JUDE WATSON

Seria JEDI QUEST

CALEA UCENICULUI

Traducere făcută de Dumitrescu Cristian

Jude Watson
Jedi Quest – 01 – The Way Of The Apprentice
2002
 Jude Watson
Este o cunoscută scriitoare specializată în epoca de început a seriei Star Wars. 
Colaborarea cu Lucas-Books a început cu Star Wars Journal: Captive to Evil –
Jurnalul Prinţesei Leia Organa. De atunci, Watson a scris povestiri pentru seria de
reviste Star Wars: Jedi Apprentice precum şi „Jurnalele” Reginei Amidala şi Darth
Maul.
 …cu mult timp în urmă, într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată

Prolog

Nimeni dintre cei vii – nici măcar dintre cei mai bătrâni Maeştri Jedi – nu-şi
putea aminti de un Padawan la fel de înzestrat ca Anakin Skywalker. Ar fi putut să
avanseze prin antrenamentul de la Templu în jumătate din timpul care îi fusese
necesar. Încă de la început, îşi depăşise cu mult colegii de clasă în ceea ce priveşte
abilităţile de mânuire a sabiei şi stăpânire a Forţei. Cu toate astea, în materie de
inimă şi minte, mai avea încă multe de învăţat, aşa cum îi atrăgea Yoda atenţia în
mod constant.
Profesorii lui ştiau cât de talentat era, dar îi dădeau aceleaşi exerciţii şi sarcini
ca şi celorlalţi elevi. Ştiau că uneori se plictisea, dar era important să nu-l scoată în
evidenţă, să nu-l trateze ca fiind special.
Dar Anakin era special, şi toţi ştiau asta. Problema era că şi el ştia asta.
Fusese un caz unic din momentul în care intrase la antrenamentul Jedi din
Templu. În primul rând, i se permisese să intre deşi depăşise vârsta obişnuită. Pe de
altă parte, fusese ales ca Padawan de Obi-Wan Kenobi încă de la început. În timp ce
ceilalţi studenţi se întrebau când vor fi aleşi şi de către cine, destinul lui Anakin era
asigurat.
Obi-Wan urmărea progresul lui Anakin cu ochi atât iubitori, cât şi atenţi. Într-
o mână ţinea credinţa lui Qui-Gon; în cealaltă ţinea prudenţa lui Yoda. Erau
momente în care era greu să echilibreze aceste două influenţe puternice.
În dimineaţa zilei în care Anakin împlinise 13 ani, Obi-Wan îi oferi lui Anakin
cadoul de Padawan. Era cadoul pe care Qui-Gon i-l dăruise lui Obi-Wan la propria sa
a treisprezecea aniversare, o piatră de râu sensibilă la Forţă. Lui Obi-Wan îi era
ruşine să îşi amintească cât de dezamăgit fusese de cadou. Fusese atât de tânăr. Îşi
dorise ceva semnificativ, ceva asemănător cadourilor pe care le primiseră alţi
Padawani – mânere speciale pentru săbiile lor sau mantii făcute din lână uşoară şi
călduroasă de pe planeta Pasmin. În schimb, Qui-Gon îi dăduse o piatră.
Cu toate astea, acel cadou se transformase în cea mai valoroasă posesie a sa.
Piatra neagră şi netedă strălucea de căldură pe lângă inima lui. Îi încălzise mâinile
reci pe multe planete. O cuibărise într-un buzunar micuţ pe care prietena sa Bant i-l
cususe în tunică, aproape de inima lui.
Îi era greu să renunţe la ea. Dar, cumva, ştia că Qui-Gon ar fi vrut să o facă.
Spre deosebire de prima reacţie a lui Obi-Wan, faţa lui Anakin arătă o
profundă apreciere. Apoi, expresia i se întunecă.
— Eşti sigur? întrebă el. Ţi-a fost dăruită de Qui-Gon.
— El ar fi vrut să o ai, la fel ca şi mine. Este bunul meu cel mai de preţ. Obi-
Wan întinse mâna şi strânse degetele lui Anakin peste piatră. Sper că va fi mereu cu
tine, ca să-ţi amintească de Qui-Gon şi de mine, de profunda noastră consideraţie
pentru tine.
Zâmbetul îi lumină faţa lui Anakin.
— O voi păstra cu drag. Mulţumesc, Maestre.
 În multe privinţe, Anakin era mai deschis la inimă, mai generos decât fusese el
cândva, gândi Obi-Wan. Deşi pe Anakin îl apăsa o mare greutate din cauza profeţiei,
era sigur că se va descurca bine.
Acum avea 14 ani. Era un Padawan capabil, care îşi dovedise deja calităţile în
câteva misiuni importante. Cu toate astea, exista un lucru care îl deranja pe Obi-
Wan. Anakin era plăcut de ceilalţi elevi, dar nu avea prieteni apropiaţi. Nu era iubit.
Obi-Wan îşi spuse că darurile îl diferenţiau în mod natural. Dar în inima lui,
plângea pentru singurătatea lui Anakin.
Era fericit pentru îndemânarea lui Anakin şi stăpânirea tot mai bună a Forţei.
Dar îşi dorea un lucru simplu pentru băiat. Era ceva ce nu-i putea oferi
Padawanului său. Nu era un dar pe care să i-l poată înmâna, ca o piatră de râu bine
iubită. Îi dorea un prieten.
 Capitolul 1

Anakin mergea o alee aflată mult sub suprafaţa strălucitoare a Coruscantului.

Împletitura de Padawan era ascunsă în tunică, iar sabia de lumină în faldurile
mantiei. Jedii erau trataţi cu mare respect peste tot pe Coruscant – mai puţin aici.
Aproape de suprafaţa planetei, existau unii care îşi egalau dispreţul pentru o
societate normală cu nevoia de a se ascunde de ea. Aici, toată lumea era la fel.
La fel de dispreţuită.
Nici măcar taxiurile aeriene nu coborau atât de departe. Îi luase mai bine de o
oră să meargă pe jos pe rampele de coborâre, deoarece tuburile erau adesea
nefuncţionale. Dacă ar fi avut un speeder! Atunci, astfel de raiduri ar fi putut fi
făcute în numai jumătate din timp. Dar studenţii Jedi nu aveau acces la propriile lor
speedere. Nici măcar Padawanii. Din punct de vedere tehnic, nu avea voie să fie în
afara Templului, nu fără permisiunea lui Obi-Wan.
Din punct de vedere tehnic era doar un alt mod de a spune că încalci regulile,
ar fi spus Obi-Wan. Ori respecţi o regulă, ori nu o respecţi.
Îi era devotat Maestrului său, însă seriozitatea lui Obi-Wan putea uneori să se
pună cu adevărat în calea lui. Anakin nu credea în încălcarea regulilor Jedi. El voia
doar să se strecoare printre ele. Anakin ştia foarte bine că Maestrul său era la curent
cu aceste escapade de la miezul nopţii. Obi-Wan era uimitor de perspicace. Putea
simţi într-o clipită o schimbare de emoţie sau de gândire.
Mulţumea lunii şi stelelor că Obi-Wan prefera să nu afle despre călătoriile sale
de la miezul nopţii. Atâta timp cât Anakin era discret şi nu intra în necazuri, Obi-
Wan închidea ochii.
Anakin nu voia să-i facă probleme lui Obi-Wan, dar nu se putea abţine. Pe
măsură ce noaptea înainta şi Templul se liniştea, pe măsură ce studenţii Jedi îşi
stingeau baghetele luminoase şi se pregăteau pentru meditaţia nocturnă şi pentru
somn, Anakin devenea neliniştit. Atracţia străzilor îl chema. Existau proiecte pe care
trebuia să le finalizeze, droizi pe care îi construia sau îi perfecţiona, piese de căutat,
comori ruginite de descoperit. Dar, mai ales, avea nevoie să fie afară, sub stele.
Doar cei care fuseseră sclavi puteau simţi cu adevărat gustul libertăţii, gândea
el uneori.
Depozitul său preferat din care mai recupera câte ceva, era aici, în partea
întunecată a oraşului. Luminile incandescente erau rareori reparate, iar luminile
sclipitoare ale oraşului de deasupra nu pătrundeau până jos. Aici era locul unde
comercianţii de vechituri îşi aruncau resturile nedorite – lucrurile pe care nici măcar
ei nu le puteau vinde. Erau adunate în grămezi cenuşii, fumegânde şi împuţite, ca să
le ia cei aflaţi cel mai jos.
La aceste mormane de gunoaie izbucneau adesea bătăi. Anakin era norocos că
evitase certurile care se puteau sfârşi... cu violenţă. Pe lângă cei disperaţi, existau şi
bande de Manikoni, un trib de pe o planetă pierdută cu mult timp în urmă, în urma
unui război civil atât de devastator încât făcuse ca micul grup de supravieţuitori să
fugă pe Coruscant. Acum, Manikonii supravieţuiau datorită inteligenţei şi armelor
lor. Erau total dispuşi să lupte până la moarte pentru o cheie hidraulică ruginită.
Anakin se strecură printre grămezile fumegânde. În mod normal, evita acest
depozit de vechituri, dar avea o problemă tehnică dificilă cu un droid defect şi
epuizase toate celelalte posibilităţi de a găsi ceea ce avea nevoie. Ştia că Maestrul său
considera că joaca lui cu droizi şi dispozitive tehnice era o pierdere de timp. Poate că
aşa şi era, dar lui Anakin nu-i păsa. Ajunsese să-şi dea seama că avea nevoie să-şi
ocupe mintea pentru a opri vocile din cap. Vocile care se îndoiau că va fi vreodată un
mare Cavaler Jedi. Vocile care îi spuneau că îşi abandonase mama...
Anakin clătină din cap. Lucrul cu droizii era singurul fir subţire care îl mai lega
de copilăria lui de pe Tatooine. Era un fir destrămat, dar pe care nu era dispus să-l
rupă complet.
Mirosul îi ajunse la nări, un amestec de metal fumegând şi ceva neplăcut de
organic, reziduuri de mâncare sau deşeuri. Îl ignoră, în timp ce privirea lui mătura
cu nerăbdare grămada. Era recunoscător pentru pregătirea sa Jedi. Privirea lui era
ascuţită, chiar şi în umbră. Nu voia să rişte să aprindă o baghetă luminoasă. Era
periculos să-ţi anunţi prezenţa aici. Era mai bine să acţionezi ca o umbră.
Îşi ţinea ochii aţintiţi pe pământ în timp ce mergea.
Uneori, piesele cădeau de pe hidrolevatoarele uriaşe care erau folosite pentru a
transporta vechiturile. Descoperise câteva lucruri grozave dând cu piciorul prin
murdăria şi resturile de sub bocancii săi.
Ah – un circuit, aproape intact. Anakin îl frecă de tunica lui, fără să-i pese de
crusta murdară care lăsase o pată întunecată. Apoi îl prinse de centură. Şi aici – o
parte dintr-o cheie hidraulică. Putea folosi oricând asta, în caz că le strica pe cele pe
care le avea. Era mai ieftin să fuzioneze câteva mai vechi decât să caute una intactă.
Scană grămada din faţa lui. Unul dintre obiectivele sale era să-şi asambleze
propriul terminal de energie în camera sa, astfel încât să nu mai fie nevoit să se
conecteze la terminalul Templului pentru a-şi alimenta droizii. Cu cât stătea mai
mult ascuns cu hobbyul său, cu atât mai bine.
Uite acolo – o putea vedea în vârful grămezii. Ar putea fi o placă de circuite de
motivator? Da – dacă reuşea să sară cu Forţa până acolo fără să dărâme grămada de
vechituri. Scană partea laterală a grămezii pentru a găsi un loc bun de aterizare. O
bucată zdrobită de duroţel părea să se sprijine solid pe gunoaiele de sub ea. Dacă
ateriza uşor, ar fi putut să se ţină în echilibru pe ea suficient de mult timp pentru a
putea lua piesa. Era Jedi, iar echilibrul său era perfect. Anakin sări. Ateriză un pic
mai tare decât intenţionase – şi cu o presiune puţin prea mare pe piciorul drept.
Încă nu eşti Jedi. Auzi în urechi tonul blând de avertizare al lui Obi-Wan, chiar
în timp ce se străduia să evite să pornească o mică avalanşă de piese din grămadă,
împreună cu el. Dorindu-şi ca muşchii să rămână flexibili şi mintea concentrată, se
echilibră cu grijă pe bucata de duroţel şi întinse uşor o mână...
...doar pentru a vedea o altă mână apărând din cealaltă parte a grămezii,
întinzându-se spre aceeaşi piesă. Fără îndoială că era un Manikon.
Nu avea de gând să lase un Manikon să intervină între el şi motivator. Anakin
se aruncă în faţă, dar calculase greşit cât de stabile erau picioarele sale. O parte din
grămadă începu să alunece, luându-l şi pe el odată cu ea. Simţi că îl apucă ceva de
gleznă – sau cineva.
Se prăbuşi pe spate, întinzându-se în acelaşi timp ca să apuce creatura care îl
ţinea. Simţi o ţesătură între degete şi se ţinu de ea. Cei doi porniră împreună şi
alunecară pe grămadă. Anakin se izbi de obiecte ascuţite şi de duroţel, şi de bucăţi
de ferocretă, agăţându-se în continuare cu furie de bucăţica de ţesătură, în timp ce
glezna îi era bine prinsă de creatură.
În cele din urmă ajunseră los. Anakin îşi smulse piciorul şi sări în picioare,
gata de luptă. Cealaltă creatură făcu la fel. Gluga creaturii căzu pe spate, iar Anakin
se trezi faţă în faţă cu un coleg Jedi, Tru Veld.
— Ce faci aici? şuieră Anakin furios.
— Aia era piesa mea, răspunse Tru. Tocmai pusesem mâna pe ea.
— Ba eu mă întinsesem spre ea...
— Şi mulţumită ţie, acum e pierdută.
Dintr-o dată, Anakin zări piesa pe jos, între ei. Trebuie să fi alunecat odată cu
ei. Se năpusti asupra ei.
— Acum nu mai este pierdută! strigă el, zâmbind.
— Dă-mi-o, Anakin, spuse Tru, cu ochii săi argintii şi oblici strălucind.
 Tru era o specie umanoidă, originară de pe planeta Teevan. Pielea lui avea o
nuanţă argintie, iar el era înalt şi zvelt. Teevanii erau extrem de flexibili şi se puteau
îndoi în moduri surprinzătoare. Brusc, Anakin îşi aminti că acea calitate îl făcuse pe
Tru foarte bun la luptă.
— Nu mi-e frică de tine, spuse Anakin.
— Bineînţeles că nu ţi-e frică, spuse Tru pe un ton dezgustat. Nu am de gând
să mă lupt cu tine pentru piesa asta. Aştept ca tu să faci ceea ce trebuie.
Anakin se încruntă. Erau momente în care uita că era Jedi. Pentru o clipă,
fusese băiatul sclav de pe Tatooine, încă legat de regulile jocului din acea lume dură.
Cei care găsesc, păstrează. Cei care ezită, pierd. Dar nu mai era un sclav. Era Jedi.
— Am un droid de protocol cu un motivator prost, spuse Anakin. Chiar am
nevoie de piesa asta.
Dar Tru nu îl asculta. Scruta întunericul.
— Acum suntem în pericol, spuse el pe un ton scăzut.
Îi făcu semn lui Anakin. La mică distanţă, Anakin văzu o aglomerare de forme
în mişcare. Manikoni.
— Dacă suntem foarte tăcuţi, murmură Anakin, nu ne vor vedea.
Făcu un pas înapoi, iar piciorul său lovi o bucată de duroţel. Aceasta ateriză pe
o altă bucată de fier vechi, cu un zgomot puternic.
— Asta numeşti tu linişte? şuieră Tru.
Manikonii se întoarseră şi îi văzură pe Jedi.
— Poate că dacă nu ne mişcăm, nu vor veni spre noi, şopti Anakin.
Manikonii se năpustiră înainte.
— Interesantă idee, spuse Tru. Mai ai şi altele?
 Capitolul 2

Manikonii alergau în patru picioare şi se ridicau pe două atunci când atacau.

Aveau picioare boante şi grele, pe care le foloseau pentru a-şi lovi inamicul. Dacă se
apropiau, puteau scuipa din ochi un venin usturător care avea puterea de a orbi
temporar atacatorul.
Nu exista nicio îndoială că Anakin şi Tru vor avea nevoie de săbiile de lumină.
Înainte să-şi termine gândul, Anakin se trezi cu mânerul în mână. Nu credea că era o
idee prea bună să dezvăluie faptul că doi Jedi scormoneau sub oraş. Dar nici nu-şi
dorea în mod deosebit să fie lovit şi orbit.
Tru sări în stânga lui, iar Anakin îşi dădu seama imediat de strategia lui. Voia
să evite picioarele care loveau şi veninul înţepător, care nu putea fi îndreptat decât
doar înainte.
Anakin urmă exemplul lui Tru, sărind pentru a-l ataca pe primul Manikon.
Ştia că era un luptător mai agresiv decât Tru. Trebuia să evite să rănească sau să
ucidă. Trebuia doar să-i sperie suficient de tare pe Manikoni pentru a se retrage.
— Dacă atacăm ceea ce au adunat, se vor retrage, îi spuse lui Tru încrezător.
Nu vor să piardă ceea ce au.
Sări înainte, spre prada legată în saci mari de spatele lor. Învârtindu-se şi
ferindu-se de picioarele lor zburătoare, tăie legăturile din piele care ţineau sacii de
spatele lor. Manevra necesita cea mai precisă dintre atingeri. O fracţiune de eroare şi
ar fi putut cu uşurinţă să taie un braţ. Acesta era motivul pentru care iubea acţiunea
cu sabia de lumină. Era instrumentul suprem. Văzuse cu ochii lui greşeala pe care o
făceau mulţi studenţi Jedi. Nu-şi dădeau seama cât de delicată putea fi, cum o
puteai folosi ca pe un suflu de aer. Ca pe o pană, nu ca pe un băţ, spusese cel mai
bun profesor de sabie de lumină, Soara Antana.
Căzură trei prăzi, împrăştiind piesele, iar Manikonii urlară de furie. Săriră
peste piese şi se îndreptară spre Anakin şi Tru, scuipând venin.
Anakin nu mai auzise niciodată sunetul unui Manikon care scuipa venin, dar
nici nu avea nevoie de o lecţie în acest sens.
— Uau, foarte bun plan, Anakin, observă Tru.
Anakin sări în dreapta sa în timp ce Manikonul se apropia mârâind şi
ridicându-se în două picioare. Tru se repezi înainte şi execută o serie de mişcări
rapide pentru a-l împinge înapoi pe Manikon.
— Bine, e timpul, spuse Tru.
— Timp pentru ce?
— Un nou plan. Fugi.
— Bună idee, spuse Anakin, pornind după Tru.
Cei doi săriră împreună, folosindu-se de Forţă pentru a-i ajuta să ajungă în
vârful mormanului de gunoaie dintr-o singură mişcare. Porniră o ploaie de resturi în
urma lor, dar reuşiră să-şi păstreze echilibrul. Mai jos, Manikonii, încă mârâind,
începură să escaladeze cu furie grămada. Dar erau mai grei şi mai neîndemânatici
decât Jedii. Mormanul de gunoaie începu să se balanseze şi să se prăbuşească.
Anakin se uită la Tru.
— Şi acum?
— Sărim? sugeră Tru.
— Sigur. Ai vreo sugestie unde?
Erau înconjuraţi de alte mormane de resturi, toate instabile. Era imposibil de
ştiut dacă vor reuşi să aterizeze în siguranţă.
Un Manikon uriaş se afla la jumătatea pantei când dislocă un fragment de
convertor de energie. Întregul morman începu să se prăbuşească.
— Oriunde! strigă Tru şi sări.
Anakin îl urmă. În aer, avu o secundă să se decidă asupra locului de aterizare.
Dacă nu ar fi avut pregătire Jedi, erau şanse mari să fi aterizat pe un ţepuş sau pe o
bucată ascuţită de metal. Dar era capabil să evalueze şi să-şi dirijeze aterizarea,
chiar în timp ce cădea. Totul sub el era foarte clar, foarte limpede. Simţea că poate
vedea fiecare pietricică, fiecare grăunte de praf şi resturi. Atât de clară îi putea face
Forţa vederea.
Pentru astfel de momente trăia. Aerul nopţii, atât de limpede în plămânii lui.
Pericolul atât de aproape. Forţa din jurul lui. Dacă ar fi putut să stea în aer pentru
totdeauna, ar fi făcut-o.
Ateriză uşor, precis, pe marginea unui morman, apoi sări restul drumului până
la sol. Lângă el, Tru ateriză şi el în siguranţă.
Se auzi sunetul unui alt scuipat.
Anakin sări, trăgându-l pe Tru într-o parte. Veninul trecu la doar câţiva
milimetri distanţă. Se uitară în spatele lor. Trei Manikoni furioşi încercau să urce pe
grămadă spre ei. Piesele de fier vechi se mişcau şi alunecau.
— E timpul să plecăm, oftă Tru.
O luară la fugă. În spatele lor, uriaşa grămadă de vechituri se prăbuşi într-un
nor de praf. Strigătul Manikonilor fu îngrozitor.
Sufocându-se, Anakin şi Tru continuară să alerge. Nu se opriră până când nu
ajunseră la siguranţa relativă a pasarelei.
Se opriră să-şi tragă sufletul. Fusese la limită. Porniră în direcţia rampei
liftului care ducea la nivelurile superioare ale Coruscantului.
— Ei bine, dacă spui tu, zise Tru.
Anakin se uită la el, confuz.
— Dacă spun eu, ce?
— Că droidul tău are un motivator prost, explică Tru. Ce te face să crezi asta?
— Comutatorul de reactivare se tot întrerupe. Ăsta este al doilea motivator.
Primul a explodat când l-am conectat. Mi-au trebuit două săptămâni ca să-l
reconstruiesc.
— Înseamnă că problema nu este motivatorul, spuse Tru. Ai făcut o verificare a
sistemului de conectare senzorială?
Anakin clătină din cap.
— Nu este nimic în neregulă cu el.
— Poate. Dar, uneori, se poate interfaţa cu comutatorul de reactivare şi poate
face ca motivatorul să se scurtcircuiteze. S-a întâmplat ceva ciudat cu vocabulatorul
când a explodat primul motivator?
— E amuzant, spuse Anakin. A luat-o razna. Droidul a început să vorbească în
Kyhhhsik.
— Asta e problema, atunci, spuse Tru. Suita de senzori are un scurtcircuit.
Uneori, la droizii de protocol, asta poate declanşa vocabulatorul. Este o problemă
destul de simplu de rezolvat. Mult mai simplă decât un motivator prost.
Anakin aruncă o privire la trupul lui înalt şi subţire. Tru nu-l impresionase
niciodată. Uneori, Anakin se întrebase dacă legătura lui cu Forţa era suficient de
puternică pentru a fi Jedi. Cu toate astea, Tru fusese ales recent ca Padawan de
către Ry-Gaul, un Cavaler Jedi liniştit şi respectat.
Anakin se întrebase şi el despre motivele acestuia.
— Nu ştiam că tu cunoşti atât de multe despre droizi, spuse Anakin.
— Nu cunosc. Am învăţat doar câteva lucruri pe parcurs, spuse Tru. Îmi place
să citesc manuale în timpul liber. Droizi. Transportoare. Plăci de circuite. Orice.
Anakin îi aruncă motivatorul.
— Poftim. Cred că nu voi avea nevoie de el până la urmă.
Tru băgă piesa în buzunarul tunicii sale.
 — Mulţumesc.
— Asta dacă ai dreptate, adăugă Anakin.
— Dacă nu am dreptate, poţi să iei piesa înapoi.
Dintr-o dată, Anakin începu să înţeleagă de ce Tru fusese ales de Ry-Gaul. Era
sentimentul de siguranţă pe care îl avea Tru. Emana un sentiment de calm. Asta era
neobişnuit la un tânăr student, chiar şi la un Jedi. Anakin însuşi era conştient că se
simţea confuz şi nesigur în unele momente. Dar ascundea bine acest lucru.
Însă Tru nu părea să aibă o astfel de problemă. El era, pur şi simplu, Tru.
— Fă-mi un rezumat când termini cu analiza, spuse Tru.
— Despre droid? întrebă Anakin.
— Despre mine, răspunse Tru. Nu mă analizezi chiar în acest moment?
Anakin zâmbi şi nu se obosi să nege.
— Nu am ajuns încă la nicio concluzie.
Tru scoase din buzunar o pungă de bomboane dulci figda1 şi îi aruncă una lui
Anakin.
— Păcat că fiinţele vii nu vin cu manuale de utilizare. Ascultă, eu nu sunt un
foarte bun mecanic, dar te voi ajuta la problema cu droizii, dacă vrei.
Anakin fu surprins de ofertă, dar nu era sigur de ce. Apoi îşi dădu seama. Nu
se întâmpla prea des să i se ofere ajutor. Cei mai mulţi presupuneau că nu avea
nevoie de el.
— Sigur, spuse Anakin.
Spunând acel cuvânt, deschise o uşă. Îşi dădu brusc seama. Uitase cum să o
facă. Cândva ştia cum să-şi facă un prieten şi îşi făcuse prieteni cu uşurinţă. Era o
abilitate pe care o pierduse.
Comunicatorul său emise un semnal, iar el gemu. Ştia cine era.
— Unde eşti? întrebă Obi-Wan.
Anakin se uită în jur. Se afla încă la câteva nivele distanţă de Templu. Cel
puţin câteva sute. Dacă i-ar fi spus asta Maestrului său, Obi-Wan ar fi ştiut unde
fusese şi de ce.
Tru se apropie brusc.
— Maestre Kenobi, sunt Tru Veld. Anakin este cu mine. I-am cerut ajutorul
pentru... o problemă personală. Ne întoarcem la Templu chiar acum.
— În regulă. Obi-Wan părea surprins. Vino să mă vezi, Anakin, de îndată ce
ajungi.
Anakin îşi închise comunicatorul.
— Mulţumesc, îi spuse el lui Tru. Obi-Wan n-ar fi fericit dacă ar şti unde am
fost.
— Nici Ry-Gaul nu s-ar bucura, spuse Tru.
— Dacă nu te pricepi atât de bine la repararea droizilor, de ce te-ai dus acolo?
întrebă Anakin.
— Îl ajut pe Ali Alann, spuse Tru. Acum are un droid ca ajutor în creşă. Are
nevoie de un nou motivator, iar departamentul de service tehnic nu are piese. M-am
gândit să îi fac o surpriză.
Anakin se simţi ruşinat. El dorise piesa pentru el însuşi, iar Tru făcea o faptă
bună. Suspină. În momente ca acesta se întreba dacă va deveni vreodată Jedi. Elevii
ca Tru aveau o dedicare despre care se temea că lui îi lipsea.
Se grăbiră să se întoarcă la Templu. Era întuneric şi linişte în timp ce intrau.
Se îndreptară spre tubul liftului. Obi-Wan apăru de după colţ. Se încruntă când văzu
tunica pătată şi faţa murdară a lui Anakin.
— Unde ai fost? întrebă el cu severitate.
Tru şi Anakin se priviră unul pe celălalt, apoi începură să vorbească deodată.
— Vedeţi, Ali Alann..., începu Tru.
— Departamentul de service tehnic are lipsuri..., începu Anakin.
1
Figda – sortiment de bomboane dulci.
 Obi-Wan ridică o mână.
— Nu vreau să ştiu. Noapte bună, Tru.
Tru plecă respectuos capul şi se grăbi să plece spre camera lui.
Obi-Wan se întoarse spre Anakin.
— Anakin, orele astea târzii nu-ţi vor face bine dacă a doua zi trebuie să pleci
devreme într-o misiune.
— Dar nu am nicio misiune mâine, spuse Anakin.
— Ah. Eşti atât de sigur de asta, tinere Padawan? Poţi să vezi în minţile
Consiliului Jedi?
— Consiliul Jedi vrea să ne vadă, ghici Anakin, entuziasmul crescând în el.
Vrei să spui că avem o misiune?
— Vom vedea, spuse Obi-Wan neutru. Ne-au cerut prezenţa înainte de zorii
zilei de mâine. Aşa că dormi puţin. Dacă văd vreun singur căscat mâine, îţi voi
interzice complet să mai ieşi din incinta Templului.
 Capitolul 3

