1 COMUNICARE ORALĂ (SEMINAR 3)

Coarticulația

Din perspectivă intersegmentală, la contactul dintre două sunete, se pot produce modificări
prin suprapunerea mișcărilor articulatorii.
Coarticulația se definește ca un fenomen fonetic fundamental care constă în suprapunerea,
în fluxul vorbirii, a momentului în care se articulează sunete vecine, aflate în succesiune imediată.
Din cauza acestei suprapuneri, apare o modificare a mișcărilor articulatorii – se modifică începutul
sunetului următor și finalul sunetului precedent.
A. ● Contracția − două vocale fuzionează (se simplifică mișcările articulatorii), creând o singură
vocală, diferită de cele două inițiale: din < de + în; de + înainte > dinainte
✐ din < de + în – De ce e + î = i? Completați trăsăturile articulatorii ale celor trei vocale.
e î i
– – –
– – –
– – –
● Monoftongarea – reducerea unui diftong la o vocală:
- în limba actuală: [mi.rea.să] > [mi.re.se]
- istoric: lat. mensa > measă > masă; lat. filia > feată > fată

● Metafonia/Diftongarea condiționată1 – dezvoltarea unui diftong în locul unei vocale, sub

influența timbrului unei vocale învecinate. Metafonia vocalelor accentuate e și o (care devin
e̯a, o̯a) se produce înaintea unui a, ă sau e din silaba următoare.
cred – să creadă, pot – poate, frumos – frumoasă

● Sinereza − două vocale alăturate, plasate în silabe diferite (hiat), fuzionează într-un diftong,
pronunțându-se în aceeași silabă; în limba populară, acest fenomen apare ca urmare a tendinței
de evitare a hiatului (v. mai jos epenteza; v., în sens opus, diereza).
− sinereză obligatorie: le-am dat, și-a adus aminte
− sinereză facultativă: de-abia, de-acum
− în limba populară: [po.ljo.mje.li.tă] ([po.li.o.mi.e.li.tă])

✐ Folosind conceptele de mai sus, explicați fenomenele de coarticulație produse la rostirea

(populară a) cuvântului reumatism:
[re.u.ma.tism] .................. –> [reu̯.ma.tism] ............... –> [ro.ma.tism]

e u o
– – –
– – –
– – –

1
Acest fenomen are loc sistematic în trecerea de la latină la română: lat. cera > ceară; florem > floare. Fenomenul
nu are loc, în schimb, atunci când e și o sunt în poziție nazală: cena > cină, lat. bona > bună; în aceste contexte (în
vecinătatea nazalei), e și o se închid.
2 COMUNICARE ORALĂ (SEMINAR 3)

● Diereza – fenomen opus sinerezei (transformarea diftongului în hiat). Sistematic, diereza

apare atunci când unui cuvânt cu finala u semivocalic i se atașează desinența -uri sau articolul
enclitic -l: [leu̯] → [le.ul]

● Anticiparea – fenomen fonetic care constă în pronunțarea mai devreme a unui sunet
(pronunțarea într-o silabă precedentă); un fenomen foarte bine reprezentat regional (Oltenia):
oichi (pentru ochi); straichină (pentru strachină)

● Asimilarea − Schimbarea uneia sau a mai multe caracteristici articulatorii ale unui sunet sub
influența altui sunet asemănător, aflat în vecinătate;
− în funcție de natura sunetului care se modifică, asimilarea poate fi:
(a) vocalică: document > docoment, lăcomie > locomie
(b) consonantică: vagabond > bagabont

− în funcție de numărul trăsăturilor articulatorii care se modifică:

(a) asimilare totală: vezi ex. de la asimilarea vocalică și consonantică
(b) asimilare parțială = acomodare (schimbarea uneia sau a cel mult două dintre
caracteristicile fonetice ale sunetului): înverzi > îm̟verzi

– acomodarea nazalei la locul de articulare al lui f sau v și la modul de articulare (ocluzie

incompletă, notată cu [+] dedesubt):
infoia – [îm̟foia], înverzi [îm̟verzi]
– [s] din prefixul des- devine [z] în vecinătatea unei consoane sonore: dezmembra, dezbina,
dezgheța
– [n] din prefixul în- devine [m] înainte de o consoană labială: îmbrăca, împuțina

✐ Transcrieți fonetic cuvintele următoare, marcând fenomenul de acomodare a nazalei:

înfometa învinui
înfrânge învesti
înflori înveli
înfuria învolbura

− în funcție de distanța la care se găsesc cele două sunete:

