glicozizi fenilpropanoizi (siringin). Scoara de pe ramuri conine: manitol, tanin, rezine, acid behenic, ligustron, acid siringic i siringopicron. Aciune terapeutic Extractele obinute din scoar au efect laxativ, toxic, vulnerar i antitumoral. Importana Melifera, tinctoriala, producatoare de fibre textile Utilizare Fructele maturate sunt utilizate pentru vopsirea lanii in nuane de vernil i gri. Lana mordat cu bicromat de potasiu i vopsit cu extractul din fructele mature, se coloreaz in vernil-inchis. Dac aceasta este mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu se coloreaz in gri-deschis, iar dac se retrateaz cu sulfat feros, se realizeaz o culoare gri-verzui (Chiril, .a., 1999). Medicin uman, popular - uz intern - frunzele i florile i scoara au proprieti astringente, antiseptice, antidiareice, antiparazitare; uz extern tratarea aftelor, durerilor de dini, dermatitelor, tratarea raiei. Medicin veterinar - uz extern - tratarea plgilor, stomatitei, scabiei; Apicultur - specie melifer. Cultivare Mod de cultivare: Prin seminte, butasi, altoire. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele si florile, in perioada infloritului scoarta, toamna de pe ramuri de 2-3 ani. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LINUM USITATISSIMUM L. Denumire popular: In Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: In de fuior, In de smn

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Linales Familia: Linaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; tulpini inalt de 30-80 (100) cm, ramificat in partea superioar, rar de la mijloc (in funcie de scopul culturii: convar. usitatissimum inuri mixte, pentru ulei i fibre ramificarea incepe de sub cincimea superioar; convar. elongatum inuri pentru fibre ramificarea are loc numai la varf); frunze alterne, mici, lanceolate, acute, cu peiol scurt; inflorescena cim alctuit din puine flori; florile hermafrodite, pe tipul 5, au petale albastre-azurii, rar albe; inflorete in iunie-iulie; fruct capsul globuloas cu semine ovoidale, turtite, brune. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant textil, oleaginoas, medicinal; cu originea (probabil) in Linum bienne din S.V.Europei. Organe utilizate Aceast specie prezint importan pentru fibrele care se formeaz in tulpini i pentru uleiul din semine. Compoziia chimic Fibrele textile se formeaz in zona periciclului i au lungimea dintre dou frunze situate pe aceeai generatoare. Fibrele sunt formate din celuloz, glucomanani acetai sau/i xilani, dar in centrul lor se pot afla i molecule de hemiceluloz. Glucoza reprezint 21 40 % din totalul glucidelor, xiloza reprezint 8 24 %, alturi de care se gsesc molecule de galactoz, ramnoz i fucoz. Seminele de in conin 35 46 % lipide, 20 25 % proteine, 19 22 % glucide, 6 10 % mucilagii, precum i 8 10 g/kg acizi fenolici esterificai i 3 5 g/kg acizi fenolici eterificai (Oomah .a., 1995).

Uleiul de in conine dup Canr (1965) urmtorii acizi grai: 2,3 17,6 % acid oleic, 21,65 69,6 % acid linoleic, 18,5 40,5 % acid linolenic, 6,7 % acid palmitic i 3,0 % acid stearic. Dup European Pharmacopeia (2005) seminele de in conin: 3,0 8,0 % acid palmitic, max. 1,0 % acid palmitoleic, 2,0 8,0 % acid stearic, 11,0 35,0 % acid oleic, 11,0 24,0 % acid linoleic, 35,0 65,0 % acid linolenic i max. 1,0 % acid arachidic. Oomah .a. (1992) au constatat c cei mai importani glicozizi cianogenetici din seminele de in sunt: lunistatina 213 352 mg/ 100 g, neolunistatina 91 203 mg/ 100 g i linamarina 32 mg/ 100 g. Luyengi (1993) a identificat un nou glucozid fenilpropanoid: linusitamarina. Prin aciunea enzimei linamaraz asupra glucozidelor cianogenetice, acestea se descompun punand in libertate acid cianhidric. Muir .a. (1999) au extras din seminele de Linum un lignan: secoisolariciresinol diglucozid (SDG) care a determinat reducerea colesterolului din vasele sangvine ale soarecilor. Aciune terapeutic Datorit mucilagiilor pe care le conine, seminele de in au o aciune laxativ i emolient iar datorit prezenei secoisolaricirezinol diglucozidului pot avea o aciune anticarcinogen. Importana Medicinala, melifera, oleaginoasa, producatoare de fibre textile Utilizare Extractele din coaje i frunze se utilizeaz pentru tratarea gonorei, iar cele obinute din flori au aciune cardiotonic i calmant nervos. Medicin uman (popular): seminele ceai luat pentru tuse; fina, amestecat cu miere puse pe rni; uleiul pus pe arsuri; fina, impreun cu cartofi fieri, pus pe umflturi, abcese; cataplasme de fin cu lapte puse pentru galci?, junghiuri; fina cu lapte i flori de grdin legturi puse pentru calmarea durerilor de burt; puse in ap, luate ca laxativ; cu in sau cu cali de in se fceau leacuri contra insolaiei. Medicin veterinar (popular): seminele - i fina folosite la animale, la cai cand aveau bube

la gat; fierte mult se ddea animalelor cand acestea rceau. Cultivare Mod de cultivare: Semant direct in camp cu semanatoarea de cereale, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, recoltat mecanizat, august-septembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LITHOSPERMUM OFFICINALE L. Denumire popular: Mrgelue Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, erbacee viguroas, cu rdcin brunie, groas, lemnoas, cu radicele fibroase. Tulpini cate 1-3 sau mai multe, cilindrice, erecte, inalte de 30-80 (100) cm, ramificare, acoperite de peri setiformi, alipii. Frunze aspre, lanceolate sau alungit lanceolate, sesile, la varf acuminate, cu peri rari, pe dos cu peri lungi, rigizi i alipii, cele bazale caduce inainte de inflorire. Flori mici, solitare, scurt pedicelate, la inceput indesiute in cincine bracteante, la maturitate desfcute i mult alungite. Corola mic, infundibuliform, la exterior pubescent, alb glbuie, cu lobii rotunjii, gatul verzui, cu 5 proeminene pubescente. Fruct nucule albe sau cenuii, oblic ovoidale, netede, lucioase i osoase. Inflorire V-VI. Ecologie i rspandire Tufriuri, margini de pduri, zvoaie, pe malurile raurilor i lacurilor, foarte rar prin

parloage sau semnturi sau ruderal; frecvent din zona stepei pan in etajul bradului; specie xeromezofitmezofit. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz intreaga plant i mai ales frunzele. Compoziia chimic Compusul bioactiv il reprezint un polimer care in timpul uscrii pune in libertate acidul litospermic. Alturi de acesta, au mai fost identificai acizi polifenolcarboxilici. Aciune terapeutic Extractele din plant conin acid litospermic i au aciune antigonadotrop, antitireatrop i hipoglicemiant. Extractele obinute din semine au efect diuretic, cele din frunze au efect sedativ iar extractele din rdcini au aciune depurativ. Importana Medicinala Utilizare Medicina uman frunzele i inflorescena folosite ca diuretic; din frunzele prjite se mai prepar un ceai bohemesc, surogat al ceaiului rusesc. Tinctorial rdcina conine litospermin, o substan colorant purpurie. Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasadului obtinut din seminte primavara, divizarea radacinii Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Herba la momentul infloritului - Seminte la maturitate Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LOBELIA ERINUS L. Denumire popular: Lobelie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asteridae Ordinul: Campanulales Familia: Lobeliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; tulpina de 10-20 cm inlime, glabr sau cu peri disperi; frunze intregi, dinate, cele bazale peiolate, eliptice, cele superioare sesile i ingust lanceolate; flori tubuloase de culoare albastr cerulee, lung pedunculate; inflorirea iunie-august; fruct capsul loculicid. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental. Organe utilizate Se utilizeaz organele aeriene i mai ales florile i capsulele nematurate, pentru coninutul lor in alcaloizi cu nucleu piperidinic. Compoziia chimic In esuturile aeriene ale acestei plante au fost identificai mai mult de 20 alcaloizi (0,4 0,5 %), dintre care ponderea o deine lobelina (0,4 2,2 %). Alturi de aceasta au mai fost identificai: izolobelina, izolobelianidin, lobinina, lobinalidin, izolobinin, lobelanina, norlobelanina, lobelanidina, norlobelanidina, lelobanidin, lobelol, lobinalin, lobinanidin, norlelobanidin, norlobenalin i lobelon. In esuturile acestei specii au mai fost identificate urmtoarele substane: glucide, proteine (9,1 %), lipide (2,8 3,0 %), vitamine (acid ascorbic, niacin, tiamin, riboflavin), rezine, -caroten (5 mg/ 100 g), acid chelidonic i substane minerale. Aciune terapeutic Extractele coninand lobelin intensific micrile respiratorii au aciune antiasmatic. Importana Utilizare Se utilizeaz ca antidot in intoxicaiile cu opiu. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LOLIUM TEMULENTUM L. Denumire popular: Slbie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare:

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Pooideae Caractere morfologice Plant erbacee anual; rdcina fasciculat; tulpina de 30-80 cm inlime, verde sau verde albstruie; frunzele sunt sesile, plane; inflorescena este un spic compus, paleea inferioar rigid de 5-8 mm, aristat; inflorirea iunie-august; fructul cariops de 4,5 -7 mm lungime. Ecologie i rspandire Specie mezofit; sporadic in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, in culturi de ovz, rar ruderal. Organe utilizate Compoziia chimic Planta conine alcaloizi (perlolin i temulin), iar seminele conin amidon i alcaloizii (lolin, temulentin). Aciune terapeutic Toxic. Importana Toxica Utilizare Medicin veterinar - uz intern Toxicitate Toxic. Cultivare Mod de cultivare: Seminte, semante direct in camp, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LOTUS CORNICULATUS L. Denumire popular: Ghizdei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bichin slbatic, Culbeceasc, Drob, Ghiara mii, Ghizdei mrunt, Ghizdel, Mzriche, Moartea ginilor, Motocei, Rochia rndunicii, Smtie, Trifoite, Unghia gii, Visdei

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcina lignificat, ramificat; tulpina scurt (20-40 cm), lignificat la baz; frunzele alterne, sesile, imparipenat compuse, formate din 5 foliole obovat eliptice; inflorescena umbel cu 2-6 flori galbene; inflorirea maiseptembrie; fructul pstaie dreapt cu mai multe semine, la deschiderea pstii valvele se rsucesc. Ecologie i rspandire Frecvent in zona de step-etajul alpin, pajiti, tufriuri; specie cu ecologie larg, cultivat, furajer. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale ghizdeiului conin 8hidroxikampferol i 8-hidroxiquercetin, iar florile conin: quercetin, izorhamnetin, 8hidroxiquercetin, quercfetin, mircetin i luteolin. Aciune terapeutic Extractele obinute din plant se utilizeaz sub form de comprese cu rol antiinflamator, cele din rdcin au aciune carminativ, febrifug i tomoc, iar extractele din flori au aciune antispasmotic, cardiotonic i vermifug. Importana Melifera Utilizare Extactele sunt utilizate pentru tratarea palpitaiilor, a nervozitii, depresiilor i insomniei. In medicin, uman, popular, florile se folosesc pentru efectul lor antispastic, calmant in strile de excitaie nervoas, in caz de insomnii sau stri de anxietate.

In zootehnie se folosete pentru furajarea animalelor. In apicultur este important ca specie melifer. Cultivare Mod de cultivare: Semanat toamna sau primavara, direct in camp a semintelor umezite Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Pastai Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LUPINUS ALBUS L. Denumire popular: Lupin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cafelue, Cafea, Cafele, Nipral Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; tulpin dreapt, de 40-120 cm; frunzele imparipenat compuse, cu 5-7 (11) foliole alungit obovate, glabre pe faa superioar i cu peri moi pe cea inferioar; flori albe cu varf albstrui, dispuse in racem; inflorirea : iunieiulie; fructul pstaie galben de 6-11 cm lungime, turtit, cu 56 semine albe-glbui, netede. Ecologie i rspandire Mezofit; specie cultivat, pentru ingrmant verde, furajer, surogat de cafea. Organe utilizate Compoziia chimic Seminele conin: glucide, 9 11 % lipide, 36 40 % proteine, 1,0 2,7 % alcaloizi (spartein, angustifolin, lupanin, vernin, trigonelin, multiflorin ), ureide (alantoin, acid alantoic), fosfolipide (cefalin), lectine, triterpene (lupeol), flavone (genistein). Aminoacizi: alanin, arginin, asparagin, acid aspartic, cistin, acid glutamic, histidin,

leucin, serin, izoleucin, lizin, metionin, fenilalanin, acid pipecolic, prolin, triptofan, treonin, tirozin, valin. Vitamine: niacin, riboflavin, tiamin. Acizi organici: acid citric, acid malic, acid oxalic, acid succinic. Acizi grai: acid erucic, acid gadoleicid, acid lauric, acid linoleic, acid linolenic, acid miristic, acid oleic, acid palmitic, acid palmitoleic, acid stearic. Aciune terapeutic Alterativ, carminativ, depurativ, digestiv, diuretic, emenagog, toxic, vermifug. Importana Melifera, producatoare de fibre textile Utilizare Alimentaie - din semine se prepar surogat de cafea. Medicin, uman, popular - uz intern: seminele se folosesc ca diuretice, febrifuge, cicatrizante; uz extern:- tratarea abceselor i afeciunilor cutanate; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte din pastai, manual, in perioada iulieaugust Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LYCIUM BARBARUM L. Denumire popular: Ctin de garduri Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust cu ramuri subiri i flexibile, spinoase, cenuii sau brune glbui, ce poate ajunge pan la 2,5 m inlime; frunzele simple, ingust lanceolate,

lanceolat eliptice sau lanceolate, verzi pe faa superioar i cenuii pe cea inferioar, cu margini intregi; flori roietice, roze sau violaceu roietice, pedicelate, cate 2-6 pe ramurile scurte i cate 12 in axila frunzelor de pe ramurile lungi; inflorirea: iunie-septembrie; fruct bac roie sau portocaliu rocat. Ecologie i rspandire Specie mezofit; frecvent in toat ara, cultivat pentru garduri vii i subspontan. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz fructele. Compoziia chimic Fructele conin: glucide, 11 20 % proteine, 8 12 % lipide, glicoproteine, tetraterpene (physalein), cumarine (scopoletin).Aminoacizi: alanin, arginin, acid aspartic, acid glutamic, prolin, serin. Pigmeni: -caroten, xantofile, criptoxantin, zeaxantin. Aciune terapeutic Afrodisiac, diuretic, hiperglicemic, laxativ, toxic i spasmodic. Utilizare Apicultur - specie melifer. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LYCOPERSICON ESCULENTUM Miller Denumire popular: ptlgele roii Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: tomate Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant legumicol anual, erbacee. Tulpina inalt de 40-150 (200) cm, cu frunze intreruptimpaeipenat-compuse, cu flori gamopetale, galbene i cu

fructul bac suculent. cu miros puternic, la inceput erect, mai tarziu in timpul formrii fructelor culcat la pmant, cu peri glanduloi, in amestec cu peri simpli, lungi. Frunze mari, avand contur ovat sau lanceolat, intrerupt imparipenat-sectate (segmente mari alternand cu segmente mici, neperechi); segmentele frunzelor peiolate, sau sesile, ovate sau lanceolate, cu baza asimetric, intregi sau penat partite, cu margini uor rsucite. Flori dispuse in inflorescene etraaxilare, furcate, cu cate 2-20 flori. Corola galben ca lmaia, cu tub foarte scurt i limb rotat, cu lacinii acute, radiare, reflecte. Fruct bac sferic, turtit sau ovat, de obicei glabr, lucioas, mai rara pubescent, foarte zemoas, la inceput verde, la maturitate roie, mai rar roz, galbenp, portocalie uneori alb, cu suprafa neted sau costat, in interior 2-4 sau multilocular, cu semine numeroase, mici, reniforme, comprimate, brun deschis cenuii, mtsos proase. Inflorire VII-VIII. Ecologie i rspandire Cultivat ca plant alimentar. Organe utilizate Compoziia chimic Valoarea energetic a fructelor de tomate este in medie de 78,7 kJ/ 100 parte edibil. Principalele componente chimice determinate in fructele de tomate sunt urmtoarele: glucide totale 1,8 4,00 %, glucoz 0,9 %, fructoz 1,40 %, zaharoz 0,008 %, proteine 0,69 1,0 %, lipide 0,20 0,30 %, substane minerale 0,60 0,61 %. Fructele nematurate conin un glicoalcaloid sterolic: tomatin. Aminoacizii determinai in 100 g fruct au variat in urmtoarele limite: 51 mg alanin, 28 mg arginin, 108 mg acid aspartic, 145 mg acid glutamic, 41 mg glicin, 14 mg histidin, 28 mg isoleucin, 39 mg leucin, 40 mg lizin, 6 mg metionin, 27 mg fenilalanin, 44 mg prolin, 51 mg serin, 31 mg treonin, 8 mg triptofan, 14 mg tirosin, 26 mg valin i 9 mg acid -aminobutiric. Coninutul fructelor in vitamine este urmtorul: 0,06 % tiamin, 0,4 % riboflavin, 0,10 %

piridoxin, 0,53 % nicotinamid, 0,04 % acid folic, 0,31 % acid pantotenic, 24 % acid ascorbic, 0,49 % tocoferoli, 0,63 % filochinon i 0,004 % biotin. Fructele de tomate mai conin: 0,037 % acid malic, 0,44 % acid citric, 0,01 % acid clorogenic, 0,7 % celuloz, 0,13 % pentozani, 0,22 % hexozani, 1,8 % fibre, 0,01 % mioinozitol, 1,2 mg % 100 g serotonin, 1,0 mg/ 100 g campesterol, 3,0 mg/ 100 g -sitosterol i 3,5 mg/ 100 g stigmasterol (Souci .a., 1981). Principalele elemente minerale, din 100 g parte edibil, au variat in urmtoarele limite: 6,3 mg sodiu, 297 mg potasiu, 20 mg magneziu, 14 mg calciu, 0,14 mg mangan, 0,50 mg fier, 0,09 mg cupru, 0,24 mg zinc, 26 mg fosfor, 60 mg clor i 0,002 mg iod. Pigmenii din fructele de tomate sunt reprezentai de: -caroten, licopen, fitoen i fitofluen. Dintre aceti pigmeni -carotenul reprezint 50 76 % din total (Davies i Hobson, 1981). Calconele sunt reprezentate de: calcononaringenin iar flavanonele de: naringenin i prunin. Aroma tomatelor a fost corelat cu dou cetone volatile: 6-metil-5-hepten-2-on i 1-penten-3-on (Dangyang i Boersig, 1996), dar se consider c aroma este determinat de prezena unui complex de peste 400 de substane. Dintre acestea Butterez .a. (1984) a menionat: 3-hexenal, trans-2hexenal, hexanal, -ionon, 1-penten-3-on, 3metil butanal, cis-3-hexenol i 3-metil butanol. Aciune terapeutic Importana Alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Fructele de tomate prezint importan mai ales pentru coninutul ridicat de acid ascorbic i de substane minerale. Licopina din tomate are aciune protectoare in cazul bolilor cardiace a celor de prostat corelate cu dificulti de urinare. Medicina uman decoctul din rdcin utilizat contra durerilor de dini; impotriva afeciunilor cardiace datorit coninutului de licopin; aceeai substan se pare c are i proprieti benefice pentru prostrat, reumatism sau dureri severe; pulpa fructului este utilizat in cosmetic.

Medicina veterinar - ca insecticid. Cultivare Mod de cultivare: Prin transplantarea primavara a rasadului semanat in spatii protejate incalzite Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Fructe la maturitate - Frunzele verzi Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LYCOPODIUM CLAVATUM L. Denumire popular: Pedicu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brdior, Brnca ursului, Barba ursului, Brul vntului, Bruorul vntului, Bunceag, Bunget, Chedicu, Chindicu, Coada alor de vnt, Cornel, Cornior, Crucea pmntului, Iarba alor din vnt, Iarba ursului, Laba lupului, Laba ursului, Muchi de pmnt, Muchi de piatr, Netot, Plmid, Prul porcului, Pcelec, Pceleca ursului, Pedecu, Pedic, Piciorul lupului, Piedic, Piedica calului, Piedica ginii, Piedica vntului, Piedecu, Piedicu, Podic, Praful strigoilor, Talpa ursului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Polypodiophyta (Pteridophyta) Subincrengtura: Clasa: Lycopodiopsida Subclasa: Ordinul: Lycopodiales Familia: Lycopodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu rdcini adventive; tulpini lungi de 50 100 cm, taratoare cu ramuri secundare indreptate in sus; frunzele mici, rigide, intregi pe margine, liniare i ascuite sunt des aezate pe ramuri curbate unilateral; atat trofofilele cat i sporofilele sunt prevzute la varf cu cate un pr lung, alb; sporofilele triunghiulare au marginea denticulat i sunt grupate in spicele sporifere lung pedunculate, grupate cite 2-3 pe un pedicel acoperit cu bractee rare; sporii de culoare galben, cu miros uor de rin, sunt eliberai din iulie pan in septembrie.

Aceast specie prezint importan datorit coninutului de alcaloizi al crui numr depete 100. Ecologie i rspandire Specie puternic acidofil, oligotrof, eurifil, helsciadofil-sciadofil, calcifug; intalnit sporadic din subetajul gorunului pan in cel boreal, in tufriuri, pajiti, margini de pdure. Organe utilizate Compoziia chimic Principalii alcaloizi identificai in esturile acestei plante sunt: anotinina, lycopodin, dihidrolycopodin, cernuin, lycodin, lucidin, lucidolin, clavanolin, clavatin, clavatol, clavatoxin, clavolonin, fawcettidin, fawcettimin, flabelliformin, lyclanilol, lyclanitin, lycoclavanin, lycoclavanol, lycoclavin, metillycoclavin, o-acetillycoclavin, lycocriptol, lycodolin, lycopodin, lycopolin, onocerin, acid azelaic. S-a mai identificat prezena: pigmenilor (apigenin), acizilor fenolici (acid dihidrocafeic, acid ferulic) i acizilor aromatici (acid vanilic). LYCOPODIUM SELAGO Bernh.ex Scranket C.F.P.Mart. Organele aeriene ale acestei plante se caracterizeaz priun numrul mare de alcaloizi pe care ii conine. Dintre acetia se pot maniona: 12-epilycodolin, 12-hidroxilycopodin, 6-hidroxihuperzin A, huperzin A (selagin), acrifolin, lycodolin, lycopodium alcaloid L-8 i lycopodium alcaloid L-20. Culoarea caractaristic se datoreaz prezenei pigmenilor carotenoizi: -carotin, criptoxantin, mutatoxantin, neoxantin, rodoxantin, violaxantin, zeaxantin, lutein, neoxantin, mutatoxantin, precum i a pigmenilor flavonoizi: izoquercitrin. A mai fost identificat prezena acizilor fenolici: acid ferulic i acid vanilic. Aciune terapeutic Extractele obinute din esuturile acestor plante au aciune antireumatic, diuretic, carminativ, afrodisiac, hemostatic, laxativ, uterotonic. Importana

Tinctoriala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea reumatismului, artritei, cistitei i gastritei. Extractele obinute din Lycopodium selago au efect laxativ, hipnotic i pot produce o intoxicaie uoar. Alte utilizri: Industrie sporii folosii pentru fabricarea artificiilor, presrarea formelor in care se toarn fonta; Medicina uman, popular sporii erau folosii pentru pudrarea copiilor mici contra oprelii, iar decoctul acestora in vin era dat in cazuri de calculoz renal i vezical; planta ca decoct era folosit ca diuretic i purgativ; fiart in ap, alturi de rdcini de ghinur i anghinare i amestecat cu miere era folosit in tratamentul bolilor de ficat i vezica biliar; ceaiul din tulpini pisate mrunt se ddea in boli de rinichi; decoctul din sporange fiert in ap era dat celor care doreau s renune la fumat; decoctul plantei era folosit, in N Moldovei, pentru creterea prului sau contra durerilor reumatice i de ale; in M-ii Apuseni, planta in amestec cu Centaurea triumfetti (patul-celor-din-vant) i Seseli rigidum (iarba vantului) era folositpentru afumarea persoanelor despre care se spunea c au cptat anumite boli dormind afar primvara, in locuri umede i rcoroase unde treceau peste ei vanturi rele?; in cazuri mai grave se fcea un decoct din mai multe plante care se bea, se fceau splturi i scldturi; Medicina veterinar sporii fieri erau folosii pentru tratarea raiei la cai sau alte animale Cosmetic planta folosit pentru combaterea cderii prului sau stimularea craterii acestuia; In vopsit planta fiart este folosit pentru coloratul lanii in verde. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: LYCOPUS EUROPAEUS L. Denumire popular: Piciorul lupului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, care ajunge pan la 120 cm inlime; frunze penat fidate pan la sectate numai la baz, spre mijlocul limbului i spre varf lobate sau dinate; flori dispuse in verticil, dispuse axilar; inflorirea: iulie-august; fruct achen turtit, brun lucioas. Ecologie i rspandire Specie higrofit; frecvent in zona de stepetajul fagului, mlatini, stufriuri, pe malul apelor. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz herba. Compoziia chimic Plantele conin 0,24 % alcaloizi, glucide (galactoz, glucoz), vitamine (acid ascorbic), cumarine, polifenoli antioxidani (acid rosmarinic), triterpene (acid ursolic) i rezine. Compui volatili: -cadinen, cariofilen, cariofilen oxid, germacren D, trans--farnesen. Acizi organici: acid cafeic, acid clorogenic, acid ferulic, acid sinapic. Pigmeni flavonoizi: apigenin-7-monoglucozid, luteolin-7-monoglucozid. Aciune terapeutic Astringent, narcotic. Importana Melifera, tinctoriala Utilizare Medicin uman, popular - uz intern: frunzele sunt folosite contra tusei, ca tonic. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MAGNOLIA spp. Denumire popular: Magnolia Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Magnoiales Familia: Magnoliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Magnolia este un arbore decorativ, cu frunze i flori mari, albe, sau roii, care se deschid inainte sau dup infrunzire. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Scoara pomilor conine triterpene (eudesmol), precum, derivai benzenici cum sunt magnololul (2 11 %) i honokiolul (0,3 4,6 %), alcaloizi: magnoflorin, magnocurarin i salicifolin In frunzele de magnolie s-au identificat: alcaloizi (magnoflorin, salicifolin, magnocurarin, liriodenin, michelarbin, anonain), pigmeni (quercetin, kampferol i cianidin), acid cafeic i substane minerale. Liangfeng .a. (1993) au constatat o variaie a componenilor din uleiul volatil extras din florile de magnola in funcie de soi. Astfel in uleiul volatil extras din Magnolia purpurella s-a determinat in concentraie mai mare 2-feniletanol (31,30 %), trans-linalool oxid furanoid (17,17 %) i translinalool oxid piranoid (12,21 %), in timp ce in Magnolia sprengeri ponderea au deinut-o bornil acetatul (9,50 %), -cariofillenul (8,25 %) i eudesmolul (7,43 %). Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast specie au efecte variate, in funcie de compoziia acestora. Prezena eudesmolului confer extractelor efect stimulator asupra produceri de steroizi, antibacterian, antioxidant i antiinflamator. Prezena alcaloizilor confer efectele antispasmotice i relaxant muscular. Extractele au efect digestiv tonic, diuretic, expectorant, hipotensiv i tonic. Importana

Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea astmului i vomei. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MAHONIA AQUIFOLIUM (Pursh) Nutt. Denumire popular: Mahonie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Floarea mortului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Berberidales Familia: Berberidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust, cu tulpina pan la 1 m inlime; frunzele alterne, imparipenat-compuse au foliolele sinuat spinos dinate pe margine, verzi intunecate, lucitoare pe fa, rigide, pieloase, persistente devenind purpurii toamna; florile actinomorfe, galben deschis sunt grupate in raceme aflate la varful ramurilor; inflorirea in aprilie; fructele - bace sferice, negre-albstrui, brumate au 2-5 semine. Ecologie i rspandire Specie cultivat ornamental, originar din America de Nord. Organe utilizate Compoziia chimic Rdcinile conin: alcaloizi: berberin, berbamin, oxiacastin i hidrastin. In organele aeriene ale acestei plante s-a identificat: rezine i taninuri. Alcaloizi: magnoflorin, mahonin, jatrorrhizin, izoboldin, izocoridin, tetrahidroberberin, tetrahidrojatrirrhizin, coridin, coripalmin, corituberin, columbamin, canadin i palmatin. Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcini i scoar au aciune diuretic, laxativ i tonic, stimuleaz digestia. Extractele obinute din fructe au efect laxativ Importana Melifera Utilizare

Se utilizeaz ca tratament intern pentru psoriasis, sifilis, hemoragii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MAJORANA HORTENSIS Mnch. Denumire popular: mghiran Sinonime tiinifice: Origanum majorana L., O. majoranoides Willd., Amaracus majorana Sch. Et Thell. Alte denumiri populare: ieder, maderan, maghiran, maroian, mgheran, mrgran, mederean, megerean, mighiran, pupi, sovrf Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual sau bienal, peren in regiunea mediteranean; tulpina cenuiu tomentoas, cu miros caracteristic, inalt de 2030 cm, ramificat la baz, cu ramuri subiri, rigide, frunze lat eliptice, spatulate scurt peiolate, pe margini intregi, la varf rotunjite, cu nervuri puin pronunate. Flori cate 2 la subsoara uneo bractei, de culoare alb sau palid liliachie ctre roietic. Tetrachene ovoidale, netede, palid brune. Inflorete VII-IX. Ecologie i rspandire Cultivat din Africa de N peste Orientul Apropiat, pan in Indiile orientale, naturalizat in regiunea mediteranean. Organe utilizate Se utilizeaz organele aeriene, care se recolteat in perioada de inflorire. Compoziia chimic Organele aeriene conin cantiti mici de zaharoz alturi de care se afl pentozani i substane pectice (4,0 %), acid ascorbic (60 180 mg/ 100 g),

acizi fenolici (acid cafeic, clorogenic, rozmarinic), steroli (?-sitosterol), acid ursolic i acid oleanolic. Pigmenii identificai in organele aeriene sunt derivai ai flavonelor: luteolin-7--D-diglucozid, apigenin-7--D-diglucozid, diosmetin-7-glucuronat, dinatin i mojaranin. In uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei plante, provenit din Romania, Oberdieck (1981) a identificat un numr de 46 componeni. Acetia au avut urmtoarea proporie in uleiul volatil total: 22,4 % terpinen-4-ol, 18,3 % cissabinen hidrat, 7,0 % -terpinen, 6,0 % linalil acetat, 5,6 % trans-sabinen hidrat, 4,8 % -terpineol, 4,3 % sabinen, 4,0 % -terpinen, 3,0 % terpinen4-yl-acetat, 2,9 % linalool, 2,4 % -cariofillen, 2,2 % p-cimen, 2,0 % terpinolen, 1,9 % biciclogermacren, 0,9 % limonen, 0,7 % mircen, 0,7 % (E)--ocimen, 0,5 % carvon, 0,5 % -pinen, 0,4 % felandren, 0,3 % cariofilen oxid, 0,3 % (E)-2hexanal, 0,3 % trans-p-menta-2,8-dien-1-ol, 0,3 % (Z)--ocimen, 0,3 % -thujen, 0,2 % p-cimen-8ol, 0,2 % geraniol, 0,2 % -humulen, 0,2 % felandren, 0,2 % -terpinil acetat, 0,1 cisallocimen, 0,1 % copaen, 0,1 % cis-p-menta-2-en-1ol, 0,1 % -pinen, 0,05 % -bisabolen, 0,05 % camfen, 0,05 % -3-caren, 0,05 % carvacrol, 0,05 % cuminaldehid, 0,05 % -p-dimetilstiren, 0,05 % (Z)-3hehanal, 0,05 % metil carvacrol, 0,05 % neril acetat, 0,05 % 3-octanol i 0,05 % 1-octenol-3. Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast plant au efect antispasmotoc i carminativ. Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Planta se utilizeaz pentru aromatizarea mancrurilor. Medicina uman popular efect sedativ, contracareaz nervozitatea, migrenele i insomniile, hipotensiv, antispastic, stimuleaz digestia, fluidific

mucozitile, este cicatrizant, recunoscut remediu cu efecte asupra stomacului, eliminrii apei din esuturi, transpiraiei, toxinelor. Combate crampele, tulburrile digestive, balonrile, colicile intestinale; ca unguent, eficient calmant impotriva rinitei cronice, a rnilor, umflturilor, tumorilor sau luxaiilor, pentru febr muscular, reumatism; trateaz afeciunile dentare. Ungerea nrilor cu ulei de mghiran combate guturaiul. Pentru tratamentul contuziilor, tumorilor sau arsurilor, se aplic direct pe piele. Uureaz problemele respiratorii precum bronita i astmul. Este foarte util in constipaie sau tratamentul epilepsiei. Cosmetic florile sunt utilizate in industria parfumurilor. Cultivare Magheranul este o plant termofil, necesit temperaturi ridicate intreaga perioad de vegetaie i este foarte sensibil la ingheuri i brume de primvar. Producia este condiionat de asigurarea unei umiditi moderate permanente. Prefer soluri uoare (avand in vedere inrdcinarea superficial), afanate, bine structurate, calde, bogate in humus i calciu. Se cultiv prin semnat direct in camp sau prin rsad. Se seamnn in rinduri la distan de 15-25 cm, folosind 4-5 kg sman /ha, la adincimea de 0,5-1 cm, urmand ca dup rsrire s se practice rrirea pe rand la 10-15 cm. Rsadurile se produc in rsadnie sau solarii reci i se planteaz in camp conform schemei folosite la semnatul direct. Se aplic lucrri obinuite de ingrijire: praile sau plivit, rigare i fertilizare fazial dac se impune. Recoltarea se face inainte de inflorire, in faza de formare a butonilor florali, prin tierea tufelor la 5-7 cm deasupra solului. Astfel, plantele pot lstri din nou, se obine o a doua recolt in toamn cind plantele se smulg din pmant. Producia la hectar este de circa 10-12 t frunze verzi. Pentru obinerea seminelor se aleg plante din cultura de consum, la care nu se recolteaz

frunzele i in august-septembrie, cand seminele se brunific i ajung la maturitate, recoltarea se face prin smulgere. Producia de semine obinut este de circa 300-700 kg/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, la inflorit deplin iulieseptembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MALUS DOMESTICA Borkh. Denumire popular: Mrul Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore ce poate ajunge la 10-15 m inlime; frunzele sunt ovate pan la eliptice, cu margini serate, proase pe faa inferioar; florile sunt alb-roze, mari, plcut mirositoare, grupate cate 3-7 in inflorescen de tip cim; inflorirea: apriliemai; fruct poam. Ecologie i rspandire Specie mezofit, mezotermofit; cultivat. Organe utilizate scoara, frunzele, florile i fructele Compoziia chimic In fructe s-a determinat urmtorul coninut de substane energetice: 0,34 % proteine, 0,40 % lipide, 12,60 % glucide, din care 1,73 % glucoz, 5,91 % fructoz i 2,58 % zaharoz precum i 0,60 % amidon, 0,78 % pectine, 0,25 % pentozani, 0,12 % hexozani, 0,76 % celuloz i 0,58 % sorbitol (Souci .a. (1981). Sterolii sunt reprezentai de -sitosterol (11 mg/100 g) i campesterol (1,0 mg/100 g). In 100 g fructe s-au determinat urmtoarele cantiti de aminoacizi: 13 mg izoleucin, 23 mg

leucin, 22 mg lizin, 3 mg metionin, 5 mg cistein, 10 mg fenilalanin, 6 mg tirozin, 14 mg treonin, 3 mg triptofan, 15 mg valin, 10 mg arginin, 7 mg histidin, 17 mg alanin, 78 mg acid aspartic, 42 mg acid glutamic, 14 mg glicin, 13 mg prolin i 16 mg serin. Aciditatea total a fructelor este de 0,65 % acid malic i este determinat de prezena acidului malic (0,55 %), acid citric (16 mg/ 100 g), acid clorogenic (7,8 mg/ 100 g), acid cafeic (13,7 mg/ 100 g), acid p-cumaric (2,8 mg/ 100 g) i acid ferulic (0,60 mg/ 100 g). Coninutul in vitamine din 100 g mere, variaz astfel: acid ascorbic 12 mg, tocoferol (0,37 mg), nicotinamid (0,30 mg), acid pantotenic (0,10 mg), piridoxin (0,05 mg) filochinon (0,054%) i riboflavin (0,03). Merele au un coninut de elemente minerale ce variaz intre 0,26 i 0,36 %. In 100 g esut s-au determinat: 144,0 mg potasiu, 12,0 mg fosfor, 7,10 mg calciu, 6,40 mg magneziu, 3,00 mg sodiu, 2,20 mg clor, 0,48 mg fier, 0,24 mg iod, 0,12 mg zinc, 0,10 mg cupru i 0,06 mg mangan. Aciune terapeutic diuretic, depurativ, calmant, antireumatismal Importana Utilizare Merele au o valoare energetic sczut (232 kJ/ 100 g), dar sunt importante in alimentaie pentru aportul de vitamine, acizi organici, glucide solubile i elemente minerale. Alimentaie - fructele se consum proaspete sau prelucrate (dulcea, compot, buturi rcoritoare, buturi alcoolice); Industrie - fructele sunt folosite in industria alimentar in vederea preparrii de dulcea, compot, marmelad, sirop, oet, uic, lemnul este utilizat pentru sculptur fin; Medicin, uman, popular - uz intern - scoara, frunzele i florile au proprieti antiinflamatorii, dezinfectante; fructele acioneaz ca tonic muscular, au efect diuretic, depurativ, antireumatismal, se recomand in astenie fizic, obezitate, reumatism, diabet, boli cardiovasculare, tuse, etc.,

uz extern - tratarea durerilor de urechi, plgilor, migrenelor; Cosmetic - fructele proaspete tonifiaz tenul; Apicultur - specie melifer. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MALVA NEGLECTA Wallr. Denumire popular: Caul popii Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bnui, Ca, Caul copiilor, Colcel, Colceii popei, Covrigei, Covrige, Nalb slbatic, Nalb rotund, Turtele Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual sau peren, cu tulpina ascendent sau culcat, inalt de 8-45 cm, ramificat, dispers proas; frunzele lung peiolate, reniforme sau cordat-rotunde, palmat 5-7 lobate (lobii serai pe margine), pe dos acoperite cu peri simpli sau stelai i peri glanduloi; florile dispuse cate 1-6 in axila frunzelor, pe pediceli lungi, la inflorire refleci, prevzui cu peri simpli i ramificai; caliciul extern este format din 3 lacinii ovatlanceolate, mai scurte decat sepalele interne, proase pe ambele fee; sepalele interne concrescute pan la jumtate, proase; petalele deschis roz sau albicioase, cu nervuri mai inchise la culoare, mai lungi de 2-3 ori decat sepalele; staminele concrescute intr-un tub pros; inflorirea in lunile iunieoctombrie; fructele mericarpice, disciforme, acoperite cu peri; semine reniforme. Ecologie i rspandire Specie euritrof, nitrofil, xeromezofilmezofil, frecvent din zona stepei in etajul fagului, in locuri ruderale, pe campuri, ogoare, parloage, prin

curi, grdini de zarzavat, pe lang locuri gunoite. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Herba conine: arabinoz, tanin, acid ascorbic, colin i octacozan. Seminele conin 21 % lipide i 7 15 % lipide. Aciune terapeutic Extactele din aceast plant au aciune emolient, astringent i laxativ. Importana Medicinala Utilizare Frunzele i florile sunt folosite sub form de cataplasme pentru tratarea arsurilor, inflamaiilor i a inepturilor de insecte iar ca uz intern se folosesc pentru tratarea bolilor respiratorii i digestive. Alte utilizri: Medicin uman (popular): planta folosit pentru umflturi, bube, rni; frunza proaspt sau rdcina fiart - era folosit pentru galci?; frunzele - folosite pentru panariiu; planta fiart oblojeli pentru calmarea durerilor de cap, maini, picioare; rdcina, frunzele, florile decoct pentru tuse, rgueal, dureri de piept. Medicin veterinar (popular): frunzele i rdcinile infuzie, date vitelor cand aveau bai la ranz?. Alimentaie: planta consumat ca legum, cunoscut in special in Antichitate. Apicultur: specie melifer, furnizand culesuri de nectar i polen. Organele aeriene ale acestei plante se recolteaz in perioada infloritului, pentru a se utiliza in scop tinctorial. esturile din lan, mordate intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu se coloreaz in galben deschis. In cazul mordrii intr-o soluie de bicromat de potasiu, se obine o culoare vernil (Chiril .a., 1999). Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, fara petiol, prin rupere (mai-septembrie) Valorificare

MALVAE NEGLECTAE FOLIUM - FRUNZE DE NALB MIC Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MALVA SYLVESTRIS L. Denumire popular: Nalb Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bnuei, Caul popii, Colcei, Clceii babei, Crea, Floricele negri, Mlag, Nalba calului cea mrunt, Nalb alb, Nalb de cmp, Nalb mic, Nalb slbatic, Vrsat Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Malvales Familia: Malvaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual pan la peren, cu tulpina erect sau ascendent, inalt de 25-120cm, ramificat, proas (rar glabr); frunzele lung peiolate, rotunde sau reniforme, palmat 3-7 lobate (lobii serai pe margine), pe dos proase pe nervuri i cu peri glanduloi; florile dispuse cate 2-6 in axila frunzelor, pe pediceli lungi; caliciul extern este format din 3 alungit lanceolate, lungi pan la 0,5cm, proase; sepalele interne concrescute pe 2/3 din lungime, puin mai lungi decat cele externe; petalele roii-violacee cu nervuri mai inchise la culoare, depesc de 3-6 ori sepalele; staminele concrescute intr-un tub pros; inflorirea in lunile mai-octombrie; fructele mericarpice, disciforme, in centru cu o coloan scurt,glabre, zbarcite. Ecologie i rspandire Specie euritrof, nitrofil, xeromezofilmezofil, frecvent din zona stepei in etajul fagului, in locuri ruderale, dramturi, pe campuri, locuri necultivate, pe lang drumuri, garduri, grdini, prin culturi de cartof, sfecl, prin locuri pscute, pe marginea pdurilor i in tieturi de pdure.

Este o plant erbacee, bisanual-peren, rdcina pivotant, tulpina de 30-100 cm inlime, cu frunze alterne, proase, palmat-lobate i cu flori roi sau roz. Fructul este capsul disciform. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile, frunzele i florile (neofilite), uscate la umbr. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in aceast plant sunt: taninurile i mucilagiile care prin hidroliz produc acid galacturonic, ramnoz, arabinoz i galactoz. In frunzele nalbei s-au mai identificat: glucide, lipide (0,2 1,4 %), proteine i vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin). Pe ambele suprafae ale frunzelor se gsesc peri secretori sesili, cu glanda unicelular, care sintetizeaz uleiurile volatile. Plantele conin: glucide (arabinozo, ramnoz), proteine (3,6 43,9), lipide (0,2 %), mucilagii, vitamine (acid ascorbic, riboflavin, tiamin, niacin), pigmeni (caroten, malvin, acid malvalic, gossipin-3-sulfat), glucide (ramnoz, arabinoz, galactoz) i acid galacturonic. Florile conin urmtorii pigmeni flavonoizi: delfinidin, cianidin sau/i pelargonidin, mircetin, quercetin sau/i kampferol, metilflavonoli, flavonoli oxigenai, sulfai flavonoli, dihidroflavonoli, metilflavine, flavone oxigenate, flavanone, C-glicozilflavonoizi, proantocianidine, calcone i aurone. Antocianii din florile violete sunt reprezentai de malvidin 3,5-diglucozid (malvin). Rdcinile conin mucilagii cu structura mult ramificat, care conin D-galactoz,L-ramnoz, acid D-glucuronic i acid D-galacturonic. S-a mai identificat prezena acizilor fenolici, scopoletinei i a flavonoizilor. Aciune terapeutic Extractele din frunze i din flori au proprieti antiseptice, emoliente, digestive, diuretice, expectorante, laxative i antiinflamatoare. Importana Medicinala, melifera, tinctoriala

Utilizare Plantele sunt utilizate in tratamente interne pentru bolile respiratorii (faringite, laringite), digestive (ulcer stomacal, gastrite) i ca tratament extern pentru inflamaii, arsuri, inepturi de insecte i pentru reglarea nenstruaiei. Imbuntete elasticitatea esuturilor sau previne pierderea acesteia. Alte utilizri: Medicin uman (popular): planta folosit pentru umflturi, bube, rni; fiart impreun cu rdcina se punea in legturi contra umflturilor la picioare; rdcina fiart in lapte se punea pe bube ca s se coac?; flori, frunze, rdcini decoct, luat pentru tuse, dureri de piept, ndueal?; planta impreun cu flori de soc - ceai pentru rceal la plmani; frunze uscate la umbr ceai amestecat cu lapte, luat pentru durerile de rinichi; planta, fiart impreun cu urzici i ptrunjel de camp decoct contra ascitei. Alimentaie: planta consumat ca legum, cunoscut in special in Antichitate. Apicultur: specie melifer, furnizand culesuri de nectar i polen. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze si seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MARRUBIUM VULGARE L. Denumire popular: ungura Sinonime tiinifice: M. vulgare L. subsp. apulum (Ten.) H. Lindberg fil., M. apulum Ten., M. vulgare var. lanatum Benth., M. vulgare var. vaillantii (Cosson & Germain) P. Fourn. Alte denumiri populare: bltur, ctunic, gutui, iarb flocoas, iarb mambrie, semei, unsuroas, voronic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa:

Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee peren, tulpini cu peri stelai i simpli, inalte de circa 30-80 cm. Frunze crenate sau serate, cu nervuri proeminente, reticulate, uneori pe fa zbarcite. Flori mici, numeroase, grupate in verticile axilare; corola alb, bilabiata, tetrachene ovoidale, cu 3 coaste, sau alungit elipsoidale, la varf rotunjite. Inflorire VI-IX. Ecologie i rspandire Xeromezofit, indicatoare de soluri mediu aprovizionate cu azot; crete pe marginea drumului, locuri ruderale, puni de lang sate. Organe utilizate Organele aeriane ale acestei plante se utilizeaz in scop medicinal, datorit prezenei principiilor amare de tip diterpenic. Compoziia chimic Organele conin: pectine, acid ascorbic, principii amare diterpenice (marrubiin 0,3 1,0 %), diterpene (labdan, marubiin, sclareol), alcooli diterpenici (peregrinol, marrubenol, marrubiol, premarrubiin, fitol), glucozizi feniletanoizi (marrubozid) triterpene (acid ursolic), lactone sesquiterpenice (vulgarol), rezine, taninuri (6,5 7,0 %), mucilagii, pectine, alcaloizi (betonicin, stachidrin, turcin). Pigmenii identificai in organele aeriene ale acestei plante sunt: apigenin, apigenin-7glucozid, luteolin, luteolin-7-glucozid, quercetin, quercetin 3-glucozid, quercetin 3-ramnogucozid. Gustul amar al esuturilor acestei plante se datoreaz prezenei unei sesquiterpene de tip germacren: cnicin. Uleiurile volatile (0,05 0,06 %) sunt produse de perii secretori dispui pe tulpin i frunze. Acetia sunt pluricelulari, scuri, cu glanda uni sau pluricelular. Aceste uleiuri conin: 35,34 % relemen, 22,71 % -cariofilen, 9,36 % germacren D, 4,01 % cariofilen oxid, 2,70 % octen-3-ol, 2,44 % -cadinol, 2,36 % spatulenol, 1,76 % -burbonen, 1,54 % nerolidol, 1,37 % -selinen, 1,31 % leden oxid, 1,12 % tau-muurolol, 0,83 % viridiflorol,

0,71 % cadinol, 0,71 % octanol, 0,60 % himalachen, 0,59 % limonen, 0,52 % -pinen, 0,50 % -cadinol, 0,42 % r-cadinen, 0,42 % elemol i 0,39 % nonanal (Burzo .a., nepublicat). Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din frunzele i tulpinile florifere tinere au aciune antiseptic, digestiv, diuretic, expectorant, colagog, stimulant, tonic, slab sedativ i hepatoprotectoare. Importana Medicinala, melifera Utilizare Este un stimulent amar cae se utilizeaz pentru pierderea apetitului, pentru tratarea bronitelor acute i a afeciunilor bronhice, pentru normalizarea ritmului cardiac i pentru tratarea afeciunilor pulmonare i hepatice. Cultivare Mod de cultivare: - Despartire de tufa primavara - Prin rasad din seminte transplantat primavara (germinatie foarte redusa) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba (ramuri si tulpini nelignificate), cu secera sau coasa, in timpul infloririi (iunie-septembrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MARRUBIUM PEREGRINUM L. Denumire popular: Ctunic slbatic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Gutui Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, de 30-60 cm inlime; tulpina dreapt, ramificat mai ales in jumtatea

superioar; frunze peiolate, oblongi, spre baz cu marginea intreag, m, verzi brunii pe faa superioar, acoperite cu peri simpli i stelai, pe faa inferioar albicios tomentoase, cu peri stelai i cu puini peri simpli; flori albe dispuse in verticil cate 8-10; inflorirea: iunie-august; fruct achen, cu 3 muchii. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit, subtermofit; frecvent in zona de step-etajul gorunului, locuri uscate, ruderale. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Marrubium peregrinum produce in organele aeriene ulei volatil ce conine in principal: germacren D (40,02 %), elixen (19,29 %) i -cariofilen (11,39 %). Alturi de aceste substane s-a mai detErminat prezena urmtoarelor substane: octen3-ol (4,84 %), metildivinilciclohexen (3,44 %), spatulenol (2,03 %), cariofilen oxid (1,93 %), limonen (1,74), -elemen (1,33%), -pinen (1,16 %), nonanal (1,12 %), -cadinol (1,09 %), cariofilen (1,01 %), -elemen (0,86), -cadinen (0,83 %), -burbonen (0,74 %), 3-octanol (0,57 %), tau-muurolol (0,57 %), -copaen (0,48 %), linalol (0,35 %), muurolen (0,35 %), hexahidrofarnesilaceton (0,19 %) i ocimen (0,18 %). Detalii... Aciune terapeutic Expectorant, purgativ. Importana Melifera Utilizare Se utilizeaz in medicina popular pentru tratarea gripei i afeciunilor pulmonare, sub form de infuzii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MATRICARIA RECUTITA L. Denumire popular: Mueel Sinonime tiinifice: Matricaria chamomilla L., Chamomilla recutita (L.) Rauschert Alte denumiri populare: Romani, Mamori, Mrariul cinelui, Matricea, Mtricea, Momori, Morun, Moiel, Muea,

Mucel, Mueel de cmp, Ochiul boului, Poala Sfintei Marii,Roman, Romani bun, Romani mic, Romac, Romni, Romon, Romoni, Romoni, Romoni mic, Rumani, Rumnie, Rumoni Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, plcut mirositoare; rdcin pivotant; tulpina de 10-50 cm inlime, erect sau ascendent, glabr, puternic ramificat de la baz; frunzele de 2-3 ori penat sectate, cu lacinii liniare; antodiile cu receptacul conic, gol in interior; florile ligulate albe, cele tubuloase galbene; inflorirea mai-iunie; hipsofilele involucrale biseriate, verzi; fructul achen aproape cilindric, puin curbat. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, frecvent in zona de step-subetajul fagului, locuri ruderale, pajiti, uneori srturate. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal inflorescenele inainte de a se matura complet,care conin minim 0,3 % ulei volatil. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in florile de mueel sunt: glucide, lipide, uleiurile volatile (0,5 %), glucozidele, aminoacizi, colin, steroli i mucilagii. In florile de mueel au mai fost identificate urmtoarele substane: Sesquiterpene: matricin, matricarin care in timpul hidrodistilrii formeaz derivai ai azulenei. Cumarine: herniarin, umbeliferon. Acizi grai: caprinic, palmitic, stearic, oleic, linoleic, cerotic. Acizi fenolici: cafeic, clorogenic, siringic, vanilic, anisic.

Vitamine: acidul ascorbic (30 mg/ 100 g), tiamin (1,0 mg/ 100 g), niacin, acid nicotinic. Pigmenii flavonoizi sunt reprezentate de: apigenin, apigenin-7-glucozid, apigetrin, apiin, luteolin, luteolin-7-glucozid, luteolin4'-glucozid, luteolin-7-ramnoglucozid, 6-hidroxiluteolin-7glucozid, quercetin, 6,7-dimetoxiquercetin, 6,8dimetoxiquercetin, rutin, hiperin, 6metoxikamfrol, izoramnetin, izoramnetin-7glucozid, patuletin, patulitrin, crizoplenin, spinacetol, axilarin, chrisoeriol, eupaletin, eupatoletin, jaceidin, 6-metoxicampferol i 3,6dimetoxi-quercetol. Petalele i bracteile sunt prevzute cu peri secretori de form oval, biseriai, formai din 6 8 celule acoperite de o cuticul comun. Florile conin intre 0,3 i 0,8 % uleiuei volatile. Bunke i colab. (1993) au identificat in uleiul volatil extras din plantele de mueel provenite din Germania un numr de 39 comoneni: alfa-bisabolen oxid A (57,68 %), camazulen (23,35 %), alfabisabolen oxid B (4,35 %), alfa-bisabolon oxid (4,10 %), (E)-beta-farnesen (2,92 %), germacren D (1,48 %) precum i cantiti mai mici de 1,0 % din totalul uleiului volatil extras pentru: (E)betaocimen, biciclogermacren, artemisia ceton, alfabisabolol, artemisia alcool, 1,8-cineol, sabinen, etil-2-metilbutirat, (E)-2-hexanal, betacariofillen, (Z)-beta-ocimen, p-cimen i (Z)-3-hexenilacetat. Tsutsulova i Antonova (1984) au constatat c ponderea in uleiul volatil extras din plantele de mueel provenite din Bulgaria o reprezint farnesenul (27,72 %, camazulena (17,64 %) i alfabisabolol oxid B (11,17 %). In funcie de compoziia uleiurilor volatile au fost identificate 4 chemotipuri: Chemotipul A in care predomin bisaboloxidul A. Chemotipul B in care predomin bisabololoxidul B. Chemotipul C in care predomin bisbololul. Chemotipul D in care se gsesc cantiti egale de bisabolol i din cei doi bisabololoxizi. Cercetrile efectuate de Franz (1986) au precizat c cea mai mare cantitate de uleiuri volatile se obincand florile sunt complet deschise, respectiv

dup aproximativ o sptman de la inceputul infloritului. Compoziia uleiului volatil este dependent de faza de dfezvoltare a florii. Mugurii florali conin mai multe hidrocarburi i alfa-bisabolol, in timp ce florile mature conin mai mult camazulen i alfa-bisabololoxizi. Dup Svab .a. (1980) temperaturile coborate nu au influenat coninutul acestei specii in camazulen i ?-bisabolol, dar au avut un efect semnificativ asupra creterii coninutului in bisabolol oxid. Detalii... Aciune terapeutic Extractele din mieel au aciune antiinfamatoae, antiseptic, antispasmodic, carminativ, tonic, sedativ, stomahic, analgezic i antibacteria. Importana Medicinala, melifera, medicina populara Utilizare Extactele sunt utilizate pentru tratarea indigestiilo, gastritei, gripei, nevralgiei, colitei, ulcerului, rnilor etc. Medicina uman, popular (uz intern) folosete florile sub form de infuzie pentru tratarea gastritelor hiperacide, enterocolite, colici abdominale, guturai, ulcer gastric, stimularea funciei hepatice, astm bronic, grip. In tratamentele de uz extern, se folosesc florile sub form de infuzie pentru tratarea gingivitelor, amigdalitelor, abceselor dentare, ulcerelor varicoase, furunculozei, hemoroizilor, ulceraiilor, reumatismului, eczemelor, iar tinctura se folosete pentru tratarea arsurilor. Medicin veterinar (uz intern) folosete aceast specie pentru tratarea gastritelor, enterocolitelor, spasme intestinale, intoxicaii, alergii, inflamarea mucoaselor, iar in tratamente de uz extern, pentru tratarea plgilor, inflamaiilor, arsurilor, conjunctivitei, eczemelor, dermatozelor. Alte utilizri: In cosmetic se folosete pentru tratarea tenurilor ridate, uscate, palide, seboreice, iritate. In scop tinctorial, se utilizeaz pentru vopsirea fibrelor naturale in nuane de galben.

Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, cu semanatoarea de seminte mici, toamna sau primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Inflorescentele, manual cu piepteni speciali sau masini cu dotari speciale; Valorificare CHAMOMILLAE FLORES FLOARE DE MUEEL PULVIS 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MATTHIOLA INCANA (L.) R.Br. Denumire popular: Micsandre Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Micunele, Canaciche, Fiol, Floare de vioar, Flori n cruci, Flori n crngi, Foalcer, Foalchine, Foaltr, Foaltine, Garoaf alb, Garoafe, Levcoaie roie, Micsandre de var, Micunele btute, Micunele de fereastr, Micunele de iarn, Micunele inglizeti, Micunele de toamn, Micunele greceti, Micunele pitice, Micunic, Siboi, Sivoi, aboi, Vilai, Vioal alb, Vioal roie, Vioale, Vioale albe, Vioale btute, Vioar roie, Viol, Viorea roie, Viorea de tot felul, Viorele de fereti Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales Familia: Brassicaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual peren cu tulpina lignificat la baz, inalt de 20 80 cm, suriu pubescent, peri glanduloi; frunzele simple, penate, cu peiol aripat, lanceolate cu marginea intreagsau dinat, acoperite i ele de peri surii; inflorescena de tip racem cuprinde flori cu sepale suriupubescente i petale roz, purpurii, violet sau albe; inflorirea in mai septembrie; fructele silicve surii cu semine turtite, aripate. Ecologie i rspandire

Specie cultivat ca ornamental, originar din jurul Mrii Mediterane unde crete ca subarbust, pan la 5 ani, in crpturile stancilor. Organe utilizate Compoziia chimic Matthiola incana conine in flori urmtorii pigmeni: pelargonidin, delfinidin, cianidin, kampferol, quercetin, antocianidin 3-O-(4"cumaroil) glucozid, antocianidin 3-O-(4"-cumaroil) glucozid i antocianidin 3-O-(4"-cumaroil)-xilosilglicozid. Seyffert citat de Bodea (1965) menioneaz prezena in florile de mixandr a cianidin 3glucozido-5-monoglucozidului. Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractele obinute din seminele acestei specii au aciune afrodisiac, diuretic, expectorant, stimulant, stomahic i tonic fiind utilizate pentru tratarea cancerului i mucturilor otrvitoare (Chopra .a., 1986). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MEDICAGO SATIVA L. Denumire popular: Lucern Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bulbeciai, Culbeceasc, Ghizdei, Ierie, Lierc, Lierie, Liern, Lucern albastr, Lucern de Banat, Lundr, Lurn, Luearn, Trifoi frncesc, Visdei Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcin profund (1-2 m lungime), pe care se pot observa numeroase nodoziti; tulpina lignificat la baz, de 30-80 cm inlime; frunzele alterne, trifoliolate, cu peiolul concrescut cu 2 stipele lanceolate, foliolele obovate sau eliptice, dinate numai in treimea superioar,

peiolului foliolelor sunt inegali, cel mijlociu fiind mai lung i geniculat; florile albastru violacee, dispuse in racem; inflorirea maioctombrie; fructul pstaie rsucit in spiral, cu 2-4 spire, cu 1020 semine ovale sau reniforme, de culoare galbenbrun. Ecologie i rspandire Cultivat ca furajer i subspontan. Organe utilizate Compoziia chimic Planta are urmtoarea compoziie chimic: amidon, glucide (9,5 %), lipide (0,4 4,3 %), proteine (6 34,7 %), pectine, inozitol, tanin, saponine (0,2 2,0 %), soyasapogenol, amine (trimetilamin), cumarine (cumestrol, dafnoretin), triterpene (hederagenin, acid medicagenic), carotenoide (violaxantin), purine (hipoxantin). Vitamine: acid ascorbic (1,50 9,00 mg/ 100 g), -tocoferol, biotin, niacin (0,5 %), acid pantotenic, riboflavin (0,14 %), tiamin (0,13 0,70 %), acid folic. Steroli: -spinasterol, -sitosterol, campesterol, stigmasterol. Purine: adenin, guanin, citidin, guanozin. Pigmeni: betain (homostachidrin), -caroten, clorofil, genistein, lutein, zeaxantin, criptoxantin, neoxantin, violaxantin, xantofile, daidzein, formonometin, tricin, biochanin A. Acizi: acid citrid, fumaric, malic, malonic, medicagenic, succinic, shikimic. Triterpene: cicloartenol, hederagenin, acid medicagenic, soiasapigenol. Alcaloizi: stachidrin, trigonelin. Dicumarine: dafnoretin. Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast plant au aciune tonic, antiscorbutic, hemostatic i stimulent. Importana Melifera Utilizare Se utilizeaz ca tratament in perioadele de convalescen, anemi, hemoragi, menopauz, fibroame.

Plantele reprezint o surs important de vitamin K, provitamin A, sunt utilizate pentru oprirea sangerrilor i au un efect laxativ i diuretic. Alte utilizri: In medicin veterinar, florile se fierbeau i se ddeau porcilor bolnavi de branc. Pentru zootehnie reprezint o important plant furajer. Pentru apicultur reprezint o important plant melifer. Lucerna reprezint o surs pentru extracia pigmenilor clorofilieni i carotenoizi. Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, toamna sau primavara 20 kg/ha Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze proaspete sau uscate Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MELILOTUS ALBUS Medik. Denumire popular: Sulfin alb Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Molotr, Molotru, Molotru alb, Sulchin alb, Sulcin, Sulcin alb, Sulfin, Trifoi mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant bisanual; rdcin pivotant, ramificat; tulpina de 30-150 cm inlime, lignificat la baz, muchiat; frunzele alterne, trifoliolate, foliolele obovate, serat dinate pe toat marginea; florile mici pendule, albe, grupate in raceme axilare, lungi i subiri, lung pedunculate; inflorirea iunieseptembrie; fruct pstaie, cu 1-2 semine i caliciul persistent. Ecologie i rspandire

Specie xeromezofit-mezofit, frecvent in zona de step-subetajul fagului, pajiti, tufriuri, locuri ruderale; Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz partea superioar a plantelor inflorite, in scop medicinal. Compoziia chimic Cele mai importante substane din compoziia acestor organe sunt cumarinele: acidul cumaric, acidul O-cumaric, dicumarolul, acidul 0hidrocumaric (acid melilotic) i melilotozidele I, II, III i IV. Alte substane determinate in esuturile acestei plante sunt: glucidele (2,7 %), amidonul (3,0 %), proteinele (4,5 16,5 %), lipidele (5,5 8,0 %), pectinele, mucilagiile, rezinele, flavonele (quercetin-3-0-ramnozid), uleiurile volatile i substanele minerale. Uleiurile volatile sunt produse de un numr mic de peri secretori, cu glanda pluricelular, de form sferic sau oval, care se gsesc pe ambele fee ale frunzelor. Rdcinile acestei specii conin 1,2 % saponine. Aciune terapeutic Prezena cumarinelor confer extractelor proprieti emoliente, diuretice, antispastice, anticoagulante i antiinflamatoare. Importana Melifera Utilizare Extractele obinute din sulfin se utilizeaz pentru scderea permeabilitii capilarelor i deci pentru tratarea insuficienelor venoase cronice, ulcerelor varicoase, edemelor, sangerrilor etc. Reduce riscul artritei, flebitei i a tromboflebitei. Sunt folosite i pentru tratarea icterului, varicelor i a durerilor reumatice. In medicin, uman, popular - partea aerian se fierbea in vin i se folosea in afeciunile ginecologice. Alte utilizri: Florile uscate se pun printre haine impotriva moliilor. In apicultur este important ca plant melifer.

Uleiul volatil se utilizeaz in industria parfumurilor i pentru aromatizarea buturilor. Valorificare MELILOTI HERBA - IARB DE SULFIN SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MELILOTUS OFFICINALIS LAM. Denumire popular: Sulfin galben Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarb de piatr, Molotru galben, Salcin, Sufulf, Surcin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant bisanual; tulpin dreapt, cilindric, glabr, ramificat, inalt de 40-100 cm; frunzele trifoliolate, cu foliolele cu margine seratdinat; flori galbene grupate in raceme lungi; inflorirea: iunie-septembrie; fructul pstaie glabr de 3-5 mm. Ecologie i rspandire Specie eutrof-mezotrof, xeromezofit-mezofit; frecvent in zona de step-etajul fagului, pajiti, tufriuri, locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Herba conine urmtoarele substane: 0,05 0,5 % cumarine (acid melilotic), hidrocumarine, sapogenine (melilotigenin, sozasapogenol E), saponine (sozasaponin), acizi fenolici i benzenici (acid cafeic, acid cumaric, acid ferulic, acid pcumaric, acid protocatecuic, acid salicilic, acid syringic), pigmeni (kamferol, mircetin, quercetin), triterpene (acid oleanolic), fitoalexine (medicarpin), In semine s-a determinat prezena: proteinelor (12,8 41,6 %), lipidelor (1,9 8,3 %), saponine

steroidale (diosgenin), acizi fenolici (acid ferulic) Aciune terapeutic Expectorant, spasmolitic. Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Medicin, uman, popular - uz intern: florile se folosesc sub form de infuzie pentru tratarea durerilor abdominale, hepatitei, afeciunilor renale, reumatism, bronite, etc.; uz extern: tratarea reumatismului i a bolilor de piele; Medicin veterinar - uz intern - tratarea afeciunilor tubului digestiv, hepatice, pulmonare i renale; Apicultur - specie melifer Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp a semintelor umezite Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Inflorescentele sau herba, la inflorit deplin iunie-sept, cu secera Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MELISSA OFFICINALIS L. Denumire popular: roini Sinonime tiinifice: M. officinalis L. subsp. officinalis; subsp. altissima (Sm.) Arcangeli, var. villosa (Benth.) Gams, f. foliosa (Opiz.) Briq., Thymus melissa Krause Alte denumiri populare: almi, buruiana stupilor, busuiocul stupului, ctunic, floarea stupilor, iarba stupului, iarba stuparului, lmi, mtciune, melis, mint motoac, poala Sf Mrii, rstupeasc, roite, stupelni, voioni de albini Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este o plant peren, cu miros specific, tulpini inalte de circa 30-80 cm, cu rizom orizontal, cu stoloni subterani scuri, tulpin erect sau ascendent, ramificat, glabrescent, frunze ovate, crenate, cu miros de lmai, inflorescene cu flori mici, albe sau glbui, grupate in verticile axilare; tetrachene alungit ovoide, netede, de culoare castanie. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, heliosciadolif, cultivat i subspontan, sporadic in zona pdurilor de stejar pan in etajul fagului, in tufriuri i margini de pdure, locuri ruderale, umbroase Organe utilizate Organele plantei utilizate in scop medicinal sunt frunzele recoltate in luna iunie i tulpinile florifere, care conin uleiuri volatile cu monoterpene aciclice. Compoziia chimic Principalii componeni chimici identificai in organele aeriene sunt: uleiurile volatile (pan la 0,15 % sub. proaspt), taninurile (3 - 6 %), glucidele (zaharoz, planteoz pectin), fenolii, rezinele, mucilagii (12 %), sterolii (-sitosterol, campesterol) i catechinele. Au mai fost detrminate urmtoarele substane: Triterpene: acid uscolic, acid oleanolic, acid 19-hidroxiursolic, acid 29-hidroxioleanolic, acid 2--hidroxioleanolic, acid 2--hidroxioleanolic, acid 2--hidroxiursolic (Briescorn i Krause, 1974) Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid protocatechic, acidul cafeil-cafeic, acidul rozmarinic. Pigmenii de natur flavonic sunt reprezentai de: quercetin, ramnocitrin, apigenin-7-glucozid, kampferpl, quercetin, luteolin, luteolin-7glucozid, ramnazin i cinarozid. Perii secretori ce produc uleiurile volatile se gsesc pe tulpin i frunze, sunt pluricelulari, cu glanda uni sau pluricelular. Analizele efectuate de specialitii din diferite ri au indicat o compoziie sczut de ulei volatil (0,05 0,15 %) dar foarte variat. Astfel, Nykanen

i Nykanen (1986) au constatat c Melissa provenit din Finlanda conine o proporie mai mare de carvon (15,70 %) i de cariofilen oxid (7,70 %). O alt provenien din aceeai ar a avut un coninut mai mare de cariofilen oxid (12,30 %), metil cavicol (6,30 %) i anetol (6,10 %). Tittel .a. (1982) au constatat c Melissa provenit din Spania a avut un coninut mai mare de geranial (45,00 %) i neral (35,00 %), iar Schultze .a. (1989) au constatat c cea provenit din Germania are un coninut mai mare de citronelal (36,20 %), germacren D (13,50 %) i -cariofilen (10,90 %). Analizele efectuate de Burzo .a. (nepublicat) la uleiul volatil extras din organele aeriene ale acestei specii, au scos in eviden faptul c citronelalul (38,59 %), -citralul (15,61 %), citralul (11,42 %) i -citronelalul (8,64 %) sunt compuii prioritari. In cantitate mai mic sau determinat urmtoarele substane: metil citronelat (4,05 %), izopulegol (2,54 %), trans-geraniol (2,53 %), linalol (1,36 %), -thujon (1,10 %), nepetalacton (0,91 %), cariofilen oxid (0,85 %), verbenol (0,66 %), izocariofilen (0,56 %), 3octenol (0,49 %), metil geraniat (0,37 %), eucaliptol (0,35 %) i geranil acetat (0,26 %). Detalii... Aciune terapeutic Extractele au aciune calmant, antimicrobian, antihistaminic i de reducere a presiunii sangvin. Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Coninutul in polifenoli al extractelor favorizeaz utilizarea extern a acestora pentru tratarea herpesului, gutei i inepturilor de insecte. Se utilizeaz de asemenea pentru inhibarea activitii hormonilor tiroidieni. Uleiul volatil care conine citral i citronellol au aciune calmant asupra sistemului nervos central i antispasmatic. Medicina uman popular ulei volatil cu proprieti digestive, antispastice, carminative,

coleretice, regleaz digestia stomacului, tonice, sedative; se recomand in boli de ficat, astm, anemie, balonri, indigestie, inepturi de albine, viespi, slbirea memoriei, boli de plmani, maladia Parkinson, ameeli; intr in compoziia ceaiurilor laxative i anticolitice; efect sedativ, calmeaz palpitaiile pe fond nervos, tulburrile nervoase ca durerile de cap, indispoziiile, insomniile i alte neurastenii. Acioneaz impotriva strilor de vom la femeile insrcinate, contraciilor din perioada ciclului. Combate migrenele, durerile de dini, de cap i urechi generate de nevralgii; se utilizeaz impotriva tusei, rguelii i afeciunilor cilor respiratorii; contra gutei, anemii, insomnii, dizenteriei. Alte utilizri: Cosmetic varfurile inflorite sunt folosite pentru obinerea de colonii i parfumuri. Cultivare Roinia este o plant sensibil la frig. Se dezvolt slab in locuri umbrite i d o cantitate redus de ulei eteric. Sunt potrivite terenurile insorite, adpostite, clduroase. Reuete i pe soluri mai grele, lutoase sau luto-argiloase, adanci, bogate in humus sau ingrate i nu prea umede. Nu sunt portrivite pentru aceast plant solurile acide sau cele argiloase, grele. Se poate cultiva prin insmanare direct in camp, prin butai sau prin rsaduri. In cazul rsadnielor calde semnatul se face primvara devreme i se asigur o mai bun reuit a culturii. In straturi reci semnatil se face in aprilie iar transplantarea in august-septmebrie, ori in iulie-august urmand ca rsadurile s se transplanteze in luna mai a anului urmtor. Pentru un hectar de cultur este necesar o suprafa de 60 m2 rsadnie calde sau 100-150 m2 straturi reci (25o g sman). Semnatul in camp se face toamna cu 2-3 zile inainte de insimanarea cerealelor de toamn, folosind 3,5- 4 kg sman la hectar. Inmulirea prin butai const in recoltarea acestora prin desprirea tufelor mai in varst

(5-6 ani) in 10-12 buci, incat fiecare buta s aib 1-2 fire de rdcin care s-i asigure prinderea. Plantarea butailor se va face neaprat toamna devreme. O plantaie bine ingrijit dureaz 5-6 ani i chiar mai mult. In primul an producia la hectar este mic i se recolteaz la sfaritul verii. Incepand cu al doilea an se obin dou recolte anual: prima in luna iunie-iulie i a doua in august- septembrie. Recoltarea se face pe timp uscat, dimineaa, dup ce s-a luat roua, inainte de inflorire. Inainte de recoltare cultura se plivete de nuruieni. Plantele se taie deasupra pmantului la o inlime de 10 cm, apoi se indeprteaz frunzele ptate i inglbenite. Frunzele se recolteaz fie culegindule una cate una, fie prin strujire. Virfurile i rmurelele se vor pune separat pentru a nu se amesteca cu frunzele. Uscarea se face la umbr, pe cale natural sau pe cale artificial la o temperatur de 30-35oC in straturi subiri. Din 4 kg iarb verde rezult 1 kg iarb uscat. Produsul uscat se pstreaz in lzi sau in grmezi mici, in incperi uscate, intunecoase, aerisite i curate. In vederea obinerii de semine se rezerv plante sntoase, bine dezvoltate, care s indeplineasc condiiile speciei respective. Mod de cultivare: Prin transplantarea rasadului obtinut primavara din seminte in spatii protejate sau despartire de tufa Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze sau herba, la inceputul infloritului, cu secera sau coasa Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MELITTIS MELISSOPHYLLUM L. Denumire popular: dumbravnic Sinonime tiinifice: M. melissophyllm L. subsp. melissophyllum Alte denumiri populare: avrmeasc, bribonic, dobrior, dobromnic, dubrajnic, hrmeasc, iarba albinei, iarba albinelor, iarba ciutei, ibavnic, priboinic, sulcin de pus printre straie, todoru, umbravnic Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant de talie mic, cu frunze cordiforme sau lanceolate, scurt peiolate, dinate. Florile solitare sau grupate cate 2 3, au culoarea roz, alb sau purpurie i sunt situate la baza frunzelor superioare. Inflorete in lunile V VI. Fructul este format din 4 nucule. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, mezoterm, neutrobazifil, la margini de pdure, tufriuri. Organe utilizate Compoziia chimic Glucide (arabinogalactani), coumarine, fitol, hexacozan, uleiuri volatile. Uleiurile volatile extrase prin hidrodistilare din planta intreag conin: acid eicosatrienoic (31,4 %), acid hexadecanoic (10,9 %), biciclogermacren (8,1 %), germacren D (7,1 %), -cariofilen (7,0 %), octenol (3,9 %) i fitol (2,8 %). Uleiul volatil extras din frunze (0,02 0,3 %), conine: geranial, neral, citronelal, geraniol, nerol, citronelol, linalol, etc. Aciune terapeutic Emenagogu, astringent, antispasmodic, sedativ, diuretic, derpurativ, antiseptic i vulnerair. Importana Utilizare Boli digestive, contuzii. Medicina uman pentru combaterea strii de nelinite, team, insoit de palpitaii i insomnii (anxietate), stimularea somnului i antiseptic al cilor urinare, tratarea de flebit, pareze i paralizie a nervilor periferici, anticoagulant, combate emboliile. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MENTHA PULEGIUM L. Denumire popular: busuiocul cerbilor

Sinonime tiinifice: M. pulegium L. subsp. subsp. gibraltarica Briq., M. pulegium subsp. pulegioides (Halacsy) Kokkini, M. pulegium subsp. tomentosa (Sm.) Nyman, M. pulegium subsp. pulegium var. villosa Bentham.; var. pulegium = Pulegium vulgare var. genuinum Perard, f. erecta = P. erectum Mill.; f. nummularioides = P. vulgare var. nummularioides Per.; M. pulegium var. thymoides Top; var. pubescens Boenningh.; P. vulgare var. incanum Per.; M. tomentella A. Kern.; M. pulegium var. subtomentella H.Br. Gattg.; var. hirsuta (Per.) Briq. = P. vulgare var. hirsutum Per. Alte denumiri populare: izm proast, brnol, busuiocul calului, busuiocul fetelor, dian slbatic, mueel de cmp, mint flocoas, nint, polegin, polei, trandafir de balt, trandafirul broatelor Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu tulpin inalt de 10-60 cm, ascendent sau prostrat, adeseori stolonifer, ramificat la baz, cu internodii lungi, la varful ramurilor de obicei cu un fascicul de frunze; frunze eliptice sau lat ovate, obtuze sau rotunjite, pe margine intregi sau cu dini foarte mici. Verticile axilare numeroase, flori violacee, mici, tetrachene elipsoidale, foarte fin punctate, brune, lucioase. Inflorire VII-IX. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit, pe malul apelor, locuri mltinoase, anuri, locuri inundabile, poate suporta uscciunea temporar. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni identificai in organele aeriene sunt: glucidele, lipidele (4,5 %), proteine (10,0 %), uleiurile volatile (1,0 - 2,0 %), taninurile,

cumarine, acid rosmarinic, acid salicilic, aldehid salicilic. Flavonoizi: diosmin, hesperedin. Uleiul volatil conine dup Schnelle i Hoerster (1960), urmtorii componeni: 74,40 % pulegon, 2,80 % menten, 2,75 % 1,8-cineol, 2,75 % limonen, 2,00 % -felandren, 1,60 % p-cimen, 1,60 % linalil valerat, 0,90 % citronelol, 0,80 % mentofuran, 0,70 % sabinen, 0,50 % -pinen, 0,45 % mircen, 0,45 % terpinolen, 0,40 % p-mentan, 0,30 % -felandren, 0,25 % (E)--ocimen, 0,25 % terpinen, 0,20 % -pinen, 0,10 % -terpinen, 0,05 % -cariofilen, 0,05 % fencon, 0,05 % linalil acetat, 0,05 % menton, 0,05 % neol, 0,05 % piperitol i 0,05 % thujon. Aciune terapeutic Diaforetic Importana Medicinala, melifera, aromatica si condimentara Utilizare Medicina uman popular infecii gastrointestinale, balonri abdominale, diaree, vom, nervozitate, dischinezie biliar, litiaz (calculoz) renal, litiaz biliar, diuretic, depurativ; reumatism, dezinfectarea cavitii bucale, oxiuriaz, inflamaiile urechii, guturai, grip, dureri de cap; frecie preparat din ulei de ment dizolvat in alcool concentrat care calmeaz durerile reumatice i mancrimea pielii provocat de urticarie. Alte utilizri: Medicina veterinar planta utilizat in medicina popular ca insecticid Cosmetic - ap de gur rcoritoare, antiseptic i cu proprieti de a corija gustul i mirosurile neplcute. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MENTHA SPICATA L. Denumire popular: izm Sinonime tiinifice: M. viridis (L.) L.; M. spicata L. subsp. glabrata (Lej. & Courtois) Lebeau, M. spicata subsp. spicata var. longifolia L. [ M. longifolia subsp. longifolia], M. spicata var.

rotundifolia L. [= M. niliaca], i var. viridis L. = subsp. spicata; subsp. crispata (Schrader) Briq.; M. spicata Huds. Alte denumiri populare: mint spicat, izm crea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, robust, foarte aromatic, rizom lemnos, cu stoloni numai subterani, tulpini simple sau ramificate, inalte de 30-100 cm; frunze alungit lanceolate, sesile sau aproape sesile, glabre sau glabrescente, cu nervaiune simpl. Flori grupate in verticile apropiate, grupate in spice. Fructe fin punctate, glabre. Inflorire VII-IX. Ecologie i rspandire Rspandit zvoaie, lunci, pe lang ape; mai mult cultivat prin grdini, de unde se slbticete. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni identificai in organele aeriene sunt: glucidele, lipidele (3,6 %), proteine (3,3 28,2 %), uleiurile volatile, taninurile, cumarine, acid acetic, acid rosmarinic, substane minerale (1,4 16,0 %) etc. Au mai fost identificate urmtoarele substane: Aminoacizi: alanin, arginin, acid aspartic, cistin, leucin, izoleucin, lizin, serin, treonin, triptofan, tirozin, valin. Vitamine: acid ascorbic, niacin, acid pantotenic, tiamin, riboflavin. Fitosteroli (0,01 0,06 %): -sitosterol, stigmasterol. Triterpene: acid ursolic. Glicozizi: acid pomolic. Pigmeni: clorofil, apigenin, diosmin, luteolin, hesperidin.