A doua zi dimineaţă, Obi-Wan se îndreptă spre camera lui Anakin. Ştia că

Anakin va fi gata la ora exactă la care i se spusese. Poate că forţa el regulile, dar ştia
şi când să le respecte.
Anakin îl aştepta în faţa uşii, într-o tunică nouă, cu faţa strălucitoare de
nerăbdare în lumina slabă. Baghetele luminoase erau ţinute la putere scăzută la
acea oră, pentru a păstra o linişte meditativă în sălile Templului. Majoritatea Jedilor
dormeau sau meditau.
Anakin veni lângă el. Obi-Wan ştia că Padawanul său aştepta o mustrare în
legătură cu noaptea precedentă, dar Obi-Wan trecuse deja peste asta. Vederea lui
Anakin împreună cu Tru îl stârnise. Cei doi tineri Padawani schimbaseră o privire
conspirativă şi, în loc să se simtă deranjat din cauza asta, Obi-Wan se bucurase –
deşi nu l-ar fi lăsat niciodată pe Anakin să o ştie. Se rărea că Anakin îşi făcuse un
prieten. Obi-Wan se bucura, de asemenea, că Anakin avea un spirit independent. Îi
va fi de folos când va fi Cavaler Jedi, în anii următori. Ceea ce avea nevoie Padawanul
său era să fie antrenat să coopereze şi să se dedice binelui suprem, susţinut de
Ordinul Jedi. El încă nu ştia cum să-şi suprime propriile nevoi şi dorinţe pentru a
servi.
Cum se învaţă loialitatea şi sacrificiul de sine? se întrebă Obi-Wan. Era ceva ce
putea fi învăţat?
Misiunea te va învăţa atunci când eu nu voi putea.
Cuvintele lui Qui-Gon, din nou. Obi-Wan ajunsese să-şi dea seama că, pe
lângă faptul că îl pregătise pentru a fi un Cavaler Jedi, Qui-Gon îl pregătise şi pentru
a fi Maestru. Îl lăsase deseori să intre în propriul procesul de gândire, chiar şi în
propriile sale lupte, pentru a pudea deveni un bun Maestru. Sfaturile lui Qui-Gon îi
răsunau adesea în minte, centrându-l şi liniştindu-l, aşa cum făcuse Qui-Gon însuşi.
De-a lungul anilor scurşi de la moartea tragică a lui Qui-Gon, Obi-Wan
ajunsese să ştie cum, chiar şi o durere usturătoare, putea lăsa în urmă nu doar
tristeţe, ci şi pace. Fusese una dintre marile lecţii ale vieţii sale.
— Te gândeşti la Qui-Gon.
Vocea lui Anakin era blândă. Surprins, Obi-Wan se întoarse spre Padawanul
său.
— De unde ai ştiut?
— După faţa ta. Se schimbă. Anakin ridică din umeri. Un nod din interiorul
tău se dezleagă. Se... netezeşte. Am mai văzut-o întâmplându-se.
— Nu mai fi atât de perceptiv, îl sfătui Obi-Wan cu blândeţe.
— Acum nu te mai gândeşti deloc la el, răspunse Anakin, cu un aer răutăcios
în ochi. Nodul s-a întors.
— Şi tu l-ai legat, răspunse Obi-Wan, accesând uşa camerei Consiliului.
Consiliul nu se adunase încă în întregime. Doar Yoda şi Mace Windu erau
prezenţi, vorbind în linişte lângă fereastră. Luminile Coruscantului încă scânteiau
afară. Soarele nu răsărise încă. Câteva taxiuri aeriene zburau pe culoarele spaţiale.
În doar o oră sau două, benzile acelea aveau să fie înţesate de trafic.
Obi-Wan fu surprins să vadă alţi doi Cavaleri Jedi în cameră, cu Padawanii lor.
Evident, acea misiune avea să fie una importantă. Le făcu scurte plecăciuni lui Ry-
Gaul şi Soara Antana. Padawanul lui Ry-Gaul era Tru Veld, tovarăşul lui Anakin din
noaptea precedentă. Maestrul înalt şi elegant era chiar mai înalt decât Padawanului
său. Obi-Wan nu-l cunoştea foarte bine pe Ry-Gaul, deşi îi ştia reputaţia. Era un
Jedi grav, tăcut, care nu vorbea prea mult, dar care era foarte respectat pentru
profunzimea cunoştinţelor sale despre galaxie. Soara Antana era o legendă. Abilităţile
ei cu sabie de lumină o diferenţiaseră încă de când era tânără. La fel ca Obi-Wan,
devenise de curând Cavaler Jedi. Padawana ei, Darra Thel-Tanis, era de aceeaşi
vârstă cu Anakin. Darra, o fată zveltă, cu ochi vioi, îşi ocupă locul lângă Soara cea
robustă şi musculoasă.
Membrii Consiliului Jedi intrară în rând şi îşi ocupară locurile. Yoda şi Mace
Windu se îndepărtară de fereastră şi se aşezară. Schimbară o privire, dar nu
începură procedurile. Ce anume aşteptau?
Uşile se deschiseră din nou şuierând şi intră Siri, cu paşi mari. Obi-Wan îşi
ascunse zâmbetul. Ar fi trebuit să-şi dea seama. Când o cunoscuse pe Siri, ca tânără
Padawană, fusese foarte strictă în privinţa regulilor şi regulamentelor.
Dar de când lucrase sub acoperire pentru a-l prinde pe piratul de sclavi Krayn,
observase o diferenţă la ea. Părea un pic mai agitată, mai puţin dispusă să asculte
tot ceea ce spunea Consiliul. Pe Obi-Wan nu îl deranja această schimbare. Siri
păruse întotdeauna puţin prea inflexibilă. Acum părea chiar o rebelă. Părul ei blond
era tuns scurt, spre deosebire de ceilalţi Maeştri Jedi. În loc de tunică şi mantie,
purta un costum de piele foarte strâmt. Îi făcu un semn din cap lui Obi-Wan şi îşi
ocupă locul lângă Padawanul ei, Ferus Olin.
Privirea severă a lui Mace Windu îi cuprinse pe toţi.
— Vă mulţumesc tuturor pentru punctualitate, spuse el, aruncându-i lui Siri o
privire ascuţită care făcu doar ca bărbia ei să se ridice şi buzele ei să se strâmbe într-
un mic zâmbet de scuză. Avem o misiune de urgenţă care necesită serviciile a patru
echipe Jedi. Trebuie să vă deplasaţi pe Radnor, o planetă copleşită de un dezastru
toxic. Radnor e o mică planetă, cunoscută pentru cercetarea şi dezvoltarea sistemelor
de armament de înaltă tehnologie. Un nor toxic a fost eliberat din greşeală de unul
dintre laboratoarele lor de armament şi se răspândeşte rapid. Mulţi au murit; mulţi
alţii s-au îmbolnăvit. Până acum, pagubele au fost limitate la o singură zonă.
— Două oraşe-state principale, pe Radnor există, spuse Yoda. Oraşe gemene,
ele se numesc. Tacto şi Aubendo. Oraşe mici, ele sunt, fiecare cu ministere
guvernamentale. Vânturi predominante, pe Radnor ei au. Direct spre Aubendo, norul
toxic, vânturile au trimis. Blocată acolo, toxina a rămas. Totuşi, cum s-a răspândit,
nimeni nu ştie exact.
— Deoarece este un agent nou, există multe necunoscute. Ar putea fi asimilat
prin plămâni sau prin piele, continuă Mace Windu. Agentul nu este un gaz, ci o
substanţă organică purtată de aer. Este posibil să se răspândească de la o fiinţă la
alta – nu ştim nici asta. Al doilea oraş, Tacto, a fost cruţat deocamdată.
— Să-şi schimbe cursul, vântul predominant ar putea, spuse Yoda. În al doilea
oraş, toxina va duce atunci.
— La început, Radnor s-a descurcat admirabil cu dezastrul, continuă Mace.
Oficialităţile s-au mobilizat rapid pentru a face faţă catastrofei. Oraşul afectat,
Aubendo, şi zona înconjurătoare au fost izolate şi acum se numesc Sectorul de
Izolare. Tacto este cunoscut sub numele de Sectorul Liber şi nu au existat cazuri
până acum. Dar când Tacto a văzut cât de grav afectat a devenit Aubendo, când a
văzut că numărul morţilor a crescut astfel încât nicio fiinţă nu a fost cruţată, a
început să intre în panică. Miniştrii guvernanţi din Tacto au fugit de pe planetă. Toţi
cei care şi-au permis, li s-au alăturat. Acum nu mai există pe planetă niciun mijloc
de transport care să-i ia pe cei care nu au putut pleca. Anarhia şi panica au pus
stăpânire pe planetă. Aşa că, intervine Senatul. Navele de evacuare capabile să
transporte populaţia Tacto rămasă se îndreaptă spre Radnor şi vor ajunge în trei zile.
— Surprins tu arăţi, Obi-Wan, observă Yoda.
— Doar pentru că Senatul a acţionat atât de repede, spuse Obi-Wan.
Împotmolit în birocraţie, Senatului îi lua uneori luni de zile pentru a dezbate o
problemă simplă.
— Groaznică, situaţia este, spuse Yoda, dând din cap. Pentru această acţiune
rapidă, Bail Organa a fost responsabil.
— Va fi loc atât pentru cei bolnavi, cât şi pentru cei care nu au fost expuşi,
continuă Mace Windu. Dar la suprafaţa planetei există panică în rândul populaţiei
sănătoase, pentru că se tem că nu va fi suficient loc. Funcţionarii corupţi de rang
inferior iau mită, aşa că populaţia se teme, de asemenea, că bolnavii nu vor reuşi să
părăsească deloc planeta.
— Haosul odată început, atât de uşor nu poate fi ordonat, spuse Yoda.
— Trebuie să mergeţi şi să vă asiguraţi că evacuările au loc în mod paşnic şi
ordonat, spuse Mace. Mai sunt încă unii care au supravieţuit în Aubendo, iar locurile
lor pe navele de evacuare trebuie să fie asigurate, de asemenea. Există jafuri şi
tulburări în Tacto, aşa că Jedii trebuie să menţină pacea. Este o situaţie volatilă care
înseamnă viaţa sau moartea pentru mulţi, aşa că am decis că este nevoie de patru
echipe.
— Medicamente pentru bolnavii de pe planetă, trebuie să transportaţi, adăugă
Yoda. Şi în dimineaţa asta, voi trebuie să plecaţi.
— O navă de transport a Senatului vă aşteaptă, concluzionă Mace Windu. Fie
ca Forţa să fie cu voi.
 Capitolul 4

Transportorul Senatului intră pe orbită în jurul planetei Radnor. Nicio navă nu

avea voie să aterizeze pe planetă. Urmau să ia un crucişător mic pentru a coborî jos.
Anakin se holbă la planetă. Din spaţiu, părea albastră-verzuie, iar ştia că o
mare parte din suprafaţă era acoperită de o mare imensă. Masa continentală
principală era mică şi părea că mările din jurul ei aveau să o înghită. Vizitase şi alte
lumi de când devenise Padawan. Nu-l mai surprindea când vedea planete ale căror
suprafeţe erau dominate de mări şi oceane. Când era copil, nu-şi putea imagina mări
care se puteau întinde cât vezi cu ochii. Pe Tattooine, trăise într-un ocean de nisip.
— Greu de imaginat, nu-i aşa? spuse Tru, întrerupându-i gândurile. Când te
uiţi în jos, la planetă, vreau să spun.
— Ce anume? întrebă Anakin.
— Suferinţa, spuse Tru. Totul pare paşnic de pe orbită. Apoi ajungi acolo jos,
în mijlocul problemelor, şi totul se schimbă.
— În câte misiuni ai fost? întrebă Anakin.
— Destule, spuse Tru cu blândeţe. Destule cât să fi văzut problemele pe care
le-am văzut. Destule pentru a şti că voi vedea încă şi mai multe.
Suna ca o ghicitoare. Şi totuşi, în mod ciudat, Anakin ştia ce voia să spună.
Fiecare misiune îl făcea să se simtă mult mai bătrân. Fiecare misiune îl expunea la
tristeţe, furie şi durere. Cu toate astea, abia o aştepta pe următoarea, şi încă una.
La asta se referea Tru.
— Asta este prima mea misiune, vorbi Darra Thel-Tanis în spatele lor.
Nu vorbise prea mult în timpul călătoriei, studiind în schimb materialele de
cercetare pe care le pusese la dispoziţie Consiliul. Avea ochi vioi, de culoarea ruginei
şi o bucată de ţesătură strălucitoare prinsă în împletitura ei lungă de Padawan.
Energia ei scăpăra. Anakin aproape că o simţea în aer atunci când era în apropiere.
— Deci mă bazez pe voi doi că o să mă faceţi să arăt bine.
Darra le oferi lui Tru şi lui Anakin câte un zâmbet vesel.
Obi-Wan veni şi puse o mână pe umărul lui Anakin.
— E timpul să ne îmbarcăm pe crucişător.
Cele patru echipe de Jedi – Anakin cu Obi-Wan, Tru cu Ry-Gaul, Darra cu
Soara, şi Ferus cu Siri – se îndreptară spre cala de marfă. Se instalară în crucişător,
iar Siri preluă comenzile.
Ferus Olin se aşeză în faţă, lângă ea, lumina sclipind pe dungile aurii din părul
lui negru şi des. Anakin îi urmări profilul. În Templul Jedi se sublinia cu stricteţe
faptul că niciun elev nu era mai bun decât altul. Studenţi diferiţi aveau daruri
diferite. Cu toate astea, Ferus le avea pe toate. Era constant şi strălucitor, un atlet
înzestrat fizic şi popular printre toţi studenţii. Era cu câţiva ani mai în vârstă decât
Anakin, iar Maeştrii încă vorbeau despre el mult timp după ce acesta devenise
Padawan. Excelase în tot ceea ce încercase. Cu toate astea, niciun elev nu era gelos
pe el. Îl admirau şi voiau să fie ca el. Era popular şi în Consiliul Jedi. Anakin ştia că
se aşteptau la lucruri mari de la el. Nu era nimeni din Templu care să nu rostească
numele Ferus fără să-l laude. Cu excepţia lui Anakin. Era ceva la Ferus care nu-i
plăcea. Asta nu era potrivit, desigur. Nu era treaba lui Anakin să placă sau să nu
placă un student. Judecata era interzisă în Ordinul Jedi. Încercă să-şi controleze
sentimentul. Îl va controla. Ştia bine că nu putea fi un Jedi fără să facă asta.
Siri manevră cu măiestrie nava până la locul de aterizare de pe Tacto. Se
apropie repede de pistă şi întoarse nava, aterizând cu o atingere uşoară ca o şoaptă,
pe care Anakin o admiră. Toţi Jedii erau piloţi excelenţi, dar era rar să întâlneşti pe
cineva care să abordeze sarcina cu atâta măiestrie ca Siri.
— Grozavă aterizare, îi spuse Anakin, iar Obi-Wan oftă.
Siri activă rampa şi coborâră pe suprafaţa planetei. Ry-Gaul căra valiza cu
medicamentele necesare. Anakin apelă la Forţă pentru a simţi tot ce putea despre
misiunea care îl aştepta. Avu un schimb de priviri cu Obi-Wan. Forţa era întunecată
aici. Frica pusese stăpânire pe populaţia ambelor oraşe – şi, odată cu frica, veneau
disperarea, furia şi haosul.
Radnoranii erau o specie umanoidă, de statură mică şi cu aspect robust. Mai
mulţi ofiţeri de securitate în uniformă aşteptau la biroul de transport. Un Radnoran
îmbrăcat într-o tunică albă se grăbi să înainteze.
— Bine aţi venit, Jedi. Suntem uşuraţi să vă vedem. Oraşul Tacto se află sub
un mare stres. Îşi trecu o mână peste capul plin de păr şaten şi creţ. Lumea nu crede
că va fi suficient loc pe nave.
— Cine sunteţi? întrebă brusc Soara Antana.
Era cunoscută pentru abordarea ei fără menajamente. Mâinile ei puternice se
odihneau uşor pe centură.
— Mă scuzaţi. Ar fi trebuit să vă explic. Eu sunt Galen, coordonatorul efortului
de salvare. Oficialii au abandonat planeta, aşa că presupun că eu sunt la conducere
acum. A mai rămas doar o mică forţă de securitate. Am moştenit această slujbă – în
mod normal sunt savant. Majoritatea colegilor mei au plecat. M-am oferit voluntar să
ajut la evacuare. Sora mea, Curi, a plecat în Sectorul de Izolare pentru a ajuta acolo.
Galen se întoarse spre ofiţerii de securitate. Rămâneţi aici cu nava Jedi.
Ofiţerul principal aprobă din cap.
— Afirmativ.
— Lăsaţi-mă să vă conduc la postul de comandă de urgenţă, spuse Galen.
Galen începu să traverseze pista de aterizare, făcând paşi rapizi cu picioarele
sale scurte şi musculoase.
— Zvonurile apar şi dispar zilnic. Ba că navele întârzie. Ba că navele nu mai
vin. Ba că nu va fi suficient spaţiu. Încercăm să menţinem fluxul de informaţii, dar
este dificil. Atât de mulţi au plecat, iar cei care au rămas sunt speriaţi.
— Cum stau lucrurile în Sectorul de Izolare? întrebă Soara Antana.
— Mai rău, spuse Galen sec. Comunicaţiile sunt haotice. Se pare că norul toxic
a interferat cu sistemele noastre de comunicaţii. Noi...
Dintr-o dată, se auzi vuietul motoarelor. Se întoarseră exact la timp pentru a
vedea cum nava lor se ridica de pe pista de aterizare şi ţâşnea pe deasupra lor.
Galen se întoarse spre ei, cu faţa lui rotundă şi roşie, brusc palidă.
— Ofiţerii de securitate v-au furat nava. Îmi pare foarte rău. Lucrurile sunt
foarte rele aici. Chiar şi ofiţerii intră în panică. De ce nu ar face-o? Toţi ceilalţi au
intrat, iar proprii lor lideri au fugit. Dar nu vă faceţi griji, am un mijloc de transport
într-un loc sigur. Este la dispoziţia dumneavoastră.
— Vă acceptăm oferta cu mulţumiri, spuse Siri.
— Putem merge acolo după ce vedeţi postul de comandă, zise Galen, începând
să meargă din nou.
— Putem asigura populaţia că navele sunt pe drum şi că există loc pentru toţi.
Care este cea mai mare problemă în acest moment? întrebă Obi-Wan.
— Am prea multe probleme pentru a mă putea referi la una singură, spuse
Galen. Guvernul este practic inexistent. Ofiţerii de securitate – cei care au mai rămas
– sunt în pericol să dispară. Puteţi vedea că loialitatea s-a evaporat pe Radnor.
Ieşiră într-un bulevard şi se treziră în centrul oraşului. Străzile erau sinistru
de goale. Din când în când, trecea câte un Radnoran, mergând repede. Văzură o
familie trecând, cu boccelele strânse la piept, cu priviri fugare care le mărturiseau
panica. Trecură pe lângă magazine şi case jefuite. Uşile şi ferestrele erau sparte. Toţi
cei pe lângă care treceau aveau cel puţin un blaster foarte vizibil la şold sau la piept.
Anakin nu mai văzuse niciodată aşa ceva. Aproape că putea simţi frica în aer.
 Trecură pe lângă un crucişător spaţial mic, cu interiorul distrus şi motorul
jefuit.
— Lumea s-a luptat pentru cele mai multe dintre navele care au rămas şi le-a
distrus, le explică Galen. Am avut parte de mulţimi frenetice, disperate să plece de pe
planetă.
— Spune-ne despre jefuitori, zise Soara. Aveţi vreun indiciu cu privire la cine
sunt şi unde se află?
— Nu, spuse Galen. Nu am avut timp să aflu. În orice caz, nu avem o forţă de
securitate care să-i controleze. Pot să vă spun că bandiţii au furat cumva o mică
armată de prototipuri de droizi de luptă dintr-un laborator de cercetare. Folosesc
droizii pentru a controla situaţia în timp ce fură bunuri. Comunicatorul lui Galen
semnaliză, iar el răspunse. După ce schimbă câteva cuvinte, se întoarse spre Jedi.
Este sora mea, Curi. Aş vrea să vedeţi asta.
Apăru o hologramă miniaturală a unei mici femei Radnoran. Abia putea să
întrevadă părul negru şi creţ ca al lui Galen, pe sub costumul alb de bioizolare pe
care îl purta. Fiecare centimetru al corpului ei era acoperit, materialul întinzându-se
până deasupra cizmelor. Pe faţă şi pe cap avea o mască transparentă. Holograma
pâlpâia, iar unele dintre cuvinte erau neclare.
...trei decese astăzi în rândul personalului medical. Nu suntem suficienţi pentru
a avea grijă de... Avem nevoie de noile medicamente cât mai curând posibil. Te rog să
le spui Jedilor... Holograma pâlpâi şi apoi muri.
Mesajul ar fi putut fi confuz, dar panica controlată din vocea ei era clară.
— Ar trebui să mergem acolo imediat, spuse Soara.
— Vă pot duce până la poarta de energie care desparte sectoarele, le spuse
Galen. Nu este departe. Vă pot furniza şi costume de bioizolare.
Ajunseră la un magazin păzit de mai mulţi Radnorani cu blastere. Un anunţ
din vitrină anunţa: costume de bio-izolare 5.000 de karsemi.
— Cinci mii de karsemi înseamnă salariul pe un an întreg, remarcă Galen.
Suntem norocoşi că avem costume pentru voi. Sunt ascunse. Nu le ţin la centrul de
comandă, pentru că a fost deja atacat de jefuitori în căutare de costume.
Dintr-o dată, auziră ţipete venind dinspre strada din faţă. Galen păru nervos.
— Ce mai e acum?
Jedii nu se opriră să se întrebe. Maeştrii şi Padawanii porniră, alergând spre
sursa sunetului. Trecură de un colţ. În faţă era o casă mare, cu aspect prosper.
Ferestrele sale fuseseră acoperite în grabă cu panouri din duroţel. Uşa fusese bătută
în cuie şi era traversată de plăci groase de duroţel. Niciuna dintre încercările de a
face din casă o fortăreaţă nu funcţionase. Uşa fusese spartă cu picioarele. Două
dintre ferestre aveau panourile de duroţel smulse. Jefuitorii aruncau bunurile pe
ferestre. Douăzeci de droizi de luptă, cum nu mai văzuse niciodată Anakin, se roteau
în formaţie. Aveau sisteme repulsorlift avansate, care le permiteau să se deplaseze cu
o viteză uimitoare pe deasupra solului, în timp ce păzeau un grup de Radnorani care
încărcau sistematic bunurile jefuite pe sănii antigrav.
Un bărbat Radnoran zăcea la pământ într-o baltă de sânge care se întindea. O
femeie se ghemuise deasupra lui. Copiii stăteau în apropiere, încremeniţi pe loc, în
timp ce o altă femeie mai în vârstă încerca să-i conducă spre siguranţă.
Anakin văzu toate astea deodată. Privirea lui analiză numărul droizilor,
numărul jefuitorilor, Radnoranii care trebuiau protejaţi şi posibilele unghiuri de atac.
Ştia că fiecare Jedi observa acelaşi lucru. Droizii aveau o mişcare fluidă pe care nu o
mai văzuse niciodată înainte. Nu manevrau într-un mod sacadat, programat. Era
aproape ca şi cum ar fi avut graţie încorporată în senzorii lor, iar rata de precizie a
blasterelor lor era mult mai mare decât cea a droizilor de luptă obişnuiţi.
Unul dintre hoţi îi observă. Anakin îi văzu degetele zburând spre telecomanda
prinsă la centură. Cinci dintre droizi se mişcară pentru a-i înconjura pe atacatori,
pentru protecţie. Restul se rotiră şi porniră direct spre Jedi, în formaţie de atac.
 Capitolul 5

— Padawani, protecţie! ordonă Siri cu fermitate.