(a) asimilare în contact – vezi ex. de la acomodare
(b) asimilare la distanță – vezi celelalte exemple de mai sus

− în funcție de poziția față de sunetul reper a sunetului modificat:

(a) asimilare regresivă: sunetul supus schimbării se află înaintea sunetului modificator:
vagabond > bagabont
(b) asimilare progresivă: sunetul supus schimbării se află după sunetul modificator:
document > docoment
3 COMUNICARE ORALĂ (SEMINAR 3)

● Disimilarea – Fenomen fonetic care constă în reducerea mișcărilor articulatorii, în sensul

că este eliminată poziția cea mai slabă și este păstrată poziția cea mai puternică; de exemplu, o
consoană aflată într-o silabă accentuată disimilează consoana din silaba neaccentuată: fereastă în
loc de fereastră, genuchi, în loc de genunchi. Prezintă aceleași criterii de clasificare precum
asimilarea.
– în funcție de natura sunetului care se modifică: vocalică, consonantică
– în funcție de numărul trăsăturilor articulatorii care se modifică: totală, parțială
− în funcție de distanța la care se găsesc cele două sunete: în contact = diferențiere (creșterea
deosebirii dintre două sunete aflate în contact), la distanță
− în funcție de poziția față de sunetul reper a sunetului modificat: regresivă, progresivă

✓ Anticiparea, asimilarea, acomodarea, disimilarea, diferențierea (v. mai jos) sunt

fenomene cauzate de influența reciprocă a sunetelor. Existența acestei influențe este dată
de forța diferită a sunetelor în cadrul unui cuvânt. Forța diferită a sunetelor are mai multe
explicații, principala explicație fiind poziția sunetelor în fluxul sonor, conform căreia există
poziții tari (cea mai tare poziție este la inițială de cuvânt, de exemplu, c [k], în cuvântul
casă [kas]) și poziții slabe (poziția cea mai slabă este la finală de cuvânt, după o consoană:
ex. cuvântul basc [bask], în care ocluziva [k] are un zgomot imperceptibil de explozie).

● Metateza − Permutarea unor sunete sau a unor silabe în interiorul cuvântului, pentru a
facilita pronunțarea.
miljoc (mijloc), poctoavă (potcoavă), hodină (odihnă), potropop (protopop), scluptură
(sculptură), lat. paludem > rom. pădure

B. ● Propagarea − Caz particular al asimilării, care se realizează prin apariția într-un cuvânt a unui sunet
identic cu alt sunet din același cuvânt: repercursiune
● Proteza − Adăugarea unui sunet neetimologic la începutul unui cuvânt pentru a-i ușura rostirea:
alămâie, scoborî, hăla, haia; în română, î protetic în formele pronumelui personal îmi, îți, își, îl sau ale
verbului a fi: îs, îi; în dialectul aromân, proteza lui a este foarte frecventă (arău, armân)
● Epenteza − În sens larg, introducerea unui sunet neetimologic în interiorul unui cuvânt, pentru
facilitarea pronunțării (în această accepție, epenteza este un fenomen de evitare a hiatului): [a.jer] pentru
[a.er]; în sens restrâns, introducerea unei consoane într-un grup consonantic: sclab (slab), sclănină
(slănină), tranversa (traversa), monstră (mostră)
● Anaptixa (tip de epenteză, în sens larg) − Apariția unei vocale între două consoane, în vederea
ușurării pronunțării: pop. adiministrator, mistirie, hărăni, hirean; optisprezece, optusprezece
● Eliziunea − Fenomen fonetic care se produce la granița dintre cuvinte, prin care o vocală finală atonă
dispare în contact cu vocala inițială a cuvântului următor: s-a spus (se + a)
● Afereza – Fenomen fonetic asemănător cu eliziunea, care constă în dispariția vocalei inițiale de
silabă: (a) vocalică: colo < acolo, articolul cel < acel; frecvent apare afereza lui î la inițială de cuvânt
să încerc < să-ncerc; (b) consonantică: feștanie, în loc de sfeștanie.
● Apocopa − Căderea unuia sau a mai multe sunete aflate la sfârșitul cuvântului: mamă-ta > mă-ta,
jumătate > juma’; unde > un’; poate > poa’
● Sincopa − Căderea unei vocale (de obicei neaccentuate) în interiorul cuvântului: am venit > am vint,
am văzut > am văzt, celălat > cellalt
● Haplologia − Un sunet sau un grup de sunete care se repetă sunt articulate o singură dată: jumătate
> jumate, tragico-comic > tragi-comic

✐ În exemplele le-am văzut, m-au văzut apare o sinereză sau o eliziune?