Acizi grai: acid linoleic, acid linolenic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic, acid caproic, acid caprilic. Uleiul volatil extras din organele aeriene, conine dup Lawrence (1980) urmtorii componeni: 67,0 % carvon, 9,3 % limonen, 2,6 % 1,8-cineol, 2,5 % mircen, 2,0 % cis-carvil acetat, 1,5 % cisdihidrocarvon, 1,4 % -burbonen, 1,4 % peril alcool, 1,3 % trans-sabinen hidrat, 0,9 % cariofilen, 0,7 % 3-octanol, 0,7 % -pinen, 0,6 % dihidrocarveol, 0,6 % sabinen, 0,5 % transcarveol, 0,4 % -pinen, 0,4 % -thujon, 0,3 % cis carveol, 0,3 % cis- jasmon, 0,3 % neodihidrocarveol, 0,3 % (E)--ocimen, 0,3 % (Z)-ocimen, 3-octil acetat, 0,3 % -terpinen, 0,2 % p-cimen, 0,2 % germacren D, 0,2 % mentol, 0,2 % terpinen-4-ol, 0,2 % -terpinen, 0,2 % -terpineol, 0,2 % terpineol, 0,2 % viridiflorol, 0,1 % cis-carvon oxid, 0,1 % trans-2,5-dietiltetrahidrofuran, 0,1 % izomenton, 0,1 % linalol, 0,1 % 1-octenil-3acetat, 0,1 % cis-sabinen hidrat, 0,1 % terpinolen i 0,05 % 2-metilbutanal. Aciune terapeutic Antiseptic, tonic, calmant. Importana Melifera Utilizare Ceaiul obinut din frunze este folosit la tratarea gripei, durerilor de cap i bolilor digestive. Cataplasmele din frunze sunt considerate ca un remediu pentru tumori. Medicina uman popular in amestec de plante medicinale, sub forma de crem, reduce edemele i inflamatiile, avand efecte benefice asupra durerilor musculare i articulare; infuzia din frunze are o aciune linititoare asupra durerilor de stomac, calmand spasmele, este folosit in tulburri digestive i hepatice, mrind secreia bilei. Recomandat de asemenea in redresarea stomacului, dureri reumatice i rceli. Alte utilizri: Cosmetic: se prepar soluii pentru couri i acnee, sau pentru curarea gurii i dinilor (ap de gur, past de dini).

Cultivare Mod de cultivare: Inmultire prin stoloni, plantati in perioada de crestere Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele sau herba, cand 50% din plante sunt inflorite, cu secera sau cositori Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MENTHA x PIPERITA L. Denumire popular: izma bun Sinonime tiinifice: M. aquatica subsp. aquatica M. spicata subsp. spicata, M. x piperita subsp. citrata (Ehrh.) Briq., M. x piperita subsp. nepetoides (Lej.) Lebeau. Alte denumiri populare: borni, camfor, dian, ferent, ghiasm, giazm, giazma broatii, giugium, gnint, iarb neagr, iasm, ment, mint de chicuuri, mint moldoveneasc, mint neagr, nint, nint broteasc, nint de camfor, nint de chictur, nint de picuuri, nint rece Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant cu rizom orizontal, tulpini inalte de 30100 cm, ascendente de la baz sau erecte, ramificate, uneori roietice, glabre sau cu peri scuri, rari, mai ales pe muchii. Frunze lat ovate pan la lanceolate, verde inchis la culoare. Inflorescene spicate sau globuloase, flori avand corola albicioas, limbul roz. Fructe ovoidale, maronii. Ecologie i rspandire Creste pe soluri uoare, afanate, bogate in materii nutritive, in locuri aluvionare, turboase si desecate Organe utilizate In scop medicinal se folosesc frunzele, recoltate in perioada cand plantele sunt inflorite. Acestea conin uleiuri volatile cu monoterpene monociclice.

Compoziia chimic Principalii componeni identificai in organele aeriene sunt: glucidele, lipidele (3,6 %), proteine (24,8 %), uleiurile volatile (pan la 2,0 % sub. uscat), pectine, taninurile, cumarine, acid acetic, substane minerale etc. Au mai fost identificate urmtoarele substane: Lactone: izomintlacton, mintlacton, dodecalacton, -decalacton, -jasminlacton. Acizii fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid izoclorogenic, acid p-cumaric, acidrozmarinic (3,0 %). Vitamine: riboflavin, rutin, tiamin, tocoferol, niacin, Mentha piperita conine in frunze flavone: nobiletin, gardenin, salvigenin, sideritoflavone, flavone penta-O substituite ca: xanthomicrol, gardenina B, hexa-O-substituii ca: hymenoxin, gardenina D i 5-desmetoxinobiletin. Glucozizi ai luteolinei (luteolin-7-O-rutinozid, luteolin-7ramnoglucozid) i apigeninei (apigenin-7ramnoglucozid). Dintre flavanone au fost identificate: homoeriodictiol, eriodictol-7-Orutinozid, hesperetin. Au mai fost identificai pigmeni clorofilieni, carotenoizi (-caroten, -caroten, criptoxantin, violaxantin i redoxantin) i betaine. Sa determinat i prezena a unor derivai flavonoidici cum sunt piperitozida i mentozida. Sinteza i acumularea uleiurilor volatile are loc in canalele secretoare care se gsesc atat in tulpin cat i in frunze. Tzimourtas .a. (1980) au constatat c principalii compui din uleiul volatil extras din plantele de ment sunt mentolul (45,80 %) i mentona (24,20 %). O concentraie mai mare de 1 % din totalul componenilor extrai au avut: 1,8-cineolul (5,00 %), mentil acetatul (3,70 %), izomentona (3,00 %), neoisomentil acetatul (2,50 %), -copaenul (2,40 %), limonenul (1,20 %), mentofuranul (1,20 %), terpinen-4-ol (1,20 %), i pulegon (1,00 %). Concentraii mai mici de 1,00 % s-au detrminat in cazul urmtorilor componeni: germacren D, cariofilen, -pinen, trans-sabinen hidrat, murolen, pentadecan, -pinen, -terpinen, sabinen, (E)-2-hexenal, -felandren, 3-

metilbutanol, -tujen, -amorfen, p-cimen, (E)-farnesen, (Z)-3hexenol, ledol, mircen, (Z)--ocimen, 3-octanol, -terpineol, terpinolen, campfen, citronelol, 2etilfuran, 1-hexanol, (E)-2-hexanol, 2metilbutanal, 3-metilbutanal, 1-octenol-3, piperiton i terpinen. Detalii... Aciune terapeutic Extractele de ment au proprieti antiseptice, calmante, antispasmatice, tonice, vasodilatatoare. Importana Melifera, aromatica si condimentara Utilizare Sunt utilizate pentru stimularea sistemului nervos, convulsiilor, migrenelor, apetitului, digestiei, palpitaiilor, diareii, astmului, in tratamente pentru ochi i stomac. Uleiul volatil de ment stimuleaz digestia i cur sinusurile, este antiseptic i are o puternic aciune antibacterian. Medicina uman popular acioneaz ca dezinfectant, rcoritor, relaxant muscular, stimulant, antispastic. Uleiul eteric de ment are efecte asupra nervilor sensibili la frig, diminuand sensibilitatea,; aciune anesteziant, antiinflamatorie, stimuleaz vezica biliare i ficatul, fiind un remediu pentru afectiuni digestive, gastrointestinale, ale aparatului excretor, diaree, crampe, colici, catar stomacal i intestinal, ficat mrit, litiaz biliar, afeciuni renale, etc.. Uleiul de mentol inmoaie pietrele in litiaza biliar. Ajut la calmarea tusei i a infeciilor in gat. Combate greaa, rul de micare, starea de vom, arsurile la stomac, aciditatea gastric, crampele intestinale, are efecte impotriva afeciunilor respiratorii, durerilor de cap i durerilor reumatice. Este utilizat ca antiseptic, bacteriostatic, astringent, sedativ, pentru ingrijirea picioarelor ca decongestionant i in combaterea transpiraiei. Alte utilizri:

Cosmetic in soluie apoas, uleiul obinut din planta inflorit este utilizat pentru ingrijirea tenurilor grase, seboreice. Uleiul volatil extras din plantele de ment este utilizat in industria parfumurilor, se utilizeaz pentru aromatizarea buturilor, a unor produse alimentare, paste de dini, spunuri. Cultivare Degeelul rou crete bine pe soluri fertile i din acest punct de vedere cele mai potrivite sunt cernoziomurile. Planta nu are pretenii deosebite fa de temperatur. Rsrirea are loc in 15-20 zile la o temperatur medie zilnic de 4-5oC, iar tinerele plantule rezist la brmele tarzii. Rezist bine peste iarn dac terenul este acoperit cu zpad. In privina apei are cerine mari in perioada de germinare a seminelor, de asemenea in cursul vegetaiei plantele sufer in cazul secetei deoarece sistemul radicular al plantelor este superficial. Pe de alt parte, irigarea sau un regim bogat in precipitaii influeneaz negativ coninutul in principii active. Lumina are efecte favorabile asupra acumulrii in frunze aprincipiilor active. Se inmulete prin semine, prin semnat direct in camp, ori semnat in rsadnie sau straturi reci in vederea producerii rsadului. Se recomand semnatul in pragul iernii folosind 4-5 kg sman la hectar. Smana se amestec cu material inert in proporie de 1:1 i este necesar folosirea unei plante indicatoare- mac, salat. Pentru marcarea randurilor in vederea lucrrilor de ingrijire inainte de rsrirea degeelului), iar in zonele mai umede se poate semna i primvara foarte timpuriu (folosind 3-4 kg sman la hectar). Se folosete semntoarea universal prevzut cu distribuitor pentru semine mici i cu limitator de adancime. Distana intre randuri este de 50 cm, pe rand 1012 cm, iar adancimea de semnat este de 0,5-1,5 cm. Este necesar asigurarea unei densiti de 80100 plante /m2, deoarece mule plante dispar avand in vedere ritmul redus de cretere pan la formarea micii rozete de frunze, consecin a semnsibilitii la ploile repezi, secet sau lucrri de ingrijire. In situaia producerii rsadului (pentru un

hectar sunt necesare 200 mii fire) semnatul se efectueaz in prima decad a lunii martie (in rsadnie) i in luna august (in straturi reci). Plantarea la locul definitiv se face la inceputul lunii mai. Dintre lucrrile de ingrijire, cea mai important este combaterea buruienilor. De asemenea se acord atenie combaterii bolilor i duntorilor. Recoltarea frunzelor se realizeaz in anul I de vegetaie (este plant bienal), cand se realizeaz cea mai mare producie de frunze, cu cel mai mare coninut de cardenolide (la varsta de circa 3 luni), respectiv in jurul datei de 1 august (fr a fi afectate frunzele tinere din mijloc). Rozeta regenereaz i toamna se poate face o a doua recoltare (chiar o a treia recoltare in toamnele calde i lungi). In aczul ultimei recoltri se taie tufa in intregime. Producia obinut in cazul a dou recoltri este de 50-60 q/ha frunze verzi. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele sau herba, cand 50% din plante sunt inflorite, cu secera sau cositori Valorificare FRUNZ DE MENT FRUNZ DE MENT PULVIS Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MENYANTHES TRIFOLIATA L. Denumire popular: Trifoite Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bobul broatei, Plumnare, Plumnea, Trei frai, Trifoi amar, Trifoi de balt, Trifoi de lac Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Solanales Familia: Menyanthaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, de 15-30 cm inlime; frunze alterne, lung peiolate, trifoliate, cu foliole obovate, aproape sesile; flori alb-roze, dispuse in racem lung

pedunculat; inflorirea: mai-iunie; fruct capsul, aproape sferic, dehiscent in 2 valve, cu numeroase semine, brune, lucioase. Ecologie i rspandire Specie higrofit; frecvent in zona de stepetajul fagului, mlatini, stufriuri, pe malul apelor. Detalii... Organe utilizate Produs vegetal utilizat in fitoterapie folium. Compoziia chimic Principii amare cu structur loganozidic (meliantozida), secoiridoidic (mentiafolin, dihidromentiafolin, foliamentin, swerozida), flavonozoide (rutozid, hiperozida, trifoliozida), tanin (1-7%), vitamina C, alcaloizi (gentianina, gentianidina), derivai fenilpropanici (acid cafeic, acid ferulic), cumarine (scopoletol), substane grase, fitosteroli, glucide, substane minerale (fosfai, ioduri, fier, mangan). Aciune terapeutic Tonic amar, colagog, antiscorbutic, emenagog, antitiroidian, febrifug, diuretic, vermifug, reechilibrant neurovegetativ (crete sensibilitatea receptorilor adrenergici i scade sensibilitatea receptorilor colinergici). Importana Medicinala Utilizare Dispepsie, caexie, hepatite cronice i acute, parazitoze intestinale de uz uman i veterinar. Medicin uman, popular - uz intern: frunzele i varful inflorescenei se folosesc in stimularea funciei hepatice, in combaterea scorbutului, scrofulozei, febrei, boli de stomac, etc. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse In doze mari prezint proprieti purgative i emetice; in doze subtoxice, provoac vom, nevralgie i diaree. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Infuzie 3-5%, macerat (in vin rou) sau tinctur. Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: MERCURIALIS ANNUA L. Denumire popular: Trepdtoare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Euphorbiales Familia: Euphorbiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Rdcinile conin: lipide (0,1 %), saponine (1,8 2,2 %), tanin, mucilagii, ulei volatil (0,08 %) i amine (mercurialin). Planta conine: glucoz, xiloz, ramnoz, izoramnetin, amine (izoamil-amin, izobutil-amin, propil-amin), vitamine (rutin), pigmeni (izoramnetin, rutin, narcissin), compui cromogeni (hermidin). Sucul extras din plant conine glucozizi cianogenetici (1,3 %). Aciune terapeutic Colagog, diuretic, emolient, emetic, emenagog, laxativ, purgativ, vermifug. Importana Utilizare Medicina homeopatic utilizeaz extractele pentru tratarea reumatismului, diareei i a bolilor de ficat. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: MORUS ALBA L. Denumire popular: Dud Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dud alb, Frgar, Agud, Agud alb, Agut, Aior, Alior, Cernice pletos, Cirici, Ciriciu, Dud pletos, Frag, Frag cu frgue, Frag cu fragi albane, Frgar alb, Frgariu, Iagod, Iagud, Iagud alb, Morvar, Mur, Pomniar, Pomniar cu pomnie albe, Pomniar cu pomnie galbene, Pomniele, Pomnier, Pom jitraiu, Rnz (fructele), Sarcoji, Solc, Solcar, Solcov, Solcovi, Sorcoci, Sorcoji, Sorcov, Sorcov blan, olcoci, orcoci, orocoji,

orcov blai, ovcar, ovcar blan, orcovea, ovcovi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Urticales Familia: Moraceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore, cu tulpina pan la 15 m inlime i coroana rar, cu ramuri svelte; scoara cu ritidom brun-cenuiu, brzdat; lujerii anuali bruncenuii, glabrii sau slab i mrunt pubesceni la varf; frunzele simple, penate, variate ca form, margine (ovate sau eliptice, neregulat-serate sau cu 3-5 lobi asimetrici), subiri, glabre, netede pe faa superioar, dispers i scurt pubescente pe nervuri pe partea dorsal, in rest glabre; florile unisexuate, au perigon sepaloid adanc divizat, cu 4 lobi i repartizate monoic sau dioic, grupate in inflorescene spiciforme, axilare, pedunculate: cele mascule alungit-cilindrice, cele femele oblongi, de 5-10 mm lungime, cu pedunculi de aceeai lungime; ovarul superior, cu un ovul; fructele albe, de tip drup inconjurate de perigonul crnos concresc intre ele i formeaz fructe compuse - soroze. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din China, intalnit i subspontan, mai ales in zvoaie. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele lipsite de peioli, recoltate in lunile mai iunie. Compoziia chimic Frunzele de dud conin: glucide (glucoz, fructoz, zaharoz, celuloz), lipide (6,8 7,4 %), , proteine (14 28 %), tanin, vitamine (acid ascorbic, acid folic), baze azotate (adenin), compui volatili (butilamin, acid propionic, acid izobutiric, aldehide, cetone), pigmeni (clorofil, beta-caroten, quercetin, quercitrin, izoquercitrin, xantofil), glicozizi flavonici (astragalin,

rutin), steroli (beta-sitosterol, campesterol), cumarine (scopolin), alcaloizi (trigonellin), acid malic, acid citric, substane minerale (8- 20 %). Fructele de dud conin 87,5 % ap, 1,5 % proteine, 0,49 % lipide 8,3 % glucide, 13 mg/ 100 g acid ascorbic, riboflavin, tiamin i 0,8 mg/ 100 g niacin. Fructele de Morus alba conin pigmeni antocianici: cianidin-3-rutinozid i cianidin-3glucozid. Alturi de aceti pigmeni se poate gsi i petunidin 3-glucozid, petunidin 3-rutinozid, izoquercetin, precum i beta-caroten Fructele de Morus nigra conin cianidin 3glucozizi, delfinidin, antocianidine O-metilate, mircetin, quercetin, morin sau/i kampferol, flavonoli 2'-oxigenai, dihidroflavonoli, apigenin sau/i luteolin, flavone 2'-oxigenate, flavanone, Clglicozilflavonoizi, izoflavone, proantocianidine calcone, aurone i flavonoizi izoprenilai. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze au aciune antibacterian, hipoglicemiant i oftalmic, iar cele din tulpin au aciune antireumatic, antispasmatic, diuretic i hipotensiv. Extractele din coaja rdcinii au efect antiasmatic, antitusiv, diuretic, expectorant, hipotensiv i sedativ. Importana Medicinala, alimentara, tinctoriala, producatoare de lemn, producatoare de fibre textile Utilizare Extractele din frunze e utilizeaz pentru tratarea gripei i a infeciilor oculare iar cele din tulpini, pentru tratarea reumatismului, spasmelor i a hipertensiunii. Extractele din fructe sunt tonice i energizante i se utilizeaz pentru tratarea urinrii necontrolate, insomniei, anemiei, neurasteniei, hipertensiunii, diabetului, constipaiilor, febrei i gripei. Extractele din coaja rdcinii se utilizeaz pentru tratarea astmei, bronitei, edemelor i diabetului. Alte utilizri:

Industria casnic: frunzele folosite in hrana viermilor de mtase; lemnul pentru confecionarea butoaielor in care se pstraz uica; Medicin veterinar: frunzele infuzie, decoct, pentru tratarea tulburrilor de metabolism, gastrite, gastroenteritelor. Alimentaie: fructele consumate ca atare sau folosite pentru uic. Vopsitorie: - frunzele singure sau in amestec cu cele de corcodu, pentru obinerea culorii galbene. Ornamental; protecia, mediului: folosit pentru garduri vii suport tunderea; ca arbore de aliniament exemplare mascule; in perdele forestiere de protecie in zona stepei sau silvostepei. Toxicologie: fructele in cantiti mari devin toxice pentru psri. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze, in perioada aprilie-mai - Scoarta - Fructe Valorificare MORI FOLIUM - FRUNZE DE DUD CEAI DE PLANTE Fia speciei Denumire Denumire tiinific: NARCISSUS POETICUS L. Denumire popular: Narcise Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Amaryllidaceae Subfamilia: Amaryllidaceae Caractere morfologice Este o plant erbacee peren, prevzut cu un bulb ovoidal-sferic, cu frunze liniare, plane, cu flori solitare, mari, albe, mirositoare, cu o coronul scurt, tivit cu rou. Fructul este capsul. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaz florile recoltate de la specia Narcissus pseudo-narcisus L., narcise galbene,

zarnacadele, mai rar de la Narcissus poeticus L. ssp. radiiflorus sau spp. poeticus, narcise albe, oprine (Amaryllidaceae). Compoziia chimic Principalii alcaloizi identificai in bulbii aceastei plant sunt: fiancin, galantamin, galantin, hemantamin, homolicorin, licorin, masonin, narcisamin, narcisidin, narcisin i tazetin. S-a identificat i prezena acizi organici (acid chelidonic). Coninutul de alcaloizi din flori este mult mai mic. Alturi de acetia se intalnesc glicozide ale izoramnetolului. Uleiul volatil extras din florile acestei specii conine: eugenol, alcool benzilic, alcool cinamic, aldehid benzoic, esteri ai p-crezolului i ai metil-pcrezolului (Ceauescu .a., 1988). Aciune terapeutic Antimicrobian, anticataral (florile), emetic, antidizenteric (bulbii). Importana Medicinala, melifera Utilizare Intrebuinri (tradiionale): catar bronic, tuse convulsiv, astm, rceli, diaree. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Supradozarea sau contactul cu bulbii induc sialoree, vom, diaree, tulburri nervoase; la horticultori au fost semnalate fenomene de sensibilizare dermic (leziuni pe degete i antebra). Dozare Supradozare sau contactul cu bulbii induc sialoree, vom, diaree, tulburri nervoase; la horticultori au fost semnalate fenomene de sensibilizare dermic (leziuni pe degete i antebra). Dozare: Forme farmaceutice Extract. Conservare Cultivare

Mod de cultivare: Desprinderea bulbilor ce se formeaza langa cel principal; se planteaza toamna in octombrie, la distante de 10-25 cm si adancime 10-15 cm. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Petale fara receptacul, aprilie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: NEPETA CATARIA L. Denumire popular: ctunic Sinonime tiinifice: N. vulgaris Lam., Cataria tomentosa Gilib., C. vulgaris Moench, N. macrura Fisch. ex Spreng., Glechoma cataria (L.) Kuntze, N. citriodora Becker, N. minor Miller, N. delphinensis Mutel, N. glechoma Bentham, N. grandiflora Lapeyr., N. grandiflora Mutel, N. laurentii Sennen, N. cataria f. laurentii Sennen, N. cataria var. canescens Sennen, N. mariani Sennen. Alte denumiri populare: ctunic mic, floare de nimic, iarb flocoas, iarba mei, iarba vntului, smei, urzic moart Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, rdcini lemnoase, ramificate. Tulpini puternice, erecte, rareori puin ascendente, ramificate, inalte de 40-100 cm. Frunze peiolate, triunghiular-ovate, baza cordat, acute, dur crenate. Flori hermafrodite, grupate in cime sub form de glomerul, dense. Corola alb, scurt pubescent, labiul superior bilobat, cel inferior lung, violaceu punctat, cu lobul median lat, cu marginea evident dinat. Fruct oval-subrotund, cafeniu deschis, neted. Inflorire V-VII. Ecologie i rspandire Xeromezofit-mezofit, mezoterm, slab acidneutrofil, spontan prin fanee, tufriuri, sub

garduri vii, la marginea drumurilor, locuri ruderale, pietroase sau locuri gunoite de pe lang case. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz atat florile, cat i planta intreag care conin o cantitate mai mare de monoterpene iridoide, respectiv nepetalacton. Compoziia chimic Analizele efectuate la plantele de Nepeta au relevat prezena urmtorilor componeni: proteine (9,8 %), acid 7-deoxiloganic, acid nepetalic, anhidrid nepetalic, nepetol, monoterpene (plegon), fenilpropanoizi (acid rozmarinic), timol i substane minerale. esuturile acestei plante conin numeroase lactone: nepetalacton (C10H14O2), nepetalactonN1, dihidronepetalacton, dihidronepetalacton-N3, epinepetalacton, metil-nepetalacton, izodihidronepetalacton, nepetariazid (C14H28O8), acid 1,5,9-epideoxilogarin. In esuturile acestei plante s-a identificat prezena uleiurilor volatile. Acestea sunt sintetizate de perii secretori dispui pe tulpin i frunze, care sunt scuri i au glanda uni sau pluricelular. In uleiul volatil de Nepeta cataria, Pdure .a.(2006) au identificat urmtorii componeni: nepetalacton I (61,96 %), nepetalacton II (9,22 %), cariofilen (1,84 %), carvon (1,27 %), geranial (0,65 %), ocimen (0,61%), -pinen (0,31 %), germacren D (0,23 %) i geraniol (0,12 %). Detalii... Aciune terapeutic Antipiretic, antispastic, sedativ, diaforetic, diuretic. Importana Medicinala, melifera, aromatica Utilizare Colici spastice, migrene, dismenoree. Extractele obinute din frunzele i florile de Nepeta cataria au proprieti antispasmotice, antitusive, carminative, sedative, tonice, stimuleaz cicatrizarea rnilor i eliminarea aerului din intestine. Medicina uman popular

Se utilizeaz ceaiul preparat din aceast plant pentru tratarea durerilor de cap i de stomac iar extractele din rdcini au o aciune uor stimulant. Extractele sunt folosite oral pentru tratarea colicilor, diareii, astmului iar tinctura pentru frecii in caz de reumatism sau artrit; utilizat pentru combaterea durerilor de dini, colici intestinali, rceli, spasme, ulcere stomacale etc. La noi in ar, in zona Arieului, Butur (1933) o menioneaz alturi de Marrubium vulgare ca fiind folosit contra ameelii, iar tulpinile fierte se folosesc la splturi pe cap sau se afum cu ea?. Acelai autor, (1936) prezint importana sa in zona Transilvaniei: in Runcul Salvei-Nsud, planta se piseaz cu grsime i se pune in legtoare pe pantecele copiilor, care sufr de disenterie; in Romuli se d pentru tuse i ndueal; la dureri de cap se pune btut, in legtur?. Medicina veterinar datorit compoziiei sale chimice deosebite i mai ales prezenei nepetalactonei, uleiul volatil provenit de la N. cataria era folosit ca atractant in diferite momeli, la prinderea in capcane a pisicilor slbatice i lincilor; planta proaspt, intreag are proprietate de ine departe anarii, sau tiat mrunt, inltur gandacilor de buctrie. Cosmetic florile sunt utilizate in parfumerie. Cultivare Mod de cultivare: Despartire de tufa, butasi sau autoinsamantare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Varfuri inflorite, cu secera la momentul infloritului (mai-iulie) Alte specii Alte specii de Nepeta: NEPETA PARVIFLORA BRIEB. Uleiul volatil extras din specia Nepeta parviflora Brieb. s-a caracterizat printr-un coninut mai mare de germacren D (40,5 %), eucaliptol (7,80 %) i beta -cariofilen (6,30 %). In cantitate mai mic s-a idntificat prezena: elemenului (4,70 %),

spatulenolului (3,20 %), cadinenului (2,70 %), beta -elemenului (2,40 %), beta -copaenului (1,90 %) i beta -burbonenului (1,90 %). NEPETA UCRAINICA SSP. UCRAINICA In cazul speciei Nepeta ucrainica ssp. ucrainica s-a constatat c uleiul volatil nu conine nepetalacton i se caracterizeaz prin urmtoarea compoziie: 65,78 % eucaliptol, 17,10 % betapinen, 8,13 % alfa-pinen, 3,72 % beta-mircen, 3,30 % mirtenal i 0,80 % 4-terpineol. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: NEPETA NUDA L. Denumire popular: poala Sfintei Mrii Sinonime tiinifice: N.pannonica L., N. violaceae Vill., N. pannonica Jacq., Cataria paniculata Moench., Glechoma nuda O. Kuntze, N. pannonica Jacq., N. pannonica subsp. parviflora, N. nuda Jacq., N. ucranica M.B., N. nuda Neilr., N. ucrainica auct., non. L., N. nuda grandiflora Benth., N. nuda grandiflora Benth., Cataria nuda Moench, N. tmolea Boiss. var. laxior Boiss., N. nuda L. var. pastoralis Bornm., N. nuda subsp. pannonica (L.) Gams, N. violaceae var. panonica (Jacq.) Stoj. Stef., N. nuda proles violacea (L.) Rouy, N. paniculata Crantz, N. paniculata Miller, N. ruderalis Boiss., N. violacea Lapeyr., N. vulgaris Lam., N. pannonica subsp. pannonica var. grandiflora Benth. Alte denumiri populare: Poalele Sf Mrii, Poala Maicii Precista Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, rdcinii lemnoase, tulpini erecte, robuste, canaliculate, glabre, lucioase, inalte de 50-120 cm. Inflorescen racemo-cimoas, lax, cu pedunculii cimei scuri, uneori simplu cu dihazii. Frunze alungit-ovate ctre lanceolate, baza

cordat sau retezat, crenat-serate. Frunze mediane sesile, cele superioare asemntoare cu bracteelor. Corola palid-violacee, sau rozie, labiul inferior violaceu-punctat, barbelat. Fruct eliptic-ovoidal, maroniu. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Xeromezofit, frecvent din zona stepei pan in etajul gorunului, in pajiti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Analiza uleiului volatil extras din specia Nepeta nuda ssp. nuda a relevat c principalii componeni sunt eucaliptolul (44,87 %), nepetalacton II (14,68 %), -cariofilen (8,68 %), germacren D (7,76 %), -pinen (6,85 %), -terpineol (4,50 %), ocimen (2,66 %), -pinen (1,81 %), 4terpineol (1,20 %), farnesol (1,08 %) i nepetalacton I (1,02 %). Detalii... Aciune terapeutic Importana Utilizare Medicina uman popular Butur (1933) o menioneaz in Maramure i Nsud: in Crceti, se fierbe in aghiasm i se spal apoi pentru dureri de cap; in Negreti se afum cu ea uscat cei care sufer de imbtciune? sau frunzele se intrebuineaz btute cu unsoare, contra durerilor de cap, se ung pe frunte cu ea?. Alte specii Alte specii de Nepeta: NEPETA PARVIFLORA BRIEB. Uleiul volatil extras din specia Nepeta parviflora Brieb. s-a caracterizat printr-un coninut mai mare de germacren D (40,5 %), eucaliptol (7,80 %) i beta -cariofilen (6,30 %). In cantitate mai mic s-a idntificat prezena: elemenului (4,70 %), spatulenolului (3,20 %), cadinenului (2,70 %), beta -elemenului (2,40 %), beta -copaenului (1,90 %) i beta -burbonenului (1,90 %). NEPETA UCRAINICA SSP. UCRAINICA

In cazul speciei Nepeta ucrainica ssp. ucrainica s-a constatat c uleiul volatil nu conine nepetalacton i se caracterizeaz prin urmtoarea compoziie: 65,78 % eucaliptol, 17,10 % betapinen, 8,13 % alfa-pinen, 3,72 % beta-mircen, 3,30 % mirtenal i 0,80 % 4-terpineol. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: NERIUM OLEANDER L. Denumire popular: Leandru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Gentianales Familia: Apocynaceae Subfamilia: Caractere morfologice Bore, arbust, de 5 m inlime; frunze dispuse in verticil, lanceolat eliptice, pieloase, persistente; flori albe-roze; inflorirea: iulieseptembrie; fructul folicul. Ecologie i rspandire Specie cultivat. Organe utilizate Produs utilizat in fitoterapie frunzele Compoziia chimic Frunzele conin: 1,5% heterozide cardiotonice, constituenii majoritari fiind oleandrozida (3- -L-oleandrozil-16-acetoxi-gitoxigenol) i digitalinum verum [4-O( -glucozil)- D-digitalozil-3-Ogitoxigenol); digitoxozil-gitoxigenol, heterozidele uzarigenolului (puin active therapeutic) i adinerigenolului (inactive therapeutic); -Dglucozil- -D-diginozil-oleandrigenol, geniobiozil-oleandrigenol. In frunze se mai gsesc: taninuri, alcaloizi (rosaginin), rezine, pseudocuramine, triterpene (betulin), precum i urmtorii compui: Vitamine: rutin. Steroli: sitosterol, campesterol, stigmasterol.

Saponine: uzarigenin i saponine triterpenice: acid betulinic. Triterpene: acid ursolic, acid oleanolic, Pigmeni: izoquercetin, campferol-3ramnoglucozid, quercetin, quercetin-3ramnoglucozid. Aciune terapeutic Cardiotonic. Importana Toxica Utilizare Reprezint materie prim in extracia oleandrozidei Extractele din rdcini sunt toxice, motiv pentru care se utilizeaz numai sub form de tratament extern. Uleiul obinut din rdcini este folosit in tratarea bolilor de piele. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: NICOTIANA TABACUM L. Denumire popular: Tutun Sinonime tiinifice: Nicotiana fruticosa L., N. macrophylla Spreng., N. petiolata Agardh Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnolopsida Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, inalt de 75-150 (200) cm, erbacee, cilindric, glandulos proas, simpl, sau spre varf puin ramificat. Frunze mari, simple, alterne, cu margine intreag; cele inferioare alungit eliptice, decurente, cele superioare alungit pan la ingust lanceolate, acuminate, sesile sau scurt peiolate, glandulos proase. Inflorescen paniculat ramificat, cu flori foarte scut pedicelate. Corola roie sau roz, rara alb, infundibuliform, cu tub zvelt i limb lat, cu 5 lobi acuminai. Fruct capsul alungit ovoidal, semine numeroase. Inflorire VI-IX.

Ecologie i rspandire Cultivat, alimentar, industrial, plant toxic datorit nicotinei. Organe utilizate Se utilizeaz frunzele acestei plante in industria tutunului pentru coninutul lor de nicotin. Compoziia chimic Frunzele au un coninut, raportat la substana uscat, de 3,3 4,6 % amidon, 1,0 20,0 % glucide solubile, 6,3 12,8 % substane pectice, 0,6 3,4 % lipide, 5,5 20,3 % acizi organici, 3,0 16,0 % rezine, 0,4 1,2 % uleiuri volatile i 0,2 0,3 % ceruri (Bodea, 1982). Glucidele solubile sunt reprezentate de glucoz, fructoz, zaharoz, maltoz, stafioz, rafinoz iar poliglucidele de dextrine, hemiceluloze i substane pectice. Lipidele din frunze sunt reprezentate de gliceride, fosfatide i steroli (-sitosterol, stigmasterol, ergosterol, campesterol, colesterol i calinasterol). Dintre acizii organici, in frunzele de tutun s-a identificat prezena acizilor: malic, fumaric, glicolic, oxalic, D-gliceric, glioxilic, piruvic, malonic, cetoglutaric, formic, succinic, ftalic i oxalil acetic. Coninutul mediu de compui fenolici variaz intre 7,17 i 7,92 % (Tsao i Chaplin, 1977), iar cel de substane minerale este in medie de 17,2 g/ 100 g sub. uscat. Rezinele din frunzele de tutun conin acizi -, i -tabacici. In frunzele de tutun au fost identificai flavonoli (pinoquercetol) i mai mult de 30 de alcaloizi, al cror concentraie variaz intre 0,06 i 10,0 %. Frunzele conin 0,6-10 % alcaloizi totali reprezentai de S-(-)-nicotin, alturi de care in cantiti mici intalnim nornicotin, nicotirin, Nnitrozonornicotin, anabasin, anatabin, anatalin, nicotelin, pirolidin, N-metilpirolidin, piperidin, Noxidul nicotinei, N-acil-nornicotin, nicotririn, miosmin, Sisson i Saunders (1983) au determinat coninutul principalilor alcaloizi din 1108 forme de

Nicotiana cultivate in SUA i au constatat existena urmtoarelor limite de variaie intr-un gram de substan uscat: 0,2 65,5 mg total alcaloizi, din care alcaloizii cu nucleu piridinic reprezint: 0 64,4 mg nicotina, 0 42,7 mg nornicotina, 0 4,0 anabasina i 0 3,5 mg, anatabina. Dintre aminoacizii liberi, s-au pus in eviden:prolina, ornitina i citrulina. Frunzele verzi de tutun conin falavone ca quercetin-3,3 -dimetil eter, glucozizi flavonici ca rutina (quercetin-3-rutinozid). Dintre glucozizii cumarinelor au fost identificai: cicoriina-7- D-glucozidul i scopolina-7-D-glucozidul. Flavonolii sunt reprezentai in florile de Nicotiana de quercetin-3-rutinozid, quercetin-3,3 -dimetil eter, quercetin-3-metil eter. Alturi de flavone, in frunze s-au detrminat i pigmeni carotenoizi a cror concentaie a ajuns la 60 mg/ 100 g sub. uscat. Uleiul volatile xtras din frunzele de tutun conine: monoterpene: borneol, linalool, derivai furanici ca: furfulol, 5-metil-furfurol, acid -furanocarboxilic i fitofuran, diterpenoide ca: -levantelonid, -levantolenid, cembren, acizi diterpenoidici, acizi triterpenoidici, terpene superioare ca solanesolul, solanona, fenilsolanona, solavetivona, solascona i docosanol-1, tetra-, hexa- i octa-cozanol (Bodea, 1982). In cantitate mic a fost determinat i prezena hidrocarburilor aromatice polinucleare cum sunt: antracenul i fenantrenul. Aciune terapeutic Nicotina este un agonist al receptorilor colinergici, uor absorbit prin mucoase i pulmonar; la inceput este un excitant ganglionar, apoi un ganglioplegic; stimuleaz SNC (produce tremurturi i convulsii), stimuleaz centrii respiratori i centrul vomei; la nivel cardio-vascular induce tahicardie, vasoconstricie i creterea presiunii arteriale; crete tonusul i activitatea motric intestinal, iar la nivelul jonciunii neuromusculare

faza iniial de stimulare este bravat, dar cedeaz rapid unei faze de blocaj. Nornicotina prezint proprieti insecticide. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Nicotina nu are aplicaii terapeutice, iar nornicotina se utilizeaz pentru combaterea puricilor i a altor insecte care paraziteaz diferite plante de cultur. Nicotina existent in frunzele acestei plante poate fi utilizat ca insecticid iar derivaii formai in timpul arderii tutunului au efect cancerigen. Tinctorial frunzele vopsesc fibrele in galbeninchis i tabac. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Intoxicaia cu nicotin poate surveni la fumtorii foarte tineri (copii) i in general consecinele sunt neglijabile (grea, hipersalivaie, vomismente); intoxicaia accidental s-a inregistrat la horticultorii care manuiesc nicotina ca insecticid, precum i la recoltatorii frunzelor de tutun, mai ales pe rou sau pe timp umed (apa mrete absorbia dermic). Simptomele intoxicaiei cu nicotin constau in: cefalee, hipersalivaie, gra, vomismente, contracii musculare, tulburri vizuale i auditive, confuzii mentale, dificultate marcant in respiraie, hipertensiune. Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasadului obtinut in conditii protejate(20 grd C) -primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, recoltate manual cu cutite Fia speciei Denumire Denumire tiinific: NIGELLA SATIVA L. Denumire popular: Negrilic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o specie anual care uneori este cultivat in grdini. Are tulpina proas.. i foliculele unite de la baz pan aproape de varf. Ecologie i rspandire Organe utilizate De la aceast specie se utilizeaz seminele in scop medicinal. Compoziia chimic Seminele conin: glucide (glucoz), lipide (35,5 41,6 %), proteine, rezine, tanin, ulei volatil (1,5 %), glicozizi (melantin C20H33O2) i steroizi de tip ergostan (obtusifoliol). Uleiul volatil extras din semine conine: transanetol, p-cimen, limonen, carvacrol, carvon timol, timochinon i 4-terpineol . Nickavar .a. (2003) au precizat c uleiul extras din semine conine: acidul linoleic (55,6 %), acid oleic (23,4 %) i acid palmitic (12,5 %). In uleiul extras din semine a fost determinat prezena sterolilor: lophenol, 24-etil-lophenol, 24-metil-lophenol, 5-dehidro-avenasterol, 7dehidroavenasterol, alfa-spinasterol, beta-sitosterol, campesterol, ciclostadienol, cicloartenol, cicloeucalenol, gramisterol, stigmasterol i stigmastanol. In semine a mai fost identificat prezena urmtorilor alcaloizi: nigellicin, nigellidin, nigellimin, nigellin i nigellon. S-a mai identificat prezena urmtoarelor substane: Aminoacizi: alanin, asparagin, acid aspartic, acid glutamic, glicin, izoleucin, leucin, fenilalanin, serin, treonin, triptofan i tirozin. Triterpene: beta-amirin, taraxerol, tirucallol. Flavone: astragalin i quercitin-3'-glucozid. Saponine: hederagenin Aciune terapeutic

Extractele obinute din semine au efect bactericid, digestiv, diuretic, excitant, laxativ, stimulant, tonic, vermifug, sudorific i antihipertensiv. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea astmului, bronitei, gripei, tumorilor abdominale. Cultivare Este o plant anual, erbacee care crete uor pe orice tip de sol, dar prefer poziiile insorite. La noi in ar se cultiv prin grdini, cu deosebire in sudul rii, dar apare i ca buruian prin culturi sau pe coline insorite. Se seamn primvara devreme, cu semntoraea universal, la distan de 50 cm sau in benzi (50 cm intre benzi i 15 cm intre randurile apropiate), la o adancime de 1-2 cm, folosind la hectar 10 kg sman. Recoltarea se efectueaz cand 60-70% din plante au ajuns la maturitate, adic seminele sunt de culoare neagr. De pe un hectar se obin 6-8 q semine. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, cand capsulele s-au ingalbenit, direct cu combina in lan Fia speciei Denumire Denumire tiinific: OCIMUM BASILICUM L. Denumire popular: busuioc Sinonime tiinifice: O. basilicum var. pilosum (Willd.) Benth., var. thyrsiflorum (L.) Benth. Alte denumiri populare: basic, bsileac, biensioc, biziloc, borjolic, bosioc rou, bosiog, bosioace, bosoioc, busioc de grdin, busioc, mlcin, mtcin, mejioram, vsileac Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Plant anual, de culoare verde inchis, pubescent, aromatic, cu tulpin erect inalt de 20-60 cm, ramificat la baz. Frunze ovate, atenuate in peiol, intregi sau slab dinate, pe dos cu numeroase glande secretoare. Inflorescen intrerupt spiciform, format din verticile pauciflore, scurt pedunculate, cu cate 4-6 flori albe sau alburii scurt pedicelate. Tetraachene ovoidale in mediu umed devin mucilaginoase. Inflorete in lunile VIIVIII. Ecologie i rspandire Plant cultivat, prefer solurile cu textur mijlocie, bine structurate, permeabile, fertile; nu suport solurile argiloase, grele, reci, solurile nisipoase i srturile; mezohigrofit, sciadofil. Organe utilizate In medicin se utilizeaz plantele proaspt recoltate, care conin uleiuri volatile cu compui aromatici fenilpropanici. Compoziia chimic Analizele efectuate la plantele din 6 cultivare de busuioc au evideniat c substana uscat total din frunze a variat intre 10,98 i 14,65 %, coninutul in clorofil a variat intre 139,21 i 251,02 mg/ 100 g, iar cel de substane minerale intre 1,92 i 2,46 %. Coninutul in elemente minerale a variat in funcie de cultivar intre 188,2 i 641,1 mg/ 100 g pentru potasiu, intre 851,1 i 1130 ,2 mg/ 100 g pentru calciu, intre75,0 i 88,0 mg/ 100 g pentremagneziu i intre 13,4 i 54,4 mg/ 100 g pentru fier (Burzo .a., nepublicat). Principalii componeni identificai in esuturile acestei specii sunt: uleiurile volatile (0,1 - 1,0 %), glucide, lipide (3 4 %), proteine (11 16 %), compui fenilpropanoizi (estragol, acid rozmarinic), glicozizi (esculin, esculetin), triterpene (acid ursolic), acid valeric. Steroli: -sitosterol, stigmasterol. Pigmenii din organele aeriene ale acestei specii sunt reprezentai de clorofile, caroteni iflavone. Coninutul de flavone variaz intre 0,45 i 1,10 %

(Benedec .a., 2006) i sunt reprezentai de: apigenin, izoquercitrin, campferol, campferol-O-D-rutinozid, luteolin, quercetin, quercetin3-Odiglucozid, glicoflavone (orientin), vicenin, xantomicrol, -caroten, clorofil. Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, rutin, tiamin. Acizii fenolici din 100 g parte aerian uscat variaz astfel: acidul caftaric intre 87,1 i 1414,6 mg, acidul cafeic intre 32,8 i 219,7 mg, acidul clorogenic intre 29,5 i 30,3 mg, acidul p-cumaric intre urme i 24,3 mg, acidul ferulic intre 11,8 i 27,2 mg i acidul cicoric are un coninut de 21,3 mg (Benedec .a., 2006). Aminoacizi: arginin, acid aspartic, glicin, histidin, leucin, izoleucin, serin, lizin, prolin, treonin, tirozin, triptofan, valin. Gulati i Sinha (1989) au identificat trei chemotipuri de Ocimum. Uleiul volatil extrs din primul dintre aceste chimotipuri are urmtoarea compoziie: 42,23 % metil cinamat, 38,23 % linalool, 8,56 % linalil acetat, 3,54 % camfor, 1,94 % metil cavicol, 1,69 % farnesol, 1,8-cineol, 0,54 % -cadien, 0,34 % -humulen, 0,31 % cariofillen, 0,19 % terpinolen, 0,15 % geraniol, 0,12 % borneol, 0,09 % -pinen, 0,01 % mircen i 0,01 % neral. Cel de al doilea chemotip are urmtoarea compoziie: 42,60 % linalool, 41,80 % metil cinamat, 8,30 % linalil acetat, 1,60 % farnesol, 1,40 % camfor, 1,06 % metil cavicol, 10,70 % 1,8-cineol, 0,65 % -cadien, 0,50 % -humulen, 0,50 % metilisoeugenol, 0,30 % -pinen, 0,30 % -pinen, 0,10 % borneol, 0,10 % geraniol, 0,05 % cariofillen, 0,01 % citronellal, 0,01 % mircen, 0,01 % neral i 0,01 % terpinolen. Cel de al treilea chemotip are un coninut mai mare de metil cinamat (51,34 %) i mai mic de linalool (19,68 %). Ceialali componeni se gsesc in urmtoarea proporie: 8,38 % linalil acetat, 2,93 % farnesol, 2,19 % geraniol, 1,29 % metil cavicol, 0,93 % -cariofillen, 0,92 % -cadien, 0,86 %

camfor, 0,80 % 1,8-cineol, 0,69 % neral, 0,53 % -humulen, 0,53 % metil isoeugenol, 0,21 % borneol, 0,16 % terpinolen, 0,10 % -pinen, 0,01 % camfen, 0,01 % metil eugenol i 0,01 % -pinen. Then .a. (1993) au identificat prezena uleiurilor volatile mai intai in frunzele plantelor tinere, pentru-ca in faza de inflorire cea mai mare cantitate s se gseasc in flori. In faza de inflorire principalul component din uleiul volatil il reprezint linaloolul (40-60 %). Dup aceast faz, coninutul in linalool scade cu 25-40 %, concomitent cu realizarea celui mai mare coninut de sesquiterpene. Szabo i Bernath (2002) au studiat 11 populaii de busuioc din Ungaria i au constatat c momentul optim de recoltare nu poate fi generalizat pentru toat specia, depinzand de fenotip. Burzo i Mihaescu (2005) au analizat diferite cultivare de busuioc i au constat c primcipalii componeni variaz astfel: Busuiocul din cultivarul minimum are un coninut mai mare de: linalol 21,01 %, -bergamoten 17,98 %, tau-cadinol 8,98 %, germacren D 8,49 %, -guaien 6,93 % i eugenol 6,34 %. Busuiocul din cultivarul alimentar conine: 51,78 % metil cavicol i 19,08 % linalol. Busuiocul din cultivarul rubin conine: linalol (60,33 %) i metilcavicol (22,22 %) Busuiocul din cultivarul citron conine: 20,75 % trans-geraniol, 17,82 % -citral, 16,67 % ciscitral, 16,67 % cis-citral, 12,16 % geraiol, 5,12 % cariofilen, 4,79 % -bergamoten, 4,07 % germacren D, 4,75 % tau-cadinol, 3,86 % eucaliptol, 2,70 % 4-terpineol, 2,35 % germacren D. Cultivarul nufr conine linalol (58,53 %), metilcavicol (8,50 %) i -cubeben (6,12 %). Busuiocul din cultivarul greco are un coninut mai mic de linalol (14,20 %) i mai mare de compui mai greu volatili: 15,95 % -cariofilen, 11,59 % tau-cadinol, 8,52 % -elemen i 7,96 % farnesen. In mod similar, cultivarul vert conine mai puin de 1 % linalol i un numr mai mare de compui cu volatilitate medie i mic: 27,89 % geranial,

21,35 % neral, 8,48 % -cariofilen, 6,09 % nerol, 4,76 % -farnesen, 4,22 % elixen, 3,52 % geraniol, 3,23 % -selinen, 3,17 % -elemen, 2,79 % cariofilen i 1,25 % -bergamoten. Compoziia chimic a uleiului volatil de busuioc (Basilici aetheroleum) este dependent de tipul de chemovarietate i de specie, de condiiile pedoclimatice i de stadiul de dezvoltare al plantei in momentul recoltrii. Principalii constitueni ai uleiului volatil sunt: chavicol metil-eter (85-88% in O. basilicum var. basilicum, 22-25% in O. basilicum var. grand vert i O. basilicum var. minimum), eugenol metil-eter (55-60% in O. basilicum var. maximum i O. basilicum var. minimum), eugenol (62,5%-80% in O. gratissimum L. eugenoliferum), timol (20-47,6%), linalol (40-45% in O. basilicum var feuilles de laitue), -terpinen (9-26%) i p-cimen (16,232,4%) in O. gratissimum thymoliferum, camfor (60% in O. canun camphoriferum). Ali constitueni: -momoterpene ( i -pinen in toate chemovarietile, cu excepia O. basilicum var. basilicum, limonen, sabinen, camfen in O. canum; cis- i trans-ocimen in O. gratissimum eugenoliferum, mircen, a-terpinen i a-tuien in O. gratissimum thymoliferum); -sesquiterpene (-cariofilen, in toate, cu, excepia O. basilicum var. basilicum, izocariofilen i -elemne in O. basilicum var feuille de laitue, germacren D i -bisabolen, in O. canum, - i -santalen in O. gratissimum eugenoliferum, humulen i -selinen in O. gratissimum thymoliferum); -hidrocarburi arilice (-p-dimetilstiren in O. gratissimum thymoliferum); -alcooli monoterpenici (linalol in toate chemovarietile); -fenoli (eugenol in toate chemovarietile); -esteri (acetat de fenchil i de linalil in O. basilicum var. basilicum i O. basilicum var. feuilles de laitue, acetat de citronelil i de terpenil in O. basilicum var. grand vert i O. basilicum var. minimum, acetat de bornil in O. canum, cinamat de

metil in O. basilicum var. feuilles de laitue i in O. canum); -aldehide i cetone (citronelal, neral i geranial in O. basilicum var. grand vert i in O. basilicum var. minimum, 3-octanon in O. basilicum var. basilicum, metil-heptanon i 2-undecanon in O. canum); -fenol metil-eteri (chavicol metil-eter in O. basilicum var feuilles de laitue, O. canum, O. gratissimum eugenoliferum, eugenol metil-eter in O. basilicum var. basilicum, O. basilicum var. feuilles de laitue, O. canum, O. gratissimum thymoloferum, Z- i E- anetol in O. basilicum var. basilicum, izoeugenol metil-eter i timol metileter in O. gratissimum thymoliferum); -oxizi (1,8-cineol in O. basilicum var. feuilles de laitue, O. basilicum var. grand vert i O. basilicum var. minimum, O. canum, trans-ocimen in O. basilicum var. basilicum, cariofilen oxid in O. canum); Detalii... Aciune terapeutic Busuiocul are aciune antiseptic (dezinfectant, bactericid), fungicid, carminativ, antispastic, stomahic, tonic general, reconfortant, antalgic. Uleiul volatil de busuioc (Basilici aetheroleum) are aciune: -antispastic puternic (O. basilicum var. basilicum, O. basilicum var. grand vert, O. basilicum var. minimum, O. canum); -neuroregulatoare prin aciunea asupra bulbului rahidian i a sistemului simpatic (O. basilicum var. basilicum); -hipotensiv (O. canum); -antiinflamatoare (O. basilicum var. basilicum i O. canum); -analgezic (O. basilicum var. basilicum); -decongestiv venoas i arterial (O. basilicum var. basilicum), decongestiv al prostatei (O. basilicum var. basilicum, O. basilicum var. feuilles de laitue), i al uterului (O. basilicum var. feuilles de laitue);

-antisclerozant (O. basilicum var. feuilles de laitue, O. gratissimum eugenoliferum); -anticataral i mucolitic (O. canum); -antiinfecioas ( antiviral O. basilicum var. basilicum, O. gratissimum eugenoliferum, O. gratissimum thymoliferum; antibacterian O. gratissimum thymoliferum; O. basilicum var. basilicum pe stafilococi i pneumococi; O. gratissimum eugenoliferum pe stafilococ alb, auriu, pneumococi, streptococi, beta-hemolitici tip A; fungicid O. gratissimum thymoliferum); -paraziticid (O. gratissimum eugenoliferum); -tonic i stimulent general (O. basilicum var. feuilles de laitue, O. gratissimum eugenoliferum, O. gratissimum thymoliferum), tonic digestiv i neurotonic (O. basilicum var. feuilles de laitue, O. gratissimum eugenoliferum); -imunomodulatoare (O. gratissimum thymoliferum). Importana Aromatica si condimentara Utilizare Busuiocul este utilizat in tulburri digestive (aerofagie, flatulen, gastrite, ulcere, colite spastice, enterocolite infecioase), afeciuni respiratorii (bronite, pneumonii) i urogenitale (cistite colibacilare, prostatite), dureri reumatice, astenie, eczeme, prurit. Busuiocul este un condiment foarte apreciat i. o plant melifer de importan major. Busuiocul constituie materia prim pentru extracia uleiului volatil. Uleiul volatil de busuioc (Basilici aetheroleum) se utilizeaz in: Medicina uman -dereglri nervoase (nervozitate, anxietate, astenie dup episoade infecioase O. basilicum var. basilicum, scleroza in plci O. basilicum var. basilicum, O. gratissimum eugenoliferum, spasmofilie O. basilicum var. basilicum, O. basilicum var. grand vert, O. basilicum var. minimum); -afeciuni respiratorii i ORL (amigdalite O. gratissimum thymoliferum, bronite catarale i spastice O. canum, O. gratissimum eugenoliferum,

O. gratissimum thymoliferum, pneumonii O. gratissimum eugenoliferum, O. gratissimum thymoliferum); -tulburri digestive (aerofagie, gastrite O. basilicum var. basilicum, O. basilicum var. feuilles de laitue, colite spastice O. basilicum var. grand vert, O. basilicum var. minimum, O. canum, enterocilite infecioase O.basilicum var. maximum, O. basilicum var. minimum, O. canum); -afeciuni cardiovasculare (hipertensiune arterial O. canum); -tulburri genito-urinare i endocrine (cistite O. gratissimum thymoliferum, infecii urinare stafilococice O. basilicum var. basilicum, nefrite, salpingite O. gratissimum eugenoliferum, prostatite congestive O. basilicum var. basilicum, O. gratissimum eugenoliferum, hipermenoree O. gratissimum eugenoliferum); -boli parazitare (O. gratissimum eugenoliferum); -ru de micare (O. basilicum var. basilicum). -condiment foarte apreciat i constituie materia prim pentru extracia uleiului volatil. Industrie - pentru parfumuri, spunuri, ampoane, paste de dini, etc. i pentru condimentarea unor lichioruri. Apicultur - busuiocul este important ca specie melifer. Forme farmaceutice nfuzie, decoct, macerat, cataplasme, tinctur. Conservare Cultivare Busuiocul este o plant iubitoare de cldur. La temperaturi joase pozitive crete incet i se dezvolt insuficient. In ce privete lumina preteniile sunt mai reduse (reuete chiar la umbr), dar rezultate foarte bune se obin pe terenuri insorite, suficient de umede, bogate in humus i elemente nutritive, cu textur uoar sau mijlocie, cu expoziie sudic sau sud-vestic, cu pH neutru. Cultura se infiineaz prin semnat direct sau prin rsad. Semnatul in camp se efectueaz primvara dup trecerea pericolului brumelor, la o adancime de 1,5-2 cm, la o distan intre randuri de 20 cm (pentru soiuri pitice) i 35-70 cm

(pentru soiuri cu port semiinalt i inalt, folosind 10 kg sman /ha. Pentru producerea rsadurilor semnatul se efectueaz in rsadnie cu inclzire biologic sau in sere inmulitor, in decada a doua a lunii martie, folosind 6 g semine la m2. Se aplic lucrri obinuite pentru rsaduri, fr a se aplica repicatul. Rsadurile se planteaz in perioada 25 aprilie- 20 mai. Se aplic lucrri de ingrijire precum: praila mecanic pe intervalul dintre randuri, praile manuale pe rand; erbicidare, rritul la culturile obinute prin semnat direct; fertilizri suplimentare; udri; combaterea bolilor i duntorilor. Recoltarea se face manual prin tierea lstarilor (pe timp scat) in perioada infloritului in mas a plantelor, din iunie pan toamna la apariia buruienilor, obinand 10-12 t/ha. Materia prim destinat extragerii uleiurilor eterice trebuie s aib o umiditate de cel mult 10-12%, iar impuritile s nu depeasc 2%. Nu se admit pe plante insecte sa larve. Pentru obinerea seminelor, particularitile constau in faptul c: dup prima recoltare de lstari tineri, la care se ciupesc doar varfurile (pentru a favoriza ramificarea), plantele se rresc la 28-30 cm pe rand, se fertilizeaz cu 100 kg superfosfat i 50-60 kg aotat de amoniu la hectar, se presc, se irig i se indeprteaz cele bolnave sau nespecifice soiului. Recoltarea se efectueaz la sfaritul lunii august, inceputul lunii septembrie, cand fructele ajung la maturitatea fiziologic, iar producia obinut este in jur de 150-200 kg/ha. Mod de cultivare: Semanat direct in camp (cu plante indicatoare), la adancime de 1,5-2 cm, 6 kg/ha, distanta intre randuri: 50 cm, densitate 180000-200000 plante /ha Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la inflorit deplin, cu secera, cositoarea sau masina de recoltat mazare

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: OENANTHE AQUATICA (L.) POIR. Denumire popular: Mrra Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Fructele conin: glucide (manoz, galactoz), , lipide, ceruri, rezine i compui volatili (apiol, camfen, -felandren, nonen-1-ol, nonen-3-ol, 4undecen-3-ol, felandren, pinen, sabinen). esuturile plantei conin: ramnetin, mircetin, compui flavonoizi (tricetin) i oenanthetoxin substan toxic ce produce convulsi. Aciune terapeutic Alterativ, diuretic, expectorant. Importana Toxica Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, primavara sau vara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe recoltate la maturitate deplina Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: OENOTHERA BIENNIS L. Denumire popular: Lumini Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae

Ordinul: Myrtales Familia: Onagraceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant bianual, de 60-150 cm inlime, cu flori mari, galbene, cu petale de cel puin 1 cm lungime. Fructul este capsul. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaza semintele plantei i uleiul obtinut prin presarea la rece a semintelor. Compoziia chimic Componentele chimice idntificate suint: glucide, lipide, rezine, taninuri (acid digallic, acid ellagic, acid gallic), mucilagii, acid cafeic, pigmeni (delfinidin, kampferol, quercetin), acizi fenolici (acid neo-clorogenic, acid p-cumaric), fitosteroli, flobafene. Seminele conin: glucide, celuloz (27 %), amidon, lignine, lipide (15 32 %) i substane minerale (4 7 %), precum i urmtoarele substane: Aminoacizi: alanin, arginin, acid aspartic, cistin, glicin, acid glutamic, histidin, izoleucin,leucin, lizin, metionin, fenilalanin, prolin, serin, treonin, triptofan, tirozin i valin. Uleiuri volatile: -amirin, -amirin, cicloartenol. Acizi grai: acid linoleic (65 80 %), acid linolenic (8 - 14 %), acid oleic (6 11 %), acid palmitic i acid stearic. Vitamine: -tocoferol, -tocoferol. Steroli: -sitosterol, campesterol, gramisterol. Aciune terapeutic Asigur elasticitatea pielii, previne apariia ridurilor, hipocolesterolemiant. Importana Medicinala, melifera, medicina populara Utilizare Hipercolesterolemie, eczeme, psoriazis, artrite reumatoide, neuropatii diabetice, ciroze, dureri mamare ciclice, sindrom pemenstrual. Uleiul din semine este folosit la formularea unor produse cosmetice i articole de toalet. Cultivare Mod de cultivare:

Prin seminte, semant direct in camp primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, radacini, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ONONIS SPINOSA L. Denumire popular: Osul iepurelui Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Asudul calului, Asudul capului, Bobul coaei, Caul iepurelui, Ciocul cioarei, Colul iepurelui, Drmotin, Lemnie, Lingoare, Lungoare, Pir, Slitoare, Sltioar, Sudoarea calului, Sudoarea calului puturoas, Sudoarea capului, Sufin, Zilezitoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Subarbust; rizom subpmantean; tulpin lignificat la baz, ramificat, proas, spinoas, de 30-80 cm inlime; frunzele superioare simple, cele inferioare trifoliolate, cu foliole serat dinate; flori roz cu dungi mai inchise; inflorire iunieiulie; fruct pstaie proas, mic, cu 1-2 semine. Ecologie i rspandire Sporadic in zona de step-subetajul gorunului, pajiti, tufriuri, locuri aride. Organe utilizate Radix Compoziia chimic saponozide triterpenice, tetraciclice (- i onocerina sau onokol), izoflavone (onina 7glucozida formonetinei), pterocarpani, fenilbenzilcetone substituite (ononetina i onospina). Aciune terapeutic Extractele ori au o aciune diuretic, cu favorizarea eliminrii calculilor renali, a sodiului i a clorurilor; colagog. Importana Medicinala

Utilizare In tratamentul litiazei renale. In medicina, uman, popular, rdcina se folosete pentru tratarea litiazei renale, gutei, hidropiziei, cistitei, bronitei, reumatismului; partea aerian a plantei se folosete sub form de infuzie pentru durerile de stomac. Sub form de tratament de uz extern se folosete pentru tratarea herniei, eczemelor i vindecarea cordonului ombilical la copii; In medicin veterinar se folosete pentru tratarea cistitei i afeciunilor renale Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini, cu cazmaua, in perioada septembrieoctombrie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ONOPORDUM ACANTHIUM L. Denumire popular: Scai mgresc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ciulin, Ghimpe mare, Plmid, Prsad de cmp, Scai, Scai mare, Scai muced, Scaiete, Scete, Sciete, Sciete muced, Scai voinicesc, Schin alb, Schin de buboaie, Sita znelor Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant bianual; rdcin pivotant; tulpin viguroas, erect, de pan la 2 m inlime; puternic ramificat, alb sau cenuiu tomentoslanat, cu peri unicelulari; frunzele bazale foarte mari, lat lanceolate, intregi sau dinate sau sinuat lobate, cu lobii terminai in spini, albe sau suriu tomentoase pe ambele fee; antodii turtit globuloase; foliolele involucrale imbricate, verzi, cele externe patente, cele interne erecte sau patule; flori roii; inflorirea

iulie-august; fruct achen, puin comprimat, transversal rugoas, cu papus glbui, de 8-10 mm. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit, frecvent in zona de stepsubetajul fagului. Detalii... Organe utilizate Herba et radix. Compoziia chimic Organele acestei plante conin: lactone sesquiterpenice (onopordopicrina), flavone (luteolin-7-glucozida), hidroxicumarine (esculozida), derivaii ai acidului cafeic, betaine (stahidrina), poliine. Aciune terapeutic Extractele au aciune cardiotonic (discutabil). Importana Utilizare Medicin uman, popular utilizeaz frunzele i inflorescenele care au proprieti anticanceroase, antitusive, diuretice, antiseptice, cicatrizante. In tratamentele de uz intern se folosesc frunzele i florile, sub form de decoct in tratarea tusei convulsive, litiazei renale, ulcerului i pentru uz extern, se folosete decoctul pentru tratarea rnilor deschise supurande. In apicultur este important ca specie melifer. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ORCHIS PURPUREA Hudson Denumire popular: Poroinic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bujori, Gemnari, Poranici, Poroinic, Scultoare, Untul vacii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Orchidales Familia: Orchidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; tulpina simpl, neramificat, de 30-70 cm inlime; frunze simple, alterne,

intregi; flori cu pinten, mai mari de 6 mm. Fructul este capsul. Ecologie i rspandire Organe utilizate Tubera care conin mucilagii. Compoziia chimic Compoziia chimic este urmtoarea: 50% mucilagii (glucani, glucomanani), 5-15% proteine. Aciune terapeutic Demulcent, analgezic, hipoglicemiant. Importana Utilizare Diaree, indigestie, flatulen. In medicina, uman, popular, se folosete partea subteran, in alimentaia celor in convalescen iar in zona Iaului, partea subteran se plmdea in rachiu, ca tratament pentru femeile care-i doreau copii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ORIGANUM VULGARE L. Denumire popular: sovarv Sinonime tiinifice: O. hirtum Link, O. angustifolium K. Koch Alte denumiri populare: sovrf, arigan, broasc, budean, busuioc de pdure, busuiocul fecioarelor, forostu, mgheran slbatic, milet, poala Sf Mrii, rigan, solovrv, sufulf, trifoite Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu miros aromatic, inalt de 30(60) 90 cm, cu tulpina in 4 muchii, verde, uneori roietic, acoperit cu peri, lemnoas i ramificat la partea superioar. Frunzele sunt opuse, scurt peiolate, de form oval, aproape glabre, cu marginea intreag sau uor dinat. Inflorescen corimbiform, format din cime contractate, alctuind spiculee cilindrice sau prismatice, terminale i axilare. Florile au culoare purpurie, rareori

alb, reunite in buchete la varful tulpinii i al ramurilor. Florile sunt inconjurate de bractee cu marginea de culoare purpurie. Fructe ovoidale, uor trunchiate, netede. Inflorete VII-VIII. Ecologie i rspandire Specie hemicriptofit, xeromezofit ctre mezofit, mezoterm, acid-neutrofil, heliofil; crete prin poieni, faneele din regiunea de dealuri i de munte. Este o plant erbacee, peren, cu tulpina inalt de 40 70 cm. Frunzele ovate sunt scurt peiolate,opuse, iar florile formeaz o inflorescen corimbiform, cu florile de culoare mov-purpuriu. Fructele sunt tetraachene. Organe utilizate herba.et aetheroleum. Compoziia chimic Origani herba conine: 1% ulei volatil, 8% depside, flavone (heterozide ale apigenolului, luteolului, kemferolului, naringenolului, antociani (peonidol, malvidol), triterpene (acid urosil, acid oleanolic), acid cafeic. Compoziia chimic a frunzelor uscate de Origanum vulgare este dup Duke i Ayensu (1985) urmtoarea: 7,2 % ap, 11,0 % proteine, 10,2 % lipide, 64,4 % glucide, 15,0 % fibre, 7,2 % celuloz i o valoare energetic de 306 calori. Concentraia in elemente minerale, exprimat in mg/ 100 g, a fost urmtoarea: calciu 1576 mg, fosfor 200 mg, fier 44 mg, magneziu 270 mg, sodiu 15 mg, potasiu 1669 mg i zinc 44 mg (Simionescu, 2004). Dintre vitamine s-au determinat: tiamina 0,34 mg i niacina 6,2 mg/ 100 g frunze. Acestea mai conin uleiuri volatile i compui fenolici. Lagouri i Boskou (1996) au precizat c plantele de Origanum conin 288 672 ppm tocoferoli, care au efect inhibitor asupra proceselor de autooxidare din esuturi. Alturi de aceste substane a fost determinat un coninut de 3 % acid rosmarinic i 84 mg/ 100 g taninuri. Tma .a. (2004) au determinat in plantele de Origanum 1,36 % flavonoizi, 5,1 % compui fenil propanoizi, 4,65 % tanin i 46 mg/ 100 g

antociani, iar in uleiul volatil extras din aceste plante: 18,13 % sabinen, 17,81 % -cariofilen, 15,63 % germacren D, 5,83 % 4-caren, 3,63 % linalol i 3,25 % -farnesen Uleiurile volatile sunt produse de perii secretori care sunt alctuii dintr-un picior unicelular i o gland pluricelular. Acetia sunt dispui pe ambele suprafee ale frunzelor. Vogel .a. (1996) au constatat c proporia de uleiuri volatile din plantele de Origanum crete in perioada cuprins intre creterea vegetativ i inflorire ajungandu-se la un randament de 4 ml/ 100 g, ceea ce reprezint circa 120 l/ ha. Cea mai mare cantitate de ulei s-a determinat in bractee i in flori, iar momentul optim de recoltare este situat intre sptmana a cincea i a opta dup iniierea infloririi. Coninutul in compui fenolici din acest ulei i in special de carvacrol crete de la 10 %, pan la 13 14 %. Kokkini .a. (1997) au determinat compoziia uleiurilor volatile extrase din plantele de Origanum vulgare subsp. hirsutum provenite din ase localiti din Grecia Plantele colectate din zona muntoas din partea de nord a Greciei au avut un coninut mai mare de timol (30,3 42,8 %), in timp ce plantele originale din campiile din sudul Greciei au avut un coninut mai mare de carvacrol (57,4 %). Ravid i Putievsky (1986) au constatat c Origanum vulgare ssp viride are dou chemotipuri: unul care acumuleaz carvacrol i altul timol. Uleiul volatil extras de Burzo .a.(nepublicat) din organele aeriene ale plantelor de Origanum vulgare a avut urmtoarea compoziie: 13,49 % felandren, 11,92 % -mircen, 10,15 % cariofilen, 10,08 % germacren D, 9,92 % eucaliptol, 8,98 % trans--ocimen, 8,66 % cis-ocimen, 3,87 % terpinen-4-ol, 3,16 % gama-terpinen, 2,16 % terpineol, 1,74 % -cariofilen, 1,44 % p-cimen, 1,40 % linalol, 1,35 % -pinen, 1,34 % terpinen,

1,29 % -farnesen, 1,00 % -cadinol, 1,00 % 3octenol, 0,88 % -pinen, 0,77 % -cadinen, 0,67 % elixen, 0,57 % -thujen, 0,52 % tau-muurolol, 0,49 % terpinolen, 0,37 % -burbonen, 0,30 % alloocimen, 0,27 % octan-3-on, 0,27 % germacren D-4-ol, 0,25 % -elemen, 0,21 % carvacrol, 0,12 % trans-piperitol i 0,11 % octil caprilat. Labiatele conin aproximativ 140 de glucozizi flavonoizi. Majoritatea dintre acetia sunt glicozizi ai flavonelor (75 %), dar se gsesc i glicozizi ai flavonolilor (10 %) i ai flavanonelor (13 %), precum i cantiti mici de glicozizi ai calconelor (1 %) i ai dihidroflavonolilor (1 %). Flavonele au un efect antioxidant. Alturi de aceste substane, fenolii existeni in plantele de Origanum au un efect antioxidant, efect ce a fost msurat de Pearson .a. (1997) prin determinarea absorbiei dienilor conjugai la lungimea de und de 234 nm. S-a dovedit astfel c timolul are un efect antioxidant mai puternic decat carvacrolul. Compoziie chimic a uleiului volatil de sovarv (Origani aetheroleum): 50-80% fenoli monoterpenici dintre care majoritar este carvacrolul (56-80% in O. vulgare, 50-75% in O. heracleoticum carvacroliferum, 60-70% in O. compactum), fenol metil-eteri (cavacrol metileter) in O. compactum; hidrocarburi monoterpenice (p-cimen in O. compactum i O. heracleoticum, - i gama-terpinen in toate uleiurile volatile, - i -pinen in O. vulgare i O. compactum, mircen in toate uleiurile volatile, gamaterpinen in O. compactum, limonen i camfen in O. vulgare), hidrocarburi sequiterpenice (-cariofilen in O. compactum, O. vulgare), alcooli monoterpenici (linalol in toate uleiurile volatile, terpinen-1-ol-4 i -terpineol in O. compactum, borneol in O. vulgare), esteri monoterpenici (acetat de linalil in O. compactum), cetone monoterpenice (camfor in O. compactum, carvon in O. vulgare), oxizi (1,8-cineol in O. vulgare i O. heracleoticum), 4,5-epoxi-p-ment-1-en in O. heracleoticum. Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast specie au aciune antiseptic, stomahic, antispastic, diuretic.

Uleiul volatil de sovarv (Origani aetheroleum) are aciune tonic general, antiinfecioas cu spectru larg, la nivel respirator, digestiv, urogenital, sanguin, limfoganglionar, imunostimulatoare. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare In caz de infecii respiratorii i digestive, enterocolite spastice, stri de nervozitate. Diversitatea mare a componenilor din substanele secundare au determinat ca efectele pe care le au acestea s fie foarte variate. Astfel, compuii fenolici din substanele secundare au rol antimicrobian fr a manifesta efecte citotoxice. Substanele implicate in protecia fa de erbivore au activitate de neurotoxine i pot avea efecte antidepresive, sedative i de relaxare a muchilor, prin aciunea pe care o au asupra sistemului nervos central. Dup Kaufman .a., (1999) unele substane secundare au o structur similar cu a unor metabolii interni, liganzi, hormoni, molecule semnal sau neurotransmitori, avand un efect asemntor cu acestea in aciunea asupra Plantele din genul Origanum au utilizri diverse. Astfel, Origanum marjorana este utilizat ca plant culinar in numeroase ri mediteraniene, atat in stare uscat, cat i proaspt. Frunzele sunt utilizate pentru aromarea salatelor sau a mancrurilor de legume. Pentru prepararea ceaiurilor se utilizeaz frunzele uscate i tulpinile florifere. Frunzele i tulpinile florale conin substane puternic antiseptice, antispasmodice, expectorante, stimulante i tonice. Ceaiurile preparate din aceste plante sunt utilizate pentru tratarea indigestiilor i a gripei. Acestea au un efect puternic sedativ i din aceast cauz nu pot fi utilizate in doze mari i nu pot fi folosite de femeile gravide. Aceast specie poate fi utilizat i extern, pentru tratarea bronitelor, astmului, artritelor i a durerilor musculare. In Turcia, planta mojarat este utilizat pentru tratarea spasmelor cardiace (Baser .a., 1986),

iar in Africa de Nord, infuziile de frunze sunt utilizate pentru proprietile lor afrodisiace (Boufek, 1986). Infuzia de flori in vin, este utilizat in Italia pentru efectul sedativ, digestiv i antinevralgic (Leporatti .a., 1985) iar frunzele uscate sunt utilizate pentru tratarea bolilor de piele (Leporatti i Pavesi, 19899. Substanele fenolice din Origanum i in special carvacrolul, are o activitate biologic important i constituie un important compus cu rol antimicrobian i antioxidant (Eguchi .a., 1996). Uleiul volatil de sovarv (Origani aetheroleum) se utilizeaz in: Medicina uman - astenie, hipotensiune, infecii respiratorii i ORL (rino-broncho-pneumopatii, orofaringiene), infecii digestive (enterocolite, dizenterii, ameobiaze) i urogenitale cu germeni sensibili (cistite, nefrite), paludism, adenire, nevrite (toate uleiurile volatile. Industrie - industria parfumurilor, spunurilor, deodorantelor i pentru aromatizarea mancrurilor. Pigmenii hidrosolubili sunt folosii pentru colorarea lanei in nuane kaki deschis i kaki inchis. Astfel, lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i fiart in extractul de ovarv, se coloreaz in kaki deschis, in timp ce lana mordat cu bicromat de potasiu se coloreaz in kaki inchis. Cultivare Mod de cultivare: Transplantarea rasad obtinut in conditii protejate, primavara, semanat direct in camp, primavara devreme sau vegetativ prin departire de tufa Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, in timpul infloritului (iulieaugu Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ORYZA SATIVA L. Denumire popular: Orez Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Oriz, Perinci, Pilau, Rica, Rca, Urez, Uriz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rdcina fasciculat; tulpina cilindric, fistuloas, ajunge pan la 130 cm inlime; frunzele sunt acoperite de peri rigizi, ligula este triunghiular de cca 2 cm, urechiuele bine dezvoltate, inconjurand tulpina; inflorescena panicul lung de 12-30 cm; inflorirea iulie-august; fruct cariops, concrescut cu paleele. Ecologie i rspandire Cultivat alimentar i industrial. Organe utilizate semen. Compoziia chimic Cariopsele acestei specii conin 73,7 % glucide, 5,8 % proteine, 2,3 % lipide, 10,4 % fibre i 13,7 % ap. Dintre proteine s-a determinat prezena prolaminei, globulinei, albuminei i glutelinei, precum i urmtoarelor substane: galactoarabinoxilani, glucoz, fructoz, zaharoz, derivai flavonici (tricin, tricin-7-glucozida, tricinin), sterol, -sitosterol, -sitosterol, campesterol, diterpene (momilactona A i B), trigonelin, lectine, vitamine din grupul B. Coninutul in vitamine al cariopselor este urmtorul: 5,6 mg/ 100 g niacin, 0,33 mg/ 100 g tiamin, 0,06 mg/ 100 g riboflavin, 0,21 mg/ 100 g piridoxin, 1,5 mg/ 100 g acid pantotenic i 0,03 mg/ 100 g acid folic. Coninutul in aminoacizi, exprimat la 100 g cariopse este urmtorul: 362 mg izoleucin, 681 mg leucin, 315 mg lizin, 19 mg metionin, 132 mg cistin, 437 mg fenilalanin, 375 mg tirozin, 309 mg treonin, 99 mg triptofan, 512 mg valin, 671 mg arginin, 191 mg histidin, 490 mg alanin, 771 mg/ 100 g acid aspartic, 1492 mg/ 100 g acid glutamic, 379 mg glicin, 371 mg prolin i 425 mg serin.