Cuvintele plutiră în urma ei; Siri sărea deja cu ajutorul Forţei spre prima linie
de droizi.
Obi-Wan sări şi el, menţinându-se în stânga lui Siri, astfel încât să poată
înconjura droizii, care se mişcau cu îndemânare. Cu o singură mişcare a sabiei de
lumină, Siri tăie un droid în două. În acelaşi timp, Obi-Wan făcu la fel cu un al
doilea. Întorcându-se, îl doborî pe al treilea.
Pe cât de rapizi şi agili erau Siri şi Obi-Wan, Soara Antana era şi mai rapidă.
Anakin privi uimit cum sabia ei de lumină tăia trei droizi dintr-o singură lovitură.
Ry-Gaul îi dădu trusa cu medicamente lui Tru să o păzească şi i se alătură.
Anakin ştia că ordinul lui Siri era ca Padawanii să înconjoare familia care
fusese victimă a hoţilor. Dar îşi dădea seama că Maeştrii Jedi aveau nevoie de ajutor
cu restul droizilor şi cu atacatorii Radnorani, care deja îi asaltau cu focuri de blaster.
Darra, Tru şi Ferus se grăbiră să înconjoare familia Radnorană. Ferus doborî
un droid în drumul său, într-un ocol rapid, sabia sa de lumină pâlpâind. Anakin ştia
că cei trei Padawani puteau executa cu uşurinţă ordinul lui Siri. Asta însemna că, în
drumul său spre a se supune ordinului lui Siri, îi putea ajuta pe Maeştrii Jedi.
Anakin făcu un ocol spre Soara şi Ry-Gaul. Îşi ţinu sabia pregătită. Mânerul pe
care îl construise în transă în peştera de pe Ilium era perfect echilibrat în mâna lui.
Simţi cum puterea se revarsă prin el. Doborî doi droizi cu două lovituri rapide. Îşi
simţea palmele fierbinţi, trupul puternic, sincronizarea precisă. Totuşi, rămăsese în
urma lui Ry-Gaul şi a uimitoarei Soara, al cărei corp compact părea acum să se
mişte ca metalul topit, alunecând cu graţie dintr-o poziţie de atac în alta. Fiecare
mişcare a Soarei curgea în următoarea, fără început şi fără sfârşit. Sabia ei de
lumină era o ceaţă în timp ce tăia eficient şi continuu droid după droid.
Jefuitorii Radnorani aruncară o privire la cât de repede prefăcuseră Jedii cea
mai mare parte a echipei lor de droizi într-un morman fumegând, apoi fugiră.
Restul de cinci droizi se deplasară pentru a le proteja retragerea. Anakin văzu
repede că Maeştrii Jedi aveau situaţia sub control. Sări de două ori înapoi, peste cap,
pentru a se alătura celorlalţi Padawani, care formaseră un cerc strâns, cu spatele la
familia Radnorană, în timp ce respingeau ultimele focuri de blaster ale droizilor care
se retrăgeau. Ferus se dădu la o parte pentru ca Anakin să se poată alătura cercului
de protecţie. Anakin îşi ţinu sabia de lumină în mişcare, deviind salvele în timp ce
familia se ghemuia în spatele lui.
Patru dintre droizi se desprinseră brusc într-un singur grup şi lansară un atac
frontal asupra lui Obi-Wan, luându-l momentan prin surprindere. Siri trebui să
execute o manevră de întoarcere şi să vină spre ei din spate. Anakin admiră cât de
bine păreau Obi-Wan şi Siri să anticipeze strategia celuilalt pentru a combate
manevra bruscă a droizilor.
Asta nu fu singura surpriză. În timp ce Obi-Wan şi Siri se luptau cu grupul de
droizi, alţi trei se despărţiră de restul şi se îndreptară brusc spre familia Radnorană.
— Atenţie! strigă Ferus.
— Îl văd, murmură Anakin, cu dinţii încleştaţi.
Ferus vorbea ca şi cum ar fi fost singurul care observase atacul surpriză.
Tru îşi întoarse corpul astfel încât să-i protejeze în continuare pe Radnorani şi
trusa din mâna stângă, dar şi să poată înfrunta atacul droizilor. Darra îşi schimbă
sabia din mâna dreaptă în cea stângă. Toţi Jedii erau antrenaţi să folosească ambele
mâini în timpul luptei, dar Darra era deosebit de pricepută în a nu o favoriza pe una
în detrimentul celeilalte.
Ferus făcu un pas în faţă, iar Anakin făcu la fel. Cei doi Padawani luptară cu
cei trei droizi unul lângă altul. Avură nevoie de toate puterile pentru a le face faţă.
Anakin văzu un droid venind în stânga lui Ferus şi se mişcă în acelaşi timp cu
Ferus pentru a-i zădărnici apropierea. Cei doi Padawani se ciocniră, dezechilibrându-
l pe Ferus. Acesta ateriză greoi, iar Anakin se repezi rapid pentru a-şi îngropa sabia
în panoul de control al droidului. Ferus reveni în picioare şi gata de luptă într-o
fracţiune de secundă, cu sprâncenele încruntate de concentrare. Tăie un droid în
două, în timp ce Darra îl elimină pe ultimul cu o graţie rece pe care Anakin o admiră.
Anakin aruncă o privire spre Obi-Wan. Era gata să i se alăture Maestrului său,
dar văzu că Obi-Wan şi Siri terminaseră cu restul droizilor. Soara şi Ry-Gaul îşi
terminaseră şi ei treaba.
Jedii îşi dezactivară simultan săbiile. Obi-Wan fugi spre familia Radnorană.
— Este cineva grav rănit? întrebă el.
— Soţul meu, spuse femeia, cu ochii mari de panică. Are nevoie de ajutor.
— Îl vom duce la un medic, o asigură Tru.
Ry-Gaul se aplecă asupra Radnoranului pentru a-i examina cu grijă rana.
— Va fi în regulă. Are nevoie de o baie de bacta.
Era un lucru rar ca Ry-Gaul să spună atât de multe cuvinte deodată.
— Sora mea a primit o lovitură la cap, spuse soţia bărbatului, arătând spre
femeia Radnorană mai în vârstă.
— Şi tu, zise Tru cu blândeţe. Îi atinse umărul. Şi tu ai primit o lovitură.
— La picior. Nu e nimic important, spuse soţia, îngenunchind lângă soţul ei.
— Cu toţii au nevoie de îngrijire, îi spuse Tru lui Ry-Gaul.
— Da, spuse Obi-Wan. Scană străzile. Nu există speedere. Şi nici vehicule
medicale de urgenţă.
Ca şi cum l-ar fi auzit, Galen apăru brusc, pilotând un speeder mare.
— M-am gândit că aţi putea avea nevoie de ăsta.
— Da. Trebuie să transportăm răniţii, spuse Soara. Şi apoi trebuie să mergem
în Sectorul de Izolare.
— Pot să-i duc pe răniţi mai întâi, apoi să mă întorc după voi, spuse Galen.
Apropo, am doar patru costume de bioizolare. Va trebui să alegeţi cine va merge.
Cei patru Maeştri schimbară priviri. Nu era nevoie să se consulte. Ar fi fost mai
bine să-i lase pe Padawani aici temporar şi să nu-i expună la toxina mortală. Maeştrii
erau siguri că se vor întoarce la timp pentru a monitoriza evacuările.
— Padawanii vor rămâne aici şi se vor asigura că răniţii primesc îngrijiri, spuse
Soara, vorbind în numele tuturor Maeştrilor. Noi vom duce medicamentele în Sectorul
de Izolare.
— Instrucţiunile voastre sunt să patrulaţi zona şi să menţineţi lumea cât mai
calmă posibil, le spuse Obi-Wan Padawanilor. Nu vă ascundeţi săbiile de lumină.
Radnoranii trebuie să ştie că Jedii îi vor proteja.
— Îi raportaţi periodic lui Galen, zise Siri. El va fi la curent cu progresul
navelor de evacuare.
— Nu vă vom dezamăgi, spuse Ferus.
Bineînţeles că n-o vom face. Nu e nevoie să o spui, gândi Anakin.
Obi-Wan îl trase pe Anakin deoparte.
— Ai luptat bine, tânărul meu Padawan, îi spuse el.
— Mulţumesc, Maestre.
— Dar ai luptat pentru tine însuţi, continuă Obi-Wan. În primul rând, nu te-ai
supus imediat ordinului lui Siri. Iar când Ferus a făcut un pas în faţă pentru a ataca
droizii, a făcut-o cu speranţa că voi doi veţi lucra împreună. În schimb, tu ai luptat
ca şi cum ai fi luptat singur. Nu vei fi niciodată un mare războinic Jedi dacă nu
practici munca în echipă şi nu te dedici scopului mai important.
Era tonul cel mai dezaprobator al Maestrului său. Anakin ştia că nu trebuia să
încerce să se apere. Nu luptase şi Ferus pentru el însuşi? Nu făcuse el un pas înainte
fără să se consulte cu Anakin, fără să-i spună nimic despre intenţiile sale? De ce
Ferus avea dreptate, iar el nu?
— Da, Maestre, spuse el.
Obi-Wan făcu un pas înapoi. Niciodată nu spunea mai mult decât era nevoie.
Niciodată nu adăuga o reasigurare după o corecţie.
Anakin se întoarse. Îi surprinse privirea lui Ferus, iar băiatul se uită repede în
altă parte. Ferus îl auzise pe Obi-Wan! Faţa lui Anakin se înroşi. Acum Ferus ştia că
Anakin fusese corectat de Maestrul său. Iar Ferus era cam ultimul Padawan din
Ordinul Jedi pe care Anakin l-ar fi vrut să ştie asta.
Ceilalţi îi încărcaseră pe răniţi în speeder. Era suficient loc şi pentru Padawani.
— Mă voi întoarce după voi, le spuse Galen Maeştrilor Jedi înainte să plece.
Anakin privi cum se îndepărtau în urma lui. Ştia că era important să îi ducă pe
răniţi la medic. Ştia, de asemenea, că Maeştrii îi lăsaseră aici cu responsabilităţi
importante. Dar tot îşi dorea să plece cu Maestrul său pentru a vedea Sectorul de
Izolare. Într-o zi, avea să fie Maestru Jedi. Atunci, el va fi cel care va lua decizii, cel
care va face corecţii. Abia aştepta.
 Capitolul 6

Galen îi luă pe Maeştrii Jedi şi îi duse la linia de demarcaţie a Sectorului Liber.

O poartă de energie se ridica în faţa lor.
— Voi introduce codul şi veţi putea trece prin ea, spuse Galen. Îmi pare rău că
nu vă pot oferi transportorul, dar niciun vehicul nu poate trece prin poarta de
energie. Va trebui să vă puneţi costumele de bio-izolare. Am reuşit să-i transmit un
mesaj lui Curi. Ar trebui să fiţi aşteptaţi pe partea cealaltă pentru a fi transportaţi la
Aubendo.
— Mulţumesc pentru tot ajutorul, spuse Obi-Wan.
Aruncă o ultimă privire înapoi spre Tacto. Obi-Wan nu se îndoia de deciziile
luate, dar îşi dori brusc să fie şi Anakin cu el.
Jedii îmbrăcară costumele izolatoare. Poarta de energie clipi în verde şi trecură
prin ea. Se treziră pe o câmpie vastă. La orizont se vedea doar o pată gri, care indica
oraşul. După câteva momente, văzură un transportor care se apropia. O recunoscură
pe sora lui Galen ca fiind cea care pilota vehiculul.
Ea opri lângă ei, motoarele de repulsorlift menţinând uşor naveta în aer.
— Aţi adus medicamentele?
Ry-Gaul indică trusa de lângă el.
— Le avem aici.
— Mulţumesc stelelor. Oh, îmi pare atât de rău. Ce mod de a vă întâmpina. Eu
sunt Curi. Le mulţumesc foarte mult Jedilor pentru că au venit. Vă rog să urcaţi la
bord.
Jedii urcară în speeder. Când Curi decolă, se prezentară.
— Eu sunt responsabil de operaţiunea de salvare de aici, aşa cum este, spuse
Curi. Ducem o luptă pe care nu o putem câştiga.
— Aveţi multe victime? întrebă Obi-Wan.
Curi îi aruncă o privire sumbră, plină de epuizare şi suferinţă.
— Toată lumea din acest sector este moartă sau pe moarte. Doar cei care au
venit din Sectorul Liber, cu costume de bio-izolare, sunt sănătoşi.
Turnurile cenuşii ale oraşului se ridicau în faţa lor.
— Aproape am ajuns, spuse Curi. Acum trecem peste canioanele subterane.
Sub ei, solul era fisurat cu crăpături adânci care, după cum putu vedea Obi-
Wan, duceau la un labirint de canioane.
— Radnoranii sunt locuitori ai oraşelor, le explică Curi. Nu ne plac spaţiile
deschise. Poate că unii dintre noi ar fi putut scăpa de toxină dacă nu am fi fost cu
toţii în acelaşi loc.
Ajunseră la periferia oraşului. Curi încetini în timp ce străbăteau un bulevard
larg. Era pustiu. Taxiurile abandonate împânzeau strada în grupuri dezordonate.
Cafenelele şi afacerile erau închise şi goale. Nu era nimeni pe străzi. Era ca şi cum
Radnoranii din acest oraş dispăruseră. Obi-Wan se aşteptase să vadă semne de
panică, dar clădirile şi împrejurimile erau intacte.
Totul ar fi părut aproape normal, în afară de faptul că nu exista niciun semn
de viaţă. Chiar şi vegetaţia era moartă. Zonele cu flori erau pline de tulpini răsucite.
Un copac masiv era lipsit de frunze, iar crengile sale ţepoase se întindeau ca nişte
braţe ce implorau. Puteau vedea că tufişurile înalte de câţiva metri, cândva înflorite,
se întindeau pe banda centrală a bulevardului lat. Acum frunzele şi florile uscate
erau smulse de vânt. Jedii rămaseră tăcuţi în timp ce scrutau priveliştea stranie.
Obi-Wan mai văzuse războaie civile şi dezastre ecologice, dar acum părea mai rău.
Chiar şi în costumul de bio-izolare, îşi imagină că putea simţi mirosul morţii în aerul
pe care îl respira.
Văzură în faţă marele centru medical. Aici, cel puţin, existau semne de
activitate. Putură vedea în interiorul curţii medici în costume de bio-izolare.
Curi opri speederul şi coborâră. Sunetul paşilor era tulburător pentru Obi-
Wan. Îmbrăcat în costumul alb, percepţia sa audio era înăbuşită, ceea ce făcea ca
totul să pară nu tocmai real.
Curi se repezi la un medic şi îi dădu medicamentele.
— Nu ştim dacă astea vor ajuta, le spuse ea Jedilor. Dar încercăm orice. Vă
mulţumim că le-aţi adus.
Se sprijini de perete, epuizarea fiind aparentă în fiecare linie a corpului ei.
— Ai nevoie de odihnă, spuse Soara.
Sub francheţea ei obişnuită, Obi-Wan simţi o îngrijorare reală. Şi înţelese de
ce. Curi părea gata să se prăbuşească. Şi totuşi, cumva, Curi apelă la o rezervă de
putere din interiorul ei. Se îndreptă şi clătină din cap.
— Nu pot avea odihnă pentru mine. Nu ştiţi? Nu când eu sunt responsabilă
pentru toate astea. Privi din nou oraşul. Pentru toată această oroare, şopti ea.
— Ce vrei să spui? întrebă Siri.
— Nu v-a spus Galen? Curi suspină. Deţinem un laborator de cercetare aici.
Eu mă ocup de partea financiară. Galen este savantul. Emisia toxică provine din
laboratorul nostru. Încă nu înţelegem cum s-a întâmplat, deşi asta nu ne face mai
puţin responsabili. Galen a lucrat zi şi noapte la efortul de evacuare. Ar fi putut pleca
cu mult timp în urmă.
— Şi tu? întrebă Obi-Wan.
— Eram în Sectorul Liber, ca şi Galen, când am aflat. Eu am venit aici. Am fost
antrenată iniţial ca medic. Aici este locul unde era cea mai mare nevoie de mine.
— A fost curajos din partea ta să vii, spuse Soara.
Curi îşi strânse buzele.
— Măcar atât puteam face.
— Aţi investigat scurgerea din laboratorul vostru? întrebă Siri.
Curi clătină din cap.
— Nu am avut timp să revizuiesc procedurile de siguranţă, aşa că am ordonat
pur şi simplu închiderea lui. A fost imediat clar că aveam de-a face cu ceva ce se
mişca foarte repede. M-am întors când am ştiut că nu mai aveam timp să-i ajutăm pe
bolnavi. Nu ne-am dat seama că bolnavii se vor transforma în muribunzi. Nu aveam
nici cea mai mică idee la ce să ne aşteptăm. Vedeţi voi, Galen fusese implicat în
dezvoltarea de arme. Experimenta cu toxina pentru o viitoare armă biologică. Habar
n-avea la ce lucra.
— Ce ştiţi despre toxină?
— Ştim mai multe despre ceea ce nu este decât despre ceea ce este, recunoscu
Curi. Ştim că nu este un virus. Nu este nici gaz, dar este purtat de aer. Cumva, este
absorbită în organism, dar nu suntem siguri cum. S-ar putea să fie prin piele.
Particulele sunt atât de microscopice încât nici măcar o baie de bacta nu le-ar putea
elimina pe toate.
— Se pare că aici nu aveţi aceleaşi probleme ca în Sectorul Liber, observă Obi-
Wan. Nu există niciun semn de panică sau de agitaţie.
Curi clătină din cap, obosită.
— Nu a fost timp pentru panică. Muribunzii nu se pot revolta. Cei care nu au
putut ajunge la centrul medical mor în casele lor. Eu doar fac rondul. Fac tot ce pot.
Dar e foarte puţin.
— Ce alt fel de ajutor vă putem oferi? întrebă Siri.
— Aţi adus medicamentele. Asta înseamnă un mare ajutor. Poate că aţi putea
patrula prin oraş şi să aflaţi câţi mai au nevoie de ajutor. Nu am reuşit să ajung la
fiecare locuinţă. Ne puteţi ajuta să ne organizăm. Lumea vă va asculta. Odată ce vor
sosi navele, vor avea asistenţă medicală mai avansată. Am putea salva câţiva.
Trebuie să le daţi speranţă, cel puţin.
Vocea lui Curi şovăi.
Obi-Wan aprobă din cap, apoi se întoarse spre ceilalţi.
— Ar trebui să ne împărţim în două echipe. Putem chema doi dintre Padawani
aici, iar doi Maeştri se pot întoarce în Sectorul Liber.
Ry-Gaul aprobă din cap.
— Am putea să aducem înapoi o altă echipă după ce rezolvăm o parte din
problemele ceva aici, spuse Soara, în timp ce Siri dădea din cap în semn de acord.
Curi se uită de la un Jedi la altul.
— Dar nu vă puteţi întoarce.
— Ce? întrebă Soara.
— Nu v-a spus Galen? Odată ce aţi intrat în Sectorul de Izolare, nimeni nu are
voie să se întoarcă. Este interzis. Până nu ştim că nu transporţi toxina înapoi pe
piele sau pe haine, nu putem risca.
— Purtăm costume de bioizolare, spuse Siri.
— Da, dar nu le puteţi lua înapoi în Sectorul Liber, explică Curi. Este posibil ca
toxina să se afle acum pe costumul vostru. Chiar dacă îl îndepărtaţi, este posibil ca
unele reziduuri de pe costum să vă atingă pielea. Până nu ştim de câtă toxină este
nevoie pentru a provoca epidemia, nu vă putem lăsa să vă întoarceţi. Se uită
neputincioasă la ei. Îmi pare rău. Am crezut că ştiţi. Când vor sosi navele de
evacuare, veţi putea fi supuşi unei bio-curăţări la bordul navei. Apoi îmi imaginez că
va urma o perioadă de carantină. Noi nu avem facilităţile necesare aici.
Obi-Wan se uită la ceilalţi Maeştri Jedi. Veştile lui Curi erau exasperante, dar
Jedii nu-şi pierdeau timpul cu astfel de emoţii. Ştia că, la fel ca el, se gândeau cu
toţii ce anume puteau să facă în continuare.
— Ar trebui să-i contactăm pe Padawanii noştri cu instrucţiuni mai detaliate,
vorbi Soara cu fermitate.
— Vor trebui să se ocupe de orice problemă din Tacto, spuse Siri. Poate că ar
trebui să contactăm Consiliul Jedi şi să cerem o echipă suplimentară, sau chiar
două.
— Până când vor ajunge, navele de evacuare vor fi deja aici, spuse Obi-Wan.
Padawanii vor trebui să se descurce singuri.
Putea vedea că niciunuia dintre ei nu-i plăcea această perspectivă. Unii dintre
Maeştri nu-şi aveau Padawanii de foarte mult timp. Asta îl făcea să se simtă neliniştit
când se gândea la Anakin într-o situaţie instabilă fără ajutorul lui. Dar nu exista altă
soluţie. Obi-Wan îşi activă comunicatorul. Se simţi uşurat când auzi îi vocea lui
Anakin. Ştia că putea fi dificilă comunicarea între cele două sectoare. Asta ar fi fost o
altă problemă.
— Avem o problemă aici, îi spuse el lui Anakin. Nu ne putem întoarce în
Sectorul Liber. Tu şi restul Padawanilor va trebui să vă ocupaţi de acest aspect al
misiunii.
— Înţeleg, spuse Anakin neutru.
— Siguranţa populaţiei este prima voastră prioritate, spuse Obi-Wan. Stabiliţi
patrule de siguranţă pentru a menţine pacea. Încercaţi să împiedicaţi răspândirea
zvonurilor. Coordonaţi-vă cu Galen în ceea ce priveşte programul de evacuare. Evitaţi
să folosiţi violenţa şi să luaţi vieţi.
— Da, Maestre.
— Acum, în ceea ce priveşte detaliile, începu Obi-Wan, dar comunicarea fu
întreruptă brusc.
Când încercă să-l contacteze din nou pe Anakin, nu reuşi să dea de el. Obi-
Wan îşi ascunse frustrarea în timp ce-şi băga comunicatorul înapoi la centură.
— Vor fi bine, spuse Siri. Am încredere în Ferus. A fost în multe misiuni.
— Şi eu am încredere în Anakin, fu de acord Obi-Wan.
Totuşi, o voce mică din interiorul lui spera că Anakin va putea lucra bine cu
ceilalţi Padawani, chiar şi fără supravegherea lui vigilentă.
— Vom încerca din nou mai târziu, spuse Soara. Între timp, ar trebui să ne
împărţim în echipe.
Obi-Wan îi aruncă o privire lui Siri, iar ea aprobă din cap. Avuseseră multe
momente în care se ciocniseră în trecut. Dar asta nu avea importanţă. Lucraseră
împreună înainte şi îşi cunoşteau reciproc ritmul.
— Obi-Wan şi cu mine vom începe să căutăm prin oraş după bolnavi, zise Siri.
— Vom lua sectorul de nord, spuse Obi-Wan. Trebuie să întocmim liste ca să
ne asigurăm că există loc pentru toată lumea. Trebuie să ne asigurăm că sunt
evacuaţi toţi bolnavii. Vă vom contacta atunci când vom putea.
Ry-Gaul aprobă din cap.
— Fie ca Forţa să fie cu voi, spuse Soara.
— Fie ca Forţa să fie cu voi, repetară Obi-Wan şi Siri.
Se întoarseră spre pustiul sinistru al oraşului şi începură să meargă spre
moarte.
 Capitolul 7

Padawanii tocmai plecaseră de la centrul medical când Obi-Wan îl contactase

pe Anakin. Rămăseseră să se asigure că tatăl Radnoran rănit va fi bine. Interogaseră
familia, dar nimeni nu-i cunoştea pe jefuitori. Sosiseră de nicăieri. Şi alte familii din
cartier fuseseră lovite, aşa că se temuseră că vor fi atacaţi şi ei. Dar nu aveau cum să
se apere împotriva droizilor prototip.
Cei patru Padawani se opriră în faţa centrului medical.
Dintr-o dată, se simţiră foarte singuri.
— Îmi petrec jumătate din timp fiind nerăbdătoare să devin Cavaler Jedi, spuse
în cele din urmă Darra. Acum, tot ce vreau este să fiu Padawan. Mi-aş dori ca Soara
să fie aici.
Băgă mâna în buzunarul tunicii lui Tru şi scoase punga cu bomboane pe care
o ţinea acesta acolo. Băgă în gură o bucată de figda şi o mestecă cu furie.
— Ne vom descurca, spuse Anakin încrezător.
— Fără niciun stres, fu de acord Ferus. Expresia din ochii lui întunecaţi era
senină. Cu toţii am fost în destule misiuni ca să ne descurcăm cu problema asta.
— Cum ar trebui să începem? întrebă Tru. Au vrut să mergem în patrule de
siguranţă? Sau ar trebui ca o echipă să se coordoneze cu Galen în ceea ce priveşte
evacuarea?
— Obi-Wan nu a spus, răspunse Anakin. Dar, dacă mă întrebi pe mine,
patrulele de siguranţă nu vor realiza prea multe dacă nu-i eliminăm pe jefuitori.
— Stai puţin, spuse Ferus. Asta ar însemna să ne depăşim instrucţiunile.
— Nu am primit instrucţiuni clare, sublinie Anakin. Comunicaţiile s-au
întrerupt. Ştim că prima noastră prioritate este siguranţa cetăţenilor şi nu putem
realiza asta doar cu patrule de siguranţă.
— Nu ştii asta, spuse Ferus.
Darra se uită de la Anakin la Ferus.
— Mă scuzaţi. Nu vreau să vă întrerup, dar vreau doar să vă atrag atenţia că
mai sunt încă doi Padawani aici. Avem dreptul la vot?
— Sigur că puteţi vota, spuse Anakin. Atâta timp cât sunteţi de acord cu mine.
Zâmbi pentru a le da de înţeles că glumea.
— La ce te-ai gândit? îl întrebă Tru pe Anakin. Hai să discutăm mai întâi
planul şi apoi să votăm asupra lui.
— Ar fi mult mai amuzant să stăm aici şi să ne certăm, spuse Darra.
— Eu zic să ne împărţim în echipe, spuse Anakin. O echipă poate efectua
patrule de siguranţă. Cealaltă poate lucra la găsirea cartierului general al jefuitorilor.
Ştia foarte bine că el nu avea să facă parte din echipa care efectua patrule de
siguranţă. El şi Tru urmau să meargă după jefuitori.
— Cum? întrebă Ferus. Nu avem resursele necesare pentru a cerceta tot
oraşul.
— Nici nu trebuie să o facem. Am o idee, zise Anakin. Chiar şi un droid
prototip ar trebui să aibă un dispozitiv de localizare. Tot ce trebuie să facem, este să
luăm unul dintre droizii pe care i-am dezactivat şi să ne conectăm la el.
— Ştii cum să faci asta? întrebă Darra.
— Sigur, răspunse Anakin.
— Nu poate fi atât de uşor, spuse Darra.
Anakin zâmbi.
— Nu am spus că este uşor. Am spus că pot s-o fac.
— Aşteaptă o secundă, spuse Tru. Ăştia sunt droizi de luptă. Cel mai probabil
li se şterge automat memoria dacă sunt capturaţi sau dezactivaţi.
— Nu există ştergere a memoriei pe care să nu o pot ocoli, spuse Anakin
încrezător. Dispozitivul de localizare este codificat în senzorii principali. Îl pot găsi.
Dacă repornim un droid, ne va conduce direct la sediu.
Darra ridică din umeri.
— Merită să încercăm.
Tru aprobă din cap.
— În regulă. Eu zic să mergem după sediu.
— Atunci e hotărât, spuse Ferus. Deşi nu cred că ar trebui să ne împărţim în
echipe. Dacă Anakin are succes şi găsim sediul, fără îndoială că acolo vor fi mai
mulţi droizi prototip. Prea mulţi pentru ca să se poată descurca o singură echipă.
În sinea lui, Anakin credea că el şi Tru se puteau descurca cu droizii, dar
aprobă din cap.
— În regulă.
Obi-Wan îl avertizase că trebuia să coopereze, respectând valorile Jedi. Anakin
luase problema foarte în serios.
Se îndreptară înapoi spre casa familiei Radnorane. Droizii căzuţi încă se aflau
acolo. Anakin găsi unul care era în mare parte intact. Îşi pierduse braţele şi panoul
de control al artileriei se topise, dar senzorii principali nu erau prea grav avariaţi.
Anakin îşi scoase trusa utilitară de la centură şi se apucă de treabă,
deschizând panoul senzorilor. Tru se aplecă să se uite.
— Standard, cu excepţia acelor circuite, zise el, arătând cu degetul. Îmi
amintesc că am văzut un manual despre un droidul de luptă OOM-9. Ăsta arată cam
la fel.
Anakin fu recunoscător pentru memoria fotografică a lui Tru. Unele dintre
circuite erau noi pentru el. Arătă spre o serie strânsă de fire multicolore de lângă
cablul de intrare senzorială.
— Îţi aminteşti care fir este pentru ce anume?
— Cele verzi sunt pentru locomoţie. Cele albe se conectează la dispozitivele de
artilerie. Vezi cum s-au topit şi s-au scurtcircuitat? Cele albastre sunt pentru
senzorii în mod pasiv. Şi cred că astea de aici fac parte din ansamblul receptorului de
semnal.
— Pun pariu că dispozitivul de ghidare este conectat cumva, murmură Anakin.
— E un loc bun de unde să începem, fu de acord Tru.
Darra părea interesată de progresul lor, dar Anakin putea simţi nerăbdarea lui
Ferus în spatele lui. Încercă să o blocheze în timp ce lucra.
— Am reuşit! spuse Anakin în cele din urmă. Am reconectat dispozitivul de
urmărire la senzorul de locomoţie prin intermediul conectorului senzorial. Dacă îl
pornesc, droidul ar trebui să se întoarcă la punctul de origine.
— Hai să încercăm, spuse Tru.
— Aduceţi-mi aminte să vă chem data viitoare când mi se defectează
comunicatorul, spuse Darra. Probabil că l-aţi reconstrui într-un ridicător de mărfuri.
— Va trebui să ne mişcăm repede ca să nu pierdem droidul, spuse Ferus. Este
toată lumea pregătită?
Când îi văzu pe toţi aprobând din cap, Anakin porni droidul. Au făcut un pas
înapoi în timp ce acesta emitea bipuri şi îşi verifica circuitele. Apoi, brusc, se întoarse
şi porni motoarele repulsor, decolând de pe bulevard.
Cei patru Padawani trebuiră să se întreacă pentru a nu-l pierde din vedere.
Alergară pe străzile oraşului, sărind din când în când peste obstacole. Trecură rapid
prin cartierul de case frumoase, alergară prin cartierul comercial şi apoi se treziră în
faţa unui mic depozit. Droidul pluti afară pentru o clipă, cu capul rotindu-se în toate
direcţiile. Padawanii se ascunseră în spatele unui zid. Priviră cum droidul accesează
un panou de control ascuns în spatele a ceea ce părea a fi un perete. Se deschise o
uşă, iar droidul dispăru înăuntru.
 Anakin sări rapid şi îşi împinse mânerul sabiei de lumină între uşa care se
închidea şi cadrul acesteia. Uşa rămase deschisă o fracţiune. Împreună cu Tru,
Ferus şi Darra, o împinseră până la capăt. Apoi, Padawanii se strecurară înăuntru.
Era un interior sumbru. La început nu văzură şi nu auziră mare lucru. Anakin
se concentră. Detectă sunetul unor voci. Le făcu semn celorlalţi. Când ochii li se
adaptară la întuneric, câteva clipe mai târziu, putură vedea că depozitul era plin de
obiecte despre care nu puteau decât să presupună că fuseseră furate. Tapiserii şi
covoare bogate erau rulate şi sprijinite de pereţi. Obiecte din argint şi obiecte
complicate din metale rare erau stivuite pe rafturi. Anakin văzu peggaţi2 de aur şi
lingouri de aurodium îngrămădite într-un colţ. Cuferele din duroţel erau fără îndoială
pline cu multe alte obiecte de valoare.
Vocile veneau de după colţ. Erau jefuitorii.
Padawanii se apropiară. Acum puteau să distingă cuvintele.
— Cartierul dintre Evermore şi Acadi este primul. Apoi de la Acadi la Montwin.
Putem curăţa cu uşurinţă cele două cartiere folosind ceea ce avem.
— Sigur că le putem curăţa, dar unde vom mai pune ceea de adunăm? Avem
nevoie de mai mult spaţiu de depozitare.
— Asta e o problemă pe care mă bucur să o am.
Sunetul unui râset uşor ajunse la Padawani.
— Ar fi bine să se ţină de promisiunea lor de a lua toate lucrurile astea...
Vocea se întrerupse când începu să sune un bip insistent, care reda mai multe
secvenţe codificate.
Anakin auzi sunetul unor scaune care răzuiau de podea.
— Este droidul, spuse cineva pe un ton scăzut. Ăsta este semnalul de activare
pentru cazul când se umblă la el. S-ar putea să fie cineva aici.
Vocile tăcură. Anakin putu distinge doar o şoaptă de mişcare, apoi se făcu
linişte.
— Semnalul de activare pentru cazul când se umblă la el? şopti Darra.
Anakin şi Tru schimbară o privire.
— Cred că este în cazul în care dispozitivul de localizare este activat de
altcineva decât programatorul, explică Anakin.
— Ai spus că va fi uşor, şopti Darra. Ce ar trebui să facem acum?
— Să ne apărăm! exclamă Anakin în timp ce jefuitorii năvăliră brusc de după
colţ, cu blasterele în mâini.

