L2.

MULTIMETRUL NUMERIC

1. Prezentare generală

Multimetrul numeric portabil este cel mai răspândit și ușor de utilizat aparat
de măsură a mărimilor electrice uzuale. Orice model de multimetru numeric permite
măsurarea următoarelor mărimi: tensiune continuă şi alternativă, curent continuu şi
alternativ, rezistenţă. Pe lângă acestea, în funcție de model, complexitate și preț, cu
multimetrul numeric se mai pot măsura: capacitate, frecvenţă, temperatură, factor de
amplificare în curent (hFE) pentru tranzistoare, nivel logic. În plus, aparatul poate fi
folosit pentru verificarea diodelor, precum şi ca indicator de continuitate.
Domeniile de măsurare, erorile tolerate precum şi alte caracteristici tehnice
sunt prezentate în cartea tehnică a aparatului.
Valorile măsurate sunt afişate atât sub formă numerică – cu un anumit număr
de cifre (3 ½ , 4 ½ , 3 ¾ în funcție de performanțe) – cât şi sub formă analogică
“bargraph”.
Unele modele pot oferi și facilităţi (funcții) suplimentare, cum ar fi:
• autotestarea afişajului la conectare;
• posibilitatea memorării rezultatului măsurării (funcţia DATA-HOLD);
• posibilitatea determinării valorii maxime sau minime a unei mărimi (funcţiile
MAX, respectiv MIN);
• posibilitatea comparării uneia sau a mai multor valori ale unei mărimi cu o
valoare măsurată anterior şi considerată ca referinţă; aparatul afişează numai
diferenţa faţă de aceasta din urmă (funcţia REL);
• indicarea stării necorespunzătoare a bateriei (tensiune prea mică);
• posibilitatea comunicaţiei cu un calculator personal (PC) prin intermediul
unei interfeţe încorporate RS232C sau USB.

2. Structura internă
Componenta principală a multimetrului este un convertor analog – numeric,
care poate măsura numai tensiuni continue, într-o gamă fixă. Toate celelalte mărimi
se măsoară prin conversia în tensiune continuă, cu ajutorul unor convertoare
adecvate. Rezultatul conversiei, precum şi informaţiile asupra funcţiei şi domeniului
de măsurare sunt preluate de un microcontroler, care comandă corespunzător afişajul
şi, totodată, asigură transmisia serială a rezultatului măsurării către un PC.

1/5
 Spre exemplu, în figura 1 este prezentată schema bloc a multimetrului
Voltcraft 3650CR.

Fig. 1. Schema bloc a multimetrului numeric Voltcraft 3650CR.

3. Efectuarea măsurărilor

Pentru efectuarea măsurărilor se parcurg următorii pași:

a. se selectează funcţia
b. se selectează domeniul dorit,
c. măsurandul se conecteaza la bornele corespunzătoare:
• între V/Ω şi COM la măsurarea mărimilor: tensiune continuă sau alternativă,
rezistenţă, capacități, frecvenţă, nivel logic;
• între mAµA şi COM pentru curenţi mai mici decât 600 mA;
• între 10 A şi COM pentru curenţi mai mari decât 600 mA;

Pentru ca multimetrul să nu se deterioreze trebuie să nu fie depăşite valorile

maxime indicate în cartea tehnică a aparatului.
2/5
 De asemenea, este necesar să fie respectate următoarele reguli:
• comutarea domeniului şi/sau funcţiei se va face deconectând măsurandul de
la bornele multimetrului;
• nu se vor aplica tensiuni între bornele V/Ω şi COM la măsurarea rezistenţelor
(rezistenţele se măsoară deconectate din circuit);
• condensatoarele trebuie descărcate înainte de efectuarea măsurării;
• nu se vor aplica tensiuni între bornele de măsurare a curentului.

4. Rezultatul măsurărilor

Valoarea indicată de aparat pe afișaj la un moment dat este rezultatul

măsurării și reprezintă valoarea instantanee a mărimii măsurate. Rezultatul măsurării
trebuie însoțit și de eroarea de măsurare. În cazul măsurării cu un aparat numeric,
aceasta este exprimată prin eroarea absolută tolerată. Pentru a vedea si a calcula
eroarea absolută tolerată trebuie să ne uităm în cartea tehnică a aparatului.
Exemplu. La măsurarea unui curent continuu pe domeniul de 10 A aparatul a
indicat 9,39 A (x – valoarea măsurată). În cartea tehnică, pentru domeniul de 10 A,
eroarea absolută tolerată se dă sub forma:
∆ = ± (1,5%×val. măsurată+3 digiți)
Eroarea absolută tolerată se calculează astfel:
∆ = ± (1,5/100*9,39 A + 3*0,01 A) ≈ 0,17 A.
Notă. 1 digit reprezintă o unitate a celui mai puţin semnificativ rang al
afişajului.
Rezultatul măsurării se exprimă astfel:
Im = 9,39 A ± 0,17 A
Eroarea relativă tolerată:
∆
𝛿 = ∗ 100 [%]
𝑥
În cazul de mai sus, eroarea relativă tolerată este:
0,17 A
𝛿= ∗ 100 [%] = 1,81 %
9,39 A

5. Funcţiile DATA-HOLD, MAX şi MIN

Dacă pe ecranul multimetrului este afișată H atunci funcția DATA-HOLD

este activă și valoarea măsurată rămâne afișată un timp nedefinit (până la anularea
comenzii) chiar daca măsurandul a fost deconectat.

3/5
 Dacă se apasă butonul MAX MIN, este activată funcţia MAX (simbolul MAX
afişat), iar multimetrul reţine şi afişează cea mai mare valoare a măsuradului aplicată
bornelor sale.
Dacă se apasă încă o dată pe butonul MAX MIN, este activată funcţia MIN
(simbolul MIN afişat), iar multimetrul reţine şi afişează cea mai mică valoare a
măsurandului aplicată bornelor sale.
Pentru revenirea la funcţionarea normală se poate proceda astfel: se ține apăsat
butonul MAX MIN până ce va dispărea simbolul afișat pe ecranul multimetrului.

6. Funcţia REL (măsurarea diferenţelor)

Dacă la măsurarea unei valori a măsuradului se apasă pe butonul REL Δ,

atunci este afişat simbolul Δ, iar respectiva valoare este considerată ca referinţă.
Următoarele măsurări furnizează numai diferenţa dintre valoarea măsuradului şi
valoarea de referinţă. Multimetrul revine la funcţionarea normală dacă se comută
domeniul (funcţia) sau dacă se apasă încă o dată pe butonul REL Δ. Această funcție
se folosește, de exemplu, la măsurarea capacităților.