Acizii grai identificai in lipidele extrase din cariopsele acestei specii sunt: 27,78 % acid palmitic, 33,33 % acid oleic, 22,22 % acid linoleic i 5,56 % din totalul acizilor grai acid linolenic. Coninutul in substane minerale al cariopselor este de 4,8 % din care: 236 mg/ 100 g fosfor, 156 mg/ 100 g potasiu, 81 mg/ 100 g sodiu, 24 mg/ 100 g calciu, 1,4 mg/ 100 g fier, 14 mg/ 100 g magneziu, 1,5 mg/ 100 g zinc, 0,9 mg/ 100 gf mangan0,23 mg/ 100 g cupru i 0,04 mg/ 100 g seleniu. Aciune terapeutic Calmant la nivelul tractului digestiv. Importana Alimentara Utilizare Cariopsele conin poliglucide care sunt eficace in tratarea afeciunilor gastrointestinale. Alimentaie - constituie hrana de baz pentru cca 2 miliarde de oameni iar pentru restul rilor orezul se folosete in diferite feluri de mancare; Industrie - paiele se folosesc la fabricarea hartiei, cartonului, diferitelor impletituri (geni, couri, etc.); Medicin, uman, popular - uz intern - decoctul din semine de orez se folosete pentru tratarea diareei; se folosete ca aliment impotriva afeciunilor gastrointestinale, edemelor de origine cardiac i renal; uz extern - pentru tratarea eczemelor i a altor afeciuni ale pielii, arsurilor, rnilor; Medicin veterinar - uz intern - decoctul din fructe decorticate se folosete pentru tratarea gastroenteritelor, enteritelor, enteritelor hemoragice; uz extern - tratarea eczemelor i a altor boli de piele; Cosmetic - mti faciale pentru catifelarea tenului; Zootehnie - resturile obinute din prelucrarea boabelor se folosesc in hrana animalelor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe (boabe), recoltate mecanizat, in perioada iulie-august Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: PAEONIA OFFICINALIS L. Denumire popular: Bujor Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bbruj, Bajoroji, Bajaruji, Bojor, Bonjur, Buj, Bujoar, Bujor alb, Bujor de grdin, Bujor rou, Bujorel, Buor, Rjioar, Roz de Rusalii, Roz, Roioar, Ruj, Ruj, Ruj buj, Ruj buj roie, Ruj de Rusalii, Rujmbuj, Ruj roie, Ruji mari, Rujioar, Ruii de Rusalii, Ruioar, Ruoar, Tubaroj, Tubaroz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Paeoniales Familia: Paeoniaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rdcini groase, noduro-lemnoas cu fibre tuberizate, tuberculii alungii; tulpina inalt de 30-6 cm, de obicei neramificat, glabr, uniflor; frunze alterne, penate cu cite 3 ramificaii trisectate; flori actinomorfe, solitare, mari, cu 5-8 petale roii; inflorirea in mai-iunie; fruct multiplu (polifolicul), format din 2-4 folicule catifelat-dens-proase cu semine mari, negrealbstrui, lucitoare. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile care conin uleiuri volatile cu monoterpene biciclice i florile. Compoziia chimic Rdcinile conin monoterpene (1,5-3,5% peoniflorina), glucoz (4 5 %), zaharoz (8 14 %), amidon, antocianozide (3,5-diglucozida peonidolului), tanin, mucilagii, compui fenolici (peonol, glucopeonol). Paeonia officinalis este o specie cultivat pentru flori care conin: antocianozide (peonin-3,5diglucozida in special), tanin (pentagaloilglucoza), flavone (glicozide ale kemferolului). Seminele acestei specii conin: glucide (1,4 %), lipide (23,6 %), proteine (11,0 %), pectine, acid rezinic.

Specia Paeonia lactiflora conine glucozizi monoterpenici, aa cum este paeoniflorinul. Glucozizii monoterpenici existeni in aceast plant, au activitate antiinflamatoare, imunoreglatoare i sunt eficace in tratarea artritei reumatoide. Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcini au proprieti diuretice, sedative, tonice, antiinflamatorii, antibacteriene, antispasmotice, antiepileptic i au aciune tonic asupra circulaiei venoase. Importana Medicinala, toxica Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea nervozitii, convulsiilor, palpitaiilor, varicelor, epilepsiei, varicelor i hemoroizilor. Medicin uman (popular): flori ceai pentru tratarea durerilor de piept; rdcina infuzie pentru tratarea epilepsiei, carceilor i combaterea viermilor intestinali; frunza, rdcina, amestecate cu unsoare erau folosite pentru calmarea durerilor de picioare sau a umflturilor; flori puse primvara in scalda copiilor pentru a fi frumoi. Medicin veterinar (popular): flori i coaj de mur pentru tratarea hematuriei. Alimentaie: petalele uscate pentru colorarea ceaiurilor. Ornamental. Cultivare Mod de cultivare: - Transplantarea rasad obtinut in conditii protejate (germinatie foarte lenta pana la 18 luni) - Despartire de tufa toamna sau primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PAPAVER SOMNIFERUM L. ssp. somniferum Denumire popular: Mac Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Afion, Aia, Aiaiu, Mac alb, Mac albastru german, Mac de grdin, Mac involt, Mac negru, Mag, Mac

bun, Moaci, Paparoane, Paparun, Somnior Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Papaverales Familia: Papaveraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual cu tulpina glauc, cu latex alb; frunzele simple, alterne, lobate, cele superioare amplexicaule, cu margini neregulat incizate; flori solitare, situate terminal, cu 4 petale lungi pan la 5, rar 10cm, violete, albe, roze sau roii; inflorirea in iunie august; fruct capsul globuloas cu stigmatul sesil persistent i semine reniforme, mici, reticulate, albe, albastre, cenuii sau negre-albstrui. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din zona mediteraneean. Organe utilizate Capsulele de mac imature (papaveris immaturi fructus) al cror latex conine 30 de alcaloizi derivai din fenilalanin, morfin i alcaloizi secundari, care reprezint 20 29 %. Compoziia chimic Capsulele imature conin: 0,9-1% morfin, 0,0010,029% codein, 0,0015% tebain, 0,072-0,335% papaverin, 0,008-0,247% narcotin, narcein, rhoeadin, papaveramin, acizi organici (acid meconic, tartric, malic, citric), poliholozide. Seminele de mac conin: 22,7 % proteine, 48,0 % lipide i 9,8 % glucide (Reid, 1977). Florile acestei plante conin urmtorii pigmeni: cianidin sau/i petunidin, quercetin sau/i kampferol, 7,3',4' sau 5'-O-metilflavone i 8flavonoizi oxigenai. Aciune terapeutic Analgezic slab (datorit morfinei), antispastic (datorit papaverinei), sedativ. Importana Medicinala, toxica Utilizare

Materie prim pentru extracia alcaloizilor. Medicin uman (popular): capsule uscate, semine ceai pentru somn, administrat copiilor; flori puse in ap, folosite pentru somn sau se folosea planta in intregime, pus in scalda copiilor; semine decoct inut in gur pentru potolirea durerilor de dini sau pentru tratarea de galci?; pisate, amestecate cu miere, puse pe bube; administrate celor care aveau gu; folosite in tratarea clelor cu adenit; impreun cu miere se luau in tratamentul herniei; plmdite in rachiu, se luau contra frigurilor?. Medicin veterinar (popular): capsule administrate vitelor care ftau greu. Vopsitorie: cenua in amestec cu alte plante era folosit pentru colorarr in verde. Credine, Obiceiuri: miresele ii puneau in papuci atatea fire de mac cai copii doreau s aib; seminele se turnau in fantani pe timp de secet; cu semine de mac se presrau paini rituale sau preparate din grau fiert, folosite pentru pomenirea morilor; macul apare in legende, cantece sau descantece. Cultivare Planta prefer solurile mijlocii de tipul cernoziomurilor uoare, profunde, cu un bun drenaj, cu un pH neutru sau uor acid. Macul este o plant care se cultiv atat in condiiile unui climat cald, cat i in climat continental. Germinarea seminelor incepe la temperatura de 1oC, iar plantele tinere suport temperaturi joase, de pan la -10oC. Odat cu apropierea perioadei de inflorit plantele necesit mai mult cldur i o cantitate mai mare de ap. In schimb, dup fecundare, timpul umed i rcoros, ca i umiditatea ridicat a aerului stanjenesc maturarea capsulelor i determin reducerea coninutului de morfin al acestora. La noi in ar producii ridicate se obin in condiiile din Transilvania, nord-estul Moldovei i Banat.

Semnatul se recomand a se efectua primvara cat mai devreme, cu semntoarea universal adaptat pentru semine mici, la distana de 50-70 cm intre randuri, folosind la hetar 3-4 kg sman, iar dac smana nu este drajat se poate amesteca cu semine de mei fr germinaie (folosind o cantitate dubl de semine de mei) sau cu trae, rumegu sau nisip. Adancimea de semnat este de 0,5-1 cm. Lucrrile de ingrijire costau in distrugerea crustei inaite de rsrit (prin grpare uoar perpendicular pe direcia rindurilor), precum i mai multe praile. Pentru combaterea buruienilor se recomand aplicarea erbicidelor. Se procedeaz de asemenea la rrit manual, in dou etape: buchetatul cand plantele au 3-4 frunze, urmat de rritul propriu-zis, intre plante pe and asigurindu-se o distan de 10 cm. Recoltarea se efectueaz la maturitatea deplin, cand tulpinile i capsulele s-au inglbenit, iar seminele sun in capsule. Plantele tiate se leag in snopi, se las pe camp aezae in cli pentru uscare i apoi se treier cu combina. Smana se vantur, se depoziteaz in magazii in strat subire i pan la 10% umiditate se lopteaz de mai multe ori pentru a se evita incingerea. In cazul suprafeelor mici i in scopul folosirii capsulelor pentru extragerea morfinei se procedeaz la tiatul manual a acestora cu 1-3 cm din tulpin, se las 1-2 zile dup care se treier cu batoza obinuit. Se poate face i recoltarea cu combina, in cazul unui lan cat mai uniform, retezind plantele mai de sus. Producia de semine obinut poate ajunge la 20 q pe hectar, ins in mod obinuit se obin 7-12 q pe hectar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Capsule fara seminte, cand ajung la maturitate tehnica (tari, de culoare galben-cenusie), manual sau cu combine cu dotari speciale Valorificare PAPAVERIS SEMEN SEMINE DE MAC 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: PARTHENOCISSUS INSERTA (A. Kerner) Fritsch Denumire popular: Vi de Canada Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rhamnales Familia: Vitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, agtoare, cu frunzele palmate. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Analizele efectuate la frunzele acestei plante au pus in eviden prezena urmtoarelor substane: amidon, zaharoz, sorbitol, hidroxistilbene (resveratrol), triterpene (friedelin, friedelanol, epifriedelanol). Pigmeni: clorofil, caroteni, quercetin. Acizi organici: 2 % acid oxalic, acid malic, acid tartric, acid citric. Aciune terapeutic Diaforetic, astringent i tonic. Importana Utilizare Ceaiul obinut din frunzele acestei plante se utilizeaz in afeciunile digestive. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PASSIFLORA INCARNATA Denumire popular: Ceasornic. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Violales Familia: Passifloraceae Subfamilia: Caractere morfologice

Plant lemnoas, agtoare prin carcei, tulpina ajungand pan la 5-6m; frunzele trilobate, alterne; florile hermafrodite, mari, solitare, albe, cu o coroni purpurie, plcut mirositoare; fructele de tip bac sunt voluminoase, mrimea unui mr, de culoare portocalie la maturitate. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din Brazilia, Peru, aclimatizat in grdini botanice. Organe utilizate In fitoterapie se utilizeaz organele aeriene herba care conie alcaloizi cu nucleu indolic. Compoziia chimic Herba conine: flavone (di-C-hetorizedele apigenolului i luteolului, schaftozida, izoschaftozida, izoorientina, izovitexina, swetisina), acizi fenolici, cumarine, heterozide cianogene (sub 0,1% ginocardozida), 0,05% maltol (2-metil-3-hidroxipiron), 0,1% ulei volatil (limonen, -pinen, cumen, zinzaen, zinzanen), poliuronide (arabinogalactani), oze (glucoz, fructoz, rafinoz, fructoz), aminoacizi liberi, glicoproteine, lipide, sterol liberi, substane minerale i alcaloizi cu nucleucarbolinic (harman, harmol, harmin i reprezint sub 0,03% sau 0,01 ppm dup diferii autori; se pare c prezena alcaloizilor este legat de gradul de maturizare al plantei). Fructele sunt bogate in acid ascorbic. Liangfeng .a. (1993) a determinat compoziia chimic a uleiului volatil extras din fructele de Passiflora edulis. Componenii identificai au fost urmtorii: 16,69 % hexil hexanoat, 10,86 % linalool, 8,65 % metil eugenol, 6,6,,% terpineol, 6,65 % (Z)3-hexil hexanoat, 5,92 % 2-heptanon, 5,54 % 1,8cineol, 3,35 % acid hexanoic, 3,10 % -ionon, 2,53 % safrol, 1,33 % 3-hexenil butirat, 1,33 % -ionon, 1,11 % terpinen-4-ol i 0,81 % geraniol. Aciune terapeutic Sedativ i tranchilizant la nivel central, antispastic de tip papaverinic, antihipertensiv i stimulent a respiraiei. Importana

Alimentara, medicinala Utilizare Nevralgii, convulsii, spasme musculare, stri emotive, colite i gastrite de natur nervoas (la copii i aduli), tulburri de menopauz; in homeopatie (insomnii, convulsii, agitaie psihic). Cultivare Mod de cultivare: - Rasad din seminte transplantat primavara - Inradacinarea lastarilor primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, frunze, flori Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PASTINACA SATIVA L. Denumire popular: Pstarnac Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant legumicol bisanual cu rdcina pivotant, tuberizat, tulpina inalt i ramificat, frunze penat-sectate i flori galbene grupate in umbelcompus. Frucrul este dicariops cu marginile aripate. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaz atat rdcinile cat i frunzele, in scop alimentar i medicinal. Compoziia chimic Pastinacae radix conine 0,2-0,3 % ulei volatil, 2-3 % manoze, 3-4 % celuloz, 1-1,5 % proteine, 0,2-0,5 % grsimi, sruri de potasiu, vitamine (A, B1, B2, C). Souci .a. (1981) au constatat c valoarea energetic a rdcinilor de pstarnac este de 286,6 kJ/ 100 g, fiind determinat de coninutul mai ridicat de

glucide (14,9 %) i mai sczut de ap (80,2 %), proteine (1,31 %) i lipide (0,43 %). Dintre glucidele solubile glucoza reprezint 0,18 %, fructoza 0,24 %, zaharoza 2,98 %, acidul malic 350 mg/ 100 g i acidul citric 130 mg/ 100 g. Coninutul in vitamine este relativ sczut: 18 mg/ 100 g acid ascorbic, 1,0 mg/ 100 g tocoferoli i sub 1,0 mg/ 100 g tiamin, riboflavbin, piridoxin, nicotinamid, acid pantotenic i biotin. Coninutul in substane minerale variaz intre 1,14 i 1,20 %. In cantitate mai mare s-a determinat potasiul 469 mg/ 100 g, fosforul 73 mg/ 100 g, calciul 51 mg/ 100 g, magneziul 22 mg/ 100 g i sodiul 8 mg/ 100 g. Uleiurile volatile extrase din rdcinile de pstarnac conin: 58,20 % -terpinolen, 27,00 % miristicin, 6,93 % -pinen, 2,24 % limonen, 1,34 % trans--ocimen, 0,78 % L--pinen, 0,45 % pinen, 0,41 % epiglobulol, 0,30 % -felandren, 0,25 % -farnesen, 0,24 % -terpinen, 0,32 % bisabolen, 0,29 % -patchoulen, 0,21 % ocimen, 0,13 % octanal, 0,11 % p-cimen-8-ol, 0,10 % cimen, 0,09 % p-mentatrien, 0,05 % -terpinen i 0,04 % cis-alloocimen (Burzo .a., nepublicat). Aroma caracteristic pentru frunzele de pstarnac se datoreaz prezenei substanelor volatile care conin o cantitate mai mare de compui cu volatilitate mai mic: miristicin (86,31 %), ocimen (3,50 %), trans--ocimen (2,72 %), farnesen (2,27 %), -bergamoten (1,58 %), apiol (0,63 %), -burbonen (0,34 %), -terpinen (0,26 %), -cariofilen (0,23 %) i -thujen (0,12 %). Detalii... Aciune terapeutic Sedativ, stomahic, diuretic, antipiretic, emenagog. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Insomnie minor, afeciuni digestive (dureri gastrice, colecistite, atonii veziculare, enterocolite spastice), genito-urinare (nefrit, disurie, colici

renale), dereglri endocrine (sindrom menstrual), reumatism, obezitate. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PEGANUM HARMALA L. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rutales Familia: Zygophyllaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant peren. cu tulpina mirositoare, de 30-50 cm, cu frunze alterne, neregulat penatsectate, cu flori albe-verzui i fructul capsul sferic. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic esuturile aeriene conin: proteine (2 5 %), lipide (1,0 4,6 %), substane minerale (3 10 %), alcaloizi (2,5 4,0 %) Flavone: acetin-7-0-ramnozid, Alcaloizi: harmin, harmal, harmol, harmalol, harmalin, -harmin, vascinon peganin, pegamin, deoxipeganin, peganol, peganon. Seminele conin: lipide (13 17,5 %), proteine (29 35 %) i 2,5 4,0 % alcaloizi (harmalin, harmalol, harmidin, harman, harmin, isopeganin, peganin, vascin, vascinon, deoxivasicinon). Aciune terapeutic Fructele i seminele au aciune diuretic, narcotic, halucinogen i stimulent uterin. Importana Tinctoriala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea depresiilor, reumatismului, epilepsiei i bolilor nervoase. Extractele coninand harmin stimuleaz creerul, dar in concentraie mai mare are efect depresiv asupra sistemului nervos central. Alte utilizri:

Seminele sunt utilizate pentru vopsirea lanei in nuane de rou. Cultivare Mod de cultivare: - Rasad din seminte transplantat primavara - Semant direct in camp, primavara tarziu Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PELARGONIUM ZONALE L. Denumire popular: Mucat Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Geraniales Familia: Geraniaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant ornamental erbacee cu frunze intregi sau palmat divizate i cu inflorescene cu florile colorate in alb, roz sau rou. Compoziia chimic Pelargonium zonale (mucat) are florile colorate de ctre 6 pigmeni antocianici: cianidin, delfinidin, malvidin, pelargonidin, peonoidin i petunidin 3,5-diglucozid (Asen i Griesbach, 1983). Analiza uleiului volatil, extras prin hidrodistilare, din organele aeriene ale speciei Pelargonium zonale au evidniat prezena urmtorilor componeni: 13,57 % pseudopinen, 12,38 % cis--bisabolen, 10,37 % -cariofilen, 5,69 % izocariofilen, 5.63 % -cariofilen, 3,79 % epicedrol, 3,09 % himalachen, 3,06 % -cedrol, 2,30 % -copaen, 2,24 % -eudesmol, 2,22 % -cubeben, 1,96 % rcadinen, 1,95 % -gurjunen, 1,88 % p-menton, 1,78 % r-eudesmol, 1,57 % menton, 1,51 % pinen, 1,46 % fitol, 1,28 % diizooctil ftalat, 1,25 % -bergamoten, 1,18 % acid linoleic, 0,84 % -

pinen, 0,81 % metil octadecdienoat, 0,74 % camfen, 0,73 % patchoulen, 0,69 % -terpinilacetat i 0,67 % p-mentatrien (Burzo .a., nepublicat). Analiza efectuat de Burzo .a. (nepublicat), la uleiul volatil extras din specia Pelargonium odoratissimum a evideniat prezena unei cantiti mai mari de -citronelol (29,94 %), menton (20,77 %), citronelil format (9,46 %), r-eudesmol (6,56 %) i cis-geraniol (3,65 %). In cantitatemai mic, sau determinat urmtoarele substane: linalol (1,53 %), feniltiglat (1,39 %), citronelil butirat (1,37 %), germacren D (1,02 %), felandren (0,78 %), trans-rose-oxid (0,72 %), silvestren (0,68 %), leden (0,68 %), onelil butirat (0,58 %), eudesmol (0,53 %), citrneomentol (0,53 %), geranil butirat (0,47 %), geranil tiglat (0,34 %), -cariofilen (0,22 %), tau-cadinol (0,28 %), trans-mirtenil acetat (0,21 %), cis-rose-oxid (0,19 %), -pinen (0,19 %) i p-cimen (0,18 %). Detalii... Utilizare Uleiul volatil extras din Pelargonium se utilizeaz in industria parfumeriei i a spunurilor Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PERILLA FRUTESCENS (L.) Britton Denumire popular: perila Sinonime tiinifice: Dentidia nankinensis Lour., Ocimum frutescens L. (basionym), Perilla arguta Benth., P. nankinensis (Lour.) Decne., P. ocymoides L. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Plant anual, robust, inalt de 60-100 cm, cu miros ptrunztor, tulpina erect, tetramuchiat, brzdat longitudinal, purpurie inchis, acoperit de peri lungi i colorai. Frunze opuse, peiolate, verzi sau brunie purpurii, acuminate, la baz cuneate, crenat-dinate, cele superioare ovate. Inflorescen paniculat, lax, format din raceme spiciforme, axilare sau terminale flori numeroase, pedicelate, corola alb sau roietic, campanulat, slab bilabiat, pubescent la exterior. Tetraachene aproape sferice, uor turtite, galbene brune, cu suprafa reticulat. Inflorete VII. Ecologie i rspandire Plant cultivat i industrial. Organe utilizate Compoziia chimic Florile acestei specii conin cianin-3,5diglucozid. Frunzele i fructele de Perilla frutescens conin antociani: cianidin 3,5diglucozid i cianidin 3(p-cumarilglucozid)-5-glucozid (Ishikura, 1981). Frunzele de Perilla frutescens conin: glucide, celuloz (1,5 %), lipide (0,6 %), proteine (3,4 %), acid ascorbic (46 328 mg/ 100 g), substane minerale (2 14,3 %), acid cafeic, acid rozmarinic, monoterpene glicozidate (perilozida A i B), glicozizi cianogenetici (prunasin). Vitamine: riboflavin, niacin, tiamin. Pigmeni: -caroten, apigenin-7-cafeilglucozid, cianidin-3,5-diglucozid, delfinidin, luteolin, quercetin, scutelarein. Substane volatile: limonen, perilaldehid, perilceton, miristicin, dillapiol, elsholtzia ceton Aciune terapeutic Extractele din frunzele de Perilla au aciune sedativ i antibacterian. Importana Toxica, medicinala Utilizare Extractele din frunze sunt utilizate in medicina tradiional chinezeasc in tratamentul astmului bronic, constipaie (eficacitatea tratamentului nu a fost demonstrat tiinific).

Alte utilizri: Medicina uman popular utilizeaz extractele pentru tratarea diareei i a greurilor matinale, proprieti antimicrobiene, inlocuiete conservaii alimentari i indulcitorii sintetici; se extrage un pigment (shisonin) care este folosit drept colorant alimentar in buctria japonez. Cosmetic pentru past de dini Cultivare Mod de cultivare: Rasad din seminte, obtinut in sera si transplantat in avse si apoi in camp in locatia finala (germinatie rapida) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, seminte, frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PERIPLOCA GRAECA L. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asclepiadaceae Subfamilia: Caractere morfologice Lian cu tulpini subiri i lungi pan la 12 m; frunze simple, scurt peiolate, ovate, eliptice, alungit ovate sau obovate, cu margini intregi, verzi lucioase pe faa superioar; flori verzi brune, dispuse cate 8-12 in cime lung pedunculate; inflorirea: aprilie-iunie; fruct bifolicul, cu folicule arcuite, ascuite, uor desfcute, brune. Ecologie i rspandire Specie higrofit; frecvent in zona de stepetajul fagului, mlatini, stufriuri, pe malul apelor. Detalii... Organe utilizate

In scop medicinal se utilizeaz ramurile i scoara, recoltate in perioada de inflorire. Compoziia chimic Duke .a. menioneaz c organele aeriene ale acestei specii conin glucozide cardiotonice: periplocin, periplocimarin i glucocimarozid. Burzo .a. (nepublicat) ai constatat c substanele volatile extrase din organele aeriene, conin urmtoarele substane: -ionon (11,34 %), 3-octenol (8,19 %), nonanal (6,75 %), metoxianisol (5,24 %), metil palmitat (4,52 %), tricozan (3,94 %), aldehid capric (2,69 %), pentacozan (2,51 %), hexanal (2,09 %), hexahidro farnesil acetat (1,93 %), heptacozan (1,79 %), metil benzoat (1,61 %), dehidro--ionon (1,61 %), metil cinamat (1,42 %), nonan (1,38 %), 3-octan (1,22 %), benzil benzoat (1,21 %) i octanal (0,17 %). Aciune terapeutic Extractele obinute din ramuri i scoar au efect tonic cardiac, diuretic stimulant i tonic. Importana Toxica, medicinala Utilizare Medicin uman, popular - uz intern: frunzele au efect purgativ i se utilizeaz ca tonic cardiac. Cultivare Mod de cultivare: - Rasad din seminte, obtinut in sera si transplantat in vase si apoi in camp in locatia finala - Divizarea radacinilor primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PERSICA VULGARIS Miller Denumire popular: Piersic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Chearsic, Hiarbic, Marila, Persec, Tersc Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales

Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore scund (6-8 m inlime); frunzele eliptice pan la lanceolate, cu peiol mai scurt decat jumtate din limea limbului; florile sunt solitare, mai rar cate 2, scurt pedicelate sau sesile, roze, mai rar albe; inflorirea martie-aprilie; fruct drup sferic, glabr sau proas. Ecologie i rspandire Specie termofil, rezistent la secet; cultivat fructifer. Organe utilizate Fructele Compoziia chimic Fructele au un coninut de 0,76 % proteine, 0,11 % lipide, 10,50 % glucide din care 1,16 % glucoz1,27 % fructoz i 5,38 zaharoz. Fructele mai conin 0,54 % pectine, 0,90 % pentozani, 0,31 % sorbitol, 6,00 mg/ 100 g -sitosterol, 3,00 mg/ 100 g stigmasterol i 1,00 mg/ 100 g campesterol. Aciditatea total a fructelor de piersic este de 0,67 % acid malic, care este detrminat de prezena acidului malic (0,33 %), acidului citric (0,24 %) i a acidului clorogenic (0,23 mg/ 100 g). In 100 g fruct a fost determinat urmtorul coninut de vitamine: 9,50 mg acid ascorbic, 0,85 mg nicotinamid, 0,60 mg tocoferol, 0,14 mg acid pantotenic, 0,05 mg riboflavin, 0,03 mg piridoxin i 0,03 mg tiamin. Coninutul perelor in substane minerale variaz intre 0,34 i 0,50 %. In 100 g esut se gsesc: 205,00 mg potasiu, 23,00 mg fosfor, 9,20 mg magneziu, 7,80 mg calciu, 2,60 mg clor, 0,48 mg fier i 0,11 mg mangan. Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Piersicile au o valoare energetic sczut (193 kJ/ 100 g), dar sunt importante in alimentaie pentru efectul lor de stimulare a apetitului, pentru aportul de acid ascorbic i glucide solubile. Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: PETROSELINUM CRISPUM (Miller) A.W. Hill Denumire popular: Ptrunjel Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie bianual cu rdcina pivotant, alb, tulpina fructifer de 30-100 cm, frunze de 2-3 ori penat-sectate, cu flori albe-verzui grupate in umbelecompuse. Fructul este dicariops. Ecologie i rspandire Organe utilizate De la aceast specie se utilizeaz rdcinile i frunzele in scop alimentar, pentru aromatizarea mancrurilor i seminele care conin uleiuri volatile cu compui aromatici fenilpropanici. Compoziia chimic Rdcinile de ptrunjel au un coninut de 1,5 2,5 % glucide, 2,0 3,1 % proteine i 86 90 % ap. Dintre vitamine, acidul ascorbic se gsete in proporie de 41 mg/ 100 g, nicotinamida 2 mg/ 100 g iar tiamina, piridoxina i riboflavina au un coninut mai mic de 1 mg/ 100 g. Coninutul in substane minerale din 100 g esut edibil are valoarea maxim in cazul potasiului 880 mg i scade la 203 mg pentru calciu, 63 mg fosfor, 41 mg magneziu, 33 mg sodiu i 6,8 mg fier. Uleiul volatil extras din rdcinile acestei specii conine: 17,69 % apiol, 12,74 % sesquifelandren, 6,57 % -mircen, 4,74 % L-pinen, 4,59 % thujen, 3,00 % r-gurjunen, 2,92 % falcarinol, 2,78 % -elemen, 2,63 % -terpinen, 2,29 % -pinen, 1,76 % -bisabolen, 1,76 % miristicin, 0,88 %

octanal, 0,81 % bornil acetat, 0,62 % -terpinil acetat, 0,59 % 0-cimen, 0,41 % p-mentatrien i 0,28 % terpinolen (Burzo .a., nepublicat). Frunzele de ptrunjel conin: glucide, proteine, lipide, acid ascorbic, flavonoizi (apiin i luteolin), furanocumarine (bergapten) i uleiuri volatile. Burzo .a. (nepublicat) au determinat coninutul in uleiuri volatile a frunzelor de ptrunjel i au identificat 13 componeni. Coninutul acestora a variat in modul urmtor: 41,04 % p-mentatrien, 12,20 % miristicin, 10,89 % -felandren, 7,93 % -pinen, 5,65 % -pinen, 4,19 % pseudopinen, 3,22 % apiol, 1,17 % -terpinen, 1,02 % felandren, 0,99 % p-cimen, 0,38 % sabinen i 0,11 % -thujen. Principalele componente chimice identificate in semine sunt: uleiurile volatile (3 5 %), glicozizii flavonici i gliceridele cu acid petroselinic. Uleiul volatil conine: 39,69 % apiol, 30,00 % pinen, 17,21 % -pinen i 8,31 % miristicin. In cantitate mai mic s-a identificat prezena urmtoarelor substane: p-cimen, -terpinen, sabinen, -cariofillen, -felandren, camfen, tujen, terpinolen, -humulen, mircen, triciclen, -terpinil acetat, -terpineol, cariofillen oxid, terpinen, (E)--ocimen i -felandren (Formacek i Kubeczka, 1982). Aciune terapeutic Toate organele acestei plante se utilizeaz in scop medicinal avand proprieti antispasmotice, expectorante, stomahice, diuretice, carminative, hipotensive i tonice. Importana Utilizare Infuzia de rdcini i semine stimuleaz lactaia i contraciile uterului. Apigenina din aceast plant reduce inflamaiile i descompune radicalii liberi. Ceaiul este utilizat in tratarea bolilor de prostat, ficat i splin. Seminele au aciune diuretic i sunt folosite in tratarea gutei, reumatismului i artritei. Alte utilizri: Uleiul volatil este utilizat in industria parfumurilor, pentru aromatizarea buturilor, a

produselor de patiserie i pentru aromatizarea mancrurilor. Precauii i reacii adverse In doze mari poate cauza afeciuni ale ficatului Cultivare Ptrunjelul are cerine reduse fa de temperatur, temperatura minim de germinare fiind de 2-4oC, cea optim de 20oC, iar timpul de germinare este de circa 7 zile la temperatura de 25oC. Se poate reduce timpul de germinare dac se aplic o preinmuiere a seminelor pentru 12 ore in ap inclzit. In condiii optime de pstrare seminele rman viabile timp de 2-3 ani. Plantele tinere suport temperaturi de -9oC, cele mature de -18oC i de aceea poate ierna in camp, iar plantele semincere se pot planta din toamn. Dac in perioada semnatului sunt temperaturi de 4-5oC se prelungete perioada de rsrire i exist pericolul creterii gradului de imburuienare. Dac in cursul verii sunt temperaturi excesive asociate cu secet, se intensific aroma rdcinilor i frunzelor, dar scade producia. In privina apei cerinele sunt in general moderate, cu necesiti mai mari in peroada germinrii i ingrorii rdcinii, ins excesul determin o rsrire neuniform, ceterea sensibilitii la boli, putrezirea rdcinilor, scderea produciilor i pstrare necorespunztoare. Manifest pretenii mari fa de lumin, nu suport umbrirea i d rezultate bune pe terenuri insorite. In ceea ce privete solul prefer solurile umede, bine drenate, cu expunere la lumin sau parial umbrite. Este mai pretenios fa de textura solului, in sensul c pe soluri tasate, cu strat arbil subire sau fertilizate cu gunoi de gajd in anul culturii rdcinile se ramific puternic. Referitor la fertilizate trebuie evitat excesul de azot i terenurile fertilizate organic in anul culturii. Cutivarea se poate realiza in camp prin semnat toamna sau primvara, pe brazde de 104 cm, la adancimea de 1,5-2 cm, folosind 4,5-5 kg siman

pe ha. Deoarece seminele germineaz greu (25-30 zile) se recomand ca inaintea semnatului s fie umectate timp de 24 de ore in ap cald (3035oC), reducind astfel timpul de germinare la jumtate. Lucrrile de ingrijire constau in rritul pantelor (cel pentru rdcini), combaterea bolilor i duntorilor, irigarea (mai rar, doar in veri secetoase i mai ales in partea a doua a vegetaiei. In cazul celui pentru frunze, irigarea se efectueaz numai pe rigole. Recoltarea frunzelor se efectueaz numai pe timp uscat, prin tierea rozetei de 2-3 ori in cursul vegetaiei (frvtmarea mugurelui terminal), pe msur ce frunzele ajug la mrimea natural. In cazul rdcinilor, recoltarea poate incepe cind acestea au la colet un diametru de circa 1,5 cm, prin smulgerea plantelor. In vederea pstrrii est iarn, frunzele se cosesc, se valorific separat in legturi sau snopi, iar rdcinile se recolteaz semimecanizat, mecanizat sau manual. Se poate practica i cultura forat i protejat, in sere, solarii i rsadnie, prin semnat direct sau prin plantarea rdcinilor. In vederea producerii seminelor, se efectueaz in primul an semnatul cat mai timpuriu, in martie, nu se mai recolteaz frunze pentru consum, iar cu plantele obinute de pe un hectar (200-400 mii rdcini plante-mam) se pot infiina 6-8 hectare de cultur semincer. Se obin 600-800 kg sman la hectar. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PETUNIA x ATKINSIANA D. Don Denumire popular: Petunie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia:

Caractere morfologice Plant anual de 20-40 cm inlime, glandulosproas, tulpina ascendent, toat planta fiind acoperit ci peri lipicioi. Frunze simpl, alterne, lat ovate, margine intreag. Flori mari, solitare, axilare, variate ca i nuane. Corola infundibuliform sau hipocrateriform, cu tun cilindric sau in partea superioar mai lrgit, plisat i limbul cu 5 lobi. Fruct capsul ovoidal, sesil, bilocular, cu deschidere in 2 valve membranoase, intregi i paralele cu peretele despritor; semine numeroase cu suprafa reticulat. Inflorire VIIIX. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental. Organe utilizate Se utilizeaz ca plant ornamental iar in scop tinctorial se folosesc organele aeriene (herba), la inceputul perioadei de inflorire. Compoziia chimic Petalele florilor conine in cianidin i delfinidin 3-glucozid, cianidin 3-diglucozid, cianidin i delfinidin 3-ramnosilglucozid, malvidin 3ramnosilglucozid 3-glucozid, cianidin, delfinidin, malvidin, peonoidin i petunidin 3ramnosilglucozid-5-glucozid, delfinidin i petunidin 3-O-(4cumaroil)-glucozid i petunidin 3,5-diglucozid (petunin). Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractele obinute din organele aeriene sunt utilizate pentru colorarea lanei in nuane kaki, bej sau galben vernil. Mordarea firelor de lan cu bicromat de potasiu i vopsirea in extractul obinut prin fierberea plantelor inflorite, determin realizarea unei coloraii kaki. Mordarea firelor de lan cu bicromat de potasiu, vopsirea in extractul obinut prin fierberea plantelor inflorite i retratarea cu o soluie de sulfat de cupru, determin realizarea unei colori bej.

Lana se coloreaz in galben vernil dac mordarea se face intr-o soluie de sulfat de aluminiu i potasiu iar colorarea se face cu extractul obinut din plante proaspete (Chiril .a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PEUCEDANUM OFFICINALE L. Denumire popular: Chimenul porcului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant peren, cu tulpina fistuloas de 50150 cm, cu frunze pentasectate i cu inflorescene umbele compuse alctuite din flori glbui. Fructul este dicariops. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomul i rdcina acestei plante. Compoziia chimic Principiile active sunt constituite din furanocumarine: peucedanin, oxipeucedanin, ostrutin, ostrutol, alturi de care se gsesc i uleiuri volatile. Aciune terapeutic Extractele au proprieti diuretice, stomahice, antispasmotice i diaforetice. Importana Utilizare Sunt utilizate pentru tratarea astmului i a catarului bronic. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PHASEOLUS VULGARIS L. Denumire popular: Fasole Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bob, Bob turcesc, Broanc, Coluroas, Fajol, Fansol, Fansule, Fansule de rude, Fasoale agtoare,

Fasoi ucr galbine, Fasol, Fasol mititic, Fasole alb, Fasole albstruie, Fasole arici, Fasole bobic, Fasole boambe, Fasole bambulea, Fasole cireele, Fasole clujene, Fasole copcei, Fasole cuulenci, Fasole cu araci, Fasole cu hrac, Fasole cu par, Fasole cu pui galbeni, Fasole cu stlp, Fasole cu bobul blat, Fasole cu vie, Fasole de arac, Fasole de grdin, Fasole fidelu, Fasole oloag, Fusoi, Fusole oloag, Mazre alb, Mazre gras, Mazre cu rude, Mazre de fire, Mazre de grdin, Mazre de iarn, Mazre pestri, Mazre putred, Mazre oloag, Mazre vratic, Mazere, Mazine, Postaic galben, Postaic verde, Postri de boamb, Psui, Pasole, Psul, Psul alb, Psul alb tuzuc, Psul bobolic, Psul bobolocat, Psul comaie, Psul cu buricu negru, Psul cu tri, Psul crn, Psul cu vi, Psul galben, Psul glbenu, Psul glbinoas, Psul domneasc, Psul fr par, Psul fr tr, Psul lat, Psul moale, Psul oloag, Postae, Psoi, Teac pentru mncare, Tec, rric, ucr Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rdcin pivotant, cu nodoziti mari; tulpina poate fi volubil i poate atinge 3 m inlime la varietatea. vulgaris (fasolea urctoare) sau poate fi erect i scund (30-60 cm) la varietatea nanus (fasolea pitic sau oloag); primele frunze sunt simple i opuse, urmtoarele care se formeaz sunt trifoliolate, alterne, foliolele laterale uor asimetrice, cea terminal simetric, marginea intreag; frunzele prezint stipele i stipelule; florile sunt albe pan la violacee, dispuse in raceme axilare pauciflore; inflorirea iulieseptembrie; fruct pstaie de 9-20 cm, dehiscent; semine reniforme sau ovoidale. Ecologie i rspandire Cultivat, alimentar i medicinal. Organe utilizate

Fasolea este o plant a crei fructe i semine se utilizeaz in scop alimentar. Compoziia chimic Dup Souci .a. (1981) pstile de fasole au o valoare energetic mai mic: 143 kJ/ 100 g, care provine din coninutul in glucide (5,09 %), lipide (0,24 % i proteine (2,39 %). Glucidele sunt reprezentate de glucoz (0,99 %), fructoz (1,34 %), zaharoz (0,43%) amidon (3,11 ), substane pectice (1,39 %) i celuloz (1,45 %). Principalii acizi determinai in pstile de fasole sunt urmtorii: acidul malic (177 mg/100 g), acidul oxalic (43 mg/ 100 g), acidul citric (23 mg/ 100 g) i acidul chinic (6 mg/ 100 g). Vitaminele determinate in 100 g psti au variat astfel: acid ascorbic (20 mg), tocoferol (0,28 mg), filochinon (0,02 mg), tiamin (0,08 mg), riboflavin (0,12 mg), nicotinamid (0,57 %), acid pantotenic (0,50 mg), biotin (7,0 mg), piridoxin (0,28 mg) i acid folic (0,04 mg). Coninutul in aminoacizi raportat mg/ 100 g, variaz in urmtoarele limite: arginin 100 mg, cistin 24 mg, histidin 49 mg, izoleucin 110 mg, leucin 140 mg, lizin 140 mg, metionin 34 mg, fenilalanin 73 mg, treonin 93 mg, triptofan 27 mg, tirozin 50 mg i valin 130 mg. Coninutul total de substane minerale din 100 g psti este de 0,72 g, principalele elemente minerale variind in urmtoarele limite: potasiu 248 mg, calciu 57 mg, magneziu 25 mg, sodiu 2,4 mg, fosfor 37 mg, clor 18,6 mg, mangan 0,38 mg, fier 0,83 mg, cupru 0,14 mg, zinc 0,18 mg, nichel 0,12 mg, molibden 0,06 mg i bor 0,15 mg. Seminele de fasole au o valoare energetic mare (1471 kJ/ 100 g) determinat de coninutul ridicat de glucide (57,6 %), lipide (1,60 %) i proteine (21,30 %). Principalele glucide detrminate in seminele de fasole sunt: zaharoza (1,58 %), rafinoza (0,32 %), stahioza (3,24 %) i amidonul (46,2 %). Coninutul in aminoacizi al seminelor de fasole este mult mai mare decat al pstilor si variaz astfel: alanin (0,55 %), arginin (1,28 %), acid aspartic (1,98 %), cistin (0,21 %), acid glutamic (3,56 %), glicin (0,68 %), histidin (0,68 %),

izoleucin (1,21 %), leucin (1,83 %), lizin (1,58 ), metionin (0,22 %), fenilalanin (1,18 %), prolin (0,78 %), serin (1,07), treonin (0,92%), triptofan (0,20 %), tirozin (0,82 %) i valin (1,29 %). Coninutul in vitamine al seminelor de fasole este mai mic dect al pstilor in cazul acidului ascorbic (2,50 mg/ 100 g) i mai mare in cazul tocoferolilor (2,30 mg/ 100 g) i al nicotinamidei (2,10 mg/ 100 g). Celelalte vitamine variaz in limite apropiate: 0,46 mg/ 100 g tiamin, 0,16 mg/ 100 g riboflavin, 0,98 mg/ 100 g acidul pantotenic, 0,28 mg/ 100 g piridoxina i 0,13 mg/ 100 g acidul folic. Substanele minerale din seminele de fasole au reprezentat 3,90 %, iar elementele minerale din 100 g semine au variat in modul urmtor: fosfor 429 mg, magneziu 132 mg, calciu 106 mg, clor 47 mg, fier 6,1 mg, zinc 2,8 mg, sodiu 2,0 mg, magneziu 2,0 mg, potasiu 1,3 mg, cupru 0,6 mg, bor 0,35 mg i cobalt 0,2 mg. Seminele de fasole sunt colorate de ctre malvidin glicozizi. Plantele conin isoflavonoizi dintre care au fost identificai: daidzeina, genisteina, 2hidroxigenistein, isoprunetin (5-Ometilgenistein), 2'-hidroxiisoprunetin, 2,3dehidrokieviton i faseoluteon. Isoflavanonele din plantulele de fasole sunt reprezentate de: kieviton, ciclokieviton, 4'metilkieviton, 5-deoxikieviton i dalbergioidin. Aciune terapeutic Pstile verzi au efect diuretic i hipoglicemiant iar seminele au efect diuretic hipoglicemiant i hipotensiv. Importana Medicinala, alimentara Utilizare In medicina, uman, popular, pstile uscate sub form de decoct se folosesc pentru tratarea pielocistitelor, cistitelor, acneei, diabetului zaharat, reumatismului, edemelor renale, gutei, hidropiziei, tuberculozei pulmonare, afeciuni ale aparatului urinar; tinctura se folosete ca tonic cardiac.

Tratamentele de uz extern folosesc decoctul din psti la care se adaug frunze de mesteacn, frasin, coada calului, scoar de salcie, flori de soc, semine de ienupr, rdcin de lemn dulce, pentru tratarea reumatismului, iar seminele fierte i strivite se aplic local pentru tratarea arsurilor, erizipelului i pecinginei. In medicina veterinar se folosete pentru tratarea edemelor renale, nefritelor, cistitelor, ascitei, intoxicaiilor. In industrie, pstile sau seminele se folosesc la pregtirea conservelor, fina din semine se amestec cu cea de grau i se fabric painea i macaroanele. In alimentaie, este folosit sub form de psti verzi in stare proaspt i conservat i sub form de semine uscate. Pstile cat i seminele reprezint un aliment important din punct de vedere energetic. In zootehnie, resturile vegetale se folosesc pentru hrana caprinelor i ovinelor. In agricultur fasolea este bun premergtoare pentru cerealele de toamn, pentru-c imbogete solul in azot. Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp cu semanatoarea de cereale, primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Teci, prin batozare, la maturitatea deplina a pastailor (iunie-iulie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PHYSALIS ALKEKINGI L. Denumire popular: Pplu Sinonime tiinifice: L. halimifolium Miller Alte denumiri populare: Babuschii, Bicu de roea, Beic, Boborea, Bobosilii, Bubuclie, Buruian de bub, Ceraa evreului, Cereie beicat, Curcubeic, Dlac, Fusui slbatic, Gheorghinar, Gogoae, Mslare, Papal, Pupele de pdure, Puturoas Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asteridae Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant ierbacee, peren, cu rizom cilindric, toxic, cu excepia fructelor; tulpina de 60 cm inlime; frunzele simple, ovate, glabre, cu baza ingustat; flori albe sau alb-murdare, solitare, pedicelate, axilare; inflorirea: iunie-august; fruct bac sferic, roie portocalie, lucioas, polisperm, suculent, complet inchis in caliciu. Ecologie i rspandire Specie mezofit; heliosciadofit; frecvent in zona de silvostep-etajul gorunului, rariti de pdure, tufriuri, plantaii de salcam. Detalii... Organe utilizate Rdcini, planta, fructe Compoziia chimic esuturile rdcinii conin: tanin, tropin, tigloidin, tigloiltropan i cuscohigrin. Planta conine: mucilagii, luteolin, criptoxantin, physalin A, B i C i physoxantin. Fructele conin glucide (pectine), rezine, physalein, acid ascorbic i substane minerale. Aciune terapeutic Antitusiv, diuretic, expectorant, febrifug, laxativ, stimulant, vermifug. Importana Utilizare Planta este utilizat pentru tratarea bolilor urinare i de piele, frunzele pentru tratarea malariei i anemiei iar fructele sunt folosite pentru tratarea febrei i gutei. Alimentaie - fructele se utilizeaz in stare proaspt Medicin uman, popular - uz intern: fructele au proprieti diuretice, laxative, antireumatice, febrifuge, antiinflamatoare; uz extern: tratarea eczemelor, erupiilor tegumentare; Medicin veterinar - uz intern: tratarea antraxului i febrei aftoase; Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: PHYTOLACCA AMERICANA L. Denumire popular: Carmaz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bob de mare, Carmuz, Crmz, Crmz, Crmuz, Crmuz, Rumeioar, Rumenioar, Rumeneal, Strugurel, Struguri de mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllaes Familia: Phytolaccaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee peren, viguroas, inalt pan la 1,5-2,5m cu mai multe ramuri robuste; frunzele simple, intregi, glabre; florile hermafrodite, au perigon cu 5 tepale albe, mai tarziu purpurii, androceu cu 10 stamine i gineceu cu 10 carpele unite; sunt grupate in inflorescene de tip racem; inflorete din iunie pan in septembrie; fructele de tip bac sunt de culoare roie-intunecat i conin semine negre, lucitoare. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din America de Nord, intalnit i subspontan in locuri ingrate, la marginea drumurilor, pe lang garduri, in locuri umbroase, mai ales in sudul rii. Organe utilizate Se utilizeaz toate organele acestei specii care conin substane toxice. Compoziia chimic Rdcinile conin: hemiceluloze, xiloz, amidon, tanin, gome, rezine, triterpene (fitolaccagenin, acid oleanolic) i saponine. Organele aeriene ale acestei plante conin urmtoarele substane: glucoz (4,6 %), fructoz (1,4 %), proteine (2,6 31,1 %), lipide (0,4 4,8 %), pokeweed (protein antiviral) Vitamine: acid ascorbic (0,1 1,6 %), niacin (14,3 mg/ 100 g), riboflavin (3,93 mg/ 100 g), tiamin (0,95 mg/ 100 g), Pigmeni: -caroten, izoquercitrin, betanin, prebetanin, astragalin.

Saponine: acid fitolaccinic, fitolacanin, fitolacasaponine, fitolaccasid, fitolacatoxin, fitolaccin, acid fitolacogenic. Fructele conin: fructoz (1,4 %), glucoz (4,6 %), alcaloizi (2,2 %), antociani (9,3 %), cariofilen, acid esculetinic, -spinasterol, izobetanine, izoprebetanin, antociani i quercetin-3-Larabino-7-D-glucozid. Seminele conin: acid 3-acetilaleuritolic, acod acetil -3-oleanolic, americanin. Aciune terapeutic Uor emetic i purgativ. Importana Tinctoriala Utilizare Tinctura din rdcinile proaspete se folosete pentru tratarea tumorilor, artritei i bolilor degenerative. Sub form de decoct se folosete in trtarea bolilor de piele. Alte utilizri: Vopsitorie: - fructele se intrebuineaz pentru colorarea vinului sau a prjiturilor. Toxicologie: in rdcini i fructe se afl o saponozid care ajuns in stomac provoac grea, vrsturi,diaree, narcoz, tulburri vizuale. Cultivare Mod de cultivare: - Transplantarea rasadului obtinut din seminte in straturi reci primavara tarziu (germinatie rapida) - Despartire de tufa (martie sau octombrie) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PICEA ABIES (L.) Karsten Denumire popular: Molid Sinonime tiinifice: P. excelsa Link. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Pinopsida Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Pinaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Arbori monoici, cu coroana piramidal i ramurile tinere brun roietice, pubescente. Frunzele aciculare sunt persistente, iar conurile au 10 16 cm lungime. Ecologie i rspandire Organe utilizate frunze Compoziia chimic Kubeczka i Schultze (1987) au determinat compoziia chimic a uleiului volatil extras din frunzele acestei specii. Autorii au constatat existena a dou chemotipuri: unul ce conine in principal camfen, limonen i -pinen i altul ce conine -pinen, -pinen i limonen. Compoziia acestor dou chemotipuri este urmtoarea: Chemotipul 1: camfen (26,54 %), limonen (15,89 %), -pinen (14,16 %), bornil acetat (5,10 %), .pinen (4,75 %), 1,8-cineol (4,10 %), borneol (3,00 %), mircen (2,95 %), triciclen (2,67 %), 3-caren (2,54%), camfor (2,53 %), terpinen-4-ol (2,04 %), -terpinil acetat (1,98 %), terpineol (1,14 %), -felandren (1,13 %), sabinen (0,61 %), santen (0,53 %) i terpinolen (0,45 %). Chemotipul 2: -pinen (31,88 %), -pinen (21,48 %), limonen (9,51 %), camfen (7,04 %), -3-caren (5,84 %), mircen (5,17 %), -felandren (5,13 %), bornil acetat (2,96 %), -cariofilen (1,19 %), santen (1,16 %), terpinolen (0,82 %), triciclen (0,73 %), -terpineol (0,65 %), camfor (0,50 %), borneol (0,40 %), -terpinil acetat (0,37 %), humulen (0,36 %), terpinen-4-ol (0,29 %) i sabinen (0,28 %). Aciune terapeutic Antiseptic, stimulant, expectorant, sedativ. Importana Utilizare Se utilizeaz sub form de tratament extern pentru dezinfectarea absceselor i infeciilor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PIMPINELLA ANISUM L. Denumire popular: Anason

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Apiales Familia: Apiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant erbacee anual, exclusiv de cultur, cu inlimea de 30 70 cm. Tulpina este cilindric, goal, ramificat, frunzele inferioare.alterne, intregi, ovate, cele superioare sesile, de 2-3 ori penat-sectate, cu florile albe grupate in umbelcompus. Fructul este dicariops. Ecologie i rspandire Organe utilizate Fructele, planta Compoziia chimic Fructele acestei specii conin uleiuri volatile (1 4 %) cu compui aromatici fenilpropanici, care sunt utilizate pentru condimentarea mancrurilor i ca materie prim pentru industrie. Fructele conin: amidonul, pectine, substane proteice, lipide (15 20 %), respectiv a lipidelor cu acizi gari cu C18 C30 (acid petroselinic, acid tocotrienol), -amirenolului, tocotrienolului i tocoferolilor. Au mai fost identificate urmtoarele substane: Cumarine: umbeliferon, scopoletol, bergapten, umbelliprenin. Fenoli: acid cafeic, acid clorogenic. Pigmeni flavonoizi: luteolina i 7-O-xilozida i 7-O-glucozida acesteia. Analiza uleiurilor volatile extrase din fructele acestei specii (1,5 3,0 %) a pus in eviden prezena a 26 componeni (Lawrence, 1980). Ponderea a deinut-o (E)-anetolul (85,00 %), urmat de (Z)anetol (2,29 %) i metil cavicol (1,02 %). Ceialali componeni au avut fiecare mai puin de 1,00 %

din cantitatea total de ulei volatil extras: acetoanisol, anisaldehid, safrol, linalool, pinen, -terpineol, -felandren, p-cimen, camfen, 1,8-cineol, -felandren, mircen, (Z)--ocimen, -terpinen, -3-caren, (E)--farnesen, limonen, (E)-ocimen, -pinen, sabinen, terpinen-4-ol, terpinen i terpinolen. Aciune terapeutic Extractele plant au efect carminativ i expectorant iar cele din semine, au proprieti excitante, stomahice i carminative, antiinflamatorii, antiseptic, relaxante, diuretice, stimuleaz secreia salivei i a sucului gastric. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz pentru stimularea digestiei, pentru tratarea tusei, astmului i bronitei, favorizand expectoraiile. Seminele se utilizeaz i pentru condimentarea mancrurilor, pentru aromatizarea buturilor i in industrie, pentru prepararea spunurilor, pastelor de dini, a cremelor etc. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Anisolul prefer solurile de tip cernoziom, bogate, permeabile, bine lucrate i curate de buruieni. La noi in ar planta reuete bine in regiunile cu precipitaii in medie de 500- 600 mm, corespunztor unei altitidini de 100-200 m. In timpul infloririi este sensibil la secet, dar i la o umiditate prea mare (lipsa umiditii impiedic creterea i dezvoltarea normal a masei vegetative, cat i formarea florilor, iar umiditatea excesiv cauzeaz imbolnvirea florilor.

Insmanarea se efectueaz primvara de vreme, in vederea folosirii la maximum a umiditii rezultate prin topirea zpezii pentru desfurarea procesului de germinare. Se folosesc 12 kg semine pe hectar. Fiind o plant melifer, recolta de anason poate fi sporit i prin folosirea stupilor de albine (2-3 stupi/hectar). Inflorirea dureaz 2535 zile, frcutele se matureaz succesiv i se scutur uor. Se recomand recoltarea in momentul cand 50-60% din fructele umbelelor centrale devin brune i tulpinile incep s se inglbeneasc. Pentru evitarea scuturrii recoltarea se efectueaz dimineaa, seara sau chiar in cursul nopii. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructele, recoltate manual (cand 50% din fructe sunt galben-cenusii) sau cu combina (70-85% din fructe sunt galben-cenusii) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PINUS MUGO Turra Denumire popular: Jneapn Sinonime tiinifice: P. montana Miller Alte denumiri populare: Ctan, Ctin, Ctim, Clin, Cetin strmb, Ctuni, Drzu, Durzi, Durzu, Gneapn, Gneapen, Jep, ndorsi, Jepi, Jepi de munte, Jip, Jipel, Jipu, Jip mare, Jipuor, Jneap, Jneapen, Jnep, Jnepen, Jup, Molift mic, Pehin, Pin, Pin pitic, Pin de piatr, Pin strmb, Pin trtor, Pin mic, neapn, neapn mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Pinaceae Subfamilia: Pinoideae Caractere morfologice Arbust 3m, cu numeroase tulpini taratoare avand virfurile ascendente; lujerii tineri verzui, apoi bruni pan la cenuiu-negricioi, cu muguri rinoi; frunze aciculare, grupate cite 2, de 3-7 cm lungime, ingrmdite spre varful lujerului, incovoiate spre acesta; conurile femele solitare sau

grupate cte 2-4, ovoide sau aproape sferice la maturitate. Ecologie i rspandire Specie mezofil-mezohigrofil, psihrotermofil, heliofil, moderat-foarte puternic acidofil, intalnit in etajul alpin inferior i subalpin (pan la 2000-2200 m altitudine), formand adesea in palcuri sau tufriuri intinse, localizate in centrele de mare masivitate muntoas, in deosebi pe versani nordici sau vestici. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz lemnul si mugurii. Compoziia chimic Detalii... Aciune terapeutic antiseptic, expectorant Importana Aromatica, alimentara, medicinala Utilizare Industrie: lemnul cu duramen inchis la culoare are intrebuinri limitate datorit dimensiunilor reduse (de obicei utilizat ca lemn de foc); rina din ea se extrage o terebentin superioar. Protecia mediului: fixeaz grohotiurile; protejeaz terenurile impotriva eroziunii solului; exercit un control hidrologic eficient in bazinele alpine. Ornamental: indicat pentru cultur in parcuri pe stancrii, terenuri superficiale sau cu pante mari, pe soluri argiloase. Toxicitate Forme farmaceutice Infuzie (din mugurii de pin), sirop. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Mugurii, manual, inaintea desfacerii lor (martieaprilie) Valorificare Alte specii Alte specii de Pinus: PINUS EXCELSA Pinus excelsa Wal. (Pin de Himalaia). Substanele volatile extrase din frunzele acestei specii

conin: 27,37 % bornil acetat, 22,27 % camfen, 8,67 % limonen, 6,69 % eucaliptol, 5,27 % % borneol, 5,18 % % alfa-pinen, 4,88 % camfor, 3,27 % beta-pinen, 2,23 % L-camfor, 2,22 % thujol, 1,41 % triciclen, 0,92 % alfa-cadinol, 0,91 % terpinil acetat, 0, 81 % carvon, 0,78 % mirtenol, 0,76 % carvon, 0,73 % cariofilen oxid, 0,40 % pinocarveol, 0,33 % camfolenol, 0,37 % alfa-terpineol i 018 % cis-carveol (Burzo .a., 2004). Detalii... PINUS NIGRA Pinus Nigra Arnold. (Pin negru). Analiza uleiului volatil extras din frunzele acestei specii a evideniat urmtoarea compoziie: 52,91 % alfapinen, 8,64 % cariofilen oxid, 5,17 % cis-verbenol, 4,36 % cis-verbenon, 2,51 % caren-4-ol, 2,48 % alfacamfolinol, 2,34 % camfen, 1,79 % transpinocarveol, 1,75 % beta-pinen, 1,61 % mirtenol, 1,44 % pinocarvon, 1,00 % limonen, 1,00 % pinandiol, 0,87 % cis-bisabolen epoxid, 0,82 % ciscarveol, 0,74 % carveol, 0,70 % o-cimen, 0,59 % bornil acetat, 0,59 % izoaromadendren epoxid i 0,45 % rmuurolen (Burzo .a., 2004). Detalii... PINUS PONDROSA Pinus pondrosa Douglas ex.P.et C. Lawson (Pin galben). Burzo .a. (2004) au constatat c principalele substane din uleiul volatil extras prin hidrodistilare din frunzele de Pinus sylvestris sunt urmtoarele: 31,08 % beta-pinen, 16,14 % alfa-pinen, 12,54 % cariofilen oxid, 7,27 % mirtenol, 6,43 % trans-pinocarveol, 5,09 % limonen, 3,05 % pinocarvon, 2,72 % trans-pinocarveol acetat, 2,05 % sabinil acetat, 1,00 % cis-verbenol, 0,93 % camfolenol, 0,81 % cis-verbenon, 0,78 % cisbisabolen epoxid, 0,54 % cis-carveol, 0,52 % betalinalol, 0,50 % alfa-carvon, 0,45 % alfaterpineol, 0,41 % bornil acetat i 0,31 % camfen. Detalii... PINUS STROBUS

Pinus strobus L. (Pin moale). Uleiul volatil etras prin hidrodistilere din frunzele de Pinus nigra conine: 51,14 % alfa-pinen, 22,50 % beta-pinen, 8,72 % camfen, 5,81 % beta-thujen, 4,51 % pseudopinen, 0,79 % d-cadinen, 0,67 % r-cadinen, 0,38 % cariofilen, 0,37 % alfa-muurolen, 0,23 % beta-elemen, 0,22 % cariofilen oxid, 0,17 % verbenol, 0,16 % p-cimen, 0,16 % pinocarvon, i 0,15 % alfa-cadinol (Burzo .a., 2004). Detalii... Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PINUS SYLVESTRIS L. Denumire popular: Pin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brad, Brad de munte, Cuni, Cetin, Chifr, Chifer, Chin, Jolc, Luciu, Malete, Molete, Molid, Molidv, Pin de munte, Pin rou, Pin silvestru, Pinel, Pinior, Pinu, Schin, Sihl, Shl, Soseanca, Tin, Zad, Zead; Conul Pere, Porci Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Pinaceae Subfamilia: Pinoideae Caractere morfologice Arbore 40 (50)m, cu tulpina svelt; scoara formeaz de timpuriu un ritidom subire, roucrmiziu ce se exfoliaz in foie; la maturitate ritidomul devine brun-cenuiu i adanc brzdat; lujerii tineri verzui cu muguri ascuii, nerinoi; frunze aciculare, grupate cite 2, de 4-7 cm lungime, rigide, drepte sau puin rsucite, verzialbstrui sau cenuii; conurile femele pendente, ovoidal-conice, de 3-6 cm lungime, cztoare. Ecologie i rspandire Specie eurifit, euriterm, heliofil, moderatputernic acidofil, oligotrof, intalnit in etajul montan sau subalpin din Carpai i Apuseni, uneori coborand pan in regiunea colinelor inalte, sporadic in palcuri sau mici masive, pe soluri srace, stanci sau turbrii. Detalii...

Organe utilizate Se utilizeaz lemnul, frunzele, mugurii tineri i seva. Compoziia chimic Componenii chimici identificai in frunzele de pin sunt: rezinele (acid pinifolic), glucidele, acidul ascorbic, lignani (pinorezinol), hidroxistilbene (pinosilvina), alcool coniferilic, fitosteroli (sitosterol), aminoacizi (0,4 %), mucilagii, esteri ai inozitolului (pinitol), uleiuri volatile. Pigmeni flavonoizi (silpina, salinigrina, procianidin B1, B2, B3, B6, quercetin, quercetin-7--glicozid, pectolinarin, lutein, pinocembrin) i carotenoizi (-caroten). Taninuri: catechine, galocatechine Tetraterpene: rodoxantin. Sesquiterpene: longifolen. Chalchat .a. (1985) au constatat c exist dou tipuri de uleiuri volatile, in frunzele de Pinus sylvestris, in ambele identificandu-se 39 de componeni. Uleiul volatil de tipul A conine ca principali componeni gama-3-caren (43,40 %), pinen (22,20 %), terpinolen (4,10 %), cariofilen (3,80 %), -pinen (3,80 %), camfen (3,20 %) i mircen (3,10 %). Uleiul volatil de tip B are urmtorii componeni principali: -pinen (41,10 %), -pinen (18,40 %), gama-cadien (4,00 %), mircen (3,60 %), camfen (3,30 %), -cariofilen (3,10 %), borneol (2,90%), -terpineol (2,90%), limonen (2,60%) i gama-2cadien (2,10 %). Burzo .a. (2004) au constatat c principalele substane din uleiul volatil extras prin hidrodistilare din frunzele de Pinus sylvestris sunt urmtoarele: -pinen (64,46 %), camfen (45,62 %), cis verbenol (5,61 %), caren-4-ol (3,41 %), cariofilen oxid (2,75 %); cis-verbenon (2,60 %), -camfolenol (2,16 %), cis-carvil acetat (2,35 %), pinocarveol (1,30), -pinen (1,28 %), mirtenol (1,23 %), triciclen (0,98 %), pinocarvon (0,96 %), limonen (0,73 %), pinandiol (0,69 %), r-muurolen (0,62 %), cis-carveol (0,43 %), mirtenal (0,40 %), bornil acetat (0,39 %), carveol (0,34 %) i o-cimen (0,26 %).

Ritidoma speciei Pinus sylvestris conine: glucide (fructoz, glucoz, rafinoz, stahioz, zaharoz), catechine, steroli (campesterol, dihidro-sitosterol), tanin, lignani (pinoresinol), hidroxistilbene (pinosilvin, dihidropinosilvin), glicozizi (coniferin), diterpene (abietol), inozitol, esterul metilic al inozitolului (pinitol), mioinozitol, alcool dihidro-p-cumaric, alcool dihidroconiferilic, acid malonic, acid p-hidroxi benzoic, acid protocatecuic, acid quinic, nonacozan, tetracozanol i acid vanilic. Pigmenii se caracterizeaz dup Niemann (1985), prin absena biflavonelor i prezena flavonelor, flavonolilor i a flavanonelor care pot fi 6 sau/ori 8 metilate. Au de asemenea un coninut ridicat de proantocianidine i flavonoizi O-acilai. Dintre favanone i flavanonoli au fost identificate: alpinona, ampelopsina, aromadendrina, criptostrobina, pindanskin, pinobancsin, pinocembrin, pinostrobin, strobopinin, strobobanksin, taxifoliin, iar dintre flavonoli a fost identificat pinoquercetolul Frunzele de pin conin glicozizi fenolici aa cum este glucozidul piceatanolului, glucozidul-1,2,4trihidroxi-5,6,7,8-tetrahidronaflalinei Florile brbteti conin epigalocatechin-(48)-catechin. Lemnul conine: crizin, criptostrobin, pinobanksin, pinocembrin, pinostrobin, strobopinin i tectocrizin. Rezinele sunt secretate i acumulate in canalele rezinifere. Acestea se gsesc in lemnul mai tarziu i sunt cptuite de celule epiteliale cu perei subiri. In frunze se gsesc 7 10 canale rezinifere formate dintr-un strat de celule epiteliale (Toma i Rugin, 1998). Rezinele conin: acid abietic, abietinal, abietinol, -longipinen, caren, copaen, mircen, acid dehidroabietic, dehidroabietinal, limonen, cadinen, terpinen, acid elliotic, acid pimaric, acid izopimaric, izopimarinal, longiciclen, longifolen, muurolen, acid sandaracopimaric, acid laevopimaric,

pimarinal, pimarinol, triciclen, acid palustric, acid neoabietic i acid strobinic. Detalii... Aciune terapeutic Extractele au proprieti expectorante, antiseptice, diuretice i stimulante Importana Medicinala, producatoare de lemn Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea astmului, bronitelor, cistitelor, reumatismului i a gutei. Extractele din muguri de pin au in coninut ridicat de acid ascorbic i se utilizez in tratarea scorbutului. Uleiul de pin are aciune antiseptic i antiinflamatoare i este utilizat i ca aromatizant. Se utilizeaz i in industria parfumurilor. Medicin uman (popular): rina se preparau alifii pentru rni, bube, umflturi; lujerii tineri fiertura pentru afeciuni ale cilor respiratorii i in reumatism sau rahitism; cetina bi pentru tratarea reumatismului, insomniei. Medicin veternar (popular): catrana (amestecat cu untur, seu, fin de porumb) - se ungea pielea animalelor impotriva mutelor columbace. Industrie: - lemnul este intrebuinat pentru prepararea "catranei" sau "boazei" cu care se ungeau brcile sau corbiile, carele sau cruele pentru impermeabilizare. Apicultur: specie melifer furnizeaz albinelor cules de polen, man, propolis. Protecia mediului: folosit la impdurirea terenurilor degradate in bazinele de recepie a torenilor montani. Ornamental: cultivat in parcuri, grdini, solitar, in masive sau ca arbore de aliniament. Contraindicaii Nu se utilizeaz in caz de astm bronic sau nefrit. Forme farmaceutice Infuzie (din muguri i ace de pin), sirop. Conservare Cultivare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Mugurii, manual, inaintea desfacerii lor (martieaprilie) Valorificare TURIONES PINI MUGURI DE PIN 1. Flux tehnologic:

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PISUM SATIVUM L. Denumire popular: Mazre Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Borsoc, Bor, Boru, Fusaic, Lin, Mazre alb, Mazre cu catrin, Mazre de grdin, Mazre de trse, Mazre dulce, Mazre fuga, Mazre galben, Mazre grbit, Mazre landr, Mazre mic, Mazre neagr, Mazre doag, Mazre sur, Mazre semntoare, Mazre sirtosi, Mazre ucr, Mazre ita-n bor, Mazre urctoare, Mzriche, Mazere, Mazere de grdin, Pasul, Pasul de par, Pasul oloag Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rdcin pivotant, ramificat, cu nodoziti mici; tulpina uor muchiat, glabr, verde-deschis pan la verde-albastr, de 30-200 cm inlime; frunzele alterne, paripenat compuse cu 2-3 perechi de foliole, cu marginea intreag, i rahisul terminat cu un carcel ramificat; la baza peiolului se afl 2 stipele mari, dinate spre baz; florile dispuse in raceme sau solitare, albe pan la violacee; inflorirea aprilie-mai; fructul pstaie; seminele sferice, netede, galbene, brune, verzi sau albe. Ecologie i rspandire Cultivat alimentar i furajer. Organe utilizate Prezint importan din punct de vedere alimentar fructele (pstile) i seminele acestei plante. Compoziia chimic Pstile au o valoare energetic mai sczut decat seminele (362 kJ/ 100 g produs edibil), datorit coninutului de glucide (12,6 %), proteine (6,55 %) i lipide (0,48 %) mai sczut. Glucoza (0,06 %), fructoza (0,05 %), zaharoza (1,15 %) i pentozanii (0,67 %) au o concentraie mai mic, in timp ce amidonul (11,0 %) i celuloza (2,09 %) au o concentraie mai mare (Souci .a., 1981). Campesterolul i stigmasterolul au un coninut de 10 mg/ 100 g, iar

-sitosterolul 106 mg/ 100 g. Cele mai mari cantiti de acizi organici s-au constatat in cazul acidului malic i citric (139 mg/ 100 g), acidului fumaric (14 mg/ 100 g), acidului glicolic (7 mg/ 100 g), acidului -cetogluctaric (6 mg/ 100 g) i acidului oxalacetic (2 mg/ 100 g). Pstile au un coninut mai mare de vitamine, comparativ cu seminele. Astfel, 100 g esut conine 25 mg acid ascorbic, 3 mg tocoferoli, 2,4 mg nicotinamid, 0,7 mg acid pantotenic i 0,2 mg piridoxin i riboflavin. Coninutul in aminoacizi din 100 g esut edibil variaz intre 0,05 i 0,91 mg/ 100 g. Cel mai mare coninut s-a determinat in cazul glicinei, argininei i acidului glutamic, iar cel mai mic coninut s-a detrminat in cazul triptofanului, metioninei i cistinei. Coninutul total de substane minerale a variat intre 0,85 i 1,10 %. Cea mai mare pondere s-a constatat la potasiu (304 mg/ 100 g), fosfor (108 mg/ 100 g), clor (40 mg/ 100 g), magneziu (33 mg/ 100 g), mangan (24 mg/100 g), fier (1,65 mg/100 g) i zinc (1,08 mg/ 100 g). Seminele de mazre nematurate au o valoare energetic foarte mare (1.517,4 kJ/ 100 g) datorit coninutului ridicat de glucide totale (55,3 63,0 %) i proteine (20,7 24,8 %). Cantiti mai mici au fost determinate in cazul lipidelor (1,44 %), zaharozei (2,47 %), stahiozei (1,48 %), verbascozei (0,92 %), rafinozei (0,45 %), acidului linoleic (0,63 %), acidului linolenic (0,16 %), acidului malic (80 mg/ 100 g) i acidului oxalic (2,7 mg/ 100 g). Coninutul in aminoacizi al seminelor este mult mai mare decat al pstilor. Astfel, s-au determinat cantiti mai mari de 1,0 % in cazul aminoacizilor: arginin, leucin, lizin, izoleucin, fenilalanin i valin.

Coninutul de vitamine, exprimat la 100 g produs proaspt, este relativ sczut i variaz in urmtoarele limite: tocoferol 4,9 mg/ 100 g, nicotinamid 2,8 mg/ 100 g, acid pantotenic 2,1 mg/ 100 g, acid ascorbic 1,6 mg/ 100 g, tiamin 0,76 mg/ 100 g, riboflavin 0,27 mg/ 100 g, piridoxin i acid folic 0,06 mg/ 100 g. Coninutul total de substane minerale este de aproape trei ori mai mare decat al pstilor i variaz intre 2,42 i 3,10 %. Cel mai mare coninut s-a determinat in cazul potasiului 935 mg/ 100 g, urmat de fosfor 378 mg/ 100 g, clor 55 mg/ 100 g, calciu 51 mg/ 100 g, sodiu 26 mg/ 100 g, fier 5 mg/ 100 g, zinc 3,9 mg/ 100 g i mangan 1,3 mg/ 100 g. Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Smana de mazre prezint importan in alimentaie datorit valorii energetice ridicate i a coninutului mare de fosfor, in timp ce pstile de fasole prezint importan pentru coninutul lor in acid ascorbic, acizi organici i steroli. Se folosete in alimentaie ca psti verzi (inainte de formarea boabelor) in stare proaspt i conservat i sub form de semine verzi sau uscate. In industrie, seminele se folosesc la fabricarea conservelor, fina din semine se amestec cu cea de grau i se fabric paine. In medicia, uman, popular, seminele verzi se folosesc pentru aciunea lor laxativ, dar sunt contraindicate in enterite. In zootehnie, se folosete ca furaj sau mas verde, siloz sau fan, singur sau in amestec cu alte plante, iar fina obinut din semine se folosete in hrana animalelor tinere. In agricultur, mazrea este o bun premergtoare pentru cerealele de toamn, datorit faptului c imbogete solul in azot. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PLANTAGO MAJOR L.

Denumire popular: Ptlagin mare Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Batlagin, Iarb de cale, Iarba bubei, Iarb gras de grdin, Iarb mare, Limba boului, Limba oii, Mama ploaie, Mama pdurii, Minciun, Ptlagin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Plantaginales Familia: Plantaginaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, de 10-40 cm inlime; frunzele ovat eliptice, peiol cel puin cat jumtate din lungimea limbului; flori galben albicioase, dispuse in spic cilindric; inflorirea: iunie-august; fruct capsul ovoidal, bilocular, cu 6-10 (14) semine brune. Ecologie i rspandire Specie mezofit; frecvent in zona de step-etajul boreal. Detalii... Organe utilizate Organele plantei care se utilizeaz in scop medicinal sunt frunzele recoltate primvara, seminele maturate i sucul proaspt. Compoziia chimic Componenii chimici identificai in aceste organe sunt: iridoide, taninuri (4,05,7 %), acid ascorbic, alcaloizi (0,1 %), mucilagiile (2-6 %), glucosinolai (glucorafanina), senevoli (sulforafen), steroli (-sitosterol), acizi grai (acid lignoceric), triterpene (baicalen), rezine, substanele minerale. Au mai fost identificai urmtorii componeni: Glucide: glucoz, fructoz, xiloz, ramnoz, planteoz, sorbitol, pectine. Compui fenilpropanoizi: siringin, acid siringic, Monoterpene: aucubin, aucubozid, lolioid. Glicozid iridoid: catalpol. Triterpene: acid oleanolic i acid ursolic.

Pigmani flavonoizi: baicalin, balcalein, hispidulin, nepetin, plantagozid, apigenin, apigenin-7-glucozid, luteolin, scutellarin. Frunzele de Plantago conin numeroi acizi organici i fenolici: acid citric, fumaric, clorogenic, neoclorogenic, lignoceric, gentisic, benzoic, cafeic, cinamic, hidroxicinamic, ferulic, siringic, vanilic, p-hidroxibenzoic, p-cumaric, genistic, salicilic, precum i esterii metilici i etilici ai acidului cafeic, sulforafen, sulforafan, lolioid i tirosol. Pigmenii din frunzele de Plantago sunt reprezentai de clorofile, flavone (apigenin, apigenin-7-glucozid, luteolin-7-O--D-glucozid, luteolin-7-O-D-glucuronid, scutellarin i caroteni. Aciune terapeutic Extractele au aciune emolient, laxativ, antiinflamatoare, cicatrizant, diuretic i expectorant. Importana Medicinala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea arterosclerozei, bronitei, astmului, constipaiilor, flebitei etc. Efectul antibacterian al extractelor se datoreaz prezenei agliconului aucubigenin, efect ce dispare in timpul expunerii la cldur a extractului. Industrie - frunzele se utilizeaz in industria farmaceutic; Medicin uman, popular - uz intern - frunzele se folosesc in tratarea tusei, bronitei, astmului bronic, ulcerului gastric, uz extern - tratarea stomatitei, laringitei, traheitei, rnilor purulente, iritaii ale pielii etc.; Medicin veterinar, popular - uz intern tratarea bronitei, diareei, uz extern - tratarea plgilor varicoase, blefarite, tendinite etc.; Apicultur - specie melifer. Cultivare Planta reuete pe orice sol moderat fertil i cu poziie insorit. Se seamn primvara in rsadni rece, iar in momentul cand se poate manipula se repic in vase individuale i se planteaz afar la inceputul verii.

