Fisa 2

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1

EPENTEZĂ – 1.

În sens larg, epenteza este o


APOCOPĂ – Accident fonetic constând în schimbare fonetică necondiţionată, care constă în
căderea unuia sau a mai multor sunete aflate introducerea unui sunet neetimologic (vocală sau
la sfârşitul unui cuvânt; extensiunea maximă consoană) în interiorul unui cuvînt: (...) coarjă (...) 2.
a apocopei este de două silabe. Tipurile mai În sens restrîns (...), epenteza este o schimbare fonetică
frecvente de apocopă sînt: a) reducerea unui necondiţionată, care constă în introducerea unui sunet
cuvînt compus sau a unui cuvînt component (vocală sau consoană) într-un grup consonantic.
al unei sintagme considerate ca prea lungi: Epenteza este un accident puţin răspîndit în istoria
cinematograf > cinema (...); b) reducerea, în limbii române şi deci cu efecte puţin semnificative
fonetică sintactică, a vocalei finale dintr-un (...). Cele mai multe exemple de epenteză aparţin
cuvînt. (...) Apocopa este considerată o graiurilor dacoromâne, unde acest fenomen afectează
caracteristică a pronunţării regionale numai anumite cuvinte; astfel în zonele vestice ale ţării
maramureşene mătu[-şă], ma[-mă]; în cazul se întîlneşte epenteza lui c în grupul sl în sclab,
formelor verbale de indicativ şi conjunctiv sclănină etc., sau epenteza lui ă în grupul hr din
prezent, datorită apocopei apar aici unele cuvintele hărăni, hărană în zonele sudice. (...) (DŞL)
modificări în realizările sufixelor şi
desinenţelor: (să) găzduie (...) În dialog,
apocopa este o marcă a oralităţii (...) (DŞL)

SINCOPĂ – Accident fonetic care constă din


căderea unei vocale (de obicei neaccentuate) în
interiorul cuvîntului. Cauza acestui fenomen este
METATEZĂ – Accident fonetic simplificarea pronunţării şi economia mişcărilor
prin care sînt permutate unele sunete articulatorii în ritmul vorbirii. (...) În limba
sau silabe în interiorul cuvântului, română actuală, în vorbire apare mai frecvent
pentru a facilita pronunţarea. (...) sincopa vocalelor e şi i: iepur’le, laminuar’le. O
(DŞL) sincopă în serie apare în vorbire, în limba
actuală, şi în formele de participiu din structura
perfectului compus (...) Din perspectivă
diacronică, se remarcă existenţa unor perioade în
AFEREZA – Accident fonetic constând în căderea unui care sincoparea este mai activă şi se produce în
sunet sau a unei silabe de la începutul cuvântului. Tipurile serie, în contexte fonetice similare; astfel, pentru
curente de afereză sunt: a) dispariţia unei vocale, cel mai latina populară tîrzie sunt semnalate asemenea
adesea înregistrîndu-se pierderea lui a- (colo, coperi, serii de sincope (...) (DŞL)
mestica). Uneori se pot găsi în aceeaşi situaţie şi alte
vocale, de ex. i- (talieni); b) dispariţia unei consoane (mai DISIMILAŢIE – Spre deosebire de cazul în care două
rar): s- (feştanie, feşnic, fârşit), z- (ice) etc; c) dispariţia articulaţii, aflate în succesiune imediată, sau la
unei silabe sau a mai multora la începutul cuvîntului (rar): oarecare distanţă, diferă considerabil între ele (...) apar
fr. bus pentru autobus, rom. Saveta, Veta pentru Elisaveta situaţii în care, acelaşi principiu al economiei
etc. Afereza este în limba română un fenomen de limbă mişcărilor şi echilibrului de sistem cere ca două
vorbită / populară. (...) Afereza vocalică (în special cea a articulaţii în succesiune să nu se repete, ci, dimpotrivă,
vocalei a-) este considerată caracteristică pentru dialectele între ele să existe o deosebire, cu rolul de a asigura o
meglenoromân (...) şi istroromân (...).(DŞL) oarecare lejeritate a mişcărilor articulatorii. (AG)

SINEREZĂ – În fonetică, fenomen de


ASIMILAŢIE – fenomen coarticulaţie în urma căruia două vocale
alăturate, plasate în silabe diferite, EPITEZĂ – constă în
prin care un sunet îşi adiţia unui sunet la
impune una sau mai multe fuzionează într-un diftong, pronunţîndu-
se deci în aceeaşi silabă. (...) (DŞL) finala cuvîntului (AG)
dintre mişcările sale

PROTEZĂ - Accident fonetic care constă în adăugarea unui sunet neetimologic la iniţiala cuvîntului pentru a-i
uşura rostirea. În mod curent, proteza este definită ca adăugare a unei vocale la începutul cuvîntului: alămîie, (a)
amirosi, deoarece proteza vocalică este mai frecventă; fenomenele de proteză consonantică sînt mai rare: zbici

S-ar putea să vă placă și