7. Verificarea diodelor

În poziţia comutatorului de domenii pe pozitia Ω, apăsăm pe butonul

albastru din stânga până când pe ecranul multimetrului avem afișat simbolul diodei.
Astfel se pot verifica diode la un curent de circa 1 mA. Multimetrul indică OL
(OverLoad) în cazul unei diode polarizate invers sau întrerupte, respectiv o cădere
de tensiune (în mV) în cazul unei diode polarizate direct (tensiunea pe diodă apare
cu plusul la borna V/Ώ)

8. Lucrarea practică

Atenție: Aparatele se pornesc doar cu acordul cadrului didactic!

Montajele sunt alimentate doar după ce au fost verificate de cadrul didactic!
După efectuarea măsurării, montajul este scos de sub tensiune (se oprește
sursa)!

8.1. Se va măsura cu multimetrul o rezistenţă pe care sunt specificate explicit

valoarea nominală și toleranța.

4/5
 a) Măsurarea se face pe AutoRange. Se notează: valoare nominală,
toleranță, valoare măsurată. Se calculează eroarea absolută tolerată (conform datelor
tehnice ale multimetrului) și apoi eroarea relativă tolerată. Se verifică dacă rezistența
se încadrează în câmpul de toleranță specificat.
b) Se reglează manual domeniul de măsurare și se efectuează măsurarea
pe domeniile de: 4 k, 40 k și 400 k. Se calculează eroarea absolută tolerată în
fiecare caz. Ce se observă?
8.2. Se identifică valoarea unei rezistențe utilizând codul culorilor pentru 4 linii.
Se măsoară apoi cu multimetrul pentru a se constata dacă valoarea a fost corect
identificată.
8.3. Se vor măsura două condensatoare de valori diferite. Calculați eroarea
absolută tolerată. Reprezentați rezultatele în µF și nF.
8.4. Se verifică două diode: una cu germaniu și una cu siliciu. Ce se observă?
8.5. Se verifică funcția de testare conducție cabluri, respectiv se verifică
continuitatea și absența scurtcircuitului la o sondă de osciloscop. Se folosește funcția
de ohmmetru cu avertizare acustică (multimetrul emite un sunet dacă rezistența
măsurată este mai mică de 30 ). Se testează continuitatea firului central , apoi a
celui de masă și se măsoară rezistența între cele două fire. Observații.
8.6. Se măsoară tensiunea de la o baterie și se compară cu valoarea nominală
specificată pe aceasta. Mai poate fi utilizată această baterie?
8.7. La o sursă de tensiune se reglează tensiunea pe valoarea de 5V. Se măsoară
această valoare cu multimetrul. Calculați eroarea absolută tolerată.
8.8. La generatorul de semnal se setează pe Ch1, un semnal sinusoidal, de
frecvență f = 1 kHz, valoare vârf la vârf Vpp = 4V, Offset = 0V, Phase = 0˚.
a) Se măsoară cu multimetrul frecvența semnalului. Calculați eroarea
absolută tolerată.
b) Comutăm pe funcția de măsurare ACV (unde multimetrul indică
valoarea efectivă a tensiunii). Valoarea măsurată de multimetru se compară cu cea
indicată de generator. Explicați diferența.
8.9. Utilizarea funcțiilor MAX și MIN.
a) Se măsoară tensiunea de 5V de la sursa DC. Apăsăm opțiunea de MAX.
Se modifică tensiunea la valoarea de 4 V, apoi la 6V. Ce observați?
b) Se măsoară tensiunea de 5V de la sursa DC. Apăsăm opțiunea de MIN.
Se modifică tensiunea la valoarea de 4 V, apoi la 6V. Ce observați?

5/5
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

L3. OSCILOSCOPUL NUMERIC

1. OSCILOSCOP NUMERIC - GENERALITĂŢI

Dezvoltarea rapidă şi continuă a electronicii şi tehnicilor de calcul a dus şi la crearea unor

instrumente de măsură tot mai performante. Pornind de la osciloscopul analogic s-au dezvoltat
instrumente ce încorporează şi circuite şi funcţii numerice.
Unele osciloscoape numerice conţin pe lângă circuitele uzuale ale unui osciloscop analogic
de uz general, circuite de legătură între partea analogică şi cea numerică (convertoare analog-
numerice şi numeric-analogice) precum şi alte circuite strict numerice (memorii,
microprocesoare). În acest fel, din forma de undă sunt prelevate eşantioane, care apoi sunt
convertite în numere sau coduri şi memorate. Pentru afişarea pe ecranul osciloscopului,
eşantioanele sunt convertite din nou în tensiuni, pentru efectuarea baleiajului vertical. Un astfel de
osciloscop are două regimuri de lucru: analogic, când nu sunt folosite circuitele numerice, şi
numeric sau cu memorare.
La cele mai multe osciloscoape numerice tensiunea de intrare este convertită în format
numeric, eşantioanele sunt memorate, prelucrate şi afişate pe un ecran, sau transmise unui
calculator. Datele pot fi prelucrate şi după îndepărtarea semnalului de la intrarea osciloscopului,
transmise unui calculator, sau tipărite direct la o imprimantă. Performanţele acestor osciloscoape
depind în primul rând de caracteristicile convertorului analog-numeric.

2. OSCILOSCOPUL GDS-1000A-U

Este un osciloscop numeric cu eşantionare şi memorare cu doua canale de intrare. Banda

de frecvenţă a osciloscopului este de 100 MHz. Viteza de eşantionare este de 1 Gs/s în modul
singular şi 25 Gs/s în modul repetitiv.
Se pot vizualiza semnale cu o amplitudine cuprinsa intre 2mV – 10V, cu un timp de
esantionare de la 1ns pana la 50s.
Caracteristici:
- display color de 5.7 inch;
- salvarea si reafisarea setarilor si a formelor de unda;
- 27 masuratori automate;
- meniu multi-language (12 limbi);
- operatii matematice: adunare, scadere, inmultire, FFT, FFT RMS;
- inregistrare date;
- trigger tip: edge (margine), video, pulse width (latime puls).
Pe panoul frontal se regaseste un port USB pentru salvare si incarcare masuratori.
Un lucru deosebit de important este calibrarea sondelor de masura inainte de utilizare,
pentru masurarea corecta a semnalelor. Calibrarea sondelor este descrisa detaliat la punctul 3.3 de
la lucrarea practica.
Elementele panoului frontal sunt prezentate in figura de mai jos.