Dac se dispune de suficiente semine, se poate semna i direct afar ctre mijlocul- sfaritul primverii. Cele mai favorabile condiii de cultur se gsesc in Campia Transilvaniei i in zona de silvostep din sud i vest, in special pe cernoziomuri. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POLYANTHES TUBEROSA L. Denumire popular: Tuberose Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Amaryllidaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o specie floricol. cu tulpina inalt, terminat cu un mnunchi de flori albe-verzui sau roz, plcut mirositoare. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Analiza uleiului volatil extras din florile acestei specii de Liangfeng .a. (1993) a evideniat prezena a 16 componeni: metil benzoat (41,21 %), 1,8cineol (31,96 %), metil salicilat (11,29 %), metil antranilat (2,79 %), limonen (1,78 %), sabinen (1,28 %), -pinen (1,22 %), indol (0,80 %), pentadecan (0,80 %), benzil benzoat (0,73 %), benzaldehid (0,58 %), -pinen (0,50 %), mircen (0,39 %), 6-metil-5-hepten-2-on (0,33 %), camfor (0,07 %) i metil eugenol (0,03 %). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POLYGALA AMARA L. Denumire popular: Iarb? l?ptoas? Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Polygalales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Iarba l?ptoas? este o plant? ierboas?, cu rizomul scurt, cu florile albasttre sau roz, dispuse ??n raceme ??i cu fructul o capsul?. Ecologie i rspandire Organe utilizate ?n scop medicinal se utilizeaz? planta ??ntreag? ??i r?d?cinile. Compoziia chimic ??esuturile r?d?cinilor con??in rezine, dextroz?, zaharoz? (5,32 %), acid pectic, asparagine (0,62 %), substan??e minerale (6,65 %) ??i ulei volatil (0,10 %) ce are drept componen??i principali metil salicilat ??i ester valerianic (Reuter, 1989). R?d?cinile mai con??in acid polygalic, acid virgineic ??i acid tanic. Dumitru, Dumitru (1992) men??ioneaz? prezen??a saponinelor triterpenice ??i a salicilatului de metil, sub form? glicozidic?. Aciune terapeutic Infuziile ob??inute din aceast? plant? au ac??iune expectorant?, diuretic?, diaforetic?, antitusiv?, galactogog? ??i antiasmatic?. Importana Medicinala, tananta Utilizare Sub form? de decoct sau pudr? se utilizeaz? pentru tratarea gripei, bron??itei ??i a bolilor digestive. Medicina popular? recomand? utilizarea pentru stimularea lacta??iei mamelor cu copii mici. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POLYGONATUM ODORATUM (Miller) Druce Denumire popular: Pecetea lui Solomon

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant peren cu rizom, cu tulpina aerian de 15-50 cm, glabr, frunze eliptic-ovate, glabre, sesile, cu flori albe, pendule. Fructul este bac. Ecologie i rspandire Organe utilizate Frunzele Compoziia chimic Frunzele acestei specii conin di-Cglicozilflavonoizi aa cum esteneoisoscaftosidul (5,7,4'-triOH 6-Ara-8-glucozid). Morita i colab (1976) au identificat in frunzele de P. multiflorum vitexin 2"-O-soforozid, care este un C-glicozilflavonoid O-glicozid. In P. hydropiper a fost identificat flavona ramnazin. Aciune terapeutic Afrodisiac, tonic. Importana Toxica Utilizare Dezinterie cronic, tuse, bonit, afeciuni cardiace i pulmonare, lactaie insuficient. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini, frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POLYGONUM AVICULARE L. Denumire popular: Troscot Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brebenel, Costrei, Hericic, Iarba ginilor, Iarb gras de grdin, Iarb noduroas, Iarb roie, Laba ginii, Porcin, Porcin, Spori, Trsoac, Trsoag, Trsoac, trgntoare, Troscnel, Troscot gras, Troscot, Troscoel, Troscov, Trol Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual cu tulpina taratoare pan la suberect, todeauna ramificat i cu ramificaii foliate pan la varf; frunzele alterne, eliptice, lanceolate, rar liniar-lanceolate, cu margini revolute, scurt peiolate, intodeauna mai lungi decat florile cele de pe tulpina principal sunt evident mai mari decat cele de pe ramificaii (heterofilie); ochreea membranoas, strvezie, sfaiat la varf, cu lacinii lungi i inguste; florile hermafrodite sunt grupate cate 3 5 in fascicule axilare i au perigonul alb-verzui, roietic, rar purpuriu, 8 stamine i 3 stile scurte; inflorirea are loc in maiseptembrie; fructul de tip achen, negru-purpuriu, ascuit la varf, striat-punctat, invelit complet in perigon la maturitate. Ecologie i rspandire Specie antropofil, frecvent in locuri cultivate sau virane, pe marginea drumurilor, deseori printre pietrele de pavaj incepand de la campie pan la regiunile subalpine; intalnit uneori in locuri nisipoase, mltinoase sau srate. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz organele aeriene ale acestei specii, care conin glicozizi fenolici. Compoziia chimic Dintre glucozizii fenolici a fost identificat prezena raponticinei, alturi de care se gsesc: taninuri, acizi organici, acid ascorbic i substane flavonoide. In tulpini, frunze, sepale i semine urmtorii pigmeni: cianidin 3-glucozid, cianidin 3galactozid, cianidin 3-arabinozid, cianidin 3rutinozid,

cianidin 3-arabinosilglucozid, cianidin i peonoidin 3-arabinozid-5-glucozid i malvidin 3,5diglucozid (Yoshitama .a., 1984). Organele aeriene conin i flavonoli octa-O-substituii ca: digicitrina (3,5,6,7,8,4',5'-heptaMe) i exoticina (3,5,6,7,8,3',4',5'-octaMe) i flavone ca: meliternina. In plantele acestei specii au mai fost identificai urmtorii pigmeni: acid eleagic, delfinidin, glicozizi ai antocianidinelor acilate, mircetin, quercetin sau/i kampferol, glicozizi ai flavonolilor: quercetin3-arabinozid (avicularin), dihidroflavonoli, apigenin sau/i luteolin, proantocianidine, calcone i aurone. Yaakob (1990) a determinat compoziia uleiului volatil extras din Polygonum minus i a constatat c ponderea o dein urmtorii componeni: dodecanal (33,60 %), decanal (26,60 %), sesquiterpene (4,22 %), 1-dodecanal (4,00 %), 1decanol (2,58 %), beta-cariofillen (2,33 %), cariofilen oxid (1,80 %), trans-beta-bergamoten (1,61 %), cariofillen oxid (1,80 %), trans-beta-bergamoten (1,61 ), tetradecanal (1,56 %), acid dodecanoic (1,50 %), alfa-cucumen (1,46 % i 1-nonanol (1,40 %). Rdcinile plantelor din acest gen conin flavani 3-ol sub form de ent-catechin, ent-epicatechin, ent-catechin 3-O-galat. Aciune terapeutic Extractele au aciune antihemoragic i antireumatic. Importana Medicinala Utilizare Se utilizeaz in tratarea infeciilor cronice urinare, in prevenirea formrii calculilor urinari i in afeciunile pulmonare. Alte utilizri: Medicina uman (polpular): tulpinile florifere sub form de ceai contra rcelilor, bolilor de piept; rdcini, tulpini sub form de decoct pentru tratarea diareei; tulpinile folosite in bi impotriva reumatismului; rdcini, prile aeriene ceai pentru vindecarea hemoroizilor.

Medicina veterinar (popular): decoctul plantei pentru combaterea diareei la animale. Vopsitorie: pentru coloratul firelor in albastru. Apicultur: specie melifer furnizeaz culesuri de nectar i polen. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, prin smulgere sau cosire, in perioada de inflorire (mai - septembrie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POLYGONUM BISTORTA L. Denumire popular: Rcule Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaz partea aerian Compoziia chimic Partea aerian a acestei specii conine: glucide, 3,46 % tannin, 7,4 % substane minerale, rezine, ceruri, i gome. wax, gum, sugar, etc. Principiul active este reprezentat de acidul polygonic. Aciune terapeutic Stimulant, diuretic, emenagog, antiseptic, diaforetic, i vezicant. Importana Medicinala, tananta Utilizare Extractele alcoolice din rdcini i frunze sunt folosite pentru a preveni otrvirile, pentru tratarea malariei i febrei intermitente. Produsul uscat i mrunit se utilizeaz pentru tratarea rnilor iar decoctul, pentu tratarea diarei. Coninutul ridicat de tanin ii confer o astringen pronunat Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: POLYGONUM HYDROPIPER L. Denumire popular: Dintele dracului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ardeiul dracului, Ardeiul porcului, Buruiana jermilor, Buruiana viermilor, Cnep de ap, Iarb iute, Iarba puriceilor, Iarba purecilor, Iarba puricelui, Iarb roie, Iarba viermilor, Piparc slbatic, Piper de ap, Piper de vale, Piperiu de ap, Piperiu de pureci, Piperul blii, Piperul broatei, Piper de bli, Piper de balt, Troscot piperat, Troscot rou Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; tulpina erect sau ascendent poate ajunge uneori pan la 1 m lungime; este glabr, roietic, ramificat, adesea cu rdcini adventive ce pornesc din nodurile bazale; frunzele alterne, lanceolate, verzi-lucioase pe partea superioar, adesea cu o pat neagr in form de V, avand pe margini peri rigizi, scuri; ochreea glabr, scurt ciliat - cele din partea superioar a tulpinii neciliate; florile hermafrodite scurt pedunculate, in inflorescene subiri, laxe nutante; au perigonul verde sau roietic, pronunat glandulos, 6-8 stamine i 2-3 stile; inflorirea are loc in iulieseptembrie; fructul de tip achen fin rugos, uneori turtit, cu una din fee pronunat-convex, ascuit la varf, invelit in perigonul persistent; toate prile plantei au un gust iute, pronunat. Ecologie i rspandire Specie de locuri umede, mltinoase, marginea lacurilor, locuri inundabile, anuri, marginea drumurilor formand grupuri incepand de la campie pan in zona subalpin. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal organele aeriene ale acestei plante care conin glucozizi fenolici.

Compoziia chimic Organele aeriene conin urmtoarele substane: glucoz, fructoz, tanin (3,5 %), mucilagii, rutin, steroli (-sitosterol glucozid sitosterol), acizi (acid malic, melisic, caprionic, ellagic, formic, galic, valerianic). Pigmenii din organele aeriene ale acestei specii sunt reprezentai de substane flavonoide: rutinozid, hiperozid, quercitrozid, ramnazin, kampferol, quercetin, quercitrin, quercetin-7glucozid, izoramnetin, persicarin. Uleiurile volatile conin: 1,4-cineol, -pinen, -pinen, borneol, bornil acetat, camfor, carvon, alcool cinamic, fencon, p-cimol, felandren, poligonon, terpineol. Seminele conin: sesquiterpene (izodrimeninol, izopolygodial). Aciune terapeutic Extractele obinute din organele aeriene au proprieti vasoconstrictoare, hipotensive i hemostatice. Importana Utilizare Infuziile sunt folosite pentru tratarea gripei, tusei, dezinteriei i gutei. Planta se folosete i in cazul sangerrilor interne, bolilor uterine i pentru stimularea menstruaiei. Alte utilizri: Medicina veterinar (polpular): planta pisat se punea pe rni deschise la animale sau infectate. Vopsitorie: pentru coloratul firelor in galben. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POLYPODIUM VULGARE L. Denumire popular: Iarb dulce Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buruian dulce, Ferecei, Fereci, Ferecu, Fereg, Fereg dulce, Feregea, Feregu, Feregu dulce, Fereea, Fericu, Ferig, Ferigu, Ferigu dulce, Feristei, Ferucue, Iarb dulce de munte, Iarb dulce de pdure, Iarba erpului, Lemn dulce, Nvalnic, Rdcin dulce, Rdcin dulce de munte, spasul dracului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Polypodiophyta (Pteridophyta) Subincrengtura:

Clasa: Polypodiopsida Subclasa: Ordinul: Polypodiales Familia: Polypodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom puin crnos, acoperit de scvame brunii i fibrioare negricioase; frunze de 10-30 cm lungime, cu limbul liniar-lanceolat, penat-partit; nervurile secundare ale lobilor inferiori sunt de 2-3 ori bifurcate; pe partea dorsal sporangii sunt grupai in sori rotunzi, nuzi, mari (2 mm diam), aezai pe dou randuri paralele, de o parte i de alta a nervurii mediane a segmentului; frunzele noi se dezvolt primvara i la inceputul verii iar sporii sunt eliberai din martie pan in septembrie. Ecologie i rspandire Specie saxicol, eurifit, helio-sciadofil, frecvent din zona pdurilor de stejar pan in etajul boreal. Detalii... Organe utilizate Se utilizezaz in scop medicinal rizomul i rdcinile uscate, recoltat primvara i toamna. Compoziia chimic Componenii chimici identificai in rizomul acestei plante sunt: glucoz (2,1 %), fructoz (2,1 %), zaharoz (15 %), amidon (6,3 %), ramnoz, rezine, lipide, taninuri, mucilagii, catechine (2,5 3,7 %), steroli (-sitosterol), metilsalicilat, fluoroglucin, derivai ai floroglucinolului (filicin), substane minerale. Saponine: 26-O-metilpolipodosaponin, polipodosaponin, glicirrhizin (0,6 %), Triterpene: cicloartenol, 31-norcicloartenol, epoxihopan, fernen, hopen, ciclolaudenol i lophenol. Acizi: acid malic, benzoic, butiric, cafeic, salicilic, glucocafeic, citriclauric, izovalerianic, lauric, stearic. In frunzele acestei specii au fost determinai urmtorii pigmeni: flavan 3-ol. Aciune terapeutic Extractele au proprieti expectorante, laxative i vermifuge. Importana

Medicinala Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea bronitelor, constipaiilor i a paraziilor intestinali. Alte utilizri: Medicina uman (popular) rizomii decoct luat pentru afeciuni pulmonare, tuse, dureri de rinichi; pisat, plmdit in rachiu pentru arsuri? la stomac i umfltur la capul pieptului. Medicina veterinar rizomul decoct dat animalelor bolnave pentru intrire. Alimentaie rizomul consumat datorit gustului dulceag i a coninutului in amidon. Ornamental planta decorativ prin frunze se cultiv pe pante, stanci umbrite, umede in zona montan. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi, cu cutite, toamna Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POPULUS BALSAMIFERA Denumire popular: Plop Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Salicales Familia: Salicaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbore cu scoara negricioas, cu frunze oval lanceolate i lung peiolate i cu florile grupate in ameni. Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal mugurii, coaja de pe ramurile tinere, uscate la soare. Compoziia chimic Componenii chimici identificai in aceste organe sunt: ceruri, uleiuri volatile, taninuri, rezine, acizi fenolici, acizi grai (acid cerotinic

C26H52O2, acid azelaic C9H16O4), alcool salicilic (populin), salicortin (C20H24O10). Au mai fost identificate: Heterozide: populozid, salicozid. Vitamine: -tocoferol, eta-tocoferol. Glicozizi: salicin, salicortin, salirepozid i populin. Derivai benzenici: populin, temuloidin, tremulacin. Sesquiterpene: curcumen. Culoarea acestor plante se datoreaz prezenei pigmenior flavonoizi: crizin, tectocrizin, crizolol, tectocrizolol, apigenin, genkwnin, galangin, izalpinin, dihidrokampferol, 3-oximetilkampferol, 3-oximetil-galangin, ramnetol, pinostrobin i pinocembrin, calcone. Uleiurile volatile conin: acetofenon, feniletilalcool, bisabolen, bisabolol, alcool cinamic, farnesen i salicin. In organele aeriene ale speciei Populus nigra au fost detrminai urmtorii pigmeni: nigracin, tectocrizin i schicortin. Pant .a. (1991) au determinat compoziia uleiurilor volatile din Populus deltoides si au constatat c ponderea o dein urmtoarele substane: bisabolol (26,00 %), ar-cumenen (17,00 %), trans-bergamoten (7,10 %), (E)--farnesen (7,10 %), -curcumen (6,40 %), -bisabolen (4,40 %), curcumen (4,00 %), -cedren (2,30) i linalool (1,00 %). Aciune terapeutic Extractele din scoar au proprieti tonice, antiseptice i antimicrobiene iar substanele flavonoide i uleiurile volatile din extracte, au proprieti diuretice, expectorante, tonice i sudorifice. Importana Producatoare de lemn Utilizare Extactele sunt utilizate pentru tratarea bronitei, intoxicaiilor, nevralgiilor, reumatismului etc. Este folosit intern ca antiinflamator, antiseptic intestinal i urinar foarte bun, antiviral mediu, diuretic bun, depurativ mediu-slab, febrifug mediu,

hemostatic mediu, inhib formarea i dezvoltarea tumorilor, favorizeaz procesele de regenerare, reglator al activitii hormonale, reintineritor, stimulent imunitar bun Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PORTULACA OLERACEA L. Denumire popular: Iarb gras Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buruian gras, Dragoste, Floare de piatr, Grai, Iarb de grdin, Iarba porcilor, Iarb gras de grdin, Iarba tunului, Pita porcului, Porcin, Porcin, Troscot gras, Urechelni Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Portulacaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual cu tulpina de 15-30 cm inlime, ascendent, glabr, crnoas, viinie in partea inferioar, ramificat de la baz; frunzele opuse, invers-ovate, sesile, ingrmdite la varful ramurilor; prezint stipele mici, setacee, adesea cu peri rari; florile hermafrodite, mici, galbene, sesile, aglomerate la subioara sau in varful ramurilor, inconjurate de un involucru format din frunzele superioare; prezint: 2 sepale cztoare, (4)-5(6) petale libere, numeroase stamine i ovar semiinferior cu 4-6 stigmate; inflorirea are loc in iunie-septembrie; fructul de tip capsul ovoid se deschide circular i elibereaz numeroase semine reniforme, lucioase, castanii inchis. Ecologie i rspandire Specie intalnit pe soluri cu textur uoar, nisipoas, foarte rspandit in locuri cultivate, pe lang drumuri, crri, parloage, staiuni de cale ferat. Organe utilizate Frunzele, florile Compoziia chimic

Frunzele conin: 93,2 % ap, 3,0 % glucide, 1,4 % proteine, 0,2 % lipide, 0,90 mg/ 100 g caroten i 0,9 % fibre. In 100 g frunze s-a determinat urmtorul coninut de vitamine: 22 mg acid ascorbic, 0,50 mg nicotinamid, 0,14 mg piridoxin, 0,11 mg riboflavin i 0,04 mg tiamin. Coninutul de elemente minerale determinate in 100 g esut edibil variaz astfel: 450 mg potasiu, 106 mg magneziu, 79 mg calciu, 40 mg fosfor, 26 mg sodiu i 2,7 mg fier. Florile de Portulaca oleracea conine urmtorii pigmeni flavonoizi: cianidin sau/i petunidin, quercdetin sau/ i campferol, apigenin sau/i luteolin, C-glicoziziflavonoizi, proantocianidine. Aciune terapeutic Antiscorbutic, bactericid, diuretic, febrifug, emolient, tonic, vermifug. Importana Utilizare Ca medicament se foloseste sub ceai sau infuzie, in tratamentul unor boli ale sistemului digestiv. Alte utilizri: Se consum frunzele crnoase i acrioare sub form de salat. Aceast specie prezint importan pentru valoarea energetic mic: 75 kJ/ 100 g, pentru coninutul in elemente minerale i vitamine. Medicina uman (polpular): planta prezint proprieti antiscorbutice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POTENTILLA ANSERINA L. Denumire popular: Coada racului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Argentin, Argindean, Arginic, Arginel, Buboas, Buruian de scrinte, Buruiana junghiurilor, Coada dracului, Forostoi, Iarba gtii, Sclinti, Vintricea, Zolotnic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales

Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant erbacee, peren, de 15-50 cm inlime; frunzele bazale lungi pan la 20 cm, scurt peiolate, intrerupt penat fidate iar cele superioare cu mai puine foliole serat dinate pe margine; florile sunt aurii; inflorirea: mai-septembrie; fructul este o poliachen. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit-higrofit, eutrof, mezoterm; frecvent in zona de step-etajul boreal, pajiti umede, pe malul apelor. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele de la baza plantelor i tulpinile laterale, recoltate in timpul infloririi. Compoziia chimic Frunzele conin: glucoz, fructoz, ramnoz, taninuri, fenoli, mucilagii, flavone, steroli, colin, substane amare i substane minerale. Extractele posed proprieti antidiareice, antispastice, hemostatice i antiseptice i se utilizeaz pentru tratarea diarei i a colicilor intestinali. Potentila tormentilla (sclipei) conine taninuri, cianodiglucozide, kampferol, tormentozid i chivozid. Aciune terapeutic Extractele, datorit coninutului de fenoli, au proprieti: astringente, hemostatice, antiinflamatoare, antispasmodice i antidiareice. Importana Medicinala Utilizare Pentru tratarea diereei cronice i indigestiilor. Ceaiul este folosit pentru tratarea hemoroizilor. Alimentaie - frunzele tinere se pot folosi la salat i la supe de verdeuri; Medicin, uman, popular - uz intern - prile aeriene ale plantei se folosesc pentru tratarea anemiei, colicilor gastrice, calculoze renale, enterocolite; uz extern - tratarea gingivitelor; Medicin veterinar - uz intern - tratarea enteritelor, enterocolitelor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

Herba, cu secera sau coasa, la inflorit deplin Fia speciei Denumire Denumire tiinific: POTENTILA REPTANS L. Denumire popular: Cinci degete. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee, peren, de 30-100 cm inlime; tulpini florifere taratoare inrdcinate la noduri; frunzele toate peiolate, palmate cu 5foliole obovate, cu margini dinate; florile sunt galbene, solitare, axilare; inflorirea: iunie-august; fructul este o poliachen. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit, mezotrof; frecvent in zona de step-etajul fagului, pajiti umede, pe malul apelor. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Antispasmodic, astringent, febrifug. Importana Utilizare Infuziile sunt utilizate pentru tratarea diarei, iar decoctul concentrat, pentru tratarea durerilor de dini. Medicin, uman, popular - uz intern - prile aeriene ale plantei se folosesc pentru tratarea anemiei, colicilor gastrice, calculoze renale, enterocolite; uz extern - tratarea gingivitelor; Medicin veterinar - uz intern - tratarea enteritelor, enterocolitelor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PRIMULA VERIS L. Denumire popular: ciuboica cucului Sinonime tiinifice: P. Officinalis Hill.

Alte denumiri populare: aglic, aglice, agli, agricea, agli, anchicel, andicel, anghelin, anglicei, calce, cal, cinci clopoele, cinci foi, cheii colorate, ciuboelele cucului, ciobot mic, cizma cucului, ogliciu, oglincei, talpa gtei, a caprei, a oii, a vacii, urechia ursului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Primulales Familia: Primulaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, inalt pan la 20 (35) cm, cu rizom scurt. Frunze ovate sau alungit ovate, foarte variate, la varf obtuze, la baz contrase brusc, fr s fie cordate sau atenuate in peiol, rugoase pe margini, crenate sau ondulate, pe dos proase, uneori tomentoase; peiol aripat. Scapul mai lung decat frunzele, la varf cu o umbel multiflor. Corol mirositoare, rareori fr miros, galben aurie, cu 5 pete portocalii sau cu un inel. Fruct capsul elipsoidal cu perei subiri, semine inchis brune, verucoase. Inflorire IV-V. Ecologie i rspandire Frecvent din zona pdurilor de stejar pan in etajul bradului, in pajiti, la margini i rariti de pduri; specie mezofit, mezotrof. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomii i rdcinile acestei specii, cat i florile. Compoziia chimic Rdcinile conin: saponine triterpenice (acid primulic A, B i C), opt saponozide neutre, cinci saponine acide, heterozide (primverozid, primulaverozid), glicozizi fenolici (glucochinacetofenon-o-metilat), glicozizi ai acizilor hidroxibenzoici (primulaverina, primverina). In flori se gsesc: acid eleagic, saponine i pigmeni flavonoizi (delfinidin, cianidin sau/ i petunidin, antocianidine metilate, mircetin, quercetin sau / i kampferol, flavonoli metilai, flavonoli oxigenai, dihidroflavonoli: apigenin

sau/ i luteolin, flavone (primuletin, 2'hidroxiflavon, 5-hidroxi-6-metilflavon, 3',4'-dihidroxiflavon, 5,8,2'-trihidroxi-flavon), flavanone, Cglicozilflavonoizi, deoxiflavonoide, proantocianidine, malvidin 3-galactozid (primulin), rosindin-3,5-diglucozid, flavone: 5hidroxi-flavon, primetin). In exudate se gsesc: flavone mono-O-substituite aa cum sunt: primuletinul i primetinul. Aciune terapeutic Extractele au aciune emetic, expectorant, sedativ, diuretic, antireumatic, sudorific, calmant, cicatrizant i hemostatic. Importana Medicinala, toxica Utilizare Rdcinile sunt folosite in cazul bronitelor cornice. Funzele au aceeai aciune, dar un effect mai redus. Florile fr caliciu sunt folosite pentru tataea migrenelor, iar impreun cu caliciul, in caz de bronit i grip. Cultivare Mod de cultivare: Rasad insamantat toamna in straturi reci si transplantat primavara Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze Valorificare PRIMULAE FLORES FLOARE DE CIUBOICA CUCULUI 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PRUNELLA VULGARIS L. Denumire popular: Busuioc de camp Sinonime tiinifice: Brunella vulgaris Mnch., P. pratensis Schur; P. vulgaris f. typica Beck, Alte denumiri populare: Buruian de bub rea, Coroab, Gluga-ciobanului, Iarba lui Antonie, Iarba-lupriei, Iarb neagr, Iarbaoprlei, Izm slbatic, Plesci, Rupturi, oprli Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul:

Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; tulpin dreapt sau ascendent de 40 cm inlime, glabr sau dispers i aspru proas, verde sau violacee; frunze ovate sau ovat alungite, perechea superioar se afl la baza inflorescenei; flori violete, foarte scurt pedicelate sau sesile, cate 4-6 in verticile; inflorirea: iunieaugust; fruct achen ovoidal, lucioas, brun. Ecologie i rspandire Specie mezofit-mezohigrofit; frecvent in zona de silvostep-etajul boreal, pajiti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate Rdcini, partea aerianan, flori Compoziia chimic Rdcinile acestei specii conin: saponine triterpenice (acid betulinic). In organele aeriene ale acestei plante au fost determinate urmtoarele substane: glucoz, galactoz, rutin, tanin, rezine, amine (galactozamin), fenilpropanoizi (acid rozmarinic - 1,7 6,0 %), triterpene (acid ursolic, acid betulinic i acid oleanolic) i substane minerale. Acizizi identificai in aceast plant sunt: acid cis-cafeic, acid trans-cafeic, acid galacturonic, acid gluconic. In flori s-a determinat prezena: pigmenilor (cianidinei, delfinidinei), compuilor fenilpropanoizi (acidului rozmarinic - 0,2 1,9 %), fenconei i camforului. In rdcini s-a identificat prezena saponinepr triterpenice (acid betulinic). Aciune terapeutic Extractele obinute din organele aeriene sunt astringente, vulnerare, tonice, hipotensive, antimutagene i anti-HIV. Importana Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea hemoroizilor, diareei, hemoragiilor i sub form de cataplasme, pentru tratarea rnilor, arsurilor i inepturilor de insecte.

Medicin uman, popular - uz intern: prile aeriene ale plantei au proprieti antitusive, antiinflamatorii, antidiareice etc., uz extern: tratarea furunculelor; Apicultur - specie melifer. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PRUNUS DOMESTICA L. Denumire popular: Prun Sinonime tiinifice: Prunus domestica L. subsp. domestica, Prunus domestica subsp. oeconomica (Borkh.) C.K.Schneid. Alte denumiri populare: Perj Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore inalt de pan la 12 m inlime, lipsit de spini de obicei; frunzele sunt obovate pubescente pe ambele fee, cu margini serat-crenate; florile albe sunt dispuse cate 1-2 pe pediceli pubesceni, lungi de 5-20 mm; inflorirea martie-aprilie; fruct drup. Ecologie i rspandire Specie termofil, rezistent la secet; cultivat fructifer. Organe utilizate Fructele Compoziia chimic Frunzele de prun i scoara conin glucozizi cianogenetici aa cum este: prunasina. Prunele au un coninut de 0,60 % proteine, 0,17 % lipide i 14,50 % glucide, din care: 2,74 % glucoz, 2,06 % fructoz i 2,78 % zaharoz. In prune s-au mai detrminat: 0,76 % pectine, 0,23 % celuloz, 3,10 % sorbitol, 0,30 % lignine, 6,0 mg / 100 g -sitosterol precum i cantiti mic de serotonin, tiramin i triptamin.

Aciditatea total a fructelor este de 1,36 % acid malic i este determinat de prezena acidului malic (1,22 %), acidului citric (0,03 %), acidului oxalic (0,01 %), acidului cafeic (20 mg/ 100 g), acidului clorogenic (9,0 mg/ 100 g), acidului pcumaric (2,4 mg/ 100 g) i acidului ferulic (0,9 mg/ 100 g). Vitaminele sunt reprezentate in principal de acidul ascorbic (5,4 mg/ 100 g). Prunele mai conin urmtoarele cantiti de vitamine, raportate la 100 g fruct: 0,80 mg tocoferol, 0,44 mg nicotinamid, 0,18 mg acid pantotenic, 0,07 mg tiamin i 0,04 mg riboflavin. Coninutul prunelor in substane minerale variaz intre 0,40 i 0,60 %. In 100 g fruct s-au detrminat: 221,00 mg potasiu, 18,00 mg fosfor, 14,00 mg calciu, 10,00 mg magneziu, 1,70 mg sodiu, 1,50 mg clor, 0,44 mg fier, 0,34 mg bor i 0,09 mg cupru. Culoarea prunelor se datoreaz prezenei antocianilor: cianidin 3-glucozid, cianidin 3rutinozid, peonoidin 3-glucozid i peonoidin 3rutinozid. (Harborn i Hall, 1964). Prunus cerasifera (corcodu) conine antociani: anthirrinin-ramnogicozid, cianidin 3-gentiobiozid (mecocianin), flavone: glucogenevanin, izoflavone: prunetin Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Vinul de prune uscate este recomandat in cazuri de anemie constipaie, gut, nefrit i reumatism. Prunele sunt consumate fie in stare proaspt fie sub form de gem, dulcea, compot, glute, cozonac, salat de fructe, prjituri. Prunele se pot consuma i in stare deshidratat. Din prune se obine suc de prune fermentat, uica i palinca. Prunele au o valoare energetic sczut (259 kJ/ 100 g), dar sunt importante in alimentaie pentru coninutul lor in acizi, vitamine i glucide solubile care au efectul de stimulare a apetitului, digestiri i purgaiei.

Alimentaie - fructele se consum proaspete sau prelucrate (dulcea, compot, buturi rcoritoare, buturi alcoolice); Industrie - fructele sunt folosite in industria alimentar in vederea preparrii de dulcea, compot, sirop, rachiu; Medicin, uman, popular - uz intern - fructele proaspete au efect laxativ, diuretic, emolient; uz extern - multe plante medicinale se macereaz in uic i se utilizeaz pentru frecii; Cosmetic - din fructele proaspete se realizeaz o masc astringent pentru tenul cu pori deschii; Apicultur - specie melifer. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PSALIOTA HORTENSIS Denumire popular: Ciuperca cultivat Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Fungi Increngtura: Mycophyta Subincrengtura: Clasa: Basidiomycetes Subclasa: Ordinul: Agaricales Familia: Agaricaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o ciuperc pe miceliul creia se formeaz corpul de fructificare, comestibil, alctuit dintr-un picior i o plrie. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Aceast ciuperc are o valoare energetic sczut: 103 kJ/ 100 g parte edibil, determinat de cninutul sczut de glucide (3,0 %), lipide (0,24 %) i proteine (2,74 %). esuturile acestei ciuperci conin 0,18 % glucoz, 0,08 % fructz, 0,05 % zaharoz, 1,15 % manitol i 12 mg/ 100 g acid fumaric. Coninutul in vitamine este relativ sczut, in 100 g esut s-au identificat: 4,9 mg acid ascorbic, 5,2 mg nicotinamid, 2,1 mg acxid pantotenic, 0,44 mg riboflavin, 0,10 mg tiamin, 0,07 mg tocoferol, 0,06 mg piridoxin, 0,02 mg acid folic i 0,02 mg filochinon.

Coninutul de aminoacizi este relativ ridicat. Astfel, in 100 g esut edibil se gisesc: 200 mg arginin, 170 mg lizin, 120 mg leucin, 110 mg izoleucin, 90 mg valin, 87 mg treonin, 74 mg fenilalanin, 57 mg histidin, 24 mg triptofan, 23 mg metionin i 14 mg cistin. Dintre elementele minerale ponderea o reprezint potasiul (0,42 %), fosforul (0,12 %) i florul (0,07 %). In cantitate mai mic au fost determinate urmtoarele elemente minerale: borul (5,40 mg/ 100 g), sodiul i calciul (0,80 mg/ 100 g), fierul (1,26 mg/ 100 g), cuprul (0,40 mg/ 100 g) i zincul (0,39 mg/ 100 g). Aciune terapeutic Importana Utilizare Se consum divers prelucrat (ciulama, tocni etc.) sau se conserv. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PTELEA TRIFOLIATA L. Denumire popular: Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rutales Familia: Rutaceae Subfamilia: Subclasa Caractere morfologice Este un arbust-arbora de 2-8 m inlime, cu frunze trifoliate, alterne, cu fructul samar. Ecologie i rspandire Organe utilizate Organele aeriene Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei plante conin: Alcaloizi furochinolinici (kokusaginina, skimmiamina sau -fagarina, pteleina, dictamnina, maculosidina); Furanocumarine (izopimpinelina, marmesina, phelopterina). Steroli: -sitosterol, daucosterol.

Cumarine: marmesin, marmesinin, bergapten, izopimpinellin. Dihidroxicumarine: scopolin, scopoletin. Flavone: diosmin. Glicozizi fenolici: coniferozid. Aciune terapeutic Antimicrobian pe Mycobacterium tuberculosis i unii fungi (clorura de pteleatinium), tonic (scoara de pe rdcin). Importana Toxica, medicinala Utilizare Afeciuni ale stomacului, reumatism. Toxicitate Contraindicaii Necunoscute la dozele terapeutice; sunt posibile unele reacii fototoxice (prin furanocumarine). Precauii i reacii adverse Dozare Supradozare Forme farmaceuitice: Extract, tincturi. Interaciuni medicamentoase: Nesemnalate. Conservare: Cultivare: Valorificare: Forme farmaceutice Conservare Cultivare Mod de cultivare: Rasad obtinut in straturi reci si transplantat primavara (germinatie foarte slaba) Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe Valorificare Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PTERIDIUM AQUILINUM (L.) Kuhn. Denumire popular: Ferig de camp Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Polypodiphyta Subincrengtura:

Clasa: Polypodiopsida Subclasa: Ordinul: Polypodiales Familia: Dennstaedtiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Partea aerian, rizomii Compoziia chimic Partea aerian a plantei conine: glucide (arabinoz, glucoz, galactoz, manoz, ramnoz, xiloz, amidon), proteine (1,0 11,4 %), tanin, cianoglicozizi (prunazin), glicozizi (pterozid A), - Acizi: acid cicoric, acid cafeic, acid cinamic, acid cafeil-tartric, acid ferulic, acid fumaric, acid p-cumaric, acid protocatechuic, acid shikimic, acid succinic, acid vanilic. - Pigmeni: -caroten, izoquercitrin, kampferol3-0-glucozid, kampferol-3-ramnoglucozid, procianidin, prodelfinidin, quercetin, rutin, tilirozid. - Glucozizi steroidali: ponasterozid A, - Glicozizi amari: ptaquilozid, - Compui mutageni: aquilid A, ptaquilozid, pterolactam. Rizomii conin: glucide (amidon), proteine, tanin, lipide, glicozizi (pterozid A), glicozizi amari (ptaraquilin). Aciune terapeutic Tulpinile tinere au aciune diuretic i vermifug iar rdcinile au aciune antiseptic, antiemetic i tonic. Importana Utilizare Tulpinile tinere sunt folosite pentru tratarea cancerului, frunzele pentru tratarea artritei iar decoctul din plante, pentru tratarea tuberculozei. Tinctura din rdcini este folosit pentru tratarea reumatismului. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PULMONARIA OFFICINALIS L. Denumire popular: Mierea ursului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Astingent, antidiareic Importana Medicinala Utilizare Reduce congestia bronhiilor, fiind utilizat la tatarea bronitei i laringitei. Utilizat sub form de cataplasm, reduce inflamaiile produse de leziuni sau arsuri. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fruzele, prin strunjire, de pe tulpinile florifere, primavara (martie - mai), si de pe lastarii sterili (sfarsitul verii - inceputul toamnei) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PUNICA GRANATUM L. Denumire popular: Rodie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Rodiu, Arodie, Bodier, Pitlijan, Pitlingean, Pomogram, Roid, Rubin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Myrtales Familia: Punicaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust; tulpin de 1-5 m inlime; frunze scurt peiolate, alungit lanceolate, pieloase, glabre,

lucioase pe faa superioar; flori roii; inflorirea maiaugust; fruct bac globuloas, galben intens pan la rou aprins. Ecologie i rspandire Plant cultivat rar, numai in sud, in staiuni calde i adpostite. Organe utilizate In medicina naturist se utilizeaz scoara de pe rdcini i ramuri, florile i fructele. Compoziia chimic Componenii activi identificai in scoara tulpinii acestei plante sunt: manitol, alcaloizi (0,1 0,7 %), 20-25 % tanin galic (punicalin, punicalagin), flavonoizi (casuariin), alcaloizi piperidinici (0,4% in scoara de pe tulpin, 0,8 % in scoara de pe rdcin: izopeletierina, Nmetilizopeletierina, pseudopeletierina). Alcaloizii cu nucleu piperidinic sunt reprezentai de: peletierin, izopeletierin, metilizopeletierin, metil-peletierin i pseudopeletierin. Vitamine: acid ascorbic. Steroli: beta-sitosterol. Florile de rodie conin: triterpene (acid asiatic, acid maslinic) i pigmeni (pelargonidin-3,5diglucozid). Coaja fructului se caracterizeaz prin prezena de 25-28 % taninurilor galice (punicalin sau granatina D, punicalagin sau granatin C, granatina A, granatina B). Fructele conin: glucine: glucoz, fructoz, pectine (2 4 %), manitol (1,8 %), lipide (0,1 3,8 %), proteine (0,7 7,3 %), rezine, taninuri, polifenoli (0,2 1,0 %), acid ursolic, fitosteroli (170 892 ppm). Acizi fenolici: acid galic (0,09 4,0 %), acid clorogenic, acid neoclorogenic, acid p-cumaric, acid protocatehic. Acizi organici: acid malic, acid oxalic, acid citric. Vitamine: acid ascorbic (40 636 ppm), niacin (3 50 ppm), acid pantotenic (6 31 ppm), riboflavin, tiamin, niacin. Culoarea fructelor este datorat prezenei urmtorilor pigmeni: cianidin -3-glucozid,

delfinidin 3-glucozid, cianidin 3,5-diglucozid pelargonidin 3glucozid, cianidin 3,5-diglucozid, delfinidin 3,5diglucozid i pelargonidin 3,5-diglucozid, flavogallol, izoquercetrin, malvidin, caroten. Seminele de rodie conin: amidon, lipide (5 20 %), acizi grai (acid arahidic, acid linoleic, acid oleic, acid palmitic, acid punic, acid stearic), cerebrozide, steroizi (estradiol, estron) i numeroi compui fenolici (acid 3,3'-di-Ometilelagic, acid 3,3',4'-tri-O-metilelagic, fenetil rutinozida, icarizide, coniferil 9-O-[beta-D-apiofuranozil(16)]-O-beta-D-glucopiranozida, sinapil 9-O-[beta-Dapiofuranozil(1-6)]-O-beta-D-glucopiranozida) i steroli (daucosterol). Aciune terapeutic Astringent, antidiareic (prin tanin); antihelmintic, amoebicid (prin alcaloizi); antimalaric, antimicrobian pe Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Candida albicans, Cryptococcus neoformans, Staphylococcus aureus, Aspergillus fumigatus i Mycobacterium intracellulare (anumite fraciuni galice i elagice); antioxidant i citotoxic pe linii experimentale de cancer pulmonar i laringian (prin polifenolul punicalagin); hipoglicemiant (extractele din flori inhib alfaglucozidaza; taninul galic acioneaz la nivelul receptorilor PPAR-gamma). Importana Utilizare Tulpina i rdcina se pot folosi in diaree, dizenterie (uz intern), hemoroizi (uz extern); Punica granatum este remediu homeopat in tulburri gastrointestinale. Alte utilizri: Seminele de rodie in India sunt uscate i utilizate pentru a aromatiza mancarea. Acest condiment are un gust subtil, dulce acrior i in acelai timp caustic. Grenadina, suc concentrat din semine proaspete de rodie este folosit in India pentru deserturi i pentru a marina carnea, datorit coninutului ridicat de enzime proteolitice. Seminele de rodie sunt o alternativ pentru

stafide in dulciurile europene. In Asia de Vest sucul din rodie este folosit pentru a incri mancarea. In industrie se folosete sucul fructului pentru prepararea erbetului i siropului. In scop tinctorial, se folosete scoara pentru colorarea mtasei i lanei. Toxicitate Contraindicaii Nesemnalate. Precauii i reacii adverse Necunoscute la doze terapeutice; coninutul ridicat in tanin poate determina iritaii gastrice. Datorit coninutului in alcaloizi, scoara de pe tulpin i rdcin poate produce vom, ameeli, tulburri vizuale, colaps circulator, hipotermie i posibil moarte prin insuficien respiratorie. Dozele toxice sunt de ~ 80 g. Forme farmaceutice Decoct, macerat, extracte lichide. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: PYRUS COMMUNIS L. Denumire popular: Prul. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore ce poate ajunge pan la 20 m inlime; frunzele sunt ovate, coriacee (pieloase), la maturitate glabre; florile sunt albe, neplcut mirositoare, grupate in inflorescen de tip corimb; inflorirea: aprilie-mai; fruct poam piriform. Ecologie i rspandire Organe utilizate Fructe, frunze Compoziia chimic

Frunzele de pr conin glucozidul fenolic: arbutin, care reprezint un antiseptic pentru cile urinare i are un efect diuretic. Fructele acestei plante au un coninut de 0,47 % proteine, 0,29 % lipide, 12,80 % glucide din care 2,30 % gluccoz, 2,50 % fructoz i 3,50 % zaharoz. Acestea mai conin 0,53 % pectine, 0,67 % celuloz, 1,40 % sorbitol, 0,45 % lignine i 7,00 mg/ 100 g -sitosterol. Aciditatea total a acestor fructe este sczut: 0,35 % acid malic i este detrminat de prezena urmtorilor acizi: acid malic 0,17 %, acid citric 0,14 %, acid clorogenic 0,25 mg/ 100 g i acid oxalic 0,53 mg/ 100 g. Coninutul in vitamine al perelor este relativ sczut i variaz astfel: 4,60 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,43 mg/ 100 g tocoferol, 0,22 mg/ 100 g nicotinamid, 0,06 mg/ 100 g acid pantotenic i 0,04 mg/ 100 g riboflavin. Coninutul in substane minerale variaz intre 0,23 i 0,40 %. In 100 g fruct au fost detrminate urmtoarele cantiti de elemente minerale: 126,00 mg potasiu, 15,00 mg fosfor, 10,00 mg calciu, 7,80 mg magneziu, 2,10 mg sodiu, 2,00 mg clor, 0,26 mg fier, 0,23 mg zinc i 0,18 mg bor. Aciune terapeutic Importana Utilizare Perele sunt importante pentru rolul pe care il au in stimularea digestiei i prin efectul lor purgativ. Alimentaie - fructele se consum proaspete sau prelucrate (dulcea, compot, buturi rcoritoare, buturi alcoolice); Industrie - fructele sunt folosite in industria alimentar in vederea preparrii de dulcea, compot, marmelad, sirop, cidru, uic, lemnul este utilizat pentru sculptur fin; Medicin, uman, popular - uz intern - scoara are proprieti astringente, antidiareice, febrifuge, frunzele au proprieti antiseptice, calmante, diuretice, florile au proprieti antiinflamatorii i se recomand in cistite; fructele stimuleaz digestia, funcia glandelor endocrine, vitaminizeaz

organismul, etc., uz extern - tratarea infeciilor faringiene, amigdalitei (maceratul din frunze se folosete la gargar); Apicultur - specie melifer. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: QUERCUS ROBUR L. Denumire popular: Stejar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Grin, Goron, Gorona, Gorun, Sledun, Slodun, Sjer, Stejar, pedunculat, Stejariu, Stejar de lunc, Sterjar, ledun, tojar, Ter, Trjer, Tufan, Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Fagales Familia: Fagaceae Subfamilia: Quercoideae Caractere morfologice Arbore, cu tulpina pan la 50 m inlime i coroana larg, neregulat, format din ramuri noduroase; ritidomul format timpuriu este adanc brzdat, brun-negicios, persistent; lujerii anuali brun verzui, glabri au lenticele mici i rare; mugurii ovoizi cu 4-5 muchii longitudinale; frunzele simple, alterne, ingrmdite spre varful lstarilor sunt obovate, penat-lobate, cu lobii rotunjii, la baz auriculate; limbul la maturitate pielos pe faa inferioar, glabru sau uor pubescent pe nervuri pe partea dorsal; florile unisexuate, repartizate monoic: cele mascule grupate in ameni subiri, cilindrici, penduli; florile femele sunt grupate cate 2-5 pe pedunculi lungi; inflorirea are loc in mai; fructele sunt de tip achen (ghinde); se gsesc cate 2-5 pe pedunculi de 3-6 (10) cm lungime i sunt protejate pe cca 1/3 din lungimea lor de cupe individuale hemisferice, cu solzi ovattriunghiulari, strans alipii, plani, fin-cenuiu pubesceni, cu marginile concrescute i numai la varf liberi. Ecologie i rspandire

Specie euriterm, eurifit; formeaz pduri de amestec impreun cu alte foioase (pduri de leau), uneori arborete curate (stejrete), in regiunea de campie i de coline joase in care ptrunde de-a lungul vilor. Cultivat in plantaii forestiere. Detalii... Organe utilizate scoara de pe ramuri tinere i frunzele. Compoziia chimic Ritidoma speciei Quercus robur conine: taninuri catehice monomeri (catehol, epicatehol, galocatehol); taninuri elagice (castalgin, pedunculagin, vesvalagin, 2,3-(S)-hexahidroxi-difenoil-glucoza); flavano-elagotaninuri (acutisimin A i B, eugenigrandin, guajavacin B, stenophyllanin C); tanin galic; proantociani di- i oligomeri (procianidina B3 i galocatechin(4,8)-catechina sunt majoritari); flavone (cvercetol), triterpene. S-a mai pus in eviden prezena urmtoarelor substane: amidon, pectine, rezine, saponine (10 %), rezine, -sitosterol, mezoinozitol, triterpene (friedelin, friedelinol, friedelanon), pentaciclitoli (viburnitol). Aciune terapeutic Astringent, antidiareic, antiinflamatoare, antimicrobian i antihelmintic (prin tanin). Importana Medicinala, tananta, producatoare de lemn Utilizare Diaree (uz intern), inflamaii dermice, genitale i anale (uz extern), ale cavitii orale i ale faringelui (gargarisme). Alte utilizri: Medicin uman (popular): coaja in diferite reete folosit pentru dureri de dini, gingivite, pentru splatul rnilor, combaterea transpiraiei i reumatismului picioarelor; ghinda prjit, pisat pentru diaree la copii; frunzele - fiarte erau folosite in ascit. Apicultur: specie melifer furnizeaz culesuri de polen i man. Protecia mediului: datorit sistemului radicular puternic asigur optimizarea regimului hidrologic i un drenaj biologic eficient in staiunile cu

exces de umiditate. Ornamental: arbore atractiv prin port, masivitate, folosit pentru constituirea masivelor pduroase in parcuri sau a gruprilor monumentale in poieni. Scoara, galele pentru tbcitul pieilor. Frunzele i fructele se utilizezeaz pentru colorarea fibrelor de lan in nuane bej, kaki, gri sau verde. Fibrele mordate cu sulfat de aluminiu i fier i vopsite in extractul obinut prin fierberea fructelor uscate i mcinate, se coloreaz in bej. Dac acestea se retrateaz cu bicromat de potasiu, se coloreaz in bej inchis. Lana mordat cu bicromat de potasi, vopsit cu extractul obint din fructe i retratat cu sulfat de cupru, se coloreaz in kaki iar dac retratarea se face cu sulfat feros, se coloreaz incenuiu. Lana mordat cu sulfatde aluminiu i fier i vopsit cu extractul obinut din frunze proaspt culese la care s-a adugat sulfat feros, se coloreaz in verde inchis. Ghindele se folosesc in diareea copiilor (tradiional, in Romania). Toxicitate Contraindicaii Eczeme sau arsuri dermice pe suprafee mari (taninurile se pot absorbi i determin hepatotoxicitate studii pe animale), pusee febrile infecioase, insuficiena cardiac stadiile III i IV, hipertonie stadiul IV. Precauii i reacii adverse Necunoscute la doze terapeutice; posibile tulburri digestive (taninurile pot inhiba secreia gastric); trebuie evitat contactul ocular cu decoctul respectiv. Taninul poate impiedica absorbia alcaloizilor i a unor medicamente alcaline. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RANUNCULUS BULBOSUS L. Denumire popular: Picioul cocoului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Herba conine cafeoilglucoz, alcaloizi (anemonin), lactone (protoanemonin) i glucozizi (ranunculin). Aciune terapeutic Antispasmodic i diaforetic. Importana Toxica Utilizare Decoctul din plant este folosit pentru tratarea bolilor venerice, sucul este folosit pentru tratarea reumatismului i a gutei iar tinctura pentru tratarea sciaticei. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RANUNCULUS SCELERATUS L. Denumire popular: Boglari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Magnoliidae Ordinul: Ranunculales Familia: Ranunculaceae Subfamilia: Utilizare Planta trebuie folosit proaspt deoarece prin uscare ii pierde insuirile. Frunzele i rdcinile sunt folosite extern, pentru tratarea reumatismului. Seminele sunt folosite pentru tratarea gripei, debilitii i reumatismului. Tinctura in doze diluate se folosete pentru tatarea durerilor acute i a nevralgiei.

Precauii i reacii adverse Frunzele zdrobite i puse pe piele determin formarea de pustule dureroase, care se vindec greu. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RAPHANUS SATIVUS L. convar. niger (Miller) DC Denumire popular: Ridichi negre Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Rdichi, Rdichi albe, Rdi, Rdii, Rdii, Ridiche tomnatic, Ridichi de bere, Ridichi de iarn, Ridichi de toamn, Ridichi de var, ridichi negre de iarn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Capparales (Cruciferales) Familia: Brassicaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee bisanual avand rdcina i hipocotilul tuberizate, de 3-20 cm in diametru, cu zona intern compact, cu gust ineptor; tulpina florifer dreapt, cilindric, puternic ramificat, rigid proas, inalt pan la 100cm; frunzele inferioare peiolate, mari, pubescente, lrat-penatsectate, cele tulpinale lanceolate, sectate; flori pe tipul 4, grupate in raceme laxe, sunt urat mirositoare, mari, albe, roz-pal sau violet, cu nervaiuni mai inchise la culoare; inflorete din mai pan in septembrie; fructele de tip silicv indehiscent, cu interior spongios. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca alimentar. Organe utilizate Compoziia chimic Ridichile negre au o valoare energetic foarte sczut (86,7 kJ/ 100 g) determinat de coninutul sczut de glucide (3,85 %), proteine (0,9 1,1 %) i lipide (0,1 0,2 %) i de coninutul mai mare de ap (92,7 94,3 %). S-a detrminat de asemenea un coninut sczut de glucoz (0,64 %, fructoz

(0,39 %), campesterol (5 mg/ 100 g) i sitosterol (6,0 mg/ 100 g), precum i glucosinolai (4-metiltio-3-butenil-glucosinolat, glucobrasicozida, sinigrin, glucoraphanina); poliholozide, fitosteroli, sruri minerale, oze, vitamine. Coninutul in vitamine al ridichilor negre este foarte sczut i variaz intre 0,02 mg/ 100 g in cazul acidului folic i 0,4 mg/ 100 g pentru nicotinamid. In ceea ce privete coninutul in substane minerale, in 100 g esut edibil s-au determinat 322 mg potasiu, 33 mg calciu, 29 mg fosfor, 19 mg clor, 18 mg sodiu, 15 mg magneziu i 2 mg bor. Aciune terapeutic Coleretic, expectorant, antimicrobian, antiviral, de cretere a motilitii gastrointestinale. Importana Utilizare Tuse, bronite, dispepesii, dischinezii biliare. Medicin uman (popular): - partea tuberizat se intrebuina ca leac pentru branc? (erizipel), in bolile de plmani, contra tusei, durerilor de piept, a diareei i dezinteriei. Toxicitate Contraindicaii Litiaz biliar. Precauii i reacii adverse Necunoscute la dozele terapeutice; consumul de cantiti mari poate determina iritaii la nivel gastro-intestinal. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RAPHANUS SATIVUS L. convar. sativus Denumire popular: Ridichi de lun Sinonime tiinifice: R. sativus var. radicula Pers Alte denumiri populare: Ridichi roii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa:

Ordinul: Capparales (Cruciferales) Familia: Brassicaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual avand hipocotilul tuberizat, de 1-3 cm in diametru; tulpina florifer dreapt, cilindric, puternic ramificat, rigid proas, inalt pan la 100cm; frunzele inferioare peiolate, mari, pubescente, lrat-penat-sectate, cele tulpinale lanceolate, sectate; flori pe tipul 4, grupate in raceme laxe, sunt urat mirositoare, mari, albe, roz-pal sau violet, cu nervaiuni mai inchise la culoare; inflorete din mai pan in septembrie; fructele de tip silicv indehiscent, cu interior spongios. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca alimentar. Organe utilizate Compoziia chimic Ridichile de lun, ca i cele negre, au o valoare energetic sczut (80,67 kJ/ 100 g), corelat cu coninutul redus de glucide (3,5 %), proteine (1,0 %) i lipide (0,14 %), aa dup cum rezult din datele obinute de Souci .a. (1981). Cantiti mici s-au determinat i in cazul glucozei (1,3 %), fructozei (0,73 %), zaharozei (0,11 %) i a celulozei (0,7 %). Comparativ cu ridichile negre, acestea au un coninut mai mare de acid ascorbic (29 mg/ 100 g) i un coninut asemntor in ceea ce privete celelalte vitamine: 0,02 mg/ 100 g in cazul acidului folic i 0,25 mg/ 100 g in cazul nicotinamidei. Coninutul in substane minerale al ridichilor de lun variaz intre 0,79 i 1,0 %. In 100 g ridichi s-au detrminat 255 mg potasiu, 44 mg clor, 34 mg calciu, 26 mg fosfor, 17 mg sodiu, 8 mg magneziu i 1,5 mg fier. Culoarea ridichilor roii este datorat prezenei urmtorilor pigmeni: cianidin i pelargonidin -3soforozid-5-glucozid acilai cu esterii acizilor pcumaric, ferulic i cafeic. Aciune terapeutic Ridichea roz este un bun antiseptic general, este antirahitic, astringent, diuretic, digestiv, antiscorbutic, pectoral, tonic, laxativ i, mai cu

seam, un bun drenor hepatic i renal. Importana Alimentara Utilizare Este bine ca aceast legum s nu lipseasc din alimentaia zilnic, mai ales in cazul celor care sufer de indigestie, balonare, litiaz biliar, afeciuni pulmonare, rahitism i demineralizare, inapeten, reumatism sau hepatism. Sucul stimuleaz apetitul i digestia, frunzele i seminele se folosesc in tratarea astmului iar rafanina din aceast plant are aciune antibacterian. Alte utilizri: Avand un continut caloric sczut (20 calorii la 100 de grame) sunt recomandate in diverse cure de slbire. Datorit coninutului ridicat de vitamina C, ridichile de lun sunt benefice pentru toate afeciunile care au la baz carene ale acestei vitamine. In afeciunile cronice sunt indicate curele cu suc de ridiche, care nu are un miros plcut, din cauza substanelor sulfuroase pe care le conine. Cele mai multe dintre gospodine arunc de obicei frunzele ridichilor, considerandu-le neutilizabile. Frunzele de ridiche au un coninut ridicat de vitamina B i C i se pot consuma fr probleme, impreun cu rdcinile, in salate. Frunzele, consumate crude, ajut la digestia rapid a alimentelor i la eliminarea toxinelor din organism. De asemenea, se mai pot folosi i la aromarea ciorbelor i a supelor: dup ce se stinge focul, se adaug frunzele tocate i se acoper oala cu un capac timp de cateva minute. Frunzele de ridiche conin vitaminele A, B1, B2 i vitamina C, avand efecte antitoxice i depurative puternice, mai ales in cure indelungate. Cura cu frunze de ridiche de lun este recomandat in sangerrile gingiilor, astenie, tulburrile de ritm cardiac i somnolen. De asemenea, cura de o lun cu salat preparat din frunze de ridiche este un excepional detoxifiant pentru intregul organism, ajuta la refacerea florei intestinale, protejeaz

stomacul i elimin o bun parte din bolile infecioase care apar atunci cand sistemul imunitar este slbit dup administrarea abuziv de medicamente. Medicin uman (popular): - partea tuberizat se intrebuina pentru tratarea tusei; zeama se folosea i pentru calmarea durerilor de burt i impotriva veninului. Medicin veterinar (popular): - partea tuberizat, tiat mrunt se ddea cailor care tueau. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RHAMNUS CATHARTICA L. Denumire popular: Verigar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rhamnaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbore de 2-4 m, cu ramuri terminate, de obicei, cu un spin. Frunzele eliptice au peiolii lungi i sunt dispuse opus. Florile grupate cate 2 5 au culoare verzui-glbuie, iar fructele sunt drupe sferice de culoare neagr. Ecologie i rspandire Organe utilizate Rhamni catharticae fructus Compoziia chimic Fructele acestei specii conin: - 2-7 % derivai antracenici (glucofrangulozida A, frangulozida A); 1-2 % flavonoide (catharticin, xanthorhamnina); 3-4 % tanin (oligomeri proantocianici). Aciune terapeutic Laxativ, diuretic. Importana Medicinala Utilizare Constipaie acut. Alte utilizri:

Extractele apoase sunt utilizate pentru colorarea lanei in nuane galben bruniu, brun glbui, brun, vernil, verde i kaki verzui. Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu, vopsit in extractul obinut din fructe proaspete i retratat cu bicromat de potasiu, se coloreaz in galben-bruniu, dac retratarea se face cu sulfat feros se obine culoarea brun iar dac atat mordarea, cat i retratarea se face cu bicromat de potasiu, se obine o culoare brun-glbui. Toxicitate Contraindicaii Ostrucii intestinale, apendicit, afeciuni ale vezicii urinare sau uterine, sarcin, mame care alpteaz, femei in perioada ciclului menstrual, copii mai mici de 12 ani, varstnici Precauii i reacii adverse Utilizarea indelungat (mai mult de 7-14 zile) determin tulburri electrolitice (in special hipopotasemie), hiperaldosteronism, inhibarea motilitii intestinale, nefropatii, edeme etc. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Dcoct, extract uscat. Iinteraciuni medicamentoase: C tiazide diuretice, corticosteroizi, rdcin de Liquiritia Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RHAMNUS CATHARTICA L. Denumire popular: Verigar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rhamnaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este un arbore de 2-4 m, cu ramuri terminate, de obicei, cu un spin. Frunzele eliptice au peiolii lungi i sunt dispuse opus. Florile grupate cate 2 5 au culoare verzui-glbuie, iar fructele sunt drupe sferice de culoare neagr. Ecologie i rspandire Organe utilizate Rhamni catharticae fructus Compoziia chimic Fructele acestei specii conin: - 2-7 % derivai antracenici (glucofrangulozida A, frangulozida A); 1-2 % flavonoide (catharticin, xanthorhamnina); 3-4 % tanin (oligomeri proantocianici). Aciune terapeutic Laxativ, diuretic. Importana Medicinala Utilizare Constipaie acut. Alte utilizri: Extractele apoase sunt utilizate pentru colorarea lanei in nuane galben bruniu, brun glbui, brun, vernil, verde i kaki verzui. Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu, vopsit in extractul obinut din fructe proaspete i retratat cu bicromat de potasiu, se coloreaz in galben-bruniu, dac retratarea se face cu sulfat feros se obine culoarea brun iar dac atat mordarea, cat i retratarea se face cu bicromat de potasiu, se obine o culoare brun-glbui. Toxicitate Contraindicaii Ostrucii intestinale, apendicit, afeciuni ale vezicii urinare sau uterine, sarcin, mame care alpteaz, femei in perioada ciclului menstrual, copii mai mici de 12 ani, varstnici Precauii i reacii adverse Utilizarea indelungat (mai mult de 7-14 zile) determin tulburri electrolitice (in special hipopotasemie), hiperaldosteronism, inhibarea motilitii intestinale, nefropatii, edeme etc. Dozare Supradozare

Forme farmaceutice Dcoct, extract uscat. Iinteraciuni medicamentoase: C tiazide diuretice, corticosteroizi, rdcin de Liquiritia Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RHAMNUS FRANGULA L. Denumire popular: Cruin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rhamnales Familia: Rhamnaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbore cu inlimea de 1 3 m, cu frunze i ramuri dispuse altern, flori hermafrodite de culoare alb-verzui, cu fructe sferice, de culoare neagr la maturitate. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz scoara, recoltat de pe ramurile tinere. Compoziia chimic Scoara proaspt recoltat conine o substan albuminoid: ramnotoxina, cu aciune iritant i emetic, care se inactiveaz dup uscare. Principalii componeni identificai sunt: alcaloizii, substanele flavonoide, derivaii 1,8dihidroxiantrachinonici (frangulin A i B, glucofrangulin A i B), taninurile, cerurile, sterolii, acidul crizofanic i substanele minerale. Aciune terapeutic Extractele obinute din coaja acestuei plante au efect laxativ, purgativ, colagog, coleretic i de stimulare a peristaltismului intestinului gros. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Se utilizeaz in caz de constipaii, insuficien hepatic i obezitate.

Valorificare FRANGULAE CORTEX - COAJA DE CRUSIN, PULVIS (UNIDOZ) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RHEUM OFFICINALE Baillon Denumire popular: Revent Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Revent chinezesc, Rabarbr, Rabarbur, Rabin, Ravent, Rebarbr Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu rizom voluminos in sol; tulpina ajunge la 2-3m inlime; frunzele de la baza tulpinii sunt mari, subreniforme sau suborbiculare, mai late decat lungi ajungand pan la 1 m in diametru, cu 5 lobi multidentai; peiolul este turtit i pubescent ca i partea dorsal a frunzei; florile hermafrodite, mici, verzui sunt grupate in cime alctuind un panicul; inflorirea mai-iunie; fructul de tip achen triaripat, roietic. Ecologie i rspandire Plant cultivat, originar din V Chinei (Tibet). Organe utilizate Rhei rhizoma. Compoziia chimic Organele subterane ale acestei plante conin: 3-12 % derivai antracenici (1- sau 8-O-betaglucozide ale rheum-emodolului, aloe-emodolului, reolului, crizofanolului, fiscionei; 8,8'diglucozide ale diantronelor, cum ar fi senozidele A i B); tanin (galotaninuri, in special galoilglucoz, galoil-zaharoz, lindleyina, izolindleina); 2-3 % flavonoide; glicozide naftohidrochinonice. Ali compui identificai in organele subterane unt: fructoz, glucoz, pectine, amidon (15 16

%), rezine, acizi grai (acid oleic, acid palmitic), fitosteroli, acizi fenolici (acid cinamic, acid ferulic) i substane minerale (6,9 %). Aciune terapeutic Laxativ (doze de 1,5-5 g), antidiareic (doze de 0,10-0,30 g). Importana Medicinala Utilizare Constipaie acut; gingivite, parodontopatii. Toxicitate Contraindicaii Obstrucii intestinale, apendicit, afeciuni ale vezicii urinare sau uterine, sarcin, mame care alpteaz, femei in perioada ciclului menstrual, copii mai mici de 12 ani, varstnici. Precauii i reacii adverse Utilizarea indelungat (mai mult de 7-14 zile) determin tulburri electrolitice (in special hipopotasemie), hiperaldosteronism, inhibarea motilitii intestinale, nefropatii, edeme etc. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Decoct, extract uscat. Interaciuni medicamentoase: Cu heterozide cardiotonice. Conservare Cultivare Mod de cultivare: Semanat direct in camp, cu semantoarea de cereale, 8-10 kg/ha, adancime: 2-2,5 cm, distanta intre randuri: 62-70 cm Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, cu dislocatorul pentru sfecla, in anul 3 de cultura, luna octombrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RHEUM RHABARBURUM L. X HYBRIDUM Murray Denumire popular: Revent Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Caryophyllidae Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Rreventul este utilizat in alimentaie. Peiolul conine 0,2 5,6 glucide, 0,3 1,0 % proteine i 0,1 0,6 % lipide (Bodea, 1084). Peiolii conin derivai antrachinonici i un glicozid stilbenic: raponticin. Aciditatea total variaz intre 0,47 i 0,61 % acid malic i este determinat in principal de prezena acidului malic, acidului citric, acidului oxalic, acidului succinic i acidului acetic. Dintre acizii fenolici au fost pui in eviden: acidul p-cumaric, acidul ferulic, acidul sinapic, acidul protocatehic, acidul vanilic i acidul galic. Principala vitamin determinat in peiolul acestei specii este acidul ascorbic: 4 14 mg/ 100 g produs edibil. A fost identificat i prezena tiaminei, riboflavinei, nicotinamidei, piridoxinei, acidului pantotenic i a acidului folic. Peiolii conin o cantitate mare de antociani: cianidin 3-glucozid i cianidin 3-rutinozid, iar in rdcinile acestei specii se gsesc flavani 3ol reprezentai de catechin 5-O-beta--D-Glcp. Aciune terapeutic Laxativ. Importana Utilizare Peiolii se consum, dar datorit coninutului mare de acid oxalic, consumul excesiv poate produce intoxicaii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RHODODENDRON MYRTIFOLIUM Schott et Kotschy Denumire popular: smirdar

Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Ericales Familia: Ericaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust inalt de cca 50 cm, cu ramuri lungi, puin ramificate; lujerii tineri acoperii cu glande solzoase, ruginii. Frunze alterne, persistente, tari, pieloase., eliptice, ovat eliptice sau alungit eliptice, la baz cuneat ingustate, cu margini intregi i revolute, glabre pe dos, cu glande solzoase, ruginii. Flori roii purpurii sau roz aprins rar albe, aezate cate 6-10 in raceme umbeliforme terminale. Corola infundibuliform, cu 5 lacinii. Fruct capsul ovoidal, cu dehiscen prin 5 valve, cu numeroase semine. Inflorire VI-VII. Ecologie i rspandire Frecvent in etajul subalpin-alpin, in pajiti, pe soluri scheletice; specie oligotrof, mezofit, moderat ctre puternic acidofil. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele. Compoziia chimic Analizele efectuate au relevat prezena urmtoarelor substane: Taninuri (5 12 %): catechine, galocatechibne, epicatechine Glicozizi fenolici: arbutin, arbutinozid. Compui flavonoizi: gossipetin, malvidin-3,5diglucozid, mircetin, malvin, rhododendrin, simiarenol. Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic. Triterpene: uvaol, acid ursolic. O diterpen toxic: andromedotoxin. Aciune terapeutic Extractele au aciune narcotic, antireumatic iar in cantitate mic provoac hipotensiune i brahicardie.

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RHUS COPALLINA L. Denumire popular: Oetar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rutales Familia: Anacardiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbore cu frunze imparipenate, cu flori de culoare verzuie i fructe roii, proase. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele acestei plante conin: glucide (glucoz, fructoz, ramnoz), proteine, lipide, colin, taninuri galice i eleagice, steroli, flavonoizi (fustin) i substane minerale (2,7 9,6 %). Lemnul provenit de la aceast specie conine: acid galic, acid ellagic, flavonoli (fisetin, robinetin), glicozizi flavonici (fustin), aurone (rengasin), calcone i glicozizi ai calconelor (sulfuretin, sulfuretin 3',6-di-O-beta-Dglucozid), i substane minerale. Brunke .a. (1993) au determinat compoziia uleiului volatile extras din Rhus coriaria in care au identificat 121 componeni. Cea mai mare cantitate s-a constatat la urmtoarele substane: cembren A (10,00 %), beta-cariofillen (9,00 %), (E)-2decenal (8,00 %), nonanal (4,00 %), carvacrol (2,50 %), heptacosan (2,50 %), acid hexadecanoic (2,50 %), alfa-pinen (2,50 %), (E,E)-2,4-decadienal (2,00 %), 2-heptanal (2,00 %) i nonacosan (2,00 %). Aciune terapeutic Importana Utilizare

Decoctul obinut din rdcin sunt folosite pentru tratarea dizenteriei iar cataplasmele, pentru, dureri i erupii cutanate. Alte utilizri: Frunzele care conin 20 - 35 % taninuri sunt utilizate pentru colorarea esturilor de lan in nuane de brun. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RIBES NIGRUM (L.) Denumire popular: Coacz negru Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Agri negru, Coacz neagr, Pomioar neagr, Smordin, Smordin neagr, Strugurei negri, Struguri negri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Saxifragales Familia: Saxifragacea Subfamilia: Caractere morfologice Arbust, de 1-2 m inlime; tulpini drepte, viguroase, fr spini; frunzele sunt palmatlobate, cu glande punctiforme, galbene pe faa inferioar, cu margine serat sau dublu serat; florile sunt verzui-rocate, grupate in inflorescen de tip racem; inflorirea: aprilie-mai; fruct - bac neagr. Ecologie i rspandire Specie heliosciadofil-sciadofil, eutrof, mezohigrofit-higrofit; sporadic in etajul gorunului- etajul boreal, tufriuri, zvoaie, mlatini. Organe utilizate Ribis nigri fructus, Ribis nigri folium. Compoziia chimic Analizele efectuate de Souci .a. (1981) au relevat existena in fructe a unui coninut de 1,28 % proteine, 0,22 % lipide, 14,00 % glucide din care 2,69 % glucoz, 3,57 % fructoz i 0,73 % zaharoz. Alte glucide determinate in fructe sunt: pectinele (1,19 %), pentozanii (0,32 %), hexozanii (0,89 %), celuloza (1,39 %) i 1,02 % lignine.

Aciditatea total a avut valoarea de 2,69 % acid citric. Dintre acizii organici au fost determinai: acidul malic (0,41 %), acidul citric 2,88 %) i acidul quinic (21 48 mg/ 100 g). Coaczul negru are fructele foarte bogate in acid ascorbic: 132 220 mg/ 100 g. Au mai fost detrminate urmtoarele vitamine, raportate la 100 g fruct: 1,00 mg tocoferol, 0,40 mg acid pantotenic, 0,28 mg nicotinamid, 0,08 mg piridoxin, 0,05 mg tiamin i 0,04 mg riboflavin. Fructele de coacz negru conin urmtorii pigmeni: cianidin i delfinidin 3-glucozid, cianidin i delfinidin 3-diglucozid i cianidin i delfinidin 3rutinozid. Substanele volatile produse de coaczele negre conin: caren, beta-cariofillen, beta-felandren, alfa-pinen, limonen, terpinolen i etilacetat (Herrmann, 1992). Coninutul total de substane minerale din fructe a variat intre 0,61 i 1,10 %. In 100 g fruct s-au detrminat urmtoarele vantiti de elemente minerale: 310,0 mg potasiu, 46,0 mg calciu, 40,0 mg fosfor, 17,0 mg magneziu, 15,0 mg clor, 1,50 mg sodiu, 1,31 mg bor, 1,29 mg fier, 1,00 mg iod, 0,68 mg mangan,0,18 mg zinc i 0,11 mg cupru (Souci .a., 1981). Frunzele conin: flavonoide (astragalin, izocvercitrin, rutozid); roantociani oligomeri, acid ascorbic; ulei volatil. Aciune terapeutic Diuretic (frunzele); antihipertensiv, antispastic, antimicrobian (fructele). Importana Alimentara Utilizare Frunzele se folosesc pentru creterea diurezei, in gut, artrit, reumatism (uz intern) sau in tratamentul unor afeciuni dermice (uz extern). Fructele se utilizeaz in rceli, tuse, diaree, inflamaii ale cavitii orale, insuficien venoas, hemoroizi sau ca surs de vitamin C. Alimentaie - fructele se consum in stare proaspt sau prelucrate, sub form de suc, compot, marmelad, gem, jeleu, lichior, vin; Industrie - din fructe se prepar suc, compot, marmelad, gem, jeleu, lichior, vin, oet;

Medicin uman, popular - uz intern - frunzele au aciune diuretic iar fructele au efect tonic i se folosesc ca diuretice, in tratarea tusei, laringitei, gastrite, colite, etc.; - uz extern - tratarea durerilor reumatice, a tieturilor i crpturilor pielii; Medicin veterinar - uz intern - adjuvant in tratamentul bolilor infecioase i afeciunilor renale; Apicultur - plant melifer. Alte utilizri: Coaczele negre se consum sub form de sirop, vin, ceai, pulbere, dar i in stare proaspt. Sucul de coacze negre are miros puternic i efecte terapeutice excepionale; restul de fruct care rmane dup stoarcere poate fi folosit la dulcea, prjituri ori ingheat. Sucul de coacze negre se administreaz intern, inainte de mas cu un sfert de or, eventual cu adaos de miere. Din coacze negre uscate se prepar prin mcinare cu rania electric o pudr cu efecte vitaminizante extraordinare, care se foloseste intr-o multitudine de boli. Siropul de coacze negre este gata in mijlocul toamnei i constituie un extraordinar mijloc de protecie impotriva guturaiurilor, bronitelor i puseelor reumatice, specifice acestei perioade. Siropul de coacze negre are dublu efect: pe de o parte, acioneaz direct asupra agenilor microbieni, distrugandu-i, iar pe de alt parte, mrete pe termen lung imunitatea local, impiedicand imbolnvirea ulterioar. Coaczele negre, in special sucul lor, sunt un excelent depurativ, indepartand multe din reziduurile toxice din organism. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RIBES RUBRUM L. Denumire popular: Coacz rou Sinonime tiinifice: R. vulgare Lam., R. sylvestre (Lam.) Mert. et. Koch Alte denumiri populare: Agri rou, Agrea, Agri, Agri pomuoar, Acri rou, Agurei, Ou frneasc, Bomboan, Broboan,

Burbane, Coacz, Frangostafil, Gonghicioase, Pltinele, Pltinele roii, Poame, Pomioar, Ribue, Ribizl, Ribiz, Ribizle roii, Rosintine, Rozenchene, Rozincini, Smordin, Smordin roie, Strugurai roii, Struguri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Saxifragales Familia: Grossulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust, inalt de 1,5 m inlime; tulpin dreapt ramificat; frunzele sunt lung peiolate, palmate, cu 3-5 lobi cu varf obtuz; florile sunt glbui, grupate in inflorescen de tip racem; inflorirea: aprilie-mai; fruct - bac roie, roz sau albglbuie. Ecologie i rspandire Specie heliosciadofil-sciadofil, eutrof; cultivat. Organe utilizate Compoziia chimic Fructele de coacz rou conin: 1,13 % proteine, 0,20 % lipide, 9,66 % glucide, din care: 2,27 % glucoz, 2,67 % fructoz i 0,67 % zaharoz. Au mai fost detrminat prezena urmtoarelor glucide: pectine (0,93 %), pentozani (0,41 %), hexozani (1,20 %) i celuloz (0,88 %). Aciditatea total a fructelor este relativ ridicat : 2,27 % acid citric i este determinat de prezena urmtorilor acizi: acid malic (0,29 %), acid citric (2,07 %), acid oxalic (9,90 mg/ 100 g), acid clorogenic (2,70 mg/ 100 g) i acid quinic. Dintre vitamine, s-a constatat c ponderea o deine acidul ascorbic (26 47 mg/ 1oo g). Celelalte vitamine se gsesc in cantiti mai mici. Astfel, in 100 g fruct s-au detrminat: 0,23 mg nicotinamid, 0,21 mg tocoferol, 0,06 mg acid pantotenic, 0,04 mg piridoxin, 0,05 mg, 0,04 mg tiamin i 0,03 mg riboflavin. Coninutul in substane minerale al fructelor variaz intre 0,51 i 0,71 %. In 100 g fruct s-a determinat urmtorul coninut de elemente minerale: 238

mg potasiu, 29 mg calciu, 27 mg fosfor, 14 mg clor, 13 mg magneziu, 1,9 mg bor, 1,4 mg sodiu, 0,91 mg fier, 0,60 mg mangan, 0,20 mg zinc i 010 mg cupru. Culoarea roie a fructelor se datoreaz prezenei urmtorilor pigmeni: cianidin 3-glucozid, cianidin 3-rutinozid, cianidin 3-sambubiozid, cianidin 3soforozid, cianidin 3-(2-glucozilrutinozid) i cianidin 3-(2-xilozilrutinozid). Aciune terapeutic Antiscorbutic, antiradicali liberi (fructele); emenagog (frunzele). Importana Alimentara Utilizare Frunzele conin acid cianhidric care in cantiti mici care stimuleaz respiraia i digestia i reduce durerile reumatice. Coaczele sunt rcoritoare i au o aciune uor laxativ. Sunt considerate fructe tonice, de aceea sunt indicate in afeciuni insoite de febra i in caz de probleme acute ale stomacului si intestinelor. Fructele de coacz rou au o valoare energetic mic: 188 kJ/ 100 g esut, dar sunt importante in alimentaie pentru coninutul lor in acid ascorbic, acizi organici, glucide solubile i fibre dietetice insolubile (3,28 %). Alimentaie - fructele se consum in stare proaspt sau prelucrate, sub form de suc, compot, marmelad, gem, jeleu, lichior, vin; Industrie - din fructe se prepar suc, compot, marmelad, gem, jeleu; Medicin uman, popular - uz intern - fructele au proprieti laxative, diuretice, depurative, hemostatice, etc; Apicultur - plant melifer Alte utilizri: Coaczele roii sunt unele dintre cele mai apreciate fructe de pdure, datorit gustului acrisor i savorii deosebite. Ele au un coninut bogat in acid citric, ceea ce le face un adevrat alimentmedicament pentru afeciuni ale stomacului i ficatului. Coninutului de vitamina C, variaz intre 40 i 155 mg/100 gr.

