Matricele Progresive Colorate

Raven
(seriile A, Ab şi B)

Testul Raven colorat, construit pentru examinarea copiilor (5½ - 11 ani),

poate contribui la evaluarea gradului de maturitate şcolară, la descifrarea
etiologiei insucceselor şcolare, la diagnosticarea timpurie a deficienţei mintale,
la cunoaşterea abilităţii mintale a deficienţilor auditivi (surzi şi hipoacuzici), la
examinarea persoanelor cu tulburări grave de vorbire (afazie, bâlbâială, etc),
precum şi a străinilor care nu cunosc limba ţării. De asemenea, se utilizează la
vârstele mai înaintate (65-85 ani) în scopuri clinice (de exemplu, stabilirea
deteriorării mintale) şi antropologice (studii de antropologie comparată).
MP(c) examinează, în general, potenţialul intelectual şi mai puţin
volumul de cunoştinţe.

1. Prezentarea testului:
Testul MP(c) constă din trei serii (A, Ab şi B) de câte 12 matrici. Seriile A
şi B din proba MP colorat şi necolorat sunt identice, cu excepţia faptului că
seriile A şi B din MP(c) sunt prezentate pe un fond colorat. Seriile Ab nu are
corespondent în testul MP Standard. Fiecare matrice este formată dintr-o
figură sau o succesiune de figuri abstracte. În colţul din dreapta jos lipseşte un
fragment sau unul din elementele componente ale matricii. Segmentul care
lipseşte este dat, între alte desene, mai mult sau mai puţin asemănătoare,
în partea de jos a foii, subiectul trebuie să-l indice.
Probele din cadrul unei serii sunt de dificultate crescândă, dar ele se
rezolvă pe baza aceluiaşi principiu, pe care subiectul trebuie să-l descopere.
Datorită faptului că rezolvarea primelor probe este deosebit de uşoară,
subiectul înţelege sarcina cu o instrucţie prealabilă minimă şi-şi exersează
tehnica de rezolvare în însuşi cursul parcurgerii probelor.
Pentru ca proba să fie mai atractivă şi să menţină atenţia copiilor,
figurile sunt desenate pe un fond viu colorat. În plus, în afară de prezentarea
testului sub formă de caiet (obiectul studiului de faţă), s-a creat o variantă în
care sarcina apare mai clară, deoarece matricea este dată sub forma unei
planşete, iar piesele, între care se găseşte cea adecvată, sunt mobile,
completarea având loc în mod practic.

1
 2. Principiile care stau la baza construirii testului :
În dezvoltarea activităţii intelectuale, J.C.Raven identifică, în urma unor
studii experimentale premergătoare construirii testului, 5 stadii sau momente
cruciale:
a) copilul devine capabil, înainte de toate, să distingă figurile identice
de cele diferite (non-identice) şi apoi pe cele similare de cele nesimilare.
b) ceva mai târziu, el apreciază corect orientarea figurii atât în raport cu
propria sa persoană, cât şi faţă de obiectele din câmpul perceptiv.
c) mai târziu reuşeşte să perceapă ca formând un întreg (o entitate
organizată) două sau mai multe figuri distincte, izolate.
d) apoi copilul poate să analizeze elementele, caracteristicile întregului
perceput şi să facă distincţie între ceea ce este dat în test şi ceea ce
trebuie să adauge el însuşi.
e) în cele din urmă, copilul ajunge să compare schimbările similare în
caracteristicile percepute şi să adopte comparaţia ca metodă logică de
gândire (raţionare).