1/6
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

Fig.1 Elementele panoului frontal

Pentru a activa un canal de intrare se apasa tasta Channel, CH1 sau CH2. Indicatorul
canalului apare in partea stanga a ecranului, iar pictograma canalului se modifica corespunzator.
Pentru a dezactiva un canal, se apasa de doua ori tasta Channel (o singura data daca meniul canal
este deja selectat).

Utilizarea functiei Autoset. Functia Autoset configureaza automat setarile panoului la

cele mai bune conditii de vizualizare, in urmatorul mod:
- selectarea scalei orizontale;
- pozitionarea orizontala a formei de unda;
- selectarea scalei verticale;
- pozitionarea vertical a formei de unda;
- selectarea canalului sursa de declansare;
- activarea canalelor.
Functia Autoset poate fi configurata in doua tipuri de moduri: Modul Prioritate AC sau
Modul Fit Screen. Modul Prioritate AC va scala forma de unda la inlaturarea de pe ecran a oricarei
componente DC. Modul Fit Screen va potrivi forma de unda la scala cea mai buna, incluzand orice
componenta DC (offset).
Pentru a muta forma de unda in sus sau in jos, rotiti butonul pozitie verticala pentru fiecare
canal. In timp ce forma de unda se deplaseaza, pozitia verticala a cursorului apare in coltul din
stanga jos al ecranului. Pentru a modifica scala vertical, rotiti butonul VOLTS/DIV; stanga (jos)
sau dreapta (sus).
Liniile cursorului, orizontala sau verticala indica pozitia exacta a formelor de unda d
eintrare sau a rezultatelor operatiei matematice. Pentru a activa cursorul se apasa tasta Cursor, iar
cursorul va aparea pe ecran. Butonul XY comuta pe cursor vertical/orizontal.

2/6
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

3. PARTEA PRACTICĂ

3.1. Se vor măsura, în regim manual și automat, parametrii unor semnale primite la intrare.
a) Semnal sinusoidal, regim manual.
Utilizați canalul 1 al generatorului de semnal pentru a transmite către canalul 1 al
osciloscopului un semnal de tip sinus. Acest semnal are următoarele valori nominale (setari ale
generatorului de semnal): f =1kHz, App =4 Vpp (pp – peak to peak), Offset DC = 0 V și Phase = 0˚.
Vizualizați acest semnal cu ajutorul canalului 1 (Ch1) al osciloscopului. Înainte de
vizualizarea semnalului sinusoidal, utilizați opțiunea Coupling a osciloscopului pentru a centra
formele de undă afișate pe valoarea de 0 V. După reglarea potențiometrelor Volt/Div și Time/Div
astfel încât semnalul de test să fie prezentat în mod adecvat, utilizați opțiunea de Offset a
generatorului pentru adăugarea unei componente continue de 1 V. Cu ajutorul opțiunii Coupling
efectuați afișarea semnalului de test, cu și fără componenta continuă. Observați modul de
funcționare a opțiunii Coupling.
Setați componenta continuă pe 0 V și precizați cu ajutorul calculelor, în regim manual,
următorii parametrii ai semnalului de test: Amplitudinea A, amplitudinea vârf la vârf App, perioada
T, frecvența f [Hz], pulsația ω [rad/s] și valoarea efectivă Arms.
Comparați valorile obținute cu cele nominale (afișate pe ecranul generatorului de semnal).
b) Semnal rectangular, regim manual.
Repetați experimentul de la punctul a) pentru un semnal rectangular care are următoarele
setări nominale: f = 500 Hz, App = 0.5 Vpp (pp – peak to peak), Offset DC = 0 V și Phase = 0˚.
Calculați amplitudinea A, amplitudinea vârf la vârf App, perioada T, frecvența f [Hz],
pulsația ω [rad/s] și valoarea efectivă Arms.
c) Semnal impuls, regim manual.
Utilizați generatorul pentru transmiterea unui semnal de tip impuls (Pulse) având f = 500 Hz,
App = 2 Vpp (pp – peak to peak). Care este lățimea impulsului (Pulse width) de care avem nevoie
pentru obținerea unui factor de umplere (Duty Cycle) de 40%?
Calculați amplitudinea A, amplitudinea vârf la vârf App, perioada T, frecvența f [Hz],
pulsația ω [rad/s] și valoarea efectivă Arms.
d) Semnal sinusoidal, regim automat.
Reveniți la setările generatorului utilizate la punctul a). Utilizați opțiunile osciloscopului
pentru Autoset, Measure și Cursor pentru a reface măsurările de: amplitudine vârf la vârf App,
perioadă T, frecvență f [Hz] și valoarea efectivă Arms.

3.2. Studiul parametrilor bandă de frecvențe (Bf) și timp de creștere (Rise Time).
Identificați pe panoul aparatului care este valoarea benzii de frecvențe a aparatului. Ce
înseamnă specificația 1 GSa/S marcată pe panoul osciloscopului?
În practică se recomandă ca Bf > 5 * fmax, unde fmax reprezintă frecvența maximă a semnalului
primit la intrare.
Cunoaștem relația:
0.35
t c (us ) 
B f ( MHz )
Determinați timpul de creștere teoretic pentru acest echipament.
Ca semnal de test, transmiteți cu ajutorul generatorului un semnal de tip rectangular având
frecvența f = 10 [MHz] și amplitudinea vârf la vârf App = 2 Vpp.Vizualizați acest semnal pe ecranul
osciloscopului și constatați dacă afișarea se face în mod corect.

3/6
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

Micșorați (în pași de 1 MHz) frecvența semnalului de intrare până la o valoare pentru care
afișarea pe ecranul osciloscopului devine apropiată de forma dorită.Utilizați setările Time/Div și
meniul corespunzător pentru a regla afișarea corespunzătoare a semnalului rectangular.
Utilizați opțiunile Window și Cursors pentru a efectua o măsurare a timpului de creștere al
semnalului rectangular (parametrul tcm – timpul de creștere măsurat).
Apoi utilizați opțiunea Measure pentru a vizualiza tcm calculat în mod automat.
Calculați timpul de creștere al impulsului ca rezultat al suprapunerii tc și tcm.