Este preferabil ca fructele s fie consumate crude sau sub form de sucuri. Coaczele se utilizeaz la preparea de ceai, sirop, dulcea, vin, sup. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RIBES UVA-CRISPA L. Denumire popular: Agri Sinonime tiinifice: R. grossularia L., Grossularia reclinata (L..) Miller Alte denumiri populare: Acre, Aghire, Agri slbatic, Agrasle, Agrazerie, Agru, Agurid, Bische, Bobi, Bolghiari, Carac, Coac, Coacz slbatic, Cozmete, Flocoele,, Fragi de lemn alb, Ri, Razachie, Rii, Rosichin, Smirdar, Strugur spinos, Struguri domneti, Strugurul ursului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Saxifragales Familia: Grossulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbust foarte ramificat, inalt de 1,5 m inlime; tulpini cu spini1-3 furcai la noduri; frunzele sunt palmate, cu 3-5 lobi cu varf obtuz, pe faa inferioar des proase; florile sunt mici, axilare, cate 1-3, verzui sau roiatice; inflorirea: aprilie-mai; fruct - bac globuloas sau ovoid, glbuie. Ecologie i rspandire Specie heliosciadofil, sciadofil, eutrof, mezofit-mezohigrofit; frecvent in etajul fagului-etajul boreal, tufriuri, margini de pdure. Detalii... Organe utilizate Ribis uvae-crispae fructus. Compoziia chimic Fructele conin 0,8 % proteine, 0,15 % lipide i 8,77 % glucide dintre care glucoza reprezint 4,4 %, fructoza 4,1 % i zaharoza 0,48 %. Au mai fost determinai urmtorii componeni: pectine 0,62 %, pentozani 0,52 % i hexozanii 0,39 %. Coninutul in acizi al fructelor variaz in urmtoarele limite: acidul malic 0,72 %, acidul

citric 0,72 %, acidul shikimic 0,12 % i acidul oxalic 0,02 %. Fructele agriului sunt bogate in acid ascorbic (35 mg/ 100 g), dar au un coninut relativ sczut tocoferol, tiamin, riboflavin, nicotinamid, acid pantotenic, piridoxin i biotin. In ceea ce privete compoziia mineral a fructelor, in 100 g esut s-au determinat: 203 mg potasiu, 30 mg fosfor, 29 mg calciu, 15 mg magneziu, 1,6 mg sodiu, 0,9 mg clor, 0,63 mg fier, 0,10 mg zinc i 0,9 mg cupru. Aciune terapeutic Diuretic (cu favorizarea eliminrii acidului uric i a urailor); hepatostimulatoare; stomahic. Importana Utilizare Inflamaii ale cilor urinare, litiaz, reumatism, gut. Alimentaie - fructele se consum in stare proaspt sau prelucrate, sub form de suc, compot, marmelad, dulcea, peltea ; Industrie - din fructe se prepar suc, compot, marmelad, gem, peltea, vin; Medicin uman, popular - uz intern - fructele sunt recomandate in litiaze, gut, reumatism, inflamaii ale cilor urinare stimuleaz funcia hepatic; Apicultur - plant melifer. Alte utilizri: Agriele sunt fructe comestibile din care se prepar supe, ciorbe, vin, nectar, ceai, conserve din fructe. Agriele dulci se pot recolta de dou ori intr-o perioad relativ scurt de timp. Prima oar acestea se pot culege inainte de a se matura complet, pentru a se prepara dulceaa sau pentru a se congela, cand sunt maturate, agriele se culeg pentru a se consuma proaspete. Denumire Denumire tiinific: RICINUS COMMUNIS L. Denumire popular: Ricin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Euphorbiales Familia: Euphorbiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o specie anual, de 1-2 m inlime, cu tulpina erect, fistuloas, acoperite de un strat de cear, frunze alterne, palmat-fidate i peltate. Flori unisexuate, monoice, iar fructul este capsul, ce conine semine bogate in ulei. Ecologie i rspandire Organe utilizate Ribis uvae-crispae fructus. Compoziia chimic Seminele conin: 5,1 5,6 % ap, 42 55 % lipide, 12 25 % proteine, 0,1 0,7 % lectine (incluzand ricina), alcaloizi piridinici, trigliceride i tocoferol. Lipidele de rezerv sunt depozitate in sferozomi sub form de trigliceride ca ricinoleat i venoleat (Stahl .a., 1995). Acestea conin in proporie de 90 % acid ricinoleic (Richard .a., 1993). Principalul substrat pentru sinteza trigliceridelor este diricinoleil diacilglicerolul i un rol important il are enzima diacilgliceraltransferaza (Vogel i Browse, 1996). Analiza coninutului in acizi grai efectuata de Cavin (1963), a stabilit c seminele de ricin conin de 19,7 ori mai puin acid linoleic i de 26,0 ori mai puin acid oleic, comparativ cu acidul ricinoleic. Acidul oleic reprezint precursorul celor mai muli acizi grai nesaturai, inclusiv a acidului ricinoleic. Proteinele de rezerv se sintetizeaz in reticulul endoplasmatic rugos i se depoziteaz in vezicule, proteinozomi. Proteinele conin urmtoarele cantiti de aminoacizi, raportate la 100 g protein brut: 10,0 g arginin, 1,7 g histidin, 6,4 g leucin, 3,0 g lizin,

1,5 g metionin, 4,7 g fenilalanin, 3,2 g treonin, 2,9 g tirozin, 1,1 g triptofan, 5,4 g valin. Enzimele vacuolare au ca precursori proteici globulinele 11S, care sunt transportate de vezicule transportoare i sunt prelucrate la formele mature ale enzimelor (Hairawa .a., 1993). Pe parcursul procesului de maturare a seminelor crete activitatea sintetazelor din endosperm, realizeaz un maximum in etapele tardive de maturare i descrete, realizand un minim in timpul procesului de germinare. Unul din factorii care limiteaz producerea de ulei de ricin este prezena in endospermul seminal a dou aglutinine (Ricinus communis agglutinin), denumite RCA. Acestea nu au un efect toxic, datorit faptului c acestea nu pot penetra prin pereii intestinului. Aglutinina I (RCA) este o glicoprotein cu greutatea molecular de 120 kDa, cu toxicitate mai mic coparativ cu a ricinei, care determin aglutinarea globulelor roii din sangele mamiferelor. Aceast lectin natural are o toxicitate moderat i este alctuit din dou subuniti de cate 60 de kDa, care pot fi descompuse in dou lanuri, unul de 27 kDa i altul de 33 kDa. Unul din lanuri pare s fie similar cu lanul B al ricinei, iar celalalt este RCA 120. Ricina este o glicoprotein foarte toxic alctuit din dou lanuri (A i B), cu greutatea molecular de 28 kDa i respectiv 32 kDa, legate intre ele printr-o legtur disulfid (Hedge i Podder, 1998). Lanul B se poate lega de galactoza sau de reziduurile de N-acetil galactozamin a membranelor, facilitand transportul lectinelor in celule. Lanul A are o activitate enzimatic care poate bloca sinteza proteinelor. O singur molecul din aceast substan poate inactiva mai mult de 1500 ribozomi pe minut, care poate s omoare celulele prin prevenirea sintezei proteinelor (Olsnes .a., 1975). Un miligram de ricin poate s omoar un om adult.

Sinteza aglutininelor (RCA) i a ricinei are loc in endospermul seminelor mature (Lord .a., 1994). Mai intai, in reticulul endoplasmatic se sintetizeaz prepropolipeptide care conin lanurile A i B. Acestea se alungesc i apoi se formeaz legtura disulfid, in prezena enzimei protein disulfid izomeraz, rezultand in final moleculele de proricin. Acestea sunt transportate in complexul Golgi unde are loc glicozilarea i formarea ricinei care se depoziteaz in proteinozomi Ricina devine activ in momentul in proteazele separ cele dou lanuri, de proteinele din proteozomi i acestea ajung in citoplasm. Cercetrile efectuate de Pinkerton .a. (1999) au evideniat c endospermul seminelor din 18 soiuri de ricin conine o cantitate de ricin i RCA care variaz intre 1,5 i 9,7 mg/ g. In timpul germinrii seminelor, concentraia acestor substane crete de la valoarea iniial de 7,3 mg/ g, la 13,7 mg/ g, in faza de 67 % germinare. Pe parcursul maturrii seminelor au loc numeroase modificri fiziologobiochimice. Winchombe i Bewlei (1992), au constatat c in etapele tarzii de maturare a seminelor are loc diminuarea ARN ului total cu 70 %. Cea mai evident scdere se constat in cazul ARNului ribozomal, scdere ce este corelat cu biodegradarea poliribozomilor. Are loc de asemenea i intensificarea activitii ribonucleazei. Lipidele de rezerv conin in proporie de 80 % ricinolein care reprezint glicerida acidului ricinoleic. Analizele efectuate de Cavin (1963) au relevat c in 100 g semine se gsesc 13,98 mg acid ricinoleic, 0,71 mg acid linoleic, 0,54 % acid oleic i 0,15 % acid palmitic. Au mai fost identificai i acizii stearic, hidroxistearic i dihidroxistearic. Aciune terapeutic Laxativ (acid ricinolic), antimicrobian. Importana Medicinala, toxica, oleaginoasa Utilizare Constipaiii acute (uz intern); afeciuni dermice cu component inflamatorie (uz extern). Toxicitate

Seminele sunt toxice (datorit coninutului in lectine). Contraindicaii Sarcin, mame care alpteaz, copii mai mici de 12 ani, dureri abdominale de etiologie necunoscut. Precauii i reacii adverse Necunoscute la doze terapeutice; uneori pot apare reacii alergice. Dozare Supradozare Forme farmaceutice Interaciuni medicamentoase: Nesemnalate. Conservare Cultivare Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, cu combina, in august Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ROBINIA PSEUDACACIA L. Denumire popular: Salcam Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Salcm alb, Acacie, Acaciu, Aca, Acaie, Acan, Acariu, Ac, Acar, Acn, Acan, Alar, Agai, Arca, Arc, Argai, Arar, Bagrin, Bgrin, Braghin, Brgan, Brebene, Dafin, Dfin, Frasin, Lemn alb, Lemn de aca, Liliac, Magrin, Mgrin, Pnar, Pnariu, Psuele, Pnar, Rug, Salchi, Salcm alb, Salcm rotund, Salcn, Vacaie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Arbore; tulpin relativ dreapt, poate ajunge pan la 25 m inlime, lstari glabri; frunzele imparipenat compuse, foliolele eliptice sau ovate, glabre, cu varf rotunjit, cu marginea intreag; stipelele transformate in spini; flori albe, plcut mirositoare, dispuse in racem; fructul pstaie, cu 3-10 semine reniforme. Ecologie i rspandire

Organe utilizate frunzele i florile. Compoziia chimic Componenii identificai in lemnul i scoara acestei plante sunt: lignine, pentozani, celuloza, taninuri pirocatechinice (27 %), rezine, fitosteroli, uleiurile volatile, glucozide cianogenetice (amigdalin), glicozizi fenil-propenici (siringin), xantone. Lemnul provenit de la aceast specie conine urmtorii pigmeni: flavani 3,4-dioli aa cum este robinetinidol-4-alfa-olul, trihidroxiflavan-3,4diolul, flavone: apigenin, butein, butin, dihidrorobinetin, glicozizi flavonici: fustin, flavanone: naringenina, licuiritigenin, flavanoli: quercetin, taxifolin, fisetin, robinetin 2,0 %, calcone: dihidroxicalcon, trihidroxicalcon, buteina, robtin (1,5 %), leucoantociani: leucorobinitidin. Frunzele conin: glucoz, ramnoz, xiloz, proteine (17,0 25,5 %), lipide (3,0 3,3 %), glucozizi ai indigoului (indican), linarin. In frunze au fost identificate glucozizi flavonici aa cum este: apigenin 7-biozidul, apigenin-7ramnoglucozidul, apigenin-7-triozidul, robinetina, dihidrorobinetina, acacetolul, acaciina i acacetin triozidul care conine glucoz, ramnoz i xiloz, linarina, glucozizi ai flavonolilor aa cum este robinina ce conine kampferol cu robinoz in poziia 3 i ramnoz in poziia 7 i caroteni. Analiza uleiului volatil extras din plantele de Robinia i-au permis lui Kamden .a. (1994) s identifice 22 componeni. Ponderea a fost deinut de delta-3-caren (54,60 %) i linalool (21,00 %). In cantiti mai mici au fost identificai urmtorii componeni: 2-aminobenzaldehid, (Z)-betafarnesen, (Z,Z)-alfa-farnesen, 2-feniletanol, alfa-pinen, etil octanoat, metil antranilat, 2-feniletil acetat, etil hexanoat, geraniol, (E)-nerolidol, metil benzoat, alfa-thujon, benzaldehid, pentadecan, 1-octenol-3, p-cimen, beta-cariofillen, alfaterpineol i alfa-thujen.

Florile de Robinia conin: flavonozide (robinin, acaciin), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, clorogenic), ulei volatil (alfa-terpineol, farnesol, linalool, nerol, 2-aminobenzaldehida), steroli. Din scoara tulpinii s-au izolat lectine. Detalii... Aciune terapeutic Antispastic, diuretic (posibil prin flavone); antibacterian (peptidele din semine inhib Stapylococcus aureus); activatoare a limfocitelor T (lectinele izolate din scoar). Importana Tinctoriala, tananta, producatoare de lemn Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea anemiei, cefalei, indigestiilor i a bolilor de stomac. Medicina, uman, popular folosete florile sub form de infuzie pentru tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric i duodenal, tuse, astm i rceal. Frunzele se folosesc sub form de infuzie pentru combaterea aciditii gastrice i migrenelor, iar scoara pentru combaterea constipaiei i ulcerului gastric. Ca tratament pentru uz extern, florile uscate i pisate se aplic pe rnile provocate de arsuri. In medicin veterinar, frunzele mrunite stimuleaz ouatul pe timp de iarn la psri. In alimentaie se folosesc florile pentru prepararea unor buturi rcoritoare i a unor produse de cofetrie. Salata se prepar din cateva ciorghine de flori care se las pentru 2 ore scufundate in ap cu zeam de lmaie. Apoi, florile de salcam se scutur, se desprind de pe crengu i se amestec incet cu 2 lingurie de miere i cu un grepfruit tiat in bucele sau cu o portocal. Aceast salat se mnanc cu 15 minute inainte de mas. Acest tratament are efect curativ in special pentru arsurile de stomac, dar i pentru excesele de anxietate i iritabilitate psihic. Florile proaspete de salcam se toac mrunt i se amestec cu miere i se pun intr-un vas care se

inchide ermetic, in care va sta pentru 3 sptmani. Dulceaa parfumat se consum zilnic( 1-2 lingurie de 3-4 ori pe zi). Aceast reet este bun in special pentru epuizarea nervoas i intelectual, in cazul strilor uoare de anxietate. Din flori de salcam se prepar ceai, sirop, uic, prjituri miere de albine, dulcea. In industrie se folosete lemnul, care este durabil, se pstreaz bine sub ap; se confecioneaz rame de ui, parchet, stalpi de telegraf, doage, traverse, etc. In apicultur este important ca specie melifer. In agricultur este important pentru-c fixeaz solurile instabile i nisipurile i amelioreaz solul degradat. Florile se pot folosi pentru vopsitul bumbacului i mtasei in galben. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Inflorescente, manual, in lunile mai-iunie Valorificare ACACIAE FLORES FLOARE DE SALCAM, SUPLIMENT ALIMENTAR 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ROSA CANINA L. Denumire popular: Mce Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Cacadr, Clcdriu, Ciucuri de mrcine, Cocader, Glogheje, Laba mei, Mrcine, Mrcinele ciorii, Mrcinele coofenei, Msie, Rsur, Rug de mce, rug slbatic, Rugul vacii, Ruj, Scoabe, Scochin, Scoru nemesc, Sipic, Suie, Trandafir, Trandafir de cmp, Trandafir slbatic, Tuf de rug, Zgorghin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Este un arbust spinos de 3 (5)m inlime; frunze imparipenat compuse, cu 5-7 foliole eliptice, cu margini serate, glabre; florile roz sau albe, mari (45 cm diametrul), solitare sau grupate cate 2-3; inflorirea: iunie-iulie; fruct - poliachen. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit, mezoterm, frecvent in zona de step-etajul fagului, margini de pdure, pajiti, tufriuri; Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz partea crnoas a fructelor, fr semine iar in scop industrial se utilizeaz petalele care conin uleiuri volatile cu terpene aciclice. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in fructe sunt: proteine (7,213,3 %), lipide (1,7 2,6 %), abscissin, acizi grai (acid capric), substane minerale. Glucide (11,6 15,6 %), glucoz, fructoz, zaharoz, pectine (11,0 %). Taninuri (2.0 2,7 %), galocatechine, pirogalotaninuri. Triterpene: betulin i sesquiterpene: taraxaxantin, Vitamine: acid ascorbic (3080 mg/ 100 g), tocoferol, filochinon, tiamin, riboflavin, nicotinamid i niacin. Acizi organici: acid malic, acid citric, acid succinic. Principalii pigmeni din fructe sunt cei carotenoizi: beta-criptoxantin, alfa-caroten, beta-caroten (25 62 ppm), gamma-caroten, eloxantin, fitoen, fitofluen, licopin, licofil, lutein, procaroten, rubixantin, taraxantin, zeaxantin i xantofil. Coninutul in pigmeni flavonoizi variaz intre 10 i 350 mg/ 100 g i sunt reprezentai de: izoquercitrin, campgerol-3-glucozid, leucoantociani, leucopanidin, leucorosinidin. Aciune terapeutic Diuretic i laxativ (fructele i/sau seminele); antiscorbutic (enduvia fr semine), antiinflamatoare (fraciunile butanolice i in acetat de etil din

fructe). Importana Medicinala, alimentara, aromatica si condimentara Utilizare Alimentaie - fructele se folosesc la obinerea unui sos care se servete la rasolul de vit sau de pasre; Industrie - fructele sunt folosite in amestec cu alte fructe la fabricarea marmeladei i a unor sucuri; Medicin, uman, popular - uz intern - fructele se folosesc in tratarea avitaminozelor, enterocolitelor, calculozei renale, tulburri de circulaie periferic, afeciuni vasculare, litiaz biliar, eliminarea viermilor intestinali; Medicin veterinar - frunzele, florile i fructele se folosesc pentru tratarea anorexiilor, indigestiilor i afeciunilor renale; Apicultur - specie melifer. Alte utilizri: Se prepar o butur rcoritoare din mcee prin amestecarea a 100 g mcee splate i zdrobite, cu un litru de ap rece. Se las la macerat 12 ore, se strecoar prin panza deas, se adaug 100 g zahr i se completeaz cu ap pan la un litru. Se pstreaz la rece. Fructele de mce, din care s-au eliminat samburii i perii, pulverizate i amestecate cu miere de albine, se recomand pentru eliminarea viermilor intestinali. Pulpa mceelor, suculent i dulce, mai ales dup cderea brumelor, se utilizeaz pentru prepararea jeleurilor, a pastei de fructe se recomand tuturor, mai ales convalescenilor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Pseudofructele, manual, in lunile august septembrie, la maturitate. Valorificare CYNOSBATI FRUCTUS FRUCTE DE MCE CEAI DIN PLANTE - MULTIDOZ 1. Flux tehnologic Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ROSA DAMASCENA Miller Denumire popular: Trandafir de Damasc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Trandafir bulgresc, Trandafir de lun

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbust spinos; frunze imparipenat compuse, cu 5-7 foliole ovat eliptice, slab proase pe faa inferioar cu margini serate; florile variat colorate (roii, roz), grupate cate 3-5; inflorirea: iunie-iulie; fruct - poliachen. Ecologie i rspandire Specie rezistent la temperaturi sczute, heliofil; cultivat. Organe utilizate Rosae petalum et aetheroleum Compoziia chimic In petalele florilor din specia Rosa damascena, sadeterminat prezena uleiului volatil; flavonelor, antocianilor, taninului, pectinelor, saponozidelor (acid ursolic i derivai); sterolilor etc. Brunke .a. (1992) au identificat in uleiul volatil extras din florile acestei specii, provenit din Turcia, un numr de 51 componeni. Principalii componeni au fost urmtorii: 29,86 % geraniol, 21,70 % nerol, 11,64 % citronellol, 9,13 % benzaldehid, 2,26 % geraniol, 2,02 % germacren D, 1,95 % nonadecen, 1,81 % p-cimen, 1,60 % betacariofillen, 1,16 % neral i 1,10 % (Z)-3hexenilacetat. O pondere mai mic de 1 % s-a detrminat in cazul urmtorilor componeni: perillen, metil geranol, camfor, metil benzoat, heneicozan, alfapinen, neril acetat, hexil acetat, citronellil acetat, nonadecan, 4,8-dimetil-nona-1,3,7-trien, alfahumulen, 1-hexanal, beta-pinen, heptadecan, 2feniletanol, cis-rose oxid, alfa-muurolen, limonen, (Z)3-hexenol, fenil acetat, alfa-copaen, pizopropenilbenzaldehid, alfa-p-dimetilstiren, 2fenetil izobutirat, etil benzoat, izoamil valerat, octil acetat,

campfen, eicosan, geranil acetat, metil cisgeranat, trans-rose-oxid, 6-metil-5-hepten-2-on, undecan, hexanal, 3-metilbutanol, 1-butanol, butil acetat i mircen. Aciune terapeutic Astringent, vermifug, uor antiseptic i hemostatic. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Afeciuni bucale (stomatite, gingivite, afte), oculare (conjunctivite), eczeme; enterite. Industrie - florile sunt folosite in obinerea parfumurilor; Medicin, uman, popular - uz intern - florile (petalele) au insuiri astringente, antidiareice, dezinfectante, cicatrizante, mantifebrile i antifungice, uz extern - tratarea aftelor; Cosmetic - infuzia din petale se folosete pentru ochii obosii, pleoape ridate, conjunctivite. Alte utilizri: Apa de trandafir este folosit pentru aromatizarea maripanului i a unor buturi. In Bulgaria se produce un lichior dulce de trandafir. In Roma antic era la mare pre un vin parfumat cu petale de trandafir. In Asia tradafirul i uleiul de trandafir sunt urilizate ca aromatizant in obinerea unor dulciuri. Turcii produc rahat cu arom de trandafir pe care obinuiesc s il dizolve in cafea. In Iran mierea i dulceurile se parfumeaz cu trandafir. In multe ri din Orientul Apropiat se consum ingheat cu arom de trandafir. Apa de trandafir este folosit pentru a da o arom uoar, floral mancrurilor din orez din Arabia sau Irak. O butur tradiional din India numit gulabi lassi este preparat din ap, iaurt, zahr i ap de trandafiri. Uleiul volatil extras din florile de trandafir se utilizeaz in industria parfumurilor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Florile deschise, manual, dimineata (orele 3-7). Valorificare Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: ROSMARINUS OFFICINALIS L. Denumire popular: Rozmarin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dendrului, Mirtin, Rojmalin, Rusmarin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Subarbust sempervirescent, puternic mirositor, de 60-150 cm inlime; frunzele liniare, sesile, coriacee, persistente, glabre i lucioase pe faa superioar, tomentoase pe faa inferioar; flori albstrui palide, rar albe, scurt pedicelate, dispuse in inflorescen spiciform; inflorirea: aprilie-mai; fruct achen neted, cafenie. Ecologie i rspandire Specie mezofit; cultivat ca plant medicinal, condimentar. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz Rosmarini folium et aetheroleum. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in frunzele de rozmarin sunt: lipide (13,4 18,7 %), rezine, acizii organici, uleiurile volatile (pan la 2,0 % sub. uscat), saponinele, taninuri, etc. S-a determinat de asemenea prezena derivailor acidului cafeic (acid rosmarinic); diterpenelor amare (acid carnosolic, izorosmanol, rosmadial, rosmaridifenol, rosmarichinona); flavonoidelor (cirsimarin, diosmina, hesperidina, homoplantiginina, phegopolin); triterpenelor (acid oleanolic, ursolic i 3-acetil esterii acestora) i a 1,0-2,5 % ulei volatil; in funcie de chemovarietatea de la care s-a obinut acesta este bogat in camfor (var. camphoriferum), 1,8-cineol (var. cineoliferum) sau verbenon (var. verbeneniferum). Acizi fenolici (2-3 %): galic, tanic, cafeic, vanilic, siringic, clorogenic.

Monoterpene: alfa-fenchen, alfa-felandren, alfapinen, piperiton (C10H18O), alfa-terpinen, alfathujen, lavandulol, verbenol, verbenon, santen. Sesquiterpene: aromadendren, cadalen, calamenen, alfa-copaen, alfa-humulen, alfa-muurolen, alfaselinen, zingiberen, calacolen, longifolen, ar curcumen. Vitamine: acid ascorbic (61 67 mg/ 100 g), niacin, tiamin. Steroli: beta-sitosterol. Alcooli triterpenici: acid betulinic. Alcooli diterpenici: verbenol, alcooli triterpenici: betulin. Perii secretori au glanda de form sferic, uni sau tetracelular i sunt dispui pe ambele fee ale frunzelor. In uleiul volatil 1,0 2,5 %) extras din plantele de rosmarin au fost identificai 46 componeni (Reverchon i Senatore, 1992). Dintre acetia 14 componeni au avut mai mult de 1,00 % din totalul uleiului volatil: alfa-pinen (25,16 %), 1,8cineolul (20,02 %), borneolul (15,56 %), camforul (15,33 %), verbenona (8,36 %), alfa-pinenul (8,30 %), bornil acetatul (4,94 %), linaloolul 3,53 %), campfenul (3,11 %), beta-cariofillenul (2,22 %), alfa-terpineolul (1,95 %), p-cimenul (1,81 %), arcurcumenul (1,28 %), 1-nonanolul (1,17 %), i terpinen-4-olul (1,00 %). Burzo .a. (nepublicat) au determinat urmtoarele substane in uleiul volatil extras din frunzele de rosmarin: 25,48 % cis-geraniol, 21,59 % camfor, 13,78 % alfa-pinen, 8,18 % beta-pinen, 8,03 % camfen, 7,18 % bornil acetat, 2,54 % borneol, 2,28 % alfa-felandren, 2,16 % sabinen, 1,42 % terpineol, 1,17 % beta-cariofilen, 1,10 % aritmen, 1,09 % verbenon, 0,84 % linalol, 0,82 % terpinen4-ol, 0,79 % 4-caren, 0,50 % alfa-terpinen i 0,38 % cis-beta-terpineol. Culoarea fructelor se datoreaz prezenei pigmenilor flavonoizi: (5-hidroxi-4',7dimetoxiflavon, luteolin, luteolin-7-glucozid, 6-metoxiluteolin, 6-metoxiluteolin-7-glucozid, 6-metoxiluteolin-7metil-ester, apigenol, diosmin, diosmetin, gencwanin, metoxigencwainin, nepetin, nepetrin, eupafolin, cirzilion, apigenin, apigenin-7glucozid), hispidulin, hespederin, sinensetin, precum i a prezenei pigmenilor carotenoizi (beta-caroten).

Aciune terapeutic Antimicrobian i antiviral, antispastic, stimulatoare a circulaiei cerebrale i a microcirculaiei, coleretic, protectoare hepatic, diuretic, anticonvulsivant, antitumoral etc. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Comisia E a aprobat utilizarea in dispepsii (intern), afeciuni circulatorii hipotonice i reumatism (extern). Tradiional se mai folosete in migrene, tulburri de memorie i menstruale (intern), in eczeme, mialgii, nevralgii intercostale, sciatic (extern). In medicin popular se utilizeaz tinctura de rozmarin pentru tratarea indigestiei, atoniei digestive, vom, colici, congestia ficatului, icter, inflamaii dureroase cronice ale vezicii biliare, diabet, valori crescute ale colesterolului, insomnie, ameeli , dureri de cap, migrene, nervozitate, stri depresive, stri de slbiciune dup boli i operaii grave, slbirea memoriei, senilitate, astenie, palpitaii, boli de inim, frigiditate, impoten, amenoree, paralizii, hidrofizie, astm, tuse convulsiv, surmenaj muscular si cerebral. Uleiul de rozmarin se prezint ca un lichid aproape incolor, slab glbui, cu miros camforat i gust arztor, care produce o senzaie de rece. Rozmarinul este un ulei cald, tonifiant. In doze mici este stimulent i coleretic, iar in doze mai mari este toxic i devine convulsivant. Uleiul de rozmarin intensific circulaia sangelui la nivelul creierului, ajutand astfel la creterea capacitii de concentrare i la imbuntirea memoriei. Fricionrile cu oet de rozmarin dau rezultate foarte bune in tratarea paraliziilor de tot felul, fcand adevrate minuni in unele cazuri. Oetul de rozmarin, folosit in alimentaie este un bun stimulent al digestiei, un tratament eficace contra gastritelor hipoacide i a atoniilor digestive. De asemenea, este un excelent stimulent al memoriei. Uleiul extras din aceast plant conine substane

volatile i acizi fenolici care au efect antiseptic i antiinflamator, carnosolul i acidul carnosic sunt antioxidani, acidul rozmarinic este utilizat pentru tratarea ocurilor toxice, iar diosmina este eficace in reducerea fragilitii capilarelor. Extractele nu pot fi utilizate de ctre hipertensivi. Alte utilizri: Alimentaie - frunzele sunt utilizate pentru anumite preparate culinare; Gustul este puternic condimentat, acru-amrui. Poate fi folosit la preparatele din carne, in special la cele din carne de oaie, la mancrurile italieneti, la cele din carne de pasre, la mancrurile de zarzavaturi, cartofi i pete, cat i la compoziia sosurilor. Industrie - In industria alimentar se folosete ca antioxidant i conservant. Se utilizeaz i in industria parfumeriei; Uleiul volatil de rosmarin este una din cele mai vechi materii prime pentru parfumerie. Se folosete in parfumuri i ape de colonie cu not citric, ape de lavand, compoziii cu note de pin etc. (Radoias .a., 2005). Medicin uman, popular - uz intern: frunzele au proprieti antiseptice, diuretice, colagoge, se recomand in tratarea bolilor de stomac, reumatismului, anemiei, tusei; uz extern: tratarea afeciunilor reumatice; Apicultur - specie melifer. Contraindicaii Sarcin. Precauii i reacii adverse Necunoscute la doze terapeutice; uneori pot apare reacii alergice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUBIA TINCTORUM L. Denumire popular: Roib Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Broci, Garan, Iarb de margin, Iarb vpsitoare, Paachin, Robie, Rud, Rughie, Ruib, Rumele, tevie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta

Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Rubiales Familia: Rubiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, lian, tulpin tetramuchiat de 5080 cm inlime; frunzele opuse, lanceolateliptice, dispuse verticilat, pe nervuri i margini cu peri aspri; flori galbene grupate in cime; inflorirea iunie-august; fruct crnos, brun-rocat. Ecologie i rspandire Specie mezoterm; subspontan din culturi vechi. Organe utilizate Rubiae tinctorium radix. Compoziia chimic Rizomii acestei plante conin: 10 15 % glucide totale, proteine, pectine, 2-4 derivai antracenici denumii rubiadine (alizarin, lucidin, purpurin, pseudopurpurin, rubiadin i glucozidele i/sau primerozidele acestora)). Aciune terapeutic Antilitiazic (inhib cristalizarea oxalatului de calciu la nivel renal). Importana Tinctoriala Utilizare Litiaz renal. Alte utilizri: Pigmenii hidrosolubili extrai din rdcini sau din organele aeriene (dup maturarea fructelor) sunt utilizai pentru colorarea esturilor in nuane roz inchis, roz deschis, rou inchis, viiniu, bej, bej roz, bej inchis, brun rocat deschis vernil i kaki inchis, in funcie de mordantul utilizat. Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu, colorat cu extractul obinut din rdcinile uscate i retratat cu sulfat de aluminiu i potasiu, se coloreaz in roz-inchis. Lana mordat cu bicromat de potasiu i vopsit cu extract din rdcinile de roiba se coloreaz in viiniu. Dac mordarea se face cu sulfat de

aluminiu i potasiu i retratarea cu sulfat de cupru, se obine culoarea bej. Culoarea brun-rocat-deschis se obine dac lana este mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit in extractul obinut din 500 g rdcini uscate de roiba. Dac se utilizeaz acelai mordant i extractul obinut din 3,5 kg tulpini uscate, se realizeaz culoarea vernil, iar in cazul mordrii cu bicromat de potasiu, se obine culoarea kakiinchis. Medicin uman, popular - uz intern: rdcina i frunzele au efect diuretic, tonic, emenagog, tratarea litiazei renale. Precauii i reacii adverse Rubiadinele au potenial carinogenic, deci produsul trebuie administrat cu pruden. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUBUS FRUTICOSUS L. Denumire popular: Mur Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Mur negru, Mur de pdure, Mur pdure slbatic, Mur, Mur tufos, Rug, Rug de mure Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbust inalt pan la 2m; lstari drepi, cel mult curbai la varf, cu spini puternici, cu baza lat i comprimat; frunzele sunt imparipenat compuse, 5 foliole verzi pe ambele fee, margini serate; florile albe sau palid roze; inflorirea: iunie-iulie; fruct - polidrup neagr. Ecologie i rspandire Specie mezofit, mezotermofit, rezistent la secet; frecvent in etajul gorunului-etajul fagului, margini de pdure, rariti, tufriuri; Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Principalele componente chimice din aceste fructe sunt: proteinele (1,2 %), lipidele (1,00 %),

glucidele (3,9 7,3 %), din care glucoz (3,16 %), fructoz (3,14 %9 i zaharoz (0,47 %. Fructele mai conin urmtoarele substane: tanin, acid protocatechuic ((13,10 mg/ 100 g), acid galic (4,20 mg/ 100 g), acid cafeic (2,40 %) acid pcumaric (1,10 %), acid hidroxiursolic, acid ursolic, steroli (stigmasterol, sitosterol), acid malic (0,90 %), acid citric (0,02 %), acid oxalic (12,40 mg/ 100 g), acid succinic, acid lactic, triterpene (beta- amirin), glicozizi fenolici (arbutin) i hidrochinon. Coninutul de vitamine din 100 g fruct variaz astfel: 17,00 - 32,00 mg acid ascorbic, 0,40 0,70 mg nicotinamid, 0,22 0,25 mg acid pantotenic, 0,05 mg piridoxin, 0,04 0,10 mg riboflavin, 0,72 mg/ 100 g tocoferoli i 0,03 00,4 mg tiamin. Coninutul in substane minerale din fructele de mur este in medie 0,51 %. In 100 g fruct s-au detrminat urmtoarele elemente minerale: 189 - 206 mg potasiu, 36 - 44 mg calciu, 17 - 30 mg magneziu, 30 - 32 mg fosfor, 2 - 3 mg sodiu, 0,9 2,3 mg fier, 0,59 mg mangan, 0,10 mg zinc i 0,11 0,14 mg cupru. Frunzele de mur conin: tanin, acizi fenolici (acid clorogenic, acid ferulic), glicozizi fenolici (arbutin), ali acizi (acid malic, acid lactic, acid oxalic, acid neoclorogenic, acid succinic, acid rubinic), steroli (sitosterol, stigmasterol), triterpene (beta-amirin, acid ursolic), hidrochinone. In rdcina au fost identificate saponozide i tanin; fructele (mure) se caracterizeaz prin prezena antocianozidelor (heterozide i derivai metilai ai cianidolului i peonidolului). Aciune terapeutic Astringent, antimicrobian i antidiareic, prin tanin (frunzele); antioxidant, capilaroprotectoare, prin inhibarea hialuronidazei (polifenolii din fructe). Importana Medicinala, alimentara

Utilizare Frunzele se folosesc in diaree, inflamaii ale cavitii orale i faringelui (uz intern), in tulburri minore de insuficien venoas (gambe dureroase) i hemoroizi (uz extern), iar rdcina in afeciuni gastro-intestinale. Alimentaie - fructele se consum in stare proaspt sau prelucrate; Industrie - fructele sunt folosite pentru obinerea de dulcea, sucuri, peltele, compot, lichior; Medicin, uman, popular - uz intern - frunzele se folosesc impotriva bronitei, diareei, bolilor de rinichi, enterocolitelor, inflamaiilor laringofaringiene, afeciunilor pulmonare; Medicin veterinar - uz intern - tratarea enteritelor, indigestiilor, anorexiilor, uz extern - tratarea plgilor; Apicultur - specie melifer. Alte utilizri: Murele au o valoare energetic sczut (203 - 226 kJ/ 100 g fruct), dar sunt valoroase in alimentaie datorit coninutului in acid ascorbic, acizi fenolici i substane minerale. Murele se folosesc in alimentaie sub form de suc, sirop, gem, dulcea, budinci, in produse de panificaie (plcinte, foietaj) i produse lactate (ingheat, iaurt), ceai. Din mure se prepar vin cu proprieti medicinale. Toxicitate Contraindicaii Nesemnalate. Precauii i reacii adverse Necunoscute la doze terapeutice. Interaciuni medicamentoase: Nesemnalate. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, prin strunjirea lastarilor, pe durata vegetatiei, inainte si in timpul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUBUS IDAEUS L. Denumire popular: Zmeur Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Azmur, Man, Mlin, Mur, Poame de rug, Rug de munte, Scobicuri, Smeurar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rasales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust inalt pan la 2m; rdcini drajonante; tulpinile (au la partea inferioar spini) triesc numai 2 ani, dar planta ii asigur perenitatea din drajoni (15-20 de ani); frunzele sunt imparipenat compuse, cu 3 sau 5 foliole alb i dens proase pe faa inferioar, cu margini serate; florile roz sau albe, mari (4-5 cm diametrul), solitare sau grupate cate 2-3; inflorirea: mai-iulie; fruct - polidrup roie. Ecologie i rspandire Specie mezofit, mezotermofit, frecvent in etajul fagului-etajul boreal, margini de pdure, rariti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele, florile i fructele uscate la umbre. Compoziia chimic Principalii componeni chimici determinai de Souci .a. (1981) in fructele de zmeur sunt: proteinele (1,2 %), lipidele (0,30 %) i glucidele (6,0 9,3 %) dintre care glucoza reprezint 1,80 %, fructoza 2,04 % i zaharoza 0,22 %. In fructele acestei specii au mai fost determinate urmtoarele substane: pectine (0,40 %), xiloz (13 mg/ 100 g), sorbitol (8,5 mg/ 100 g) i xiloz (2,6 mg/ 100 g). Aciditatea total a fructelor de zmeur este in medie de 1,79 % acid citric i este detrminat de prezena aciduluicitric (1,52 %), acidului malic (0,40 %), cat i a acizilor oxalic, clorogenic, quinic, ferulic, cafeic, p-cumaric, protocatechuic i phidroxibenzoic.

Coninutul de vitamine din 100 g struguri variaz astfel: 25,00 mg acid ascorbic, 1,4 mg tocoferol, 0,30 mg acid pantotenic, 0,30 mg nicotinamid, 0,07 mg piridoxin, 0,05 mg riboflavin i 0,02 mg tiamin. Coninutul in substane minerale variaz intre 0,37 i 0,38 %. In 100 g struguri au fost detrminate urmtoarele cantiti de elemente minerale: 170 mg potasiu, 44 mg fosfor, 40 mg calciu, 30 mg magneziu, 1,2 mg sodiu i 1,0 mg fier. Fructele de zmeur conin: conin in fructe urmtorii pigmeni antocianici mai importani: cianidin 3-rutinozid-5-glucozid, cianidin 3soforozid, cianidin 3-rutinozid i cianidin 3-glucozid (Harborn i Hall, 1964). Au mai fost identificai i cianidin 3-sambubiozid, cianidin 3,5diglucozid, cianidin 3-xilosilrutinozid i pelargonidin 3glucozil rutinozid. Barritt i Torre (1975) au identificat in fructele acestei specii 5 cianidin glucozizi i 4 pelargonidin glucozizi. Dintere pigmenii carotenoizi, fructele de zmeur conin alfa i beta-caroten. Substanele volatile din fructele de zmeur includ: 5-metil-furfural, beta-fenilmetilalcool, furfural, geraniol, alcool izoamilic, acid valerianic. In timpul maturrii unii compui ca trans-betaocimenul i cis-3-hexenil acetatul diminueaz cantitativ, in timp ce alfa-pinenul, camfenul, betamircenul i limonenul au o acumulare cantitativ. Frunzele de zmeur conin: lipide (1,7 %), proteine (11,3 %), tanin (10,0 -12,0 %), vitamine (tiamin, riboflavin, niacin), acizi organici (1 2 %), acid O-ftalic, acid galic, acid ellagic, taninuri hidrolizabile (sanguin), acid benzoic, benzaldehid, acid alfa-furfurancarbonic, monoterpene (teaspiran). Substane volatile: 1-penten-3-ol, cis-hexen-3-ol, damascen, beta-ionon, dihidro-beta-ionon, farnesol, etanol, acetat de etil, cis hexen, Pigmenii identificai in esuturile plantelor sunt: quercetin-3-beta-glucuronid, campferol 3beta-glucuronid, cianidin-3-monoglicozid, cianidin 3-

soforozid, cianidin-3-rutinozid, cianidin 3glucozid, cianidin 3-glucozilrutinozid, kampferol3-beta-glucuronid. Aciune terapeutic Extractele din rdcin i frunze au proprieti antiinflamatorii, oftalmice i stimulente. Fructele sale sunt surs de minerale: calciu, magneziu, zinc, mangan, potasiu, fosfor, toate in forme usor asimilabile, i vitaminele A, B1, B2, D i P. Zmeura reprezint un remediu exceptional pentru tubul digestiv, pentru pancreas i sistemul respirator, in timp ce frunzele sale sunt un antihemoragic i un reglator hormonal redutabil Importana Medicinala, alimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea asteniei, constipaiei, gastritei, ulcerului gastric, diareei, colit, anghin, ciclu menstrual neregulat, stimuleaz i relaxeaz in acelai timp uterul. Fructele au efect antiscorbutic i diuretic. Sub form de cataplasme, frunzele i fuctele se folosesc pentru tratarea conjunctivitei, leziunilor, arsurilo i ulcerelor varicoase. Alimentaie - fructele se consum in stare proaspt sau prelucrate; Industrie - fructele sunt folosite pentru obinerea de dulcea, sucuri, peltele, compot, lichior, produse de cosmetic, etc.; Medicin, uman, popular - uz intern - fructele favorizeaz digestia, au aciune tonic general, sunt indicate in astenie, afeciuni cardiace, digestive, pulmonare, diabet, tuse, bronite, ulcer gastro-duodenal, etc; Apicultur - specie melifer. Alte utilizri: Fructele au o valoare energetic de 168 kJ/ 100 g i prezint importan in alimentaie datorit coninutului lor in acizi, vitamine, glucide solubile i substane minerale. Siropul de zmeura: fructele de zmeura se spal foarte bine, se zdrobesc cu o furculita, se pun intr-un tifon cu ochiuri fine i se storc, obinandu-se un

suc limpede. Peste acest suc se adaug miere - 3 pahare de miere la un pahar de suc - i se amesteca foarte bine, dup care se las s se omogenizeze vreme de 7 zile. Se folosete ca atare diluat cu ap, ca bautur rcoritoare. Asocierea cu zahar anuleaz efectul binefacator al zmeurii in diabet i in ulcer. Ceaiul de zmeur. Se culeg varfurile tufelor de zmeura - fructe cu cateva frunzulie -, facandu-se din ele mici buchetele care se pun in locuri foarte bine ventilate i aerisite. Dup uscare, se mrunesc i se folosesc la obinerea unui ceai aromat i cu proprieti vindecatoare excepionale: 1-2 lingurie de plant marunitse pun itr-o cande apclocotit i se fierb 1 minut la foc mic, apoi se las 15 minute s se rceasc i se filtreaz. Se consum 2-4 cni pe zi. Pentru diabet se fac cure indelungate cu fructe de zmeur. Acestea stabilizeaz glicemia, stimuleaz pancreasul, stimuleaz diureza i normalizeaz valorile colesterolului. Tratamentul este i mai eficient dac se renun la consumul de carne i se mnanc preponderent legume i fructe. Zmeura se folosete in alimentaie sub form de suc, sirop, gem, dulcea, budinci, in produse de panificaie (plcinte, foietaj) i produse lactate (ingheat, iaurt), ceai. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunzele, prin strunjirea lastarilor, inainte si in timpul infloritului Valorificare RUBI IDAEI FOLIUM - FRUNZE DE ZMEUR, CEAI DIN PLANTE 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUDBECKIA LACINIATA L. Denumire popular: Mrit-m mam Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bujorel galben, Coana Marghioala, Crizentine galbene, Dlii galbene, Floare de cucoan, Floare de cucoane, Floarea morilor, Floarea soarelui, Floarea soarelui de cea mic, Flori galbene, Flori de paie,

Flori de Rusale, Glbinele, Gherghine galbene, Gherghine de iarn, Gheorghine, Gheorghine galbene, Guria cucoanei, Leordini galbeni, Marghioale, Marghilie, Ochiul boului, Ruj buj galben, Ruji de toamn, Ruji galbene, Talie, Talii, Tufnic galben, aa Marghioala Incadrare taxonomic Regnul: Pantae Increngtura: Sermatophyta Subincrengtura: Clasa: Anoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rizom cu stoloni subterani, ramificai; tulpina glabr, inalt de 1-3 m inlime, ramificat in partea superioar; frunzele alterne, glabre, cele inferioare simple sau rar penat partite, cele superioare, de 2-3 ori penat fidate; antodii solitare, de 7-10 cm in diametru la inflorire, florile tubuloase brunii, cele ligulate galbene; inflorirea iulie-octombrie; fructul achen, neagr, glabr, de 5 mm lungime, cu papus sub forma unei coronule scurte, denticulate. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental i subspontan. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile acestei plante. Compoziia chimic Analizele efectuate la rdcinile acestei specii au indicat prezena in acest organ a urmtoarelor substane: lactone (alantolacton, isoalantolacton, 5,6-dihidro-4-5-dehidro-alantolacton). In compoziia uleiurilor volatile a fost identificat prezna compuilor: gama selinen, beta-selinen, alfa-selinen, 1-beta-hidroxi-8-epiivangustin, beta-humulen, germacren D, 8-alfa-(H)-secoeudesmanolid, 5-hidroxi-alfa-curcumen, alfacurcumen, beta-amirin, bisabolen-1,4-endoperoxid. Aciune terapeutic Importana Utilizare

Ceaiul din rdcinile acestei plante este utilizat in tratarea indigestiilor, iar cataplasmele din flori se utilizeaz pentru arsuri. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUMEX ACETOSA L. Denumire popular: Macri Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Oganele aeriene ale acestei plante conin: glucide, lipide (0,3 5,0 %), poteine (0,6 26,0 %), tanin, vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin), acizi organici (acid oxalic, acid tartaric), pigmeni carotenoizi (beta-caoten) i flavonoizi (rutin, hiperin, hiperozid, quercetin, vitexin) i deivai antrachinonici (phiscion, emodin, crisofanol). Coninutul funzelor in substane minerale variaz intre 1,0 i 11,0 %. Rdcinile conin tanin, derivai ai antrachinonei (acid crizofanic) i glicozizi ai acestuia (crizofanin) Aciune terapeutic Frunzele proaspete sau uscate au aciune antiseptic, astringent, diuetic i laxativ. Importana Alimentara Utilizare Se folosete pentru tratarea febrei i a inflamaiilor iar sucul proaspt are efect diuretic. Datorit coninutului mare de betacaroten, reprezint o surs important de vitamin A.

Sucul de frunze, proaspt este folosit in tratamentul formelor de cancer gastric, ceaiul din frunze, pentru a inlatura arsurile stomacale. Frunzele mcrisului conin fier, vitamine, i foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confer un gust acru, astringent. Rdcina de mcris are un gust dulce-acrior i se folosete in cure de detoxifiere i in tratamentul unor afeciuni ale ficatului. Preparatul se obine prin macinarea rdcinii i se consum ca atare sau sub form de decoct. Poate fi folosit i in tratamentul unor boli de piele i chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat c o cur dureaz in medie cateva luni. Pulberea este forma de administrare cea mai eficient i cu aciunea cea mai rapid. Se obine prin sframarea rdcinilor de mcri, urmat de mcinarea lor cu rania electric. Se obine astfel o pulbere din care se administreaz de regul cate o jumtate de linguri de patru ori pe zi. Decoct : doua lingurie de rdcin de mcri mrunit se las la inmuiat intr-o jumatate de can de ap, de seara pan dimineaa, cand se filtreaz; maceratul se pune deoparte, iar planta rmas se fierbe cu inc o jumatate de can de ap 1-2 minute, dup care se las la rcit; se combin cele doua extracte. Medicin uman (popular): planta in bile pentru "pocitur" (paralizie). Vopsitorie: planta proaspt- pentru obinerea culorii galbene. Toxicitate consumat in cantiti mari provoac hipocalcemie, leziuni renale i moarte; animale sensibile oile. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUMEX ACETOSELLA L. Denumire popular: Mcri mrunt Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Macri, Macri de cmp, Macri de grdin, Macri iepuresc, Macri mnunt, Macri mrunt, Macri psresc, Macrior, Macri de grdin, Macri lat, Macriul caprei, Macriul iepurelui, Macriul cailor,

Macriul caprelor, Mcri, Mcri iepuresc, Mcriul caprei, Mcri mic, Schiaz Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, scund, verde sau roiatic; frunzele au gust acru, mici, pan la 1cm lime, lanceolate sau liniare, hastate la baz, cele inferioare lung peiolate, cele superioare sesile, cu ohrei ce se desfac la partea superioar; flori unisexuate dispuse dioic in inflorescene laxe, verticilate, lipsite de frunze, pe pedunculi scuri; au inveli floral simplu, verzui sau roietic alctuit din tepale pieloase la maturitate, cu margini intregi; inflorirea maiiulie; fructele achene nearipate, egale sau puin mai scurte decat perigonul. Ecologie i rspandire Specie heliofil, oligotrof, mezoxerofit, calcifug, intalnit prin puni, fanee, locuri nisipoase, turboase sau uscate din zona stepei pan in etajul molidului (1800 m altitudine). Organe utilizate In scop medicinal sunt rdcinile, tulpinile i frunzele proaspete, iar in scop tinctorial se utilizeaz intreaga plant, recoltat in timpul verii. Compoziia chimic Frunzele conin: 93,0 % ap, 2,00 - 2,25 % proteine, 0,44 0,70 % lipide, 2,50 - 3,63 % glucide, 0,36 % acid oxalic i 47 mg/ 100 g acid ascorbic. Coninutul de vitamine din 100 g frunze este urmtorul: 120 mg acid ascorbic, 1,50 mg tocoferoli, 0,50 mg nicotinamid, 0,15 mg acid folic, 0,12 mg piridoxin, 0,10 mg riboflavin, 0,04 mg tiamin i 0,04 mg acid pantotenic. Coninutul in substane minerale al frunzelor variaz intre 0,83 i 1,90 %. In 100 g esut s-au

determinat urmtoarele elemente minerale: potasiu 362 - 390 mg, fosfor 63 - 71,0 mg, clor 68,3 mg, magneziu 40,7 - 103 mg, mangan 0,60 - 8,4 mg, sulf 20,0 mg, sodiu 4,0 - 4,2 mg, fier 2,4 mg, cupru 0,20 mg, zinc 0,20 mg i iod 0,007 mg. Componenii chimici identificai in organele aeriene sunt: acid ascorbic, acid oxalic, oxalai, taninuri catechinice, fluoroglucotanoide, antrachinone (crizofanol), cumarine, pigmeni (calcone, hiperin, rutin, clorofile), hormoni (citochinine, gibereline, zeatin, zeatinribozid), compui quinoizi (physcion). Poliholozidele conin cantiti diferite de acizi uronici precum i glucoz, galactoz, ramnoz, arabinoz, manoz i xiloz, au efecte imunostimulatoare cu aciune antitumoral. In rdcinile acestei specii a fost identificat prezena: taninului (8 14 %), antrachinonelor (emodin, acid chrizofanic). Aciune terapeutic Extractele au proprieti antiscorbutice, diuretice, laxative i tonice. Importana Utilizare Ceaiul din frunzele acestei plante este folosit la tratarea febrei i inflamaiilor, sucul este folosit pentru tratarea bolilor urinare iar cataplasmele se aplic pe tumori i chisturi. Frunzele au o valoare energetic de 100 kJ/ 100 g, dar coninutul ridicat de acizi organici stimuleaz secreia sucurilor digestive, stimuland asimilaia substanelor. Alte utilizri: Medicin uman (popular): planta in bile pentru "pocitur" (paralizie). Toxicologie: consumat in cantiti mari provoac hipocalcemie, leziuni renale i moarte; animale sensibile - oile. Alimentaie: Utilizat mai ales pentru supe (! nu se fierbe in vase de aram). Vopsitorie: planta proaspt- pentru obinerea culorii galbene. Culoarea galben-verzui se obine in cazul lanii mordate cu sulfat de aluminiu i fier i

vopit cu extractul obinut din planta intreag. Dac mordantul este bicromatul de potasiu, se realizeaz o nuan galben-bruniu (Chiril .a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUMEX PATIENTIA L. Denumire popular: tevie de grdin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Dragomir, Macri de grdin, Macriul calului, steghie, Steje, Stejie, Stevie, Stevie bun, Stevie rdcini, tege, teghie, teve, tevie, tevie de mncare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Polygonales Familia: Polygonaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren de 1-2 (3) m inlime, cu tulpina viguroas, erect, ramificat; frunzele subcrnoase, cele bazale cordat, lungi de 20-30 cm i late de 7-9 cm; frunzele tulpinale scurt peiolate, lanceolate, cu baza rotunit i margini plane sau ondulate; majoritatea florilor sunt hermafrodite dispuse in inflorescene glomerulare, aglomerate; au inveli floral simplu, alctuit din tepale membranoase palid roietice-brune la maturitate; inflorirea iunie-iulie; fructele achene nearipate, brune, ascuite la varf. Ecologie i rspandire Subspecia patientia intalnit sporadic din zona pdurilor de stejar pan in etajul gorunului pe lang drumuri, parloage, fanee, cultivat i in grdini. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile i rizomii iar in scop alimentar se utilizeaz frunzele. Compoziia chimic Frunzele conin: 83,31 89,19 % ap, 0,90 0,94 % glucide, 3,31 3,58 % proteine, 1,42 1,56 % substane minerale, celuloz 1,63 %, acid

ascorbic: 126,7 mg/ 100 g i tiamin: 0,07 mg/ 100 g (Bodea, 1984). Culoarea frunzelor este dat de prezena pigmenilor clorofilieni (66,03 101,28 mg/ 100 g i a celor carotenoizi 9,70 16,14 %). Rdcinile i rizomii conin: derivai ai antrachinonei, diantrone ale reocrizolului, crizofanolului, reolului i emodolului, glucide, taninuri, flavonozide, vitamine i substane minerale (fier). tevia de grdin are frunzele, tulpinile i sepalele colorate in rou de ctre antocianii: cianidin 3-glucozid i cianidin 3-rutinozid. Aciune terapeutic Extractele din plantele de tevie au efect laxativ i antianemic. Importana Alimentara Utilizare Se folosete in tratarea constipaiilor. Este o plant bogat in fier activ, fosfor, potasiu, magneziu, acid oxalic, sruri de calciu i vitamina C. Alte utilizri: Frunzele tinere se pot prepara sub forma de coirba sau mancare, simple sau in combinatie cu alte legume sau verdeturi. (! nu se consum de cei care au colici nefritice, litiaz, ulcer, gastrit hiperacid). Medicin uman (popular): rdcina in diferite reete pentru tratarea afeciunilor cutanate; planta ceai, decoct pentru tuse; seminele decoct folosit ca purgativ; ceaiul in amestec cu alte plante pentru vrsturi. Vopsitorie: rdcina- pentru vopsit in galben, cafeniu, albastru sau verde. Medicin veterinar (popular): rdcina impotriva glbinrii, pentru tratarea diareei sau eliminarea placentei (la vaci). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUSCUS ACULEATUS L. Denumire popular: Ghimpe Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un subarbust sempervirescent, de 20-60 cm, cu ramificaii lite, verzi, asemntoare frunzelor, pe care se formeaz florile, mici. Fructul este bac roie. Specia este monument al naturii. Ecologie i rspandire Organe utilizate Rizomul i rdcinile recoltate toamna i frunzele. Compoziia chimic Componenii identificai in organele menionate sunt: uleiurile volatile, rinile i saponinele. Principalele substane identificate in rizomii acestei specii sunt urmtoarele: zaharoz (3,6 %), proteine (8,4 %), lipide (2,0 %), acizi grai (acid tetracozanoic), flavonoide, beta-caroten, saponine (0,4 %), rezine. Steroizi: neoruscogenin, sitosterol, campesterol, stigmasterol. Benzofurani: ruscodibenzofuran, euparon. Saponine steroidale: ruscin, rusconin, ruscozid. Vitamine: acid ascorbic, riboflavin, niacin, rutin, tiamin. In frunze s-a determinat prezena: mucilagiilor (10 15 %), antrachinonelor (acid crisofanic), vitaminelor (rutin), saponinelor (0,40 0,45 %). Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcin au aciune uor diuretic, febrifug i vasoconstrictoar. Importana Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea artritei, gutei, hemoroizilor ia compuii steroizi pot reduce inflamaiile. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: RUTA GRAVEOLENS L. Denumire popular: Vinar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rutales Familia: Rutaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un subarbust, de 30-60 cm inlime, cu frunze alterne, de 2-3 ori penat-sectate, flori galbenverzui i fructe capsule. Ecologie i rspandire Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz prile aeriene ale plantei. Compoziia chimic In esuturile aeriene ale acestei plante au fost identificate urmtoarele substane: vitamine: acid ascorbic (0,48 %) i rutin, pigmeni: betacaroten, quercetin i acid malic. A mai fost identificat prezena urmtoarelor substane: Cumarine i furanocumarine: bergapten, dafnoretin, xantotoxin, helioxantin, umbelliferon, scopoletin, hernarin, naftoherniarin, izoimperatorin, izorutarin, pangelin, rutamarin, rutaretin, rutamin, rutarin, rutacultin, suberenon, byakangelicin, izopimpinelin. Triterpene pentaciclice cu schelet lupanic: acid emolic. Lactone de tip camazulenic: geigerin. Lignani: savinin. Alcaloizi: arborinin, dictamnin, gamma-fagarin, kokusaginin, skimmianin. Compui cu azot: 4-metoxi-metilquinolon. Compui quinoizi: acid emodic, Uleiurile volatile sunt sintetizate de esuturi secretoare. In tulpina acestei specii, cat i in frunze se gsesc buzunare secretoare de tip schizo lisogen. Yaacob .a. (1989) au identificat 32 componeni in uleiul volatil extras din Ruta. Dintre acetia 9 componeni au avut o concentraie mai mare de

1,00 % din total. Acetia au fost: 2-undecanona (30,73 %), 2-nonanona (18,06 %), 2-nonil acetat (11,03 %), bergapten (7,24 %), 4-(3,4metilendioxifenil)-2-but (3,10 %), 10-metil-2undecanon (1,96), psoralen (1,28 %), 2-undecil acetat (1,20 %) i 2-decanon (1,05 %). O concentraie mai mic de 1 % din totalul componenilor s-a constatat la urmtoarele substane: 2-dodecanon, 2-tridecanon, dodecanal, geijerenen, 2-nonanal, heptadecan, 2-octil acetat, pentadecan, decanal, 1-eicozanal, 2-decil acetat, tetradecanal, nonanal, 9-metil-2-decanon, izobutil acetat, heneicozan, 8-metil-2-nonanon, naftalen, pregeijeren, alcool sesquiterpenic, 2-undecanal, beta-cariofillen i alfa-humulen. Rdcinile conin: 2-N-dodecil-1,4-quinolon, 2-Ntetradecil-4-quinolon, 3-(1',1'-dimetilalil)chalepensin, dafnoretin-metil-eter, gravelliferonmetileter, rutamarin alcool, precum i: Furanocumarine: marmesin, marmesinin, herniarin. Cumarine: dafnoretin, gravelliferon, rutacultin. Aciune terapeutic Extractele din intreaga plant au aciune antihelmintic, antspasmotic, expectorant, oftalmic, uterotonic i stimulant. Alcaloizii din extracte au efect avortiv, antispasmotic i antiinflamator i trebuie evitat utilizarea de ctre femeile gravide. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Extractele regleaz ciclul menstrual, reduce menstruaie, stimuleaz contraciile uterine, reduc presiunea sangvin, se utilizeaz pentru tratarea durerilor de cap cauzate de tensiunea mrit, psoriazisul i fragilitatea capilar. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SAGITTARIA SAGITTIFOLIA L.

Denumire popular: Sgeata apei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Alismatidae Ordinul: Alismatales Familia: Alismataceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o specie peren, de 20-100 cm inlime, cu frunzele aeriene sagitate, cu flori unisexuate, cu petale albe ce au unguicula violet-purpurie. Frucrele sunt poliachene. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele de Sagittaria conin: aminoacizi (alinin, arginin, acid aspartic, acid glutamic, glicin, histidin, leucin, lizin, metionin, fenilalanin, prolin, serin, treonin, triptofan, valin i tirozin), steroli (daucosterol), diterpene (izoabienol, sagittariol, deoxi sagittariol). In tuberculi s-au identificat urmtoarele substane: izoabienol, sagittariozid A i B, trifolion A, B, C i D. Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractele au efect antiscorbutic, diuretic i se utilizeaz la tratarea indigestiilor i a durerilor de cap. S-a demonstrat c diterpenoidele izolate de la aceast plant au activitate antimicrobian impotriva Streptococcus mutans ATCC 25175 i Actinomyces naeslundiis ATCC 12104. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SALIX ALBA L. Denumire popular: Salcie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Lozie, Rchit, Rchit alb, Rchit de lunc, Rchit mare, Rcit, Rit, Salc, Salce, Salce alb, Salcie alb, Sali, Slcu Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Salicales Familia: Salicaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore, cu tulpina pan la 20 m inlime i coroana larg; ritidomul brun-cenuiu este brzdat in lungime; lujerii anuali bruni, brun-verzui, sau galbeni, subiri, la inceput des, albicioi proi; mugurii sunt protejai de un singur solz; frunzele simple, alterne, lanceolate, ingustate treptat spre varful acuminat, pe margini mrunt, glandulos serate, pe dos surii sau albstrui, in tineree pe ambele fee argintiu, seriaceu proase; florile unisexuate, repartizate dioic: cele mascule, cu 2 glande nectarifere la baza celor dou stamine, sunt grupate in ameni cilindrici care apar o dat cu frunzele pe lujeri laterali; florile femele sunt grupate tot in ameni i au la baza ovarului o singur gland nectarifer; inflorirea are loc in aprilie mai; fructele sunt de tip capsul; seminele sunt acoperite cu peri lungi. Ecologie i rspandire Specie euriterm-mezoterm, higrofit; frecvent in regiunea de campie i deal (zona stepei etaj nemoral), pe malul apelor, in lunci, zvoaie, depresiuni, locuri umede. Dominant in zvoaiele intinse in lungul raurilor mari. Sporadic in etajum montan (M-ii Sibiului 800m, Retezatului 700m, Bihorului 1200m). Cultivat frecvent pe lang sate i in rchitrii. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele, coaja i maiorii. Compoziia chimic Principalii componeni chimici identificai in scoara de pe tulpin sunt: celuloz, amidon, glucomanani, arabinoz, proteine (9,6 %), acid pipecolic,

lipide (0,5 %), taninuri catechinice (3 10 %), rezine, fragilin (salicil alcool), lignine (25,5 %) i substane minerale. Au mai fost identificate urmtoarele substane: Glicozizi fenolici: salirepozid, salicaz, salicin i derivaii acesteia salicortin i tremulacin. Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, rutin, tiamin. Pigmani: antociani: cianidin-3-glucozid, flavone: apigenin, flavonoli: izoquercitrin, quercimetrin, glicozizi ai flavonolilor: naringin, i caroteni (beta-caroten). Monoterpene: albozid. Frunzele acestei plante conin: catechine, cianidin, derivai ai salicinei: salicortin (C20H24O10) i vimalin. Dintre pigmeni au fost identificai in esuturile acestei plante sunt: delfinidina, cianidina sau i pelargonidina, antocianidine metilate, glicozizi antocianici acilai, mircetina, quercetina sau/ i kampferolul, flavonoli metilai, dihidroflavonoli(aromadendren), apigenina sau i luteolina, flavone metilate, flavone glicozilate acilate, flavanone (naringenin), C-glicozilflavonoizi, proantocianidine, calcone (salipurpozid, izosalipurpozid), dehidrocalcone i aurone. Aciune terapeutic Extractele obinute din scoara acestei plante au proprieti febrifuge, antiinflamatorii, antiseptice, antispasmotice, diuretice, hemostatice, sedative i tonice, datorit prezenei glicozizilor salicin i populin i a taninurilor. Importana Medicinala, tananta, producatoare de lemn, producatoare de fibre textile Utilizare Salcia poatefi denumit aspirin natural, deoarece salicinul natural existent printre constituenii plantei se transform in organism in acid salicilic care nu are aproape nici un efect secundar. Extactele sunt utilizate pentru reducerea inflamaiilor, tratarea diareei cronice, gripei,

nervozitii, reumatismului, gutei, febrei, nevralgiilor, durerilor de cap i reumatice i a ulcerului. Infuziile din frunzele au efect calmant i se folosesc pentru tratarea insomniilor nervoase. Alte utilizri: Medicin uman (popular): frunzele, scoara impotriva "frigurilor", in bi in tratarea reumatismului; scoara fiart in vin, folosit in afeciuni ale splinei; frunzele fierte in oet utilizate pentru tratarea btturilor la picioare; lujerii tineri pentru dureri la stomac sau in legturi la "galci" . Vopsitorie: scoara ramurilor- pentru obinerea culorii galbene. Obiceiuri: Salcia era considerat ca aductoare de rod, belug i se punea la grajd, cotee, stupi precum i la pori, ferestrele caselor pentru sntatea oamenilor; intalnit in creaii literare populare; folosit cu ocazia unor srbtori religioase. Apicultur: specie melifer furnizeaz culesuri de nectar, polen, man i propolis. Ornamental: specie rustic, cultivat in parcuri, grdini pe malul apelor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Scoarta, cu cutitul prin taieturi circulare 10-20 cm (martie-mai) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SALSOLA KALI L. subsp. RUTHENICA (Iljin) Soo Denumire popular: Sricic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ciurlan, Crua dracului, Chiurlan, Ciorlan, Ciulin, Ciortan, Curai, Fugaci, Iarba porcului, Iarb srat, Parpalac, Pochitnic, Rostogol, Srcic, Srigea, Tartan, tflog, Tflug, Tvluc, Tvlug, Trtan, Vltan, Vltuc, Vltug, Vltan Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae

Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual de 10-60cm inlime, cu tulpina scurt proas, cu verucoziti sau glabrescent, puternic ramificat de la baz; frunzele alterne, sesile, filiform-cilindrice, subiri, la varf spinoase; florile hermafrodite, axilare, cu perigon pielos, insoite de o bractee i 2 bracteole egale sau mai lungi decat floarea; inflorirea iunie-septembrie; fructele achene acoperite la maturitate de tepalele lat, membranos aripate. Ecologie i rspandire Specie intalnit sporadic din zona stepei pan in etajul gorunului prin locuri nisipoase, prundiuri, nisipuri maritime uor srate, uscate, parloage, locuri ruderale, culturi mai ales in stepe. Organe utilizate Se utilizeaz in medicin organele aeriene ale acestei plante. Compoziia chimic Principalii componeni ai plantei cu fructe sunt: glucoza, fructoza arabinoza, ramnoza, poliglucide, tanin, alcaloizi (salsolidin i salsolin) estron, beta-sitosterol i substane minerale. Frunzele au un coninut ridicat de acid oxalic i nitrai, iar culoarea lor este determinat de 3-Obeta-glucozid izo ramnetin, 3-O-rutinozid izoramnetin i de prezena carotenilor (0 8 mg/ kg). Seminele conin 40 50 % proteine i 27 % lipide. Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractele obinute din Salsola au efect stimulent, diuretic, emenagog, vermifug i au activitate hepatoprotectoare. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SALVIA OFFICINALIS L. Denumire popular: jale de grdin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: salvie, cilvie, jale bun, jale de grdin, jalnic, joaie, salbie, selghie, alet, erlai Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie peren, tulpin erect, inalt de 25-70 cm, ramificat, uniform foliat, dens i alipit alb proas, in partea inferioar lignificat. Frunze alungit ovate, sau lanceolate, rar eliptice, cu baza rotunjit sau cuneat, rar slab cordate, uneori la baz cu 2 lobi mici, marginea fin dinat sau aproape intreag, reticulat-nervate, pe faa superioar des albicios proase. Inflorescen simpl sau ramificat, format din 6-8 verticile distanate cu 4-20 flori de culoare violet, rar albe. Tetrachene sferice, netede, brune u cu dungi de culoare inchis. Inflorete VI-VIII. Ecologie i rspandire Cultivat prin grdini, deseori slbticit, cu cerine ridicate fa de cldur, heliofil, cerine relativ reduse de umiditate, prefer soluri lutoase, permeabile, cu pH neutru ctre uor alcalin. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz frunzele recoltate inainte de inflorire, care conin uleiuri volatile cu monoterpene biciclice i florile, care conin uleiuri volatile cu monoterpene aciclice . Compoziia chimic Principalii componeni identificai in frunze sunt: 1 2,5 % uleiuri volatile, 13,8 % lipide, 11,5 % proteine, 5 6 % rezine, 2 8 % taninuri catechinice (salviatanin), saponine, glicozide, fenilpropanoizi (acid rozmarinic), substane minerale. A mai fost identificat prezena urmtoarelor substane: Sesquiterpene: aromadendren, alloaromadendren, alfa-gurjunen. Saponozide steroidale: acid labiatic. Monoterpene: salvin. Diterpene: rosmanol, salviol, picrosalvin.

Triterpene: betulin, acid maslinic, acid ursolic, acid oleanolic, acid epioleanolic, acid-3epioleanolic. Alcool sesquiterpenic: betulol. Vitamine: acid ascorbic (32 35 mg/ 100 g), niacin, acid pantotenic, tiamin. Sterolii: beta-sitosterol, campesterol, stigmasterol, avenasterol. Acizi fenolici: acidul rosmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumaric, ferulic, galic dintre care salvina (acidul alfa,11,12-dihidroxi-8,11,13(14)abietatrien20-oic) are aciune antimicrobian. Diterpene: carnosol, pristan, acid carnosic. Pigmeni: din frunze (1 3 %) sunt reprezentai de flavone (apigenol, genkwanin, luteolin, luteolin-7-glucozid, luteolin-7-glicozid, luteolin-7-Oglucuronid, hispidulin, cirzilion, cirzimeritin, diosmetin, chrysoeriol, salvigenin, metoxisalvigenin, nepetin, 6-metoxiluteolin), caroteni (betacaroten) i clorofile. Salvia are florile colorate datorit prezenei urmtorilor pigmeni: cianidin, delfinidin i pelargonidin 3-ramnozid (Haque .a., 1981), delfinidin 3,5diglucozid (avobanin A). A fost identificat i salvianina care este un pelargonidin 3-glucozid care are agliconul acilat cu acid p-hidroxicinamic i glucidul cu dou molecule a acidului malonic monometilat. Organele aeriene conin flavone tetra-Osubstituite aa cum sunt: hespidulinul, cirsimaritin, salvigenin, 5-metoxisalvigenin, pilloin, cat i flavone penta-O-substituite ca: nepetin i cirsilineol i eupatilin. Dintre glicozizii flavonici au fost identificai: apigenin, apigenin 6-hidroxiluteolin, 6metoxiluteolin, 6-metoxiluteolin-7-metil-eter. Uleiurile volatile sunt sintetizate de perii secretori dispui pe tulpin, peiol i limbul foliar. Analizind uleiul volatil extras din Salvia, Piccaglia .a. (1989) au identificat un numr de 38 componeni, dintre care ponderea au deinut-o alfathujona

(26,50 %), camforul (16,80 %) i 1,8-cineolul (11,10 %). In cantitate mai mic au fost determinai urmtorii componeni: camfen, alfahumulen, alfa-pinen, beta-thujon, beta-cariofilen, limonen, beta-pinen, borneol, p-cimen, cariofilenoxid, mircen, bornil acetat, beta-felandren, linalool, linalil acetat, alfa-terpineol, geraniol, cis-salven, sabinil-acetat, terpinen-4ol, gamma-terpinen, alfa-thujen, cis-aloocimen, (Z)-betaocimen, sabinen, delta-terpineol, terpinolen, alfaterpinil acetat, triciclen, geranil-acetat, isoborneol, nerol, alfa-felandren, trans-sabinenhidrat i trans-salven. Tma .a. (1986) au identificat in uleiul volatil 12 componeni, in urmtoarele proporii: 23,56 % camfor, 23,10 % beta-thujon, 13,68 % 1,8cineol, 10,94 % alfa-thujon, 7,49 % borneol, 4,88 % alfa-pinen, 4,31 % campfen, 2,34 % alfaterpineol, 1,05 % beta-cariofillen, 0,56 % limonen, 0,37 % alfa-fellandren i 0,34 % beta-pinen. Cercetrile efectuate de Then .a. (19629 au precizat c principalii componeni din esuturile proaspete de Salvia officinalis sunt alfahumulenul i cariofilenul, in timp ce in esuturile deshidratate predomin tujona. Analizele efectuate pe organe au stabilit c in frunze predomin izomerii tujonei (17-20 %), iar in petale predomin beta-pinenul (24,4 %). Fructele conin: mucilagii (10 %), oligoglucide (rafinoz i planteoz), acizi monoaminodicarboxilici (acid asparagic), fitosteroli(betasitosterol), lipide ce conin acid oleic, linoleic linolenic, palmitic i stearic. Detalii... Aciune terapeutic Antiperspirant, antioxidant, digestiv, antiseptic. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Stimuleaz apetitul, previne apaiia bolii Alzheimer, gastoenteritelor i descompune

radicalii liberi datorit prezenei acizilor labiatic i carnosic. Cultivare Este o specie termofil care refer zonele ferite de cureni, expuse la soare. La noi in ar condiiile propice sunt in sudul i sud-estul rii. Se cultiv in afara asolamentului, departe de drumuri pentru a nu se prfui frunzele, care nu se pot cura din cauza creurilor i a periorilor. Se poate semna in ser in martie-aprilie, iar procesul de germinare dureaz 2 sptmani. Se repic i la momentul otrivit se planteaz afar (inceputul verii). Se pot face butai de tulpin in mai cu plantarea direct in grdin, butai de lemn pe jumtate maturat, in perioada iunie-august in rsadni sau butai din lemn matur, in noiembriedecembrie in rsadni rece. Acoperirea cu pmant a plantelor primvara sau toamna permite ca ramificaiile s formeze rdcini, formaiunile respective se preiau i se planteaz dup 6-12 luni. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze sau lastari, recoltate manual sau cu vindroverul pentru uscarea in brazda, la inceputul infloritului (iunie) Valorificare SALVIAE HERBA IARB DE SALVIE 1. Flux tehnologic a) Flux de producie (materie prim deshidratat) Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SAMBUCUS EBULUS L. Denumire popular: Boz Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Boj, Bozii, Ibozlu, Scai mrunt, Soc mic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Dipsacales Familia: Caprifoliaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Plant erbacee, peren, cu miros neplcut, cu rizom gros; tulpina ajunge la 0,5-2m inlime; frunze imparipenat compuse, cu 7-11 foliole ovat lanceolate, cu margini serate; flori albe grupate in cime corimbiforme; inflorirea: iunie-august; fructul bac neagr lucioas. Ecologie i rspandire Specie eutrof, xeromezofit-mezohigrofit; frecvent in zona de step-etajul fagului, locuri ruderale, ingrate. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile provenite de la aceast specie care conin glicozide cianogenetice, iar in scop tinctorial se folosesc fructele mature, proaspete. Compoziia chimic Radacinile conin: acizi grai, acid p-cumaric, fitosteroli, acid ursolic, pseudoalcaloizi, glicozide cianogenetice i compui iridoizi: ebulozid (C21H32O10), morronisid (C17H26O11) i isoswerozid. Aciune terapeutic Extractele au aciune diuretic, expectorant i laxativ. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Se utilizeaz in cazul bolilor de ficat i rinichi i pentru tratarea contuziilor i a arsurilor. Bozul este un inhibitor redutabil al apetitului alimentar. Rdcina de boz este fr doar i poate unul dintre cele mai puternice purgative i detoxifiante din flora noastr, fiind o adevrat mtur pentru organism. Cel mai semnificativ insa este efectul acestei plante in curele de slbit, unde este o arma redutabil, probabil fr egal in flora noastr medicinal. Plmdeala in tuica este forma cea mai eficient de administrare a rdcinii de boz, care este foarte puternica i, ca atare, trebuie luata in preparate care s permit o dozare foarte buna. Se prepara din 100 g de rdcin proaspt, tiat foarte mrunt, care se pun intr-un litru de uic tare, unde se

las s macereze vreme de 5 zile. Dup trecerea timpului de macerare se filtreaz i se pstreaz intr-o sticl inchis la culoare. Se iau de regul 1-3 linguri pe stomacul gol, inainte de mas, pentru cura de slbire i cu doua ore inainte de mas, pentru efectul purgativ. Maceratul la rece se prepar din doua varfuri de cuit de rdcina de boz mrunit se las la inmuiat intr-un pahar (200 ml) de apa, de seara pan dimineaa, cand se filtreaz. Alte utilizri: Fructele mature, sunt folosite pentru vopsirea lanii in nuane verzi, kaki i gri. Nuana de verde se obine la lina mordat cu bicromat de potasiu i vopsit cu extractul din fructe proaspete iar nuana de verde inchis se realizeaz dup retratarea cu soluie de sulfat de cupru. Nuanele de kaki deschis pan la kaki inchis se obin prin mordarea cu soluie de sulfat de aluminiu i potasiu, vopsirea cu extract din fructe proaspete i retratarea cu bicromat de potasiu sau cu sulfat de cupru. Nuana de gri deschis se obine la lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit cu extractul obinut din fructele proaspete, iar nuana de gri verzui se obine dac se retrateaz cu soluie de sulfat feros (Chiril .a., 1999). Medicin, uman, popular - uz intern partea aerian a plantei are proprieti diuretice, laxative, depurative, sudorifice etc., Apicultur - plant melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze (iulie) - Flori (iulie- august) - Fructe (august-octombrie) - Radacini, cu cazmaua, toamna Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SAMBUCUS NIGRA L. Denumire popular: Soc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Haler, Hoz, Iboz, scorpat, Soace, Sog usuclu Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Dipsacales Familia: Caprifoliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust-arbore de 2-7 m inlime; frunze imparipenat compuse cu 5-7 foliole eliptice sau ovat eliptice, proase pe faa inferioar, cu miros neplcut; flori albe grupate in cime corimbiforme sau umbeliforme, plane, mari, plcut mirositoare; inflorirea: mai-iulie; fructul bac neagr. Ecologie i rspandire Specie eutrof, mezofit-mezohigrofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, zvoaie, margini de pdure. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz rdcinile, frunzele, florile i fructele maturate. Compoziia chimic Ritidoma speciei Sambucus nigra conine: alfaamirin, beta-sitosterol, acid betulinic, Bnigrin, acid oleanolic i acid ursolic. Principalii componeni chimici identificai in frunze sunt: glucide solubile, pectine (0,2 %), lipide (4,8 %), rezine (4,3 %), acizi fenolici (acid behenic, acid cafeic, acid ferulic, acid shikimic), colin i tanin (0,4 3,0 %). Steroli: campesterol, sitosterol, stigmasterol. Uleiuri volatile: 1-cafeoil-beta-D-glucozid, 1feruloil-beta-D-glucozid, alfa-amirin. Pigmeni flavonoizi: antociani (sambucin = rhamnoglucozid al cianidinei, sambubiozid, sambucianin, sambunigrin cianidin-3-sambubiozid, cianidin-3-sambubiozid-5-glucozid, flavonoli: quercetin, astragalin) i flavone. Vitamine: acid ascorbic, riboflavin, rutin, tianin. Alcaloizi: coniin. Triterpene: betulin, cicloartenol, acid ursolic, acid oleanolic.

Hidrocarburi: hentriacontan, heptacozan, hexacozan, heneicozan, nonacozan, octacozan, pentacozan, triacontan. Florile de soc au un miros caracteristic determinat de prezena aminelor alifatice (etilamin, izopropilamin, izoamilamin). Florile mai conin glucide, saponozide, taninuri, steroli, mucilagii i pectine. Pigmei flavonoizi: antociani (chrisantemin), flavone (astragalin, rutinozid, hiperozid, izoquercitrin), flavonoli (campferol, quercetin, izoramnetin-3-glucozid, izoramnetin-3-rutinozid). Acizi fenolici: acid cafeic, ferulic, clorogenic. Glicozide ale acizilor triterpenici: acid ursolic i acid oleanolic. Glicozide cianogenetice: sambunigrozid. Triterpene: alfa-amirin, beta-amirin, cicloartenol. Substanele volatile, extrase prin hidrodistilare din florile de soc conin: 17,52 % linalol oxid, 15,41 % linalol, 12,52 % epoxilinalol, 4,64 % cis hexenol, 2,09 % linalil format, 1,54 % dimetil octenol, 1,22 % germacron, 1,09 % hexanon i 0,56 metil eicozan (Burzo .a., nepublicat). Dup Jensen .a. (2000) aroma specific florilor se datoreaz prezenei hotrienolului, linalolului i alfa-terpineolului. Fructele conin: glucide (4,7 5,8 %), proteine (2,5 %), antirhinin, vitamine (biotin, niacin, acid nicotinic), acid malic (0,9 1,9 %), acid ursolic, acid valerianic. Culoarea fructelor este determint de derivai ai cianidinei aa cum sunt: cianidin 3-glucozid, cianidin 3-sambubiozid, cianidin 3-sambubiozid-5glucozid, 3-sambubiozid 3-glucozid, cianidin 3,5diglucozid,cianidin 3-xiloglucozid i cianidin 3ramnozilglucozid (keracianin). Flavonolii sunt reprezentai de quercetin-3-rutinozid. Fructele mai conin i pigmeni carotenoizi: betacaroten, flavoxantin, lutein i neoxantin. Aroma caracteristic fructelor se datoreaz prezenei compuilor: dihidroedulan i beta-damascenon. A mai fost pus in eviden prezena compuilor: 1pentanal, 2-metil-1-propanol, 2- i 3-metil-1butanol, 1-octanal, 1-octanol i metil-E-rose oxid (Jensen .a., 2000).

Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din flori au proprieti expectorante, cicatrizante, antiinflamatoare, emoliente, diuretice i sudorifice. Fuctele au efect diuretic antiseptic urinar i laxativ iar scoara de pe ramurile tinere se utilizeaz pentu tratarea constipaiilor i stimuleaz voma. Importana Medicinala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea gripelor, contuziilor edemelor, constipaiilor, tusei i a bolilor de rinichi i de ochi. Alte utilizri: Florile de soc sunt folosite pentru a prepara sirop, ceai, tinctur i socat. Florile proaspete se folosesc imediat dup recoltare, la prepararea socatei sau a siropului de soc. Pentru ceai, pentru prepararea tincturilor i pentru cataplasme este nevoie de flori uscate. Socata. Florile proaspete de la 6-12 inflorescene, separate de codie, se pun intr-un borcan de sticl. Se adaug 4,5 litri de ap. Se pune o lmaie intreag, cu coaj, tiat in felii subiri. Se adaug 600-800 ml de miere de albine. Se las acest amestec la macerat timp de dou zile, apoi timp de inc dou zile se amestec de trei ori pe zi cu o lingur de lemn. Dup aceast perioad de patru zile, lichidul se filtreaz i se trage in sticle de un sfert sau de o jumtate de litru, inchise la culoare. Sticlele cu socat vor fi bine infundate i se vor pstra la rece (la frigider sau in beci). Siropul i dulceaa medicinal din flori de soc. Se taie codiele, apoi se dau florile proaspete de soc prin maina de tocat. Se pune intr-un borcan un strat de miere lichid gros de un deget, apoi se adaug un strat subire de flori tocate, cu sucul nescurs, apoi din nou un strat de miere gros de un deget, un strat de flori tocate i tot aa, pan la umplerea borcanului. Ultimul strat va fi de

miere, ceva mai gros decat celelalte (2-3 degete). Se las amestecul la rece (in cmar sau la beci - in nisip) timp de minimum dou luni. Dup trecerea perioadei de dou luni, mierea se filtreaz prin tifon i se obine siropul sau se consum amestecul nefiltrat, ca o dulcea medicinal din flori de soc. Atat siropul cat i dulceaa au - cu condiia s fie preparate corect, un termen de garanie de doi ani. Infuzii cu flori de soc. Se pun 1-2 lingurie de soc uscat la o can (250 ml) de ap clocotit, se las la infuzat timp de un sfert de or, se adaug sau nu miere i se consum fierbinte. Pentru un gust mai bun i un efect mai puternic, se adaug o dat cu socul i un sfert ori o jumtate de linguri de maghiran (Majorana hortensis). Industrie - florile servesc la fabricarea sucurilor, siropurilor, vinurilor; Medicin, uman, popular - uz intern florile au proprieti diuretice, sudorifice, antiseptice, laxative, se recomand contra tusei, reumatismului etc., fructele de asemenea au aciune vitaminizant, antinevralgic, antiseptic, diuretic etc.; Apicultur - plant melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Inflorescentele, manual (mai-iunie) - Fructele, manual (septembrie-octombrie) Valorificare SAMBUCI FLORES FLOARE DE SOC 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SANGUISORBA OFFICINALIS L. Denumire popular: Sorbestrea Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bibernil, Crligea, Cebare, Sngeroas, Soarbestre, Sorbitoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee, peren, cu rizom gros, brun ; tulpina dreapt ramificat in partea superioar de 30-90 cm inlime; frunzele tulpinale imparipenate cu 3-11 foliole, iar cele inferioare sunt dispuse in rozet; florile sunt grupate in inflorescen de tip capitul alungit, cilindric, roii purpurii; inflorirea: iunie-august; fructul este o achen. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit, oligotrof- mezotrof; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul boreal, pajiti umede, tufriuri. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei plante conin: substane tanoide: elagitanin, galocatechine, catechine, taninuri hidrolizabile (sanguiin-H-1, sanguiin-H2, sanguiin-H-6) Triterpenoide: acid ursolic, acid dehidroursolic, ziyuglicozid I, ziyuglicozid II, glucozizi triterpenici (sanguisorbigenin, sanguisorbin, dasnguisorbinA, sanguisorbin-B, sanguisorbin-E) i acizi triterpenici (acid pomolic). Pigmeni: cianidin-3-glucozid, cianidin-3,5diglucozid, kampferol i quercetin. Aciune terapeutic Extractele obinute din organele aeriene ale acestei plante au aciune astringent, hemostatic, stomahic, sudorific, tonic i vulnerar. Importana Medicinala Utilizare Inc din antichitate se folosea pentru tratarea hemoragiilor. Loiunile extrene se folosesc pentru trataea arsurilor, leziunilor, exemelor i a hemoroizilor. Alimentaie - frunzele sunt folosite primvara la salat; Medicin, uman, popular - uz intern - prile aeriene ale plantei se folosesc pentru tratarea

colitelor, enterocolitelor, bolilor renale; uz extern tratarea arsurilor, cicatrizarea rnilor; Medicin veterinar - uz intern - adjuvant in tratarea diareei la vaci . Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Herba (mai-august) - Radacini si rizomi, prin smulgere sau cu cazmaua, in perioada de fructificare (augustseptembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SAPONARIA OFFICINALIS L. Denumire popular: Spunari Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Odogaci, Bic de ali din vnt, Berbecei, Buruian alb, Ciuin, Iarb de soponit, Floare de spun, Floarea clugrului, Floarea studentului, Flori albe, Flori bli, Flori de parfum, Flori de sopon, Flori de tietur, Grozdic, Iarb de tietur, Juni, Odogci, Rdcin de spun, Ruptur de mal, Sponel, Spuiori, Spun, Spunai, Spunric, Spunri, Spunel, Spunul calului, Spunul popii, Soponari, Soponel, Soponul calului, Spumri, Udagaci, Vcric, Vcri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caryophylloideae Caractere morfologice Plant peren cu rizom cilindric, puternic ramificat, tarator pe care se formeaz lstari sterili i fertili; tulpini de pan la 70 cm inlime, puin ramificate in partea superioar; frunze opuse, alungit-eliptice 3-nervate, aproape glabre, aspre pe margini; flori actinomorfe, frumos mirositoare, grupate in dichazii; caliciul tubulos-cilindric, palid-verzui se termin cu 5 dini scuri i inegali; petale albe sau roze cu lamina intreag; inflorete in iunie-septembrie; fruct capsul denticulat cu semine numeroase, uor turtite, reniforme, negre. Ecologie i rspandire

Specie mezo-mezohigrofit, intalnit frecvent prin buruieniuri, zvoaie, pe malul apelor din zona stepei pan in etajul fagului. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomul i rdcinile. Compoziia chimic Rizomul i rdcinile conin saponozide triterpenice. Dintre acestea au fost identificate: saporubina, saponarozida A i saponozida D. In aceste organe s-au mai determinat urmtoarele substane: glucide reductoare (1,5 3,0%), gome (2,5 %) i uleiuri volatile. Organele aeriene ale acestei plante conin lipide, uleiuri volatile, gome, substane flavonoide: vitexin-7-glucozid (saponarin), C-flavonoide (izovitexin, vitexin). Aciune terapeutic Extractele obinute din intreaga plant, dar mai ales din rdcini, au aciune expectorant, purgativ, tonic i diuretic. Importana Medicinala Utilizare Extractele pot fi utilizate pentru tratareabronitei, tusei i astmului. Se utilizeaz rar in tratamente interne din cauz c produce iritaii ale aparatului digestiv i in exces pot distruge globulele roii. Alte utilizri: Medicin uman (popular): planta decoct pentru "curirea sangelui". Industria casnic: rizomul pentru scoaterea petelor de grsime de pe haine, la fabricarea spunului, splarea mtsii, a hainelor din mtase; varfurile inflorescenelor folosite pentru splatul mainilor. Alimentaie: rdcinile folosite pentru prepararea halviei, halvalei. Vopsitorie: florile pentru obinerea culorilor de galben, portocaliu. Ornamental: recomandat in locuri semiumbrite, de-a lungul apelor. Toxicitate Contraindicaii Precauii i reacii adverse Dozare

Supradozare Forme farmaceutice Conservare Cultivare Planta reuete pe orice sol moderat fertil i cu poziie insorit. Se seamn primvara in rsadni rece, iar in momentul cand se poate manipula se repic in vase individuale i se planteaz afar la inceputul verii. Dac se dispune de suficiente semine, se poate semna i direct afar ctre mijlocul- sfaritul primverii. Cele mai favorabile condiii de cultur se gsesc in Campia Transilvaniei i in zona de silvostep din sud i vest, in special pe cernoziomuri. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini, cu plugul fara cormana sau masina de recoltat cartofi, in anul 2 sau 3 de vegetatie, lunile august-septembrie. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SAROTHAMNUS SCOPARIUS (L.) Wimmer Denumire popular: Drob Sinonime tiinifice: Cytisus scoparius (L.) Link Alte denumiri populare: Mturi, Bucan, Clugreasc, Grozam, Mtur verde, Sorbestru, Umbra iepurelui Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Arbust, de pan la 2 m inlime; frunzele dinspre varful lstarilor sunt simple, celelalte trifoliate, toate cad devreme; florile axilare, solitare sau in perechi; fruct pstaie. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, calcifug, mezofit; sporadic in zona pdurilor de stejar-subetajul fagului, rariti, tufriuri i margini de pdure. Organe utilizate

Se utilizeaz ramurile tinere, bobocii florali i seminele (Sarothamni herba), care conin 20 de alcaloizi de tip chinolizidinic, al cror concentraie variaz intre 0,3 1,5 %. Compoziia chimic In esuturile aeriene ale acestei specii s-a determinat prezena pigmenilor flavonoizi: spiraeozid, luteolin, luteolin-4'-glicozid, quercetin, quercetin-glicozid, izoquercitrin, taraxantin, orientin, chrisanthemexantin, uleiurile volatile, amine fenolice: dioxifenilalanina, tiramina, metiloxitiramin, dopamin, oxitiramina i epinina. Alcaloizii sunt reprezentai in principal de spartein, care reprezint 85 90 % din totalul acestora17-oxo-alfa izospartein, lupanin, 4hidroxilupanin i 13-hidroxilupanin. Florile conin pan la 1,5 % alcaloizi: spartein, izospartein, sarotamnin, oxispartein, lupanin i hidroxilupanin, derivai aminici (hidroxitiramin), tanin, glicozizi ai cumarinelor (esculetin). Culoarea florilor este determinat de prezena urmtorilor pigmeni: caroteni (flavoxantin, crizantemxantin), flavonoli (quercetol-4glucozid, kampferol-4-glucozid i izoramnetol-4-glucozid), izoflavone (genistein, genistein-7-O-glucozid), glicozizi ai flavonelor (vitexinei, hiperozid) i xantofile. Seminele conin: proteine (32,5 %), lipide (6,0 %), acizi grai (acid linoleic), steroli (betasitosterol), alcaloizi chinolizidinici (citizina, metilcitizina, lupanin, hidroxilupanin). Aciune terapeutic Extractele obinute din organele aeriene au aciune cardiotonic, vasoconstrictoare, puternic diuretic i hipertensiv. Extractele obinute din flori au efect diuretic, hemostatic i stimulator cardiac. Extractele obinute din semine au aciune emenagog, antiasmatic i antiinflamatorie. Importana Medicinala Utilizare

Se utilizeaz in tratarea gutei, hipotensiunei, reumatismului, edemelor, albuminuriei i a absceselor. Seminele sub form de tinctur sunt folosite in tratarea hidrofiziei. Planta se utilizeaz pentru extracia sparteinei, principiu activ folosit la realizarea medicamentelor indicate in bolile de inim. Mturicea este toxic. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Ramuri tinere, fara frunze si flori, in octombrienoiembrie, sau iarna Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SATUREJA HORTENSIS (L.) Fritsch Denumire popular: cimbru de grdin Sinonime tiinifice: Clinopodium hortense O. Ktze. Alte denumiri populare: cimbru, cimbru adevrat cimbru bun, cimbru mirositor, lmioar, lmi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, rdcin subire, ramificat, tulpin inalt de 10-30(45) cm, spre baz adesea lignificat, erect, foarte ramificat de la baz, cu ramurile adesea de culoare violacee, fin i scurt alipit proas, cu perii curbai in jos. Frunte liniare sau lanceolate, glabre, rareori scurt proase, cu puini peri glanduloi, margine intreag. Sesile sau foarte scurt peiolate. Flori care 3-6, scurt pedicelate, in verticile distanate, dispuse adesea unilateral. Corola liliachie, roz sau alb, cu pete purpurii intern. Tetraachene brune sau cenuiu verzui, ovoidale, trimuchiate, netede, lucioase. Inflorete VII-X.

Ecologie i rspandire Plant cultivat, pe solurile alcaline, bine drenate, heliofil*. Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal i alimentar organele aeriene ale acestei plante, care conin uleiuri volatile cu monoterpene aromatice. Compoziia chimic Bianchi .a. (1986) au identificat in uleiul volatil extras din plantele de cimbru 20 de componeni dintre care cea mai mare cantitate s-a constatat in cazul gamma-terpinenului (50,23 %), carvacrolului (25,54 %), cimenului (5,96 %), alfa-terpinenului (4,57 %), alfa-pinenului (3,09 %), mircenului (2,83 %), beta-cariofilenulu (2,61 %) i betapinenului (1,11 %). In proporie de sub 1,0 % s-au identificat urmtorii componeni: beta-bisabolen, 1octenol-3, linalool, trans-sabinen hidrat, limonen, 1,8-cineol, borneol, cariofilen oxid, alfa-terpineol, timol, camfen i camfor. Analiza uleiului volatil extras din plantele de cimbru de ctre Burzo .a.(2004) au relevat urmtoarea compoziie: 45,13 % carvacrol, 38,79 % gamma-terpinen, 5,41 % alfa-terpinen, 2,44 % cimen, 2,16 % mircen, 1,88 % alfa-thujen, 1,02 % alfa-pinen, 0,59 % silvestren, 0,50 % beta-pinen, 0,41 % alfa-felandren, 0,24 % timil acetat, 0,22 % beta-bisabolen, 0,20 % sabinen, 0,15 % betacariofilen, 0,12 % cis-betaterpineol, 0,12 % terpinen-4-ol, 0,11 % ocimen, 0,08 % camfen, 0,04 % terpinolen i 0,04 % borneol. Detalii... Aciune terapeutic Planta se utilizeaz pentru condimentarea i aromatizarea mancrurilor iar extractele au proprieti aromatice, stomahice, digestive, expectorant, carminative, antidiuretice i antiseptice. Importana Aromatica si condimentara Utilizare Pentru stimularea apetitului, pentru tratarea gripei, astmului i diareei. Alte utilizri: De la cimbru se folosesc tulpinile inflorite. Se consum uscat, pe perioada intregii ierni, pentru ca are aciune de antigripal natural care, combate

majoritatea bacteriilor i microorganismelor duntoare, crescand imunitatea organismului. Medicina veterinar folosete planta, care este repelent pentru insecte. In parfumerie sunt folosite florile, datorit compuilor volatili pe care ii conine. Cultivare Cimbrul este o plant cu pretenii reduse fa de factorii de mediu, aa incat poate fi uor crescut in condiii corespunztoare. Este iubitoare de cldur i ii displace umbra, are cerine moderate fa de umiditatea din sol i atmosfer, reuete bine pe toate tipurile de sol, dar prefer solurile alcaline i manifest sensibilitate fa de lumin. D rezultate foarte bune (producii mari i coninut ridicat in uleiuri eterice) pe soluri bogate i expuse la soare, dar nu sunt indicate solurile grele i reci. Se poate cultiva prin semnat direct in camp la inceputul lunii aprilie (temperatura de 5-60C), la o adancime de 1,5-2 cm, pe un strat inlat cu limea la coronament de 104 cm, trei randuri distanate a 35 cm, folosind 3-4 kg sman la ha. Dac se produc rsaduri (prin semnat in rsadnie recii sau solarii neinclzite la sfritul lunii martie), plantarea se face in luna mai. De regul se practic cultura asociat, iar lucrrile de ingrijire se aplic odat cu cele efectuae la cultura de baz. Recoltarea incepe odat cu declanarea infloritului, detaand vrfurile lstarilor sau frunzele verzi. Pentru consum in timpul iernii se recolteaz plantele inflorite, prin cosire sau smulgere, obinand o producie de 10-14 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate. In vederea producerii seminelor, nu se procedeaz la recoltarea lstarilor sau frunzelor pentru consum, iar pentru o mai bun polenizare se recomand aducerea a 2-3 stupi pe ha, deoarece cimbrul este o foarte bun plant melfer. Recoltarea se efectuaz cand majoritatea fructelor au ajuns la maturitatea fiziologic, iar producia este de circa 200 kg/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

Herba, manual cu secera sau cositoarea, atunci cand 50 % din plante sunt inflorite Valorificare SATURAJAE HERBA IARBA DE CIMBRU DE GRDIN GEREBELT 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SCOPOLIA CARNIOLICA Jacq. Denumire popular: mutulic Sinonime tiinifice: Hyoscyamus scopolia L. Scopolina atrpoides Schult. Alte denumiri populare: mtrgun mic, nime, scultoare mare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu rizom orizontal, crnos, gros, cu numeroase fibre radicale rezistente. Tulpina erect, inalt de 60 (80) cm, spre varf de obicei de 23 ori bifurcat ramificat, uneori simpl, glabr sau dispers proas, suculent spre baz, cu frunze sesile, incomplet dezvoltate, solzoase. Frunze tulpinale peiolate, alungit obovate sau eliptice, acuminate, intregi sau uneori spre varf cu 1-2 dini asimetrici, la baz ingustate intr-un peiol lung. Flori solitare, axilare, nutante. Corola tubulos campanulat, brun rocat sau viiniu violet la exterior, brun glbuie sau galben verzuie la interior. Fruct capsul globuloas, cu dehiscen rintr-un opercul sau o calot apical, cu semine numeroase, reniforme, brune-glbui. Inflorire IVV. Ecologie i rspandire Pduri montane, tieturi i tufriuri, in locuri umede i umbroase, pe soluri bogate in humus; sporadic in etajul gorunului-fagului; specie mezofit, heliosciadofil.

Organe utilizate Prezint importan rizomii i eventual rdcinile groase (Scopoliae radix), care se recolteaz in perioada de inflorire. Compoziia chimic Analiza rizomilor i a rdcinilor a pus in eviden prezena alcaloizilor (0,3 0,95 %) dintre care ponderea o reprezint atropina. S-a mai determinat prezena urmtorilor alcaloizi: cuscohigrin, esculetin, hioscin, hiosciamin, pseudotropin, scopin, scopolamin, solanidin. Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcini au aciune hipnotic i narcotic provocand somnul. Importana Foarte toxica Utilizare Importana acestei specii se datoreaz in principal prezenei atropine i scopolaminei care se extrag din aceast specie. In doze corespunztoare acioneaz asupra sistemului nervos parasimpatic determinand relaxarea musculaturii netede i diminuarea secreiilor endocrine, determin dilatarea pupilei i incetinete ritmul cardiac fr modificarea presiunii sangvine. Se utilizeaz i in caz de diaree cronic, dezinterie i in stri maniacdepresive. Extractele fiind foarte toxice se utilizeaz numai cu avizul specialitilor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SCORZONERA HISPANICA L. Denumire popular: Scoronera Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Salat de iarn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae

Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant peren cu rdcina pivotant, tuberizat, tulpina florifer de 30-70 cm, cu frunze lanceolate, cu flori galbene grupate in calatidii. Fructul este achen alungit, uor curbat. Prezint importan alimentar rdcina, care este bogat in latex i frunzele care se folosesc pentru salat. Ecologie i rspandire Compoziia chimic: Rdcina conine 1,39 % proteine, 0,43 % lipide, 1,5 2,3 % glucide, 2,26 % celuloz, inulin, acizi fenolici: cafeic, p-cumaric, ferulic i gentisic, precum i compui flavonoizi: kampferol i quercetin. Coninutul in vitamine este relativ sczut. In 100 g rdcini s-au determinat 4,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg tocoferol, 0,35 mg nicotinamid, 0,11 mg tiamin i 0,04 mg riboflavin. Rdcinile de scoronera au un coninut relativ ridicat de substane minerale: 0,8 1,3 %. In 100 g rdcini s-au determinat 320 mg potasiu, 75,7 mg fosfor, 53 mg calciu, 31 mg clor, 23 mg magneziu, 5 mg sodiu i 3,3 mg mangan. In rdcini s-a mai pus in eviden i prezena compuilor cumarinici: scopoletin i esculetin. Aciune terapeutic: Calmant, diuretic, stomahic, sudorific. Utilizare: Frunzele tinere se pot utiliza in alimentaie iar rdcinile pot substitui cafeaua. Toxicitate: Contraindicaii: Precauii i reacii adverse: Dozare: Supradozare: Forme farmaceutice: Conservare: Cultivare: Valorificare: Organe utilizate Compoziia chimic Rdcina conine 1,39 % proteine, 0,43 % lipide, 1,5 2,3 % glucide, 2,26 % celuloz, inulin, acizi fenolici: cafeic, p-cumaric, ferulic i gentisic,

precum i compui flavonoizi: kampferol i quercetin. Coninutul in vitamine este relativ sczut. In 100 g rdcini s-au determinat 4,0 mg acid ascorbic, 6,0 mg tocoferol, 0,35 mg nicotinamid, 0,11 mg tiamin i 0,04 mg riboflavin. Rdcinile de scoronera au un coninut relativ ridicat de substane minerale: 0,8 1,3 %. In 100 g rdcini s-au determinat 320 mg potasiu, 75,7 mg fosfor, 53 mg calciu, 31 mg clor, 23 mg magneziu, 5 mg sodiu i 3,3 mg mangan. In rdcini s-a mai pus in eviden i prezena compuilor cumarinici: scopoletin i esculetin. Aciune terapeutic Calmant, diuretic, stomahic, sudorific. Importana Medicinala, alimentara Utilizare Frunzele tinere se pot utiliza in alimentaie iar rdcinile pot substitui cafeaua. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, flori radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SCROPHULARIA NODOSA L. Denumire popular: Bubernic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarb neagr, Brnc, Brnca porcului, Buberic, Buruian de bub, Cartofe de germe, Cpri, Grumzare de porci, Guter, Iarb de trnji, Iarba porcului, Iarb srat, Poal, Urzic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren cu rizom tuberizat; tulpin dreapt, nearipat, simpl, de 30-80 cm inlime; frunzele alungit ovate, cu baza cordat sau trunchiat, cu margini dublu serate; flori brun-roietice grupate cate 3-4; inflorirea: iunie-august; fruct capsul. Ecologie i rspandire

Specie mezofit-mezohigrofit, higrofit, heliosciadofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, margini de pdure, zvoaie, locuriumede. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile, florile uscate i frunzele proaspete. Compoziia chimic Rdcinile conin: glucoz, fructoz, stahioz i monoterpene de tip iridoid. Principalii componeni chimici identificai in organele aeriene ale acestei plante sunt: glucide, glucozide, mucilagii, rezine, lectin, derivai antracenici, alcaloizi, acid ascorbic. Saponine: saikosaponin, scrophulasaponin I IV. Acizi fenolici: acid ferulic, acid cafeic, acid cafeoilquinic, acid gentisic, acid p-cumaric, acid p-hidroxibenzoic, acid p-hidroxicinamic, acid protocatecuic i acizi benzenoizi: acid siringic. Compui iridoizi: aucubin (C15H22O9), catalpol (C15H22O10), harpagozid (C24H30O11), 8-Oacetilharpagid, ajugol, harpagid, scropoliozid. Pigmeni: kampferol-3-O-rutinozid, quercetin-3-Orutinozid. Aciune terapeutic Extractele din organele acestei plante au aciune cicatrizant, diuretic, purgativ, antihelmintic, antiinflamatoare, narcotic, toxic i vulnerar. Importana Medicinala Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea artritei, diabetului, a bolilor de piele: edemelor, furunculelor, arsurilor, eczemelor, psoiazisului i in cazul circulaiei sangvine deficitare. Medicin uman, popular - uz intern - partea aerian a plantei trateaz angina, amigdalita, combate viermii intestinali; uz extern - tratarea rnilor, a reumatismului. Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Radacini Fia speciei Denumire

Denumire tiinific: SCUTELLARIA GALERICULATA L. Denumire popular: mirgu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: gura lupului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Specie peren, rizom subire, tarator, ramificat, tulpini erbacee de 10-50 (70) cm, ascendente sau erecte, simple sau ramificate, pe muchii cu peri scuri, ereci i curbai in jos. Uneori glabre de culoare violacee. Frunze alungit ovate sau lat lanceolate, scurt peiolate, slab serat crenate, uor discolore datorit prozitii. Flori la subsioara frunzelor mijlocii i superioare, formand o inflorescen lax, unilateral. Corol albastr violacee, pubescent. Tetraachene colurat ovoidale, deschis brune. Inflorete VI-IX. Ecologie i rspandire Specie higrofit, frecvent din zona stepei pan in etajul fagului in pajiti mltinoase, malul apelor, zvoaie, pe lang bli i lacuri. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic esuturile aeriene ale acestei plante conin: glucide, lignine, proteine (10,9 %), lipide (1,5 %), tanin, rezine, alkani, alkene, pigmeni (betacaroten, scutellarin), hidrocarburi (hentriacontan, nonacozan, tritiacontan), substane minerale. Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin. Hidrocarburi: nonacozan, triacontan, hentriacontan, tritriacontan. Yaghmai (1987) a determinat compoziia uleiurilor volatile din Scutellaria laterifolia. Au fost detrminai 46 componeni dintre care cea mai mare

cantitate s-a constatat la ?-cadien (27,00 %), calamen (15,20 %), beta-elemen (9,20 %), betaguaen (7,10 %), alfa-cubeben (4,20 %), alfahumulen 4,20 %), alfa-bergamoten (2,80 %) i betabourbonen (2,30 %). Aciune terapeutic Extractele din esuturile aeriene au efect antiinflamator, antispasmotic, febrifug i tonic. Importana Medicinala Utilizare Se utilizeaz in cazul epilepsiei, insomniei, anexietii i delirum tremens. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Lastari Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SECALE CEREALE L. Denumire popular: Secar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Scar, Sicrie Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual; rdcina fasciculat; tulpina de 70-200 cm; frunzele sunt verzialbstrui, au ligul scurt, iar urechiuele sunt mici; inflorescena este un spic compus, tetramuchiat; rahisul este fragil, cu smocuri de peri albicioi la clcaie;florile sunt protejate de dou palee, iar cea inferioar este prevzut cu o arist lung i aspr; inflorirea iunie-iulie; fructul cariops gola, cenuiu-maronie, alungit. Ecologie i rspandire Cultivat in toat ara pe soluri nisipoase, podzolite din regiunea de dealuri. Organe utilizate Compoziia chimic

Principalii componeni determinai in cariopsele provenite de la aceast specie sunt: 12,8 % proteine, 2,6 % lipide 70,4 % glucide, 1,9 % fibre i 12,5 % ap. Dintre vitamine a fost determinat prezena niacinei (1,7 mg/ 100 g), riboflavinei (0,20 mg/ 100 g) i tiaminei (0,47 mg/ 100 g). Aminoacizii determinai in cariopsele acestei specii, exprimai la 100 g, este urmtorul: 480 mg izoleucin, 808 mg leucin, 631 mg lizin, 206 mg metionin, 193 mg cistin, 657 mg fenilalanin, 206 mg/ 100 g tirozin, 451 mg/ 100 g treonin, 151 mg triptofan, 670 mg valin, 699 mg arginin, 177 mg histidin, 602 mg alanin, 725 mg acid aspartic, 3254 mg acid glutamic, 506 mg glicin, 2067 mg prolin i 506 mg serin. Coninutul in substane minerale este de 1,7 %, din care: calciu 38 mg/ 100 g, fosfor 330 mg/ 100 g, sodiu 6 mg/ 100 g, fier 3,0 mg, potasiu 524 mg/ 100 g, magneziu 140 mg/ 100 g, mangan 2,4 mg/ 100 g, zinc 1,3 mg/ 100 g, seleniu 0,15 mg/ 100 g i cupru 0,21 mg/ 100 g (Duke i Ayansu, 1985). Aciune terapeutic Cataplasmele din aceste semine se aplic pe tumori. Extractul glicerohidroalcoolic din radicele de secar este utilizat pentru tratarea hepatitei, cirozei hepatice, psoriazis. Importana Alimentara Utilizare Industrie - boabele sunt utilizate ca materie prim in industria amidonului, alcoolului, dextrinelor, glucozei, iar din "cornul secarei" se obin substane antihemoragice, paiele se folosesc in industria celulozei; Medicin, uman, popular - uz intern - boabele trateaz constipaia, enterita, diabetul, boli renale, contribuind la remineralizarea organismului; uz extern - tratarea abceselor, inflamaiilor, amigdalitei; Medicin veterinar - adjuvant in tratarea enfizemului pulmonar la cai, reteniei placentare la vaci; Zootehnie - boabele se utilizeaz in hrana animalelor, in special a cornutelor i

cabalinelor; paiele sunt folosite ca siloz sau aternut. Alimentaie - boabele de secar se folosesc la fabricarea painii (integral sau adugat la fina de grau), fulgilor, biscuiilor etc.; Painea de secar variaz in ceea ce privete culoarea miezului de la alb la neagr, poate fi rotund sau franzel, iar la gust poate avea o arom uoar de secar pan la un gust foarte acid aromatizat cu semine de chimen. Painea de secar poate fi fcut numai cu ingredientele de baz fin de grau i de secar, ap, drojdie i sare dar poate cuprinde i alte ingrediente, ca de exemplu: melas, fin de cartofi, zahr, grsimi, zer, lapte praf, care au rolul de a imbunti aroma, gustul, culoarea produsului sau de a prelungi timpul de pstrare al produsului. In general, in Statele Unite se fabric puine sortimente de paine de secar comparativ cu Europa de Nord i de Est, zone in care painea de secar este foarte popular. Painea tradiional din secar are proprieti antioxidante i un coninut ridicat de antioxidani. Extractul fenolic din traele din secar conine steril ferulat, a crei activitate antioxidant a fost demonstrat. Painea american de secar are porozitate i textur normal, fiind fabricat dintr-un amestec de 60 85 % fin de grau i 15 40 % fin de secar alb, intermediar sau neagr. Drojdia, sarea i apa sunt celelalte ingrediente majore. in cazul fabricrii acestor sortimente nu se folosesc maielele acide. Specialiti dulci de secar au o arom deosebit i de obicei se fabric prin metoda direct. Reeta cuprinde fin alb de secar 10 40 % i fin de grau 60 90 %. in plus fa de drojdie, sare i ap in reet se mai folosesc grsimi, sirop i uneori stafide. Din secar se mai fac fulgi de secar i turtie de secar cu fructe. Acestea sunt excelente ca baza pentru micul dejun, folosind fiin integral i fructe uscate au un coninut ridicat de fibre, ce ajut la digestie. De asemenea, folosirea

indulcitorilor arficiali (zaharin, aspartam) conduce la un total mic de calorii i un indice glucidic sczut. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Mecanizat cu combina, in perioada iunie-iulie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SENECIO VULGARIS L. Denumire popular: Cruciuli Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bttarnic, Cel perit, Cruguli, Iarb strictoare, Petimbroas, Schinu, Splcioas Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rizom cu stoloni; tulpina glabr, de 10-40 cm inlime, ramificat de la baz sau in partea superioar, rar simpl; frunze penat lobate pan la fidate, cu lobi dinai; antodiile cu flori tubuloase galbene, florile ligulate absente sau foarte scurte; hipsofilele involucrale externe au varful negru; inflorirea martie-septembrie; fruct achen cilindric, pubescent, cu o coronul la varf. Ecologie i rspandire Specie mezofit, frecvent in zona pdurilor de stejar-subetajul fagului, Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Datorit alcaloizilor pe care ii conine, aceast specie este toxic pentru animale. esuturile aeriene ale acestei plante conin: rezine i tanin. Acestea se utilizeaz pentru extracia alcaloizilor: platifilin (C18H27NO5), senecionin (C18H25NO5), senecin, seneciofolin, floridanin, florisenin, otosenin. Aciune terapeutic

Extractele au aciune antihelmintic, antiscorbutic, diuretic, emenagog i antispastic. Importana Utilizare Regleaz ciclul menstrual i calmeaz durerile provocate de acesta. Alte utilizri: Medicin, uman, popular folosete tinctura obinut din partea aerian a plantei, pentru tratamente de uz intern pentru tratarea dismenoreei i amenoreei i de uz extern, in tratamentul hemoroizilor, mastitei, rguelii i rnilor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SESAMUM INDICUM L. Denumire popular: Susan Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Scrophulariales Familia: Pedaliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, erbacee, inalt de 30-60 cm, cu tulpin dreapt, pubescent, simpl sau ramificat; frunzele inferioare opuse, ovate, cele superioare alterne, lanceolate; flori aproape sesile sau scurt pedicelate, lungi de 2 cm, violacee sau galbene; inflorirea: iulie; fruct capsul alungit, pubescent, cu 60-70 de semine turtite. Ecologie i rspandire Specie termofit; cultivat. Organe utilizate Se utilizeaz seminele in scop alimentar. Compoziia chimic In semine s-a identificat prezena urmtoarelor substane: 20 % glucide (galactoz, glucoz, zaharoz, amidon), lipide (32,8 57,6 %), proteine (20

 25 %), amine (agmatin), triterpene (alfaamirin, beta-amirin), glicoizi (cistanozid F), saponine, salicilai, acid tanic, compui iridoizi (verbascozid), diglucozizi (sesamolinol), substane minerale. Vitamine: alfa-tocoferol, gamma-tocoferol, biotin, acid folic, niacin, riboflavin, piridoxin. Acizi grai: 35 50 % acid linoleic, <1 % acid linolenic, <1 % acid arahidic, <0,1 % acid erucic, <0,5 % acid gadoleic, 35 50 % acid oleic, 7 - 12 % acid palmitic, 3,5 6,0 % acid stearic, <0,5 % acid behenic (Eur. Ph., 1997). Aminoacizi: alanin, arginin, lizin, leucin, izoleucin, citrulin, citizin, histidin, glicin, acid glutamic, prolin, serin, valin, tirozin, triptofan, tiamin. Lignani furofuranoizi: asarinin, epiasarinin, sesamin, sesamolin, episesamin, kobusin. Steroli (0,06 0,3 %): 5-dehidro-avenasterol, 7dehidr-avenasterol, beta-sitosterol, campesterol, citrostadienol, cicloartenol, avenasterol, gramisterol, stigmasterol. Aciune terapeutic Mediu laxativ, afrodiziac, avortiv, diuretic, emenagog, emolient, tonic. Importana Oleaginoasa, aromatica si condimentara Utilizare Extractele din semine se folosesc pentru tratarea diarei, dezinteriei i stimuleaz lactaia i menstruaia. Sub form de tratament extern se utilizeaz in cazul hemoroizilor. Industrie - fabricarea indigoului i penicilinei, fabricarea spunului; Se folosete i in idustria cosmeticelor. Alimentaie - seminele conin ulei comestibil i se folosesc i in patiserie. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SILYBUM MARIANUM (L.) Gaertner Denumire popular: Armurariu Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Arginic de grdin, Armurar, Armurare, Armurarie, Buruiana armurrii, Buruian de armurare, Crpunic, Scai, Scaiul Sf Marii, Scai pestri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual de iarn-bisanual; rdcin pivotant; tulpuna erect, de 50-150 cm inlime, ramificat de obicei, des foliat; frunzele alungit ovate, cele inferioare sesile, cu baza ingustat, cele superioare cu baza lat, cordate, semiamplexicaule, glabre, lobate, lucioase, spinoase; antodiile solitare, cu pedunculi lungi; flori roii; hipsofilele involucrale glabre, spinos ciliate, lanceolate; inflorirea iunie-septembrie; fruct achen, de 6-7 mm lungime, ptate brun, la varf cu inel glbui. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental i medicinal. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile, frunzele i fructele. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in organele aeriene ale acestei plane sunt: lipide (5,8 %), proteine (14,3 %), uleiurile volatile, histamin, lignani flavonici: silimarin, dehidrosilimarin, silibin (C25H22O10, izosilibin, dihidrosilibin, dehidrosilicristin), acizi grai (acid linoleic, acid linolenic, acid palmitic, acid stearic, acid behenic, acid arahidic), pigmeni (silidianin, beta-caroten). Fructele conin: proteine (2030 %), lipide (1630 %) in care predomin acidul oleic i linoleic, alcool dehidroconiferilic, histamin, tiramin, compui flavonoizi (apigenin, campferol, quercetin, crizoeriol, eriodictiol), lignani (taxifolin- C15H12O7), amine (tiramin).

Steroli: campesterol, stigmasterol, colesterol i sitosterol. Lignani flavonici: silimarin, care are trei componeni principali: silibin, silicristin i silidianin. Aciune terapeutic Extractele obinute din din intreaga plant, care conin silimarin, au proprieti hepatoprotectoare, tonice, diuretice, emenagoge i stimulente. Importana Medicinala Utilizare Silimarina este puin solubil in ap, fapt pentru care extractele apoase sunt ineficace. Silibina i silicristina stimuleaz refacerea ficatului, formarea ribozomilor i prin aceasta stimuleaz sinteza proteinelor. Concentractele sunt utilizate in caz de hipotensiune, hepatite, ciroze i pentru stimularea apetitului. Armurariul este un antitoxic redutabil, ajutand organismul s reziste celor mai puternice otrvuri, de la ciupercile toxice, pan la gazele industriale sau metalele grele. Principiile active din fructe, in special silimarina, dau proprieti hepatoprotectoare dar i diuretice, antioxidante, tonic-cardiace i hipertensive. Ceaiul de armurariu nu este recomandat deoarece flavonoidele din compoziia se degradeaz puternic in contact cu apa clocotit. Din acest motiv, formele de administrare preferabile sunt: pulberea, extractul hidroalcoolic (tinctura), infuzia combinata, cataplasma. Armurariul ajuta la refacerea ficatului, in cazul consumului sistematic de alalcool i foarte important, susine activitatea nervoasa, ajutand chiar la recaptarea reflexelor i a coordonrii normale, reducand tremurul membrelor i alte simptome de acest gen. Alte utilizri: In medicin, uman, popular, fructele se folosesc pentru tratarea bolilor de ficat, hepatit epidemic, hepatit cronic, boli ale splinei.

Medicin veterinar, folosete infuzia din fructe, pentru tratamente de uz intern in afeciunile hepatice cronice, indigestii i anorexie. In apicultura este important ca specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, cu combina pentru cereale, cand inflorescentele sunt uscate Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SINAPIS ALBA L. Denumire popular: Mutar Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Mutar alb, Curpen alb, Hardal, Hrenoas, Mutar bun, Mutar de grdin, Mutariu, Mutariu alb, Rapi alb, Rapi de grdin, Rapi de mutar, Rapi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caparales Familia: Brassicaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual, proas in intregime; tulpina inalt pan la 60 cm este acoperit cu peri retri; frunzele peiolate, lirat-penatsectate, cu 2-3 perechi de aripi rotunjite; flori pe tipul 4, grupate in raceme dense, au pedicelii florali proi, sepale patente la inflorire i petale galbene; inflorete in iunie - iulie; fructele de tip silicv, alb hirsut la exterior cu semine globuloase, galbene sau cenuii, foarte fin punctate. Ecologie i rspandire Specie cultivat, originar din zona mediteraneean. Organe utilizate Compoziia chimic Duke i Ayensu (1985) au stabilit urmtoarea compoziie chimic pentru seminele de mutar alb: 27,2 % proteine, 25,0 - 35,0 % lipide, 34,0 % glucide totale, 19 % mucilagii i 4 5 % substane minerale. Lipidele conin in cantitate mai mare acid stearic, acid oleic i acid erucic.

In seminele de mutar s-au determinat i compui cu sulf: sinalbozida, din care sub aciunea mirozinazei se formeaz senevolul: p-hidroxibenzil senevolul. Sinigrina (C10H16NS2KO9) sub aciunea mirozinazei formeaz allyl-izotiocianid iar sinalbina (C30H42N2S2O15) se descompune intrun compus nevolatil paraoxibenzil izotiocianid. Dintre vitamine s-a determinat prezena niacinei 8 mg/ 100 g, riboflavinei 0,37 mg/ 100 g i a tiaminei 0,5 mg/ 100 g. Substanele minerale sunt reprezentate in principal de potasiu 732 mg/ 100 g, fosfor 800 mg/ 100 g, fier 16 mg/ 100 g i sodiu 5 mg/ 100 g. Seminele de mutar negru conin: lipide, proteine, mucilagii, fitin, tioglicozide (sinigrozid i gluconasturtiin), care sub aciunea enzimei mirozinaz formeaz alilsenevoli, care reprezint compuii activi. Aciune terapeutic Seminele au aciune iritant, antibacterian, antifungic, digestiv, diuretic, expectorant i stimulant. Importana Medicinala, oleaginoasa, aromatica si condimentara Utilizare Compresele cu fin de mutar se utilizeaz pentru tratarea bronitelor, bronhopneumoniilor, a pleureziilor i a infeciilor respiratorii. Alte utilizri: Mutarul de masa este preparatul obinut dup un proces tehnologic bine stabilit, din: fain de mutar, ap, oet, vin, sare de buctrie, zahr i condimente vegetale (cimbru, tarhon etc.). Seminele din care se prepar fina de mutar nu trebuie s conin semine strine sau alte impuriti. Este interzis adugarea in mutarul de mas de: substane amidonoase de orice natur, dextrin, substane minerale, substane antiseptice i colorani. De asemenea, mutarul de mas nu trebuie s conin metale grele provenite din vasele sau utilajele folosite la prepararea acestui produs sau din alt surs.

Uleiul de mutar se extrage la rece, din seminele de mutar alb (Sinapis alba). Turtele provenind din semine decojite sunt utilizate la prepararea finii de mutar, destinate fabricrii mutarului de mas. Uleiul de mutar bine rafinat are o culoare glbuie spre brun, iar gustul i mirosul sunt plcute. Sub aspect chimic, uleiul de mutar se caracterizeaz printr-un coninut de circa 53% acid erucic. Medicin uman (popular): - planta puse la ceaf sau urechi pentru combaterea durerilor de cap; pisat mrunt, pus in lapte era folosit pentru tratarea erizipelului; rdcina, fiart in vin se lua pentru tratarea diareei; fina de mutar se punea amestecat cu oet, in legturi, contra junghiurilor; prile aeriene ale plantei bi impotriva reumatismului, rcelii. Cultivare Mutarul alb este o plant puin pretenioas fa de factorii de mediu. Procesul de germinare a seminelor incepe la temperatura de 10C, iar plantele tinere rezist la temperaturi joase de pan la 50C. Necesit soluri mijlocii, bogate in humus i calciu, cu un pH neutru sau slab alcalin, cu o umiditate ridicat in sol (asociat i cu o cretere a coninutului de ulei din semine), iar in condiii de secet produciile sunt mici. Are o perioad de vegetaie scurt (80-90 zile) ceea ce face ca s ajung la maturitate inainte de secetele de var. De asemenea, perioada de vegetaie, ca i coninutul de ulei al seminelor se schimb cu latitudinea, in special cu durata zilelor (mutarul este o plant de zi lung). In ara noastr se poate cultiva in toate zonele unde se seamn cereale, prin urmare are o arie de cultur foarte mare. Semnatul se efectueaz primvara, cat mai devreme (folosind sman din recolta anului precedent), cu semntoarea universal, la o distan intre randuri de 12,5-25 cm i o adancime de 2-4 cm, folosind 15-18 kg/ha. Dac ins solul este imburuienat distana intre randuri se mrete chiar la 40

cm, in acest caz cantitatea de sman folosit este de 7-8 kg/ha. Lucrrile de ingrijire constau dintr-o grpare uoar perpendicular pe randuri dup rsrirea plantelor i din pliviri i praile. Dac se constat atacul de purici, se aplic tratamente cu insecticide. Recoltarea se efectueaz cand cele mai multe fructe au inceput s se coloreze in brun, iar semnele au devenit galbene. La maturitate frunzele cad, anul are culoare galben, iar silicvele mature reyist bine la scuturare. Recoltatul se face cu combina, iar seminele curate de impuriti se depoziteaz la inceput in strat subire i se lopteaz de mai multe ori pan cand ajung la umiditatea de 10%. Producia de semine este de 12-14 q/ha. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, cu combina direct in lan, in luna iulie Valorificare SINAPIS ALBAE SEMEN SEMINE DE MUTAR ALB 1. Flux tehnologic: Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SOLANUM DULCAMARA L. Denumire popular: lsnicior Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: buruian de bube rele, buruian de dalac, lzmuitor, losnicioar de ceas ru, ptlagin de dalac, poama cinelui, umbra nopii, via evreului, zrn Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Solanales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, semiarbust ramificat la baz, cu rizom gros, ingroat, ramificat. Tulpina lung de 0,3-1,5 (2-3) m, agtoare, flexuoas, adesea culcat la pmant, la baz lignificat, cu ramuri patente, scoar cenuie, uor muchiat, cu peri alipii sau aproape glabr. Frunze peiolate, oval

lanceolate sau alungit ovate, acute sau acuminate, cu baza uor cordat, rar cuneiform, pe ambele fee dispers i mrunt proase, mai rara aproape glabre; cele superioare hastate sau cu baza limbului divizat, uneori toate frunzele intregi. Flori nutante, corol violet, rara alb, cu lacinii lanceolate, fiecare lacinie avand la baz 2 pete verzi, tivite cu o margine alb. Fruct bac roie, mai rara verde, glbuie, lucioas, ovoidal sau elipsoidal, cu semine lenticular comprimate, reniforme, fin reticulate, foarte otrvitoare. Inflorire VI-VIII. Ecologie i rspandire Tufriuri umede i umbroase, marginea apelor, zvoaie, tieturi de pdure, pe garduri; frecvent din zona stepei pan in etajul fagului; specie mezofit-higrofit, heliosciadofil, toxic. Compoziia chimic: Organele aeriene ale acestei specii conin: glucide (glucoz, galactz, xiloz, ramnoz), lipide (colesterol), sapogenine steroidale (diosgenin, tigogenin, yamogenin) i pigmeni (licopen, licoxantin). Au mai fost identificate urmtoarele substane: Steroli: brassicasterol, beta-sitosterol, stigmasterol, campesterol, izofucosterol, gramisterol, obtusifoliol i lophenol. Alcaloizi: alfa-soladulcin, alfa-solamarin, beta-solamarin, beta-soladulcin, gammasoladulcin, gamma-solamarin, solanidin, solasolin, solamargin, soladulcin, tomatidin, solacein i soladulcamaridin. Aciune terapeutic: Extractele din organele aeriene ale acestei plante au efect: analgesic, cardiotonic, diuretic, diaforetic, emetic, expectorant, hipnotic, laxativ, narcotic, toxic, sadativ i stimulant. Utilizare: Se utilizeaz pentru tratarea bolilor de piele: exeme, psoriasis, negi i acioneaz ca sedativ in caz de isterie. Extractele se folosesc i pentru tratarea bronitelor, astmului, malariei, reumatismului i pot avea efect antitumoral. Toxicitate:

Contraindicaii: Precauii i reacii adverse: Dozare: Supradozare: Forme farmaceutice: Conservare: Cultivare: Valorificare: Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei specii conin: glucide (glucoz, galactz, xiloz, ramnoz), lipide (colesterol), sapogenine steroidale (diosgenin, tigogenin, yamogenin) i pigmeni (licopen, licoxantin). Au mai fost identificate urmtoarele substane: Steroli: brassicasterol, beta-sitosterol, stigmasterol, campesterol, izofucosterol, gramisterol, obtusifoliol i lophenol. Alcaloizi: alfa-soladulcin, alfa-solamarin, beta-solamarin, beta-soladulcin, gammasoladulcin, gamma-solamarin, solanidin, solasolin, solamargin, soladulcin, tomatidin, solacein i soladulcamaridin. Aciune terapeutic Extractele din organele aeriene ale acestei plante au efect: analgesic, cardiotonic, diuretic, diaforetic, emetic, expectorant, hipnotic, laxativ, narcotic, toxic, sadativ i stimulant. Importana Toxica Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea bolilor de piele: exeme, psoriasis, negi i acioneaz ca sedativ in caz de isterie. Extractele se folosesc i pentru tratarea bronitelor, astmului, malariei, reumatismului i pot avea efect antitumoral. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Partie aeriene la inceputul infloritului - Radacini Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SOLANUM MELONGENA L.

Denumire popular: Vinete Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Ptlgele vinete Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Capparales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; tulpin ramificat de 30-70 cm inlime; frunzele sunt simple, acoperite de peri stelai; flori violacee; inflorirea: iulie-august; fructul bac foarte mare, de 5-20 (30) cm lungime i 5-10 cm diametrul. Ecologie i rspandire Specie pretenioas fa de sol; frecvent cultivat ca plant alimentar. Organe utilizate Compoziia chimic Fructele de vinete au o valoare energetic sczut: 107,8 kJ/ 100 g, iar principalele substane din acestea variaz in urmtoarele limite: 2,2 5,4 % glucide totale din care 1,5 % glucoz, 1,5 % fructoz i 0,2 % zaharoz, 0,7 2,3 % proteine, 0,10 0,20 % lipide i 0,50 % substane minerale (Souci .a., 1981). In 100 g fruct s-a determinat 170 mg acid malic, 10 mg acid citric, 9,5 mg acid oxalic, 41 mg acid quinic, 3 mg beta sitosterol i 2 mg stigmasterol. Principalii aminoacizi determinai in 100 g fructe sunt: arginina 42 mg, histidina 21 mg, isoleucina 63 mg, leucina 77 mg, lizina 34 mg, metionina 7 mg, penilalanina 54 mg, treonina 43 mg, triptofanul 11 mg i valina 73 mg (Souci .a., 1981). Coninutul acestor fructe in vitamine este relativ sczut, 100 g parte edibil coninand: 0,04 mg tiamin, 0,05 mg riboflavin, 0,09 mg piridoxin, 0,60 mg nicotinamid, 0,03 mg acid folic, 0,23 mg acid pantotenic, 5 mg acid ascorbic i 0,03 mg tocoferol.

Coninutul de substane minerale din 100 g fruct variaz astfel: 6,1 mg sodiu, 226 mg potasiu, 11 mg magneziu, 13 mg calciu, 0,19 mg mangan, 0,42 mg fier, 0,09 mg cupru, 0,28 mg zinc, 21 mg fosfor i 55 mg clor. Principalul pigment din fructele de vinete este delfinidin 3,5-diglucozidul, care este insoit sau inlocuit de delfinidin 3-rutinozid, delfinidin 3,5diglucozid, delfinidin 3-rutinozid-5-glucozid i delfinidin 3-[4-(p-cumaroil)-L-ramnozil-(1,6)glucozido]-5-glucozid. A fost pus in eviden i prezena glicozidelor acilate cu acid p-cumaric sau cu acid cafeic aa cum este delfinidin 3-pcumaroilrutinozid. Aciune terapeutic Extractele din fructe au aciune antihemoroidal i hipotensiv. Importana Alimentara Utilizare Extractele din frunze sunt toxice i se utilizeaz numai pentru tratamente externe in caz de arsuri, abscese etc. Cenua obinut din pedunculi este folosit pentru tratarea hemoragiilor intestinale. Cercetrile efectuate de specialitii nutriioniti s-au concentrat in special asupra uneia dintre substanele descoperite in compoziia vinetelor, un antocianin denumit "nasunin". Acesta este un antioxidant puternic, care s-a dovedit ca impiedic distrugerea lipidelor din membranele celulelor creierului. Nasuninul are i alte proprieti in afar de cel de combatere a efectului negativ al radicalilor liberi. El ajut la meninerea in limite normale a nivelului de fier. Acest element este necesar pentru transportarea oxigenului in organism, stimuleaz imunitatea i sinteza colagenului, dar este duntor in cantiti prea mari pentru c mrete producerea de radicali liberi. Impiedicand producerea radicalilor liberi, contribuie la prevenirea maladiilor cardiovasculare. Alte utilizri: Alimentaie - fructele se folosesc in alimentaie.

Vinetele pot fi gtite in multe feluri, coapte in cuptor sau pe grtar, fierte in mancruri sau inbuite. Trebuie preparat ins imediat dup ce a fost curat i tiat pentru c se oxideaz foarte repede. Pentru impiedicarea temporar a oxidrii se poate unge cu suc de lmaie. Pentru ca are o structura poroasa vanta absoarbe foarte mult ulei i este de preferat s adugm i puin ap alturi de ulei in tigaia in care se prepar. Prepararea sub forma prjit in ulei este ins mai greu de digerat aa incat acest consum ar trebui evitat de ctre persoanele cu sensibilitate gastro-intestinal. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SOLANUM NIGUM L. Denumire popular: Zarn Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bobi porceasc, Bolnzele, Buruian dulce, Iarb mare, Lsnicior, Moartea porcilor, Poama cinelui, Strugur cinesc, Turbarea cinelui, Umbra nopii Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Capparales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, toxic; tulpin ramificat care ajunge pan la 60 cm inlime; frunzele sunt lat ovate sau eliptic ovate, peiolate; flori albe, dispuse cate 5-10 in inflorescen de tip cim; inflorirea: iunie-octombrie; fructul bac rotund crnoas, neagr la maturitate, toxic. Ecologie i rspandire Specie mezofit; foarte frecvent in zona de step-etajul fagului, locuri ruderale i cultivate, buruian segetal in culturi de pritoare. Organe utilizate Compoziia chimic Herba conine: glucide (galactoz, xiloz), lipide (0,4 5,3 %), proteine (3,2 3,3 %), tanin (7,0 10,0 %), saponine, saponine steroidale

(tigogenin), glicozide furostanolice (uttrozid), pigmeni (beta-caroten), steroli (betasitosterol). - Alcaloizi i glicoalcaloizi (0,4 %): solanin, chaconin, alfa-solamargin, solanigrin, solansodamin, solansodamin, solasodin, - Vitamine: acid ascorbic, riboflavin. Fructele conin: glucide (glucoz, fructoz), lipide, 2,1 4,2 % glicoalcaloizi (solasodin), pigmeni (beta-caroten), saponine steroidale (diosgenin), Seminele conin: lipide (21,5 30,0 %), proteine (17,5 %), alcaloizi i glicoalcaloizi (solanin, solasodin), acizi grai (acid oleic, acid linoleic, acid palmitic, acid stearic), Aciune terapeutic Extractele au aciune diuretic, diaforetic i expectorant. Importana Toxica Utilizare Planta ingerat, produce vom iar aplicat extern, se utilizeaz pentru tratarea arsurilor sau ca analgezic in tratarea hemoroizilor i a artritei. Fructele sunt folosite pentru tratarea febrei, diarei i a bolilor de inim iar sucul extras din plant, pentru tratarea bolilor de ficat. Medicin, uman, popular - uz intern: partea aerian a plantei se folosete pentru tratarea nevralgiilor,colicilor hepatice, spasme vezicale; uz extern - tratarea eczemelor umede, otite cronice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SOLANUM TUBEROSUM L. Denumire popular: Cartof Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Barabul, Alune, Alune de pmnt, Balageane, Bandradur, Baraboi, Bicioici, Bidiroci, Biguri, Brboi, Boabe vinete, Boambe, Boboae, Bulghene ;Buraci, Burci, Burugheni, Calompire, Carabe, Cartoafe, Cartofei, Chirfili, Ciulini, Closte, Crmpirni, Croampe, Crumpciri, Crumpe, Crumpene, Fermeri, Fidiree, Goane, Gogoae, Gonele,Gramciri, Grumpe, Hadaburce, Handrabule, Hardabuji, Hilibe, Mgherute, Mere de pmnt, Micule, Moghirute, Morcovi albi, Napi de pmnt, Ou de pmnt, Pecioici, Pere,

Perute, Pere de pmnt, Picherce, Pichioce, Picioare, Picionci, Pirote, Prcioci, Pitioci, Poame de pmnt, Prune de pmnt, Rute, Riblh, rmeri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Capparales Familia: Solanaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, in cultur anual; tulpini aeriene erbacee, drepte, de 50-100cm; stolonii se formeaz din muguri tulpinali subterani ; tuberculii se formeaz prin ingroarea varfului fiecrui stolon; frunzele sunt imparipenat compuse, glandulos proase pe faa inferioar, miros caracteristic; flori albe roietice, albastre sau violet inchis de diferite nuane grupate intr-o inflorescen cimoas; inflorirea: iulie-august; fructul bac rotund crnoas, toxic. Ecologie i rspandire Specie foarte pretenioas fa de sol; frecvent cultivat ca plant alimentar, industrial i furajer. Organe utilizate Tuberculii Compoziia chimic Valoarea energetic a tuberculilor de cartof este mai mare (361,54 kJ/ 100 g), datorit coninutului ridicat de glucide totale (15,0 24,0 %), dintre care ponderea o reprezint amidonul. Coninutul de glucoz (0,18 %), fructoz (0,14 %), zaharoz (0,18 %), celuloz (0,89 %), acid malic (91,6 mg/ 100 g), acid citric (200,5 mg/ 100 g), acid succinic (3,7 mg/ 100 g), acid gluconic (5,4 mg/ 100 g), beta-sitosterol (3,0 mg/ 100 g) i stigmasterol (1,0 mg/ 100 g), este relativ sczut (Souci .a., 1981). Coninutul in aminoacizi a tuberculilor prezint variaii relativ mari. Astfel, unii aminoacizi cum sunt acidul glutamic (350 mg/ 100 g), acidul aspartic (260 mg/ 100 g), leucina i lizina (120 mg/ 100 g) i arginina (110 mg/ 100 g) au un

coninut mai ridicat, in timp ce cistina (20 mg/ 100 g), histidina, metionina, triptofanul (30 mg/ 100 g), tirozina (60 mg/ 100 g), treonina serin, prolina, glicina (70 mg/ 100 g) i alanina (80 mg/ 100 g), au un coninut mai sczut. Vitaminele, raportate la 100 g esut proaspt, au un coninut mai ridicat in cazul acidului ascorbic (10 25 mg) i mai sczul in celelalte cazuri: nicotinamid (1,22 mg), acidul pantotenic i biotina (0,40 mg), piridoxina (0,21 %), tiamina (0,11 mg), tocoferoli (0,09 mg) i riboflavin (0,05 mg). Caracteristic pentru tuberculii de cartof este acumularea glicoalcaloizilor, in special in cazul iluminrii directe a acestora. Dup Friedman i Dao (1992) coninutul in alfa-chaconin a tuberculilor variaz intre 1,17 i 13,5 mg/ 100 g, iar cel de alfa-solanin intre 0,58 5,90 mg/ 100 g. Aciune terapeutic Tuberculii de cartof conin mici cantiti de alcaloizi care reduc secreia sucurilor digestive. Importana Alimentara Utilizare Inlesneste functiile intestinale, combate ulcerul, este cicatrizant. Sucul de cartofi este folosit in tratarea aciditatii gastrice i a ulcerelor gastrice, deoarece calmeaz i cicatrizeaz mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Intr-un pahar de vin, se pun dou degete de suc i restul ap cald i se bea dimineata, pe stomacul gol. Se poate amesteca cu supa sau ciorba. Extractul crud e indicat i in hepatit i litiaz biliar, constipaie, hemoroizi, scorbut. Extractul din coaja cartofilor colorai, care au un coninut mare de compui fenolici, are activitate antioxidant, inhiband oxidarea acidului linoleic. Compuii de tipul acidului fenilacetic, acidului indol-3-acetic i tirosolului izolai din rdcinile de cartof, au activitate antifungic i inhib creterea lui Enterobacter cloacae S11:T:07.

Alte utilizri: Alimentaie - tuberculii se folosesc in alimentaie, din fina de cartofi amestecat cu fin de grau se face paine. Cartoful reprezint un aliment de baz, care se consum in mod variat: prjit, copt, sub form de supe, ciorbe sau mancruri. Industrie -utilizat pentru obinerea amidonului, alcoolului sanitar, dextrinei, etc. Medicin, uman, popular - uz intern - sucul crud obinut din tuberculi este calmant diuretic, antispasmotic, adjuvant in boli renale, tratarea gastritei, litiazei biliare, scorbutului - uz extern - tratarea arsurilor, insolaiilor, combaterea febrei, ameliorarea durerilor de reumatism; Cosmetic - combaterea ridurilor Zootehnie - tuberculii sunt folosii in hrana porcilor, psrilor i bovinelor Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Tuberculi, cu masini de recoltat cartofi sau dislocatoare - Parti aeriene (mai putin) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SOLIDAGO CANADENSIS L. Denumire popular: Sanzian de grdin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, de 50-150 cm inlime; tulpina dens i scurt proas; frunze alungit-lanceolate sau lanceolate, pe faa superioar glabre sau proase, iar pe cea inferioar scurt proase; flori galbenaurii grupate in antodii lungi de 5-6 mm, numeroase, dispuse in partea superioar a ramurilor intr-un panicul piramidal; inflorirea august-octombrie; fructul achen.

Ecologie i rspandire Specie mezofit; sporadic in zona pdurilor de stejar-etajul gorunului, tufriuri, zvoaie, cultivat dar a devenit i subspontan. Organe utilizate Partea superioar a tulpinii, impreun cu inflorescena se utilizeaz in scop tinctorial. Compoziia chimic Analizele efectuate de Dobjanschi (2006) au relevat prezena urmtorilor componeni: saponine triterpenice (8,0 %), tanin (7,21 %), compui fenil propanoizi (acid clorogenic i acid cafeic), 3,4 % flavonoizi (quercetol, kampferol i rutozid) i 0,96 % ulei volatil. Principalii componeni din uleiul volatil sunt: alfa-pinenul (37,8 %), mircenul, acetatul de bornil i germacrenul D. Aciune terapeutic Importana Medicinala, alimentara Utilizare Extractele obinute din partea superioar a tulpinii se utilizeaz pentru vopsirea lanii in nuane de galben i kaki. Lana mordat cu sulfat de aluminiu i potasiu i vopsit cu extractul obinut din inflorescene se coloreaz in galben. Mordarea cu bicromat de potasiu coloreaz lana in glbui-brun, in timp ce mordarea cu sulfat de aluminiu i potasiu i retratarea cu sulfat de cupru determin colorarea in kaki deschis (Chiril .a., 1999). Medicin uman, popular - uz intern - planta are proprieti diuretice. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SOLIDAGO GIGANTEA Ait. Denumire popular: Sinonime tiinifice: S. serotina (Ait.) Mc Neill Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu tulpin glabr, dreapt, bogat foliat, de 50-150 cm inlime; frunzele lanceolate, pe ambele fee glabre sau pe faa inferioar, in lungul nervurilor dispers proase; flori galbenaurii dispuse in antodii grupate in panicul piramidal; inflorirea iulie-octombrie; fructul achen. Ecologie i rspandire Specie mezofit, mezoterm; sporadic in zona pdurilor de stejar-etajul gorunului, tufriuri, zvoaie, cultivat ornamental dar a devenit i subspontan. Organe utilizate Se utilizeaz planta cu flori. Compoziia chimic Organele aeriene conin: tanin, proteine (trifolin), labdan diterpene (solidagenon), acizi (acid cafeic, acid ferulic, acid siringic, acid sinapic, acid vanilinic, acid siringic, acid protocatechuic, acid p-cumaric). - Saponine: gigantea-saponin-1, gigantea-saponin2, gigantea-saponin-3, gigantea-saponin-4. - Flavonoizi: astaragalin, cacticin, delfinidin-3arabinozid, delfinidin-3-galactozid, delfinidin-3glucozid, hiperozid, izoquercitin, izoquercitrin, izoramnetin, kampferol, kampferol-3-ramnozid, quercetin, quercetin-3-beta-robinozid, quercetin3-beta-rutinozidbeta- -beta-apiozil-3betaglucozid, rutin, juglanin, cacticin. Coninutul in ulei volatil din organele aeriene este de 0,16 % (Dobjanschi, 2006), iar compusul majoritar este aristolona (36,73 %). Utilizare Medicin uman, popular - uz intern - planta are proprieti diuretice. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SOLIDAGO VIRGAUREA L. Denumire popular: Splinu Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Floare boiereasc, Floare buiac, Mnunchi, Smeoaic, Splinari, Varg de aur Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, de 1m inlime; frunzele latlanceolate, serate; flori galben-aurii dispuse in antodii pedunculate de 7-10mm lungime; inflorirea iulieseptembrie; fructul achen cu papus de circa 5 mm. Ecologie i rspandire Specie mezofit, frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul subalpin, margini de pdure, pajiti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz planta cu flori. Dintre compuii activi se menioneaz glicozizii flavonici i acizii fenolici (acid cafeic, acid clorogenic). Compoziia chimic Principalii componeni identificai in acest plant sunt: uleiurile volatile, taninurile catachinice, saponinele i 1,5 2,0 % pigmenii flavonoizi (rutin, quercetin, quercitrin, kampferolramnozid, astragalin), esteri acetilenici (matricariaester). Lactone: solidagolacton. Saponine: virgaureasaponin I i II, virgaureagenin. Diterpene: clerodan, virgaureozid A, leicocarpozid. Triterpene: bayogenin. Florile conin urmtoarele substane: acid cafeic, acid clorogenic, acid hidroxicinamic, acid quinic, cianidin-3-glucozilglucozid i izoquercitrin. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze i flori au aciune antihelmintic, antiinflamatoare, antiseptic, diuretic, febrifug i stimulant.

Leicocarpozidul este diuretic, antiinflamator i analgezic. Virgaureasaponina E are aciune imunostimulatoare i antitumoral. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Se utilizeaz sub form de tratamente interne in caz de infecii urinare, grip, boli ale pielii i gastro - enterite. Extractele cu etanol i metanol din planta Solidago virgaurea cat i din calus au manifestat activitate antimicrobian. Extractul in ap-etanol are proprieti antioxidante. Glicozidele monodesmozidice ca i cele bidesmozidice ale acidului poligalacic exercit efect fungicid. Alte utilizri: Medicin uman, popular - uz intern: planta are proprieti diuretice, antiseptice, expectorante, astringente, antidiareice; uz extern cicatrizarea rnilor, atenuarea durerilor in nevralgii dentare. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, la momentul infloritului Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SOPHORA JAPONICA L. Denumire popular: Salcam japonez Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Salcm boieresc, Sofor, Acaie boiereasc Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Arbore care poate ajunge la 20 m inlime, cu ritidom crpat longitudinal; lstari glabri, cu lenticele proeminente; frunzele alterne, imparipenat compuse, cu 7-17 perechi de foliole, alungit eliptice pan la ovat lanceolate, cu marginile

intregi, pe faa inferioar verzi-cenuii; stipele foarte mici; florile alb-glbui, dispuse in panicul; fruct crnos indehiscent, gatuit intre semine; . Ecologie i rspandire Cultivat ornamental i forestier. Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal bobocii florali care conin flavonoide. Compoziia chimic Florile conin: mucilagii, pectine, pigmeni flavonici: quercetol-3-rutinozid, kampferol-3soforozid, genistein-4-glucozid (soforicozid) i genistein-4-soforobiozid (soforobiozid) i un alcool triterpenic (soforadiol). Gevrenova .a. (2004) au precizat c proporia de rutin a crescut in timpul fazelor timpuri de dezvoltare a mugurilor ajungand la concentraia de 266 mg/ g i pote reprezenta circa 90 % din totalul glicozizilor flavonici. In continuare are loc scderea coninutului de rutin pan la 44 mg/g proporional cu scderea flavonoizilor in timpul i dup perioada de inflorire. Aciune terapeutic Extractele obinute din flori au aciune antibacterian, anticolesterolemic, hemostatic, hipotensiv, diuretic, febrifug i tonic. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea hemoragiilor interne, circulaiei periferice deficitare, Florile se utilizeaz pentru extracia rutinei, care reduce fragilitatea vaselor sangvine. Seminele au o aciune emetic i hemostatic, fiind utilizate pentru tratarea hemoroizilor, constipaiilor, dezinteriei, durerilor de cap i hipertensiunii. Se folosesc cu atenie fiind toxice. Extractele din frunze au efect laxativ i se folosesc pentru tratarea epilepsiei i a convulsiilor. Mierea de salcam galben japonez este antihemoragic micorand timpul de coagulare i regleaz menstruaia. Ea influeneaz de asemenea funciile

digestive. Tinctura de salcam japonez are activitate antimicrobian, iar extractele au manifestat efecte antiinflamatoare, antihiperglicemice i antiprotozoare. Alte utilizri: In apicultur este important ca specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Bobocii florali nedesfacuti, cu foarfeci de vie, urmata de strunjirea florilor de pe ciorchini, in luna iulie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SORBUS AUCUPARIA L. Denumire popular: Scoru de munte Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Lemn cinesc, Lemn pucios, Merior, Pomul ursului, Sorb, Scoruj Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rosales Familia: Rosaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbore de 5-10m inlime, cu coroana rotund; frunzele sunt imparipenat compuse (9-17 foliole), cu foliole alungit eliptice sau alungit lanceolate, sesile, verzi inchise pe faa superioar i verzi deschise pe cea inferioar; florile albe sunt grupate in inflorescen de tip corimb; inflorirea: mai-iunie; fruct - globulos, rou de 8-9 mm diametrul. Ecologie i rspandire Specie oligotrof-mezotrof; frecvent in etajul gorunului-etajul boreal, tieturi de pdure, rariti. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Fructele de scoru conin: glucide (3 8 %), pectine (1,0 %), triterpene (acid ursolic), tanin (0,4 0,6 %), epicatechin, epicatechin galat, vitamine

(60 110 mg/ 100 g acid ascorbic, tocoferol), acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic, acid izoclorogenic, acid cinamic, acid p-cumaric, acid galic, acid protocatechuic), acizi organici (acid citric, acid succinic, acid tartric), glicozizi (amigdalin), substane minerale (07 5,7 %). Ppigmeni: alfa-caroten, beta-caroten, betacaroten-epoxid, fitofluen, lutein, criptoxantin, mutatocrom, quercetin, izoquercitrin, rutin. Seminele conin lipide (21 %), glicozizi cianogenetici (amigdalin), care in contact cu apa produc acid prusic, care in cantiti mici stimuleaz respiraia, dar in cantiti mari provoac moartea. Aciune terapeutic Extractele din fructe au efect astringent, antiscorbutic. Importana Tananta, producatoare de lemn Utilizare Se utilizeaz sub form de infuzii pentru tratarea diareei i hemoroizilor i pentru prevenirea apariiei scorbutului. Alimentaie - fructele sunt folosite la obinerea marmeladei; Industrie - fructele sunt folosite pentru obinerea unor buturi alcoolice (vin, rachiu, oet, lichior); Medicin, uman, popular - uz intern - frunzele i fructele au proprieti antiscorbutice, diuretice, depurative, antitusive, antireumatice; Medicin veterinar - uz intern - tratarea edemelor subcutanate; Apicultur - specie melifer. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SPARTIUM JUNCEUM L. Denumire popular: Bucsu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bucu, Buculi, Scai de papur Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae)

Subfamilia: Caractere morfologice Arbust de 3 m inlime, tulpina cu ramuri erecte, cilindrice, glabre, verzi, fr frunze (frunzele cad); florile galbene, mari de 2-2,5 cm , grupate in racem terminal, lax, pauciflor; inflorirea iunieseptembrie; fruct pstaie, cu mai multe semine ovate sau eliptice. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental. Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz florile (Spartii flos), precum i planta intreag. Compoziia chimic Plantele conin: glucide, lipide, acid cafeic i substane minerale. Alcaloizi: sparteina, lupanina, anagyrin. Amine: difenilamin, tiramin, oxitiramin. Pigmeni flavonoizi: genistein, quercetin, chrizin, chrizin-7-beta-D-glucopiranozid, chrizin-7-gentiobiozid. Maupetit (1992) a identificat prezena a 151 componeni in uleiul volatil extras din plantele de Spartium, dintre care 9 componeni au deinut fiecare mai mult de 1,00 % din totalul uleiului extras: acidul linolenic (26,00 %), acidul hexadecanoic (24,00 %), acidul oleic (6,00 %), acidul linoleic (4,00 %), acidul tetradecanoic (3,50 %), etil hexadecanoatul (1,90 %), (E,E)-alfa-farnesenul (1,80 ), linaloolul (1,70 %) i 1-octen-3-ol (1,20 %). Florile conin: alcooli triterpenici (lupeol), triterpene (beta-amirin), acizi grai (acid caprilic), hidrocarburi (N-nonacozan), steroli (sitosterol) i 0,3 4,0 % alcaloizi quinolizidinici (40 % citizin, 45 % N-metilcitizin i anagirin). Culoarea florilor se datoreaz prezenei flavonelor (luteolin-4-glucozid, luteolin-7glucozid), flavonolilor (quercetol-4-betaglucoz, kampferol-4beta-glucoz, izoramnetol-3-beta-glucoz) i carotenoizi (flavoxantin i crizamtenxantin), Cflavonoide (scoparin), glicoflavone (orientin). Aciune terapeutic

Extractele obinute din varfurile inflorite ale plantelor au proprieti diuretice, vasoconstrictoare, cardiotonice, dar in doze mari produc stop cardiac. Importana Producatoare de fibre textile Utilizare Studiile au artat c extractul din flori de bucsu are efect antiinflamator i analgezic in ulcerele gastrice. Alte utilizri: Industrie - in Frana, Grecia i Spania, se confecioneaz esturi groase, covoare, franghii, etc., din fibra obinut din plant; Toxicitate Toxic prin coninutul in spartein, anagirin, i metil-citisina. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SPINACIA OLERACEA L. Denumire popular: Spanac Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Spanace, Spnac, Spenat, Spinac, Spinat, pnat, penat, penog, penot Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Chenopodiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual sau bisanual cu tulpini erecte simple sau ramificate; frunzele lung peiolate, verzi-deschis, moi, cele inferioare triunghiularhastate sau sagitate, cele superioare alungit-ovate, cuneate, , pe faa inferioar cu peri umflai la capt; florile unisexuate dispuse dioic, sesile, protejate de perigon; fructul achen protejat de laciniile perigonului intrite i adesea spinescente. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca legum, originar din Asia Mic; var. oleracea spanac de iarn; Organe utilizate Compoziia chimic

Frunzele de spanac reprezint un aliment apreciat pentru valoarea energetic sczut (111,5 kJ/ 100 g) i coninutul ridicat de vitamine i substane minerale. Principalii compui organici determinai in spanac sunt glucidele (3,43 %), proteinele (2,00 %), lipidele (0,20 %), glucoza (0,13 %), fructoza (0,12 %), zaharoza (0,21 %), amidonul (0,09%), celuloza (0,74 %), pentozanii (0,31 %), hexozanii (0,28 %) i sterolii 9 mg/ 100 g (Souci .a., 1981). Acizii organici determinai in 100 g esut edibil au variat in urmtoarele limite: 442 mg acid oxalic, 42 mg acid malic, 23,5 mg acid citric, 19,0 mg acid alfa-cetoglutaric, 17,6 mg acid fumaric, 12,0 mg acid succinic, 10,0 mg acid p-cumaric, 9,2 mg acid lactic, 6,2 mg acid formic, 3,5 mg acid acetic i 3,0 mg acid ferulic. Frunzele de spanac sunt bogate in acid ascorbic (52 mg/ 100 g), tocoferoli (2,5 mg/ 100 g), nicotinamid (0,62 mg/ 100 g), filochinon (0,35 mg/ 100 g), acid pantotenic (0,25 mg/ 100 g), riboflavin (0,23 mg/ 100 g) i piridoxin (0,22 mg/ 100 g). Spanacul se evideniaz i in ceea ce privete coninutul in aminoacizi eseniali, care au variat astfel: 0,19 % leucin, 0,16 % lizin, 0,14 % valin, 0,13 % arginin, 0,12 % izoleucin, 0,11 % fenilalanin i treonin, 0,08 % tirozin, 0,05 % histidin i 0,04 % metionin i triptofan. Coninutul in substane minerale al frunzelor a variat intre 1,26 i 1,87 %. In 100 g esut proaspt s-au determinat 633 mg potasiu, 126 mg calciu, 65 mg sodiu, 58 mg magneziu, 55 mg fosfor, 54 mg clor, 4,1 mg fier i 0,76 mg mangan i 0,50 mg zinc. Spanacul acumuleaz cantiti mari de nitrai in frunzele mature. Astfel, aceste frunze au avut un coninut de 838 ppm, fa de cele apicale unde s-a determinat un coninut de 180 ppm. Cea mai mare cantitate de nitrai s-a determinat in peioli (1570 ppm) i in nervura principal (1062 ppm). Frunzele de spanac conin i saponine, dintre care au fost identificate spinacozidele III i IV. Aciune terapeutic

Spanacul are efect laxativ, are aciune hipoglicemiant. Importana Alimentara Utilizare Deine anumite proprieti: fortifiant i nutritiv, elimin anemia i scorbutul, stimuleaz creterea, elimin i dreneaz toxinele, afrodisiac puternic, acioneaz contra afeciunilor cardiace, hipertensiunii, bolilor de rinichi, diabetului, gutei. Este folosit pentru tratarea caliculilor urinari. Seminele au efect laxativ i sunt utilizate pentru tratarea icterului i a ficatului inflamat. Alte utilizri: Spanacul se consum sub form de suc, salat sau mancare gtit in diverse combinaii. Acesta conine fier, protide, glucide, minerale, fosfor, magneziu, mangan, vitaminele A, B, K, niacin. Sucul de spanac este regenerator sanguin prin clorofila sa i prin fierul pe care il conine, remineralizant, se intrebuineaz cu folos in cazurile de anemie, de convalescen, oboseli fizice i intelectuale, la copii i la persoanele in varst. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SPIRULINA MAXIMA Denumire popular: Spirulina Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Monera Increngtura: Cyanobacteria Subincrengtura: populare: Clasa: Subclasa: Ordinul: Familia: Oscilatoriceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic

Spirulina platensis este o alg microscopic, considerat o minune a naturii deoarece este de 58 ori mai bogata in fier decat spanacul, de 3 ori mai bogat in vitamina E decat germenii de grau i are o activitate biologic cu 49 % mai mare decat a vitaminei E sintetice. Spirulina este cea mai bogat surs de beta-caroten (provitamina A), coninand de 25 de ori mai mult beta-caroten decat morcovii. Principalii componeni chimici determinai in spirulina sunt: glucidele, lipidele (2,1 %), proteinee (71,3 %), fibrele (0,2 %), substane minerale (18 %). Vitaminele: acidul ascorbic, riboflavina (46 ppm), niacin i tiamina (51 ppm). Pigmenii: beta-carotenul (478 ppm) i niacina. Substanele minerale: calciu (0,03 %), fier (0,07 %), magneziu (0,25 %), fosfor (0,32 %), potasiu (0,16 %) i sodiu (0,01 %). Aciune terapeutic Are aciune antioxidant i stimuleaz producia de corticosteroizi, insulin, hormoni tiroidieni i adrenalin. Stimuleaz creterea i crete capacitatea de aprare a organismului fa de infecii. Are rol antitoxic, prin facilitarea eliminrii metalelor grele, toxinelor i radionucleotidelor, care au un rol important in apariia bolilor maligne. Previne scderea numrului de leucocite dup roentgen-terapie, crescand hemoglobina i numrul de eritrocite. Este hipolipemiant i hipocolesterolemiant. Stimuleaz spermatogeneza, combate impotena i frigiditatea. Stimuleaz lactaia. Controleaz senzaia de foame, regleaz pofta de mancare i ajuta procesele digestive. Ce este mai important, incetinete procesele de imbtranire. Importana Utilizare Din Spirulina platensis s-a obinut un supliment alimentar ecologic pur, in care principiul activ este fitocianina, care are un rol important in procesele metabolice. Aceasta conine peste 50 de principii bioactive, printre care: proteina bruta (cu toi aminoacizii, inclusiv forme de ARN i ADN specifice organismului uman), lipide, carotenoizi, vitaminele complexului B (B1, B2, B6,

B12, E, acid folic), oligoelemente (Ca, Fe, Mg, Mn, Zn, K, Na, unde predomina potasiul i magneziul), ficocianina (principiu activ responsabil de intensificarea proceselor metabolice). S-au realizat suplimente nutritive Spirulina este bogat in vitaminele complexului B, in carotenoizi (provitamina A), in aminoacizi eseniali, in enzime digestive i elemente minerale (calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, zinc). Cercettorii au demonstrat c Spirulina are aciune antioxidant, antibacterian, antiviral, antialergic, antitoxic ; stimuleaz creterea, sistemul imunitar, performanele sportive i activitile intelectuale. Spirulina este o surs de proteine, ajut la controlul greutii corporale prin reducerea apetitului alimentar. De asemenea s-a descoperit c ajut la meninerea glicemiei in limite normale. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: STACHYS OFFICINALIS (L.) Trev. Denumire popular: vindecea Sinonime tiinifice: Betonica officinalis L., B. serotina Schur, B. alpigena Schur, B. danica Borb., B. officinalis var. typica Beck, B. hirta Leyss., B. stricta Ait., B. officinalis glabrata Koch, Stachys officinalis Trev. ap Briq. Alte denumiri populare: buruian de artritis, buruian de tietur, creior, cuiori, frunza tejului, iarba bubii, iarba tieturii, iarba tlharului, iarba vntului, ovrvari, sclipe Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Clasa: Magnolioppsida Subclasa: Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Plant peren, tulpini de 30-100 cm, erecte sau la baz puin ascendente, simple sau spre varf cu o pereche de ramuri, proase sau glabrescente: Frunze bazale dispuse in rozet, lung peiolate, lat sau alungit ovate, cu baza cordat, obtuze, accentuat crenate, evident reticulat nervate, pe ambele fee alipit proase. Flori in verticile multiflore, compacte formand o inflorescen spiciform cilindric; corola purpurie, la exterior proas. Fructe brune, alungit ovoidale, netede. Inflorete VIVIII. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit ctre mezofit, crete prin pajiti, margini de pduri, tufriuri, din zona silvostepei pan in etajul bradului. Organe utilizate Se utilizeaz rdcinile i frunzele recoltate in lunile iunie iulie. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in organele aeriene ale acestei specii sunt: proteinele (betonicin), glucozidele, taninurile, betainele, saponinele, compuii fenilpropanoizi (acid rozmarinic). S-au mai identificat: Acizii fenolici: acid cafeoilquinic, acid cafeic, acid clorogenic, acid neoclorogenic. Glucozizi iridoidici: harpagid. Alcaloizi: stachidrin, oxistachidrin, achillein, turcin. Compui fenilpropanoizi: campneozid II, forsitozid B. Aciune terapeutic Extractele au proprieti: antioxidante, antihelmintice, antiseptice, expectorante, purgative, uor sedative i tonice. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Extractele din frunze se utilizeaz in cazul lipsei de memorie, tensiune i probleme premenstruale. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, varfuri inflorite Fia speciei

Denumire Denumire tiinific: STELLARIA MEDIA (L.) Vill. Denumire popular: Rocoin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Auric, Coad de gin, Cuiori, Gheioar, Iarba ginii, Iarb de psri, Racoin, Rcoin, Racovin, Racovi, Rcovin, Rciun, Rncuin, Recoin, Rocotin, Racovin, Rocoel, Rocovi, Roghin, Scnteiu, Stelua fetei, Stelu alb Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Caryophyllales Familia: Caryophyllaceae Subfamilia: Caryophylloideae Caractere morfologice Plant anual-anual de iarn cu tulpini subiri, rotunde, taratoare sau ascendente, lungi pan la 40(80) cm, proase numai pe o parte a internodului formand rdcinio la nodurile inferioare; frunze opuse, ovate, scurt ascuite la varf; flori actinomorfe, dispuse in dichazii rare, au cca. 4 mm in diametru; petale 5, albe, adanc despicate; stamine cu antere violete sau purpurii; inflorete tot anul; fruct capsul denticulat, mai lung decit caliciul, se deschide prin 6 dini i are semine rotunde, reniforme, brunii sau negre, cu 4 iruri de tuberculi rotunjii. Ecologie i rspandire Specie cosmopolit, comun prin locuri umbroase, cultivate sau ruderale, mai ales in apropierea aezrilor omeneti, din zona de silvostep pan in etajul fagului. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz plantele proaspete sau uscate la umbr, precum i sucul proaspt. Compoziia chimic Principalii componeni din aceast plant sunt: lipide (0,2 4,8 %), proteine (1,2 2,1 %), glucide, mucilagii (7 12 %) i substanele minerale.

