1

TRANSPORTUL DESEURILOR

CUPRINS

INTRODUCERE ..............................................................................................3
1. DEFINITIE SI CLASIFICARE DESEURI ...................................................4
 2

1.1. Definitie ..........................................................................................4

1.2. Clasificarea deseurilor .....................................................................4
2. COLECTAREA DESEURILOR ..................................................................6
2.1. Precolectarea ...................................................................................6
2.2 Tehnici si metode de colectare ........................................................6
2.3.Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor ...................................7
3. LEGISLATIE TRANSPORT DESEURI ......................................................8
4. TRANSPORTUL DESEURILOR ................................................................8
4.1. Definitie. ........................................................................................10
4.2 Clasificare in functie de mjloacele de transport utilizate ................11
4.3. Clasificare in functie de tipurile de deseuri tansportate ................. 13
4.4. Transportul deseurilor rezultate din activitati medicale ................. 16
5. CONCLUZII .............................................................................................. 17
BIBLIOGRAFIE............................................................................................ 18

INTRODUCERE

Ca rezultat al proceselor din industrie, agricultură şi tehnologie, se crează cantităţi tot mai
mari de noi deşeuri. Gazele, lichidele, deşeurile solide, deşeurile menajere şi apele riziduale
poluează mediul şi în unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate.
 3

Din punct de vedere istoric, reciclarea deşurilor s-a axat pe recuperarea de metale
valoroase şi similar pe baza unei iniţiative private. Doar în ultimele două decade, reciclarea,
compostarea etc. s-au bazat pe beneficii comune pentru societate (cerinţe reduse de platforme de
depozitare, economie de materie primă etc.). De asemenea, arderea deşeurilor, biogazului etc.
produc energie care înlocuieşte alte surse de energie importante, toate în contextul unei eficiente
protecţii a mediului înconjurător.[1]
Precolectarea si transportul deseurilor si a materialelor reciclabile reprezinta o
componenta importanta in procesul de gestionare a deseurilor, desi aceasta este de cele mai multe
ori subevaluata, ea reprezinta intre 60-80% din costul total de gestionare a deseurilor si
materialelor reciclabile, de aceea orice imbunatatire adusa acestei componente poate reduce mult
acest cost.
Pentru realizarea eficienta si organizarea optima a colectarii si a transportului deseurilor si
materialelor reciclabile se vor avea in vedere anumite caracteristici de referinta:

 marimea zonei de colectare;

 structura economica a zonei;

 nivelul de trai al populatiei;

 conditii urbanistice;

 cerintele clientilor;

 alegerea sistemului adecvat de colectare. [2]

1. DEFINITIE SI CLASIFICARE DESEURI

1.1. Definitie
 4

Prin deşeu (conform legilor in vigoare) se inţelege orice produs (substanţă) auxiliar, rezultat
in urma unui proces biologic sau tehnologic, care nu mai poate fi folosit ca atare şi pe care
deţinătorul nu-l mai utilizează sau pe care are intenţia ori obligaţia să nu il mai utilizeze.
Conform Actului German privind Deşeurile din 27 august 1993, deşeurile pot fi definite atât
subiectiv cât şi obiectiv. Subiectiv sunt definite ca obiecte portabile abandonate de proprietar şi
obiectiv în legătură cu depozitarea sistematică a gunoiului aşa cum este cerută de protecţia
sănătăţii publice şi în particular a mediului. Obiectiv este un rest de material rezultat în urma
fabricării unui produs care nu mai poate fi utilzat incă o dată în starea în care este pe a mai
produce încă o data produsul respectiv.

1.2. Clasificarea deseurilor

La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deşeurilor precum şi
metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăţi datorită unor cause
cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de
monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor state.
Ca un exemplu concludent, în România pâna în anul 2007, anul aderării la UE, nu a existat o
bază credibilă de date, pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional.
Deşeurile pot fi clasificate in funcţie de mai multe criterii:
• în funcţie de provenienţa lor;
• în funcţie de consistenţă;
• în funcţie de biodegradabilitatea lor.
După sistemul EEA (European Environment Agency) deşeurile pot fi impărţite în
următoarele categorii: deşeuri periculoase; deşeuri municipale; nămoluri de epurare; deşeuri de la
ambalaje, deşeuri de la producerea energiei electrice, deşeuri electronice.

1) O primă clasificare a deşeurilor, după destinaţie, arată constituirea a două subgrupe:

- deşeuri recuperabile
- deşeuri irecuperabile (reziduuri).
2) Din punct de vedere chimic, deşeurile se impart in:
 5