2 2
t 0 (us )  t cm  t c

Orientativ, care este în opinia dvs. frecvența fmax pentru care recomandați utilizarea acestui
tip de osciloscop?

3.3. Sonda cu atenuare (utilizare 1:1 sau 1:10).

Prin consultarea manualului osciloscopului digital putem identifica parametrii caracteristici
sondelor cu atenuare utilizate în cadrul experimentelor de laborator. Astfel, în funcție de
coeficientul atenuării, suntem interesați de următoarele date:

Tabel 1. Caracteristicile sondei cu atenuare GTP-100B-4

Atenuare 1 10
Rezistență intrare 1 MΩ (rezistența 10 MΩ (pentru asigurarea
osciloscopului). atenuării de 10 ori, dacă
osciloscopul are rezistența
de intrare egală cu 1MΩ).
Capacitate intrare 85pF – 115pF 14.5pF – 17.5pF
Domeniu compensare ------- 5pF – 30pF
Lungime cablu 1.3m
Bf DC – 10MHz DC-100MHz

Referitor la osciloscopul GDS-1102A-U, putem identifica impedanța de intrare pentru

CH1 și CH2 ca fiind 1MΩ || 15pF.

Fig.2. Schemă echivalentă a ansamblului sondă cu atenuare/osciloscop.

4/6
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

Fig.3. Schemă echivalentă a ansamblului sondă fără atenuare/osciloscop.

Elementele prezentate în schemele de mai sus sunt:

R1 – rezistență internă a sondei cu atenuare, 10MΩ, pentru asigurarea unei atenuări cu 10

dacă rezistența de intrare a osciloscopului este de 1MΩ.
Rin – rezistență intrare osciloscop, 1MΩ, conform datelor de catalog.
C1 – condensator compensare, reglabil, pe domeniul prezentat în Tabelul 1.
Cin – capacitatea echivalentă de intrarea a osciloscopului, 15pF, conform datelor de
catalog.
C2 – capacitate parazită a cablului sondei, presupunem 10pF/m. Astfel, C2 = 13pF.

Utilizând aceste date, urmărim două direcții. În prima fază, vom ajusta condensatorul de
compensare al sondei, astfel încât funcționarea acesteia să fie în parametrii acceptabili. Apoi, vom
studia cum se comportă impedanța de intrare a ansamblului sondă-osciloscop, atunci când
frecvența semnalului de intrare se modifică.

Pasul 1: Sonda cu atenuare va fi setată pe modul de funcționare 1:10 (atenuare x10). Apoi,
se va conecta la calibratorul osciloscopului pentru preluarea unui semnal de test rectangular, de
amplitudine 2 Vpp și de frecvență f = 1 kHz. Semnalul de test se vizualizează pe canalul 1 al
osciloscopului. Setările recomandate pentru CH1 sunt 50 mV/div și 250 us/div.

În această situație, putem observa comportamentele sondei de tip Over Compensation

(Supracompensare) sau Under Compensation (Subcompensare).

Prin ajustarea condensatorului de compensare încercăm obținerea unui comportament

adecvat astfel încât forma semnalului rectangular prezentat pe CH1 să fie corespunzătoare. În Fig.
4 (mijloc) observăm forma corectă a semnalului vizualizat pe CH1.

5/6
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

Fig.4. Comportament sondă cu atenuare.

Pasul 2: Setați generatorul de semnal pentru generarea unui semnal sinusoidal având f =
1 kHz, App = 20 Vpp (pp – peak to peak), Offset DC = 0 V și Phase = 0˚. Vizualizați acest semnal
pe ecranul osciloscopului cu ajutorul sondei cu atenuare setată pe comportament 1:10.

Accesați meniul CH1 și studiați opțiunea Voltage. În cazul în care setarea acestei opțiuni
este 1x putem observa că amplitudinea măsurată de osciloscop în regim automat (opțiunea
Measure) este de aproximativ 2 Vpp. Cu alte cuvinte, aparatul nu ține cont de atenuarea introdusă
de sondă.
Prin setarea opțiunii Voltage pe valoarea 10x, rezultatele calculelelor automate prezentate
pe ecranul osciloscopului vor ține cont de atenuarea introdusă de sondă. Selectarea opțiunii de
Measure arată valoarea amplitudinii semnalului de intrare ca fiind aproximativ 20 Vpp.

Modificați forma de undă generată astfel încât să afișăm un semnal rectangular. Utilizați
șurubelnița de reglare a condensatorului de compensare astfel încât semnalul vizualizat pe ecranul
osciloscopului să prezinte o formă distorsionată (Undercompensation/ Overcompensation).

Astfel, putem înțelege importanța ajustării condensatorului de compensare astfel încât

semnalul vizualizat pe ecranul osciloscopului în regim 1:10 să fie corespunzător celui generat. O
calibrare incorectă a sondei cu atenuare cauzează erori de reprezentare și calcul atât în cazul
regimului 1:1 cât și în cazul regimului 1:10.

6/6
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

L4. MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE

Scopul lucrării este familiarizarea cu metodele de măsurare a tensiunii, respectiv curentului.

1. Măsurarea tensiunii

Măsurarea tensiunii între două puncte dintr-un circuit, de potenţial electric diferit,
presupune conectarea în paralel a voltmetrului în circuitul de măsurare (în fig. 1 se prezintă
modalitatea de măsurare a caderii de tensiune pe o rezistenţă). Pentru ca circuitul să nu fie
influenţat de prezenţa aparatului, este necesar ca rezistenţa internă a acestuia să fie infinită
(Rv→∞).
Din cauza imposibilităţii de a realiza
din punct de vedere practic o rezistenţă
infinită (voltmetrele având o rezistenţă
internă mare), apare o eroare de măsurare.
Rezistenţa echivalentă văzută de la bornele
generatorului este Rv || R. Această eroare
poartă numele de eroare sistematică de
Figura 1. Schema de principiu pentru măsurarea metodă. Eroarea absolută sistematică de
tensiunii metodă se poate calcula ca diferenţă între
valoarea măsurată (Uvm) a tensiunii şi tensiunea în absenţa voltmetrului (în fig. 1 caderea de
tensiune pe rezistenţa R2 - UR2 ) – relația (1). Se poate determina și eroarea relativă sistematică de
metodă - relația (2).