Matricile lacunare (3x12) şi figurile eligibile (6x12) pentru “înregistrarea”

matricilor sunt construite în scopuri diagnostice definite. Acestea pot fi înţelese
prin analiza calitativă a itemilor (3x12), respective a alegerilor corecte şi greşite
(tablel I, II şi III) în raport cu momentele cruciale ale dezvoltării activităţii
intelectuale la copii.
În partea de sus (în stânga) a fiecărui table (I, II şi III) sunt prezentate, în
ordinea importanţei (de la stânga la dreapta), acele operaţii mintale
fundamentale care condiţionează în înţelegerea şi rezolvarea problemelor
prezentate în mod succesiv. Operaţia esenţială este subliniată prin majuscule.
În partea de jos (în stânga) a fiecărui table sunt grupate, după tipul de greşeală
comisă, toate figurile care pot fi alese de subiect pentru completarea matricilor.
Figurile sunt ordonate în 5 grupe (tipuri), iar în interiorul primelor patru se
analizează mai nuanţat alegerile greşite (notate cu literele “a – j”). Alegerile
corecte (notate cu “x”) formează cea de-a cincea categorie.
În partea de sus (în dreapta) a fiecărui tablel sunt calificate (cu litere)
cele 6 figuri eligibile şi prin aceasta se arată şi greşeala de raţionare, de gândire
în cazul alegerilor inadecvate. Din partea de jos (în dreapta) a fiecărui tabel se
poate afla frecvenţa celor 11 tipuri de alegeri (“a – x”) în fiecare serie (A, Ab şi B)
Testul MP(c) este destinat să evalueze, în primul rând, claritatea
capacităţii de observaţie, gândirea clară şi nivelul dezvoltării intelectuale a
persoanei. Răspunsurile greşite nu pot fi utilizate în mod satisfăcător în
vederea evaluării cantitative a disfuncţiei mintale. Ele indică doar unde, în ce,
şi eventual, de ce eşuează subiectul. Gradul de încredere al concluziilor
desprinse în urma analizei greşelilor depinde, pe de o parte, de natura
greşelilor şi, pe de altă parte, de numărul lor. Analiza greşelilor are o
semnificaţie psihologică mai redusă în cazurile în care se greşeşte în prea
puţine sau în prea multe alegeri, faţă de acele cazuri în care cca. jumătatea din
răspunsuri într-un fel sau altul sunt greşite, adică cota totală variază între
15–27 de puncte.

2
 3. Instrucţiunile de aplicare:
În cazul aplicării formei de caiet a testului MP(c), copiii nu au
posibilitatea “să vadă” rezultatul încadrării figurii alese în matricea lacunară.
Din acest motiv ei pierd uşor interesul pentru sarcină şi devin neatenţi.
Examinatorul trebuie să asigure menţinerea (stabilitatea) atenţiei subiectului,
adică să-l incite pe copil la perceperea atentă a materialului. Copilul trebuie să
se convingă singur că figura indicată de el este unica figură adecvată pentru
completarea lacunei din matrice.