2
Peggat – monedă Huttă făcută din aur.
 Capitolul 8

Li se ordonase să nu ia nicio viaţă. Cumva trebuiau să devieze focurile de

blastere şi să-i captureze pe jefuitori fără să-i rănească.
În timp ce Anakin îşi învârtea sabia de lumină într-o ceaţă, deviind focul, îşi
dădu seama pentru prima dată că trecuseră cu vederea ceva. Dacă îi prindeau pe
jefuitori, ce aveau să facă cu ei? Nu existau destui ofiţeri de securitate care să-i
păzească pe infractori. Jedii erau acum coloana vertebrală a forţei de securitate de pe
planetă. Dacă îi supravegheau pe jefuitori, cine ar mai fi patrulat prin oraş?
Momentul prezent este momentul crucial.
Da, Maestre.
Anakin strânse din dinţi, avansând spre atacatori. Fiecare problemă pe rând.
Jefuitorii puneau în pericol cetăţenii şi trebuiau opriţi. Padawanii se vor gândi ce să
facă cu ei, atunci când va veni timpul.
Unul dintre atacatori trebuie să fi activat câţiva droizi, pentru că apărură
brusc. Se rotiră în formaţie de luptă şi porniră spre Padawani.
La început, Anakin se simţi încrezător că îi poate învinge pe droizi. Nu-şi
dăduse seama cât de mult depinsese mai devreme de Maeştrii Jedi. În câteva clipe,
văzu că le va fi greu să câştige bătălia aceea. Nu-i plăcea să o recunoască, dar Ferus
avusese dreptate. El şi Tru nu s-ar fi putut descurca singuri cu toţi droizii.
Jefuitorii manevrară droizii pentru a-i interpune între ei şi Jedi, apoi
dispărură. Fiind prea ocupaţi cu droizii atacatori, Padwanii nu îi putură urmări.
— Trebuie să stăm împreună, strigă Ferus. Nu-i lăsaţi să ne despartă.
Ferus avea din nou dreptate. Uniţi, ar fi putut învinge cei cincisprezece droizi.
Padawanii rămaseră aproape unul de altul, atacând şi retrăgându-se, încercând să
simtă ritmurile nefamiliare ale celorlalţi. Anakin se pierdu în luptă. Nu mai percepea
decât mirosul droizilor fumegânzi, ceaţa sabiei sale de lumină, echilibrul şi greutatea
acesteia în mâna lui. Vedea totul deodată – fiecare Padawan, modelul de atac al
fiecărui droid, mişcările pe care urmau să le facă. Concentrarea lui era completă.
Tăie un droid, apoi pivotă şi îşi îngropă sabia de lumină în panoul de control al
altui droid. Ferus plonjă şi ajunse sub un droid, tăindu-l în două pe mijloc. Tru se
învârti şi lovi un droid, tăind apoi picioarele altuia. Darra părea să fie peste tot, sabia
ei fiind în continuă mişcare în timp ce dobora droid după droid. Întotdeauna ateriza
exact acolo unde plănuise, gata să lanseze un alt atac sau să-şi apere colegii
Padawani. Pe faţa ei nu se citea deloc efortul, ci doar concentrarea. Învăţase bine de
la Soara Antana.
Într-un sfârşit, droizii zăceau grămadă în jurul lor. Padawanii se prăbuşiseră
cu toţii pe podea, epuizaţi. Acum chiar le era dor de Maeştrii lor.
— S-ar putea să mai reuşim să le dăm de urmă jefuitorilor, spuse Anakin,
gâfâind. Începu să se ridice. Să mergem.
— Aşteaptă. Ferus îi puse o mână pe mânecă. Dacă plecăm, am putea pierde o
ocazie preţioasă.
— Pentru ce, pentru repararea droizilor? întrebă Anakin.
— Pentru informaţii. Sunt mai importante decât jefuitorii înşişi. Oricum, ce
vom face cu ei când îi vom prinde? întrebă Ferus. Mai bine să le dăm de urmă în alt
mod. Avem sarcini mai importante. Odată ce va începe evacuarea, va fi nevoie de noi.
— Asta ar putea fi o pierdere de timp, argumentă Anakin. Am putea să-i
prindem pe jefuitori chiar acum, dacă îi urmărim. Vreau să-i arăt lui Obi-Wan că mă
pot descurca într-o misiune complicată.
— Vrei să spui că vrei să ajuţi planeta, spuse Ferus cu subînţeles.
 Anakin simţi cum i se încinge faţa. Bineînţeles că Ferus avea dreptate.
Ferus dădea răspunsurile corecte ale unui Jedi. Prima preocupare a lui Anakin
trebuia să fie populaţia de pe Radnor, nu nevoia lui de a-l impresiona pe Obi-Wan.
Nu se exprimase cum trebuie. Spusese ceea ce avea în minte, nu ceea ce avea în faţă.
Îşi dorea să nu se tot lovească de faptul că Ferus avea o abordare mult mai bună a
acţiunilor.
— La ce te gândeşti, Ferus? întrebă Darra curioasă.
— Trebuie să examinăm ascunzătoarea asta, spuse Ferus. Am sentimentul că
are ceva să ne spună.
— Ce anume? întrebă Anakin. Că jefuitorilor le plac bogăţiile?
Darra îl ignoră pe Anakin.
— Îţi aminteşti ce am auzit? Evermore, Acadi şi Montwin sunt probabil nume
de străzi. Nu lovesc la întâmplare. Au un plan.
Ferus aprobă din cap.
— Dacă ne dăm seama care este planul lor, putem fi înaintea lor în loc să fim
în urmă.
— Trebuie să fie vreun datapad pe aici pe undeva, spuse Tru, ridicându-se. Au
plecat prea repede ca să fi avut timp să-şi distrugă înregistrările.
Anakin merse după ceilalţi. Întregul lui corp îl îndemna să îi urmărească pe
jefuitori. Întotdeauna se simţea mai bine când avea activitate fizică. Întotdeauna
simţea nevoia să se mişte. Dar spera că era suficient de înţelept ca să-şi dea seama
când era mai bine să aştepte. Doar că nu era bucuros de faptul că Ferus fusese cel
care sugerase asta. Ştia ce ar fi spus Obi-Wan. Nu conta cine o sugera. Rezultatul
era scopul. Resentimentele însemnau egoism.
Ştia toate astea, dar tot nu putea să-şi alunge resentimentele.
Poţi să simţi emoţia, spunea Obi-Wan. Dar apoi las-o să plece.
Anakin strânse din dinţi. Încerc, Maestre.
— Aici! strigă Darra. Le-am găsit holodosarele.
Fişierele fuseseră ascunse într-o cutie din duroţel, la fel ca nenumărate altele
care se aflau pe pereţi.
— Cum le-ai găsit, întrebă Anakin.
Darra accesase deja fişierele.
— M-am gândit că, probabil, consultau fişierele în timp ce vorbeau. Uşoara
întârziere înainte să vină să ne atace însemna că le ascunseseră. Trebuiau să fie prin
apropiere.
— Bine gândit, spuse Tru cu admiraţie.
Padawanii se aplecară asupra dosarelor. Darra le accesa cu pricepere unul
după altul.
— Acestea sunt liste cu bunurile deţinute de unele familii, spuse Anakin. Cum
ar fi putut să le obţină?
— Uită-te la aceste însemnări, spuse Tru. Sunt codificate CCU.
— Centrul de Comandă de Urgenţă, murmură Darra.
— Aceste fişiere au fost întocmite pentru ca, în cazul în care întreaga planetă
ar fi trebuit să fie evacuată, să existe înregistrări cu ce au lăsat Radnoranii în urmă,
spuse Tru. În felul acesta, ar fi putut să recupereze totul mai târziu.
— Deci, jefuitorii trebuie să fi furat fişierele, spuse Ferus.
— Sau au mituit pe cineva din echipa de evacuare pentru ele, spuse Darra.
Uită-te la ăsta. Despre asta vorbeau. Au o listă cu modul în care va avea loc
evacuarea. Primul grup care va fi evacuat va fi cartierul dintre Evermore şi Acadi. De
îndată ce acele familii vor fi evacuate, jefuitorii se vor duce şi vor jefui totul.
Tru scoase un fluierat scăzut.
— Ăsta da sistem organizat. Dar de ce jefuiesc tocmai acum?
— Vrei un răspuns uşor? ridică Darra din umeri. Pentru că pot.
Anakin aprobă din cap.
 — Oraşul se prăbuşeşte şi ei au văzut o oportunitate. Dar se gândesc să se
întoarcă pe planetă după toate aceste lucruri sau au planuri să le ia cu ei? Ar fi greu
să le strecoare la bordul navei de evacuare. Familiilor li se permite doar ceea ce pot
căra.
Tru îşi întinse un braţ flexibil în jurul capului pentru a-şi scărpina gânditor
urechea.
— Jefuitorii au spus ceva despre faptul că ar fi bine ca ei să-şi respecte
promisiunea de a muta lucrurile. Cine sunt ei?
— Poate că au un contact care îi va ajuta să le treacă în mod clandestin, spuse
Ferus, încruntându-se.
Darra se uită la el, cu faţa albăstruie de la lumina aruncată de holodosar.
— Important este că au acces la toate ordinele de evacuare. Asta înseamnă că
îi ajută cineva din interior.
— Ei bine, cel puţin ştim exact ce avem de făcut în continuare, spuse Anakin.
Trebuie să aflăm cine.
Se uită la Ferus. Se aştepta ca tovarăşul său Padawan să argumenteze, dar
Ferus aprobă din cap.
— Şi de ce, adăugă Ferus. Asta ar putea fi cea mai importantă întrebare dintre
toate.
 Capitolul 9

Nu era fost o muncă grea, îşi spuse Obi-Wan. Era doar foarte tristă.
El şi Siri se deplasau printr-un peisaj care îi amintea de o lună deşertică. Da,
existau clădiri. Case. Afaceri. Magazine. Dar absenţa stranie a fiinţelor vii făcea ca
oraşul să fie un vast ecou al tristeţii. Îi găsiseră pe cei morţi şi pe cei încă în viaţă. Îi
aduseseră pe cei bolnavi la centrul medical supraaglomerat, unde medicamentele nu
făceau decât să încetinească procesul morţii. Curi sperase că medicamentele ar
putea avea unele efecte vindecătoare, dar până acum nu se întâmplase aşa. Toxina
nu răspundea la medicamente.
Din când în când, Obi-Wan şi Siri se întâlneau cu Ry-Gaul şi Soara în turele
lor. Cei patru Jedi dădeau din cap unul spre celălalt. Nu era nimic de spus. Nici
impresii de comparat. Existau doar morţii şi muribunzii.
În ultima lor trecere pe la centrul medical, Siri îl privi pe Obi-Wan cum îşi
dezactiva comunicatorul după un nou efort nereuşit de a-l contacta pe Anakin.
— Pari îngrijorat, spuse ea.
Obi-Wan se gândi cu atenţie cum să răspundă. Nu voia ca Siri să creadă că nu
avea încredere în Anakin. Cum ar fi putut să-l înţeleagă? Padawanul ei era Ferus, pe
care Obi-Wan îl cunoştea ca pe un student Jedi sigur şi constant. Nimeni nu-l
înţelegea pe Padawanul său genial, deschis la minte şi complex, aşa cum îl înţelegea
el.
Aşa că, da, sunt îngrijorat, gândi Obi-Wan. Dar nu voi recunoaşte asta decât
pentru mine însumi. Nu-mi fac griji că Anakin va eşua. Sau că va dezamăgi Ordinul.
Ci că se va strădui prea mult. Că va merge prea departe. Că va presupune că poate
face ceea ce nu poate.
— Aş prefera să fie alături de mine, spuse el. Asta e tot.
Siri aprobă din cap, ochii ei albaştri şi limpezi având o urmă de scepticism.
Ştia că nu-i spusese tot adevărul. Obi-Wan se întoarse cu spatele. Uneori, prietenii
vechi erau greu de avut prin preajmă.
Dintr-o dată, Curi îi strigă de pe treptele centrului medical. Avea ochii roşii în
spatele măştii de bio-izolare.
— Ambasadorul de pe Avon doreşte să vorbească cu voi, spuse ea. Numele lui
este Dol Heep. A fost prins aici când a venit, cu puţin timp înainte de eliberarea
toxinei. A purtat costum bio, aşa că nu a fost afectat, dar nu poate pleca. Vrea să vă
facă o propunere.
— Avon este o planetă în sistemul vostru, spuse Obi-Wan.
Îşi aminti că planeta se afla la o distanţă de doar o zi de călătorie.
Curi aprobă din cap.
— Vă aşteaptă. Puteţi folosi biroul meu.
Urmară indicaţiile lui Curi până la un birou mic şi dezordonat. Saltelele de
dormit erau rulate şi stivuite în colţuri. Recipiente cu mâncare erau împrăştiate pe o
masă lungă. Evident, medicii foloseau biroul pentru a lua mese rapide şi pentru a se
odihni când puteau.
Dol Heep se ridică în picioare când intrară ei. Era o fiinţă înaltă, cu cap mare şi
bombat. Era îmbrăcat într-un costum de bio-izolare, deşi, din nu se ştie ce motiv, îi
ataşase mantia sa ornamentată din septsilk3, ceea ce îi dădea un aer uşor ridicol.
— Este o mare onoare să-i cunosc pe Jedi, se înclină el.
Vocea lui răsună, sunând prea tare în ambianţa liniştită.
Siri şi Obi-Wan îi întoarseră plecăciunea.
3
Septsilk – sortiment de mătase din care se făceau pelerinele.
 — Păcat că se întâmplă în astfel de circumstanţe, continuă Dol Heep. Nimeni
din guvern nu este disponibil pentru a vorbi cu noi. Jedii sunt singurii oficiali pe care
îi putem aborda cu această ofertă.
— Da? întrebă Siri, înclinând capul politicoasă.
— Avon este îndurerat de tragicul accident care s-a abătut asupra vecinului
nostru, spuse Dol Heep pe un ton uşor coborât, ochii săi proeminenţi privindu-i din
spatele măştii. Am auzit că s-ar putea să nu fie suficient loc pe navele de evacuare
pentru toţi cei de aici.
— Acesta este doar un zvon, spuse Obi-Wan. Este fals.
— Aşa spuneţi voi. În cazul unui eşec, Avon doreşte să trimită o întreagă flotă
pe Radnor pentru a transporta cât mai mulţi bolnavi în afara planetei. Ne-am luat
libertatea de a trimite deja flota. Odată ajunşi pe orbită, vom aştepta ordinele
dumneavoastră. Bineînţeles, vom avea nevoie de ajutorul Jedilor, aici, la sol, pentru
a coordona efortul de salvare.
— Este o ofertă amabilă şi generoasă, spuse Obi-Wan. Dar nu este nevoie ca
Avon să-şi aducă flota de nave. Există suficient spaţiu pe navele trimise de Senat.
— Această informaţie nu pare să fi fost acceptată de cetăţenii de pe Radnor,
spuse Dol Heep. Aparenţele sunt adesea realitate. Dacă li se spune că vor sosi mai
multe nave, lumea va fi mai calmă.
Dol Heep avea dreptate. Chiar şi zvonul despre o altă flotă de salvare ar putea
calma populaţia. Dar Obi-Wan se simţea neliniştit. Nu avea de gând să accepte oferta
până nu ştia mai multe. Îi aruncă o privire rapidă lui Siri. Putu vedea în ochii ei
aceeaşi îndoială.
— Vom reveni mai târziu la propunerea dumneavoastră, spuse el.
— Planeta mea apreciază faptul că luaţi soluţia în considerare, spuse Dol Heep.
Cu o altă plecăciune, părăsi încăperea.
Obi-Wan se întoarse spre Siri.
— Ce părere ai?
— E ceva în legătură cu propunerea asta care nu e în regulă, spuse Siri. Am o
presimţire în legătură cu asta.
Ochii ei albaştri străluceau într-un mod pe care nu-l mai văzuse de când
ajunseseră pe Radnor. Nu prea fusese nevoie de spiritul iute al lui Siri.
— Am încredere în instinctele mele, dar ştii că uneori îmi place să le susţin cu
fapte.
— Până nu avem fapte, atunci să ne abţinem, fu de acord Obi-Wan. Ar trebui
să investigăm oferta în continuare.
Curi îşi băgă capul în cameră.
— Aţi terminat? Am câţiva medici care trebuie să mănânce, altfel se vor
prăbuşi.
— Spune-le să intre, zise Siri. Curi, ce ştii despre Dol Heep?
Curi încercă să-şi scarpine scalpul prin costumul de bio-izolare.
— Nu prea multe. Dar în ceea ce ştiu nu am încredere. Radnoranii nu au
încredere în Avoni. Sunt colonizatori agresivi. Mi-am făcut o regulă din a nu face
afaceri cu ei. Nu le-aş vinde arme. Desigur, sunt mulţi alţii, chiar şi pe Radnor, care
ar face-o. Se schimbă la faţă. Au fost mulţi alţii, adăugă ea încet.
— Avon a oferit o flotă de nave de evacuare pentru Radnor, spuse Obi-Wan. Nu
cred că ar trebui să le luăm oferta ca atare.
Curi păru nedumerită.
— Unde vrei să ajungi?
— În primul rând, oferta ar putea fi o acoperire pentru o preluare planificată,
spuse Siri.
Curi se încruntă.
— De ce ar vrea Avon să preia o planetă pe care nu poţi respira în voie?
— O observaţie bună, spuse Obi-Wan. Poate că Avon nu vrea să colonizeze
Radnor. Dar ar putea să plănuiască o ocupaţie temporară. Există multe laboratoare
tehnologice pe Radnor care pot fi jefuite pentru informaţii. Uneori, informaţiile pot fi
mai importante decât pământul.
Curi păru doar obosită.
— Nu-mi pot face griji acum pentru asta. Am bolnavi de care trebuie să mă
ocup.
Siri puse o mână înmănuşată pe umărul ei.
— Ne vom ocupa noi de asta.
Curi aprobă din cap şi plecă. Obi-Wan şi Siri se îndreptară spre ieşirea din
centrul medical. Sperau că nu avea să fie o pierdere de timp faptul că îi investigau pe
Avoni. Oferta părea o simplă ofertă de ajutor din partea unui vecin. Dar fuseseră în
destule misiuni ca să ştie că existau văluri în spatele vălurilor, unde s-ar putea
ascunde adevărul.
 Capitolul 10

Padawanii se îndreptau spre Centrul de Comandă de Urgenţă când Ferus

ridică o mână. Padawanii se opriră. Anakin aproape că se lovi de Darra. Supărat,
făcu un pas înapoi.
— Înainte să ne întâlnim cu Galen, sugerez ca un singur Padawan să conducă
interogatoriul, spuse Ferus. Nu vrem să creadă că îl acuzăm sau că îl intimidăm.
Acest lucru ar trebui făcut cu grijă.
— Ar trebui să o faci tu, Ferus, spuse Darra. Tu ai cea mai mare experienţă.
Ferus aprobă din cap.
— În regulă.
Stai un pic. Nu am dreptul la un vot? se întrebă Anakin. Cum rămâne cu
cooperarea Jedi?
Dar Tru era şi el de acord, aşa că Anakin aprobă din cap.
Ferus îi conduse în camera care fusese biroul unui ministru înainte ca toţi
oficialii guvernamentali să fi fugit de pe planetă. Acum, un rând de ecrane de date
strălucea slab, în timp ce Galen stătea pe un scaun cu repulsor, trecând de la un
ecran la altul în timp ce verifica şi potrivea listele.
— Cum decurge evacuarea? întrebă politicos Ferus când intrară.
Galen îşi trecu, chinuit, o mână prin păr.
— În regulă. Sunt atât de multe detalii. Şi nu am prea mult ajutor.
— Am fi bucuroşi să vă ajutăm, spuse Ferus. Câţi lucrători aveţi aici?
— Doar eu deocamdată, spuse Galen. Am avut ceva personal, dar au plecat cu
toţii când au plecat miniştrii. Le aruncă o privire nerăbdătoare Padawanilor. Mă pot
descurca cu ce am aici. Voi continuaţi să patrulaţi pe străzi, sau orice altceva faceţi.
Se întoarse la ecranele de date, făcându-le semn Padawanilor să plece ca şi
cum ar fi fost nişte copii obraznici care îi întrerupseseră munca.
— Ne puteţi spune cine mai are acces la aceste informaţii? întrebă Ferus.
Anakin fu surprins de tonul său politicos. Cum putea să îl lase pe Galen să
scape cu dispreţul arătat faţă de ei?
— Miniştrii superiori ai guvernului au avut acces, răspunse Galen fără să se
întoarcă. Şi acum am şi eu. De ce?
— Există cineva care să poată face publice aceste informaţii? întrebă Ferus.
Galen scoase un oftat obosit şi se întoarse în scaun.
— Nu, bineînţeles că nu, spuse el. Sunt informaţii secrete. Sensibile. Dacă
lumea ar şti în ce ordine va fi făcută evacuarea, ar putea izbucni violenţe. Cei din
partea de jos a listei vor încerca să ajungă în faţă. Nu voi afişa listele decât imediat
înainte de sosirea navelor. Galen îi privi curios pe Jedi. Dacă este ceva în neregulă,
trebuie să-mi spui. Eu sunt responsabil de securitatea oraşului. Nu-mi doresc
slujba, dar sunt singurul rămas care este calificat.
— Mă tem că avem motive să credem că jefuitorii au informaţii exacte despre
evacuare, răspunse Ferus. Credem că plănuiesc să-i jefuiască pe cei care părăsesc
planeta.
Galen îi privi cu asprime.
— Sunteţi siguri de asta? La semnul aprobator din cap al lui Ferus, clătină din
cap. Totuşi, cel puţin vor fi în viaţă.
— Dar când se vor întoarce, nu vor mai avea nimic, spuse Darra.
— Dacă ne vom mai putea întoarce. Galen îşi întoarse privirea. Am sentimentul
că iubita noastră planetă este pierdută pentru totdeauna.
— Nu ai de unde să ştii asta, spuse Ferus. Toxina ar putea avea un timp de
înjumătăţire.
— Nu avem timp să investigăm asta, răbufni Galen. Nu crezi că avem destule
de făcut?
— Nu vă acuzăm, spuse Ferus politicos.
— Poate că nu. Dar îmi irosiţi timpul. Eu încerc să salvez vieţi aici.
Galen făcu semn cu mâna către ecranul de date.
— Trebuie să aflăm cine a transmis informaţia, zise Anakin pe un ton energic.
Se săturase să-l lase pe Ferus să pună toate întrebările. Nu ajungea nicăieri cu
acel ton politicos.
— Oricine a fost, a vrut să încurajeze instabilitatea pe planetă. Eu nu numesc
investigaţia asta pierdere de timp. Nu crezi?
— Hei, nu ai niciun motiv să îmi sari la gât, puştiule. Galen ridică amândouă
mâinile, ca şi cum ar fi vrut să-l oprească pe Anakin. Uite, aş vrea să vă ajut. Dar
chiar nu avem cum să ne dăm seama cine a transmis informaţia. Mulţi dintre
miniştri au plecat pe Coruscant. Unii s-au împrăştiat pe alte lumi pentru a aştepta
fără griji catastrofa. Se încruntă la ei. Voi nu vă gândiţi să plecaţi, acum că v-aţi
pierdut Maeştrii, nu?
— Nu i-am pierdut, răbufni Anakin.
Ferus îl întrerupse calm.
— Nu, nu plecăm. Trebuie să rămânem până la evacuare. Nu vă faceţi griji. Şi
apropo, am distrus mulţi dintre droizii prototip pe care îi foloseau atacatorii.
— Chiar aşa? Galen păru impresionat. Poate că lucrurile se îmbunătăţesc.
Dintr-o dată, comunicatorul reveni la viaţă. Pocni şi bâzâi, dar putură auzi o
voce care îi cerea lui Galen să răspundă. Acesta îşi ajustă rapid scaunul pentru a se
deplasa spre unitatea de comunicaţii.
— Aici Galen. Aici Galen. Mă auziţi? Mă auziţi?
— Navele... evacuare... oprirea motorului necesită reparaţii... Cuvintele ieşeau
printre rafale de paraziţi. Întârziere. Mă recepţionaţi?
— Navele sunt întârziate? Cât timp? întrebă Galen disperat. Cât de mult?
Dar unitatea de comunicaţii se opri.
Galen se întoarse spre Padawani. Faţa îi era palidă.
— Era linia de comunicaţii a navei Senatului. Chiar şi o scurtă întârziere va fi
fatală. Vânturile se vor schimba în douăsprezece ore. Fără acele nave, suntem morţi.
 Capitolul 11

În Sectorul de Izolare, Maeştrii Jedi se întâlniră în faţa centrului medical

pentru a discuta. Soara şi Ry-Gaul erau şi ei ezitanţi în legătură cu oferta lui Dol
Heep.
— Planeta e extrem de vulnerabilă acum, zise Soara. Într-o zi, supravieţuitorii
vor dori să se întoarcă, dacă vor putea. Ar trebui să se întoarcă în case şi la afaceri
intacte.
— Va trebui să mai studiem problema, spuse Siri cu sobrietate.
Ry-Gaul aprobă din cap.
Chiar atunci, Curi ieşi în grabă din clădire.
— Am primit o comunicare de la navele de evacuare. Nu a fost foarte clară, dar
ştiu un lucru – navele au fost întârziate. Cât timp, nu ştiu.
Jedii schimbară priviri între ei. Obi-Wan întinse mâna spre comunicatorul său
şi încercă să-l contacteze pe Anakin. Nu avu succes. Îl prinse înapoi la centură cu o
forţă inutilă.
Siri se uită la el, apoi se întoarse spre ceilalţi.
— Acum trebuie să luăm în serios oferta lui Dol Heep, spuse ea îngrijorată.
Sunt multe vieţi în joc.
— Vânturile predominante se vor schimba în douăsprezece ore, spuse Obi-
Wan. Va trebui să luăm o decizie foarte curând.
— Apropo, am întâlnit ceva interesant, spuse Soara. Am găsit pe cineva care
nu a fost afectat de toxină.
Expresia îngrijorată a lui Curi se schimbă în curiozitate atentă.
— Ce vreţi să spuneţi?
— Un Radnoran pe nume Wilk s-a strecurat înapoi în Sectorul de Izolare, acum
două zile, pentru a-şi vedea soţia. Nu avea costum de bio-izolare. Soţia lui a murit,
dar el este complet sănătos.
— Nu are niciun simptom? întrebă Curi. Sunteţi sigură?
— L-am adus aici, spuse Soara. Tocmai voiam să te căutăm.
— Trebuie să-l studiem, spuse Curi, vocea ei crescând de emoţie. Ar putea avea
un fel de imunitate naturală. Asta ne-ar putea ajuta. Se încruntă. Am doar câţiva
cercetători aici. Abilităţile mele ştiinţifice sunt destul de ruginite, dar trebuie să
investigăm problema asta.
— Nu avem prea mult timp, spuse Obi-Wan.
Pentru prima dată de când o cunoscuseră, Curi zâmbi.
— Atunci ar fi bine să mă apuc de treabă.
Se întoarse şi se repezi înapoi în clădire.
— Jedi! răsună brusc o voce din spatele lor. Mă bucur să vă găsesc aici.
Era Dol Heep. Jedi se înclinară politicoşi în faţa lui.
— Nu v-aţi întors să discutaţi cu noi, aşa cum aţi promis, spuse Dol Heep. Nu
înţelegem această lipsă de curtoazie.
— Am fost ocupaţi cu bolnavii, spuse Siri.
— Ar trebui să fiţi ocupaţi lucrând pentru a-i scoate de pe planetă, spuse Dol
Heep pe un ton mustrător. Planeta noastră a făcut o ofertă mare şi generoasă şi voi
ne ignoraţi. Acum auzim că navele de evacuare au fost întârziate. Şi voi tot nu veniţi
la noi? Pielea lui Dol Heep era pestriţă de furie. Merităm noi un astfel de tratament?
Dacă nu permiteţi flotei noastre să debarce, Senatul va fi înştiinţat despre asta!
— Tocmai veneam să vă vedem, spuse Obi-Wan pe un ton politicos, deşi era
deranjat de impoliteţea Ambasadorului. Acceptăm oferta dumneavoastră de ajutor.
 Era o decizie pe care o luase cu reticenţă. Dar Siri avea dreptate. Erau vieţi în
joc. Jedii trebuiau doar să se asigure că Avonii nu plănuiau o preluare a faimoaselor
laboratoare de cercetare Radnorane. Deşi nu ştia cum vor face asta. Navele Senatului
ar fi putut fi amânate pentru mai multe zile. Era mai mult decât suficient timp
pentru ca Avonii să atace laboratoarele.
— Acum mai merge, zicem noi, spuse Dol Heep, mulţumit. Vom da ordin ca
navele feribot să aterizeze în ambele sectoare. Vom încărca cetăţenii pe schifuri, din
oraşe, apoi îi vom aduce la navele feribot, care îi vor transporta la navele de pe orbită.
Apoi îi vom aduce pe Coruscant. Înţelegeţi? Le dăm toate resursele noastre prietenilor
noştri, Radnoranii.
Dol Heep se grăbi să plece, mantia lui de septsilk zvâcnind odată cu mersul
său săltat.
— Sper să nu ajungem să regretăm, spuse Soara.
— Da, zise Obi-Wan. Dar este singura decizie de luat în aceste circumstanţe.
Siri îşi scoase comunicatorul de la centura utilitară. Întroduse coordonatele
pentru Ferus. Spre surprinderea tuturor, se auzi clar vocea lui Ferus.
— Da, Maestră.
— Ferus! Am primit vestea că navele de evacuare au fost întârziate...
— Ştim asta. Şi, Maestră...
— Un minut, Ferus, îl întrerupse Siri. Este important. Navele Avon vor fi aici în
câteva ore. Vor transporta populaţia pe navele care orbitează în jurul planetei. Apoi
vor fi duşi în siguranţă. Nu este nevoie de panică. Ai recepţionat?
— Da, Maestră. Dar ne temem că cineva a...
Paraziţii invadară linia, iar legătura se întrerupse.
Maeştrii schimbară priviri neliniştite.
— Părea îngrijorat, spuse Obi-Wan.
— Da, fu de acord Siri, încet. Da.
— Ceva nu este în regulă în Tacto, murmură Soara. Pot să o simt. Dar nu am o
senzaţie clară.
Maeştrii Jedi schimbară din nou priviri. Cu toţii simţeau acelaşi lucru.
— Sunt de acord, spuse Siri. Nu putem decât să avem încredere că Padawanii
noştri sunt capabili să se descurce.
Soara, de obicei calmă, părea nesigură.
— Asta este prima misiune a Darrei.
— Ferus are experienţă în situaţii dificile, spuse Siri. Şi ceilalţi îl admiră.
Nu şi Anakin, gândi Obi-Wan. Simţise antipatia lui Anakin faţă de Ferus. Asta
nu-l îngrijorase. Anakin ar fi simţit în mod natural rivalităţi cu alţi Padawani la
vârsta lui. Pe măsură ce se va maturiza ca Jedi, le va depăşi. Odată, Obi-Wan simţise
acelaşi lucru în legătură cu Siri. Acum îi preţuia prietenia.
Anakin era încă tânăr. Fără Obi-Wan care să-l ghideze, va permite ca voinţa sa
puternică să se plieze pe nevoile grupului? Oare aversiunea sa faţă de Ferus se va
transforma într-un conflict deschis? Îndoielile sâcâitoare nu îi dădeau pace.
— Sunt cu toţii Padawani excelenţi, fiecare în felul lui, zise Soara, încrezătoare.
Împreună sunt şi mai puternici.
— Dar nu sunt Jedi, spuse Ry-Gaul cu blândeţe. Nu încă.
Şi, cumva, aceste cuvinte blânde ale unui Jedi care vorbea rar, rezumară tot
ceea ce simţeau cu toţii. Şi tot ceea ce le provoca teamă.
 Capitolul 12

Ferus avea dreptate.