∆ =𝑈 −𝑈 (1)

𝛿 = ∗ 100 [%] (2)

De asemenea indicaţia aparatului este insoţită de erorile aleatoare care apar pe parcursul
măsurării. Acest tip de eroare este cuantificat prin intermediul erorii tolerate a aparatului.
În cazul aparatelor analogice, aceasta este exprimată cu ajutorul clasei de acurateţe (cl)
specificată de producător.

∗
∆ =± (3)
În cazul aparatelor numerice, producătorul specifică eroarea absolută tolerată sub forma:

∆t = ± ( a % * domeniu + b % * val. măsurată + c digiți) (4)

1/4
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

2. Măsurarea curentului

Măsurarea curentului pe un ochi de circuit presupune conectarea în serie a unui

ampermentru în circuitul respectiv. Pentru ca circuitul să nu fie influenţat de prezenţa aparatului,
este necesar ca rezistenţa internă a ampermetrului să fie egală cu zero (RA →0), lucru imposibil de
realizat în practică. Rezistenţa internă a ampermetrelor este de ordinul zecilor de ohmi, (în funcţie
de domeniul de măsurare poate lua valori de la câţiva ohmi până la câteva sute de ohmi) iar
prezenţa ei în circuitul de măsurare duce la apariţia unei erori sistematice de metodă.
Notând cu IR – curentul în absenţa
ampermetrului si cu IAm – curentul
măsurat de ampermetru, eroarea absolută
/ relativă sistematică de metodă se
calculează cu relaţiile:

∆ =𝐼 −𝐼 (5)
Figura 2. Schema de principiu de măsurare a curentului
𝛿 = ∗ 100 [%] (6)

In mod similar măsurării tensiunii, se poate calcula și eroarea tolerată pentru măsurarea
curentului.
Pentru situaţiile în care curentul măsurat depăşeşte domeniul de măsurare al ampermetrului,
se poate utiliza un şunt care să permită măsurarea curentului prin preluarea surprusului de curent
de către rezistenţa de șuntare RS (fig. 3).
Dacă domeniul ampermetrului este notat
cu IN şi rezistenţa internă a acestuia este RA
iar noul domeniu la care se doreşte extinderea
domeniului este IN’, atunci rezistenţa de
şuntare se poate dimensiona cu relaţia:

𝑅 = , 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑛 = (7)
Figura 3. Conectarea unei rezistențe de șuntare

2/4
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

3. Lucrarea practică
Atenție: Aparatele se pornesc doar cu acordul cadrului didactic!
Montajele sunt alimentate doar după ce au fost verificate de cadrul didactic!
După efectuarea măsurării, montajul este scos de sub tensiune (se oprește
sursa)!
3.1. Se consideră divizorul rezistiv de tensiune din figura 4, alimentat cu o
tensiune continuă egală cu 10V, unde rezistența R1 are valoarea de 5k.

Figura 4 Divizor de tensiune

a) Să se dimensioneze rezistența R2 astfel încât căderea de tensiunea pe aceasta

să fie de 5V, 3,3 V și respectiv 1,8V (3 cazuri).
b) Se realizează practic montajul din figura 4, utilizând rezistențe decadice pentru
R1 și R2. Divizorul se alimentează cu tensiune continuă egală cu 10 V (de la sursa de
tensiune continuă). Circuitul va fi verificat de cadrul didactic înainte de pornirea
sursei! Se va măsura cu voltmetrul căderea de tensiune pe rezistenţa R2 în fiecare
dintre cele 3 cazuri stabilite anterior. Se vor compara valorile măsurate cu valorile
teoretice (obținute prin calcul). Se calculează eroarea absolută tolerată pentru fiecare
măsurare.
3.2. Un divizor rezistiv cu R1 aproximativ 1M și R2 de aproximativ 2M se
alimentează la o tensiune de 10V. Măsurați căderea de tensiune pe R2 și comparați
valoarea cu cea obținută prin calcul. Ce observați? Indicație: care este valoarea
rezistenței interne a voltmetrului (ideal – real)?

3/4
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

3.3. Se consideră divizorul de curent din figura 5, alimentat cu o tensiune

continuă egală cu 10V, unde rezistențele R1 și R2 au valori egale cu 1k.

I
I1 I2

U R1 R2

mA

Figura 5. Divizor de curent

a) Să se calculeze valoarea curentului I și respectiv curenții prin cele 2 brațe: I1

și I2.
b) Să se dimensioneze rezistența R2 astfel încât curentul I2 să fie de 5mA.
c) Se realizează practic montajul din figura 5, utilizând rezistențe decadice
pentru R1 și R2. Atenție la conectarea ampermetrului (bornele corespunzătoare)!
Circuitul va fi verificat de cadrul didactic înainte de pornirea sursei! Divizorul
se alimentează cu tensiune continuă egală cu 10 V (de la sursa de tensiune continuă).
Se va măsura cu ampermetrul curentul I2 în fiecare dintre cele 2 cazuri descrise
anterior. Se vor compara valorile măsurate cu valorile teoretice.
3.4. Se realizează montajul din figura 6, utilizând o rezistență decadică și sursa
de tensiune continuă. Se iau U=1V și R=500.
a) Se calculează valoarea curentului prin rezistență.
b) Pentru multimetru se selectează măsurarea pe
I µA, curent continuu. Atenție la conectarea
ampermetrului (bornele corespunzătoare)! Circuitul
U R va fi verificat de cadrul didactic înainte de pornirea
µA sursei! Se măsoară curentul prin circuit. Pe ce domeniu
s-a făcut măsurarea? Comparați valoarea măsurată cu
Figura 6. Măsurarea curentului cea calculată. Cât este rezistența internă a
ampermetrului (ideal – real)?