Seria A
După o scurtă discuţie introductivă (stabilirea contactului) psihologul
aşează în faţa copilului caietul, deschis la itemul A1.
A1: “Uită-te aici (i se arată modelul de sus)! Acesta este un model, din
care lipseşte o bucată (s-a tăiat o bucată). Una din aceste bucăţi (i se arată cu
degetul fiecare din cele 6 figuri aşezate sub model) completează exact acest gol
(i se arată lacuna din model), se potriveşte aici. Aceasta, care are numărul 1
are aceeaşi formă, dar desenul nu este potrivit. În figura 2 nu este desen de
loc. Cea de-a 3-a este greşită de tot. Figura a 6-a este aproape potrivită, dar
aici (i se arată partea albă a figurii) este greşită. Numai una este corectă. Arată-
mi care este cea corectă”.
Dacă subiectul nu indică figura adecvată, psihologul continuă să explice
sarcina până când copilul va înţelege natura problemei care trebuie să fie
rezolvată.
A2-A3: “Dar din acesta care lipseşte? Arată-mi!”
Dacă subiectul greşeşte, psihologul poate relua A1, demonstrând din nou
sarcina, după care revine la A2. În cazul în care copilul rezolvă corect A2 se
trece la A3, cu aceeaşi instrucţie ca şi la A2.
A4-A5: Fără a-i lăsa timp pentru alegere i se spune subiectului: “Priveşte
foarte atent modelul (i se arată trăgând degetul peste model). Numai una se
potriveşte total. Mai întâi să te uiţi atent la fiecare (i se arată cu degetul fiecare
din cele 6 figuri). Numai după aceea să-mi arăţi acea figură unică care se
potriveşte aici (i se arată lacuna din model)”.
După ce copilul a ales una, indiferent dacă este corectă sau greşită, i se spune:
“Aceasta este corectă? Se potriveşte aici? (i se arată figura indicată şi lacuna
din model). Dacă subiectul răspunde afirmativ (DA), psihologul aprobă
alegerea, indiferent de caracterul ei adecvat sau neadecvat. Dacă însă copilul
doreşte să-şi schimbe alegerea, psihologul va spune: “Bine, arată-mi acea
figură unică, pe care o socoteşti corectă”.
După o nouă alegere făcută de subiect, indiferent dacă este corectă sau
nu, psihologul întreabă: “Aceasta este figura corectă?”.
Dacă copilul este mulţumit examinatorul acceptă alegerea. Dacă însă
subiectul, şi de data aceasta, are îndoieli, psihologul continuă: “Dar care este
cea corectă?” Figura indicată la această întrebare se consideră decizia finală a
subiectului.
La itemul A5 se procedează la fel ca şi la A4.
De la A1 la A5 psihologul poate reveni oricând, dacă este necesar, la A1
pentru a ilustra din nou sarcina, stimulându-l pe subiect la o nouă încercare.
Dacă copilul este incapabil să rezolve corect itemii A1-A5 examinarea se

3
întrerupe pentru a fi reluată cu forma de planşetă (cu piese mobile) a testului
Raven colorat. Dacă însă subiectul rezolvă uşor şi corect primele sarcini
examinarea se continuă cu A6.
A6-A12: “Priveşte atent modelul !” Care se potriveşte aici (i se arată
lacuna din model) din aceste figuri (i se arată cele 6 figuri)? Fii atent, numai
una este corestă. Care este aceea ? S-o arăţi numai atunci când eşti sigur că ai
găsit-o pe cea corectă”.
La itemii următori se dă aceeaşi instrucţie, în măsura în care ea este
necesară. Dacă examinatorul repetă prea mult instrucţia subiectul nu va mai fi
atent la ea. Din acest motiv instrucţia, în cazurile în care copilul este atent şi
înţelege ce are de făcut, poate fi prescurtată.

Seriile Ab si B
Ab1-Ab5: La Ab1 psihologul arată pe rând cele trei figuri ale modelului şi
în cele din urmă lacuna: “Vezi cum merg. Aceasta, aceasta, aceasta … Care va
fi aceea? Arată-mi figura care se potriveşte aici. Fii atent ! Uită-te pe rând la
fiecare. Numai una se potriveşte. Care este aceea ?
De la Ab1 la Ab5, după ce subiectul indică una din cele 6 figuri,
indiferent dacă alegerea este corectă sau nu, psihologul întreabă: “Aceasta este
figura care încheie bine (corect) modelul (i se arată figura aleasă şi lacuna din
model)? Ca şi mai înainte, dacă copilul răspunde prin DA, psihologul aprobând
răspunsul acceptă alegerea indicată. Dacă însă copilul doreşte să-şi schimbe
părerea, psihologul procedează întocmai ca şi la seria A. El va accepta drept
corectă alegerea la care ţine copilul în cele din urmă.
Ab6-Ab12: După a 5-a matrice copilul nu mai trebuie întrebat asupra
corectitudinii alegerii. Psihologul va spune doar următoarele: “Priveşte atent
modelul (i se arată pe rând figurile modelului, apoi lacuna care urmează să fie
completată). Fii atent numai o singură figură completează corect modelul (i se
arată pe rând fiecare figură). Care este aceea ?” Această instrucţiune se va da
şi la sarcinile următoare, în măsura în care ea este necesară.
La seria B se dă aceeaşi instrucţie ca şi la Ab. Atenţia copilului trebuie
orientată asupra modelului (matricii) care urmează să fie completat. I se
accentuează subiectului că din cele 6 figuri prezentate sub model, doar una
singură este adecvată, invitându-l să examineze atent fiecare figură şi să indice
alegerea după ce s-a convins că a găsit-o pe cea corectă.