Ferus avea întotdeauna dreptate. Mai puţin atunci când se înşela.
Anakin se grăbea pe străzile din Tacto împreună cu ceilalţi. Vestea întârzierii
navelor de evacuare se răspândise. Ofiţerii de securitate ceruseră ajutor. Izbucnise o
revoltă în ultimul magazin care mai vindea costume de bio-izolare. În timp ce alerga
alături de ceilalţi, mintea lui Anakin era ocupată să revadă scena cu Galen.
Interogatoriul prea respectuos al lui Ferus nu dusese nicăieri. De îndată ce
Anakin începuse să facă ceva progrese, Ferus îl întrerupsese.
— Te-ai descurcat bine cu Galen, îi spuse Darra lui Ferus. Eu nu cred că m-aş
fi putut abţine.
— Nu ajută la nimic dacă îl enervăm, spuse Ferus. Încă este o sursă de
informaţii pentru noi.
Anakin pufni pe nas.
— Ce mai sursă. Nu a spus nimic. Ne-a tratat ca pe nişte copii. Şi tu l-ai lăsat
să scape cu asta.
Ferus se uită în jos şi îi aruncă o privire rece, în timp ce-şi păstra pasul uşor şi
rapid. Anakin îşi dori să nu fi fost atât de înalt.
— Nici ţie nu ţi-a spus nimic.
— Era pe cale să o facă, ripostă Anakin.
— Deci poţi vedea în viitor, zise Ferus. Hmmm. Asta e foarte neobişnuit pentru
un Padawan.
Anakin se înroşi de furie în timp ce Darra chicotea.
— Atâta timp cât ne ţinem săbiile în teacă, interveni brusc Tru iar cei trei
Padawani se uitară la el, ne putem ocupa de revoltă în mod paşnic, explică el.
Acum puteau auzi vuietul mulţimii. Îşi accelerară ritmul şi alergară spre locul
respectiv. Blasterele fuseseră scoase. Radnoranii zăceau sângerând pe străzi. Alţii se
împingeau să intre în magazin. Costumele de bio-izolare fuseseră făcute bucăţi de
către Radnoranii care se luptau pentru ele. Printr-un sistem de amplificare vocală,
proprietarul magazinului încerca cu disperare să liniştească mulţimea.
— Nu mai sunt costume! striga el. Nu mai sunt costume! Mergeţi acasă!
Magazinul este gol!
— Trebuie să ajungem la amplificatorul de voce, spuse Anakin.
— Ţineţi-vă săbiile de lumină în teacă, îi avertiză Ferus. Ne putem descurca
paşnic dacă ne păstrăm calmul.
Ferus dădea din nou ordine. Anakin se întoarse şi încercă să-şi croiască drum
prin mulţime. Darra şi Tru i se alăturară lui Ferus pentru a întrerupe luptele şi a
încerca să calmeze mulţimea. Era dificil să faci asta fără să răneşti pe cineva.
La început, Radnoranii deveniră furioşi pe Jedi. Padawanii trebuiră să se
ferească de lovituri în timp ce încercau să calmeze spiritele.
Anakin se îndreptă spre proprietarul speriat.
— Trebuie să folosesc amplificatorul tău de voce, spuse el. Pot calma mulţimea.
Proprietarul îi înmână amplificatorul.
— Te rog, eşti invitatul meu.
Anakin vorbi clar în sistemul amplificatorului.
— Avonii au promis o flotă de nave pentru a-i transporta pe cetăţeni în afara
planetei. Acum ajung pe orbită. Este loc pentru toţi. Toată lumea va fi evacuată
înainte de schimbarea vânturilor.
Câţiva dintre Radnoranii mai apropiaţi de el auziră mesajul şi începură să
vorbească între ei. Anakin repetă mesajul. Mulţimea începu să se liniştească.
— Unde ne prezentăm la raport? Cum va fi gestionată situaţia? strigă cineva.
— Echipa de evacuare vă va anunţa pe fiecare dintre voi unde şi când să vă
prezentaţi, anunţă Anakin. Dar asta înseamnă că trebuie să vă întoarceţi la casele
voastre.
Încet, mulţimea începu să se disperseze. Criza era evitată. Dar afacerea
proprietarului fusese complet distrusă. Semnul ponosit pe care scria Costume de bio-
izolare cu 5.000 de karsemi se legăna nebuneşte în vântul puternic.
— Aproape că e bine ce a păţit, dacă cere atât de mult, spuse Darra, în timp ce
o ultimă rafală de vânt arunca semnul în stradă.

* * *

— Mi-aş dori să pot comunica cum trebuie cu Maeştrii noştri, spuse Tru. Ei ar
şti când şi cum va sosi flota Avonilor. Trebuie să dăm populaţiei mai multe detalii.
— Cred că ar trebui să ne uităm la sistemul de comunicaţii, spuse Anakin. S-
ar putea să existe o modalitate de a-l repara sau cel puţin de a fabrica o unitate de
comunicaţii improvizată care să aibă suficientă energie pentru a ajunge în celălalt
sector.
Ferus clătină din cap.
— Nu vom putea repara sistemul planetar, spuse el. Perturbaţiile atmosferice
sunt prea mari.
— Nu ştim asta, argumentă Anakin. Merită să încercăm. Trebuie să ne
coordonăm cu celălalt sector.
— Iar începem, spuse Darra, uitându-se de la Anakin la Ferus. Voi doi nu vă
puneţi niciodată de acord?
Anakin se uită la Tru. Avea nevoie de întăriri.
— Cred că ar trebui să încercăm, spuse Tru.
— De ce nu? fu Darra de acord. Oricum, suntem într-un impas.
Ferus aprobă din cap.
— În regulă. Dar în timp ce tu şi Tru rezolvaţi problema comunicaţiilor, Darra
şi cu mine ar trebui să investigăm droizii ăia prototip. Poate că dacă aflăm cum au
fost furaţi, putem afla mai multe despre atacatori. Încă sunt îngrijorat despre cine s-
ar putea afla în spatele lor.
Şi eu sunt, spuse Anakin în gând. Cu toţii suntem.
Cele două echipe de Padawani se despărţiră. Anakin şi Tru porniră înapoi spre
Centrul de Comandă de Urgenţă. Trebuiau să obţină permisiunea lui Galen pentru a
accesa sursa centrală de energie.
— De ce nu? spuse Galen, fluturând o mână. Experţii noştri tehnici nu îl pot
repara. Încercaţi.
Anakin şi Tru intrară în centrul de comunicaţii.
— Mulţumesc că m-ai sprijinit, spuse Anakin. Ai observat cum Ferus a preluat
controlul?
— Nu, spuse Tru. Am observat că a avut câteva idei bune. La fel şi tu.
— Ei bine, mie nu-mi place să fiu condus, murmură Anakin.
Tru îi aruncă o privire lungă.
— Ăsta nu este un joc de sabacc, Anakin. Nimeni nu ţine scorul. Cu toţii
încercăm doar să facem ceea ce trebuie.
— Nu-mi place felul în care operează, asta-i tot, spuse Anakin.
Tru clătină din cap.
— Faci acelaşi lucru pe care îl face şi el, Anakin. Gândeşti înainte. Vii cu idei.
Voi doi sunteţi cei mai experimentaţi Padawani din misiune. Este firesc să fie aşa.
Mie îmi place de Ferus. Şi ţie ţi-ar plăcea, dacă i-ai da o şansă. Nu degeaba are o
mulţime de prieteni.
 — Ferus nu are prieteni. Are adepţi, spuse Anakin. Nu-i plăcea felul în care
decurgea conversaţia, aşa că începu să studieze consola. Asta e destul de standard.
Tru se aplecă asupra unor holodosare la scară mare.
— Am găsit planul sistemului, spuse el. Ar trebui să putem localiza problema.
Să o reparăm este o altă problemă.
— Lasă-mă să încerc mai întâi telemetrele, spuse Anakin.
Se aplecă asupra consolei tehnice, cu degetele zburând. Era norocos că excela
la orele de tehnologie. Nu se mulţumise doar să înveţe ceea ce voiau Maeştrii să
înveţe. Bântuise sălile tehnologice din Templu, dornic să afle cum funcţiona totul.
Anakin încercă să trimită o serie de mesaje, apoi reveni la sistem, încercând să
localizeze exact problema. Perplex, Anakin se încruntă.
— Ştiu, nici eu nu înţeleg, spuse Tru, sărind în mijlocul unei conversaţii pe
care nu o aveau, aşa cum făcea de obicei. Nu are sens. Dacă toxina ar fi putut crea o
perturbare în atmosferă, senzorii ar trebui să înregistreze activitatea.
— Totul se verifică pe planetă, spuse Anakin, apăsând alte câteva taste.
Sistemul ar trebui să funcţioneze.
— Numai că nu funcţionează, spuse Tru. Trebuie să ai încredere în realitate în
locul unui senzor. Indiferent cât de mult doare.
— Senzorii nu mint decât dacă sunt stricaţi, spuse Anakin. Iar ăştia nu sunt.
Dintr-o dată, îşi ridică privirea şi întâlni ochii argintii ai lui Tru.
— Nu, spuse Tru.
— Ba da, spuse Anakin. Ce altceva ar putea fi? Sistemul de comunicaţii nu
este blocat de atmosfera planetei. Este bruiat din spaţiu.
Tru fluieră în sinea lui.
— Ceea ce înseamnă că cineva, undeva, vrea să izoleze planeta. Şi asta nu
poate însemna decât un singur lucru.
— Invazie, spuseră ei împreună.
 Capitolul 13

Curi stătea în birou, cu o farfurie de mâncare neatinsă mutată de lângă ea şi

un datapad în faţă. Îşi odihnea capul pe mână şi, în spatele măştii, avea ochii
închişi.
Obi-Wan şi Siri se opriră. Nu voiau să o deranjeze, dacă în sfârşit se odihnea.
Fără să deschidă ochii, Curi vorbi.
— Nu o putem găsi. S-ar putea să nu aflăm niciodată ce îl face pe Wilk imun la
toxină. Am verificat totul.
— Îmi pare rău, spuse Siri.
Curi deschise ochii. Începu să se scarpine în cap, apoi îşi aminti că era în
costumul de bio-izolare. Făcu o grimasă.
— Mai e ceva. Am folosit instalaţiile laboratorului nostru pentru a face testele.
În timp ce aşteptam rezultatele, am căutat totul despre toxină. Făcusem deja asta
când s-a întâmplat prima dată, dar lucrurile se mişcau atât de repede... că nu am
avut timp să mă uit mai atentă. Există lacune în cercetare.
— Ce vrei să spui? întrebî Obi-Wan. Lacune în modul în care a fost efectuată?
— Nu, spuse Curi. Lacune în înregistrări. Lipsesc dosare.
— Deci e posibil ca..., începu Siri.
— Ca accidentul să nu fi fost un accident, încheie Curi.

Părăsind-o pe Curi, care urma să se întoarcă în laboratorul ei pentru a

investiga mai departe, Obi-Wan se uită la Siri.
— Navele feribot ar fi trebuit să aterizeze până acum.
Ea aprobă din cap.
— Să mergem.
Flota Avonilor aterizase la periferia Sectorului de Izolare. Obi-Wan şi Siri luară
speederul lui Curi, pe care aceasta îl pusese la dispoziţia lor. Opriră vehiculul la
câteva sute de metri de navele feribot, ascunzându-l în spatele unei stânci.
Vântul era puternic aici, împingând praful în hainele lor. Costumele de bio-
izolare le protejau ochii şi pielea de rafalele usturătoare.
Navele negre strălucitoare aterizaseră în formaţie. Câţiva muncitori Avoni
îmbrăcaţi în costume de bio-izolare descărcau schifurile prin rampa de încărcare a
mărfii.
— Fără îndoială că vor folosi schifurile pentru a-i transporta pe Radnoranii din
Aubendo la flotă, murmură Obi-Wan.
— Trebuie să mai fie o navă de cealaltă parte a porţii energetice pentru Tacto.
— Atunci de ce le descarcă acum? întrebă Siri. Şi de ce sunt pline cu lăzi din
duroţel?
— Bună întrebare, spuse Obi-Wan. Hai să ne apropiem.
Se mutară de la o stâncă la alta, încercând să se apropie suficient de mult
pentru a vedea ce se afla în interiorul schifurilor. În timp ce stăteau în umbra unei
aripi de navă, rampa pentru pasageri coborî brusc şi apăru un ofiţer Avon.
— Raport de progres! strigă el către muncitori.
Un muncitor se apropie rapid de el cu un datapad. Obi-Wan îi aruncă o privire
lui Siri şi, după o comunicare fără cuvinte, se grăbiră amândoi să urce pe rampă.
Holul navei era pustiu. Merseră rapid prin el. Acum se aflau în cala de marfă a
navei. Nu era nicio navă terestră aici. Nici gărzi sau ofiţeri.
Obi-Wan accesă o uşă, rămânând ascunşi în timp ce aceasta se deschidea.
Aruncă rapid o privire prin uşă şi se trezi privind în interiorul unei magazii mari de
marfă. Era plină cu droizi de luptă care îi erau sinistru de familiari.
— Ăştia sunt droizi prototip la fel ca cei cu care am luptat în Sectorul Liber,
spuse Siri. Cum au făcut Avonii rost de ei?
Intrară pe uşă. În clipă acea, o lumină de detector se aprinse în roşu.
— Greşeală, murmură Obi-Wan. Cred că tocmai am declanşat un senzor
silenţios.
Dintr-o dată, sună o alarmă.
— Intrus, anunţă o voce plăcută. Intrus.
— Nu chiar atât de silenţioasă, spuse Siri sumbră. Să plecăm de aici cât mai
putem.
Dar chiar în timp ce se întorceau, prima linie de droizi de atac prinse via ţă. În
spatele lor, următoarea linie se întoarse pe poziţie. Şi focurile de blastere izbucniră în
jurul Jedilor.
 Capitolul 14

Obi-Wan şi Siri ştiau că nu puteau lupta cu atâţia droizi. Şi în orice moment,

puteau apărea soldaţii Avoni. Focuri de blaster continuau să răsune în jurul lor. În
spatele lor, uşa începu să alunece. Obi-Wan şi Siri deviară focurile de armă în timp
ce se mişcau înapoi. Frecvenţa focului era uimitoare. Aerul se umplu de fum. În
costumele de bio-izolare, Jedi nu se puteau mişca cu graţia lor obişnuită. Obi-Wan
simţit focul blasterelor inconfortabil de aproape de umărul său.
— Obi-Wan! strigă Siri.
Uşile se închideau, iar ei erau prea departe pentru a reuşi să scape.
Obi-Wan făcu un pas înainte şi, cu o mişcare lină, tăie un droid în două. Luă
trunchiul retezat şi îl aruncă înapoi exact la timp pentru a ateriza între uşa care se
închidea şi perete. Cu un zgomot strident, uşa se închise peste droid. Metalul începu
să se comprime cu un geamăt teribil, în timp ce uşa încerca să se închidă.
Spaţiul era suficient de larg pentru ca Siri să încapă prin el. Chiar şi în timp ce
se strecura pe lângă ea, uşa tot se închidea. Sabia de lumină a lui Obi-Wan dansa ca
o lamă de lumină care devia focurile de blaster ale droizilor. Se strecură prin
deschidere după Siri. Un droid prototip încercă să-l urmeze şi se izbi de uşă. Obi-
Wan se prăbuşi în hol, în timp ce un alt droid trăgea printre deschizătură. Focurile
de blaster trecură pe lângă urechile lui. Droidul încercă să-şi croiască drum printre
rămăşiţele primului droid şi uşa care se închidea.
Obi-Wan şi Siri nu ezitară. În timp ce mai mulţi droizi se izbeau de uşa pe
jumătate închisă, fugiră spre rampă.
Ofiţerul Avon încă era ocupat cu muncitorii. Probabil că primise o comunicare
de la bordul navei prin căşti, căci se întorsese şi scruta zona.
— Intruşi! le spuse el muncitorilor. Lăsaţi schifurile. Asiguraţi navele feribot!
Închideţi toate magaziile de marfă!
Muncitorii începură să se mişte. În costumele lor de bio-izolare, Obi-Wan şi Siri
reuşiră să se amestece printre ei. Îşi croiră drum de-a lungul şirului de nave, părând
ocupaţi. Apoi se ascunseră în spatele stâncilor şi se întoarseră la speederul lor.
Săriră înăuntru şi decolară.
— Cel puţin nu am fost văzuţi, spuse Obi-Wan. Avonii nu vor şti că le-am aflat
planurile.
— Vor şti că a fost cineva la bord când vor găsi mai mulţi droizi zdrobiţi şi o
uşă accesată, spuse Siri în timp ce pilota speederul.
— Ar putea crede că a fost o defecţiune a droidului, spuse Obi-Wan. Cel puţin
pentru o vreme.
— Ei bine, asta îmi aminteşte de ceva. Cu ce avem de-a face aici? întrebă Siri.
Dacă toate calele de marfă sunt pline cu droizi de luptă, avem probleme. Ceea ce nu
înţeleg este cum vor duce droizii la Aubendo. Se pare că folosesc skiffurile pentru
marfă.
— Nu ştiu. Dar nu am nicio îndoială că Avonii plănuiesc o invazie, spuse Obi-
Wan. Asta e clar. Iar noi avem o problemă mai gravă.
Siri aprobă din cap, iar ochii ei albaştri şi limpezi se întunecară brusc.
— S-ar putea să fim nevoiţi să-i lăsăm.

Îi găsiră pe Ry-Gaul şi pe Soara împreună cu Curi. Ry-Gaul şi Soara studiau

nişte rezultate de pe datapadul ei. Toată lumea părea gravă.
— Veşti proaste? întrebă Siri.
— Nu, de fapt sunt veşti bune, spuse Curi. Sunt doar veşti nedumeritoare. Am
descoperit de ce este Wilk imun la toxină. El nu a fost expus deloc.
— Ce vrei să spui? întrebă Obi-Wan. S-a furişat înapoi în Sectorul de Izolare.
— Exact. Şi nu a fost infectat, spuse Curi. Când niciunul dintre testele de
imunitate nu s-a verificat, m-am întors şi am verificat cercetările. Am făcut mai
multe teste. Toxina are un timp de înjumătăţire scurt. Otrava este deja benignă. Nu
mai ameninţă deloc Sectorul Liber.
— Eşti absolut sigură de asta? întrebă Siri.
Drept răspuns, Curi îşi scoase încet masca. Apoi ieşi din costumul de izolare.
— Sunt dispusă să testez teoria, spuse ea. Vă sugerez să vă păstraţi costumele
pe voi, deocamdată. Dacă mă înşel, ar trebui să fiţi aici pentru a conduce lucrurile.
Obi-Wan admiră curajul lui Curi.
— Dacă ai dreptate, asta e o veste bună, spuse Obi-Wan. Bănuim că Avonii
încearcă să preia controlul planetei voastre.
— Aşteaptă o secundă, spuse Siri. Ei trebuie să ştie că toxina este inofensivă.
Asta e cheia preluării lor. Îi fac pe toţi să plece de pe planetă şi apoi se instalează.
— Dar Avonii purtau costume de bio-izolare, spuse Obi-Wan.
Siri ridică din umeri.
— În caz că ar fi trecut cineva pe acolo – aşa cum am făcut noi.
— Poate că asta explică lipsa dosarelor de cercetare, spuse Soara. Ar fi putut
cineva să treacă de sistemul vostru de securitate, Curi?
Curi nu spuse nimic pentru o clipă.
— Curi, nu avem timp pentru ezitări, o îndemnă Soara fără menajamente.
— Nu, securitatea noastră este de primă clasă, spuse Curi, ezitantă.
— Deci ar trebui să fie o treabă din interior, spuse Obi-Wan.
Curi îşi muşcă buza.
— Vreau să spun că nu este aşa. Dar este ceva ce nu v-am spus despre Dol
Heep. Am avut relaţii directe cu el. Cumva, a aflat că lucrăm la dezvoltarea unei noi
arme cu acea toxină. Avonii au vrut drepturi exclusive asupra ei. Erau dispuşi să
plătească o avere. Eu m-am opus... V-am spus ce părere am despre Avoni. Ca să nu
mai spun că nu eram nici măcar aproape de finalizarea cercetărilor. Dar Galen a vrut
să facă afacerea. A subliniat că o vom vindem oricui din galaxie care plăteşte preţul.
De ce să ne oprim acum? Avea dreptate. Nu-i plăcea că am ajuns să cred că trebuie
să facem afaceri într-un mod diferit. Ne-am certat teribil. În cele din urmă, am căzut
de acord că relaţia noastră ca frate şi soră era mai importantă decât afacerile. Aşa că
Galen a fost de acord cu punctul meu de vedere. Nu avea de ales, de fapt. Nu ar fi
fost capabil să conducă laboratorul. Este doar un cercetător ştiinţific. Dol Heep a fost
furios pe refuzul nostru de a face afaceri cu planeta lui. Când toxina a fost eliberată,
am presupus că a fost un accident.
— Şi acum? întrebă Soara când Curi tăcu.
— Acum mă-ntreb de ce Galen nu a ştiut că toxina are un timp de înjumătăţire
scurt, izbucni Curi. El a fost cel care a dezvoltat-o. Cum a putut să facă această
greşeală? Cum a putut să nu ştie?
— Cred că ştii răspunsul la întrebare, zise Obi-Wan. Ştia detaliul acesta.
 Capitolul 15