4/4
 STUDIUL AMPLIFICATORULUI OPERAȚIONAL

1. Introducere teoretică
1.1. Caracteristici de bază ale amplificatoarelor
Dispozitivul care realizează creşterea nivelului energetic al semnalului, fără a modifica
forma sau structura acestuia se numeşte amplificator. Principalul parametru al amplificatoarelor
este amplificarea (sau câştigul) definită ca raportul dintre mărimea de ieşire şi mărimea de
intrare. Deoarece mărimile de intrare/ieşire pot fi tensiuni, curenţi sau puteri rezultă că se pot
defini: amplificarea în tensiune, amplificarea în curent sau amplificarea în putere. În practică,
în majoritatea cazurilor, se foloseşte amplificarea în tensiune, care în continuare va fi numită
“amplificare”. Dacă tensiunea de intrare este Ui, iar tensiunea de ieşire Ue, amplificarea va fi:
Ue
A (1)
Ui .
Deoarece amplificarea reprezintă raportul a două mărimi de acelaşi fel, ea poate fi
exprimată şi în decibeli (dB), conform relaţiei:
Ue
A[dB]  20 log (2)
Ui .
Tipul amplificatorului se alege în funcţie de natura fiecărei aplicaţii, de caracterul
semnalului, de forma şi nivelul perturbaţiilor, condiţiile impuse amplificatoarelor de măsurare
fiind, în general, mai severe decât cele impuse altor tipuri de amplificatoare.
O primă caracteristică, pe baza căreia se stabileşte corespondenţa între semnalul de
intrare în amplificator şi semnalul de ieşire, este caracteristica de transfer statică, care în cazul
ideal este o dreaptă ce trece prin origine (fig. 1). În realitate, această caracteristică este o curbă,
în cadrul ei distingându-se trei regiuni: I, II şi III.


 Regiunea a II-a este regiunea utilă de lucru a amplificatorului, pentru care există o relaţie
de proporţionalitate între tensiunea de ieşire şi tensiunea aplicată la intrare.
În regiunea a III-a apare o aplatizare a caracteristicii de transfer statice, ceea ce se
manifestă printr-o creştere uşoară sau nulă a tensiunii de ieşire la creşterea tensiunii de intrare.
Aplatizarea caracteristicii apare ca urmare a limitării semnalului de ieşire din cauza
dispozitivelor electronice şi/sau a tensiunilor finite de alimentare şi se manifestă, ca şi
neliniarităţile din regiunea a II-a, prin apariţia distorsiunilor de neliniaritate.
Banda de frecvenţe a amplificatoarelor se stabileşte pe baza caracteristicii amplificare-
frecvenţă şi anume, este intervalul de frecvenţă pentru care amplificarea A nu se modifică cu
mai mult decât o valoare prestabilită A.

Din combinaţia celor două caracteristici prezentate anterior se stabileşte domeniul de

amplitudini şi frecvenţe al tensiunii de intrare pentru care amplificatorul poate fi folosit (fig. 3).
Obţinerea unor performanţe superioare pentru amplificatoare se poate realiza prin
introducerea acestora în bucle de reacţie negativă, ceea ce conduce la o serie de avantaje, ca:
a) îmbunătăţirea liniarităţii caracteristicii de transfer statice şi deci, reducerea
distorsiunilor de neliniaritate;
b) asigurarea constanţei amplificării la îmbătrânirea dispozitivelor electronice sau
schimbarea acestora;
c) creşterea benzii de frecvenţe a amplificatorului;
d) micşorarea nivelului de zgomot şi a derivei de zero;
e) creşterea impedanţei de intrare şi micşorarea impedanţei de ieşire (în anumite cazuri)
etc.
Folosirea reacţiei la un amplificator presupune aducerea la intrarea acestuia a unei părţi
din semnalul de ieşire prin bucla de reacţie, în scopul modificării caracteristicilor
amplificatorului; dacă semnalul adus prin bucla de reacţie produce creşterea semnalului de
intrare, reacţia este pozitivă, iar în caz contrar, negativă. Reacţia pozitivă este folosită la
oscilatoarele electronice.

1.2. Amplificatorul operaţional

Amplificatorul operaţional (AO) are o largă utilizare în cadrul schemelor electronice,
principalele caracteristici ale sale fiind:
- este un amplificator diferenţial;
- amplificarea în tensiune este foarte mare (în cazul ideal - infinită);
- rezistenţa de intrare este foarte mare (în cazul ideal - infinită);
- rezistenţa de ieşire este foarte mică (în cazul ideal - zero).
Conexiuni de bază ale AO
1.2.1. Amplificatorul inversor are schema din fig. 4. Pentru Z2, A0, rezultă:

Ue Z R
A  r  r (3)
U1 Z1 R1 .

Rr

R1
_ 
U1 U AO
+ Ue
e

Fig. 4. Amplificator inversor. Fig. 5. Amplificatorul neinversor.

1.2.2. Amplificatorul neinversor are schema din figura 5. Pentru Zm , A0 şi
U1=0, rezultă:

Ue Z R
A 1 r 1 r (4)
U2 Z1 R1 .

1.2.3. Amplificatorul diferenţial are schema din fig. 6, unde se notează

U2 - U1 = Ud. Înlocuind în relaţia (2.22) valorile din figură, se obţine:

Ue U R
A  e  r (5)
U 2  U1 U d R1 .
 Rr

R1
–
Ud
U1 R1 AO
Ue
+
U2

Rr

Fig. 6. Amplificator diferenţial.

2. Partea practică

2.1. Se folosește o plăcuță cu 3 secțiuni diferite, în care ampificatoare operaționale 741

sunt folosite în conexiune de amplificator inversor, neinversor și respectiv generator de semnal
(sau diferențial). Fiecare secțiune în parte are borne (pini) pentru conectarea semnalului la
intrarea montajului și culegerea semnalului de la ieșire (pentru a fi vizualizat pe osciloscop).
Semnalul de intrare se aduce de la un generator de funcții (sinus, pentru care se pot modifica
amplitudinea și frecvența). Pe osciloscop se vor vizualiza atât semnalul de la ieșire cât și cel de
la intrare.
Montajul se alimentează la ±12V prin intermediul ce lor 3 borne de pe placă: +12V, ┴
și -12V. Alimentarea se face de la o sursă dublă de tensiune continuă. Stabiliți modul în care se
conectează cele 3 borne de pe placă la cele 4 borne ale sursei duble pentru a asigura tensiunile
indicate pentru alimentare.

