Seminar 3-2020
Seminar 3-2020
Seminar 3-2020
Coarticulația
Din perspectivă intersegmentală, la contactul dintre două sunete, se pot produce modificări
prin suprapunerea mișcărilor articulatorii.
Coarticulația se definește ca un fenomen fonetic fundamental care constă în suprapunerea,
în fluxul vorbirii, a momentului în care se articulează sunete vecine, aflate în succesiune imediată.
Din cauza acestei suprapuneri, apare o modificare a mișcărilor articulatorii – se modifică începutul
sunetului următor și finalul sunetului precedent.
A. ● Contracția − două vocale fuzionează (se simplifică mișcările articulatorii), creând o singură
vocală, diferită de cele două inițiale: din < de + în; de + înainte > dinainte
✐ din < de + în – De ce e + î = i? Completați trăsăturile articulatorii ale celor trei vocale.
e î i
– – –
– – –
– – –
● Monoftongarea – reducerea unui diftong la o vocală:
- în limba actuală: [mi.rea.să] > [mi.re.se]
- istoric: lat. mensa > measă > masă; lat. filia > feată > fată
● Sinereza − două vocale alăturate, plasate în silabe diferite (hiat), fuzionează într-un diftong,
pronunțându-se în aceeași silabă; în limba populară, acest fenomen apare ca urmare a tendinței
de evitare a hiatului (v. mai jos epenteza; v., în sens opus, diereza).
− sinereză obligatorie: le-am dat, și-a adus aminte
− sinereză facultativă: de-abia, de-acum
− în limba populară: [po.ljo.mje.li.tă] ([po.li.o.mi.e.li.tă])
e u o
– – –
– – –
– – –
1
Acest fenomen are loc sistematic în trecerea de la latină la română: lat. cera > ceară; florem > floare. Fenomenul
nu are loc, în schimb, atunci când e și o sunt în poziție nazală: cena > cină, lat. bona > bună; în aceste contexte (în
vecinătatea nazalei), e și o se închid.
2 COMUNICARE ORALĂ (SEMINAR 3)
● Anticiparea – fenomen fonetic care constă în pronunțarea mai devreme a unui sunet
(pronunțarea într-o silabă precedentă); un fenomen foarte bine reprezentat regional (Oltenia):
oichi (pentru ochi); straichină (pentru strachină)
● Asimilarea − Schimbarea uneia sau a mai multe caracteristici articulatorii ale unui sunet sub
influența altui sunet asemănător, aflat în vecinătate;
− în funcție de natura sunetului care se modifică, asimilarea poate fi:
(a) vocalică: document > docoment, lăcomie > locomie
(b) consonantică: vagabond > bagabont
înfometa învinui
înfrânge învesti
înflori înveli
înfuria învolbura
● Metateza − Permutarea unor sunete sau a unor silabe în interiorul cuvântului, pentru a
facilita pronunțarea.
miljoc (mijloc), poctoavă (potcoavă), hodină (odihnă), potropop (protopop), scluptură
(sculptură), lat. paludem > rom. pădure
B. ● Propagarea − Caz particular al asimilării, care se realizează prin apariția într-un cuvânt a unui sunet
identic cu alt sunet din același cuvânt: repercursiune
● Proteza − Adăugarea unui sunet neetimologic la începutul unui cuvânt pentru a-i ușura rostirea:
alămâie, scoborî, hăla, haia; în română, î protetic în formele pronumelui personal îmi, îți, își, îl sau ale
verbului a fi: îs, îi; în dialectul aromân, proteza lui a este foarte frecventă (arău, armân)
● Epenteza − În sens larg, introducerea unui sunet neetimologic în interiorul unui cuvânt, pentru
facilitarea pronunțării (în această accepție, epenteza este un fenomen de evitare a hiatului): [a.jer] pentru
[a.er]; în sens restrâns, introducerea unei consoane într-un grup consonantic: sclab (slab), sclănină
(slănină), tranversa (traversa), monstră (mostră)
● Anaptixa (tip de epenteză, în sens larg) − Apariția unei vocale între două consoane, în vederea
ușurării pronunțării: pop. adiministrator, mistirie, hărăni, hirean; optisprezece, optusprezece
● Eliziunea − Fenomen fonetic care se produce la granița dintre cuvinte, prin care o vocală finală atonă
dispare în contact cu vocala inițială a cuvântului următor: s-a spus (se + a)
● Afereza – Fenomen fonetic asemănător cu eliziunea, care constă în dispariția vocalei inițiale de
silabă: (a) vocalică: colo < acolo, articolul cel < acel; frecvent apare afereza lui î la inițială de cuvânt
să încerc < să-ncerc; (b) consonantică: feștanie, în loc de sfeștanie.
● Apocopa − Căderea unuia sau a mai multe sunete aflate la sfârșitul cuvântului: mamă-ta > mă-ta,
jumătate > juma’; unde > un’; poate > poa’
● Sincopa − Căderea unei vocale (de obicei neaccentuate) în interiorul cuvântului: am venit > am vint,
am văzut > am văzt, celălat > cellalt
● Haplologia − Un sunet sau un grup de sunete care se repetă sunt articulate o singură dată: jumătate
> jumate, tragico-comic > tragi-comic