CHESTIONAR DE IDENTIFICARE A STILURILOR

DECIZIONALE

1. Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiţia mea.

2. De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alţi oameni.
3. Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă
4. Înainte de a lua decizii verific de mai multe ori sursele de informaţie pe care mă
bazez.
5. Ţin cont de sfaturile altor oameni atunci când iau decizii importante.
6. Amân luarea deciziilor pentru că mă nelinişteşte să mă tot gândesc la ele.
7. Iau decizii în mod logic şi sistematic.
8. Când iau decizii fac ceea ce mi se pare potrivit pe moment.
9. De obicei, iau decizii foarte rapid.
10. Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau decizii importante.
11. Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie.
12. Când iau o decizie am încredere în sentimentele şi reacţiile mele.
13. Opţiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de
scopurile mele.
14. Iau decizii numai sub presiunea timpului.
15. Adesea iau decizii în mod impulsiv.
16. Când iau decizii mă bazez pe instinct.
17. Amân să iau decizii cât de mult pot.
18. Iau rapid decizii
19. Dacă am sprijinul altora, mi-e mai uşor să iau decizii.
20. În general analizez care sunt dovezile pro şi contra când iau o decizie.
ACTIVITATEA 1 : STILURI DECIZIONALE

Obiective :
 identificarea paşilor luării deciziei
 identifiacrea stilului decizional propriu
 îmbunăţăţirea abilităţilor de luare a deciziei
Materiale necesare : chestionar de Stiluri decizionale
Desfăşurare :
Activitatea poate începe prin prezentarea câtorva situaţii concrete, pentru a ilustra faptul
că persoane diferite iau decizii în moduri diferite. De exemplu :
A. trebuie să se hotărască ce rochie să îşi facă pentru banchet. Le cere ajutorul colegelor,
şi le lasă pe acestea să aleagă pentru ea, pentru că ea consideră că nu ştie cu ce i-ar sta mai bine.
M. trebuie să-şi cumpere o maşină. Fiind pus în faţa a două variante, face alegerea rapid,
fără să cântărească alternativele, după cum se gândeşte în momentul respectiv etc.
Se aplică apoi Chestionarul de stiluri decizionale, prezentarea stilurilor realizându-se
doar ulterior aplicării, pentru a nu influenţa răspunsurile.
Ulterior este bine să se poarte discuţii pe tema stilului decizional, dacă acesta poate fi
îmbunătăţit etc.

Grila de cotare:

STIL DECIZIONAL ITEMII CORESPUNZĂTORI

Stilul raţional 4, 7, 13, 20
Stilul dependent 2, 5, 10, 19
Stilul evitativ 6, 11, 14, 17
Stilul intuitiv 1, 3, 12, 16
Stilul spontan 8, 9, 15, 18

Caracteristici ale stilurilor decizionale :

STILUL DECIZIONAL CARACTERISTICI

Stilul raţional Iau decizii utilizând o abordare logică şi organizată;
Realizează planuri amănunţite pentru punerea deciziei luate în
practică.
Stilul dependent În luarea deciziei, se bazează mai mult pe sfaturile, sprijinul şi
îndrumarea celor din jur decât pe propria părere.
Stilul evitativ Amână pe cât posibil luarea unei decizii, evită să ia decizii
Stilul intuitiv Pune accent pe impresii, intuiţii, sentimente în luarea unei decizii
(„Aşa am simţit”);
Nu caută dovezi logice pentru a-şi argumenta decizia.
Stilul spontan Iau decizii sub impulsul momentului, rapid, fără să se gândească
prea mult.
 Foaie de răspuns

CHESTIONAR DE IDENTIFICARE A STILURILOR DECIZIONALE

Numele şi prenumele elevului.....................................................................................

Vărsta.....................Şcoala.....................................Clasa....................Data..................

Nr. Adevărat Fals Nr. întrebare Adevărat Fals

întrebare
1. 11.
2. 12.
3. 13.
4. 14.
5. 15.
6. 16.
7. 17.
8. 18.
9. 19.
10. 20.