Când Ferus şi Darra ajunseră la centrul de comunicaţii, fură şocaţi de vestea

că sistemul de comunicaţii era bruiat din spaţiu. Darra se prinse de capătul
împletiturii ei de Padawan de culoarea nisipului şi o răsuci nervoasă.
— Crezi că e vorba de Avoni?
Anakin şi Ferus aprobară în acelaşi timp.
— Cu siguranţă aşa pare, spuse Ferus. Se uită la consola de comunicaţii, apoi
la Anakin şi Tru. Aţi făcut o treabă bună. Eu n-aş fi putut niciodată să înţeleg
sistemul ăsta.
— Este un plan perfect, spuse Tru. Evacuezi toată lumea de pe planetă. Toţi
pleacă de bunăvoie. Apoi, ocupi.
Darra îşi dădu seama că-şi răsucea împletitura şi făcu o faţă dezgustată, apoi
şi-o aruncă peste umăr.
— Asta da preluare uşoară.
— Întrebarea este: îi mai mutăm pe Radnorani pe navele Avon? întrebă Anakin.
Trebuie să-i spunem lui Galen vestea asta. Poate că există o modalitate de a amâna
procesul până când vom obţine mai multe informaţii.
— Nu vă grăbiţi, spuse Darra. Ferus şi cu mine am descoperit ceva. Fabrica aia
care a făcut droizii prototip aparţine tot lui Galen şi surorii sale Curi.
— Nu e o coincidenţă prea mare faptul că au existat breşe de securitate la
ambele fabrici? întrebă Ferus.
Îşi legănă un picior puternic peste un scaun şi se aşeză călare pe el. Gânditor,
Tru se lăsă pe spate în scaunul său. Îşi înfăşură de câteva ori ambele picioare ca de
cauciuc unul în jurul celuilalt, apoi îşi încrucişă gleznele.
— Deci Galen ar putea fi implicat în furtul droizilor, spuse el. Sau chiar şi în
accidentul industrial iniţial.
— Sau Curi, spuse Darra. Sau amândoi. Sau niciunul dintre ei. Ar putea fi un
angajat de-al lor. Sau un fost angajat. Cu alte cuvinte, ar putea fi oricine de pe
planetă. Iar noi trebuie să-i găsim în mai puţin de o oră! Nu e o problemă prea mare
pentru o primă misiune.
Îşi întinse din nou mâna după împletitură.
Ferus se aplecă şi îşi strecură mâna în buzunarul lui Tru, apoi îi aruncă Darrei
o bomboană.
— Fără stres, Darra.
— Avem posibile fire, dar nu avem modele, spuse Anakin. Maeştrii noştri ar
putea fi în pericol. Ei nu ştiu despre legătura dintre Curi şi droizii prototip. Ar putea
fi periculoasă. Trebuie să mergem în Sectorul de Izolare şi să-i avertizăm.
— Aşteaptă, spuse Ferus. Sprâncenele lui întunecate se coborâră. În primul
rând, ni s-a ordonat să rămânem aici, indiferent de situaţie. Am fost învăţaţi să ne
ascultăm Maeştrii – este o parte importantă a Ordinului Jedi.
— Dar lucrurile s-au schimbat, argumentă Anakin.
— Şi în al doilea rând, nu avem costume de bio-izolare şi pentru noi, adăugă
Ferus.
Anakin îşi ridică bărbia.
— Nu mi-e teamă. Dacă Maestrul meu este în pericol, mă voi duce. Tu poţi să
rămâi aici şi să fii în siguranţă.
Pentru prima dată, Anakin îl văzu pe Ferus roşind de furie.
— Ăsta nu este un concurs de curaj, Anakin. Gândeşte ca un Jedi.
— Nu-mi da ordine! ripostă Anakin cu ardoare.
 — Prima noastră datorie este faţă de cetăţenii de pe Radnor! răbufni Ferus.
Darra se interpuse între ei.
— Bine, capete de ferocretă, haideţi să ne calmăm. Ar trebui să lucrăm
împreună, vă amintiţi? Timpul se scurge pentru cetăţenii acestei planete. Haideţi să
ne concentrăm asupra acestui lucru.
— El este de vină! exclamară Anakin şi Ferus împreună.
Buzele Darrei se strâmbară.
— Ah. În sfârşit, sunteţi de acord cu ceva.
— Anakin are dreptate. Maeştrii noştri ar putea fi în pericol, spuse Tru.
Anakin începu să vorbească, dar Tru ridică o mână.
— Ferus are şi el dreptate. Trebuie să gândim ca nişte Jedi. Şi asta înseamnă
că trebuie să avem încredere în Maeştrii noştri. Nu putem presupune că ei nu au
descoperit aceleaşi informaţii ca şi noi. Trebuie să ne continuăm misiunea. Dacă va
trebui să trecem în Sectorul de Izolare, o vom face. Dar încă nu este cazul.
— Ce sugerezi? întrebă Darra.
— Dacă Radnoranii rămân pe planetă, vor muri, spuse Tru. Prin urmare,
trebuie să le permitem Avonilor să îi transporte în afara planetei. Dar trebuie să le
zădărnicim cumva invazia.
— Patru Padawani să zădărnicească invazia unei întregi planete? întrebă
Darra. Aruncă o privire la Ferus. Dacă-mi spui să nu mă stresez, te muşc.
— Bine, ai voie să te stresezi puţin, spuse Ferus cu un zâmbet îngrijorat.
Puteau să vadă prin ferestrele centrului de comunicaţii, că populaţia Sectorului
Liber începea să se prezinte la punctele de evacuare. Până acum, lucrurile decurgeau
fără probleme. Dar, pe măsură ce timpul se scurgea, situaţia se putea schimba.
— Primul nostru pas este să urmărim şi să ne asigurăm că evacuarea are loc
în mod paşnic, spuse Ferus. Trebuie să monitorizăm cele două puncte de control.
Galen ne-a dat locaţiile. Să mergem.
Anakin merse cu ceilalţi. Încă o dată, Padawanii se împărţiră în echipe pentru
a acoperi cele două puncte de evacuare. El se îndreptă spre locul desemnat împreună
cu Tru. Până acum, treburile se desfăşurau fără prea multe incidente. Numele erau
bifate pe datapaduri. Schifurile de pe nava feribot nu ajunseseră încă. El şi Tru nu
puteau face mare lucru, iar Anakin încă nu era mulţumit de decizia lor.
— Trebuie să aflăm ce se întâmplă cu adevărat, îi spuse Anakin neliniştit lui
Tru. Maeştrii noştri ar putea fi în pericol.
— Nu mi se pare că este în caracterul lor să renunţe, pur şi simplu, spuse Tru.
— Maeştrii noştri?
— Jefuitorii, medită Tru. Gândeşte-te la toate bunurile din acel depozit. S-au
chinuit mult să le fure. Îţi aminteşti de Manikoni? Niciunui hoţ nu-i place să-şi lase
prada în urmă.
— De ce îţi faci griji în legătură cu jefuitorii? întrebă Anakin. Ei sunt cea mai
mică dintre problemele noastre.
— Poate că fac parte din problema noastră, doar că noi nu ştim asta, spuse
Tru. Au avut acces la fişierele de evacuare. Au reuşit să treacă de măsurile de
securitate şi să fure mai mulţi droizi de luptă. Ştim că sunt conectaţi cumva la
efortul de evacuare. Ce se întâmplă dacă...
— Sunt în legătură cu Avonii? întrebă Anakin.
Tru ridică din umeri.
— Poate că da. Merită să verificăm. Având în vedere lăcomia jefuitorilor şi
dorinţa lor de a profita de pe urma concetăţenilor lor devastaţi, cu greu ar părăsi
planeta fără toate lucrurile pe care le-au furat.
— Ai dreptate, spuse Anakin cu entuziasm. S-ar putea să se întoarcă la
depozit. Se uită la Tru. Lui Ferus nu-i va plăcea asta.
— După cum tot subliniezi, Ferus nu este conducătorul nostru, spuse Tru. Aşa
că, hai să mergem.
 Anakin simţi un val de emoţie în timp ce el şi Tru se grăbeau pe străzi spre
depozit. Acum începea să-i placă.
Jedii nu stăteau şi nu aşteptau pasivi ca evenimentele să se desfăşoare. Ei
făceau ca lucrurile să se întâmple. Tru înţelesese asta.
Populaţia din Tacto începu să se reverse, cărând pachete cu lucruri.
Majoritatea aveau blasterele legate la brâu. Tensiunea era mare. Toată lumea era
hotărâtă să se apere pe sine şi propria familie. Nimeni nu părea să ajute pe nimeni
altcineva. Fiecare Radnoran era concentrat pe locul său pe nava de evacuare şi să
ajungă acolo cât mai repede posibil.
Anakin nu era sigur cât de mult vor fi dispuşi el şi Tru să aştepte la depozit.
Chiar nu ar fi trebuit să-şi părăsească posturile. Forţa era întunecată pe această
planetă. Violenţa putea izbucni în orice moment.
Dar au fost norocoşi. Când s-au strecurat în interiorul depozitului, l-au găsit
pe unul dintre jefuitori deja acolo. Încărca o sanie antigrav cu bunuri furate, cât de
repede putea. Din cauza grabei, stivuia mărfurile cu stângăcie. Câteva containere din
duroţel căzură din sanie, împrăştiindu-şi conţinutul.
— Ai nevoie de ajutor? întrebă Anakin în mod impulsiv.
El şi Tru îşi activară săbiile de lumină şi rămaseră în faţa jefuitorului. Ştiau că
nu vor fi nevoiţi să le folosească. Radnoranul era mic şi slab. Se uită de la Anakin la
Tru şi înapoi. Apoi încercă să zâmbească.
— Salutări. Numele meu este Ruuin. Prietenul meu mi-a spus că şi-a lăsat
câteva lucruri în acest depozit. Mi-a dat o cheie, aşa că...
— Las-o baltă. Anakin îşi dezactivă sabia de lumină. Timpul a expirat. Începe
evacuarea. Poţi urca la bordul unei nave...
— Sau te putem băga într-o celulă de detenţie, spuse Tru.
— Şi lucrurile sunt atât de confuze pe aici, încât s-ar putea să uităm să te
scoatem înainte ca vânturile să se schimbe, spuse Anakin.
Ochii lui Ruuin săriră nervoşi.
— Haideţi. Nu aţi face aşa ceva. Sunteţi Jedi.
— Teoretic, nu suntem, spuse Anakin. Ne antrenăm ca să devenim Jedi.
— Este o diferenţă destul de mare, de fapt, spuse Tru, ridicând din umeri. Noi
doar învăţăm regulile.
— Deci, lasă-mă să mă gândesc. Este împotriva regulilor Jedi să lăsăm un
suspect încarcerat când ştim că o toxină mortală este în aer? Anakin se încruntă,
prefăcându-se că meditează. Ai vreo idee, Tru?
— Cred că am chiulit de la acel curs, spuse Tru.
— Băieţi înţelepţi. Întotdeauna mă întâlnesc cu băieţi înţelepţi, spuse Ruuin în
sinea lui. În regulă, în regulă. Ce vreţi să ştiţi?
— Pentru cine lucrezi? întrebă Anakin.
— De unde să ştiu? Un tip, spuse Radnoranul. Îşi ridică rapid mâinile în semn
de protest, în timp ce atât Anakin cât şi Tru făceau un pas spre el. Spun adevărul.
Am fost plătit cu salariu şi o parte din pradă. Numele tipului este Nonce, dacă asta
vă ajută. Dacă aţi fi fost de la poliţia de securitate, l-aţi fi cunoscut. A fost în detenţie
aproape toată viaţa lui. Dar cineva l-a angajat. Nu ştiu cine. Acum pot să plec?
— Cum ai accesat planurile de evacuare? întrebă Anakin.
— Nu am accesat eu. Nonce a făcut-o. Şi nu ştiu cum le-a obţinut. Acum pot
să plec?
— Dacă rămâneai destul de mult timp prin preajmă ca să jefuieşti toate acele
case şi afaceri, cum puteai fi sigur că vei avea un loc pentru evacuare? întrebă Tru.
Apăru o schimbare subtilă în privirea lui Ruuin, care îşi întoarse privirea. Apoi,
ceva se schimbă. Anakin ştia că era pe cale să mintă.
— Am fi terminat la timp.
— Nu, nu aţi fi făcut-o, spuse Anakin. Şi nu te-ai fi pus în pericol pe tine şi
noile tale bogăţii riscând. Deci, care era planul? Cum aveaţi de gând să plecaţi de pe
planetă?
— În acelaşi mod în care o fac toţi ceilalţi, spuse Ruuin. Cu navele feribot. Pot
să plec acum?
Anakin nu ştia ce să facă. Era evident că Ruuin nu avea de gând să le spună
adevărul. Îi era mai frică de altcineva decât de Padawani.
Dintr-o dată, Tru se întinse şi îi smulse lui Ruuin datapadul de la centură.
— Poate că asta ne va spune ceva.
— Hei! Hei! E proprietatea mea!
Anakin aruncă o privire la prada furată din jurul lor.
— Chiar crezi că eşti în poziţia de a te plânge?
Tru era ocupat să apese pe taste.
— Uite, îi spuse lui Anakin, înclinând datapadul spre el. Vezi coordonatele
astea? Trebuie să fie un loc de aterizare. Şi nu se potriveşte cu cele pe care le ştim
noi pentru navele feribot.
— Aveţi un plan de scăpare, îi zise Anakin lui Ruuin. Lasă-mă să-ţi spun ceva.
Nu veţi reuşi. Nu veţi reuşi deloc să ajungeţi pe vreo navă. Şi lasă-mă să-ţi mai spun
ceva. Făcu un pas mai aproape de Ruuin. Ai mult mai multe motive să te temi de
Jedi decât de oricine altcineva. Chiar şi de Avoni.
— Avoni? Ruuin pleoscăi nervos. Nu i-am menţionat niciodată pe Avoni. Uite,
trebuie să mă lăsaţi să plec, bine? Nu înţelegeţi ce pedeapsă mă aşteaptă. Aş putea fi
întemniţat pentru trădare.
Se opri brusc.
— Trădare, spuse Anakin încet. Asta înseamnă că este implicat un alt guvern
planetar.
— Cum ar fi Avonii, spuse Tru.
Ruuin îşi şterse fruntea transpirată.
— În regulă. Da, e vorba de Avoni. Coordonatele sunt pentru o altă navă Avon.
Îi transportă pe jefuitori în afara planetei. Nu vor să fim prinşi aici. Trebuie să
plecăm înainte de sosirea navelor Senatului. Ne-au promis că, indiferent ce se
întâmplă, vom scăpa. Ne-au sprijinit jafurile. Au vrut să se răspândească cât mai
multă dezordine şi panică. Cu toţii ar trebui să primim case şi bani odată ce ajungem
pe Avon.
— Nu te-ai întrebat de ce fac Avonii toate astea? întrebă Tru, dezgustat. Aveai
de gând să le permiţi să îţi invadeze planeta?
— Eu nu pun întrebări, spuse Ruuin. Sunt hoţ, nu filozof.
— Panica ar fi distras şi mai mult atenţia populaţiei, îi murmură Tru lui
Anakin. Nu ar avea timp să-şi dea seama ce plănuiesc Avonii.
Anakin aprobă din cap, apoi se întoarse spre Ruuin.
— Cine a fost contactul lui Nonce? Cum aţi făcut rost de droizii ăia prototip?
Cine este contactul cu Avonii? răbufni el.
— Nu ştiu nimic, spuse Ruuin disperat. Sunt doar un hoţ. Sunt un nimeni. Nu
mai este nimeni cu care să vorbeşti. Acum pot să plec?
 Capitolul 16

Testul curajos al lui Curi de a-şi scoate costumul de bio-izolare confirmă destul
de repede că nu mai exista niciun pericol din cauza toxinei. Testele suplimentare o
dovediră, de asemenea.
Toţi Jedii îşi scoaseră costumele. Fu o uşurare pentru Obi-Wan să respire din
nou aer normal. Fără costumul constrângător, Jedii ar fi putut lupta mai eficient,
dacă ar fi fost nevoie.
— Trebuie să ne întoarcem imediat în Sectorul Liber, spuse Obi-Wan. Dacă
putem opri evacuarea, putem opri preluarea planificată de către Avoni. Se aşteaptă la
o planetă nepopulată.
— Ştiţi ce înseamnă asta în legătură cu sistemele de comunicaţii, nu? spuse
Soara. Avonii sunt cei care bruiază planeta. Este singura explicaţie.
Ceilalţi Jedi aprobară din cap. Cu toţii ajunseseră la aceeaşi concluzie.
Nu mai era nimic de făcut în Sectorul de Izolare. Curi le găsi două speedere
funcţionale. Se împărţiră în echipe şi porniră prin oraşul gol, îndreptându-se spre
periferie şi pe cea mai rapidă rută spre Sectorul Liber.
În ciuda pericolului invaziei care se apropia, Obi-Wan se simţi uşurat că, în
sfârşit, avea să-l revadă pe Anakin. Era nerăbdător să vadă cum se descurcase
Padawanul său.
— Pari uşurat, spuse Siri, aruncându-i o privire rapidă în timp ce pilota
speederul. Şi eu sunt.
— Nu păreai foarte îngrijorată.
— Când am părut eu vreodată îngrijorată? spuse Siri cu un râset scurt. Doar
că ascund lucrurile mai bine decât tine, asta-i tot. Uneori mă întreb dacă te aştepţi
ca eu să am vreun sentiment, Obi-Wan.
Era adevărat. Obi-Wan nu încercase prea des să vadă pe sub încrederea rece a
lui Siri. Ar fi trebuit să ştie mai bine.
Când ajunseră la câmpia vastă din afara oraşului, Siri mări viteza.
— Lucrurile păreau întotdeauna uşoare pentru Ferus la Templu, remarcă ea.
Darurile îl ajutau să navigheze prin cursuri. Firea lui bună i-a câştigat mulţi prieteni.
Dar tu şi cu mine ştim că galaxia ne învaţă lecţii mult mai grele.
— Da, spuse Obi-Wan. Ştim că este adevărat.
— Aşa că şi eu îmi fac griji pentru ziua în care Ferus va descoperi asta, spuse
Siri. Şi eşecul face parte din a fi Jedi. Cel care nu trebuie să muncească din greu
pentru darurile sale va eşua într-o zi, aşa cum facem cu toţii. Se va strădui din
răsputeri, va sacrifica tot ce are de dat şi totuşi nu va învinge. Bănuiesc că eşecul
său va fi mai dur decât trebuie să fie. Aştept acea zi şi îmi fac griji.
Obi-Wan se temea de acelaşi lucru pentru Anakin. Siri pusese în cuvinte o
anumită teamă pe care o purta în suflet. Şi se felicită pentru că îşi depăşise vechea
rivalitate cu Siri! Obi-Wan clătină din cap, zâmbind. Evident că rămăseseră urme ale
acelei rivalităţi. Altfel, i-ar fi făcut confidenţe.
— Ce este? întrebă Siri, prinzându-i zâmbetul.
— Aminteşte-mi să nu te mai subestimez, spuse el.
Ea zâmbi.
— Oricând, cu plăcere.
— Şi îţi mulţumesc.
Siri îşi îndreptă atenţia către comenzi. Ea nu dădea niciodată atenţie la
mulţumiri sau complimentele. Dar Obi-Wan ştia că acel moment adăugase un plus la
prietenia lor.
 Văzu o pată la orizont, iar atenţia i se ascuţi. Un val în Forţă îi spuse lui Obi-
Wan că pata nu era una dintre păsările uizani native de pe Radnor.
— La dreapta noastră, îi spuse lui Siri peste zgomotul speederului.
Ea aprobă din cap. Obi-Wan îl contactă pe Ry-Gaul pe comunicatorul său şi îl
alertă în legătură cu pata respectivă, care acum creştea într-o formă neagră.
— Cu siguranţă este un fel de mijloc de transport, spuse Siri.
Prezenţa întunecată în Forţă creştea. Wan o simţea ca un val pe pielea lui.
— Ciudat, spuse el. Arată ca o versiune mai mică a unui MTT 4.
Era familiarizat cu navele de transport de trupe din relaţiile sale cu Federaţia
Comerţului. Droizii de luptă puteau fi comprimaţi şi încărcaţi în navă fără a se irosi
spaţiu.
— Un MTT? Cred că s-ar putea să ai dreptate. Ei bine, acum avem răspunsul
la întrebarea mea, a spus Siri cu tristeţe. Ştim cum transportă droizii de luptă. MTT-
ul trebuie să fi fost în cala de marfă a uneia dintre navele feribot.
— De aceea a ordonat ofiţerul Avon închiderea calelor de marfă, ghici Obi-Wan.
— Ar fi bine să părăsim aceste coordonate. Siri întoarse cu îndemânare
speederul spre dreapta. În spatele ei, Ry-Gaul făcu aceeaşi întoarcere. Cred că îmi
amintesc de nişte canioane terestre la sud de noi. Poţi să le găseşti?
Obi-Wan introduse coordonatele lor pe computerul de bord.
— Ai dreptate. Suntem la doar câţiva kilometri distanţă. Ne putem ascunde
acolo şi să vedem ce se întâmplă. Înainte să oprim evacuarea, ar trebui să aflăm
exact cu ce ne confruntăm. Nu ar trebui să dureze mult.
Introduse noile coordonate, apoi îi contactă rapid pe Ry-Gaul şi Soara pentru a
le comunica noul plan. Siri împinse motoarele mai repede. Erau aproape de sol şi
suficient de mici pentru a nu fi detectaţi.
Presupuseră că transportorul se îndrepta spre oraşul Aubendo.
— Nava se întoarce, spuse brusc Obi-Wan.
— Ciudat, murmură Siri. Aruncă o privire peste umăr, apoi împinse motoarele
mai tare. Poţi să o localizezi?
Obi-Wan îndreptă un urmăritor macrolaser spre navă. În câteva secunde,
computerul speederului cartografie destinaţia probabilă a navei. Coordonatele se
potriveau cu direcţia spre care se îndreptau ei.
— Ori ne urmăreşte, ori se îndreaptă spre aceeaşi zonă a canionului, îi spuse
Obi-Wan lui Siri. Să încercăm un experiment.
Introduse repede noile coordonate în computerul de bord, iar Siri schimbă
direcţia. După câteva momente, nava schimbă şi ea direcţia.
— Ne urmăreşte, spuse Siri. De ce? Ce ar putea face un MTT cu două nave
mici de transport aerian?
— Doar dacă nu ştiu că sunt şi Jedi la bord, spuse Obi-Wan.
Siri îi aruncă o privire rapidă, vântul biciuindu-i părul pe obraz.
— Curi?
— Poate. Sau am fi putut fi supravegheaţi. Singura noastră speranţă este să ne
pierdem în canioanele acelea. Navele alea sunt prea mari pentru a manevra aşa cum
o putem face noi.
— Va trebui să ajungem mai întâi la canioane, murmură Siri.
Motoarele erau la maxim, dar MTT-ul câştiga viteză.
Obi-Wan răspunse la comunicatorul său şi auzi tonul tăios al Soarei.
— Trebuie să ştie că suntem Jedi.
— Da. Îi putem pierde în canioane.
— Să sperăm că da. Aceste MTT-uri pot transporta un pluton întreg de droizi.

4
Multi-Troop Transport (MTT) – vehicul de transport, repulsorlift, puternic blindat, fabricat de Baktoid
Armor Workshop şi folosit atât de Federaţia Comerţului în timpul invaziei Naboo, cât şi mai târziu de
Confederaţia Sistemelor Independente pentru a transporta droizi de luptă din seria B1 înainte şi în
timpul Războaielor Clonelor.
 Obi-Wan întrerupse comunicarea. Nava se apropia de ei. Nu era îngrijorat.
Canioanele erau la doar câţiva kilometri distanţă. Ar trebui să reuşească. Avea
încredere deplină în abilităţile de pilot ale lui Siri. Transportorul voluminos nu avea
să fie capabil să-i urmărească.
Nu trebuia să fie îngrijorat... Atunci de ce sunt îngrijorat? se întrebă Obi-Wan,
clătinând din cap în faţa erorii sale de logică.
— E ceva în neregulă, spuse el.
— Iar o faci, spuse Siri. Spui ceea ce este evident.
— Deci o simţi şi tu?
— Da.
— S-ar putea să ne îndrepte spre canioane pentru că ştiu că ne-ar putea
prinde acolo.
— S-ar putea. Dar nu avem de ales. Nu avem altă strategie, spuse Siri. Nu mai
este nimic între noi şi Tacto. Nu avem unde să ne ascundem.
Canioanele erau în faţă. Puteau să vadă trasa ciudată în zigzag a acestora în
pământ. Abia când ajunseră deasupra lor, putură vedea că liniile de pe pământ erau
de fapt fisuri adânci. Siri îndreptă aparatul de zbor spre adâncurile lor. Cerul deveni
cenuşiu în timp ce soarele dispărea. Fisura se lărgea pe măsură ce coborau şi se
treziră într-un canion subteran mare. Existau ramificaţii în lateral, dar erau prea
înguste chiar şi pentru un speeder. Ry-Gaul venea imediat în spatele lor.
MTT-ul coborî, continuând să-i urmărească.
— Au un plan, cu siguranţă, spuse Siri printre dinţi, în timp ce plonja mai jos.
Obi-Wan îşi dori să fi avut un vehicul mai agil. Speederul era menit să se
deplaseze cu ajutorul motoarelor repulsolift de-a lungul unei suprafeţe. Avea o
capacitate limitată de scufundare şi de manevră.
MTT era acum aproape pe ei. Obi-Wan era inconfortabil de conştient că
vehiculele acelea erau adesea echipate cu torpile protonice.
— Ce n-aş da pentru un scut deflector, mormăi Siri.
Dintr-o dată, peretele canionului de lângă ei explodă. Pietrele şi resturile se
izbiră de speeder. Siri avu probleme în a controla comenzile. În spatele lor, Ry-Gaul
şi Soara aveau şi ei probleme. Un proiextil tras de MTT îi lovise în spate. Cădeau prin
aer, lăsând în urmă un fum negru. Ry-Gaul se lupta să recupereze puterea.
— Se prăbuşesc! strigă Obi-Wan.
Obi-Wan se întinse cu Forţa, ştiind că era inutil. Nu putea opri un speeder să
se prăbuşească. Neputincios, îl privi cum începea să se învârtă în spirală.
— Ţine-te bine! strigă Siri.
Puse aparatul de zbor într-un picaj abrupt. Sub mâinile ei, comenzile vibrară şi
întreaga navă se zgudui. Împingea aeronava la maxim – şi chiar mult peste.
Siri viră brusc spre stânga, strecurându-se sub celălalt speeder. Exact în
momentul în care se aflau sub el, Ry-Gaul şi Soara săriră. Aterizară în partea din
spate a speederului, făcându-l să se încline nebuneşte. Ry-Gaul şi Soara îşi folosiră
cablurile cu cârlige, fixându-se de aparat în timp ce acesta se clătina şi se rostogolea.
Chipul lui Siri era hotărât în timp ce se lupta cu speederul scăpat de sub
control. Pământul se profila în faţa lor. Pereţii canionului treceau grăbiţi pe lângă ei.
În faţă era o stâncă abruptă. Siri încercă să încetinească nava, dar motoarele erau
blocate.
— Taie energia! strigă Obi-Wan.
Siri opri energia. Cu un vuiet pătrunzător, motoarele se opriră. Speederul
ricoşă pe sol, apoi se învârti sălbatic. Soara şi Ry-Gaul se agăţară cu disperare de
cablurile lor. Obi-Wan fu aruncat din portiera sa în Siri, iar capul i se izbi de scaun.
Speederul se izbi brusc de peretele canionului, apoi se opri. Obi-Wan simţi
gust de sânge în gură, dar ştia că nu era rănit. Se uită la Siri. Aceasta tresări, dar
dădu din cap pentru a-i spune că era în regulă. Soara încerca să se ridice singură,
dar piciorul ei era într-un unghi ciudat. Ry-Gaul o sprijini şi o ajută să se ridice.
 Jedii nu ezitară. Nici măcar nu avuseseră timp să aştepte până când li se
limpezeau capetele. MTT-ul cobora spre ei, cu tunurile laser pornite. Obi-Wan şi Siri
săriră din speeder şi fugiră să se adăpostească. Ry-Gaul o susţinu pe Soara şi o
împinse spre adăpost. Obi-Wan găsi un mic pasaj între pereţii abrupţi ai canionului.
Intră înăuntru şi ceilalţi îl urmară.
Ry-Gaul se aplecă să examineze piciorul Soarei.
— Nu e rupt.
Soara încercă să zâmbească.
— În sfârşit, veşti bune.
— Poţi să mergi? întrebă Obi-Wan.
— Da, spuse Soara, cu faţa albă de durere.
— Nu, spuse Ry-Gaul cu blândeţe. Dar te voi ajuta.
Urmară poteca întortocheată, mişcându-se cât de repede puteau, în ciuda rănii
Soarei.
— Mă îndoiesc că vor descărca droizii aici, spuse Siri.
— Dacă e vorba de o invazie, vor dori să treacă la treabă, spuse Soara printre
dinţii încleştaţi. De ce să piardă timpul cu patru Jedi? Poate că vor renunţa şi vor
pleca.
— Cărarea asta merge în buclă, spuse brusc Obi-Wan. Ne va aduce înapoi de
unde am plecat.
— Grozav, spuse Siri. Îmi era dor de MTT-ul ăla.
Obi-Wan se apropie de marginea zidului şi se uita afară. MTT-ul aterizase într-
un spaţiu liber la câteva sute de metri distanţă, iar rampa era coborâtă. În timp ce
Obi-Wan privea, trupe după trupe de droizi prototip coborau din vehicul.
— Descarcă droizii, spuse el. Nu se dau bătuţi.
 Capitolul 17