Cei 36 de itemi se rezolvă fără întrerupere şi în ordinea prevăzută de test,

de la începutul seriei A până la sfârşitul lui B.
Instrucţia standardizată este dirijarea maximă de care poate beneficia subiectul.
Nu se acordă nici un fel de ajutor care să depăşească limitele instrucţiei
standardizate. Deciziile, alegerile subiectului nu se comentează.
Alegerea corectă, chiar dacă subiectul nu o poate argumenta verbal, se
consideră răspuns corect.
Psihologul notează, în fişa de cotare, la fiecare model numărul figurii
indicate de subiect. Este recomandabil să se noteze şi manifestările
comportamentale ale subiectului în situaţia de examinare.
Copiii mai deştepţi sunt invitaţi să-şi consemneze ei înşişi alegerile în
fişa de cotare. În aceste cazuri examinatorul supraveghează succesiunea

4
corectă a itemilor (subiectul să nu întoarcă două sau mai multe pagini,
“sărind” peste itemi) şi corectitudinea însemnării alegerilor (numărul figurii
alese să fie introdus la locul potrivit în fişa de cotare). Majoritatea copiilor cu
EC > 8 ani realizează corect această sarcină. Astfel, de la EC > 8 ani testul
poate fi aplicat colectiv, în condiţiile unei supravegheri atente.
Dacă testul MP(c) este rezolvat corect şi uşor de subiectul examinat în
mod individual, la vârsta de 8 ani, se poate trece în continuare la seriile C şi D,
iar începând de la 9 ani la C, D şi E ale Matricilor Progresive Standard. În
aceste cazuri performanţa (cota parţială) de la seria Ab nu se consideră în
calcularea cotei totale. Cota totală astfel obţinută se interpretează după
etalonul Ravenului necolorat.
Pentru examinarea colectivă a copiilor cu EC >10 ani (sau egal) se
recomandă aplicarea MP Standard. Dacă subiectul înscrie mai multe cifre
într-o singură rubrică a fişei de cotare, în cazul autoadministrării sau aplicării
colective a testului, i se atrage atenţia “să şteargă” (să taie cu creionul) toate,
cu excepţia uneia. Dacă notarea mai multor cifre observă numai după
încheierea examenului, se consideră ca şi răspuns corect ultima cifră (cifra de
la extrema dreaptă), indiferent dacă celelalte cifre menţionate sunt sau nu
corecte.

4. Cotarea răspunsurilor:
Răspunsurile (alegerile) corecte sunt indicate în tabelul următor:

Grila de cotare

itemul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Seria
A 4 5 1 2 6 3 6 2 1 3 4 5
Ab 4 5 1 6 2 1 3 4 6 3 5 2
B 2 6 1 2 3 5 6 4 3 4 4 5