Vitamine: acid ascorbic (375 mg/ 100 g), niacin (0,51 mg/ 100 g), riboflavin (0,14 mg/ 100 g), tiamin (0,02 mg/ 100 g), colin i tocoferoli. Pigmeni: caroteni (beta-caroten), izoflavone (genistein). Acizi grai: acid gamma-linolenic, acid linoleic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic. Aciune terapeutic Extractele din intreaga plant au proprieti diuretice, expectorante i tonice Importana Medicinala Utilizare Puda obinut din tulpini i frunze se folosete in cazul artritei, durerilor, tieturilor i a iritaiei pielii. Bile cu infuzii obinute din plante proaspete sau uscate au efect emolient, reduc inflamaiile i durerile eumatice. Extactele se utilizeaz pentru tratarea contuzilor, bolilor de stomac, sunt eficace in tratarea capilarelor fragile. Alte utilizri: Medicin uman (popular): planta pisat, amestecat cu seu se punea pe rni, umflturi, zdrobituri, scrantituri sau numai pisat, folosit pentru hernie; rdcina decoct (impreun cu alte specii) folosit pentru tratarea celor oprii cu ap fierbinte. Agricultur: buruian invadant mai ales in culturi irigate. Planta verde folosit pentru psrile inute in colivie. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, seminte Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SYMPHYTUM OFFICINALE L. Denumire popular: Ttneas Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Iarba lui Tatin Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae

Ordinul: Lamiales Familia: Boraginaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, dens proas; tulpin dreapt, de 50-120 cm inlime; frunzele tulpinale mijlocii i superioare lat decurente de la un nod la altul, astfel incat tulpina este aripat; flori purpuriuviolete dispuse in cime scorpioide; inflorirea mai-august; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie mezohigrofit; frecvent in zona de silvostep-etajul fagului, pajiti umede. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz rizomii i rdcinile recoltate primvara i toamna. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in rizomi i rdcini sunt: glucide (glucoz, fructoz, ramnoz, manoz, xiloz), mucopolizaharide, lignine (acid lithospermic), mucilagii, proteine (9,4 %), lipide (1,7 %), taninuri (8 9 %), rezine, pirocatechin, uleiuri volatile, mucilagii, compui fenilpropanoizi (acid rosmarinic), compui cu azot (hipoxantin), rezine, amide (asparagin). Alcaloizi: echinatin, licopsamin, consolidin, consolicin, viridiflorin. Lactone sesquiterpenice: alantoin. Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol. Vitamine: acid ascorbic (13 mg/ 100 g), niacin, riboflavin, tiamin. Acizi fenolici: acid cafeic, clorogenic, Rdcinile acestei specii conin: bornesitol (ester metilic al inozitolului), izobanerenol, acid litospermic, symladin i simfitocinoglossin, precum i urmtoarele substane: Alcaloizi: simfitocinoglosin, consolicin, consolidin, cinoglosin, echinatin (C15H25NO5), echimidin, viridiflorin. Necine: echinatina, licopsamina, 7acetillicopsamina, heliosupina, heliosupin-Noxidul, echimidina i lasiocarpina. Pigmeni: caroteni, hipoxantin. Saponine: symphytin, symphytoxid. Aciune terapeutic

Extractele din rdcini i frunze au aciune calmant, expectorant, hemostatic i cicatrizant. Importana Medicinala Utilizare Extractele sunt utilizate ca tratamente externe in cazul nevralgiilor, arsurilor, eczemelor, dermatozelor, arteritei, trombo-flebitelor i a entorselor. Extractele conin alantoin, o substan ce stimuleaz procesul de proliferare a celulelor, stimulandu-se astfel vindecarea. In medicin se folosete tinctura de tataneasa, pulberea, macerate, decocturi i in prepararea de alifii. Frunzele tatanesei, oprite i aplicate ca terci cald pe membrele paralizate, ajut peste noapte, atunci cand maladia provine din surmenaj, luxaie, entors sau apoplexie. Din rdcini se poate pregti i un ceai care este folosit intern in bronite, afeciuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale i pleurezii. Medicin uman, popular - uz intern: rdcina plantei are proprieti hmostatice i astringente; uz extern: tratarea rnilor i a fracturilor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Rizomul si radacinile, cu cazmaua, in lunile septembrie-decembrie, sau incepand cu luna martie - Frunze Valorificare SYMPHYTI RADIX RDCIN DE TTNEAS a)materie prim deshidratat Flux tehnologic Fia speciei Denumire Denumire tiinific: SYRINGA VULGARIS L. Denumire popular: Liliac Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Argavan, Bargavan, Borolan, Borotean, Buznec, Crimolin, Ergovan, Ghiorghivan, Holr, Ililec, Iorgovan, Liliac nemesc, Liliac rou, Liliac slbatic, Lurbu, Malin, Mlin alb, Mlin rou, Mlin verde, Orgon, Pelin, Scnteie, Scluntie, Scrncen, Scumpie, Sireni Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Oleales Familia: Oleaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust, rar arbore, de 2-4 (10) m inlime; frunze simple ovate, cu marginea intreag; florile liliachii, rar albe dispuse in inflorescene de obicei pereche; inflorirea: aprilie-mai; fructul capsul. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit, termofit-subtermofit, calcicol; sporadic in zona de step-etajul fagului, tufriuri, stancrii, coaste pietroase. Organe utilizate Compoziia chimic Scoara acestei specii conine glucide, manit, amidon, rezine, glucozizi fenil-propenici (siringin) i substane amare (siringopicrin). Burzo .a. (2003) au identificat in uleiul volatil extras din florile de liliac urmtorii componeni: lilac aldehid C (22,13 %), lilac aldehid B (12,56 %), tricozan (7,33 %), metoxianisol (6,82 %), alfa-pinen (4,72 %), geranil aceton (3,65 %), ocimen (3,47 %), elemicin (3,37 %), metil heptenon (3,02 %), izoelemicin (2,79 %), beta-farnesen (1,96 %), heptacozan (1,89 %), pentacozan (1,76 %), metileugenol (1,68 %), beta-terpinen (1,34 %), benzaldehid (1,36 %), hexahidrofarnesil aceton (1,34 %), burbonen (1,18 %), citral (1,13 %), benzilester (1,10 %), beta-cubeben (1,02 %), tetrametilheptadecan (0,74 %), cedren (0,69 %), metileugenol (0,61 %), nerolidol (0,56 %), mirtenal (0,54 %) i linalol (0,38 %). Detalii... Aciune terapeutic Importana Utilizare Extractul glicerohidroalcoolic din muguri de liliac se folosete in insuficien coronarian cu i fr angin pectoral, miocardocoronaroscleroz, sechele post-infarct miocardic, coronarite trombotice, adjuvant in tratamentul de prevenire al infarctului miocardic.

Frunzele sunt utilizate in popor pentru tratarea arsurilor sau ca vasodilatator, pentru tratarea ulcerelor stomacale i a diabetului. Alte utilizri: Industrie - florile sunt folosite pentru obinerea de parfumuri; Uleiurile volatile din florile de liliac sunt utilizate in industria parfumurilor, cat i pentru aromatizarea sampoanelor, spunurilor i a cremelor. In prezent ins, aceste extracte au fost inlocuite cu compui sintetici. Medicin uman, popular - uz intern - scoara are proprieti astringente i tonice iar frunzele i florile sunt folosite ca antifebrile i calmante in colici hepatice; - uz extern - proprieti antireumatice. Apicultur - specie melifer. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TAGETES ERECTA L. Denumire popular: Crie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Bozdoag, Belfe, Boate, Bogdneti, Bochioi, Boance, Bocioi, Bofte,Bonce, Boci, Botnci, Botoane, Budiene, Budiene galbene, Budiene mari, Buduiene, Buduieni mari, Buruian domneasc, Butucai, Buzduci, Buzdugi, Crai, Crini, Crini galbeni, Tearfoni, Ferfeni, Ferfeni mari, Ferfeni, Ferfoane, Fnfen, Firfon, Flori galbene, Garoafe, Izdoave, Ocheele, Popchi, Popi, Schilculie, Svisdoage, igncui, Tmfeni, Vzdoage, Vzdoage, Vizdoave, Vizdogi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; tulpina de 40-80 cm inlime, glabr, muchiat, moderat ramificat in partea superioar, cu miros caracteristic puternic; frunzele alterne sau opuse, penat sectate, segmentele frunzelor lanceolate, slab serat denticulate;

involucrul muchiat; antodii de 5-8 (10) cm diametru, florile ligulate numeroase, galbene, cele tubuloase galben-portocalii; pedunculul sub antodiu puternic ingroat; inflorirea iulie-octombrie; fructul achen liniar, cu papus format din 3-6 scvame inegale. Ecologie i rspandire Cultivat ornamental. Prezint importan florile acestei specii pentru pigmenii i uleiul volatil pe care il conin. Organe utilizate Compoziia chimic Florile de crie conin flavonoizi tetra-Osubstituii ca: patuletina, flavonoli: campferol 3,7-ramnozid (campferitrin), glicozizi ai flavonolilor ca: quercetagetin-7-glucozid (quercetagetrin) i quercetagetin-3-glicozid (tagetiin), patuletin7-glucozid (patuletrin). Acestea au i un coninut mare de caroteni: alfai beta-caroten, beta-caroten-diepoxid, gammacaroten, helenien, violaxantin, eloxantin, fitoen, rubixantin, beta-criptoxantin, lutein, mutatocrom, rubixantin, rubicrom, auroxantin, flavoxantin, licopin. Uleiul volatil extras din plantele de Tagetes erecta conine: 20,57 % terpinolen, 10,76 % betacariofilen, 10,16 % limonen, 9,50 % piperiton, 8,31 % trans-ocimen, 7,42 % ocimen, 5,14 % eucarvon, 4,64 % mirtenol, 3,29 % germacren D, 2,87 % verbenon, 2,28 % beta-pinen, 1,81 % elixen, 1,54 % cis-verbenon, 1,36 % difenilbenzen, 1,15 % sabinen, 1,02 % p-mentatrien, 1,00 % betafarnesen, 0,79 % terpinen-4-acetat, 0,61 % alfafarnesen, 0,56 % alfa-pinen, 0,47 % mintfuranon, 0,45 % linalol, 0,43 % tricozan i 0,42 % nerolidol (Burzo i Vac, 2006). Uleiul volatil extras din plantele de Tagetes patula conine: 17,29 % trans-beta-ocimen, 13,14 % terpinolen, 11,49 % verbenon, 11,30 % betacariofilen, 7,40 % cis-verbenon, 5,10 % eucarvon, 4,90 % limonen, 2,57 % mirtenol, 2,40 % germacren D, 1,79 % ocimen, 1,70 % piperiton,

1,36 % cis-tageton, 1,18 % elixen, 1,08 % transtageton, 0,87 % difenilbenzen, 0,54 % sabinen, 0,53 % mintfuranon, 0,52 % trans-caren-4-ol, 0,44 % p-mentatrien, 0,30 % felandren, 0,29 % carvon, 0,27 % beta-farnesen, 0,25 % alfa-pinen, 0,25 % cariofilen oxid, 0,22 % alfa-pinen, 0,21 % linalol, 0,20 % alfa-farnesen, Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din plantele de Tagetes erecta au efect digestiv, diuretic i sedativ. Importana Medicinala Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea indigastiilor, constipaiilor i dezinteriei. Sub form de tratament extern se folosesc in cazul rnilor dureroase i a reumatismului. Florile acestei specii sunt utilizate pentru extracia helenienei care este utilizat pentru imbuntirea vederii nocturne. Luteina izolat din floarea de cri prezint activitate antioxidant, antimutagenic i anticlastogenetic. Culturile de calus de Tagetes erecta are activitate insecticid i larvicidal asupra speciei Aedes aegypti, iar uleiul esenial prezint activitate antibacterian. Medicin, uman, popular folosete florile ligulate care au aciune favorabil in miopie, hemeralopie, scderea permeabilitii capilarelor, aciune antispastic i hipotensiv. Alte utilizri: In industrie se utilizeaz pentru fabricarea produsului farmaceutic Heligal ce conine helenien, utilizat in oftalmologie; Pigmenii flavonoizi sunt utilizai pentru colorarea esturilor in galben, maro, brun inchis sau kaki inchis, in funcie de mordantul utilizat. Culoarea galben se obine in cazul mordrii cu sulfat de aluminiu i potasiu. Culoarea maro se obine in cazul mordrii i a developrii in soluie de sulfat de aluminiu i potasiu. Mordarea intr-o soluie de bicromat de potasiu i developarea in soluie de sulfat feros confer lanii o culoare brun inchis.

Nuana kaki inchis se obine in cazul mordrii cu sulfat de aluminiu i potasiu i a developrii in soluie de ulfat feros (Chiril .a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TAMARIX GALLICA L. Denumire popular: Ctin roie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Tamaricales Familia: Tamaricaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este un arbust de 2-4 m inlime, cu frunze mici, solziforme, flori pentamere cu corola caduc dup inflorire. Fructul este capsul septicid Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele de ctin roie conin: acid eleagic, cianidin sau/ i pelargonidin, quercetin sau i kampferol, flavonoli sulfai i proantocianidine. In flori se gsesc glucozizi ai flavonolilor ca: kampferol 3-(6"-etilglucuronid). Aciune terapeutic Extractele din frunze i ramuri au aciune diuretic. Importana Utilizare Compresele aplicate pe rni opresc sangerarea iar galele produse pe frunze sunt utilizate pentru tratarea diareei i a dezinteriei. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TANACETUM BALSAMITA L. Denumire popular: Calomfir Sinonime tiinifice: Chrysanthemum balsamita (L ) Baillon, Balsamita major Desf. Alte denumiri populare: Calapr, Bumbior, Calampr, Calonchir, Calubr, Carpin, Clugr, Dumbravnic, galopr, Izma Maicii Preciste, Smirn, Spiculee, Vetrice Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; radcin pivotant; tulpin dreapt, alipit pubescent, foliat, ramificat in partea superioar, de 40-100 cm inlime; frunzele bazale lung peiolate, ovat eliptice, cele superioare sesile, ovat eliptice, crenat serate; florile (cele marginale sunt foarte mici sau lipsesc) sunt dispuse in inflorescen de tip antodiu, dispuse in panicul; inflorirea iulie-august; fruct achen cilindic, 5-costat. Toat planta are miros plcut aromat. Ecologie i rspandire Termofil; cultivat. Organe utilizate Compoziia chimic Uleiul volatil extras din florile de Calamfir conine: 26,61 % carvon, 25,22 % alfa-thujon, 14,32 % trans-crizantenil acetat, 4,76 % eucaliptol, 4,36 % tanaceton, 4,21 % trans-mentadienol, 2,13 % cis-mentadienol, 2,06 % citral, 1,44 % eucarvon, 1,22 % cis-carveol, 1,18 % transcarveol, 0,97 % caren-4-ol, 0,96 % selinen-4-ol, 0,66 % beta-felandren, 0,61 % beta-pinen, 0,47 % germacren D, 0,45 % tau-muurolol, 0,38 % Dcarvon, 0,33 % cubenol, 0,31 % crizantenon, 0,27 ?cadinen, 0,24 % gamma-terpinen i 0,22 % betacariofilen. Uleiul volatil extras din frunzele de Calamfir conine: 26,66 % carvon, 25,44 % alfa-thujon, 10,17 % trans-crizantenil acetat, 4,82 % tanaceton, 4,73 % eucaliptol, 3,59 % cis-menta dienol, 3,33 % caren-4-ol, 1,78 % trans-carveol, 1,69 % germacren D, 1,25 % cis-carveol, 0,80 % selinen-4-ol, 0,78 % alcool perilic, 0,67 % eucarvon, 0,57 % tau-muurolol, 0,48 % trans-menta dienol, 0,39 % cubenol, 0,36 % beta-cimen, 0,32 % betacariofilen,

0,26 % carvon oxid i 0,25 % dimetilandrostan-3on. Aciune terapeutic Astringent, antiseptic i diuretic. Importana Medicinala, aromatica Utilizare Frunzele sunt folosite pentru tratarea dezinteriei, cefaleelor i arsurilor. Stimuleaz menstuaia. Medicin, uman, popular - uz intern - prile aeriene ale plantei au proprieti diuretice, antispastice, stomahice, se recomand in tratamentul afeciunilor hepatobiliare, gastrice, diaree etc.; a digestiei; uz extern - tratarea aftelor, furunculelor; Cosmetic - prevenirea cderii i stimularea creterii prului; Alte utilizari: Combaterea moliilor. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TANACETUM VULGARE (L.)Bernh. Denumire popular: Vetrice Sinonime tiinifice: Chrysanthemum vulgare (L.) Bernh. Alte denumiri populare: Aurat, Brncari, Buruian de ceas ru, Buruiana mtricii, Calapr, Calopr, Carpn, Creaa broatelor, Crea, Crucea pstii, Ferece, Ferecea, Ferecu, Fericea, Glbenare, Hodolan, Iarba raiului, Iarb dulce de munte, Jolteal, Lihar, Marin, Mdrie, Mrunc neagr, Mtrice, Mtrie, Mrun, Mint romneasc crea, Poala Maicii Precista, Poarta raiului, Roman, Romon, Spilcue, Tare, Tereei, Undulemnu, Vtrice, Vetricea vtmatului, Vetrie, Vitri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia:

Caractere morfologice Plant peren; rizom subteran; tulpina erect, cilindric, fin striat, simpl sau ramificat, glabr, rar pubescent, foliat pan la inflorescen, cu miros puternic aromat; frunzele de 1-2 ori penat sectate, cele inferioare lung peiolate, cele superioare scurt peiolate, alungit ovate sau lat lanceolate, glabre de obicei; antodii numeroase grupate corimbiform, florile tubuloase foarte dese, galbene, florile ligulate pot lipsi sau pot fi rudimentare, foarte mici; involucrul semiglobulos; inflorirea iulie-septembrie; fruct achen obovat , cu coronul denticulat la varf. Ecologie i rspandire Specie mezofit-mezohigrofit, frecvent in zona de step-subetajul fagului, zvoaie, tufriuri, locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz florile recoltate in lunile iunie august. Compoziia chimic In esuturile aeriene ale acestei specii s-au identificat urmtorii compui: fitosteroli, tanin, pentaciclitoli (viburnitol), precum i: Acizi fenolici: acid clorogenic, acid cafeic, acid izoclorogenic. Pigmeni: apigenin, quercetin, diosmetin, eupatilin, jaceidin. Sesquiterpene: longipinan-2,7-dion, arbusculin, partenolid, reynosin, tanacetin. Lactone sesquiterpenice: parthenolid. Cetone terpenice ciclice: piperiton. Uleiul volatil conine: 1,8-cineol, alfabergamoten, alfa-camfonelol, alfa-pinen, alfaterpinen, artemisia alcool, beta-elemen, betathujon, borneol, bornil acetat, cariofillen, gamma-cadien, gammaterpinen, izopinocamfon, sabinen i izothujon, care poate imprima toxicitatea acestuia. Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze i flori au aciune antihelmintic, hipotensiv, antiinflamatoare, antispasmotic, stimulent i tonic. Importana Medicinala,

aromatica, toxica, tinctoriala Utilizare Extractele din flori se utilizeaz in caz de ciclu menstrual neregulat, probleme gastrice i febr. In doze mici trateaz epilepsia. Thujona confer aciunea antihelmintic, dar in doze mari este toxic i poate provoca avortul. Uleiul volatil aplicat extern se folosete la tratarea arsurilor, leziunilor i reumatismului. Extractul cu metanol din vertice are activitate antioxidant care este in corelaie cu coninutul total de fenoli. Uleiul esenial obinut din vertice are proprieti antiacaricide, avand efect letal asupra unor specii de pianjen. Medicin, uman, popular utilizeaz florile sub form de infuzie, pentru combaterea oxiurilor, pentru tratarea bolilor de rinichi, i stomac. Sub form de tratamente de uz extern, se folosesc seminele zdrobite, sub form de cataplasme, care se pun pe abdomen impotriva viermilor intestinali, iar decoctul din planta uscat, se folosete impotriva mtreii i pentru tratarea bubelor. Alte utilizri: In medicin veterinar se utilizeaz pentru tratarea enteritei. In apicultur este important ca specie melifer. Uleiul volatil se utilizeaz i in industria parfumurilor, de preferin in parfumuri cu note ierboase (Radoias .a., 2005). Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, flori Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TARAXACUM OFFICINALE Weber Denumire popular: Ppdie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buh, Cicoare, Crestea, Floarea broatei, Floarea ginii, Floarea mlaiului, Floarea sorului, Floarea turcului, Flori galbene, Glbinele grase, Gua ginii, Lptuc, Lptuci, Lilicea, Lilicea niparticli, Niparticli, Ochiul boului, Oule ginilor, Pana vzgoiului, Papadea, Papa ginii, Papalung, Prsita ginilor, Pui de gsc, Turci Incadrare taxonomic

Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcin pivotant, groas, rizom scurt i gros; tulpina de 5-40 cm, fistuloas, in tineree lanat proas; frunzele alterne, foarte apropiate, formeaz o rozet bazal, frunzele glabre, oblanceolate, scurt peiolate, penat sectate cu segmente triunghiulare i inegale; planta prezint latex alb; antodiile solitare in varful tulpinii; flori ligulate galbene; hipsofilele involucrale externe liniar-lanceolate, patente pan la recurbate, puin mai scurte decat cele interne; inflorirea aprilieiunie; fructul achen brun, insoit de papus, susinut de un rostru filiform, de 2 ori mai lung decat achena. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit; foarte frecvent in zona de step-etajul boreal, locuri cultivate i ruderale. Detalii... Organe utilizate Rdcinile care conin principii amare, frunzele tinere i sucul. Planta este bogat in triterpenoide care au proprieti antiinflamatorii. Compoziia chimic Componenii chimici determinai in rdcinile acestei plante sunt: zaharoz (1,1 %), inulin (25 40 %), lipide (1,6 %), mucilagii (8,5 %), pectine (7,8 %), proteine (2,7 18,7), alcaloizi, taninuri, saponine, caroteni (lutein), flavone (apigenin, luteolin), substane minerale etc. In rdcini au mai fost determinate urmtoarele substane: Acizi fenolici: acid cafeic, acid p-cumaric, acid clorogenic, monocafeiltartric, acid cerotic; Vitamine: acid ascorbic, acid nicotinic, riboflavin, tiamin, colin, niacin.

Acizi grai: palmitic, oleic, linoleic, linolenic, melisic, cerotic, melisic (C30H60O2). Lactone: endesmadolida, germacranolida. Terpene: alfa-lactucerol i izolactucerol, pseudotaraxasterol, taraxol, taraxerol, betaamirin, faradiol arnidiol, betulinol i lupeol. Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol, taraxasterol. Latexul este secretat de celulele laticifere care se gsesc in rdcini. Acesta conine: ceril alcooli, glicerol, taraxasterol. Frunzele conin: glucide (glucoz, fructoz, zaharoz, arabinoz, inulin), lipide (0,7 4,8 %), proteine (2,7 18,7), glucozizi (esculin), cumarine (cicorin, aesculin), compui benzenoizi (taraxacozid), saponine i substane minerale. Triterpene: beta-amirin, taraxol, taraxasterol, pseudotaraxasterol, taraxerol, cicloartanol, lactucerol, taraxeren-3-beta-ol i alcooli triterpenici: faradiol, arnidol. Acizi fenolici: acid clorogenic, acid cafeic, acid p-cumaric. Fitosteroli: sitosterol, stigmasterol, cumasterol, androsterol. Lactone sesquiterpenice: germacranolid. Vitamine: acid ascorbic, riboflavin, tiamin. Frunzele conin caroteni i compui flavonoizi (xantofile, apigenin- i luteolin-7-glucozid, chrisoeriol). Gustul amar al esuturilor este datorat prezenei taraxicinei, a lactonelor sesquiterpenice (eudesmanolid, tetrahidroridentina B i taraxacolid) i a acizilor germecranici (acid taraxinic i acid 11,13-dihidrotaraxinic). Florile conin pigmeni carotenoizi (xantofil, violaxantin, criptoxantin, taraxantin, anteroxantin, floroxantin, eloxantin, lutein, neoxantin, rubixantin i zeaxantin), glucozizi flavonici (luteolin-7-glucozid, apigenol-7-glucozid), tetraterpene (flavoxanthin). Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcini au proprieti colagoge, diuretice, depurativ, tonice, hepatice, stomahice. Importana

Medicinala, alimentara Utilizare Extractele sunt utilizate pentru inhibarea apetitului, tratarea asteniei, arterosclerozei, celulitei, constipaiilor, obezitii, gutei, eczemelor, icterului, cirozei, litazei, reumatismului, varicelor etc. Acestea au i o aciune antibacterian. Se utilizeaz sub form de infuzii preparate din frunze i rdcini i decoct preparat din rdcini. Sucul fcut din frunzele ppdiei este foarte util in cazurile de constipaie, in creterea secreiei de fiere a bilei i curgerea acesteia ctre ficat. Ceaiul din frunze de ppdie uscate este, de asemenea, un bun laxativ. In medicina uman, popular se folosesc frunzele, rizomul sau rdcina pentru tratarea unor afeciuni vasculare, stimularea poftei de mancare, varice, afeciuni cronice ale aparatului urinar, dischinezie biliar, gut, decoctul din planta mrunit se folosete pentru tratarea insuficienei hepatice, indigestie. In tratamentele de uz extern, decoctul se folosete pentru tratarea cataractei, iar cataplasmele din rdcin pentru tratarea reumatismului. -Medicina veterinar utilizeaz aceast specie pentru stimularea digestiei, ca tonic i ruminator. Alte utilizri: Partea verde a ppdiei se poate folosi in diferite reete i chiar in producerea vinului. Din flori de ppdie se poate prepara suc i dulcea. Rdcinile plantei sunt deseori prjite i se folosesc in prepararea unei buturi similare cafelei sau ceaiului. Ca plant tinctorial, se folosete pentru vopsirea fibrelor naturale in galben. In alimentaie, frunzele se consum primvara sub form de salate sau in ciorbe i supe, inflorescenele se folosesc la aromatizarea lichiorului i prepararea unui vin.

In cosmetic, decoctul din prile aeriene ale plantei se folosete pentru tratarea tenului iritat i inroit. In apicultur este important ca plant melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunzele, prin taierea rozetei cu sapa, primavara - Radacinile, cu cazmaua, incepand cu luna iulie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TAXUS BACCATA L. Denumire popular: Tis Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Tsar, Tisoi Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Taxales Familia: Taxaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbore sau arbust lipsit de canale rezinifere, cu inlimea de pan la 10 m; scoara roie-brun formeaz un ritidom brun-cenuiu ce se desface in plci; ramurile divergente sunt aezate neregulat; frunzele liniare, moi de 1,5-3 cm lungime, turtite dorso-ventral, discolore (verzi inchis pe faa superioar, verzi-glbui pe cea inferioar), orientate distih; florile unisexuate sunt repartizate dioic: cele femele reduse la o singur carpel cu un ovul, cele mascule alctuite din 6-14 stamine peltate (in form de scut); smana ovoid este inconjurat parial de un aril rou, dulce, mucilaginos, comestibil constituind singura parte neotrvitoare din intreaga plant. Ecologie i rspandire Specie mezofil, mezotermo-subtermofil, sciadofil, saxicol, euritrof, calcifil, intalnit sporadic in etajul montan din Carpai i Apuseni (mai rar in regiunea dealurilor), prin pduri de fag sau fag cu rinoase, adesea pe stanci, izolat sau in

mici palcuri; specie ocrotit ca monument al naturii, relict teriar. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Organele aeriene ale acestei specii conin taxol A i B, diterpene complexe, care are efect antimitotic, potenial cancerigen. Taxolul este considerat ca cel mai bun citotoxic din ultimii 20 de ani. Soto .a. (1996) au identifica in frunzele de Taxus baccata, un nou taxol: teixidol. Frunzele de Taxus mai conin: rezine, lignani, alcaloizi (efedrin), diterpene (hidroxibaccatin, taxin A, taxin B), flavonoizi (ginkgetin, sciadopitysin, kayaflavon), acizi (acid chinic, acid cinamic, acid ferulic, acid formic, acid galic, acid hidroxi-benzoic, acid p-cumaric, acid cumaric, acid protocatechuic), glicozizi cianogenetici. Dup Burzo .a. (nepublicat), substanele volatile extrase prin hidrodistilare din frunze conin: alfa-pinen (51,55 %), hexenil caproat (7,24 %), betapinen (4,74 %), limonen 2,68 %), beta-cubeben (1,43 %), 1-octanol (1,35 %), hexil acetat (1,17 %), betacariofilen (1,11 %), camfen (1,11 %), 6metil octadecan (096 %), nonanal (0,82 %), dimetil heptan (0,67 %), terpinolen (0,61 %), hexahidrofarnesil aceton (0,51 %), alfa-farnesen (0,51 %), 1-dfecanol (0,37 %), trans-2-decenal (0,31 %), trans-pinocarveol (0,30 %) i alfa-camfolenol (0,28 % din totalul componenilor determinai). In lemnul i scoara acestei specii s-au mai identificat: glucide (sequoyitol) Lignani: isohibalacton, matairesinol, secoisolariciresinol, isolariciresinol, isotaxiresinol, isotaxiresinol-6-metil-eter, isotaxiresinolsecoisolariciresinol, suchilacton, taxiresinol. Compui benzenoizi: rhododendrin. Diterpene: dehidroxi-baccatin-4, deacetilbaccatin-1, baccatin, baccatin 1, baccatin 2, baccatin 3, baccatin 5, baccatin 6, baccatin 7, brevifoliol,

cefalomannin, taxol A, taxol B i tetraterpene: rhodoxanthin, Flavonoizi: kayaflavon, sequoiaflavon. Steroli: beta-sitosterol,. Glucozizi: betulozid. Detalii... Aciune terapeutic Anticancerigen Importana Toxica, producatoare de lemn Utilizare Taxolul este o substan potenial anticancerigen, pentru tratarea cancerului ovarian. Extractele din frunze sunt folosite pentru tratarea astmului, bronitei, indigestiilor, reumatismului i epilepsiei. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TEUCRIUM CHAMAEDYS L. Denumire popular: Sugrel. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Subarbust, de 10-40 cm inlime; tulpini procumbente sau erecte, adesea roietice; frunzele scurt peiolate, inegal crenate sau serate; flori pedicelate, dispuse cate 2-6 in verticil, in raceme terminale, roii-purpurii, rar albe; inflorirea: iunieaugust; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie xerofit-xeromezofit; frecvent in zona de step-etajul fagului, pajiti i tufriuri insorite, aride. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Herba conine: glucide (fructoz, glucoz, galactoz, verbascoz, stahioz, ajugoz),

polifenoli (8,1 9,6 %), glicozizi iridoizi (harpagid), glucozizi (teucrozid), triterpene (acid ursolic), alcool triterpenic (beta-amirin), sesquiterpene (marubin), saponine, ulei volatil (0,07 %). - Pigmeni: beta-caroten, diosmin, izoquercitrin, scutellarin. - Diterpene: teucrin A, teucrin B, teucrin C, teucrin D, teucrin E, teucrin F, teucrin G, teucvidin, teuflidin, teugin, clerodan, neoclerodan. - Steroli: beta-sitosterol, stigmasterol. - Acizi: acid cafeic, acid clorogenic. Aciune terapeutic Antiseptic, astringent, bactericid, depurativ, stimulant, stomahic, sudorific, tonic, vermifug. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TEUCRIUM SCODIUM L. Denumire popular: Iarb unsuroas Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, de 10-50 cm inlime; tulpini drepte sau ascendente, simple sau ramificate, adeseori roietice, la baz cu stoloni repeni; frunzele sesile sau aproape sesile, alungit ovate, crenatserate pan aproape de baz, pe ambele fee i mai ales pe cea inferioar in lungul nervurilor pubescente; flori roietice (rar albe), scurt pedicelate, dispuse cate 2-6 in verticil axilar, adesea dispuse unilateral; inflorirea: iulieaugust; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie higrofit; sporadic in zona de stepetajul gorunului, pajiti inmltinite, malul apelor.

Organe utilizate Compoziia chimic Herba conine: alcooli triterpenici (betaamirin), steroli (beta-sitosterol, stigmasterol), flavonoide (quercitrin, izoquercitrin, rutin), saponine, triterpene ( acid ursolic) i compui amari (scordein). Aciune terapeutic Antiseptic, astringent, laxativ, purgativ, sudorific, stimulant, tonic, vulnerar i vermifug. Importana Medicinala, tinctoriala Utilizare Pentru tratarea inflamaiilor, tusei. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: THYMUS VULGARIS L. Denumire popular: Cimbrior. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Bactericid, antiseptic, antimicrobian, astringent, antispasmodic, diuretic, tonic i imunostimulant. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Uleiul volatil extras din aceast plant este utilizat in cazurile de afeciuni nervoase, circulatorii, digestive i circulaie sangvin necorespunztoare. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare:

Herba, manual, cu secera si uneori cu cositaoarea mecanica, la inceput de inflorit Fia speciei Denumire Denumire tiinific: THUJA OCCIDENTALIS L. Denumire popular: Arborele vieii Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Brduli, Jolc, Sosna, Tmie, Tuie, Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Cupressaceae Subfamilia: Thujoideae Caractere morfologice Arbore cu inlimea pan la 20 m, cu ramuri orizontale i coroana piramidal; lujerii comprimai, stau in plan orizontal sau oblic; frunzele solzoase sunt dispuse imbricat, cele de pe faa inferioar ca i cele de pe faa superioar au glande rezinifere proeminente, circulare; conurile femele ovoide, alctuite din 4-5 perechi de solzi imbricai, subiri, pieloi cu varful drept, scurt-mucronat; seminele au 2 aripi. Ecologie i rspandire Specie cultivat ca plant ornamental; originar din America de Nord. Organe utilizate Pentru uz medicinal se utilizeaz ramurile i lemnul. Compoziia chimic Principalii componeni chimici determinai in aceast specie sunt: glucide (sequoyitol), vitamine (acid ascorbic), taninuri catechinice, mucilagii, steroli (beta-sitosterol), rezine, acid rezinic, mioinozitol, pinitol (ester metilic al inozitolului), acizi alifatici (acid valerianic), monoterpene (alfa- i beta-thujaplicin), sesquiterpene (occidentalol, occidol), acidjuniperic. Glucozizi flavonici ca thujina (quercetin-3ramnozid), quercitrin, campferol-3-ramnozid, mircetin-3-glicozid, mircetin-3-ramnozid,.

Burzo .a. (nepublicat) au determinat compoziia chimic a uleiurilor volatile extrase din frunzele de Thuja occidentalis. In acest caz, ponderea intre substanele determinate a fost deinut de limonen (41,94 % i homomirtenol (21,07 %). In cantitate mai mic au fost detrminate urmtoarele substane: 3-caren (3,73 %), alfa-pinen (3,62 %), 4-terpineol (2,90 %), stachen (2,38 %), alfaterpinil acetat (2,23 %), beta-ionon (1,45 %), betacubeben (1,36 %), beta-pinen (1,34 %), ?-cadinen (0,98 %), terpinolen (0,88 %), alfa-fenchen (0,77 %), bornil acetat (0,71 %), germacren D-4ol (0,68 %), cembren (0,68 %), camfor (0,61 ), thujopsen (0,59 %), trans-carvil acetat (0,56 %), beta-felandren (0,55 %), trans-p-menta-2,8-dienol (0,53 %), cadinen (0,52 %), alfa-cubeben (0,48 %), mirtenil acetat (0,45 %), r-terpinen (0,43 %), cis-verbenol (0,39 %), cedrol (0,39 %), cubeben (0,37 %), cis-4-decenal (0,36 %), carvil acetat (0,34 %), alfa-terpineol (0,31 %) i mirtenal (0,26 %). Detalii... Aciune terapeutic Extractele au aciune antiviral. Importana Toxica, medicinala, tananta Utilizare Se folosete pentru tratarea bronitei, reumatismului, psoriazisului, tuseii pentru stimularea circulaiei sangvine. Tuia a fost folosit in medicin pentru tratarea malariei, cancerului, infeciile tractului respirator. Extractul din tuia a fost folosit cu rezultate bune ca insecticid impotriva larvelor de Spodoptera littoralis, dar are aciune antibacterian sczut asupra bacteriei Gram pozitive Bacillus coagulans. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Tulpini, muguri Fia speciei Denumire Denumire tiinific: THUJA ORIENTALIS L. Denumire popular: Tuia Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Pinophytina Clasa: Pinatae Subclasa: Ordinul: Pinales Familia: Cupressaceae Subfamilia: Thujoideae Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Principalii componeni identificai de Burzo .a. (nepublicat) in specia Thuja orientalis sunt: alfa-pinenul (49,11 %), cedrolul (14,63 %), betacariofilenul (6,63 %), thujopsenul (5,54 %) i alfacariofilenul (4,30 %). In cantitate mai mic s-au detrminat la urmtorii componeni: betafelandren (2,37 %), beta-cubeben 1,56 %), limonen (1,41 %), pseudopinen (1,39 %), cedren (1,25 %), beta-pinen (1,18 %), globulol (0,93), cariofilen oxid (0,74 %), terpinen-4-ol (0,57 %), terpinil acetat (0,54 %), -cadinen (0,55 %), rcadinen (0,51 %), terpinolen (0,41 %), o-cimen (0,36 %), beta-elemen (0,34 %), cuparen (0,34 %), bornil acetat (0,32 %), cis-verbenol (0,29 %), undecatrien (0,29 %), triciclen (0,28 %), transpinocarveol (0,28 %), 3-caren (0,28 %), beta-guaien (0,25 %), cubenol (0,24 %), linalol (0,22 %), p-cimen-8-ol (0,14 %), alfa-terpineol (0,14 %), beta-burbonen (0,14 %), r-muurolen (0,14 %), elemol (0,13 %), tau-cadinol (0,13 %), verbenon (0,12 %) i alfa-longipinen (0,11 %), Uleiul volatil extras din frunzele de Thuja plicata conine: 77,37 % 3-thujanon, 7,38 % thujon, 3,58 % beta-felandren, 2,35 % etilmetil butirat, 2,30 % terpinen-4-ol, 1,02 % estragol, 0,65 % beta-pinen, 0,50 % r-terpinen, 0,49 % alfa-pinen, 0,41 % D-limonen, 0,38 % alfa-terpinen, 0,27 % ocimen, 0,27 % cis-beta-terpineol, 0,20 % 3-thujen, 0,20 % verbenol, 0,15 % alfa-terpineol, 0,14 % terpinolen, 0,10 % izothujol, 0,09 % alfa-terpinil

acetat, 0,08 % 1,5-mentadien-1-ol, 0,08 % mirtenil acetat, 0,08 % citronelil acetat, 0,07 % carvacrol i 0,06 % etil caproat (Burzo .a., nepublicat). Aciune terapeutic Extractele obinute din Thuja occidentalis au proprieti antireumatice, expectorante, antiinflamatorii, antiseptice, antivirale, antifungice, diuretice, antihelmintice i sedative. Importana Utilizare Extactele sunt astingent amare, folosite pentru tatarea tusei, sangerrilor, hemoragiei, bronitei, astmului, dezinteriei, palpitaii, insomni i a durerilor provicate de artrit. Se utilizeaz pentru tratarea psoriazisului, reumatismului, bronitelor, durerilor de cap, a gripei, cistitei, arteritei i a ulceraiilor provocate de sifilis. De asemenea intarzie menstruaia. Uleiul volatil are aciune antiseptic i expectorant, iar extractul din coaja intern stimuleaz menstruaia. Uleiul se mai utilizeaz i in industria parfumurilor, deodorantelor i detergenilor. Se recomand s se evite utilizarea de ctre femeile gravide. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: THYMUS CALLIERI Borb. Denumire popular: Cimbru Sinonime tiinifice: T. glabrescens Willd. subsp. urumovii (Velen) Jalas Alte denumiri populare: Lmioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; tulpini pseudorepente de pan la 15 cm inlime; frunzele liniar lanceolate, lung cuneate, spre varf puin mai late, ciliate numai spre

baz; flori mici, roii, dispuse in inflorescen capitat, puin alungit; inflorirea: mai-iunie; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie xerofit, termofit; rar in zona de stepzona de silvostep, pajiti, pe soluri scheletice. Organe utilizate Compoziia chimic Uleiul volatil provenit din spacia Thymus callieri conine: 17,66 % trans-ocimen, 11,60 % linalol, 8,55 % mircen, 7,57 % camfen, 5,64 % alfapinen, 4,71 % limonen, 4,34 % trans-nerolidol, 4,21 % pcineol, 3,40 % germacren D, 3,37 % ?-cadinol, 3,07 % ?-cadinen, 2,69 % rmuurolen, 2,16 % beta-pinen, 2,15 % alfa-cadinol, 1,93 % beta-cubeben, 1,80 % beta-farnesen, 1,70 % alloaromadendren, 1,47 % tau-muurolol, 1,42 % r-gurjunen, 0,93 % beta-cariofilen, 0,82 % bornil acetat, 0,77 % alfa-terpineol, 0,68 % geranil acetat, 0,63 % camfor, 0,63 % izoborneol, 0,43 % ?-elemen, 0,42 % alloocimen, 0,41 % cis-beta-terpineol i 0,14 % alfa-muurolen. Detalii... Aciune terapeutic Extractele obinute din plantele de Thymus au proprieti: antiseptice, calmante, diuretic, antihelmintic, carminativ, expectorante, sedative i tonice. Importana Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea tusei, astmului, laringitei, gastritei, diareei i bronitei. Se utilizeaz i ca tratament extern in caz de reumatism, artrit i infecii fungice. Datorit proprietilor antioxidante, extractele pot preveni peroxidarea lipidelor, care este asociat cu boli degenerative ale ochilor i boli ale articulaiilor. Uleiul volatil este antiseptic i se utilizeaz in industria spunurilor, deodorantelor i a detergenilor. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: THYMUS GLABRESCENS L. Denumire popular: Cimbru Sinonime tiinifice:

Alte denumiri populare: Lmioar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Lamiaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; tulpini procumbente sau drepte de 5-15 cm inlime; frunzele ramurilor florifere inegale, se mresc spre inflorescen, eliptice sau eliptic lanceolate, glabre pe ambele fee; ramuri florifere cilindrice, proase de jur imprejur, flori mici; inflorirea: mai-iulie; fruct achen. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, xerofit-xeromezofit; frecvent in zona de step-etajul boreal, pajiti, tufriuri. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz prile aeriene ale plantei, care conin uleiuri volatile cu monoterpene aromatice. Compoziia chimic Principalii componeni determinai in organele aeriene ale acestei plante sunt: uleiurile volatile (pan la 2,7 %), taninurile, saponozidele sterolice (acid ursolic, acid oleanolic, acid labiatic) i substanele minerale. Dup Burzo i Mihaescu (nepublicat), coninutul de elemente minerale din 100 g esut este urmtorul: -Pentru flori: 343 mg K, 313 mg Ca, 115 mg Mg, 76 mg Fe i 23,9 mg Na. -Pentru frunze: 529 mg K, 482 mg Ca, 177,6 mg Mg, 118,6 mg Fe i 36,9 mg Na. -Pentru tulpini: 308 mg Ca, 174 mg K, 81,6 mg Mg, 48,0 mg Fe i 15,8 mg Na. -Pentru rdcini: 548 mg K, 530 mg Ca, 134,7 mg Fe, 37,1 mg Na i 11,3 mg Mg. Acizi fenolici determinai in organele aeriene sunt: acidul rozmarinic, acidul cafeic i acidul clorogenic.

Dintre flavone au fost identificate: mono i diglicozizii luteolului i apigenolului, timonina, xantomicrol, cirzienol, vincenin 2. Cimbrul conine in organele aeriene flavone tri-Osubstituite cum este: acacetinul, tetra-Osubstituite ca: cirsimaritinul, ladaneinul, pentaOsubstituii ca: thymusinul, xanthomicrolul, nevadensinul, desmetoxicentaureidinul, cirsilineolul, eupatorinul, eupatilinul, hoxa-O-substituii ca: thymoninul, hymenoxinul i 5-desmetoxinobiletinul. Dintre glicozizii flavonici au fost identificai: apigenin 7-xilozid-ul, iar flavanonele sunt reprezentate de naringenin, Uleiul volatil extras din organele aeriene ale speciei Thymus glabrescens reprezint 0,8 2,6 % i conine: 47,92 % carvacrol, 36,04 % gammaterpinen, 6,75 % cimen, 2,09 % alfa-terpinen, 1,60 % betapinen, 1,45 % alfa-thujen, 1,03 % alfa-pinen, 0,52 % sabinen, 0,46 % limonen, 0,25 % limonen oxid, 0,23 % alfa-felandren, 0,16 % izocariofilen, 0,16 % beta-bisabolen, 0,13 % 4terpineol, 012 % timol acetat, 0,10 % cariofilen oxid i 0,07 % cis-beta-terpineol (Burzo .a.2004). Detalii... Aciune terapeutic Antiseptic, antifungic i antispasmodic. Importana Utilizare Se folosete in caz de grip, tuse i bronit. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TILIA CORDATA Miller Denumire popular: Tei pucios Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliphytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Malvales Familia: Tiliaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Arbore de 10-20 m inlime, cu frunze de 3-7 cm lungimr, cordate, serate, cu smocuri de peri ruginii pe epiderma inferioar. Florile sunt mici, galbene, cu miros specific, plcut, grupate in inflorescene al cror peduncul concrete cu o hipsofil alungit. Fructul este achen. Ecologie i rspandire Organe utilizate Inflorescenele tinere cu bractei, lemnul, coaja i seva. Compoziia chimic Principalii componeni chimici din florile acestei plante sunt: substana uscat total (23,77 %), glucide, galotaninuri, catehine (acid protocatehic i acid eleagic), uleiurile volatile, mucilagiile, furanocumarine (frangozid, esculozid), saponine (tiliadin), compui alifatici (docozan) i substanele minerale (2,48 %). Dintre elementele minerale determinate in florile de tei se pot meniona: potasiul (400,5 mg/ 100 g), calciul (400,4 mg/ 100 g), magneziul 68,6 mg/ 100 g), sodiul (5,47 mg/ 100 g), fierul (2,30 mg/ 100 g) i zincul (0,92 mg/ 100 g). Acizi fenolici: acid cafeic, acid p-cumaric, acid clorogenic. Mucilagiile formeaz prin hidroliz acid Dgalacturonic, metilpentoz i hexoze. Florile de Tilia conin urmtorii pigmeni: kampferol- 3-glucozid- 7-cumaroil, campferol-3glucozid (astragalin), kampferol-3-ramnozid, kampferol-3,7-diramnozid (kampferitrozid), kampferol-3-glucozid-7-ramnozid, quercetol-3ramnozid (quercitrozid) , quercetol-3-glucozid (izoquercitrozid), afzelin. Vidal i Richard (1986) au identificat in uleiurile volatile extrase din florile de tei 40 de componeni. Cea mai mare cantitate a fost deinut de pcimen (13,20 %), carvacrol (10,20 %), timol (6,55 %), terpinen-4-ol (5,90 %), gamma-terpinen (5,40 %), nonanal (3,50 %), cis-sabinen hidrat (2,90 %), pentanal (2,25 %), linalool (2,20 %) i mircen (2,20 %). In cantiti mici au fost detrminate i urmtoarele substane: alfa-terpinen,

fenilacetaldehid, hexanal, heptanal, alfaterpineol, 1,8-cineol, limonen, alfa-pinen, acid 2-metilbutanoic, acid nonanoic, 1,2,4,6tetrametilpentadecan-2-on, terpinolen, p-cimen-8ol, dacanal, beta-cariofilen, 6-metil-5-heopten-2on, alfa-thujen, cariofilen oxid, benzaldehid, campfen, 3-metilbutanol, (E,E)-2,4-decadienal, dibutil ftalid, anisaldehid, 1-hexenal-3, (Z)-3hexenilfenilacetat, (E,Z)-2,6-nonadienal, octanal i pentadecan. Frunzele de tei conin in funcie de faza de maturare: 63,7 74,6 % ap, 130,1 244,9 mg/100 g pigmeni clorofilieni, 14,4 27,4 mg/ 100 g pigmeni carotenoizi, acid ascorbic, 2,9 3,3 % lipide, triterpene (beta-amirin), flobafene, linarin, 1,8 3,2 % substane minerale, din care ponderea o dein calciul (332,6 400,4 mg/100 g), potasiul (288,5 400,5 mg/100 g) i magneziul (68,6 92,1 mg/ 100 g). Lemnul de tei conine: zaharoz, steroli (betasitosterol, stigmasterol), triterpene (taraxerol), acid linoleic, acid linolenic, acid oleic, acid palmitic, squalen. Aciune terapeutic Extractele din flori de tei au aciune emolient, spasmolitic, sedativ, hipotensiv, laxativ i sudorific. Importana Medicinala, producatoare de lemn, producatoare de fibre textile Utilizare Are efect profilactic in dezvoltarea aterosclerozei i a hipertensiunii. Se utilizeaz pentru tratarea gripei, cefalei, convulsiilor, nervozitii, palpitaiilor, reumatismului, indigestiilor, pentru tratarea bolilor de stomac, ficat i ochi. In exces, florile de tei au efect cardiotoxic. Mucilagiile au rol protector, emolient al mucoaselor cilor respiratorii (bronite, laringofaringite), ca sedativ. Intr in compozitia unor ceaiuri medicinale folosite in rceli, grip, afeciuni ale cilor respiratorii, insomnii. Florile de tei sunt bune sudorifice, prin aciunea direct a glucozizilor

asupra glandelor sudorifice. Are i aciune coleretic, antispasmodic i uor dilatatoare a coronarienelor. Se folosete n migrene i afeciuni hepato-biliare. Toate prile plantei au aciune hipotensiv dar cele mai active sunt seminele. Scoara are proprieti antispastice, coleretice, vasodilatatoare, putaad fi utilizatla in afecunile hepato-biliare i in migrene. Utilizari in homeopatie. Tinctura mam (Tilia) se prepar din flori proaspete i se utilizeaz in reumatism, dermatite alergice, urticarie i in tuse. In homeopatia veterinar se pot folosi mugurii (D3) ca remediu bun tranchilizant (Nervosyl). Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, manual, in luna iunie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TRIBULUS TERRESTRIS L. Denumire popular: Colii babei. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliphytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rutales Familia: Zygophyllaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee, anual; tulpina ajunge la 10-60 cm inlime; frunze paripenat compuse, cu 5-8 perechi de foliole; flori galbene; inflorirea: maiseptembrie; fructul se desface in 5 mericarpii spinoase.. Ecologie i rspandire Specie xerofit- xeromezofit, oligotrof, termofit; frecvent in zona de step-etajul gorunului, locuri cultivate i ruderale, pajiti, soluri nisipoase, nisipo-pietroase. Organe utilizate Compoziia chimic

Tulpinile acestei specii conin: flavonoli (astragalin), saponine steroidale (ruscogenin), alcaloizi cu nucleu indolic (harman). Glicozide steroidale: hecogenin, neohecogitogenin3-O-beta-D-glucopiranozid, neotigogenin-3-0-betaD-xilopiranozil (14) [beta-Dxilopropanozil (12)]-beta-D-galactopiranozid Saponine: saponin-3, saponin-4, saponin-7, saponozid C, diosgenin, diosgin, desoxidiosgenin, protodioscin, terrestrozid, tribulozin i neohecogenin-3-O-beta-D-glucopiranozid. Frunzele conin: ap (72-79 %), lipide (0,5 %), proteine (5,4-7,2 %), acid ascorbic (42 mg/ 100 g), oxalai, tribulozid, pigmeni (kampferol-3glucozid, kampferol-3-rutinozid, tribulozid). In flori s-au determinat urmtoarele substane: steroli (beta-sitosterol, campesterol, stigmasterol), pigmeni (kampferol, quercetin), sapogenine (gitogenin, neogitogenin). Seminele conin alcaloizi (harmin). Aciune terapeutic Seminele au aciune avortiv, antihelmintic, diuretic i tonic. Importana Utilizare Stimuleaz circulaia sangvin, trateaz impotena masculin (Bremner .a., 1995), gonorea i urinarea nestpanit. Tribulus terrestris este folosit in diverse tratamente: scade glicemia, micorand activitatea speciilor reactive de oxigen, in cancer (inhib creterea a numeroase linii celulare), boli inflamatorii (inhib cox-2), HTA (vasodilatator i efect similar IEC inhibitorilor de enzima de conversie ai angiotensinei, dar i diuretic mai bun chiar decat furosemidul), boli hepatice (este i hepatoprotector, scade AST-transaminaze), dislipidemii (scade LDL-colesterolul, scade trigliceridele plasmatice), in angina pectoral, dup infarct miocardic, impiedic remodelarea ventricular (scade nivelul Bax i Bcl-2, mai bine chiar decat simvastatina), infecii fungice (are efect antifungic pe Candida albicans, Candida glabrata, Candida parapsilosis,

Candida tropicalis, Candida krusei i Cryptococcus neoformans), infecii helmintice, disfuncie erectil, angin pectoral. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TRIFOLIUM PRATENSE L. Denumire popular: Trifoi rou Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Trifoi, Bujorul vielului, Capul dracului, Capul popii, Cncei, Ciucurul popii, Ciucurul voinicului, Luhr, Luhr, Tirifoi, Trafoi, Trifoi slbatic, Trifoi turcesc, Trifoiul calului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcin pivotant, ce poate ajunge la 1-5 m adancime; tulpina lignificat la baz; frunzele alterne, trifoliolate, cu peiolul concrescut cu 2 stipele membranoase; foliolele sunt eliptice, ovate sau obovate, cu marginea intreag sau fin ciliat; foliolele au pe faa superioar o pat de culoare mai deschis sub forma literei V, cu deschiderea spre baza foliolelor; florile dispuse in capitule, de culoare roietic; inflorirea maiseptembrie; fruct pstaie monosperm. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, mezotrof-eutrof; cultivat furajer; frecvent in zona de silvostep-etajul boreal, pajiti, rariti de pdure; Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz florile. Compoziia chimic Plantele conin urmtoarele substane: lipide (1,1 3,6 %), proteine (4,1 %), rezine, cumarin, fitoalexine (pisatin, homopisatin) Steroli: beta-sitosterol-D-dlucozid, campesterol, cumasterol. Pigmeni: genistein, cianidin, daidzein, daidzen-glicozid, izoramnetin, izoramnetin

glicozid, ononin, orobol-4-metileter, pseudobaptigenin, medicarpin, pectolinarin. Aminoacizi: valin, tirozin, triptofan, treonin, serin, fenilalanin, metionin, lizin, leucin, asparagin, izoleucin, acid glutamic i aminoacizi neproteici: acid pipecolic. Alantolactone: acid alantoic. Triterpene: soyasapogenol. Inflorescenele conin: lipide (3,6 %), proteine (11,5 %), vitamine (acid ascorbic, riboflavin, tiamin), saponine (trifozid), acizi fenolici (acid salicilic), cetone ciclice (ionon), hidrocarburi (hentriacontan), cumarine (cumestrol). Steroli: alfa-tocoferol, beta-caroten, betasitosterol. Pigmeni: daidzein, izoramnetin, malvidin, peonoidin, pratol, pratensein, biochanin A, formonometin, maackiain, trifolirhizin. Aciune terapeutic Extractele din flori au aciune antispasmotic, antiinflamatoare, diuretic, expectorant, sedativ, tonic i anticanceroas. Importana Medicinala, toxica, tinctoriala Utilizare Se utilizeaz ca tratament pentru exeme, psoriazis, tuse, bronite, tuberculoz, precum i in cazul bolilor degenerative. In medicina, uman, popular se folosesc florile, sub form de infuzie ca adjuvant impotriva tusei, diareei, boli renale, gut; decoctul din flori se folosete pentru tratarea spondilitei anchilozante. Ca tratament de uz extern, infuzia din flori ajut in calmarea durerilor reumatice. Alte utilizri: Pentru zootehnie reprezint o bun plant furajer, iar pentru apicultur, reprezint o important specie melifer; In agricultur prezint importan pentru-c structureaz foarte bine solul i il imbogete in azot. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze, radacini, seminte, flori

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TRIGONELLA FOENUM-GRAECUM L. Denumire popular: Schinduf Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Sfndoc, Molotru, Schindu, Schindui, Sfndig, Sfnduh, Sfunduc Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; tulpina de 30-50 cm inlime; frunzele trifoliolate, foliolele obovatlanceolate, serat-dinate pe toat marginea, de 25 cm lungime i 1-1,5 cm lime; flori solitare sau in perechi, alb-glbui, nuanate violet;; inflorirea iunieaugust; fruct pstaie, de 3-10 cm lungime. Ecologie i rspandire Cultivat ca furajer, surogat de cafea i subspontan. Organe utilizate Se utilizeaz florile recoltate in lunile aprilie iunie i seminele uscate. Compoziia chimic Substanele identificate in esuturile acestei plante sunt: xiloz, lignine (28 %), protopectin, uleiuri volatile, acetilcolin i substane minerale. In esuturile acestei plante au mai foast identificai: Alcaloizi de tip piridinic: trigonellin. Pigmeni: kampferol, vitexin, vitexin-7-glucozid, vicenin-1, vicenin-2, homoorientin, xantofil, beta-caroten. Vitamine: acid ascorbic (52 mg/ 100 g), rutin, piridoxin. Steroli: beta-sitosterol. Cumarine: 3,4,7-trimetilcumarin, 4-metil-7acetoxicumarin, 7-acetoxi-4-metilcumarin, vitexin-2-O-P-cumarat. Saponine: trigonellozid, graecunin A-N, fenugreekin.

Sapogenine steroidale: diosgenin, yamogenin-3-26diglicozid, yamogenin-tetrozid. Bhaumik i Datta (1986) au precizat sinteza diosgeninei este stimulat de prezena azotului i potasiului i de absena fosforului. Seminele conin: glucide (10,0 %), zaharoz (0,1 1,2 %), galactinol, trigonellin, lipide (6,2 7,2 %), mucilagii (18 28 %), proteine (22 30 %), colin, steroizi (yamogenin), substane minerale i ap (6,2 %). Alcaloizi de tip piridinic: trigonellin, genianin i carpain. Pigmeni: izovitexin, apigenin, luteolin, quercetin, orientin, vitexin i izovitexin. Acizi grai: acid stearic, acid oleic, acid arahidic. Vitamine: acid ascorbic (2,7 3,6 mg/ 100 g), niacin, acid nicotinic, riboflavin, tiamin, acid nicotinic. Aminoacizi: 4-hidroxiizoleucin, acid aspartic (2,3 2,9 %), arginin (2,2 2,7 %), alanin, histidin, lizin, tirozin, triptofan, treonin, serin (1,2 1,3 %), prolin (1,1 1,7 %), fenilalanin (1,0 1,1 %), metionin (0,3 %). Glicozizi ce produc prin hidroliz sapogenine steroidale: diosgenin, yamogenin, tigogenin i neotigogenin. Saponine: gitogenin, neogitogenin, trillin, dioscin, diosgenin (0,3 1,9 %) fenugreekin, trigonelozid. Cercetrile efectuate de Bhaumik i Datta (1986) au precizat c absena fosforului i prezena azotului i a potasiului are un efect stimulator asupra sintezei i acumulrii diosgeninei in esuturile acestei plante. Aciune terapeutic Extractele obinute din semine au aciune: toxic, antidiabetic, anticolesterolemic, antiinflamatoare, antitumoral, cardiotonic, diuretic, expectorant, febrifug, tonic, laxativ, hipoglicemiant, hipotensiv i antimicrobian. Importana Medicinala, aromatica si condimentara Utilizare Se utilizeaz pentru pierderea apetitului, pentru inducerea contraciilor uterine, anemie, astenie,

celulit, diabet i pentru tratarea cancerului de ficat, inflamaiilor, furunculelor i a ulcerelor. Extractele in metanol din semine au proprieti asmntoare cu ale insulinei, determinand scderea coninutului de glucide din sange. Alte utilizri: In alimentaie sunt folosii lstarii tineri, in preparate culinare, seminele crude mcinate sunt folosite ca i condiment, iar seminele uscate, prjite ca surogat de cafea. Planta uscat i mrunit se folosete pentru aromatizarea fripturilor la grtar. - In industrie, din seminele mcinate se fabric apreturi pentru esturi de lan i bumbac. In medicina, uman, popular se folosesc seminele, care sub form de infuzie stimuleaz metabolismul, sistemul nervos central i neuromuscular, secreia de lapte la luze, in anemie, tuberculoz, tulburri digestive, astenie fizic i psihic, sarcin, atiinflamator i cicatrizant; tinctura din semine se folosete pentru tratarea ascaridiozei, i tricocefalozei; uz extern - cataplasmele obinute din semine mcinate trateaz furunculele, rnile purulente, inflamaiile, abcesele i ganglioni; In medicin veterinar se folosesc seminele, pentru ameliorarea strii de nutriie a animalelor i pentru ingrarea cailor. In cosmetic, decoctul din semine se folosete impotriva mtreii i vindecarea bubelor de pe pielea capului. In zootehnie se folosesc prile aeriene ale plantei, in hrana animalelor (in special a cailor). Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Seminte, direct in lan cu combina, cand pastile au inceput sa se usuce Denumire Denumire tiinific: TRITICUM AESTIVUM L. Denumire popular: Grau Sinonime tiinifice: T. sativum Lam. T. vulgare Vill. Alte denumiri populare: Gru comun, Arnut, Gru crnu, Gru de toamn, Gru rusesc, Gru alb, Hulc, Lei, Ulc;

Incadrare taxonomic Regnul: Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliphytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee anual; rdcina fasciculat; tulpina de 40-150 cm; frunzele sunt sesile cu ligul mic, iar urechiuele sunt de mrime medie; inflorescena este un spic compus, rahisul format din internoduri scurte, arcuite, umflate i proase in partea superioar;florile sunt protejate de dou palee, iar cea inferioar poate fi prevzut sau nu cu arist; inflorirea iunie-iulie; fructul cariops gola, maronie. Ecologie i rspandire Cere clim moderat de cald i umed; este cultivat in toat ara pe soluri bogate. Organe utilizate Compoziia chimic Cariopsele care se utilizeaz in alimenaie au urmtoarea compoziie chimic: 12,5 % ap, 11,6 % proteine, 2,2 % lipide, 72,1 % glucide i 2,1 % fibre. In 100 g cariopse s-au determinat urmtoarele cantiti de vitamine: 0,37 mg tiamin, 0,12 mg riboflavin, 4,6 mg niacin, 1,2 mg acid pantotenic, 0,44 mg piridoxin i 0,05 mg acid folic. Cariopsele de grau au urmtorul coninut de acizi grai: 9,52 % acid palmitic, 0,47 % acid stearic, 28,57 % aci oleic, 42,86 % acid linoleic i 0,47 % acid linolenic. Coninutul de aminoacizi din 100 g cariopse de grau variaz astfel: 510 mg izoleucin, 811 mg leucin, 405 mg lizin, 236 mg metionin, 169 mg cistin, 575 mg fenilalanin, 261 mg tirozin, 445 mg treonin, 169 mg triptofan, 562 mg valin, 692 mg arginin, 261 mg histidin, 405 mg alanin, 640 mg acid aspartic, 3879 mg acid glutamic, 535 mg glicin, 1620 mg prolin i 692 mg serin.

Coninutul in substane minerale al cariopselor este de 1,6 %, din care 500 mg/100 g potasiu, 382 mg/ 100 g fosfor, 48 mg/100 g calciu, 5,0 mg /100 g sodiu, 3,3 mg/100 g fier,173 mg/ 100 g magneziu, 2,5 mg/100 g zinc, 2,0 mg/100 g mangan i 0,21 mg/100 g cupru. Aciune terapeutic Importana Alimentara Utilizare Graul reprezint principala plant utilizat in scop alimentar. Alimentaie - boabele de grau se folosesc la fabricarea painii, iar din trae se obine borul; Industrie - fina de grau se utilizeaz la fabricarea painii, pastelor finoase, griului, biscuiilor, sau ca materie prim in industria amidonului, alcoolului, dextrinelor, glucozei, iar paiele se folosesc in industria celulozei; Medicin, uman, popular - uz intern - boabele incolite trateaz astenia, bronita, bolile intestinale, bolile oftalmologice, constipaiile; uz extern tratarea bolilor de piele; Medicin veterinar - uz intern - tratarea enteritelor i antiinflamator al intestinului gros; - uz extern - tratarea eczemelor i dermatitelor; Zootehnie - traele se utilizeaz in hrana animalelor, paiele sunt folosite ca siloz sau aternut. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Cariopse (boabe) recoltare mecanizata cu combina, in perioada iulie-august - Frunze verzi Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TROPAEOLUM MAJUS L. Denumire popular: Condurul doamnei Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliphytina

Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Geraniales Familia: Tropaeolaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant anual, erbacee, cu tulpina taratoare sau urctoare, cu frunze peltate, orbiculare, lung peiolate. Florile sunt solitare, zigomorfe, hermafrodite, pintenate, portocalii. Fructele sunt globuloase i se desfac la maturitate in 3 mericarii monosperme. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele de Tropaeolum conin 2,2 % proteine, 0,3 % lipide, 3,0 % glucide, 79,0 mg/ 100 g acid ascorbic, 0,08 mg/100 g tiamin, 0,160 mg/ 100 g riboflavin i 0,899 mg/ 100 g niacin. Frunzele conin glicozizi cu sulf ca: benzilsenevolul, D-butil-senevol-sec. Aceast specie are florile galben rocate cu vinioare de culoarea sangelui datorat prezenei pelargonidin 3-gentiobiozidului. Aciune terapeutic Extractele din frunze au aciune antibacterian, antiseptic i digestiv. Importana Alimentara, medicinala Utilizare Extractele se folosesc pentru tratarea bolilor respiratorii i urinare, precum i sub form de tratamente externe, datorit efectului antiseptic. Extractele din semine au efect vermifug. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, fruze, seminte, pastai Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TULIPA GESNERIANA L. Denumire popular: Lalea Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliphytina

Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant peren cu bulb tunicat, cu frunze eliptic-alungite. Perigonul este format din 6 tepale de diferite culori, in funcie de cultivar, iar fructul este o capsul. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Bulbul conine urmtoarele substane: amidon, zaharoz, compui alifatici (1-tulipoziod A, 1tulipozid B, tulipozid C, 6-tulipozid A), betahidroxialfametilen-gamma-butirolacton, glicozidul alfametilen-butirolactonei, acid glioxilic, acid oxalic, acid piperocolinic, tulipinin. Aciune terapeutic Importana Toxica Utilizare Florile aflate la sfaritul perioadei de inflorire, se utilizeaz in scop tinctorial. Pigmenii hidrosolubili extrai permit realizarea de nuane de vernil deschis i kaki glbui. Vopsirea se face cu extracte obinute din flori proaspete, iar culoarea vernil deschis se realizeaz in cazul lanii mordate cu sulfat de aluminiu i potasiu iar kaki-glbui, la cea mordat cu bicromat de potasiu (Chiril .a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TUSSILAGO FARFARA L. Denumire popular: Podbal Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Podbeal,Bruscni, Brustan, Brustur alb, Brustur de ru, Brustur dulce, Brusturel, Cenuoar, Cenuoas alb, Glbinele, Gua ginii, Limba vecinei, Lpoel, Papalung, Ppdie, Podbeal, Papapung,podbel, Podbial, Podval, Polbal, Polbeag, Polbean, Popdeal, Porbeal, Potbal, Potval, Rotungioare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae

Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rizom alb vertical sau orizontal lung pan la 1 m; tulpina alb, la inflorirea de 5-15 cm, tomentoas; frunzele apar dup inflorire, scurt sau lung peiolate, limbul frunzei aproape rotund, adanc cordat, lat de pan la 30 cm, in tineree tomentos pe ambele fee, mai tarziu glabru pe faa superioar; antodiile mari, dup inflorire devin nutante; florile galbene; hipsofilele involucrale uniseriate, lanceolate, verzi sau cu nuane purpurii; inflorirea martie-mai;fruct achen cilindric, de 4-5 mm lungime, cu papus cu peri multiseriai, simpli, mult mai lungi decat achena. Ecologie i rspandire Specie pionier, mezofit-mezohigrofit, frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul boreal, anuri, malul apelor. Detalii... Organe utilizate Prezint importan rizomul, frunzele, bobocii florali i sucul extras prin presare. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in frunze sunt: fructoz, galactoz, xiloz, mucilagii (8,2 %), tanin (17 %), acizi uronici i substanele minerale. Alcaloizi: senkirkin, tussilagin. Pigmeni: izoquercetin, quercetin. Acizi grai: acid palmitic, acid miristic, acid tartaric. Steoli: sitosterol, stigmasterol, taraxasterol. Triterpene: arnidenediol, faradiol, taraxasterol i alcooli triterpenici (arnidiol) Mucilagiile pun in libertate prin hidroliz: fructoz, glucoz, galactoz, arabinoz, xiloz i acizi uronici. In flori s-au identificat urmtorii componeni: glucoz, galactoz, mucilagii (6,9 %), tanin (0,6 %), rutin, acid galic.

Triterpene: beta-amirin i alcooli triterpenici: arnidiol. Culoarea florilor este determinat de prezena urmtorilor pigmeni: criptoxantin, lutein, lutein-epoxid, hiperin. Aciune terapeutic Extractele au proprieti antitusive, emoliente, calmante, expectorante, stimulante, tonice i sudorifice. Importana Medicinala, alimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea emfizemului pulmonar, a tusei, astmului, bronitei, tabagismului etc. Cercetrile recente au dovedit c extractele determin creterea rezistenei imune. In medicina, uman, popular se folosesc frunzele i florile pentru tratarea tusei, astmului bronic, emfizemului pulmonar, dispepsiei, dischineziei biliare, silicozei pulmonare, laringitei, traheitei. Sub form de tratamente de uz extern se folosete pentru tratarea plgilor, ulceraiilor i erupiilor tegumentare. In medicina veterinar se folosete pentru tratarea afeciunilor cilor respiratorii, dischinezie biliar i tusei. In alimentaie se folosesc frunzele tinere la ciorbe, supe sau la invelirea sarmalelor. In cosmetic se folosete pentru ingrijirea tenurilor ridate i uscate. In apicultur este important ca specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze fara petiol, recoltate manual (aprilieiunie) - Flori recoltate manual (martie-aprilie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: TUSSILAGO FARFARA L. Denumire popular: Podbal Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Podbeal,Bruscni, Brustan, Brustur alb, Brustur de ru, Brustur dulce, Brusturel, Cenuoar, Cenuoas alb, Glbinele, Gua ginii, Limba vecinei, Lpoel, Papalung, Ppdie, Podbeal, Papapung,podbel,

Podbial, Podval, Polbal, Polbeag, Polbean, Popdeal, Porbeal, Potbal, Potval, Rotungioare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rizom alb vertical sau orizontal lung pan la 1 m; tulpina alb, la inflorirea de 5-15 cm, tomentoas; frunzele apar dup inflorire, scurt sau lung peiolate, limbul frunzei aproape rotund, adanc cordat, lat de pan la 30 cm, in tineree tomentos pe ambele fee, mai tarziu glabru pe faa superioar; antodiile mari, dup inflorire devin nutante; florile galbene; hipsofilele involucrale uniseriate, lanceolate, verzi sau cu nuane purpurii; inflorirea martie-mai;fruct achen cilindric, de 4-5 mm lungime, cu papus cu peri multiseriai, simpli, mult mai lungi decat achena. Ecologie i rspandire Specie pionier, mezofit-mezohigrofit, frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul boreal, anuri, malul apelor. Detalii... Organe utilizate Prezint importan rizomul, frunzele, bobocii florali i sucul extras prin presare. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in frunze sunt: fructoz, galactoz, xiloz, mucilagii (8,2 %), tanin (17 %), acizi uronici i substanele minerale. Alcaloizi: senkirkin, tussilagin. Pigmeni: izoquercetin, quercetin. Acizi grai: acid palmitic, acid miristic, acid tartaric. Steoli: sitosterol, stigmasterol, taraxasterol. Triterpene: arnidenediol, faradiol, taraxasterol i alcooli triterpenici (arnidiol) Mucilagiile pun in libertate prin hidroliz: fructoz, glucoz, galactoz, arabinoz, xiloz i acizi uronici.