Anakin şi Tru reuşiră să-l găsească pe unul dintre puţinii ofiţeri de securitate
rămaşi pe planetă şi îl lăsară pe Ruuin în grija lui.
— Nu m-ar surprinde dacă ar putea să-l mituiască sau să-l convingă pentru a
scăpa dim custodie, spuse Anakin, privind cum Ruuin se îndepărta cu ofiţerul,
vorbind repede şi gesticulând cu braţele sale scurte şi butucănoase.
— Nu contează, răspunse Tru. Avem dovada că Radnor este invadată. Ar fi bine
să vorbim cu ceilalţi.
— Sigur, ca Ferus să ne spună ce trebuie să facem, bombăni Anakin.
— Ei bine, tu ce crezi că ar trebui să facem? întrebă Tru în timp ce se grăbeau
spre punctul de control pe care îl păzeau Ferus şi Darra.
— Cred că Galen se află în spatele acestei situaţii şi ar trebui să-l interogăm,
spuse Anakin. El ne poate spune exact ce planuri au Avonii. Apoi ne putem gândi
cum să le zădărnicim.
— Cumva, mă îndoiesc că va fi atât de uşor, spuse Tru.
— Şi eu mă îndoiesc, fu de acord Anakin. Dar nu mă pot gândi la nimic
altceva.
Ajunseră la Darra şi Ferus şi le spuseră repede ce au găsit.
— Nu ştim sigur că este Galen, spuse Ferus.
— Nu avem timp să găsim alt suspect, insistă Anakin. Trebuie să ne mişcăm
acum. Nu ştim ce se întâmplă în Sectorul de Izolare. Maeştrii noştri ar putea fi în
pericol.
— Anakin are dreptate, fu de acord Darra. Nu vom pierde nimic dacă îl
înfruntăm pe Galen.
— Să mergem, declară Ferus.
De parcă ar fi fost ideea lui, gândi Anakin.
Cei patru Padawani se grăbiră spre centrul de comandă. Galen tocmai arunca
o mică trusă de supravieţuire în speederul său.
— Plecaţi undeva? întrebă Anakin.
— Desigur, răspunse Galen. De îndată ce toată lumea va fi în siguranţă în
afara planetei.
— Se pare că te grăbeşti în mod special, observă Darra.
Galen scoase un oftat exasperat.
— Unde vreţi să ajungeţi acum?
— Avem informaţii solide că Avon a fost în spatele raidurilor şi, de asemenea, a
furtului acelor droizi prototip, spuse Anakin. Şi credem că tu ştii ceva despre asta.
Galen chicoti, clătinând din cap.
— Voi, copii, cu siguranţă veniţi cu nişte teorii incredibile. Eu am încercat să-i
ajut pe cetăţenii de pe Radnor!
— Dar cum rămâne cu accidentul toxic iniţial? întrebă Ferus.
— Şi cu furtul droizilor? Ambele s-au întâmplat la instalaţiile tale.
— Se numeşte ghinion, zise Galen. Sunt unul dintre cei mai buni savanţi de pe
Radnor. Poate că m-a vizat cineva. Imediat ce toate aceste probleme se vor termina,
vom revizui cu mare atenţie procedurile de siguranţă. Dar nu sunt responsabil. Mi-
am riscat viaţa rămânând aici. Aş fi putut pleca de mult timp. Aveam bani. Eu şi
sora mea am decis să rămânem pentru a ne ajuta concetăţenii. De ce mă acuzaţi?
Acum, Galen părea rănit, nu furios. Anakin nu sesiză nimic în neregulă. Şi-ar
fi dorit ca Obi-Wan să fie aici. Încă nu era adeptul citirii adevăratelor motivaţii ale
altor fiinţe. Anakin îşi aminti de nerăbdarea lui Ruuin de a pleca. Fără îndoială că
avea o oră de întâlnire cu Avonii, precum şi un punct de întâlnire. Poate că Galen
avea aceeaşi problemă.
— Eu zic să-l reţinem până când decolează navele Avonilor, le spuse Anakin
celorlalţi. Poate aştepta aici, cu noi, navele Senatului.
Ochii argintii ai lui Tru pâlpâiră când înţelese strategia lui Anakin.
— Sunt de acord.
— Este ridicol! explodă Galen. În sfârşit îi cedase calmul rănit. Refuz, după tot
ce am făcut, să mă supun acestor suspiciuni.
Sări în speeder şi tură motorul. Dar nu luase în calcul reflexele rapide ale
Padawanilor. Anakin se întinse şi opri motorul în timp ce Tru sări înăuntru şi accesă
computerul de bord, apoi citi coordonatele care apărură pe ecran. Erau aceleaşi cu
cele ale lui Ruuin.
— Îmi pare rău, Galen, zise Anakin. Acum avem dovada. Astea sunt
coordonatele unui loc de aterizare a navelor Avonilor. Urma să fii transportat pe calea
aerului în afara planetei.
— Da, şi ce dacă? urlă Galen. Împreună cu toţi ceilalţi!
— Nu prea cred. Cred că ai făcut o înţelegere specială cu invadatorii. Tu şi
conspiratorii tăi aţi fi avut o viaţă nouă pe Avon – datorită trădării planetei voastre.
O voce mică, şocată, se auzi din spatele lor.
— Nu.
Anakin se întoarse. O femeie mică, cu trăsături asemănătoare cu cele ale lui
Galen, stătea în pragul uşii. O recunoscu pe sora lui Galen, Curi, din holomesajul pe
care Galen îl primise în ziua în care veniseră.
— Nu poate fi adevărat. Galen? Este adevărat?
— Bineînţeles că nu, Curi, spuse Galen. Aceşti Jedi sunt copii. Ce ştiu ei?
Darra ignoră comentariul lui Galen.
— I-aţi lăsat pe Maeştrii noştri în Sectorul de Izolare? întrebă ea pe un ton
urgent.
Curi îşi smulse privirea îndurerată de pe fratele ei şi îi privi pe Padawani.
— Erau pe cale să vină aici. Toxina nu mai este periculoasă. Are un timp de
înjumătăţire scurt; tocmai am descoperit asta. Vânturile nu vor aduce niciun pericol
pentru Tacto.
— Şi Maeştrii noştri? întrebă Darra. Unde sunt acum?
— Sunt în mare pericol, spus Curi. Sunt blocaţi de invadatorii Avoni în afara
oraşului Aubendo, în câmpurile de canioane subpământene. Dol Heep i-a pus sub
supraveghere. Am descoperit că plasase dispozitive de urmărire în vehiculele mele.
Când am aflat, m-am dus după ei. Am ajuns la timp pentru a vedea cum o navă
mare i-a forţat să coboare în canioane. Sunt atacaţi de un pluton de droizi de luptă.
Droizii noştri de luptă, adăugă ea, aruncând o privire către Galen.
— Cum putem avea încredere în ea? îi întrebă Ferus pe ceilalţi pe un ton
scăzut. Dacă sunt în cârdăşie? Dacă încearcă să ne scoată din Sectorul Liber ca să
poată pleca?
Padawanii se priviră unii pe alţii, cu confuzie pe chipuri. Da, Curi ar putea să
mintă. Galen cu siguranţă minţea. În cine puteau avea încredere?
Încredeţi-vă în voi înşivă. Ai încredere în instinctul tău. Apoi acţionează. Anakin
închise ochii pentru o clipă. Atinse piatra de râu din buzunar, pipăindu-i căldura cu
degetele. Se întinse spre Forţă, spre un loc pe care îl cunoştea bine. Simţi un impuls
îndepărtat – Obi-Wan. Da, era în pericol. Iar Curi... Curi spunea adevărul.
Neliniştea încă se citea pe feţele colegilor săi Padawani. Dar Anakin se uită în
ochii lui Ferus.
— Nu putem risca vieţile Maeştrilor noştri.
Ferus ezită doar o fracţiune, surprins de profunzimea contactului lui Anakin
cu Forţa.
— Ai dreptate. Să mergem.
 Capitolul 18

Padawanii rechiziţionară speederul lui Galen. Se înghesuiră înăuntru, iar Curi

le spuse coordonatele unde văzuse ultima dată transportorul Avonilor şi pe Jedi.
— Uitaţi-vă la toţi Radnoranii ăştia în costume de bio-izolare, observă Darra.
Sper că Curi spune adevărul, altfel vom avea o mare surpriză când se vor schimba
vânturile.
Darra vorbea fără griji, dar nimeni nu se simţea în întregime liniştit în legătură
cu decizia lor. Chiar şi Anakin era puţin îngrijorat. Paria totul pe intuiţia lui. Dacă se
înşela, consecinţele ar fi fost grave. Ar fi putut muri, împreună cu ceilalţi Padawani.
Nu mă înşel.
Simţea ochii lui Ferus asupra lui. Îşi ţinu privirea în faţă în timp ce pilota
nava. Nu avea de gând să mai dea înapoi acum.
Văzură în faţă poarta de energie care ducea spre Sectorul de Izolare. Curi le
dăduse datele pentru a trece de ea. Anakin le introduse într-un fascicul de semnal şi
poarta de energie se deschise, iar ei trecură prin ea. Pentru o clipă, îşi ţinură cu toţii
respiraţia. Apoi Ferus inspiră adânc. Darra făcu la fel.
— Ei bine, acum nu mai e cale de întoarcere, spuse ea.
Ferus accesă dispozitivul de cartografiere al computerului de la bord. Studie
localizarea canionului.
— Există mai multe puncte de acces, spuse el.
— Trebuie să presupunem că probabil sunt încă foarte aproape de locul unde
i-a văzut Curi, spuse Darra. Ne-a spus că speederele lor au fost distruse.
— A mai spus că transportorul care îi urmărea era destul de mare, adăugă Tru.
Aşa că, dacă o luăm pe o rută îngustă prin canioane, am putea avea elementul
surpriză de partea noastră.
— Vom avea nevoie de mai mult decât de surpriză dacă acel transportor era
plin cu droizi prototip, remarcă Ferus. Mai mult de atât, probabil că transportorul
are şi tunuri blaster.
— Dacă încerci să ne ridici nivelul de încredere, nu funcţionează, spuse Darra.
— Ne apropiem de canioane, îi avertiză Ferus.
Anakin încetini uşor. În faţă, văzură doar ceea ce părea a fi mâzgălituri pe
pământ. Apoi îşi dădură seama că semnele dezvăluiau crăpături adânci în suprafaţa
solului.
Ferus citi un set de coordonate.
— Ia-o pe ruta asta, spuse el. Ne va duce aproape de locul unde i-a văzut Curi
pe Maeştrii noştri.
Anakin coborî cu viteză în canion. Se lipi de pereţii canionului, mergând cât de
repede îndrăznea. După privirea lui Ferus, era mai rapid decât îi plăcea celuilalt
Padawan. Anakin împinse motoarele la maxim. Ştia că deţinea controlul total.
În faţă, văzu forma mare şi masivă a vehiculului de transport al Avonilor.
Mergea la ralanti, cu motoarele repulsorlift la viteză redusă, menţinându-se la câţiva
metri de sol. Praful se ridica în jurul lui într-un nor compact. Anakin se emoţionă.
— Am mai văzut acest tip de transportor înainte, spuse el. A fost cu ani în
urmă, în bătălia Federaţiei Comerţului pentru Naboo. Asta este o versiune puţin mai
mică a unui MTT – un transportor de trupe multiple. Depozitează droizi de luptă şi
sunt de obicei pilotate de doi droizi.
— De asemenea, au o armură frontală puternică. Nava însăşi poate fi o armă.
Tru părea neliniştit. Poate să treacă şi prin pereţi de piatră.
— Se pare că a făcut-o deja asta, spuse Darra, înghiţind în sec.
 Un perete solid de stâncă fusese sfărâmat în fragmente. Pe jos erau împrăştiaţi
câţiva droizi.
— Maeştrii noştri trebuie să fi luptat acolo, spuse Ferus pe un ton jos.
Anakin pluti prin apropiere, având grijă să nu fie văzut de pe puntea MTT-ului.
Nu văzură nicio urmă a Maeştrilor lor.
— Aud focuri de blaster, spuse deodată Darra. Suntem aproape.
Apoi, Anakin auzi şi el. Îşi puse mâinile înapoi pe comenzi, pregătit să meargă
înainte.
— Aşteaptă! ordonă Ferus.
Supărat, Anakin se întoarse spre el.
— Ce mai e acum? Ai alte planuri?
— Da, spuse Ferus cu fermitate. Dacă ne grăbim acolo fără un plan, nu le vom
fi de prea mare ajutor.
— De ce fel de plan avem nevoie? întrebă Anakin. Sunt atacaţi de droizi! Intrăm
şi îi ajutăm!
Darra gemu.
— Credeam că cel mai rău lucru în această misiune sunt cuburile de proteine
la micul dejun. Acum ştiu că mai sunteţi şi voi doi. Ferus, la ce te gândeşti?
— Câţi droizi transporta MTT-ul de pe Naboo? îl întrebă Ferus pe Anakin.
— Nu-mi amintesc, spuse Anakin. Peste o sută, cred.
— O sută doisprezece, spuse Tru cu blândeţe.
— Şi ăsta e doar un pic mai mic, spuse Ferus. Aşa că, să spunem că are între
cincizeci şi şaptezeci de droizi, cel puţin. Care sunt şansele să ne luptăm cu atât de
mulţi cu săbiile noastre de lumină?
Darra înghiţi în sec.
— Nu pot să-ţi spun cât de mult urăsc să aud vorbindu-se despre şanse
înainte de o bătălie.
— Deci, ce vrei să spui? întrebă Anakin. Chemăm mai mulţi Jedi?
— Sau mai multe săbii de lumină, spuse Darra.
Ferus clătină din cap.
— Bineînţeles că nu. Trebuie doar să gândim, asta-i tot. Avem câteva avantaje.
Unul este surpriza. Celălalt este faptul că tu şi Tru păreţi să ştiţi multe despre acel
transportor.
Anakin arobă din cap. Explorase unul pe Naboo după bătălie.
— Întrebarea este cum urcăm la bord? întrebă Ferus.
— Poţi să dezactivezi droizii de pe MTT? întrebă Darra.
Anakin clătină din cap.
— Nu, sunt controlaţi fie de pe nava care a aterizat, fie de pe orbită.
— Nu este niciun stres, spuse Ferus. Dacă urci la bord, poţi pilota nava?
— Pot să pilotez orice, spuse Anakin categoric.
— Nu ai spus că nava este şi o armă? întrebă Ferus.
Cei patru Padawani se priviră unul pe altul.
— Bineînţeles, spuse Anakin. Dacă vom controla nava, vom controla şi bătălia.
— Putem folosi trapa de desfăşurare, spuse Tru. Dar supapa de eliberare este
pe punte.
— Cred că singura cale este..., începu Anakin.
— Ai dreptate, spuse Tru. Însă va trebui să o facem...
— Exact. Dar sistemul de ventilaţie...
— Aşa că nu trebuie să ne facem griji că vom fi văzuţi, aprobă Tru repede.
Bine, asta e, atunci.
— Asta e, ce? strigă Darra. Aţi început să vorbiţi o limbă ciudată de pe Inelul
Exterior?
Anakin se întoarse spre ea.
— MTT-ul este proiectat de Baktoid. Federaţia Comerţului cumpără majoritatea
navelor lor, dar le înlocuiesc pe cele vechi, pe care le vând pe diverse planete. Pun
pariu că ăsta este cazul şi cu acest transportor. Ceea ce înseamnă că sistemul său de
evacuare şi răcire este direct spre sol. Sunt nişte guri de aerisire neobişnuit de mari
în partea de jos. De aceea se vede tot praful ăla în jurul lui. Este ridicat de vântul
care iese din navă.
— Deci praful ne va oferi acoperire, spuse Tru. Şi gurile de aerisire sunt destul
de mari. Putem să ne căţărăm pe ele ca să ajungem la bord.
— Vântul nu vă va împinge înapoi? întrebă Ferus.
— Dacă nava s-ar mişca, ar face-o, spuse Anakin. Dar motoarele sunt la
ralanti. Nava este în modul pasiv. Nu ar trebui să avem prea multe probleme.
— Avem o altă problemă, spuse Darra. Dacă veţi prelua controlul navei,
Maeştrii noştri nu vor şti asta. Cel mai probabil vor ataca nava când va veni spre ei.
— De aceea trebuie să ne despărţim, spuse Ferus. Darra, tu şi cu mine trebuie
să luăm legătura cu Maeştrii în timp ce Anakin şi Tru fură nava. Trebuie să-i facem
pe droizi să ne urmeze într-o ambuscadă. Se uită la Anakin şi Tru. Vi se pare în
regulă?
Era prima dată când Ferus îi cerea părerea. Anakin aprobă din cap.
— Sună ca un plan bun.
— Ne-am înţeles, murmură Darra. Amintiţi-mi să declar asta ca sărbătoare
anuală după ce ne întoarcem la Templu. Se aplecă şi accesă o hartă a canioanelor.
Răsfoi rapid diferite zone. Apoi înţepă ecranul cu un deget. Acolo. Dacă poţi manevra
nava acolo, putem aduce droizii prin canionul ăla mai mic, spre zona aceea mai
largă. Atunci îi putem distruge.
Cei patru Padawani se priviră unul pe altul, entuziasmaţi. Aveau de gând să-şi
salveze Maeştrii.
— Nu e niciun stres, spuse Ferus cu încredere.
— Absolut, repetă Anakin.
Urmă o pauză. După încrederea iniţială, îi cuprinse greutatea sarcinii care îi
aştepta.
— Fie ca Forţa să fie cu noi, spuse Tru încet.
Ferus şi Darra ieşiră din speeder. Se lipiră de stânci, pornind prin canion spre
sunetul focurilor de blaster. Anakin şi Tru porniră în direcţia opusă. Se opriră la
adăpostul unei stânci pentru a observa MTT-ul şi pe ocupanţi. Puteau să distingă
doar capetele piloţilor droizi. Se roteau într-o supraveghere constantă.
— Anakin...
— Ştiu, spuse Anakin. E o chestiune de sincronizare.
— Voiam doar să spun că trebuie să fugim foarte, foarte repede, spuse Tru,
aruncându-i un zâmbet rapid.
— Ne îndreptăm spre norul de praf.
— Corect.
Anakin îşi montă o mască cu filtru pe nas şi îşi trase gluga pe cap. Tru făcu la
fel. Îşi scoaseră ochelarii de protecţie de la centurile utilitare şi îi puseră pe ochi.
De îndată ce capetele droizilor se întoarseră în direcţia opusă şi nu mai erau în
raza lor vizuală, ţâşniră. Anakin simţi cum Forţa se ridică în jurul lui de pe stânci şi
din praf. Părea să-l împingă mai repede, permiţându-i să se scufunde în norul de
nisip ridicat de gazele de eşapament ale navei.
Anakin ura nisipul. Văzuse şi gustase prea mult pe când era sclav pe Tatooine.
Acum se infiltra prin masca de praf şi îi intra în gură. Abia dacă mai putea vedea.
Mai degrabă îl simţea decât îl vedea pe Tru lângă el. Ridică o mână, pipăind partea
inferioară a navei. Nisipul şi praful îl dezorientau atât de tare încât îi era greu să
vizualizeze unde se afla. Apoi simţi o bucată de metal ridicată. Ar fi putut fi
aripioarele de răcire ale repulsorului? Trecu o mână de-a lungul unei crestături, apoi
alta. Asta însemna că gurile de ventilaţie erau chiar în faţă.
Rafalele de vânt erau mai puternice decât anticipase, dar gândul la Maestrul
său imobilizat de un pluton de droizi îl împinse mai departe. Îl simţea pe Tru
luptându-se cu vântul, alături de el.
Anakin ajunse la gurile de aerisire. Se ridică şi intră înăuntru, întinzându-şi
mâinile pentru a se propti de pereţii rotunjiţi şi sprijinindu-se cu picioarele. Ar trebui
să se poată deplaseze în susul puţului. Suflul de vânt era cald, dar nu fierbinte. Îl
împingea, dar reuşi să urce încet în puţ, metru cu metru, folosindu-se de mâini şi de
picioare. Tru se afla chiar sub el. La jumătatea drumului, Anakin simţi că picioarele
îi erau făcute din beton armat şi că muşchii braţelor începuseră să îi tremure.
Un picior alunecă şi aproape că îşi pierdu poziţia şi căzu. Simţi că Tru îi atinse
spatele. Anakin se întoarse, iar Tru îi făcu semn să-l lase să deschidă el calea.
Anakin se încolăci într-o minge pentru ca Tru să se târască pe lângă el. De
îndată ce Anakin ajunse în spatele lui Tru, simţi cum vântul se domoleşte. Braţele şi
picioarele flexibile ale lui Tru erau mult mai potrivite pentru a se târî prin gura de
aerisire. Corpul lui acţiona acum ca un scut. Îi dădea lui Anakin şansa de a-şi reface
propriile forţe. La asta se referea Obi-Wan, gândi el brusc. Nu trebuie să dovedesc în
niciun fel că pot conduce. Uneori, altcineva poate face mai bine treaba asta.
În sfârşit, gura de aerisire se deschise în sala motoarelor, lângă generatoarele
repulsorlift care zumzăiau. Anakin şi Tru se prăbuşiră pe podea, încercând să-şi
tragă sufletul.
— Phu. Ce stres a fost, spuse Tru, gâfâind.
Se ridicară în picioare şi se uitară prin sala motoarelor.
— Aş spune că..., începu Tru.
— Pe acolo, fu de acord Anakin.
Odată ce ieşiră din sala motoarelor, trebuiră să se întoarcă pe o parte pentru a
naviga pe coridor. Fiecare centimetru de spaţiu era folosit pentru a înghesui droizi.
Se strecurară pe lângă rafturile goale de desfăşurare a trupelor şi urcară pe o scară
metalică îngustă spre punte. În faţa uşii punţii îşi activară săbiile de lumină. Luând o
pauză pentru a se concentra, accesară uşa şi dădură buzna înăuntru.
Droizii se rotiră, sesizând instantaneu pericolul, iar braţele lor se mişcară
înainte pentru a trage cu blasterele.
Anakin şi Tru fură mai rapizi. Săriră prin aer şi coborâră cu săbiile de lumină,
tăind fiecare în două câte un droid. Anakin dădu la o parte droidul şi se îndreptă
imediat spre comenzi, studiindu-le.
— Nu te pot ajuta aici, spuse Tru. Nu am ajuns niciodată atât de departe în
manual. M-am plictisit prea tare.
— Nu-i nimic. Astea sunt comenzi de bază. Mai bine te-ai lega de scaunul
copilotului. S-ar putea să fie o călătorie dură.
Experimentând, Anakin împinse comenzile înainte. Nava se smuci puternic.
Tru nu apucase să se aşeze şi zbură, aterizând pe podea.
— S-ar putea să fie dură?
Tru se ridică, dădu droidul la o parte şi se aşeză pe scaunul copilotului.
Data următoare când Anakin mişcă de comenzi, nava se deplasă mai uşor. O
luă încet câţiva metri, obişnuindu-se cu modul în care se manevra. Nu era o navă de
luptă prea agilă, ci era o bestie greoaie.
Trebuiră să ocolească canionul, să treacă printr-un pasaj mai îngust şi apoi să
ducă monstrul printr-un pasaj mai mic, spre zona mai largă. Totul depindea de
faptul că el şi Tru vor ajunge acolo. Nimeni nu o spusese, dar toată lumea era
conştientă că, dacă Anakin nu reuşea să manevreze nava până acolo, Jedii vor fi
prinşi în canion cu un pluton de droizi – şi fără nicio cale de ieşire.
Anakin strecură nava prin pasajul mai îngust. Apoi acceleră, căutând pasajul
pe care îl marcase Darra. După câteva minute, Tru vorbi:
— Ar fi trebuit să trecem de cotitură până acum.
— Ştiu. Hai să o facem...
Cuvintele lui Anakin se stinseră. În faţă, văzură doar stâncă solidă. Ajunseseră
la capătul pasajului. Nu mai era nicio cale de acces spre zona mai largă.
— Nu se poate, spuse Anakin, bătând cu pumnii în comenzi. Nu se poate!
Nu era niciun pasaj. Darra citise greşit harta. Nu reuşiseră, iar Maestrul său
era prins în capcană. N-ar fi trebuit să-l asculte pe Ferus. Ar fi trebuit să...
— Poţi să dai înapoi chestia asta? întrebă Tru.
Anakin încercă să reducă la tăcere vocile care urlau în capul lui.
— Ce?
— Pasajul spre zona mai largă trebuie să fie blocat. Probabil că a fost vreo
alunecare de pietre. Îţi aminteşti că am trecut pe lângă o zonă a zidului care avea
toate acele pietre sparte?
Cu o mişcare rapidă, Anakin inversă motoarele şi porni înapoi. Opri MTT-ul
acolo unde îi indicase Tru. Fusese cândva un pasaj acolo, dar era greu de trecut.
Bolovanii uriaşi îl blocau acum.
— Mai există vreo altă cale spre zona mai largă? întrebă Tru.
Anakin clătină din cap.
— S-ar putea ca ei să fi ajuns deja acolo. Trebuie să trecem prin stânca aia.
— Se poate descurca MTT-ul?
Anakin strânse comenzile. S-ar putea să se blocheze la jumătatea drumului.
Stâncile s-ar putea prăbuşi şi i-ar putea îngropa de vii.
— Nu ştiu. Dar dacă nu încercăm, Maeştrii noştri sunt condamnaţi.
 Capitolul 19

Jedii se ghemuiră în spatele unui ecran de bolovani şi stânci sparte. Erau

ţintuiţi la pământ de două ore. Se luptaseră cu trei atacuri ale droizilor. Droizii aveau
o poziţie în partea cealaltă a canionului, de unde puteau trage la orice mişcare a
Jedilor. Ry-Gaul avea o rană de blaster în umăr. Glezna Soarei se umflase, dar îşi
făcuse o cârjă improvizată din piciorul unui droid doborât. O piatră spartă o tăiase
pe Siri deasupra ochiului. Şi erau cu toţii epuizaţi.
Pe parcursul zilei, se tot strecuraseră dintr-un canion mic în altul, dar
canioanele mai mici erau un labirint care ducea mereu înapoi la zona mai largă şi la
MTT. Asta era ceea ce ştiuseră Avonii. Ştiau că vor fi capabili să îi urmărească pe
Jedi până când îi vor epuiza.
Droizii erau necruţători şi atât de mulţi. Estimaseră că fuseseră între 70 şi 80.
Doborâseră cel puţin douăzeci, poate mai mulţi. Dar mai erau încă cel puţin cincizeci
şi fără îndoială că urma să sosească rezerve noi.
În timp ce Jedi erau blocaţi, Avonii îşi puteau desfăşura invazia. Maeştrii Jedi
nu vorbiseră despre asta, dar ştiau că fiecare dintre ei se gândea la Padawanii lor.
— Singura noastră şansă este să ne întoarcem la MTT, le spuse Obi-Wan
celorlalţi. Trebuie să capturăm nava. E singura cale de scăpare.
— Să capturăm un MTT? întrebă Soara. Este un tanc blindat.
— Trebuie să existe o cale.
Dacă Anakin ar fi fost aici, ar fi ştiut cum, gândi Obi-Wan. Anakin ştia cum să
se descurce cu toate navele construite vreodată. Făcuse să fie treaba lui să ştie.
— Stai aşa, spuse Siri. Priveşte!
Obi-Wan îi urmări degetul arătător. Spre surprinderea lui, îi văzu pe Ferus şi
pe Darra îndreptându-se spre ei, trecând de la o stâncă la alta pentru a se adăposti.
Droizii se întoarseră să tragă asupra lor, menţinând un baraj constant.
Un fior trecu prin Obi-Wan. Unde era Anakin?
Dacă i s-ar fi întâmplat ceva, aş fi ştiut. Aş fi simţit.
Ferus şi Darra alergară pe ultima sută de metri, ferindu-se de focurile de
blaster şi blocându-le cu săbiile de lumină. Se adăpostiră în spatele stâncilor
împreună cu ceilalţi Jedi.
— Mă bucur că ai putut să ni te alături, spuse Soara.
— Mă gândeam că v-a fost dor de noi, spuse Darra cu un zâmbet. Apoi observă
rana Soarei. Maestră, eşti rănită!
— Doar o mică neplăcere, răspunse Soara.
— Anakin şi Tru capturează MTT-ul, le spuse Ferus. Sperăm. Planul nostru
este să atragem droizii în zona liberă şi apoi să folosim MTT-ul pentru a-i distruge.
— Cum o să urce la bordul MTT-ului? întrebă Obi-Wan.
— Se pare că are tuneluri mari de aerisire pe partea inferioară, spuse Ferus.
Au spus că pot să se deplaseze prin ele.
Obi-Wan aprobă din cap. Părea periculos, dar avea încredere în abilităţile lui
Anakin.
— Cât de departe este locul de întâlnire?
— Nu departe. Am studiat harta. Dacă putem să ne întoarcem pe unde am
venit şi să facem droizii să ne urmeze prin pasaj, acesta se va deschide în zona mai
largă.
— Nu vom avea nicio problemă în a face droizii să ne urmeze, spuse Obi-Wan
cu mâhnire.
— Nu există un moment mai bun decât prezentul, spuse Ry-Gaul.
 — Oricum mă săturasem de locul ăsta, spuse Siri, ştergându-şi sângele de pe
frunte cu mâneca.
Jedii se pregătiră pentru următoarea fază a bătăliei. Erau epuizaţi, dar aveau
rezerve de putere pe care nu le exploataseră. Ferus şi Darra le oferiseră o cale de
scăpare, iar ei erau pregătiţi. Se grăbiră să iasă împreună, cu săbiile pregătite.
Droizii prototip se îndreptară spre ei, linia din faţă trăgând salve puternice asupra
lor. Jedii continuară să se mişte. Cei doi Maeştri avură grijă să se asigure că Soara şi
Ry-Gaul erau protejaţi în permanenţă. Din cauza rănii la umăr, Ry-Gaul nu putea să
învârtă sabia decât într-o parte, iar asta era destul de dureros. Mersul şchiopătat al
Soarei era remarcabil de rapid, cu ajutorul cârjei ei improvizate.
Ajunseră la adăpostul pasajului. Avură doar o clipă pentru a-şi trage sufletul.
Droizii se rotiră în formaţie şi îi urmară. Fugiră, lăsându-se în permanenţă văzuţi de
droizi, dar rămânând în afara razei de acţiune a blasterelor.
Ferus şi Darra deschideau drumul. Se strecurară prin pasaj şi ieşiră în zona
mai largă. Plutonul de droizi era în spatele lor. Iar stânca pură era în faţa lor.
— Cum va intra MTT-ul aici? întrebă Obi-Wan.
Ferus deveni palid.
— A existat o rută...
Darra se uită în jur cu sălbăticie.
— Unde este pasajul? Ar fi trebuit să fie acolo! spuse ea arătând spre o zonă
care părea a fi un zid de bolovani.
— Alunecare de stâncă, spuse Ry-Gaul. Vezi semnele de acolo?
— Suntem prinşi în capcană, spuse Soara, aruncând o privire rapidă în jur. Va
trebui să ne luptăm cu ei în câmp deschis.
Îşi luă cârja într-o mână şi sabia de lumină în cealaltă.
— Anakin va ajunge la noi.
Vocea lui Obi-Wan era fermă.
— Prin stâncă? întrebă Soara.
Droizii se revărsară. Jedii stăteau în picioare, gata să-i înfrunte. Gata să
înfrunte moartea. Orice ar fi venit, erau pregătiţi. Mâna Darrei tremura uşor în timp
ce îşi ţinea sabia, dar se mişcă hotărâtă pentru a acoperi partea rănită a Soarei.
Un zgomot imens zgudui canionul. Stâncile uriaşe de pe partea laterală a
canionului începură să tremure. Dintr-o dată, MTT-ul lovit izbucni prin perete,
împrăştiind bolovanii ca nişte pietricele în timp ce secera canionul şi se îndrepta
direct spre droizi. Partea din faţă a MTT-ului era aproape complet distrusă. Motoarele
scoteau fum. Dar nava greoaie încă se mişca cu putere şi seceră aproape tot plutonul
de droizi. Ceea ce nu doborî imediat, fu transformat în fier vechi de tunurile
protonice.
Obi-Wan nu se îndoia cine se afla la comenzi.
O bubuitură puternică răsună în canion. Trapa lovită şi îndoită din vârful
punţii se deschise, iar Anakin ieşi şi le făcu cu mâna.
— Da, spuse Obi-Wan. Va trece şi prin stâncă, dacă va fi nevoit.
 Capitolul 20

Avonii plănuiseră o invazie fără vărsare de sânge. Odată ce Jedii se întoarseră

la Aubendo cu MTT-ul capturat şi îl înfruntară pe Dol Heep, planurile lor fură
zădărnicite. Nu aveau destulă putere de foc pentru a învinge o populaţie revoltată.
— A fost o totală neînţelegere, tună Dol Heep. Invazie? Cu greu putem vorbi de
aşa ceva. Am venit să ajutăm Radnor. Droizii de luptă au fost doar pentru a controla
mulţimea. Îmi pare rău pentru defectarea lor. Se uită la piciorul rănit al Soarei şi la
rana de blaster a lui Ry-Gaul. Totuşi, înţeleg de ce sunteţi atât de supăraţi. Din
moment ce nu există niciun pericol din cauza toxinei, Avonii vor fi fericiţi să plece.
— Vom fi bucuroşi să vă escortăm, spuse Obi-Wan cu fermitate.
— Dar mai întâi, restabiliţi toate comunicaţiile planetei, adăugă Siri.
— Noi nu avem nimic de-a face cu întreruperea comunicaţiilor, spuse Dol Heep
pe acelaşi ton din inimă. Dar, din milă pentru poporul Radnoran, voi vorbi cu
experţii noştri în tehnologie şi voi vedea dacă putem ajuta.
În câteva minute, comunicaţiile fuseseră restabilite. În timp ce Ry-Gaul şi
Soara îşi îngrijeau rănile, Siri contactă Templul. Navele Senatului primiseră ordin să
se întoarcă pe Coruscant. Suspectau că avusese loc un sabotaj la motoare, dar nu
aveau cum să o dovedească.
Radnoranii urmau să depună o contestaţie în Senat, care cel mai probabil se
va împotmoli în dezbateri şi detalieri. Avonii nu aveau să plătească pentru planurile
lor pentru o perioadă lungă de timp.
Între timp, Obi-Wan îi contactă pe ofiţerii de securitate rămaşi şi le ordonă să
răspândească rapid vestea despre siguranţa planetei. Radnoranii se puteau întoarce
la casele lor.
— Şi puneţi-l pe Galen în custodie, imediat, adăugă Obi-Wan.
— Este deja, răspunse ofiţerul.