Cotarea răspunsurilor este facilitată prin aplicarea grilei de cotare

asupra fişei de cotare (în care sunt consemnate alegerile făcute de subiect).
Se acordă 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Prin adunarea tuturor
punctelor realizate de subiect se obţine cota totală. Ea se serveşte ca punct de
plecare pentru interpretarea performanţei subiectului, adică pentru
cunoaşterea nivelului de dezvoltare şi de eficienţă a inteligenţei generale.
Se observă deci că performanţa subiectului la MP(c), ca şi la majoritatea
testelor, este exprimată numeric şi direct, sub formă de cotă brută (numărul
răspunsurilor corecte).O cotă brută însă, obţinută la un test psihologic, prin ea
însăşi nu are semnificaţie. Ea trebuie să fie interpretată în comparaţie cu un
standard (etalon) al rezultatelor. Diferenţele în scorurile brute, în general, nu
reprezintă distanţe reale” (diferenţe adevărate) între subiecţi. Din acest motiv
cota brută obţinută de un subiect la MP(c) trebuie comparată, prin intermediul
etalonului, cu scorul mediu al grupului de referinţă (grupul de vârstă din care
face parte subiectul) examinat în vederea etalonării testului.

5
 5. Interpretarea rezultatelor:
a) Interpretarea cantitativă: este primul pas, care constă în
raportarea performanţei individuale la performanţa etalon (tablel etalon)
pentru stabilirea gradului de inteligenţă a subiectului.

Tabel etalon
(România)
MP(c) Raven

Centile S C O R U R I (cote)
6 ani 7 ani 8 ani 9 ani 10 ani
100 23 26 28 28 33
90 20 24 26 27 29
80 18 21 24 24 28
70 17 19 22 23 26
60 16 17 20 22 25
50 15 16 18 21 24
40 15 15 17 19 22
30 14 14 16 17 20
20 12 13 15 16 17
10 11 12 14 15 16

Performanţele intelectuale astfel “măsurate” (prin raportarea la etalon)

pot fi ierarhizate în 5 grade (nivele) diferite de inteligenţă:

Gradul I: Inteligenţă superioară. Performanţa subiectului, raportată la

performanţa medie a grupului de vârstă din care face parte, atinge
sau depăşeşte centilul 95.
Gradul II: Inteligenţă peste nivelul mediu. Performanţa atinge sau depăşeşte
centilul 75.
II+: Performanţa atinge sau depăşeşte centilul 90.
Gradul III: Inteligenţă de nivel mediu. Performanţa se situează între cen-
tilele 25-75.
III+: Performanţa depăşeşte centilul 50.
III-: Performanţa se situează sub centilul 50.
Gradul IV: Inteligenţă sub nivelul mediu. Performanţa nu depăşeşte centilul 25.
IV-: Performanţa nu depăşeşte centilul 10.
Gradul V: Deficienţă mintală. Performanţa nu depăşeşte centilul 5.

Întrucât reuşita la MP(c) este sensibilă faţă de fluctuaţiile funcţionale ale

activităţii mintale, J.C.Raven recomandă studierea eventualelor discrepanţe,
“abateri” care pot să apară la cele trei cote parţiale obţinute la seriile A, Ab şi
B.
Cu ajutorul tabelului următor (compoziţia normală a scorului), elaborat de
J.C.Raven, se pot calcula discrepanţele interne ale cotei totale (a scorului total)
faţă de scorurile aşteptate.

6
 De exemplu, dacă cota totală (=24 puncte) este compusă din cotele
parţiale: A=9, Ab=8, B=7, atunci discrepanţele sunt: -1, 0, +1. Sau, dacă cota
totală (=25 puncte) este compusă din A=12, Ab=8, B=5, discrepanţele sunt: +2,
-1, -1.