In flori s-au identificat urmtorii componeni: glucoz, galactoz, mucilagii (6,9 %), tanin (0,6 %), rutin, acid galic. Triterpene: beta-amirin i alcooli triterpenici: arnidiol. Culoarea florilor este determinat de prezena urmtorilor pigmeni: criptoxantin, lutein, lutein-epoxid, hiperin. Aciune terapeutic Extractele au proprieti antitusive, emoliente, calmante, expectorante, stimulante, tonice i sudorifice. Importana Medicinala, alimentara Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea emfizemului pulmonar, a tusei, astmului, bronitei, tabagismului etc. Cercetrile recente au dovedit c extractele determin creterea rezistenei imune. In medicina, uman, popular se folosesc frunzele i florile pentru tratarea tusei, astmului bronic, emfizemului pulmonar, dispepsiei, dischineziei biliare, silicozei pulmonare, laringitei, traheitei. Sub form de tratamente de uz extern se folosete pentru tratarea plgilor, ulceraiilor i erupiilor tegumentare. In medicina veterinar se folosete pentru tratarea afeciunilor cilor respiratorii, dischinezie biliar i tusei. In alimentaie se folosesc frunzele tinere la ciorbe, supe sau la invelirea sarmalelor. In cosmetic se folosete pentru ingrijirea tenurilor ridate i uscate. In apicultur este important ca specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunze fara petiol, recoltate manual (aprilieiunie) - Flori recoltate manual (martie-aprilie) Fia speciei Denumire Denumire tiinific: URTICA DIOICA L. Denumire popular: Urzic Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Urzic mare, Oitea, Urzic crea, Urzic criasc, Urzic macat, Urzic de pdure, Urzici romneti

Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Urticales Familia: Urticaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu rizom cilindric, ramificat in sol; tulpina aerian atinge 30-150 cm inlime, este 4-unghiular i acoperit cu peri urticani (rar glabr); frunzele insoite de stipele linar lanceolate, sunt opuse, ovate sau lanceolate cu baza cordat, marginea serat, pe ambele fee cu peri urticani; flori unisexuate, repartizate dioic; florile au laciniile perigonului verzi, cu peri urticani i sete; inflorete in iunie-octombrie; fructul achen, rmane inchis in foliolele perigonului. Ecologie i rspandire Specie mezo-mezohigrofit, intalnit din zona stepei pan in etajul subalpin in locuri tarlite, tieturi de pdure, pe lang garduri, drumuri, ziduri , drmturi, pe marginea apelor, in jurul caselor, magaziilor, stanelor, insoind aezrile omeneti, indicand locuri bogate sau supraaprovizionate in substane nutritive. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz frunzele i rizomii recoltai toamna, frunzele i plantele tinere, uscate la umbr. Compoziia chimic Substanele existente in frunzele acestei plante sunt: celuloz (1,8 2,2 %), lipide (2,3 3,4 %), proteine (7 - 9 %), mucilagii, acetilcolin, serotonin, lectine, compui benzenoizi (acetofenon), steroli (beta-sitosterol) i substanele minerale (2,1 %). Vitamine: acid ascorbic (83 - 170 mg/ 100 g), alfa-tocoferol, niacin, acid pantotenic, riboflavin, tiamin.

Acizi fenolici: acid cafeic, acid clorogenic, acid p-cumaric, acid ferulic i acizi fenil propanoizi: acidul formic, acid butiric. Roslon i Weglarz (2003) au constatat c in esuturile acestei specii are loc acumularea acizilor polifenolici pan in faza de maturitate, dup care are loc o diminuare a acestuia. Plantele brbteti au un coninut mai mare de acid m-hidroxibenzoic, phidroxibenzoic i eleagic, in timp ce plantele femeieti au o concentraie mai mare de acid eleagic. Frunzele conin o cantitate mare de pigmeni clorofilieni; 200 mg/ 100 g. Alturi de acetia au mai fost identificai urmtorii pigmeni: betacaroten (9,4 20,2 mg/ 100 g), licopen, betaine, clorofile, coproporfirine, protoporfirine, licopen, violaxantin, xantofilepoxid, mircetin, quercetin sau/i kampferol, apigenin, izoquercetin, izoramnetin, proantocianidine, betaine i clorofile. Pe suprafaa tulpinii se gsesc peri peri urticani urticani i peri secretori scuri, cu glanda bi sau tetracelular. Secreiile produse de aceste glande conin acetilcolin, histamin precum i serotonin (5-hidroxitriptamin). Rdcinile de urzic conin: taninuri, acizi grai, acizi fenolici, cumarine (scopoletin), lectine, steroli (campesterol, stigmast-4-en-3on, stigmasterol, sitosterol-3-beta-D-glucozid), lignine (secoisolariciresinol) i urtica dioica aglutinin. Willer i Wagner (1990) au identificat in extractele de urzic poliglucide imunologic active i lectine. Aciune terapeutic Extractele obinute din intreaga plant au proprieti antiasmatice, antianemice, antidiabetice, laxative, diuretice, hemostatice, hipoglicemiante i tonice. Importana Medicinala, alimentara, producatoare de fibre textile Utilizare

Se utilizeaz pentru tratarea anemiei, menstruaiei excesive, reumatismului, urticariei, edemelor. Belaiche i Lievoux (1991) au constatat c extractele din rdcini de urzic au efect calmant in adenomul de prostat. Urzica are un puternic efect depurativ i de regenerare a celulelor sangvine. Avand o mare influen asupra pancreasului, ceaiul de urzica scade glicemia, vindec bolile i inflamaiile cilor urinare, precum i retenia urinar patologic. Ajut in cazuri de nisip la rinichi, boli renale i dureri puternice de cap. O cur cu ceai de urzici este foarte indicat in cazuri de afeciuni hepatice, biliare i splenice, la secreii abundente ale stomacului i aparatului respirator, la crampe i ulcere stomacale, la ulcere intestinale i boli de piept. O cur cu urzici ajut i in cazuri de anemie, stri de oboseal i epuizare. In acest caz sunt mai eficiente urzicile proaspete, primvara. Urzica anihileaz predispoziia la rceli i combate afeciuni artritice i reumatice. Binefctoare pentru refacerea prului rar sau a altor afeciuni ale prului este tinctura de urzic, cu care se maseaz pielea capului zilnic. In cazul bolilor grave este recomandat consumul a doi litri de ceai pe zi, preparat din planta proaspt. Alte utilizri: Frunzele de urzic se utilizeaz pentru extracia pigmenilor clorofilieni i carotenoizi. Vopsitorie: rdcina i prile aeriene pentru vopsitul in galben. Medicina uman (popular): frunze, varfurile florifere ceai pentru tuse, dureri de piept, "ndueli"; rdcina, frunzele decoct, folosit in tuberculoz, afeciuni cardiace, constipaie. Alimentaie: folosite primvara, ca fortifiant al organismului. Obiceiuri: in multe pri exist obiceiul "urzicatului" pentru ca peste an oamenii s fie iui, harnici; plantele verzi, alturi de alte specii erau folosite

pentru splatul prului. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Frunze sau herba, manual cu coasa, in lunile maioctombrie Valorificare URTICAE FOLIUM - FRUNZ DE URZIC Fia speciei Denumire Denumire tiinific: USNEA BARBATA Denumire popular: Mtreaa bradului Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Fungi Increngtura: Lichenophyta Subincrengtura: Ordinul: Clasa: Subclasa: Ordinul: Familia: Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Talul acestui lichen conine: acod ascorbic, steroli, acizi grai precum i acid usnic care are efect antigripal i derivatul acestuia acidul diffractaic. Ali acizi lichenici identificai sunt: acidul barbatic i acidul lobaric. Depsidele determinate in aceste organe sunt: acid criptoclorofeic, meroclorofeic i 4-metoxi-crptoclorofeic, care au efect antiinflamator. Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast specie au aciune antibiotic, antibacterial i antigripal. Importana Utilizare Se folosete in cazul bronitelor, pneumoniilor, a infeciilor interne sau externe produse de ciuperci, bacterii gram pozitive i a infeciilor vaginale produse de Trichomonas. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VACCINIUM MYRTILLUS L.

Denumire popular: Afin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Afin negru, Afene, Afin de munte, Afine negre, Asine, Coacz, Cucuzie, Afinghi, Pomuoare Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae Ordinul: Ericales Familia: Ericaceae Subfamilia: Caractere morfologice Subarbust-arbust, de 15-50 cm inlime; tulpini ramificate, ramuri muchiate; frunzele rotund-ovate pan la eliptice, cu margini serate, cztoare; flori verzui cu nuane roz palid, solitare; inflorirea: mai-iunie; fructul bac albastru inchis. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, xeromezofit-mezohigrofit, moderat-acidofil; frecvent in etajul faguluietajul subalpin, rariti i tieturi de pdure, tufriuri, pajiti. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz frunzele proaspete sau uscate i fructele maturate. Compoziia chimic Frunzele conin derivai triterpenici i glicozizi ai acidului galic (neomirtilin), glicozizi fenolici (arbutin), glucozizi dihidroxipiranici (asperulozid), glucozizi iridoizi (monotropein), glicozizi benzochinonici (arbutin), alcaloizi (mirtin i epimirtin) i acid rezinic. Catechine: epicatechine, epigalocatechine, galocatechine, acid siringic. Acizi fenolici: acid chinic (2 5 %), acid cafeic, acid clorogenic, acid galic. Acizi organici: acid citric, acid malic, acid oxalic, acid succinic. Terpene: beta-amirin, acid oleanolic. Chinone: hidrochinon. Compui iridoizi: monotropein (C16H22O11), In frunze au fost identificai urmtorii pigmeni: flavonoide (0,3 2,0 %), cianidin-3-O-arabinozid, cianidin-3-O-galactozid, cianidin-3-O-glucozid,

delfinidin-3-O-arabinozid, delfinidin-3-Ogalactozid, delfinidin-3-O-glucozid, malvidin-3-Oarabinozid, malvidin-3-O-galactozid, malvidin-3Oglucozid, quercetrin, izoquercetrin, peonidin, peonidin3-O-arabinozid, peonidin-3-O-galactozid, peonoidin-3-O-glucozid, petunidin-3-Oarabinozid, petunidin-3-O-galactozid, petunidin-3-O-glucozid, quercetin, quercetin-3-galactozid, quercetin-3arabinozid, quercetin-3-glucozid, quercetin-3-glucozidoglucozid, quercetin-3glucuronid, quercetin-3-ramnozid, hiperozid, astragalin. Componenii identificai in fructele de afin sunt: proteinele (0,6 %) lipidele (0,6 %) i glucidele (6,2 13,9 %), dintre care au fost determinate: glucoza (2,32 %), fructoza 3,28 %), zaharoza (0,24 %) i pentozanii (1,08%). Afinele mai conin: glucozide (0,30 %), taninuri catechinice (5 10 %), acid malic (0,85 %), acid citric (0,52 ), triterpene (acid ursolic), glucozizi iridoizi (monotropein), glicozizi fenolici (arbutin), alcooli triterpenici (beta-amirenol). Vitamine: acid ascorbic (22 mg/ 100 g), nicotinamid, niacin, riboflavin, tiamin, acid pantotenic, piridoxin, acid folic i biotin. Acizi fenolici: acid clorogenic (0,12 %), acid cafeic, acid ferulic, acid cumaric, acid pcumaric, acid chinic (0,03 %), acid siringic, acid dehidrocinamic, acid hidroxibenzoic, acid protocatecuic. Coninutul in substane minerale este relativ sczut. In 100 g fructe au fost detrminate: 65 mg potasiu, 10 mg calciu, 9,1 mg fosfor, 5,0 mg clor, 2,4 mg magneziu i 1,0 mg sodiu. Pigmeni: astragalin, hiperosid, isoquercitrin, quercitrin, lutein, malvidin, mirtillin, petunidin, cianidin, delfinidin, delfinidin-3monoglucozid, delfinidin-3-ramnoglucozid, delfinidin-3-galactozid, beta-caroten. Dintre antociani, delfinidina se gsete i sub form de digalactozid (mirtilin B), iar mirtilidina sub form de 3-galactozid (mirtilin). Flavonolii sunt reprezentai de quercetinramnozid, quercetin3-glucozid (meratin).

Viana .a. (1996) au constatat c substanele flavonoide existente in aceast specie au efecte antioxidante. Aciune terapeutic Extractele din fructe au proprieti: astringente, antioxidante, antiinflamatorii, antidiuretice, antiseptice, hipoglicemice i vasoprotectoare. Antocianii din fructe stimuleaz regenerarea rodopsinei, contribuind la mai buna vedere nocturn, iar substanele flavonoide au o aciune puternic antioxidant. Extractele din frunze au efect diuretic, tonic i antiseptic Importana Medicinala, alimentara Utilizare Extractele se utilizeaz ca tratament intern in caz de diaree, colite, boli vasculare, precum i ca tratament extern in caz de glaucom i cataracte, afte, exeme, hemoroizi. Pentru tratamente se utilizeaz extractele din plante uscate, decoct sau macerat la rece. Extractele provoac strangerea esuturilor, modereaz secreiile, uureaz cicatrizarea, modific mediul fcand imposibil inmulirea microbilor, impiedic sau previn infeciile microbiene, impiedic putrefacia. Aciune bun in tratarea stomatitelor, aftelor, eczemelor, ulceraii cronice sangerande, uretrite, tulburrile circulatorii periferice, afeciunile dermatologice, reumatism, diabet, guta. Alte utilizri: Fructele se consum in stare proaspt, prelucrate sub form de gem sau dulcea sau se folosesc pentru aromatizarea buturilor alcoolice. Alimentaie - fructele sunt consumate in stare proaspt sau prelucrate; Industrie - fructele servesc ca materie prim pentru industria alimentar (suc, gem, dulcea, afinat) i industria farmaceutic; Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele au efect bacteriostatic, astringent, se recomand in tratarea diabetului, reumatismului, gutei; uz extern - tratarea de afte, laringite i stomatite, eczeme (decoct din fructe);

Medicin veterinar - uz intern - tratarea afeciunilor renale, a diareei, a gastroenteritelor; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: - Frunzele, prin strunjirea manuala a ramurilor tinere recoltate cu cutitul sau secera (iulieseptembrie) - Fructele, manual, cu piepteni speciali, in luna august Valorificare MYRTILLI FOLIUM FRUNZE DE AFIN CEAI DIN PLANTE 1. Flux tehnologic 2. Utilaj i aparatura: - cantar industrial; - mas de condiionare; - toctor reglat pentru o lungime a fragmentelor de 10 mm; - sita cu latura interioar a ochiului de 1 mm; - balan tehnic 1-1000 g; - mas de ambalare. 3. Operatii tehnologice: DESCRIERE Proces tehnologic continuu care cuprinde urmtoarele tipuri de operaii : - mecanice: concisare, sitare ; - manuale: condiionare, ambalare, omogenizare; - auxiliare: recepie, manipulare, alimentare utilaje. Materiile prime: Myrtilli Folium Frunz de Afin Materiale : a) ambalaje individuale (pungi hartie i cutii de carton); b) ambalaje colective: cutii carton sau folie termocontractibil. Semifabricate: - produs condiionat; - produs concisat; - produs omogenizat; Utiliti: energie electric, ap curent. RECEPTIE - Materia prim, ambalat in saci de polipropilen, se recepioneaz pe loturi, funcie de provenien i calitate, pe baz de buletin de analiz, bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materii prime, bon de consum in procesul de producie. Recepia calitativ se face prin verificarea urmtorilor parametri conform ST nr.74/2004:

- autenticitatea plantei; - umiditate; - coninut in corpuri strine organice i minerale; - coninut in impuriti . CONDITIONARE - condiionarea se efectueaz manual, pe masa de condiionare. Se indeprteaz impuritile (definite conform specificaiei tehnice a materiei prime), corpurile strine organice i minerale. La sfaritul operatiei se preleveaza probe din produsul vrac si se verifica indicii calitativi mentionati in specificatia tehnica a materiei prime. Rezultatele se inregistreaza in buletinul de analiz. Deeul nevalorificabil se distruge conform normelor in vigoare. CONCISARE / SITARE Frunzele se trec prin toctorul reglat pentru o lungime a fragmentelor egal cu 10 mm. Pe parcursul operaiei, se preleveaz probe din produsul concisat si se verific corectitudinea operatiilor efectuate. Deeul valorificabil (fragmentele cu dimensiuni mai mari) se reintroduc in sistemul de tocare, dac rezultatele analizei de laborator confirm recuperarea produsului util se face in condiii de eficien economic. Deeul nevalorificabil (fragmentele cu dimensiuni mai mici) se distruge conform normelor in vigoare. OMOGENIZARE Frunzele de afin se scot din saci i se omogenizeaz manual, prin loptri repetate. Se verific parametrii calitativi ai produsului omogenizat i se inregistreaza rezultatul analizei pe flux in Registrul de laborator. Produsul omogenizat este transferat in spatiul de ambalare, pentru operatia urmatoare. AMBALARE - se pregtesc ambalajele, respectiv se preiau pe baza de bon de predare, transfer, restituire din gestiunea de materiale i se aduc in secia de ambalare. Se inscripioneaz ambalajul primar pungile cu numrul lotului i data fabricaiei. Se cantresc in pungi de hartie, cate 50 g sau 100 g produs; se verific prin sondaj cantitatea nominal a pungilor

cu produs, apoi se introduc in ambalajul secundar de carton. Acesta se inscripioneaz corespunzator, cu toate datele prevzute de specificaia tehnic a produsului. Se verific mrimea lotului, a eantionului analizat, ambalarea i inscriptionarea ambalajelor primare, secundare i colective. DEPOZITARE- Produsul finit se depoziteaz in incperi curate, uscate, ferite de umiditate i cldur, bine aerisite. La finalizarea activitii de producie se predau produsele finite, ambalajele rmase la gestiunile respective i se incheie fia de producie creia i se ataeaz toate buletinele de analiz intocmite i certificatul de calitate al lotului realizat i bonurile de consum care se predau la serviciul contabilitate. REGULI DE IGIEN - Spaiile de producie, mesele de lucru i obiectele utilizate pentru realizarea unei arje de produs se elibereaz i se cur pentru eliminarea riscurilor de impurificare, contaminare sau confuzie cu materialele sau materiile prime necesare realizrii unui alt produs . PROTECIA MUNCII - Se respect regulile de protecia muncii specifice punctelor de lucru i disciplina de producie. Link-uri utile MADR Consiliul pe produs Prima pagin | Specii | Importan/Utilizri | Substane | Aciuni terapeutice | Cultivare | Recoltare | Valorificare | Legislaie | Instituii | Conditii legale | Harta site | Contact Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VACCINIUM VITIS-IDAEA L. Denumire popular: Merior Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Afin, Afin rou, Bujor, Cimiir, Coacz, Coacz de munte, Poranici, Smrdar Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Dileniidae

Ordinul: Ericales Familia: Ericaceae Subfamilia: Caractere morfologice Subarbust-arbust, de 5-30 cm inlime; frunzele eliptice, persistente, cu margini intregi, rsfrante uor; flori albe-roze, dispuse in racem; inflorirea: mai-iulie; fructul - bac sferic, roie, cu semine brun-rocate. Ecologie i rspandire Specie oligotrof, moderat - acidofil; frecvent in etajul fagului - etajul subalpin, rariti i tieturi de pdure, tufriuri, turbrii, pajiti. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal prezint importan frunzele, iar in scop alimentar, fructele acestei specii. Compoziia chimic Frunzele de merior conin ca principiu activ glicozizi ai hidrochinonei aa cum este arbutozida i derivaii acesteia: pirozida, cafeoil-2arbutozida, vacciniina etc. In frunze s-au mai identificat: glucide, hidrochinon, saponozide sterolice (acid ursolic), compui benzenoizi (arbutin 4,0 9,0 %, salidrozid). Acizi fenolici: acid galic, acid chinic, acid cafeic, Catechine: epicatechin, galocatechine, Pigmeni: izoquercitrin, hiperozid, beta-caroten, quercetin, avicularin. Pe suprafaa frunzelor se gsesc peri secretori pluricelulari mciucai, situai cate unul in mici depresiuni (Toma i Rugin, 1998). Fructele au urmtoarea compoziie chimic: 0,28 % proteine, 0,53 % lipide, 9,90 % glucide, din care: 2,66 % glucoz, 0,74 % fructoz i 0,53 % zaharoz. Fructele mai conin: 1,20 % pectine, 0,10 0, 15 % amidon, catechine, acid-5-hidroxipipecolic, hiperozid, acid salicilic, vaciniin, acid ursolic. Acizi organici din fructe sunt reprezentai de: acid malic (0,26 %), acid citric 1,10 %) i acid cetoglutaric. Acizi fenolici sunt reprezentai de: acidul benzoic i acidul chinic.

Coninutul de vitamine raportat la 100 g fruct variaz astfel: 12,00 mg acid ascorbic, 0,24 mg riboflavin, 0,14 mg tiamin i 0,02 mg riboflavin i 0,01 mg piridoxin. Coninutul in substane minerale variaz intre 0,25 i 0,32 %. In 100 g esut au fost detrminate: 71,70 mg potasiu, 14,00 mg calciu, 9,70 mg fosfor, 5,50 mg magneziu, 4,00 mg clor, 2,00 mg sodiu, 0,50 mg fier, 0,45 mg mangan i 0,26 mg cupru. Culoarea fructelor se datoreaz prezenei cianidin xiloglicozizilor i a malvidin 3,5-diglucozizilor (Troyan i Boruch, 1970). Andersen (1985) a identificat prezena in fructe a cianidin 3galactozidului (idain), cianidin 3arabinozidului, cianidin 3-glucozidului i a delfinidin 3- glucozidului. In fructele acestei specii se gsesc i proantocianidine cum este: epicatechin-(2beta-7, 4beta-8)-catechin (proantocianidin A1). Pigmenii carotenoizi sunt reprezentai de: alfacaroten, beta-caroten, licopen, lutein i zeaxantin Aciune terapeutic Extractele din frunze au aciune antiseptic, astringent, antiinflamatoare i diuretic. Importana Medicinala, alimentara, tinctoriala, tananta Utilizare Sunt utilizate in tratarea bolilor urinare, reumatismului, diabetului i artritei. Extractele apoase s-a constatat c au i un efect antiinflamator. Alte utilizri: Alimentaie - fructele sunt consumate in stare proaspt sau prelucrate; Fructele de merior au o valoare energetic redus (191 kJ/ 100 g), dar sunt importante in alimentaie datorit coninutului in acizi organici, acid ascorbic i fibre dietetice (2,15 %). Ele sunt utilizate ca remediu in caz de diaree. Industrie - fructele servesc ca materie prim pentru industria alimentar (suc, gem, dulcea, afinat); Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele au efect diuretic, antiseptic, antiinflamator, sudorific, astringent, se recomand in tratarea

diabetului, reumatismului; uz extern: tratarea de afte, laringite i stomatite, eczeme (decoct din fructe); Medicin veterinar - uz intern: tratarea afeciunilor renale, strilor afebrile, a gastroenteritelor; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Ramuri cu frunze tinere, manual, in lunile septembrie-octombrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VALERIANA OFFICINALIS L. Denumire popular: Odolean Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Gua porumbului Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Dipsacales Familia: Valerianaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu rizom scurt; tulpin dreapt, glabr, de 50-150 cm inlime; frunzele tulpinale mijlocii cu 5-8 perechi de segmente dinate, de 1215 mm lime, intregi sau dinate pe margine, glabre; frunzele bazale sunt peiolate, proase; flori roii liliachii pan la albe, dispuse in dihaziu; inflorirea: iulie-august; fruct achen ovoidal. Ecologie i rspandire Specie higrofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, pajiti umede, margini de pdure. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rizomul lipsit de rdcini, recoltat primvara sau toamna i uscat la aer, care conine principii amare reprezentate de monoterpenele de tip iridoidic aa cum este valepotriatul. Rizomul, rdcinile i stolonii

conin minim 5 ml/ kg ulei volatil i minim 0,17 % acizi sesquiterpenici, exprimai ca acid valerenic. Compoziia chimic Principalele substane identificate in rizomi sunt: glucide (fructoz 0,9 %), lipide (2,3 %), proteine (8,6 %), taninuri, rezine, gome, colin, cetone triterpenice (beta-ionon). Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin. Pigmeni: beta-caroten. Steroli: beta-sitosterol, beta-sitosterol-stearat. Acizi fenolici: cafeic, benzoic, clorogenic, salicilic. Alcaloizii: actinidin, valerianin, valerin, valerenon, valerianol, acid valerianolic, valerianon, valerosidat, actinidin. Iridoizi: valepotriat (0,5 1,7 %), valtrat (0,4 1,8 %), acevaltrat, izovaltrat, acevaltrat, dihidrovaltrat i homovaltrat. Monoterpene: alfa-fenchen, beta-felandren, betapinen, camfen, valtrat (0,4 1,8 %), didrovaltrat, gamma-terpinen. Alcooli monoterpenici: borneol i alcooli sesquiterpenici: ledol. Sesquiterpene: faurinon, alloaromadendren, alfavalen, beta-valen, beta-bisabolen, beta-elemen, cariofilen, ?-cadinen, maliol, acid valerenic, acid hidroxivalerenic, acid valerenolic. Uleiurile volatile reprezint maxim 2,0 % din materialul uscat. Hazelhoff .a. (1979) au efectuat analiza rdcinilor de valeriana i au identificat in uleiul volatil extras un numr de 23 componeni. Ponderea au deinut-o urmtorii componeni: camfen 11,20 %, kessil alcool 10,00 %, valeranon 9,00 %, valeranal 8,60 %, alfa-pinen 7,00 %, elemol 6,80 %, kesil acetat 4,00 %, betacariofillen 2,30 %, bornil acetat 2,20 %, 1,8cineol 2,00 % i limonen 2,00 %, din totalul componenilor. Pentru urmtorii componeni s-a determinat o concentraie mai mic de 1.00 %: beta-pinen, sabinen, gamma-terpinen, alfa-tujen, alfa-fellandren, dihidro-beta-ionon, beta-terpinen, terpinolen, pcimen, alfa-terpinen, eugenil 3-metilbutirat i isoeugenil 3-metilbutirat.

In plantele de valerian s-au identificat prezena urmtorilor componeni: Pigmeni: beta-caroten, kampferol, mircen, quercetin. Acizi grai: acid oleic, acid linoleic, acid palmitic. Acizi: acid cafeic, acid capronic, acid p-cumaric. Valeroportai: valepotriat, acetoxi-valepotriat. Monoterpene: acevaltrat. Sesquiterpene: alfa-curcumen, epikessanol, eremofilen, valerenol, kessan. Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele de valerian, efectuat de Liangfeng .a. (1993), a evideniat existena a 12 componeni: bornil acetat (44,17 %), camphen (32,08 %), alfa-pinen (7,41 %), beta-pinen (4,39 %), limonen (1,73 %), beta-tujol (1,70 %), p-cimen (0,82 %), borneol (0,76 %), aristolen-1,9-dien (0,38 %), beta-gurjunen (0,34 %), beta-cariofillen (0,10 %) i valeranon (0,10 %) din totalul componenilor. Brunke .a. (1992) au analizat uleiurile volatile extrase din florile de valerian i au constatat c ponderea este deinut de lavandulil isovelerat (21,16 %), p-cresil metil eter (20,54 %) (Z)-3hexenil acetat (8,12 %), 1,2-dimetoxi-4metilbenzen (4,66 %), (E,E)-alfa-farnesen (2,79 %), lavandulil 2-metilbutirat (2,41 %) i pentadecan (2,06 %). O cantitate mai mic de 2,00 % s-a constatat in cazul urmtolrilor componeni: 1octanol, metil benzoat, (E)-2-hexenil acetat, octil acetat, hexenil acetat, 1-hexanol, isoamil isovalerat, lavandulol, dodecan, limonen, (E)-beta-farnesen, (Z)3-hexenol, benzaldehid, (Z,E)-alfa-farnesen, hexanal, (E)-2-hexenol, lavandulil valerat, linalool, metil eugenol, mircen, nonanal, alfapinen i betapinen. Tori .a. (1996) au identificat in plantele de valerian prezena valeracetatului, o nou sesquiterpen de tip guaian. In rdcini au mai fost puse in eviden combinaii terpenoidice cu nucleu iridoid, numite valepotriai (valtratum, acevaltratum i dihidrovaltratum). Aceste substane sunt

importante pentru-c ele confer efectul sedativ al extractelor din aceast plant. Aciune terapeutic Extractele din rdcini au proprieti sedative, diuretice, hipnotice, hipotensive, antispasmotice, citotoxice i antitumorale. Importana Medicinala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea hipertensiunii, astmului, celulitei, crampelor abdominale, colitei, nervositii, migrenelor, insomniei, isteriei, contuziilor i pentru stimularea poftei de mincare. Alte utilizri: Uleiul volatil este utilizat in industria parfumurilor i pentru aromatizarea buturilor i a preparatelor culinare. Medicin uman, popular - uz intern: rizomul se folosea pentru calmarea sistemului nervos i in tratarea hipertensiunii. Contraindicaii Se evit utilizarea de ctre femeile gravide sau care alpteaz. Cultivare Odoleanul reuete bine in zona pdurilor, iar la campie numai pe vile raurilor. Solul trebuie s fie reavn, fertil, adanc, cu o structur mijlocie sau uoar, bogat in humus i curat de buruieni. Sunt potrivite i cernoziomurile sau terenurile nisipolutoase de pe vile raurilor. In schimb solurile grele sunt necorespunztoare. Planta nu reuete deloc pe terenurile pa care bltete apa i pe cele mltinoase. Semnatul se poate efectua direct in camp, in rsadnie reci sau rsadnie calde. Semnatul direct in camp se efectueaz toamna devreme, folosind la un hectar 3 kg sman. In straturi reci semnatul se face in a doua jumtate a lunii iulie i in prima jumtate a lunii august, aa incat pin la venirea ingheurilor platele s poat dezvolta o rozet cu 3-5 frunze adevrate. Pentru un hectar sunt necesare 150 m2 straturi reci (0,4 kg sman). In cazul rsadnielor calde semnatul se efectueaz cu 45 de zile inainte de transplantare, respectiv in

prima jumtate a lunii februarie. Pentru un hectar sunt necesare 60 m2 rsadnie (0,4 kg sman). Rsadul din straturile reci se transplanteaz toamna, iar cel din rsadniele calde primvara cat mai devreme cand are 4-5 frunze. Recoltarea rdcinilor cu rizomi se face in toamna primului an de cultur cu 2-3 sptmani inainte de inghe, cand rizomii au maximum de principii activi i de mas. Dac se urmrete producerea de smane, dup recoltarea acestora in al doilea an de cultur, rizomii se scot din pmant cu rdcini cu tot. Partea aerian se taie de la colet, apoi se scot rdcinile, se cur de pmant, se pun in couri de nuiele, se spal intr-o ap curgtoare, cat mai rapid. Se indeprteaz resturile de tulpini i frunze. Apoi, rizomii cu rdcini se las la zvantat 1-2 zile in straturi de 10-15 cm in aer liber, pe timp frumos sau in incperi aerisite pe timp ploios. Dup uscare, radicelele se indeprteaz i rizomii se menin la uscat. Din 4-5 kg rizomi cu rdcini proaspt recoltai se obine 1 kg rdcini uscate. Seminele se recolteaz in anul al doilea de cultur, de la plantele destinate special pentru aceasta. Deoarece inflorirea i maturarea seminelor au loc ealonat, recoltarea se face in 2-3 etape. Momentul optim de recoltare este atunci cand la 20% din semine a aprut puful i cand au devenit de culoare galben-brun. Se taie inflorescenele la 30-40 cm de la varf in jos, se leag in snopi i se transport in magazii sau poduri unde se atarn in vederea uscrii. Incperile pentru uscare trebuie s fie curate, ferite de oareci, cu podea coperit cu hartie. Dup 8-10 zile de la recoltare, inflorecenele se bat cu bul i seminele se vantur uor, pentru a se inltura seminele seci i resturile de plant. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, cu cazmaua sau plugul fara cormana, toamna, in primul an de vegetatie

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VERATRUM ALBUM L. Denumire popular: Strigoaie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Liliaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant peren cu rizom, cu tulpina aerian cilindric, fistuloas, de 50-175 cm inlime, cu frunze sesile, ovate, cu nervuri arcuate. Florile albe-verzui se grupeaz intr-un racen-compus, mare. Fructul este capsul ovoidal. In scop medicinal se utilizeaz rizomii acestei specii care conin alcaloizi sterolici. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Cei peste 90 de alcaloizi identificai au fost grupai in funcie de structura lor in modul urmtor: Alcamine libere: jervina, pseudojervina, veratramina, solanidina, sinaina dihidrosolanidina, rubijervina, izorubijervina, protoverina, verina, i rubiverina. Alcaloizi esteri: protoveratrin, protoveratridin, veratridin, germidin, germitrin, germinitrin, germanitrin, neogermanitrin, cevadin i germerin. Glicoalcaloizi: glucojervina, glucoveratramina etc. Aciune terapeutic Extractele obinute din rdcini au efect antihelmintic, hipotensiv, vasodilatator, depresiv cardiac, expectorant, antireumatic i antigutos. Datorit alcaloizilor pe care ii conin, acestea sunt foarte otrvitoare. Importana

Medicinala, toxica Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Rizomi si radacini, manual, martie-aprilie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VERBASCUM DENSIFLORUM Bertol. Denumire popular: Lumanric Sinonime tiinifice: V. thapsiforme Schroder Alte denumiri populare: Coada boului, Coada lupului, Coada vacii, Lipan, Pur Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Scrophulariales Familia: Scrophulariaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant bisanual, acoperit cu peri moi; tulpin groas, dreapt, de pan la 120 cm inlime; frunzele cenuii sau galben verzui, tomentoase, cele bazale aproape sesile, ovate, cele tulpinale superioare lung decurente; flori galbene, dispuse in racem; inflorirea: iulie-august; fruct capsul elipsoidal ovoidal. Ecologie i rspandire Specie mezofit; frecvent in zona de silvostepetajul fagului, margini de pdure, pajiti, locuri pietroase. Detalii... Organe utilizate Organele plantei care se utilizeaz in scop medicinal sunt rdcinile, florile i fructele. Compoziia chimic Principalii componeni activi din organele acestei specii sunt: mucilagiile neouzuronice i saponinele. Rdcinile conin: glucide (heptoz, nonanoz, octoz, verbascoz) i glicozizi piranici (aucubin). In frunze s-a identificat prezena urmtoarelor substane: glucide solubile (11 %), proteine (10,8 %), lipide (1,3 %), cumarine, saponine, verbasterol,

acid tapsic, iar Warashina .a. (1992) au identificat 5 noi glicozizi feniletanoizi. Frunzele mai conin: Vitamine: acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin. Pigmeni: beta-caroten, hesperidin. Glicozizi iridoizi: catalpol i compui fenilpropanoizi: verbascozid. Derivai furanocumarinici: rotenon. Florile conin mucilagii, arabinogalactani, lipide, steroli (beta-sitosterol, stigmasterol), diterpene (crocetin), saponozide, acid phidroxibenzoic, acid vanilic. Acizi fenolici i derivai: acid ferulic, acid pcumaric, acid protocatechicuic, compui fenilpropanoizi (verbascozid). Pigmeni: flavone, flavanone, flavanoli, caroteni (antoxantin). Derivai iridoizi: acubozid, catalpolul, harpagidul, ajugolul. Monoterpene iridoide: aucubin, 6-betahidroxilaucubin, metil-catalpol, izocatalpol. Saponine triterpenice: verbascosaponine. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze i flori au proprieti antiinflamatorii, antiseptice, emoliente, expectorante, diuretice, sedative Importana Medicinala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea absceselor, astmului, bronitei, cistitei, nevralgiilor, arsurilor etc. Extractele metanolice din aceast plant au avut activitate antiviral, fiind utilizate pentru tratarea herpesului (McCutcheron .a., 1995). Decoctul obinut din rdcini calmeaz crampele i convulsiile, iar extractele din semine au un efect uor narcotic. Medicin uman, popular - uz intern: florile au proprieti emoliente, calmante, sudorifice i expectorante, folosindu-se in tratarea tusei, bronitei, laringitei; uz extern - oprirea cderii prului; Medicin veterinar - uz intern: tratarea bronitelor, laringitelor, afeciunilor pulmonare; uz extern: tratarea plgilor; Apicultur - specie melifer.

Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, fruze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VERBENA OFFICINALIS L. Denumire popular: Sporici Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Buruian de boal, Gua porumbelului, Iarba fierului, Iarba fiarelor, Iarb spornic, Mturic, Sgeata domnului, Spor, Spori, Spornic, Verbin, Verbin slbatic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Verbenaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren; rdcin pivotant cu rizom scurt; tulpin dreapt sau ascendent, de 30-60 cm inlime; frunzele peiolate, opuse, cele inferioare ovat triunghiulare, penat sectate, cele superioare mai mici i mai puin divizate, glabre; flori mici palid roii sau palid violete grupate in inflorescen spiciform; inflorirea: iunieaugust; fruct tetraachen. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit; frecvent in zona de step-etajul fagului, locuri ruderale. Detalii... Organe utilizate Se utilizeaz in scop medicinal planta intreag cu flori, care conine 0,2 0,5 % iridoizi. Compoziia chimic Principalii componeni biochimici identificai in aceast plant sunt: taninuri, acizi fenolici (acid cafeic), mucilagii i saponine. Pigmeni: luteolin -7-diglucuronid, 5-hidroxi3,6,7,3,4-pentametoxiflavon. Sesquiterpene: artemisin (C15H18O4), artemitin, triterpene: lupeol (C30H50O), acid ursolic. Compui iridoizi sau secoiridoizi: verbenalin (C7H24O10), aucubin (C15H22O9), hastatozid. Glicozizi fenilpropanoizi: verbascozid, eukobozid. Cetone monotrpenice ciclice: verbenon.

Chalchat i Garry (1996) au constatat c uleiul volatil extras din Verbena conine: 10,80 % spatulenol, 7,50 % limonen, 7,50 % 1,8-cineol, 6,00 % ar-curcumen i 7,30 % cariofillen oxid. Dintre substanele flavonoide, ponderea o deine luteolin 7-diglucuronid (Carnat .a. (1995). Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze i flori au proprieti tonice, antibacteriene, astringente, antispasmodice, diuretice, stimulante, sedative, emetice, sudorifice, febrifuge i hepatice. Importana Medicinala Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea nervozitii, depresiilor, isteriei, insomniei, nevralgiei, sciaticei, reumatismului, febrei i previne cariile dentare. Extractele din rdcini sunt folosite pentru tratarea dezinteriei. Medicin uman, popular - uz intern: partea aerian a plantei afeciuni hepatice, renale, gastrice, stimuleaz digestia etc.; uz extern: tratarea durerilor de ochi, de dini, abcese, rni, reumatism. Cosmetic - combaterea calviiei. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, fruze Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VIBURNUM LANTANA L. Denumire popular: Darmoz. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Dipsacales Familia: Caprifoliaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Arbust care ajunge pan la 5 m inlime; frunze ovate, serate, cztoare; cu margini dinate; flori albe grupate in cime corimbiforme; inflorirea: maiiunie; fructul drup negricioas. Ecologie i rspandire Specie mezotrof, xeromezofit-mezofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul gorunului, tufriuri, rariti i margini de pdure. Detalii... Organe utilizate Compoziia chimic Sikorska .a. () au identificat in extrasul obinut din frunze urmtorii compui: luteolin, apigenin, crizoeriol 7-O-beta-glucosid; apigenin 7-O- alfaramnosid (1 - 6) glucosid i amentoflavone (biflavone). In extractul obinut din flori au fost identificai numai derivai ai flavonolilor: kaempferol i quercetin 3-O-beta -galactozid; 3-Obeta-glucozid; 3-Oaramnozid (1 - 6) beta-glucozid; 3-O-alfa-ramnozid (1>2) beta-glucozid. Aciune terapeutic Astringent. Importana Producatoare de fibre textile Utilizare Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele (decoctul) au aciune contra inflamaiilor Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VIBURNUM OPULUS L. Denumire popular: Clin Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Clocoei, Mlin, Pluc Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Dipsacales Familia: Caprifoliaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Arbust de 1,5-4 m inlime; frunze lat ovate, trilobate, cu margini dinate; flori albe grupate in cime corimbiforme, de 5-10 cm diametrul; inflorirea: mai-iunie; fructul drup sferic, roie. Ecologie i rspandire Specie mezotrof, mezohigrofit; frecvent in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, zvoaie, margini de pdure. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizezaz florile i scoara uscat. Compoziia chimic Principalii componeni chimici identificai in scoara de pe ramuri sunt: glucidele, pectinele, proteinele (8,6 %), taninurile (catechine, epicatechine), hidrochinona, rinile, glucozidele, acizii (acid clorogenic, acid citric, acid malic), antocianii, cumarinele (scopoletin, esculetin), triterpenele (alfa- i beta-amirin) i acidul baldrianic. In plante s-a detrminat prezena glicozidellor fenolice (arbutin), alcaloizi (scopolin) In flori s-a determinat prezena flavonolilor (astragalin) iar in fructe s-a identificat: saponine (paeonisid), pigmeni (quercetinglicozid), pectine (5,0 %), taninuri (3,0 %), steroli (beta-sitosterol), acizi fenolici (acid clorogenic, acid cinamic), triterpene (acid ursolic) i acizi alifatici (acid valerianic). Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze i fructe au proprieti antispasmodice, astringente i laxative. Importana Medicinala Utilizare Extractele din scoar au aciune antispasmodic iar prezena scopoletinei determin aciunea sedativ asupra uterului, crampelor menstruale, colicilor etc. Relaxarea muscular imbuntete ciculaia i reduce pesiunea sangvin.Coaja de Clin se folosete in industria de medicamente la prepararea unor extracte cu aciune calmant i homeostatic. Intern se folosete ca astringent, sedativ sau antidismenoreic.

Industrie - florile i fructele sunt utilizate in industria farmaceutic; Medicin, uman, popular - uz intern scoara are aciune sedativ, cardiotonic, astringent; Medicin veterinar - uz intern tratarea pierderilor de sange; Apicultur - plant melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Scoarta de la ramuri si tulpini tinere, prin decojiri inelare cu cutite speciale, in apriliemai Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VICIA FABA L. Denumire popular: Bob Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Baclale, Boab, Bomb, Bon, Cochie, Fav, Psule Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Fabales Familia: Fabaceae (Leguminosae) Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant erbacee, anual; tulpin dreapt, glabr de 40-125 cm inlime; frunzele paripenat compuse, cu 2-3 perechi de foliole mari, eliptice; flori mari, albe cu pete negre pe 2 petale, grupate cate 2-4 in racem; inflorirea: mai-iulie; fructul pstaie alungit, umflat, de 10 cm lungime, la maturitate neagr, cu 3-5 semine turtite. Ecologie i rspandire Specie puin pretenioas fa de cldur; cultivat, alimentar i furajer. Organe utilizate Compoziia chimic Seminele verzi au un coninut de 82 % ap, 10,0 % glucide, 5,4 % proteine, 0,3 % lipide i 6,5 % fibre. In 100 g semine s-a determinat urmtorul coninut de vitamine: 28,0 mg acid ascorbic, 1,8 mg nicotinamid, 0,30 mg tiamin i 0,20 mg riboflavin.

In cazul substanelor minerale s-a constatat c 100 g semine conin: 210 mg potasiu, 105 mg fosfor, 27 mg sulf, 24 mg calciu, 18 mg magneziu, 4 mg sodiu, 1 mg fier i 0,4 mg cupru. Seminele uscate au un coninut mare de glucide: 28,1 48,6 % sub. uscat, amidon, 0,2 5,23 % zaharoz i cantiti mai mici de glucoz, fructoz, stahioz, verbascoz i rafinoz (Bodea, 1984). Coninutul de protein din semine variaz intre 26,50 i 31,21 %, principalele fraciuni fiind reprezentate de globuline, albumine i gluteline. Coninutul total de lipide este in medie de 20,3 % sub. uscat, acestea fiind alctuite din 41,4 % acid linoleic, 30,6 % acid oleic i 48,4 % acid palmitic (Bodea, 1984). Dintre acizii organici a fost determinat prezena acizilor malic i citric, iar dintre acizii fenolici, a acizilor p-cumaric i ferulic. Coninutul in substane minerale a seminelor variaz intre 2,5 i 4,1 %. Aciune terapeutic . Extractele obinute din semina au aciune diuretic. Importana Alimentara Utilizare Seminele verzi au o valoare energetic de 268 kJ/ 100 g i sunt apreciate pentru coninutul lor in protein vegetal, vitamine i substane minerale In Egipt s-a folosit fin din boabe decorticate de Vicia faba pentru a imbogi din punct de vedere nutritiv fina de grau pentru fabricarea specialitii de panificaie numit paine "Balady". S-a constat o cretere a aminoacizilor eseniali, mai puin metionin, al crei nivel a sczut. S-a constat c la doze mai mari de fin din boabe decorticate de Vicia faba se produce o scdere a diametrului i greutii painii. La adugarea a mai mult de 10 % fin din boabe decorticate de Vicia faba in amestec cu fin de grau crete acceptabilitatea produsului la consumatori. Diet bazat pe Vicia faba scade nivelul colesterolului. Mecanismul nu este cunoscut, dar s-a emis ipoteza conform creia efectul

hipocolesterolemic se bazeaz pe creterea nivelului de glucagon i micorarea cantitii de insulin. Alimentaie - seminele sunt folosite in hrana omului sub form de supe, piureuri, surogat de cafea; Medicin, uman, popular - uz intern: prile aeriene ale plantei au aciune diuretic, se recomand in litiaze renale, reumatism, tratarea colicilor renale, uz extern - tratarea abceselor i a amigdalitei; Zootehnie - seminele i prile din plant ramase dup recoltare se folosesc in hrana animalelor; Apicultur - specie melifer. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, herba fructe Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VINCA MINOR L. Denumire popular: Saschiu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Barbanoc, Bnu, Brebenei, Caprafoi, Coada vntorului, Cununi, Foaienfiu, Foaia n fir, Foi-foi, Folonfiu, Ieder, Merior, Perior, Pervinc, Ponchiu, Sacfiu, Sacsu, Verdea Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Gentianales Familia: Apocynaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant erbacee, peren, de 15-20 cm inlime; tulpina lignificat la baz; frunze lanceolat eliptice, glabre, pieloase, persistente; flori albastre-violete; inflorirea: aprilie-iunie; fructul folicul. Ecologie i rspandire Specie heliofil-sciadofil, mezotrof; sporadic in zona pdurilor de stejar-etajul fagului, margini de pdure, tufriuri. Organe utilizate Compoziia chimic

In esuturile aeriene ale acestei specii a fost identificat prezena: glucidelor, aminoacizilor, taninurilor, beta-fitosterolului, acidului pirocatehic, acidului cafeic, acidului p-hidroxibenzoic, acidului ursolic i a substanelor minerale. Analizele efectuate au indicat prezena a circa 40 de alcaloizi (0,15 1,0 %), care au la baz structuri indolice. Dintre acetia cel mai rspandit este vincamina (0,05 0,1 %), un alcaloid de tip eburnan. Au mai fost identificai urmtorii alcaloizi: chebracamin, 1,2-dehidroaspidospermin, desacetilacuamilin, dimetoxieburnamonin, eburnamin, eburnamenin, eburnamonin, epipleiocarpamin-N4oxid, epivincamin, ind-N-metilchebrancamina, izoeburnamina, N-metilaspidospermidina, N'metil-2-beta-16-beta-dihidroacuamicina, 11metoxieburnamonina, metoximinovincina, 16metoxivincadiformina, minovina, minovincina, minovincinina, perivncina, picrinina, reserpin, vinactina, vincadiformina, vincadina, vincamidina, vincaminoreina, vincaminorina, vincaminoridina, vincanorina, vincaridina, vincasina, vincatina, vincatrina, vincesina, vincina, vincorina, vinomina, vinorina, vinoxina, i vintisina. Dintre pigmeni a fost identificat prezena flavonelor: kampferol-diglicozid, kampferol-3ramnoglicozil-7-galactozid, kampferol-3ramnoglucozil7-glucozid, quercetol-3-rutinozil-7-glucozid, quercetol-3-ramnoglucozil-7-glucozid i a pigmenilor carotenoizi. Frunzele acestei plante conin urmtorii aminoacizi liberi: aslanin, asparagin, arginin, acid aspartic, acid glutamic, glicin, histidin, izoleucin, leucin, lizin, fenilalanin, prolin, serin, treonin, tirozin i valin. Aciune terapeutic Extractele obinute din aceast plant au aciune astringent, sedativ, tonic i hipotensiv. Importana Medicinala Utilizare

Efectul sedativ face posibil utilizarea in stri nevoase i isterie iar efectul astringent, in cazul menstruaiilor excesive. Prezena vincaminei care este vasodilatatoare, imbuntete circulaia periferic. Medicin, uman, popular - uz intern: frunzele au efect hipotensiv, hemostatic, cicatrizant, laxativ; Medicin veterinar - uz intern : tratarea hematuriei. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, manual, cu cutite ascutite, in perioada de inflorire maxima (mai); se practica si o recoltare secundara in lunile august septembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VIOLA ODORATA L. Denumire popular: Toprai Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Viorele, Violete, Clunai, Crligei, Cocoei, Fiache, Floare domneasc, Flori mrunte, Flori mrunele, Garoafe, Gurele, Giorele, Hioar, Hobridrag, Lemoie, Ligoace, Mereoare, Micsandre, Micunele, Nemoaice, Sinboie, Tmioare, Tmioase, Toporai de pdure, Vioar, Vioar neagr, Viorele de cas, Viorele de grdin, Viorele mirositoare, Viorele nerii, Vioric, Vioric mirositoare, Viori, Zambile de cmp Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Violales Familia: Violaceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant peren, cu gros, articulat; tulpina aerian scapiform atinge 2,5-15 cm inlime, avand o rozet de frunze la baz i stoloni aerieni, inrdcinai la noduri; frunzele rotunde sau reniform-cordate, prevzute cu stipele triunghiulare, scurt fimbriate; florile zigomorfe, mirositoare, cu petale violet-inchis, rar albe, sulfurii, rocate sau albastre; petalele laterale sunt lanceolate, cea inferioar este pintenat; inflorete in martie-aprilie;

fructul capsul muchiat, verde sau purpurie. Ecologie i rspandire Specie euritrof, mezofil, subtermofil, frecventdin zona stepei pan in etajul pdurilor de fag, prin zvoaie, tufriuri, lunci, pe marginea pdurilor de foioase, prin poieni, de-a lungul cursurilor de ap. Detalii... Organe utilizate In scop medicinal se utilizeaz rdcinile, frunzele, florile i seminele uscate la umbr. Compoziia chimic Principalii componeni identificai in aceste organe sunt: saponine triterpenice, mucilagii, acidul ascorbic (260 mg/ 100 g), salicilatul de metil i glicozizii fenil-propenici cum este: violutozidul. Rdcinile de viorele conin: metil salicilat, saponine (0,1 - 2,5 %) i triacetoamine. Frunzele conin: kampferol, quercetin, acid salicilic, acid sinapic, acid enantic, acid ferulic, dihidroxicumarine (scopoletin), triterpene (fridelin), hexenol, heptenol. In flori s-a identificat: acid malic, sesquiterpene (zingiberen), aldehide fenolice (piperonal, vanillin), tetraterpenoide (auroxantin, flavonxantin, violaxantin), alcaloizi (viola-emetin). Florile conin pigmeni carotenoizi: beta-caroten, eloxantin, licopin, zeaxantin, lutein. Pigmenii flavonoizi din flori sunt reprezentai de: delfinidin, cianidin sa/ i pelargonidina, mircetin, quercetin sau/i kampferol, apigenin sau/ i luteolin, violantin, proantocianidine, violaquercetrin, violarutin, violin, vicenin 2, vitexin-mono-C-glucozid, saponarin i saponaretin. Florile albastru-violet conin delfinidin 3ramnoglucozid acilat cu acid p-cumaric (violanin), peonidin 3-glucozid (oxicoccianin), peonidin-3,5diglucozid (peonin). Flavonolii sunt reprezentai de quercetin-3rutinozid.

Cu .a. (1992) au analizat uleiurile volatile din frunzele de viorele in care au identificat un numr de 22 componeni. Dintre acetia ponderea au deinut-o acidul linoleic (29,00 %) i (E,Z)-2,6nonadienalul (12,00 %). Au urmat in ordinea concentraiilor: acidul hexadecanoic (8,50 %), 2,6,11trimetildodecanul (5,00 %), 1-dodecanolul (4,50 %), (Z)-3-hexanolul (4,10 %), 2,4-dimetildodecanul (2,80 %), 2,7,11-trimetildodecanul (2,80 %), 2,5-heptadienolul (2,00 %), (E)_2-hexanolul (2,00 %), 1-hexadecenul (1,80 %), benzil alcoolul (1,50 %), 1-octodecenul (1,30 %), (Z)-3-hexenil format (1,20 %), 3,4-dimetilheptan (1,00 %), 2,6dimetiloctan (1,00 %). O proporie mai mic de 1,0 % din totalul uleiurilor volatile, s-a determinat in cazul urmtorilor componeni: 1-eicosen, butil acetat, 2-hexenal, 7-octen-4-ol, 3-pentadecenal, 5.10-pentadecadienol. Aciune terapeutic Extractele, datorit prezenei acidului salicilic, au proprieti antiseptice, dezinfectante, sedative, in timp ce prezena mucilagiilor le confer un efect purgative, expectorante i laxartiv. Extractele obinute din planta intreag au aciune antiinflamatoare, diuretic, expectorant i laxativ. Importana Medicinala Utilizare Se utilizezaz pentru tratarea bronitelor, astmuli, tusei, cancerului tractului digestiv, indigestiilor, intoxicaiilor, inflamaiilor etc. Extractele din rdcin conin alcaloidul violin care are aciune purgativ. Alte utilizri: Uleiul volatil extras din florile acestei specii se utilizeaz pentru obinerea de parfumuri fine i pentru aromatizarea dulciurilor i a buturilor. Siropul fcut din florile sale, culese inainte de a se ofili, ajut la vindecarea durerilor de gat i a unor probleme respiratorii. Decoctul fcut din rdcina (recoltat toamna i lsat la uscat) are efecte laxative, iar ceaiul preparat din intreaga plant se pare c este bun in tratarea afeciunilor

digestive. Cele mai recente studii arat c toporaul conine acid acetilsalicilic, substan folosit de secole ca sedativ, in alinarea durerilor de orice fel. Vopsitorie: flori pentru vopsitul in albastru. Medicina uman (popular): rizom ceai pentru tuse sau era dat copiilor mici s o road atunci cand le creteau dinii; frunzele puse pe rni pentru grbirea vindecrii. Obiceiuri: se credea c sporete farmecul celor ce o purtau, drept pentru care fetele o aduceau i o sdeau acas; este una dintre cele mai iubite i cantate flori de camp. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, in lunile mai-iunie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VIOLA TICOLOR L. Denumire popular: Topora Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Violales Familia: Violaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Antiinflamatoare, expectorant, emetic, cardiotonic, depurativ, diuretic, laxativ, sudorific. Importana Medicinala Utilizare Infuziile sunt folosite pentru tratarea erupiilor cutanate, hipertensiunii, febrei i a striolor nervoase. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, cu secera, in lunile mai-iunie

Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VIOLA x WITTROCKIANA Gams Denumire popular: Panselu Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Violales Familia: Violaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Se utilizeaz inscop tinctorial, florile recoltate spre sfaritul perioadei de inflorire. Compoziia chimic Florile conin pigmeni: violaxantin, auroxantin, flavoxantin, mircetin, quercetin, rutin, violanin, violantin, violaxantin i zeaxantin. Planta conine: glucide (arabinoz, glucoz, galactoz, ramnoz, xiloz), mucilagii, tanin, metil salicilat, glicozizi (gaulterin), pigmeni (izoorientin, mirtilin A, orientin, peonidin, saponaretin, saponarin, vicenin-2, violaquercitrin, violeoxantinviolutozid) i saponine Aciune terapeutic Importana Utilizare In funcie de mordantul utilizat se poate colora lana in nuane de galben inchis, vernil, kaki i cenuiu. Astfel: In cazul utilizrii sulfatului de aluminiu i potasiu ca mordant, a colorrii cu extract din flori proaspete i a retratrii cu soluie de bicromat de potasiu se obine o culoare galben inchis. Lana mordat cu bicromat de potasiu, colorat cu extract din flori tinere i retratat cu bicromat de potasiu se coloreaz in mutar deschis. Fibrele mordate cu bicromat de potasiu i vopsite cu extract din flori proaspete, se coloreaz in vernil deschis.

Fibrele mordate cu bicromat de potasiu, vopsite cu extract din flori proaspete i retratate cu sulfat de aluminiu i potasiu, se coloreaz in vernil. Lana mordat cu bicromat de potasiu, colorat cu extract din flori proaspete i retratat cu sulfat de cupru, se coloreaz in kaki. Lana mordat cu bicromat de potasiu, colorat cu extract din flori proaspete i retratat cu sulfat feros, se coloreaz in kaki inchis. Mordarea fibrelor cu sulfat de aluminiu i potasiu, colorarea cu extract de flori proaspete i mordarea cu sulfat feros detrmin realizarea unei culori cenui. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VISCUM ALBUM L. Denumire popular: Vasc Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Stoletnic, Vsc, Vsc de pr, Vsc de brad Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Ordinul: Santalales Familia: Loranthaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust mic, semiparazitpe ramuri, erect sau pendul cu haustori puternici; tulpina ramificat, scurt, glabr, galben-cenuie sau galben-verzuie cu internodii ingroate la baz; frunze simple, opuse, galben-verzui, groase, pieloase, alungitobovate, liniare sau lanceolate, cu marginea intreag, persistente; flori mici, dioice; fructul bac alb-glbuie. Ecologie i rspandire Specie intalnit pe arbori foioi din clasa Magnoliopsida (Populus, Salix, Carpinus, Betula, Alnus, Fagus, Quercus, Ulmus, Pyrus, Malus, Sorbus, Cerasus, Prunus, Robinia, Acer, Aesculus, Rhamnus, Tilia, Fraxinus). Organe utilizate Se utilizeaz rmurelele cu frunze, recoltate inainte de formarea fructelor.

Compoziia chimic Frunzele de vasc conin ca principiu activ glicozizi ai hidrochinonei aa cum este arbutozida i derivaii acesteia: pirozida, cafeoil-2arbutozida, vacciniina etc. In frunze s-au mai identificat: glucide, hidrochinon, saponozide sterolice (acid ursolic), glicozizi fenolici (arbutin). Acizi fenolici: acid galic, acid chinic, acid cafeic i glucozizi fenolici: 2-O-cafeoilarbutin. Catechine: epicatechin, galocatechine. Pigmeni: izoquercitrin, hiperozid, betacaroten, quercetin, avicularin. Principalii componeni identificai in esuturile acestei plante sunt: proteine (11,9 %), lipide (2,3 %), aminoacizi, rezine, saponine, terpene, alcaloizi, glicozizi i glicoproteine (lectine), acid gentisic (acid 2,5-dihidroxibenzen, lignine (syrinagresinol). Acizi fenolici: acid cafeic, siringic, vanilic, sinapic, ferulic shikimic, protocatehic. Amine: colin, acetilcolin, histamin, tiramin. Pigmeni: quercetol, quercetin-3-arabinozid, quercetin 3-ramnozid, lutein, alfa-caroten i xantofil. Triterpene: acid betulinic, betulin, alfa- i beta-amirin. Derivai lignanici: siringin, siringozid, sirinarezinol, siringarezinol-mono-O-glucozid, siringenin-4'-O-glucozid, viscin, viscotoxin, i eleuterozid. Rezinele conin: alcool cerilic, lupeol, acid oleanolic i beta-amirin. Aciune terapeutic Extractele au proprieti antispasmotice, diuretice, narcotice, tonice, citostatice i hipotensive de lung durat, detrminat de o vasodilataie. Importana Medicinala Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea arteriosclerozei, hipertensiunii, leucorei, menopauzei, albuminuriei i a edemelor. Prezena viscotoxinei confer extractelor i o aciune anticancerigen.

Se folosesc sub form de macerate la rece i infuzii. Datorit faptului c Viscum album a fost utilizat de-a lungul timpului in tratamentul diabetului datorit capacitii sale de a mri producia de insulin, aceast plant poate fi utilizat pentru obinerea de suplimente nutritive i produse destinate bolnavilor de diabet Extractul in metanol din Viscum album, crescut intr-un lmai i recoltat vara, are un potenial antioxidant ridicat, demonstrat prin efectul inhibitor pe care il manifest asupra lipid peroxidazei. Activitatea antioxidant difer in funcie de copacul gazd i de perioada de recoltare. Alte utilizri: Medicina uman (popular): frunzele - ceai pentru astm, tuberculoz, emfizem pulmonar; in amestec cu alte specii contra hipertensiunii; frunzele, fructele in bi de tratare a reumatismului. Medicina veterinar (popular ): planta dat animalelor pentru a se ingra. Obiceiuri: planta pus in cas in ciclul srbtorilor de iarn pentru a aduce noroc; folosit de podgoreni pentru a colora uica in galben. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Ramuri tinere acoperite cu frunze, manual, in perioada noiembrie-aprilie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VITEX AGNUS-CASTUS L. Denumire popular: Mielrea. Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Lamiales Familia: Verbenaceae Subfamilia: Caractere morfologice Arbust cu miros aromatic; tulpin de 1-3 m inlime; frunzele opuse, peiolate, palmat

compuse, foliolele lanceolate sau ingust eliptice, verzi inchise pe faa superioar i cenuiu tomentoase pe cea inferioar, cu margini intregi; flori palid violete sau liliachii (rar albe), dispuse in inflorescen cimoas; inflorirea: iulie-septembrie; fruct drup globuloas. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit; cultivat. Organe utilizate Compoziia chimic Frunzele acestei plante conin: Steroli: delta-3-cetosteroide, epitestosteron, 17hidroxiprogesteron, progesteron, testosteron. Pigmeni: luteolin-3-glucozid, mircen, orientin, saponaretin. Uleiuri volatile in care s-a evideniat prezena a 31 componeni. Dintre acetia, o xantitate mai mare s-a determinat in cazul 1,8-cineolului (50,90 %) i a sabinenului (10,90 %). Intr-o proporie mai mic s-au determinat: alfa-pinenul 9,00 %; terpinen-4-ol 4,90 %, p-cimenul 4,20 %, limonenul 2,50 %, alfa-terpineolul 2,30 %, mircenul 1,30 %, Tcadinolul 1,10 %, (E)-beta-farnesenul 1,10 % i beta-pinenul 1,10 %. O cantitate mai mic de 1,0 % din totalul uleiurilor volatile s-a detrminat pentru urmtorii componeni: beta-cariofillen, alfa-terpinil acetat, cariofillen oxid, betafellandren, alfatujen, spatulenol, allo-aromadendren, ascaridol, citronellol, p-cimen-8-ol, ledol, linalool, bornil acetat, beta-bourboben, gamma-cadien, camfen, cuminaldehid, gamma-elemen, germacren D i alfagurjonen (Ekundayo .a., 1990). Ali componeni idntificai in esuturile acestei plante sunt: oxizi monoterpenici (ascaridol), glicozizi piranici (aucubin 0,4 %), glucozizi iridoizi (agnusid 0,3 0,6 %), monoterpene (aucubin, aucubozid, agnusid), alcooli monotrpenici (ledol). Saden-Krhula .a. (1990) au identificat prezena delta 4,3-cetosteroizilor in frunzele i florile acestei specii. Fructele conin: substane flavonoide (vitexin, izovitexin, castin, casticin, penduletin i

chrizofanol D), alcaloizi (viticin), monoterpene de tip iridoidic (acubin, aucubozid i agnusid), uleiuri volatile (cineol, alfa-pinen i betapinen). Aciune terapeutic Extractele din semine i fructe au aciune afrodisiac, sedativ, oftalmic i stomahic i modific balana hormonal in cazul femeilor. Importana Utilizare Extractele alcoolice din fructe sunt recomandate in cazul ciclului menstrual neregulat, iar cele din frunze i semine sunt folosite in cazul lactaiei insuficiente. Apicultur - specie melifer. Medicin uman, popular - uz intern: frunzele conin vitamina C. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: VITIS VINIFERA L. Denumire popular: Via de vie Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rhamnales Familia: Vitaceae Subfamilia: Caractere morfologice Este o plant lemnoas, lian, cu carcei rampfpcai, coarde lungi, frunze palmate cu diferite tipuri de incizii, cu flori de regul pe tipul 5, hermafrodite, dispuse in raceme i cu fructul o bac mai mult sau mai puin sferic. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Bacele conin 0,68 % proteine, 0,28 % lipide i 16,8 % glucide din care 7,28 % glucoz, 7,33 % fructoz i 0,42 % zaharoz. In bace s-a mai determinat 0,28 % pectine i 3,00 mg/ 100 g betasitosterol.

Aciditatea total a strugurilor este in medie de 1,15 % acid tartric i este detrminat de prezena acidului tartric (530 mg/ 100 g), acidului malic (540 mg/ 100 g), aciduluicitric (23 mg/ 100 g), acidului succinic (88 mg/ 100 g), acidului fumaric (58 mg/ 100 g), acidului clorogenic (12 mg/ 100 g)i a acidului oxalic (8 mg/ 100 g). Coninutul in vitamine din 100 g bace variaz in modul urmtor: 4,2 mg acid ascorbic, 0,23 mg nicotinamid, 0,07 mg piridoxin, 0,06 mg acid pantotenic, 0,05 mg tiamin i 0,03 mg riboflavin. Coninutul in substane minerale variaz intre 0,40 i 0,58 %. In 100 g bace s-au detrminat: 192,00 mg potasiu, 20,00 mg fosfor, 18,00 mg calciu, 9,00 mg magneziu, 2,00 mg clor, 1,90 mg sodiu, 0,51 mg fier, 0,07 mg mangan i 0,06 mg cupru. Vitis vinifera conine in fructe pigmeni clorofilieni, carotenoizi i flavonoizi. Coninutul in pigmeni carotenoizi din bacele a 14 soiuri de struguri variaz intre 8 i 25 mg/100 g esut proaspt (Razungles i colab., 1987). Coninutul in pigmeni antocianici in soiurile de struguri negri crete pe parcursul perioadei de maturare, ajungand la 568 mg/kg pulp proaspt; ponderea coninutului o deine compusul malvidin3-glucozid care reprezint 514 mg/kg pulp. Ribereau-Gayon (1983) a urmrit compoziia antocianilor din diferite soiuri de vi de vie, constatand urmtoarele: - Malvidin-3-glucozidul este principalul pigment antocianic din struguri, reprezentand 36 % din cantitatea total de pigmeni. Alturi de acest pigment se gsesc derivai ai cianidinei, delfinidinei, petunidinei i peonoidinei. - Derivaii monometilai i antocianidindiglucozizii predomin la speciile americane de vi de vie. - Diglucozidele sunt caracteristice pentru Vitis riparia, Vitis labrusca i Vitis rupestris i reprezint un caracter care se transmite ereditar. Flanzy i colab. (1972) au determinat coninutul de antociani din bacele mature a 9 soiuri de struguri cultivai in zona Bordeaux (mg/ 100 g),

constatand urmtoarele limite de variaie: Aramon 471 mg, Cisnault 706 mg, Grenache 1.033 mg, Tempranillo 1.427 mg, Carignan 1.496 mg, Mourvede 1.316 1.740 mg, Syrah 2.526 mg, Alicante Bouschet 4.402 mg i Seibel 8.357 la care s-au determinat 7.815 mg. Flavonolii au fost identificai in cantiti mici in soiurile de struguri roii i sunt reprezentai de kampferol-3-glucozid, quercitin-3-glucozid, quercitin-3-glucuronid i mircetin-3-glucunonid (Ribereau-Gayon, 1964). Flavan 3-olii sunt reprezentai de epigalocatechin 3-O-galat Leucoantocianidinele sunt reprezentate de procianidin. Aciune terapeutic Extractele din frunze de vi-de-vie au aciune antihiperglicemic i antioxidant, datorit cantitii de polifenoli pe care o conine. Importana Alimentara Utilizare Extractul din seminele strugurilor conin polifenoli (inclusiv proantocianidine) care sunt cunoscui drept antioxidani. Printre multiplele intrebuinri, extractul din semine de struguri este folosit pentru aciunea sa antibacterian asupra unor bacterii din cavitatea bucal, care sunt responsabile de formarea carilor dentare. Uleiul obinut din seminele strugurilor este folosit ca supliment nutritiv deoarece conine un procent ridicat de acid linoleic. Alte utilizri: Valoarea energetic a strugurilor este relativ sczut: 303 kJ/ 100 g fruct, dar importana lor rezid din coninutul lor in acizi organici, glucide solubile, vitamine i substane minerale, care stimuleaz apetitul, digestia i excreia. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Fructe, frunze, samburi Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ZEA MAYS L. Denumire popular: Porumb Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare:

Cucuruz, Ppuoi, Clambuc, clambuchiu, Ciolomad, Cocenai, Coliba, Cucori, Grnior, Mlai, Ppue, Popuoi, Pormb, Penche, Tenchiu, Tengheri Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Poales (Graminales) Familia: Poaceae (Gramineae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, de talie inalt (1,5-3 m); de la nodurile inferioare ale tulpinii pornesc rdcini adventive coronare; tulpina prezint 6-11 internoduri pline; frunzele au limb lat, cu margini ondulate, ligula emarginat, ciliat, de 3-5 mm lungime; inflorescena brbteasc este dispus in varful tulpinii iar cea femeiasc este tiuletele, protejat de numeroase hipsofile involucrale (pnui); stigmatele florii sunt filiforme, verzui sau roietice, formeaz "mtasea porumbului"; fruct cariops gola. Ecologie i rspandire Cultivat in toat ara, in diferite varieti; alimentar i industrial. Organe utilizate Se utilizeaz cariopsele in scop alimentar i stilele i stigmatele in scop medicinal. Compoziia chimic Cariopsele reprezint organele in care se depoziteaz substanele de rezerv, in care dup Bilteanu i Birnaure (1986) se acumuleaz amidon (59,09 %), proteine (10,05 %), lipide (4,71 %) i substane minerale (1,45 %). Coninutul lipidelor in acizi grai este urmtorul: 9,52 % acid palmitic, urme de acid stearic, 26,19 % acid oleic, 54,76 % acid linoleic i urme de acid linolenic. In cariopsele de porumb s-au determinat urmtoarele cantiti de vitamine: 2,1 mg/ 100 g niacin, 0,29 mg/ 100 g tiamin, 0,11 mg/ 100 g riboflavin, 0,4 mg/ 100 g piridoxin, 0,64 mg/ 100 g acid pantotenic, 0,026 mg/ 100 g acid folic, 0,1 mg/ 100 g alfa-tocoferol i 0,006 mg/ 100 g

biotin. Coninutul de aminoacizi din 100 g cariopse variaz astfel: 466 mg izoleucin, 1134 mg leucin, 311 mg lizin, 200 mg metionin, 85 mg cistin, 473 mg fenilalanin, 219 mg tirozin, 384 mg treonin, 64 mg triptofan, 507 mg valin, 482 mg arginin, 327 mg histidin, 685 mg alanin, 556 mg acid aspartic, 1650 mg acid glutamic, 348 mg glicin, 1086 mg prolin i 474 mg serin. Coninutul principalelor elemente minerale determinate in 100 g cariopse sunt: 300 mg potasiu, 245 mg fosfor, 1,4 mg zinc, 85 mg magneziu, 14,0 mg calciu, 2,8 mg fier, 5,5 mg sodiu, 0,5 mg mangan, 0,16 mg cupru, 0,02 mg cobalt, 0,51 mg flor, 0,03 mg seleniu i 0,03 mg molibden. Culoarea cariopselor se datoreaz urmtorilor pigmeni: cianidin 3-glucozid, cianidin 3galactozid, pelargonidin 3-glucozid, i peonoidin 3glucozid, liberi sau acilai. Stilele i stigmatele cunoscute sub denumirea de mtasea porumbului conin substane active reprezentate de substane flavonoide, saponine i sruri de potasiu. Alturi de acestea se mai gsesc: glucide reductoare, lipide, steroli (stigmasterol, beta-sitosterol), alantoin, taninuri, rezine, uleiuri volatile i vitamine. Aciune terapeutic Extractele din stile i stigmate au aciune diuretic, hemostat, colagog, laxativ, hipoglicemiant, vasodilatatoare (hipotensiv) i antiinflamatoare. Importana Medicinala, alimentara, oleaginoasa Utilizare Extractele sunt utilizate pentru tratarea litazei renale, insuficien cardiac, gut, cistit. Datorit faptului c siropul de porumb cu un procentaj de fructoz crescut, la fel ca i zahrul obinut din trestie de zahr, este responsabil de creterea numrului de cazuri de obezitate i de diabet, Alte utilizri:

In alimentaie se folosete sub diferite forme: mlai, boabe nemature fierte sau coapte, boabe mature fierte sau prjite, uleiul din germeni este energizant. In industrie, din boabe (cariopsele) se fabric amidonul, glucoza, alcoolul sanitar, uleiul comestibil, iar din tulpini se obine celuloza. S-a obinut un preparat extrudat pentru copii pe baz de fin de porumb nixtamalizat i de nut in raport de 21,2 : 78,8. Acesta are o bun digestibilitate i urmtoarea compoziie: 20,07 % proteine, 5,7 % lipide i 71,14 % glucide. In medicina, uman, popular, mtasea (stigmatele florii) sub form de infuzie se folosete ca adjuvant in cistite, afeciuni ale sistemului cardiovascular, disfuncii hepatobiliare, hidropizie, litiaz renal, reumatism, ateroscleroz, scderea colesterolului. Pentru uz extern - se fac din mmlig fierbinte cataplasme pentru tratarea durerilor, junghiurilor, amigdalitei, crampelor stomacale, durerilor de ficat, iar cataplasmele din mlai trateaz umflturile, plgile, dermitele. In medicina veterinar mtasea sub form de infuzie se folosete pentru intensificarea excreiei biliare i a funciei renale. Pentru apicultur, porumbul reprezint o specie melifer. In zootehnie, porumbul se folosete in hrana animalelor sub form de siloz, ca furaj grosier i sub form de boabe. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: ZIZIPHUS JUJUBA Mill. Denumire popular: Mslin dobrogean Sinonime tiinifice: Z. sativa Gartn. Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Rosidae Ordinul: Rhamnales Familia: Rhamnaceae Subfamilia: Caractere morfologice

Arbust cu spini de 3 cm aezai la baza frunzelor alterne, crenate i cu 3 nervuri. Florile sunt mici, galbene, pe tipul 5. Fructul este drup. Ecologie i rspandire Organe utilizate Compoziia chimic Plantele din aceast specie conin: pigmeni flavonoidici, saponine (jujubozid), triterpene (acidul betulinic i betulina), alcaloizi peptidici: zizifina A, mucronina A, amfibina B. Alcaloizii peptidici au aciune antifungic i antibacterian (pentru bacteriile grampozitive) iar triterpenele au efect antitumoral. Aciune terapeutic Extractele obinute din frunze au aciune expectorant iar cele din fructele uscate au aciune anticancerigen, sedativ i tonic. Extractele din semine au efect hipnotic, narcotic, sedativ i tonic. Importana Medicinala, alimentara Utilizare Fructele se utilizeaz in caz de oboseal cronic, pierderea apetitului, diaree i anemie iar seminele sunt utilizate pentru tratarea palpitaiilor, insomniei i a nervizitii. Fia speciei Denumire Denumire tiinific: XANTHIUM ITALICUM Moretti Denumire popular: Cornaci Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales Familia: Asteaceae (Compositae) Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual, aromatic; cu tulpin de 40-100 cm inlime; frunzele alterne, ovat triunghiulare, 35 lobate, verzi i aspre pe ambele fee; florile

dispuse in antodii; inflorirea: iulie-septembrie; formaiunea fructifer elipsoidal la care lungimea depete de circa 2 ori limea, acoperit de spini deni, viguroi i toi sunt puternic uncinai, avand 5-6 mm lungime. Ecologie i rspandire Specie mezofit-mezohigrofit, subtermofit i nitrofit; frecvent in zona de step-zona pdurilor de stejar, locuri ruderale i cultivat. Organe utilizate Compoziia chimic Aciune terapeutic Importana Utilizare Se utilizeaz in scop tinctorial organele aeriene. Recolltarea acestora se face la sfaritul perioadei de inflorire sau la inceputul celei de fructificare. Extractele obinute din organele aeriene se utilizeaz pentru vopsirea lanei. n funcie de mordantul folosit se pot obine urmtoarele culori: Culoare galben, in cazul in care mordarea dureaz 30 de minute iar mordantul este sulfatul de aluminiu i potasiu sau bicromatul de potasiu. Culoare kaki, dac mordantul este sulfatul de aluminiu i potasiu i dac in final se retrateaz cu o soiluie de sulfat de cupru. Culoare kaki inchis, dac mordantul este bicromat de potasiu i retratarea se face cu sulfat de cupru (Chiril .a., 1999). Fia speciei Denumire Denumire tiinific: XANTHIUM SPINOSUM L. Denumire popular: Holer Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Aspric, Ctin, Corneci, Cornu, Dracil, Ganofer, Ghimpe, Ghimpe tare, Lipici, Plmid, Scaiete musclesc, Scai, Scai musclesc, Scai rusesc, scai ttresc, Sciete musclesc, Schin, Spin, Spin alb, Spin de holer, Spin mocnesc, Spin musclesc, Volbur mic Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Magnoliopsida Subclasa: Asteridae Ordinul: Asterales

Familia: Asteraceae Subfamilia: Caractere morfologice Plant anual; rdcin pivotant; tulpina de 2080 cm inlime, ramificat de la baz, galben, pubescent; frunzele trilobate, ovat lanceolate sau rombice, cu margini intregi sau dinate; alb tomentoase pe dos, la baz cu spini trifurcai; antodii brbteti globuloase, de 5-6 mm diametru, dispuse in varful ramurilor, cele femeieti dispuse cate 1-2 in axila frunzei, fiecare prezint un involucru concrescut ce cuprinde 2 flori; involucrul elipsoidal, are la varf 2 rostruri drepte, iar pe laturi este acoperit de spini drepi i subiri pan la baz, cu varf uncinat. Ecologie i rspandire Specie xeromezofit-mezofit, frecvent in zona de step-subetajul fagului, puni, locuri cultivate i ruderale. Organe utilizate In scopuri medicinale se utilizeaz organele aeriene. Compoziia chimic Principalii componeni chimici identificai in aceast specie sunt: acizi organic, fenoli (acid cafeic, acid clorogenic), steroli (betasitosterol), taninuri catechinice, saponine triterpenice, lactone sesquiterpenice (xantin, xantanolid, xantinin), flavone. Aciune terapeutic Extractele au aciune antidiabetic, diuretic, sedativ, antitumoral, cicatrizant i dezinfectant. Importana Medicinala, melifera Utilizare Se utilizeaz pentru tratarea afeciunilor cilor urinare i sub form de decoct, a adenomului de prostat. In medicin, uman, popular se folosete partea aerian a plantei pentru tratarea turbrii, hipertiroidismului, diareei, prostatei i litiazei renal. Recoltare

Organe recoltate / Mod de recoltare: Herba, recoltata cu sapa in iulie-septembrie Fia speciei Denumire Denumire tiinific: YUCCA BACCATA FILAMENTOSA Denumire popular: Yuca Sinonime tiinifice: Alte denumiri populare: Incadrare taxonomic Regnul: Plantae Increngtura: Spermatophyta Subincrengtura: Magnoliophytina Clasa: Liliopsida Subclasa: Liliidae Ordinul: Liliales Familia: Agavaceae Subfamilia: Caractere morfologice Ecologie i rspandire Organe utilizate Principalele substane active se gsesc in rdcinile acestei plante. Compoziia chimic Analizele efectuate la rdcinile acestei specii au pus in eviden prezena urmtoarelor substane: proteine (9,4 ), lipide (2,3 %), tanin, vitamine (acid ascorbic, niacin, riboflavin, tiamin), pigmeni (beta-caroten, clorofil), sapogenine steroidale (sarsapogenin i tigogenin). Aciune terapeutic Antiinflamatoare, antiviral. Importana Toxica, medicinala Utilizare Reprezint o surs important de fitosteroli. Extractele se folosesc pentru tratarea artritei, reumatismului, gutei, prostatitei i herpesului. Recoltare Organe recoltate / Mod de recoltare: Flori, frunze, seminte__