Interpretarea cantitativă:
Stilul raţional: Punctaj:
Stilul dependent: Punctaj:
Stilul evitativ: Punctaj:
Stilul intuitiv: Punctaj:
Stilul spontan: Punctaj:

Interpretarea calitativă:

Locul I:

Locul II:

Locul III:
Stilul raţional Iau decizii utilizând o abordare logică şi organizată;
Realizează planuri amănunţite pentru punerea deciziei luate în
practică.
Stilul intuitiv Pune accent pe impresii, intuiţii, sentimente în luarea unei decizii
(„Aşa am simţit”);
Nu caută dovezi logice pentru a-şi argumenta decizia.
Fişa 1 ACTIVITATEA 1
Schema etapelor deciziei

1. Definirea deciziei. Identificarea alternativelor

 Despre ce fel de decizie este vorba?
 De ce am ales această decizie?
 Ce a facilitat luarea acestei decizii?
 Ce alternative posibile am identificat?

2. Explorarea şi evaluarea alternativelor existente.

 Care sunt abilităţile, aptitudinile, interesele şi atitudinile mele care sunt importante pentru
această decizie?
 Ce informaţii am despre această alternativă de carieră?
 Care sunt persoanele sau situaţiile a căror părere o ascult /care mă influenţează în legătură cu această
decizie?

3. Planul de carieră

 Cum mă gândesc să pun în aplicare decizia?

 Ce scopuri îmi stabilesc?

4. Implementarea deciziei

[pentru grupa care a luat deja decizia]

 Cum a funcţionat punerea în practică a planului?
 Au apărut dificultăţi?

5. Reevaluarea deciziei

[pentru grupa cam a luat deja decizia]

 Am avut destule informaţii despre alternativele pe care le-am identificat? Am evaluat bine aceste
informaţii?
 Am ales alternativa potrivită?
 A fost bine stabilit planul meu?
 A mers totul bine când am pus planul în practică?
 Ce aş putea optimiza pe viitor?
Fişa 1 ACTIVITATEA
1
Schema etapelor deciziei

6. Definirea deciziei. Identificarea alternativelor

 Despre ce fel de decizie este vorba?

 De ce am ales această decizie?
 Ce a facilitat luarea acestei decizii?
 Ce alternative posibile am identificat?

7. Explorarea şi evaluarea alternativelor existente.

 Care sunt abilităţile, aptitudinile, interesele şi atitudinile mele care sunt

importante pentru
această decizie?
 Ce informaţii am despre această alternativă de carieră?
 Care sunt persoanele sau situaţiile a căror părere o ascult /care mă
influenţează în legătură cu această decizie?

8. Planul de carieră

 Cum mă gândesc să pun în aplicare decizia?

 Ce scopuri îmi stabilesc?

9. Implementarea deciziei

[pentru grupa care a luat deja decizia]

 Cum a funcţionat punerea în practică a planului?
 Au apărut dificultăţi?

10.Reevaluarea deciziei

[pentru grupa cam a luat deja decizia]

 Am avut destule informaţii despre alternativele pe care le-am identificat?
Am evaluat bine aceste informaţii?
 Am ales alternativa potrivită?
 A fost bine stabilit planul meu?
 A mers totul bine când am pus planul în practică?
 Ce aş putea optimiza pe viitor?
ÎNVĂŢ SĂ IAU O DECIZIE
 
 
 
Curajul... începutul biruinţei.
 
Plutarh
 
Este evident faptul că în fiecare zi luăm decizii. Chiar viaţa noastră poate fi
considerată un drum lung de diferite decizii. Mai tîrziu, pe unele le
apreciem ca fiind bune, aducătoare de satisfacţii, pe altele le regretăm. Din
toate însă învăţăm cîte ceva despre lumea în care trăim şi despre noi înşine.
Avem nevoie de abilitatea de a lua decizii potrivite pentru a ne dezvolta
„abilităţi de viaţă”:
·    pentru a ne putea controla propria viaţă;
·    pentru a fi respectaţi de ceilalţi;
·    pentru a ne pune în valoare şi a ne dezvolta propriile posibilităţi şi
capacităţi psihice;
·    pentru a ne îmbunătăţi imaginea de sine.
 
Ce este decizia?
O decizie este o alegere între două sau mai multe alternative (posibilităţi),
căi de atingere a unui obiectiv. Ceea ce ne determină să optăm pentru o
alternativă şi nu pentru alta este informaţia. Atunci cînd aceasta există,
alegerea este mai simplă, uneori chiar evidentă, alteori alegerea urmează
numai după o atentă prelucrare a noilor date. Ceea ce trebuie să conteze în
luarea unei decizii corecte sînt consecinţele pe care le va avea aceasta
asupra noastră şi, uneori, asupra întregii noastre vieţi. Destul de frecvent,
decizia are consecinţe nu numai asupra individului care a luat-o, dar şi
asupra altor persoane.
 