b) Interpretarea calitativă a performanţei

Rezultatul obţinut la MP(c) (cota totală) deşi depinde în primul rând
de operaţiile mintale, de calităţile inteligenţei, reuşita este condiţionată şi de
factori nonintelectuali de personalitate (emotivitate, anxietate, stabilitate –
instabilitate emoţională, angajarea eu-lui în rezolvarea sarcinii, trăsături
temperamentale etc). Pe de altă parte, diferiţi subiecţi pot realiza aceeaşi
performanţă prin mecanisme intelectuale diferite, ceea ce pentru psiholog nu
este indiferent. Semnificaţia psihologică a scorului total se desprinde numai cu
condiţia relevării mecanismelor psihice prin care s-a ajuns la rezultatul
respectiv. Ceea ce este posibil numai prin interpretarea rezultatului final în
raport cu comportamentul global al subiectului (manifestat în situaţia de
examinare).
Prezentăm în continuare, pentru ilustrare, rezultatele examinării
subiectului T.I. (cls.I, Şc.gen., EC= 8 ani 11 luni, sex F.). Subiectul cu
insuccese şcolare accentuate este examinat la cererea învăţătoarei.
În timpul examinării se observă la T.I.: privire obtuză, incapacitate de
concentrare, activitate nestructurată, stil de lucru difuz, abandonarea
frecventă a sarcinii. Înţelege greu instrucţia, pe care de cele mai multe ori nu
şi-o poate transforma în autoinstrucţie, datorită funcţiei regaltoare insuficient
dezvoltate alimbajului. Nu interiorizează sarcina, se abate uşor de la ea prin
asociaţii spontane, întâmplătoare, nu conştientizează şi nu trăieşte insuccesul.
Cota totală = 11 puncte (A=7, Ab=2, B=2)
Discrepanţele = +1, -1, 0
Subiectul totalizează 25 de alegeri greşite, dintre care în cele mai
multe cazuri repetă în mod stereotip figura greşită; identifică în mod inadecvat;
nu sesizează distorsiunile, orientarea greşită şi elementele neadecvate; greşeşte
în mod sistematic la acele sarcini care se rezolvă prin operare simultană cu
două sau mai multe criterii etc.
Pe baza acestor rezultate se poate formula un diagnostic ipotetic de
deficienţă mintală. Informaţiile diagnostice furnizate de MP(c) deşi sunt
confirmate de nereuşita scolară, diagnosticul rămâne ipotetic până la
confirmarea sau infirmarea lui de alte probe de inteligenţă. Pe de altă parte,
diagnosticul trebuie precizat (debilitate mintală ? imbecilitate ? etc), ceea ce
devine posibil tot prin lărgirea metodelor diagnostice.
În continuare, subiectul a fost examinat cu scara metrică de
măsurare a inteligenţei Binet-Simon şi cu probe piagetiene ( de conservare a
cantităţii).
Datele cantitativă (EM-Binet=5 ani; CI-Binet=55; Cota-Piaget=Qi)
concordante atestă debilitatea mintală accentuată, la limita imbecilităţii a
subiectului. Greşelile la MP(c) sunt generate de repetarea stereotipă a figurii
neadecvate, de neanalizarea modelului, nesesizarea elementelor care se abat de
la model. Dificultăţile cele mai mari le întâmpină în sesizarea asemănărilor

7
perceptive. Subprobele cuprinse în scara Binet-Simon la EM de 5 şi 6 ani, sunt
sarcini care depăşesc capacităţile mintale ale subiectului. T.I. nu conservă
cantităţile; nu poate comapra două mulţimi concrete compuse din câte 6
elemente; utilizează doar izolat termenii ”mult” şi “puţin”; nu posedă relaţia
cantitativă “mai mult – mai puţin”.
Debilitatea mintală a lui T.I. este incontestabilă. Se recomandă
transferarea elevei la şcoala ajutătoare.

6. Calităţi psihometrice ale MP(c)

În urma studierii fidelităţii, prin procedeul retestării (coefficient de
constanţă), şi a validităţii concurente (comparate), autorul testului ajunge la
rezultate bune (Tabel comparaţii MP(c) – Terman-Merrill – Crichton), care
pledează pentru valoarea diagnostică a probei MP(c).

Tabel comparaţii între MP(c),

Terman-Merrill şi testul Crichton la copii de 9 ani

Testul MP(c) Terman-Merrill Crichton

MP(c) .80 + .05 .66 + .06 .65 + .07
Terman-Merrill .90 + .02 .83 + .04
Crichton .95 + .02

8
Matricele Progresive
Raven
seriile A, Ab si B

Color