- deşeuri organice
- deşeuri anorganice.
3) După caracteristicile principalilor constituenţi, deşeurile pot fi:
- deşeuri combustibile: hartie, cauciuc, mase plastice, lemn etc.
- deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe etc.
- deşeuri inerte: metale, sticlă, ceramică etc.
- deşeuri fine: cenuşă, zgură, praf, pămant etc.
4) Din punct de vedere biologic, se deosebesc:
- deşeuri biodegradabile, adică acele deşeuri care sunt descompuse de bacteriile aerobe şi
anaerobe;
- deşeuri nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice.
5) Din punct de vedere al naturii şi locului de producere, deşeurile se clasifică:
a) Deşeuri menajere, adică acele deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare
asimilabile cu acestea (inclusiv deşeurile metabolice şi deşeurile periculoase componente);
b) Deşeuri stradale, care sunt specifice căilor de circulaţie publică şi provin din
activitatea cotidiană a populaţiei, de la intreţinerea spaţiilor verzi, de la animale, din depunerea de
substanţe
solide din atmosferă;
c) Deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, adică deşeurile provenite de la mica sau
marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau admmistrativ care prezintă compoziţie şi
proprietăţi similare cu deşeurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate şi
depozitate impreună cu acestea;
d) Deşeuri voluminoase sunt deşeuri solide de diferite provenienţe, care din cauza
dimensiunilor nu pot fi prelucrate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, necesitand
o tratare diferenţiată;
e) Deşeuri din construcţii, adică deşeuri provenite din demolarea sau construirea de
obiective industriale sau civile;
f) Deşeuri agricole, provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii
animaliere, deşeuri de la abatoare şi din industria de prelucrare a cărnii, peştelui, laptelui,
legumelor etc.);
 6

g) Deşeuri industriale, care cuprind deşeurile rezultate din desfăşurarea proceselor

tehnologice;
h) Deşeuri spitaliere, provenite din activitatea spitalelor, unităţilor sanitare şi care sunt
incinerate in crematoriile spitalelor;
i) Deşeuri periculoase, care cuprind deşeurile toxice, inflamabile, explozive, infecţioase,
corozive, radioactive sau de altă natură care, introduse in mediul inconjurător, dăunează
plantelor, animalelor sau omului. [3]

2. COLECTAREA DEŞEURILOR

2.1. Precolectarea
Precolectare reprezinta operatia de strangere si depozitare pe timp limitat a reziduurilor
menajere din cadrul apartamentelor, locuintelor, blocurilor de locuinte, magazinelor,
constructiilor publice, etc.

Precolectarea se imparte in doua faze si anume:

- precolectarea primara care se refera la strangerea reziduurilor si depozitarea lor in

recipienti mici la locul de producere;

- precolectarea secundara care se refera la adunarea reziduurilor rezultate din

precolectarea primara si depozitarea lor in camerele sau pe platformele de precolectare,
in cadrul blocurilor sau ansamblurilor de locuinte. [4]

2.2. Tehnici si metode de colectare

În cazul deşeurilor solide, sistemul de evacuare cel mai des utilizat este cel cuprinzând
folosirea mijloacelor de transport, sistem aproape unic folosit în ţara noastră. Cel mai mare
dezavantaj al sistemului prin transport îl constituie faptul că operaţiile de lucru care urmează a
fi efectuate la acest procedeu necesită mai multe faze bine separate între ele şi care fiecare se
deosebeşte de cealaltă, precum şi faptul că în multe cazuri necesită soluţionarea unor probleme
igienice şi tehnice foarte costisitoare. Deşeurile, pe timp mai scurt sau mai îndelungat, trebuie
 7

să fie stocate provizoriu la locul de producere. Deşeurile stocate trebuie încărcate în vehicule
de transport. Etanşeitatea totală a stocării şi transportului nu se poate asigura.

Colectarea reziduurilor în interiorul clădirilor, încărcarea lor în vehicule de transport

sunt însoţite, în general, de poluarea mediului înconjurător (miros urât, înmulţirea muştelor,
praf etc.). Continuitatea evacuării poate fi perturbată de starea căilor de acces, a căilor de
circulaţie, creşterea intensităţii circulaţiei, lipsei forţei de muncă, lipsa mijloacelor de transport
ca urmare a defecţiunilor sau a altor cauze ce pot apărea, fenomene ce pot conduce inevitabil
la creşterea costurilor transportului. Ca urmare, paralel cu dezvoltarea tehnicii, prin
mecanizarea unor operaţii, trebuie căutate metodele de îmbunătăţire şi modernizare a
procedeelor de evacuare a deşeurilor solide. Acest sistem are diferite variante de soluţionare a
diferitelor faze componente. De exemplu, receptarea primară a gunoaielor se poate face în:
recipienţi - pubele, care sunt periodic golite, containere de schimb cu preluare fără golire; saci
de plastic. În mod similar şi pentru celelalte faze există diferite moduri de soluţionare. În unele
ţări, însuşi sistemul de evacuare prin transport cu diferite mijloace auto este înlocuit cu sisteme
care încă nu au căpătat o largă utilizare. Dintre acestea amintim:

- evacuarea gunoaielor prin reţeaua de canalizare comunală prin spălare cu apă; impune o
prealabilă sfărâmare, concasare, mărunţire; se utilizează în Franţa, ltalia, Marea Britanie;

- evacuarea prin sistem pneumatic, printr-o reţea proprie; s-a utilizat la satul olimpic din
Munchen (1972);

- arderea gunoaielor la locul de producere, prezintă inconvenient ecologic, dar se foloseşte la

instituţiile sanitare şi unele întreprinderi speciale.[1]