Care este procesul de luare a unei decizii?
Procesul de luare a deciziilor, de selecţie a unei opţiuni din cîteva
alternative posibile, este un proces frecvent în viaţa cotidiană. Deseori
decidem fără a fi conştienţi de acest lucru, fiindcă există un automatism în
comportare creat de practica mai multor ani. Dar sînt şi decizii care, înainte
de a fi luate, necesită raţionamente îndelungate sau o analiză profundă a
variantelor.
Deşi, uneori, ne este greu să identificăm mecanismul deciziei, el e parcurs
automat la nivel subconştient. Etapele luării unei decizii prezintă diferite
grade de dificultate, în funcţie de hotărîrea pe care trebuie să o ia persoana
în cauză. În linii generale, putem menţiona că procesul de luare a deciziei
constă din următoarele etape:
 
1. Identificarea problemei.
2. Analiza informaţiei disponibile. În această etapă se colectează toată
informaţia cu privire la subiectul în cauză (se face apel la memoria
personală, se colectează “sfaturile” celor apropiaţi etc.).
3. Elaborarea/Ordonarea soluţiilor potrivite. Acum apare un prim efort de
ordonare logică a informaţiei în soluţii posibile.
4. Explorarea alternativelor. Se desfăşoară un asalt de idei privind toate
soluţiile identificate; acestea sînt analizate, verificate, comparate.
5. Evaluarea alternativelor şi alegerea variantei optime. Posibilităţile de
acţiune sînt evaluate final, iar dintre toate variantele posibile este aleasă cea
mai adecvată.
    Există situaţii în care alegerea se dovedeşte foarte dificilă. Acest lucru se
întîmplă mai ales atunci cînd decizia de luat este una complexă şi implică
un grad sporit de nesiguranţă sau risc. Iată cîteva dintre aceste dificultăţi:
· Două sau mai multe variante pot părea la fel de atractive. În aceste
condiţii este nevoie de o mai atentă analiză şi evaluarea alternativelor de
către decident.
· Este posibil ca nici o alternativă să nu permită atingerea în întregime a
obiectivului stabilit. În aceste condiţii este de dorit implementarea a două
sau chiar trei alternative.
· În situaţia în care nici una dintre alternative nu ar permite atingerea
obiectivului stabilit, este nevoie să se revină la etapa explorării
alternativelor.
· Decidentul poate fi confuz din cauza numărului mare de alternative
atractive, în această situaţie fiind nevoie de o mai atentă comparare şi
evaluare.
6. Acţionarea conform deciziei luate şi asumarea responsabilităţii
consecinţelor. După luarea deciziei decidentul va acţiona în conformitate cu
planul elaborat.
7. Revizuirea deciziei luate şi post-evaluarea. Unele din consecinţele deciziei
nu pot fi prevăzute în momentul stabilirii variantei optime. Uneori, ca semn
al învăţării din experienţa trăită, subiectul revine asupra momentului de
analiză şi alegere, evaluîndu-şi atît contextul, factorii şi informaţia implicată,
precum şi propriul mecanism decizional.
 
O decizie nu poate fi catalogată ca bună sau rea, corectă sau eronată în sine,
ci trebuie judecată în funcţie de cantitatea şi calitatea informaţiei de care
dispunem, de contextul în care aceasta a fost luată şi de aptitudinea
(exersată, sprijinită, educată) de a lua decizii. Maturizarea, dezvoltarea
experienţei personale, conturarea unei imagini de sine sau a unei identităţi
pozitive şi realist fundamentate etc. sînt tot atîţia factori ce definesc
procesul (continuu şi nu episodic) de dezvoltare a capacităţii de a lua
decizii.
 
Toate abordările procesului de luare a unei decizii recunosc faptul că
deciziile cu privire la carieră, studii sau stil de viaţă sînt de natură diferită
în comparaţie cu alegerea unui obiect sau a unui produs dintr-o ofertă,
oricît de bogată ar fi aceasta (într-un magazin, de exemplu). Alegerile
referitoare la carieră implică individul profund şi sub multiple aspecte,
identitatea şi personalitatea sa în ansamblu (în plan psihoafectiv,
atitudinal, volitiv şi motivaţional).
 
Care sînt tipurile de decizii?
 