2.2. Studiul AO inversor

a) Identificați pinii (bornele) de intrare și respectiv ieșire pentru circuitul cu amplificator
operațional în montaj inversor. În schema echivalentă cu AO inversor (din figura 4), pentru
rezistența Rr se pot alege mai multe valori prin intermediul jumperului J1 de pe placă. Acesta
se pune pe prima poziție. La intrarea amplificatorului se aduce un semnal sinusoidal de 100 mV
tensiune vârf la vârf și frecvența 500Hz. Pe osciloscop se vizualizează atât semnalul de la ieșire,
cât și cel de la intrare. Ce se observă? Cum este semnalul de la ieșire față de cel de intrare?
b) Pentru fiecare poziție a lui J1 se vizualizează semnalele și se notează valorile vârf la
vârf pentru semnalul de intrare și respectiv cel de ieșire. Se determină amplificarea A folosind
formula (1) (precizare: se ia valoarea rotunjită ca număr întreg). Se calculează și amplificarea
în dB (formula 2).
 2.3. Studiul AO neinversor
a) Pentru montajul AO neinversor se identifică pinii (bornele) de intrare și respectiv
ieșire, iar valoarea rezistenței Rr se alege prin intermediul jumperului J2. La intrarea
amplificatorului se aduce un semnal sinusoidal de 100 mV tensiune vârf la vârf și frecvența
500Hz. Pe osciloscop se vizualizează atât semnalul de la ieșire, cât și cel de la intrare. Ce se
observă? Cum este semnalul de la ieșire față de cel de intrare?
b) Pentru fiecare poziție a lui J2 se vizualizează semnalele și se notează valorile vârf la
vârf pentru semnalul de intrare și respectiv cel de ieșire. Se determină amplificarea A folosind
formula (1) (precizare: se ia valoarea rotunjită ca număr întreg). Se calculează și amplificarea
în dB (formula 2).

2.4. Caracteristica de transfer a amplificatorului în montaj inversor

Se revine la schema cu AO inversor. Se pune jumperul J1 pe poziția care asigură o
amplificare de 10 și se ridică caracteristica de transfer a amplificatorului în montaj inversor:
Ue=f (Ui). La intrarea montajului se aduce un semnal sinusoidal cu frecvența de aproximativ
500Hz și 20 mV tensiune vârf la vârf. Cu ajutorul opțiunii de măsurări automate se măsoară pe
osciloscop tensiunea vârf la vârf pentru semnalul de ieșire. Se crește tensiunea de la intrare și
se notează valoarea tensiunii de ieșire în fiecare dintre punctele precizate în Tabelul 1. Ce se
observă?
În același tabel se notează valorile pentru caracteristica de transfer ideală (formula 1).
Trasați pe același grafic caracteristica de transfer ideală și cea reală.

2.5. Caracteristica amplificare-frecvență a amplificatorului în montaj inversor

a) Pentru aceeași configurație, montaj inversor cu amplificare 10, se aduce la intrare un
semnal sinusoidal cu 100mV tensiune vârf la vârf, valoare ce va fi menținută constantă în
continuare. Se setează frecvența semnalului la 100Hz și se notează valoarea tensiunii de ieșire.
Se modifică frecvența semnalului și se notează valoarea tensiunii de ieșire pentru fiecare punct
din tabelul 2. Se calculează amplificarea și se notează în tabelul 2. Se trasează caracteristica
amplificare-frecvență. Se identifică frecvența superioară a benzii de trecere a amplificatorului
fmax, determinată la o scădere cu 3 dB a amplificării (frecvența de tăiere).
b) Se determină frecvența de tăiere și pentru amplificare 100. Care este relația între
amplificare și banda de frecvențe a amplificatorului?

2.6. Generator de semnale cu AO

Pe cea de-a treia secțiune a montajului se identifică ieșirile la care sunt disponibile
semnalele dreptunghiular și triunghiular. Se vizualizează aceste semnale pe osciloscop.
 Tabel 1. Caracteristica de transfer Tabel2. Caracteristica amplificare -
frecvență
Ui Uer (real) Uei (ideal)
f Ue A
20 mV
100 Hz
50 mV
1 kHz
100 mV
3 kHz
200 mV
5 kHz
300 mV
10 kHz
400 mV
20 kHz
500 mV
30 kHz
600 mV
40 kHz
700 mV
50 kHz
800 mV
60 kHz
900 mV
65 kHz
1V
70 kHz
1,1 V
80 kHz
1,2 V
90 kHz
1,3 V
100 kHz
1,4 V

1,5 V
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

L6. PUNŢI DE CURENT ALTERNATIV

6.1. Introducere teoretică

Punţile de curent alternativ permit măsurarea impedanţelor. Măsurarea impedanţelor cu

ajutorul punţilor de curent alternativ este o metodă de măsurare des folosită, datorită faptului că
oferă o precizie bună şi în acelaşi timp, reprezintă o soluţie convenabilă şi uşor de aplicat în
practica metrologică.
O punte de curent alternativ este
prezentată în figura 1. În fiecare din cele 4 braţe C
ale punţii se găseşte o impedanţă a cărei valoare
complexă este de forma:
Zx Z3
Z = R + jX (1)

sau A IN B
jϕ
Z = Ze (2)

Relaţia (1) se scrie astfel: Z2

- pentru inductanţe:
Z4

Z = R + j ωL (3) D
U
- pentru capacităţi:
Fig. 1 Punte de curent alternativ
1
Z=R+ (4)
jωC

Există punţi de curent alternativ cu utilizare specială care au mai mult de patru braţe.
Acestea pot fi aduse la forma din figura 1 prin transformări stea-triunghi.
Puntea are 2 diagonale:
- diagonala de alimentare (AB) – la care se conectează sursa de alimentare
- diagonala de măsurare (CD) – în care se conectează indicatorul de nul (IN) şi se
poate măsura tensiunea de dezechilibru UCD.
În diagonala de măsurare apare o tensiune de dezechilibru ce poate fi obţinută din
relaţia:

(5)

Dacă puntea este la echilibru, această tensiune este zero. Curentul prin diagonala de
măsurare este nul şi acest lucru va fi sesizat de indicatorul de nul. Pentru a nu introduce erori
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

de sesizare a echilibrului punţii, IN trebuie să aibă o impedanţă de intrare foarte mare.