* * *

Jedii ajunseră la închisoarea din Tacto şi fură conduşi într-o celulă de detenţie.
Acolo, Curi se confrunta cu fratele ei pe deasupra unei mese metalice paradite.
— A ţinut blasterul spre el timp de două ore, murmură ofiţerul de securitate. I-
a spus că îl va ucide dacă va încerca să evadeze şi cred că a ştiut că vorbeşte serios.
Jedii apărură în pragul uşii. Curi părea răvăşită de durere şi de epuizare.
— Ai fost un trădător al propriei planete, îi spuse cu voce plată fratelui ei. Şi
mi-ai frânt inima.
— Nu am avut de ales! zise Galen. Nu vezi că a trebuit să fac ceea ce am făcut?
— Nu, spuse Curi, clătinând din cap.
— Ai refuzat să faci afaceri de Avonii. Asta nu a avut niciun sens! Am tratat cu
oricine altcineva avea credite de plătit. Aşa că, m-au ameninţat.
— Ai fi putut să-mi spui.
— Mi-au spus că dacă voi spune ce vor să facă – dacă spun cuiva – ne vor
distruge afacerea, continuă Galen rapid. A trebuit să fiu de acord să-i arăt lui Dol
Heep planul de armament pe care îl dezvoltam. Atunci a fost eliberată toxina. A
făcut-o înainte ca eu să-l pot opri. Ne-am întors amândoi în Sectorul Liber înainte ca
toxina să se instaleze.
— Deci puteai să aduci toxina aici şi să pui în pericol şi Tacto, spuse Curi. Este
doar un noroc că nu ai făcut-o.
Galen ignoră acest lucru.
 — Dol Heep şi-a contactat superiorii. Mi-a spus că, dacă îmi ţin gura despre
timpul de înjumătăţire al toxinei, ne vor plăti şi ne vor reloca...
— Nu folosi pluralul! strigă brusc Curi. Este vorba doar despre tine, Galen!
— Am făcut-o pentru amândoi, o imploră Galen. Au spus că, dacă nu fac ceea
ce voiau, vor spune că eu am fost cel care a eliberat toxina, în mod deliberat. N-am
ştiut ce să fac. Mi-au cerut dosarele de cercetare şi codul de acces la prototipurile
noastre de droizi de luptă...
— Şi te-au plătit pentru asta, spuse Curi cu amărăciune. Ţi-au plătit o mică
avere ca să mă trădezi pe mine, pe tine şi planeta ta.
— Nu ştiam că plănuiesc o invazie!
— Şi un copil ar fi ştiut că plănuiau o invazie! strigă Curi. Se ridică şi se aplecă
peste masă. Sunt numai scuze şi minciuni. Întotdeauna a fost aşa. Nu te-am văzut
niciodată atât de clar. Tu m-ai adus în această afacere. Tu mi-ai făcut viaţa ceea ce
este. Am făcut arme pentru a distruge fiinţe şi planete. Am găsit bani pentru a-ţi
finanţa cercetările despre chestiile teribile şi vicioase prin care fiinţele pot ucide alte
fiinţe. Am vândut aceste arme şi mi-am băgat creditele în buzunar. Am ajutat la
răspândirea acestor lucruri prin galaxie şi nu voi scăpa niciodată de mirosul de
moarte din nări. Indiferent ce voi face acum, indiferent unde mă voi duce.
— Curi, nu face asta. Am nevoie de tine! Mă vor întemniţa pentru mulţi ani...
— Eşti norocos că nu te vor ucide.
Curi se întoarse şi ieşi pe uşă. Galen îşi îndreptă ochii furioşi spre Jedi.
— Vedeţi ce aţi făcut? Aţi otrăvit-o împotriva mea!
Obi-Wan clătină din cap.
— Planeta ta este în ruine. Familia ta este distrusă. Au murit mii de cetăţeni.
Şi totuşi, tu dai vina pe alţii. Nu ai învăţat nimic.
— Nu e nimic de învăţat! strigă Galen.
Ecoul cuvintelor sale îi urmări în timp ce Maeştrii şi Padawanii mergeau pe hol.
Ieşiră din închisoare într-o dimineaţă luminoasă. Devastarea oraşului Tacto
era dezvăluită pe deplin. Mulţimea provocase incendii şi se revoltase. Afacerile erau
distruse. Casele erau baricadate. Toate transportoarele aeriene fuseseră distruse sau
jefuite pentru piese. Dar acum, Radnoranii erau ocupaţi să se întoarcă la casele şi
afacerile lor. Bolnavii erau îngrijiţi, iar morţii erau plânşi.
— Radnoranii din Tacto refuză să-i ajute pe cei din Sectorul de Izolare care au
supravieţuit, spuse Ferus.
— Şi dau vina pe Avoni pentru tot, spuse Tru. Nu se uită la ei înşişi pentru a
se învinovăţi.
— La fel ca Galen, spuse Darra. Spuneţi-mi ceva. Toate misiunile sunt atât de
grele?
— Nu, spuse Soara. Unele sunt mai grele.
— Vecinul s-a întors împotriva vecinului când a avut loc dezastrul, spuse Obi-
Wan. Ar fi putut fi o oportunitate pentru generozitate şi sacrificiu. În schimb, au ales
laşitatea şi violenţa. Acest oraş a fost distrus de lăcomie şi frică, nu de toxină.
— Nu e un semn bun pentru viitorul Radnorului, spuse Siri.
— Da, nu voi fi surprins dacă vom fi chemaţi din nou aici, într-o bună zi, spuse
Ry-Gaul.
Jedii merseră pe străzile devastate spre transportorul oferit de Senat.
Obi-Wan veni la pas alături de Anakin.
— Sunt mândru de tine, îi spuse el. Nu numai că ai acţionat cu curaj, dar ai şi
lucrat bine cu ceilalţi Padawani. Am auzit cum aţi colaborat cu toţii la planul final de
a ne salva. Ai învăţat o lecţie valoroasă. Ţi-ai supus propria voinţă pentru a-i asculta
pe ceilalţi. Drept rezultat, ai câştigat putere.
— Eram gata să vin după tine ca să lupt cu droizii, recunoscu Anakin. Ferus a
fost cel care m-a oprit. A avut dreptate.
A fost şi norocos, gândi Anakin. Planul fusese cât pe ce să iasă prost. Dacă
Anakin nu ar fi reuşit să treacă prin alunecarea de stânci, patru Maeştri Jedi şi doi
Padawani ar fi fost acum morţi. Dar nimeni nu aducea asta în discuţie. Oare Anakin
era singurul care se gândea la acest fapt?
Obi-Wan ar fi spus că nu contează. Ceea ce se întâmplase, se întâmplase. Jedii
nu-şi pierdeau timpul cu dacă. Dar Anakin nu putea să privească lucrurile aşa. Dacă
era ceea ce îl intriga cel mai mult. Şi spaţiile dintre reguli.
Dacă Ferus fusese mai mult norocos decât să aibă dreptate, oare supunerea
voinţei sale fusese, până la urmă, lucrul cel mai bun? Ştia că nu era o întrebare în
stilul Jedi. Nu i-ar fi pus-o niciodată lui Obi-Wan. Era întrebarea lui. Numai el putea
găsi răspunsul.
— Deci, am dreptate? Crezi că ai învăţat lecţia Jedi de supunere a voinţei?
Înţelegi importanţa lecţiei? întrebă Obi-Wan.
Anakin trebui să se oprească pentru a nu-şi da de gol neliniştea. Nu avea de
gând să-l mintă pe Maestrul său. Dar oare îşi supusese cu adevărat voinţa lui Ferus?
Dacă ar fi trebuit să fie sincer, ar fi trebuit să spună că nu. Dar îşi supusese voinţa
lui Tru! Anakin îşi aminti cum, în sistemul de evacuare al MTT, îşi dăduse seama că
Tru trebuia să fie cel care să conducă. Atunci îşi dăduse seama cât de necesară era
cooperarea pentru succesul unei misiuni. Acela fusese momentul în care învăţase cu
adevărat lecţia Jedi.
— Da, am învăţat bine lecţia, răspunse el, fiind fericit că putea fi sincer.
Obi-Wan aprobă din cap satisfăcut şi se întoarse să se îmbarce în transportor.
Anakin porni după el, dar Ferus apăru brusc lângă el. Anakin nu-l simţise prin
apropiere.
— Nu e stilul Jedi să-l minţi pe Maestrul tău.
— Nici să tragi cu urechea nu este, zise Anakin, supărat. Iar eu nu am minţit.
Ferus îl studie. Lumina soarelui strălucea pe dungile aurii din părul lui negru.
Nu părea furios sau acuzator. Doar gânditor.
— Nu ai spus adevărul, spuse el. Nu ai învăţat cu adevărat lecţia Jedi. Nu ai
învăţat nimic. Eşti la fel ca Galen.
— Nu este aşa. Anakin îşi păstră vocea fermă. Şi nu e treaba ta ce învăţ, ci a
Maestrului meu.
— Obi-Wan nu te vede clar, spuse Ferus cu blândeţe. Este un mare Cavaler
Jedi, dar e orbit de afecţiune. Dar eu văd. Şi voi continua să privesc. Te voi urmări,
Anakin Skywalker.
Ferus se întoarse şi urcă pe rampă. Anakin trebui să se oprească să nu se
arunce după el şi să-l placheze la podea. Trupul îi tremura de furie.
Respiră adânc. Apoi încă o dată. Anakin îşi forţă bătăile inimii să încetinească.
Încet-încet, ceaţa roşie din faţa ochilor se risipi.
Te voi urmări şi eu, Ferus. Şi dacă va fi o bătălie între noi doi, eu o voi câştiga.

SFÂRŞIT
 Universul Star Wars
Anexe
ÎNCEPUTURI…
La început s-a numit Vechea Republică.
Nu a existat niciun document care să consemneze întemeierea Vechii Republici
şi nici nu era necesar vreunul. Întemeietorii s-au estompat în pulberea istoriei. Ei au
clădit singura comunitate galactică cunoscută vreodată care întotdeauna şi-a servit
cetăţenii bine şi cu credinţă. Noi lumi i s-au alăturat odată cu trecerea secolelor
pentru a împărtăşi conducerea sa benefică. Planete ce se aflau ele însele în primejdie
datorită dezastrelor naturale sau izbucnirii unor revolte au putut să se îndrepte spre
vecinii lor pentru a primi ajutor. Toate rasele, toate speciile inteligente, toate
popoarele erau egale în faţa legii şi îşi trăiau viaţa cu drepturi care le garantau
deopotrivă şansă şi libertate.
Vechea Republică s-a format pe temelia celor mai importante lumi ce existau la
început, majoritatea fiind din centrul galaxiei... În vremea aceea au apărut şi primii
Cavaleri Jedi. A fost o lungă perioadă de pace şi expansiune galactică determinată de
inventarea şi progresul călătoriilor în hiperspaţiu. Păzitorii acestei Republici au fost
Cavalerii Jedi, un Ordin viteaz şi neînfricat, numărând sute şi mii de membri ce a
slujit la apărarea şi protecţia popoarelor Republicii. Înţelepciunea, bravura şi puterea
lor au devenit legendă. Trăgându-şi tăria comună de la Forţă, Cavalerii Jedi au
menţinut pacea pe tot cuprinsul Galaxiei generaţii după generaţii şi au transmis mai
departe crezul lor celor ce s-au dovedit deopotrivă capabili şi demni de cavalerism.
Prin strânsa ei coeziune Vechea Republică a devenit invulnerabilă faţă de orice
atac dinafară. Nicio altă putere galactică cunoscută nu a îndrăznit o asemenea
mişcare pentru că ea ar fi însemnat un eşec sigur. Cetăţenii Vechii Republici au
putut dormi liniştiţi în paturile lor, aflaţi în siguranţă înăuntrul zidurilor lor politice.
Atacul a venit, totuşi. Dar, la fel ca în multe societăţi democratice, el nu a venit
din partea unei forţe din afară, ci din interior. Decăderea a început pe măsură ce tot
mai multe lumi s-au alăturat Vechii Republici. Oficialii locali au devenit susceptibili
la influenţă şi mită, plecându-se cel mai adesea în faţa dorinţelor celor implicaţi în
afaceri de comerţ interstelar. Senatul, slăbit de atâtea secole de pace şi mulţumire de
sine, a devenit periculos de neglijent. Răsturnarea politică era inimaginabilă, dar
inevitabilă.

SITH…
Un mare contigent dintre Cavalerii Jedi care fuseseră ademeniţi de partea
întunecată a Forţei au fost expulzaţi din Vechea Republică. După ce au pribegit o
vreme, ei au dat peste fiinţele umanoide cunoscute sub numele de Sith şi au adus
această specie în stare de sclavie. Cei din partea întunecată au ajuns să fie cunoscuţi
sub denumirea de Stăpâni ai Sith-ilor. Pentru următoarele câteva mii de ani imperiul
lor avea să prospere şi să crească. În acest timp cavalerii Jedi decăzuţi începură de
asemeni să facă experimente asupra supuşilor lor, convertind mulţi Sith în fanaticii
războinici Massassi.
Naga Sadow a condus Imperiul Sith. El a văzut ocazia de a extinde Imperiul
Sith şi a invadat Vechea Republică, însă armatele sale au fost înfrânte de forţele
combinate ale flotei Vechii Republici şi ale Cavalerilor Jedi. Sadow cu o armată
compusă din războinici Massassi a fugit spre marginile îndepărtate ale universului,
oprindu-se în cele din urmă pe cea de-a patra lună a planetei Yavin. Aici dictatorul
militar a început să facă experimente asupra celor ce l-au urmat, transformându-i în
fiare monstruoase. Aceasta a avut drept consecinţă Războiul Fiarelor de pe Sistemul
Onderon. Maestrul Jedi Arca, Străjerul recent descoperitului Sistem Onderon trimise
ucenicii săi Jedi pentru a pune capăt violentului Război al Fiarelor. Sub conducerea
lui Ulic Qel-Droma, aceşti Jedi încearcă să aducă pacea pe Onderon, dar ei sunt
permanent împiedicaţi de puterile răului ale Reginei Amanoa, o urmaşă a lui Naga
Sadow. În cele din urmă conflictul vechi de secole se încheie odată cu sosirea
Maestrului Arca, moartea Reginei Amanoa şi căsătoria Stăpânului Fiarelor Oron Kira
cu Prinţesa Galia. Între timp, Cavalerul Jedi Exar Kun ce fusese instruit de Maestrul
Jedi Vodo-Siosk Baas găseşte învăţătura interzisă a vechilor Sith. El imită căile
demult decăzuţilor Sith şi le foloseşte pentru a crea o proprie filosofie a Codului Jedi.
Cu aceste cunoştinţe Kun pune la cale o vastă şi puternică frăţie şi îşi arogă titlul de
prim Stăpân întunecat al Sith. Kun şi alţi Stăpâni Sith preiau controlul asupra
Galaxiei şi reînvie vechiul Imperiu Sith. Lor li se opun în mod violent sute de Cavaleri
Jedi. Războiul Sith care urmează este un conflict teribil în care multe personaje
istorice importante sunt ucise, inclusiv Maestrul Jedi Arca. Toţi Cavalerii Jedi se
adună laolaltă pe luna-junglă într-un front unit contra cetăţii fortificate Sith
construite de Exar Kun. Cavalerii Jedi aliaţi printr-o masivă lovitură nimicitoare
distrug pe supravieţuitorii Massassi. La scurtă vreme după aceea Exar Kun este şi el
ucis de Cavalerii Jedi. Spiritul său este surghiunit pe un tărâm al întunericului
veşnic pe Yavin 4. Stăpânii Sith sunt înfrânţi şi nu se mai aude nimic despre ei până
peste câteva secole, pe timpul războiului comerţului, pe Planeta Naboo.

IMPERIUL…
Un senator ambiţios şi lipsit de scrupule numit Palpatine s-a ridicat extrem de
repede la putere, ajutat de către unii membri obscuri ai Senatului care începuseră să
râvnească la mai multă influenţă şi autoritate. Promiţând că va face curăţenie în
Galaxie şi va readuce Republica la strălucirea ei de odinioară, Palpatine a fost ales
Preşedinte al Republicii şi s-a înconjurat cu acei oficiali lacomi şi avizi de putere care
l-au sprijinit în ascensiunea sa. Ceea ce ei nu ştiau era că Palpatine îşi trăgea
puterea şi carisma de la partea întunecată a Forţei. El avea însă ambiţii mult mai
mari decât i-ar fi îngăduit funcţia de Preşedinte, iar aceia care i-au netezit drumul
spre înaltele sfere ale puterii politice se vor trezi curând înlăturaţi, întemniţaţi ori
striviţi de mâna grea a lui Palpatine, în timp ce acesta îşi urmărea fără cruţare ţelul
final. Din ordinul lui Palpatine, noul imperiu a început o cursă a înarmării cum nu a
mai existat alta în istoria galactică. Imense nave cu o incredibilă putere de foc au
sărit de pe planşeta de proiectare în existenţa reală parcă peste noapte. Progresul
tehnologic ce a rezultat a determinat apariţia unei noi ştiinţe a războiului.
Sistemele din centrul galaxiei au fost primele care au căzut, guvernele lor
planetare fiind înlăturate prin forţă, în timp ce legea marţială se extindea de la o
lume la alta.
Sigur pe poziţia sa, înconjurat de un nucleu militar ce-i ştia de frică, Palpatine
s-a autodeclarat Împărat. Pentru prima oară în nenumărate secole, lumile Vechii
Republici s-au trezit conduse de un singur om. Toate drepturile personale au ajuns
la cheremul capriciilor Împăratului, iar cele dintâi revolte împotriva lui Palpatine au
fost înăbuşite aproape înainte de a izbucni. Cavalerii Jedi au fost vânaţi în mod
sistematic şi executaţi sumar. Ei s-au văzut abandonaţi, trădaţi sau ucişi chiar de
către aceia pe care îi apăraseră vreme îndelungată. Senatul marionetă ce fusese
păstrat în funcţiune era permanent dezbinat, iar conducerea directă a fost
încredinţată guvernatorilor regionali numiţi de Palpatine. Crearea unei arme teribile,
una capabilă să distrugă o planetă întreagă cu un singură lovitură, a ţinut liderii
îngroziţi ai fiecărei lumi sub ameninţarea anihilării. Steaua Morţii a fost ultimul
cuvânt al lui Palpatine – asigurarea finală a puterii sale asupra miliardelor de fiinte
pe care le conducea.

ALIANŢA REBELĂ…
Când imperiul lui Palpatine a ajuns la putere, un grup de cetăţeni de pe întreg
cuprinsul galaxiei au început să se organizeze încet şi discret într-o Forţă Rebelă.
Rebelii aveau un singur scop: distrugerea Imperiului şi întoarcerea la sistemul
democratic din trecut. La început fără să ştie, acest grup curajos a avut aliaţi în
Senat. Acei senatori planetari au înţeles pericolul extrem reprezentat de ascensiunea
rapidă la putere a lui Palpatine şi au pus la cale în secret răsturnarea lui printr-o
mişcare de preemţiune care ar fi concentrat valul rezistenţei într-o forţă care să
asigure libertatea tuturor locuitorilor Vechii Republici.
Senatorul Bail Organa din Alderaan şi senatoarea Mon Mohtma din Chandrila
au pus la cale în secret un plan care, se spera, va împiedica drumul său spre
Preşedinţia Senatului. Tentativa lor a eşuat deoarece ridicarea la putere deplină a lui
Palpatine s-a produs literalmente peste noapte odată ce baza sa de politicieni corupţi
a fost instalată. La o întâlnire în reşedinţa lui Organa în Casa Cantham din Oraşul
Imperial, Mohtma a îndemnat la revoltă generală împotriva lui Palpatine şi a forţelor
sale crescânde. Organa s-a opus, temându-se că o asemenea mişcare ar fi putut
distruge nu numai pe Palpatine, dar şi întregul sistem de guvernare pe care ei luptau
să-l salveze. Organa dedicase întreaga sa viaţă democraţiei Vechii Republici şi
sistemului senatorial şi socotea că odată pusă în mişcare pentru a-l opri pe Palpatine
anarhia nu va mai putea fi controlată.
Apoi o mică planetă din Sectorul Sern, lângă Lumile Centrale, a fost prima care
a simţit urgia militară a lui Palpatine. Masacrul de la Ghorman a avut loc atunci
când guvernatorul planetar ghormanez a refuzat să se încline în faţa lui Palpatine.
Cetăţenii acestei lumi, sfidând o sporire Imperială a impozitelor au organizat un
protest paşnic pe principalul port spaţial al planetei, blocând pistele de aterizare
folosite de navele lui Palpatine. Zeci de persoane au fost ucise şi alte sute grav rănite
când o navă militară condusă de Căpitanul (ulterior Marele Moff) Tarkin a aterizat
intenţionat peste protestatari când venise să adune noile taxe. Acest eveniment a
marcat moartea Vechii Republici şi în acel moment multe alte lumi au înţeles că
sistemul democratic pe care îl cunoşteau s-a prăbuşit complet.
Bail Organa, îngrozit de o asemenea monstruozitate, a început să o ajute pe
senatoarea Mohtma să deturneze fonduri şi arme în mâinile sufletelor curajoase care
s-au unit în curând, formând celule de rezistenţă organizată. Încă şi mai important,
poate, Organa şi mica sa grupare de simpatizanţi ai rebelilor din Senat au pus la
dispoziţia liderilor rebeli informaţii strict secrete, permiţându-le să plănuiască
lovituri prin surprindere împotriva navelor şi trupelor Imperiale.
Multele grupuri izolate de rezistenţă împrăştiate în toată galaxia i-au pricinuit
puţine griji lui Palpatine. Conducătorii lor erau săraci, iar forţele lor dezorganizate. Ei
aveau puţine arme şi desigur nimic din ceea ce ar fi putut face faţă forţelor imperiale
însărcinate cu eliminarea lor. Multe unităţi de rezistenţă au fost dispersate sau chiar
nimicite, iar planeta lor a fost pusă sub legea marţială.
 Implicarea senatoarei Mothma în Rebeliune a fost descoperită de poliţia secretă
Imperială, dar înainte ca ea să fie prinsă, o informaţie dintr-o sursă amicală ajunsă
la urechea lui Organa i-a permis să părăsească capitala imperială. Astfel ea a evitat
capturarea şi dedicându-se cu totul distrugerii Imperiului a devenit Şeful Statului
Major al Alianţei Rebele.
Lucrând la organizarea unei Alianţe a Planetelor Rebele, primul său succes a
venit la o conferinţă secretă ţinută în sistemul Corellian. Întrucât Mohtma a arătat
numeroşilor lideri ai grupurilor de rezistenţă dispersate cum o conducere centrală ar
duce la îmbunătăţirea comunicaţiilor, la un acces mai mare la fonduri, aprovizionare
şi armament cele trei grupuri principale de rezistenţă au căzut de acord să se
unească într-un grup coerent. Acest Tratat Corellian a pus bazele Alianţei care în
scurtă vreme şi-a sporit puterea graţie nou-formatei unităţi.
Declaraţia Rebeliunii, ratificată la aceeaşi conferinţă, l-a sfidat în mod făţiş pe
Palpatine şi chiar i s-a adresat personal. Ea prevedea, între altele:

„Ai dezorganizat Senatul, vocea Poporului;

Ai instituit o politică flagrantă de rasism şi genocid împotriva popoarelor
non-umane din galaxie.
Ai înlăturat conducătorii aleşi ai planetelor, înlocuindu-i cu Moff-i şi Guvernatori
după bunul tău plac;
Ai mărit impozitele fără consimţământul celor impozitaţi;
Ai ucis şi întemniţat milioane de persoane fără a beneficia de un proces;
Ai extins armata dincolo de limitele necesare şi prudente, doar pentru unicul
scop de a-i oprima pe supuşi;
Noi, Alianţa Rebelă, în numele şi cu autoritatea fiinţelor libere din galaxie
declarăm în mod public şi solemn intenţiile noastre:
Să luptăm şi să ne opunem ţie şi forţelor tale prin orice mijloace care ne vor sta la
îndemână;
Să refuzăm orice lege Imperială contrară drepturilor fiinţelor libere;
Să provocăm distrugerea ta şi distrugerea Imperiului Galactic;
Să eliberăm pentru totdeauna toate fiinţele din galaxie;
Pentru îndeplinirea acestor ţeluri noi punem chezăşie proprietăţile, onoarea şi
vieţile noastre”

Lumile de pe întinderea galaxiei s-au unit în lupta contra tiraniei lui Palpatine
şi a Imperiului său. Divergenţele care existaseră cândva între rase şi specii au fost
aruncate peste bord, deoarece dorinţa comună de libertate a devenit centrul de
greutate al vieţilor lor. Piloţi spaţiali au străbătut distanţe interstelare, adeseori în
mici nave de luptă, cu riscul de a fi detectaţi şi întemniţaţi de imperiali, în scopul de
a se alătura Rebeliunii.