Deciziile se pot clasifica după mai multe criterii:
1. După orizontul de timp şi implicaţii:
a) decizii strategice, care se referă la o perioadă cuprinsă între 3 şi 5 ani;
contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor fundamentale sau derivate şi
vizează activităţile de ansamblu ale persoanei (de exemplu, cariera);
b) decizii tactice, care se referă la perioade cuprinse între 6 luni şi 2 ani;
contribuie la realizarea obiectivelor derivate ale persoanei şi vizează un
ansamblu de activităţi sau o parte din activităţile principale ale persoanei
(ca, de exemplu, plecarea la muncă peste hotare);
c) decizii curente, care se referă la perioade de maximum cîteva luni;
contribuie la realizarea obiectivelor individuale.
2. După frecvenţa cu care se adoptă:
a) decizii periodice, care se adoptă la intervale neregulate de timp, fiind
dificil de anticipat, şi care depind exclusiv de potenţialul decizional al
persoanei care decide;
b) decizii unice, cu caracter excepţional, care nu se repetă în viitorul
apropiat.
3. După posibilitatea anticipării:
a) decizii anticipate, cînd perioada adoptării şi principalele elemente
implicate se cunosc cu mult timp înainte;
b) decizii imprevizibile, atunci cînd perioada adoptării şi principalele
elemente implicate se cunosc cu puţin timp înainte, iar calitatea lor depinde
de intuiţia şi de capacitatea persoanei care decide.
4. După condiţiile în care persoana ia decizia:
a) decizii în condiţii de certitudine: atunci cînd persoana care ia decizia ştie
cu siguranţă care sînt alternativele şi rezultatele asociate fiecărei alternative
spunem că există condiţii de certitudine (ştii ce vrei să cumperi, dar există o
întreagă gamă de produse de acelaşi fel);
b) decizii în condiţii de risc: se apreciază că există condiţii de risc atunci
cînd trebuie luată o decizie pe baza unor informaţii incomplete (de
exemplu, cînd s-a stins lumina şi persoana este singură);
c) decizii în condiţii de incertitudine: atunci cînd persoanei îi lipsesc
informaţiile, determinarea obiectivă a probabilităţilor cu privire la
eventualele rezultate, luarea de decizii devenind astfel dificilă.
 
Care sînt avantajele şi dezavantajele elaborării deciziilor în
grup?
Există decizii care pot fi luate în grup. Acest lucru este, de multe ori, un
„lux” al organizaţiilor, întreprinderilor. Dar nu lipseşte nici la şcoală. De
exemplu, atunci cînd o clasă decide să nu se prezinte la ore sau să
organizeze ceva. Elaborarea deciziilor în grup are cîteva avantaje, dar şi
dezavantaje faţă de elaborarea individuală a deciziilor. Le vom sintetiza
într-un tabel.
 
Avantaje Dezavantaje
   
1. Mai multe informaţii şi 1. Durează în timp.
cunoştinţe sînt centrate pe  
problema respectivă.
 
2. Un număr mult mai mare de 2. Dezacordurile pot amîna luarea
alternative înaintate pot fi generate deciziei şi, totodată, pot determina
şi dezvoltate. unele resentimente şi chiar
  conflicte.
 
3. Sînt mult mai probabile, 3. Discuţia sau dezbaterea poate fi
beneficiază de mai multă înţelegere dominată de unul sau de cîţiva
şi cunoaştere, cît şi de o mai largă membri ai grupului.
acceptare din partea membrilor.  
 
4. Membrii dezvoltă cunoştinţe şi 4. Dacă consecinţele au fost
capacităţi care vor fi folosite în negative, atunci membrii pot
viitor. încerca să pună responsabilitatea
  pe umerii altcuiva.
 
5. În selectarea alternativei optime, 5. Poate interveni fenomenul
grupurile pot fi dispuse să îşi asume numit “gîndire de grup”.
riscuri mai mari decît decidenţii  
individuali.
 