Sensibilitatea IN trebuie sa să permită sesizarea modificării valorii curentului prin diagonala de
măsurare, modificare datorată variaţiei unei impedanţe din braţe.
La echilibru , relaţia (5) devine:

Z 2 Z3 − Zx Z 4 = 0 (6)

Relaţia este independentă de tensiunea de alimentare. În relaţie intervin doar

impedanţele din punte. Astfel, impedanţa necunoscută Zx poate fi determinată în funcţie de
celelalte impedanţe (cunoscute) din punte. În practică, una din impedanţele cunoscute este
reglabilă, pentru a permite aducerea la echilibru a punţii (impedanţa de referinţă). În celelalte 2
braţe ale punţii se utilizează elemente pur rezistive.
Dacă impedanţa necunoscută şi cea de referinţă sunt de acelaşi tip (ambele capacitive
sau ambele inductive), atunci acestea vor fi plasate în braţe alăturate ale punţii. Astfel, Z2 este
impedanţa de referinţă şi puntea se numeşte punte de raport.
Dacă ele sunt de natură diferită (una capacitivă şi una inductivă) vor fi plasate în braţe
opuse ale punţii. Astfel, Z4 este impedanţa de referinţă şi puntea se numeşte punte de produs.
Schemele echivalente ale impedanţelor se vor alege în aşa fel încât în condiţia de
echilibru să nu intervină frecvenţa.
Este de remarcat faptul că relaţia (6) corespunzătoare condiţiei de echilibru nu se
schimbă dacă se inversează între ele cele două diagonale ale punţii (cea de măsură cu cea de
alimentare).
C
În practică pot să apară următoarele
situaţii: R3
Rx
Lx
a) Măsurarea inductivităţii prin
comparare cu o inductivitate etalon – se
utilizează schema din figura 2.a). Inductivitatea A IN B
necunoscută a cărei schemă echivalentă serie
cuprinde elementele Lx şi Rx se măsoară cu
ajutorul unei bobine etalon la care se cunosc L2 L2
şi R2. Acestea sunt plasate în braţe alăturate ale R2 R4
punţii. La echilibru se obţine:
D
L R U
Lx = 2 3 (7)
R4 Fig. 2.a) Măsurarea inductivităţii prin

R R comparare cu o inductivitate etalon

Rx = 2 3 (8)
R4
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

C
b) Măsurarea inductivităţii prin
Rx comparare cu o capacitate etalon – se
Lx R3
utilizează schema din figura 2.b).
Inductivitatea necunoscută a cărei schemă
echivalentă serie cuprinde elementele Lx şi
A IN
B Rx se măsoară cu ajutorul unei capacităţi
C4 etalon la care se cunosc C4 şi R4. Acestea
sunt plasate în braţe opuse ale punţii. La
R2 echilibru se obţine:
R4
Lx = R2 R3C4 (9)
D
U
R R
Rx = 2 3 (10)
Fig. 2 b) Măsurarea inductivităţii prin R4
comparare cu o capacitate etalon

c) Măsurarea condensatoarelor. Condensatoarele cu pierderi mici se reprezintă

printr-o schemă echivalentă serie şi ele se măsoară utilizând puntea din figura 3.a).
C C

Rx
Cx
R3 R3
Cx
Rx

A IN B A IN B

C2 R4 R2
R4
R2
C2
D D
U U

Fig. 3.a) Măsurarea condensatoarelor Fig. 3.b) Măsurarea condensatoarelor

cu pierderi mici cu pierderi mari

Condensatoarele cu pierderi mari se reprezintă cu schema echivalentă paralel şi se

măsoară cu puntea din figura 3.b).
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

La echilibru se obţine:

C R
Cx = 2 4 (11)
R3
R R
Rx = 2 3 (12)
R4

Măsurarea impedanţelor cu punţile de curent alternativ reprezintă o metodă indirectă

de măsurare. Valoarea necunoscută y se determină prin calcul pe baza unei expresii explicite:

y= f (x1, x2, ..., xn) (13)

unde xi sunt mărimi măsurate direct.

Eroarea relativă la măsurările indirecte are expresia:

n
∂ f xi
δ y =∑ δi . (14)
i=1 ∂ xi y

unde δi sunt erori ale măsurărilor directe.

6.2. Partea practică

Cu puntea de curent alternativ, alimentată cu o tensiune de frecvenţă joasă şi valoare

efectivă mică se măsoară capacităţi şi inductivităţi.
Măsurarea condensatoarelor cu pierderi mari
1. Se realizează practic schema din figura 3.b). Puntea se alimentează de la un generator
de semnal cu o tensiune de 1-3 V şi o frecvenţă de 1 kHz. Pentru rezistenţele R2, R3
şi R4 se vor utiliza rezistenţe decadice. Capacitatea C2 este reprezentată de un
condensator decadic etalon. În diagonala de măsură se leagă un multimetru care va
măsura tensiunea de dezechilibru UCD.
2. Pentru condensatorul necunoscut Cx se estimează valoarea nominală. Rezistenţele
R3 şi R4 se aleg de ordinul kΩ (de preferinţă egale). Ştim că rezistenţa echivalentă a
condensatorului Rx este de ordinul zecilor de kΩ. Să se aleagă valorile C2 şi R2 pentru
configuraţia iniţială a punţii.
3. După ce s-au verificat conexiunile şi valorile componentelor din punte se porneşte
generatorul. Se măsoară tensiunea de dezechilibru UCD. Se vor modifica succesiv C2
şi R2 astfel încât UCD să se apropie de zero. Când UCD a atins valoarea minimă se
citesc C2 şi R2 şi se calculează Cx şi Rx.
4. Să se determine erorile relative de măsurare pentru Cx şi Rx ştiind că pentru
rezistenţele decadice δR este de 1 %, iar pentru capacitatea reglabilă δC este 2%.
 Facultatea de Electronică, Telecomunicații și
Tehnologii Informaționale
Departamentul de Măsurări și Electronică Optică

Măsurarea inductivităţii prin comparare cu o capacitate etalon

5. Se realizează practic schema din figura 2.b). Puntea se alimentează de la acelaşi
generator de semnal cu o tensiune de 1-3 V şi o frecvenţă de 1 kHz. Se vor utiliza
aceleaşi rezistenţe decadice, condensator decadic şi multimetru.
6. Pentru inductivitatea necunoscută Lx se ştie că are o valoare de câţiva H, rezistenţă
Rx de ordinul sutelor de Ω. Să se dimensioneze elementele punţii.(rezistenţele R2 şi
R3 se aleg de ordinul kΩ).
7. După ce s-au verificat conexiunile şi valorile componentelor din punte se porneşte
generatorul. Se măsoară tensiunea de dezechilibru UCD. Se vor modifica succesiv C4
şi R4 astfel încât UCD să se apropie de zero. Când UCD a atins valoarea minimă se
citesc C4 şi R4 şi se calculează Lx şi Rx.
8. Să se determine erorile relative de măsurare pentru Lx şi Rx ştiind că pentru
rezistenţele decadice δR este de 1 %, iar pentru capacitatea reglabilă δC este 2%.