 
 
Cine influenţează luarea unei decizii?
Valorile. Procesul decizional este influenţat de valorile personale ale
decidentului (idealuri abstracte care modelează modul de gîndire şi
comportamentul individului). Teoreticienii ştiinţelor comportamentale au
identificat două tipuri de seturi de valori. Primul tip defineşte un anumit
comportament ca fiind potrivit oricărei situaţii – valorile instrumentale – şi
cuprinde concepţii ca onestitatea, iubirea. Al doilea tip – valorile finale –
reprezintă credinţa că o anumită stare merită efortul pentru a fi atinsă. De
exemplu, o persoană poate considera că merită să pleci peste hotare pentru
a avea independenţă financiară, iar alta – că o familie fericită merită toate
eforturile. Fiecare persoană deţine valori instrumentale şi finale diferite,
care le influenţează deciziile în mod diferit.
Interesele. Fiecare persoană îndeplineşte mai multe roluri – este părinte,
soţ/soţie, fiică/fiu, elev/elevă, membru al unei comunităţi – şi are obiective
corespunzătoare fiecăruia dintre aceste roluri. Interesele reprezintă
orientări selective, relativ stabile şi active ale persoanei către anumite
activităţi, în cadrul cărora ea poate îndeplini mai multe roluri.
Procesul decizional este influenţat şi de o serie de factori de mediu intern
sau extern al persoanei.
Mediul intern:
·    abilităţile şi trecutul educaţional;
·    stilul comportamental personal;
·    imaginea de sine;
·    percepţia lumii.
Mediul extern:
·    familia din care provine (valorile, stilul de educaţie);
·    cercul de prieteni (valorile, stilurile de comportament);
·    situaţiile în care trebuie să ia o decizie;
·    presiunile din jur;
·    şcoala (valorile, stilul de educaţie);
·    societatea (valorile).
 
Care este specificul luării deciziei la adolescenţi?
Este important de cunoscut că, în luarea deciziilor, la adolescenţi intervin
trei categorii de evenimente:
a) schimbările fizice şi sociale, care îi expun la noi experienţe de viaţă;
b) întrebările pe care şi le pun cu privire la validitatea standardelor şi a
autorităţii adulţilor;
c) descoperirea acelor trăsături de personalitate care vor fi acceptate şi
admirate – proces de descoperire ce marchează întreaga evoluţie ulterioară,
indiferent cum este trăit (dramatic sau plăcut).
 
Cîteva sfaturi privind luarea deciziei!
·    Încearcă să strîngi cît mai multe informaţii despre problema respectivă
(cauze, context, situaţii similare etc.)!
·    Lasă-ţi imaginaţia să zboare şi nu exclude de la început soluţiile
neobişnuite şi inedite!
·    Dacă timpul iţi permite, gîndeşte-te la felurite scenarii care ar putea
decurge din decizia ta!
·    Încearcă să afli părerile cît mai multor oameni (în a căror judecată ai
încredere) referitoare la problema ta. Ideile lor iţi pot furniza soluţii la care
nici nu te-ai gîndit!
·    Dacă, în cele din urmă, după evaluarea tuturor alternativelor, nici o
soluţie nu ţi se pare potrivită, bazează-te pe instinct. De cele mai multe ori,
te va sfătui de bine!
 
Specificul luării deciziei la copiii din familii dezintegrate
Copiii din familii dezintegrate, ai căror părinţi (unul sau ambii) sînt plecaţi
peste hotare, pot întîmpina greutăţi în luarea propriilor decizii. Una din
cauze poate fi lipsa modelului parental şi suprainvestirea colegilor sau a
prietenilor, care de multe ori se dovedesc modele de viaţă nepotrivite.
Viaţa cotidiană reprezintă o sursă de “probleme” pentru copilul lipsit de
protecţia parentală. Problemele majore cu care se confruntă aceşti copii
acoperă un spectru larg, de la responsabilităţile treburilor gospodăreşti sau
ale menajului casnic, la organizarea orarului zilnic şi timpului liber, de la
gestionarea bugetului familial, la asigurarea asistenţei medicale, sau la
alegerea prietenilor. Dificultăţile de rezolvare a problemelor sînt legate de
lipsa abilităţilor de luare a deciziilor, de insuficienta experienţă în asumarea
responsabilităţilor.
Faptul că aceşti copii nu beneficiază de modele adecvate pentru rezolvarea
problemelor şi luarea deciziilor determină riscuri în abordarea variatelor
situaţii de viaţă şi adoptarea unor comportamente negative, cu efecte
asupra sănătăţii lor fizice şi emoţionale.
Facilitatorul activităţilor propuse la acest capitol va avea ca sarcină: să-i
ajute pe elevi să-şi formeze abilităţile de luare a propriilor decizii, de
asumare a responsabilităţii actelor întreprinse, să evalueze obiectiv situaţia
prezentă şi să-şi stabilească scopurile optime pentru traseul viitor.