2.3. Colectarea şi stocarea provizorie a deşeurilor

 8

Colectarea propriu-zisă este operaţia de ridicare a deşeurilor de la punctele de

precolectare secundară şi transportul lor la platformele de depozitare, neutralizare sai la
instalaţiile de valorificare. În ultimul timp se încearcă o precolectare diferenţiatăa deşeurilor
menajere care necesită mai mulţ recipienţi de apartament sau bloc: saci pentru hârtie, recipienţi
de plastic sau metalici. Recipientii de gunoaie pot fi considerati ca anexe ale autovehiculelor
de transport si, ca urmare, sunt fabricati dupa prescriptii unitare (standarde). In functie de
marimea stocarii gnoailor si de carancterul zonei de colectare (gradul de constructie,
densitatea locintelor ) sunt fabricati recipienti cu diferite volume.

Colectarea deseurilor in saci de hartie sau plastic

Avantaje:
- manipulare si transport usor de simple, fara emanare de miros urat, degajare de praf sau
zgomot;
- nu sunt necesare vehicule scumpe cu sistem de incarcare inchisa, se reduce numarul
muncitorilor de manipulare si incarcare;
- nu mai este necesara operatia de curatare si intretinere sistematica a recipientilor;
- se poate elimina suprastocarea nedorita a recipientilor in perioadele de varf;
- realizarea spatiilor de stocare este mai simpla.

Dezavantaje:
- procurarea sacilor este destul de scumpa;
- trebuie asigurata fabricarea continua a unei cantitati insemnate de saci si posibilitatea
achizitionarii lor fara perturbatii;
- sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii si cenusii, evacuaea acestora trebuie
asigurata aparte.

3. LEGISLATIE TRANSPORT DESEURI

 9

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 672 din data de 30 septembrie 2008 a fost
publicata Hotararea de Guvern nr. 1.061 din 10 septembrie 2008 privind transportul deseurilor
periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei.
Hotararea stabileste procedura de reglementare si control al transportului pe teritoriul
Romaniei al deseurilor periculoase si nepericuloase prevazute in anexa nr. 2 la Hotararea
Guvernului nr. 856/2002.
Conform Hotararii, transportul deseurilor se realizeaza numai de catre operatorii
economici care detin autorizatie de mediu conform legislatiei in vigoare pentru activitatile de
colectare/ stocare temporara/ tratare/ valorificare/ eliminare a deseurilor.
Hotararea reglementeaza de asemenea procedura transportului deseurilor nepericuloase precum si
cea a transportului deseurilor rezultate din activitatea medicala.
In cazul in care sunt incalcate prevederile Hotararii, persoanele raspunzatoare vor fi sanctionate
civil sau contraventional, in cazul raspunderii contraventionale prevazandu-se ca pedeapsa
principala amenda in limite cuprinse intre 3.000 lei si 30.000 lei, iar ca pedeapsa complementara,
confiscarea mijlocului de transport destinat sau folosit la savarsirea faptei.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul imputernicit
din cadrul Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile si Ministerului Internelor si Reformei
Administrative, alaturi de personalul imputernicit din cadrul Ministerului Agriculturii si
Dezvoltarii Rurale, Ministerului Transporturilor, Ministerului Sanatatii Publice sau Ministerului
Economiei si Finantelor, dupa caz, conform normelor acestor institutii.
Controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora se
face în conformitate cu Convenţia de la Basel, la care România a aderat prin Legea nr. 6 din 25
ianuarie 1991.
Sub conventia de la Basel au fost elaborate o serie de ghiduri tehnice, dintre care amintim:
Ghid Tehnic privind gestionarea din punct de vedere a protectiei mediului, Ghid Tehnic privind
gestionarea dezmembrarii totale sau partiale a navelor, Ghid Tehnic privind identificarea si
managementul anvelopelor uzate, Ghidul parteneriatului pentru telefonie mobila.

.
 10

4. TRANSPORTUL DESEURILOR

4.1. Definitie

Prin transportul deseurilor se intelege totalitatea proceselor care incep dupa colectarea
deseurilor si se inchie cu predarea acestora la instalatiile de reciclare, tratare si/sau eliminare a
acestora. Transportul deseurilor este de doua feluri: transport la distanta mica si transport la
distanta mare. Dupa colectarea deseurilor de la locul la care acestea au fost generate urmeaza
transportul la distanta mica la instalatia de reciclare, tratare si/sau eliminare a deseurilor care se
gaseste in apropiere sau la o statie de transfer. De la statia de transfer, deseurile ajung prin
transportul la distanta mare la o instalatie centrala de reciclare, tratare si/sau eliminare.[6]
Sisteme de transport
Din punct de vedere al gradului de incarcare exista 3 tipuri de transport: transport plin, trnsport
gol si transport intermediar. Un transport intermediar apare atunci cand un autovehicul de
colectare nu are de unde sa fie incarcat la maxim intr-o zona de colectare. [6]

4.2. Clasificare in functie de mjloacele de transport utilizate

I) Transportul rutier al deseurilor

Autovehiculele de colectare si transport al deseurilor sunt camioane cu recipiente speciale,care se
incarca direct sau camioane pe care se pot monta pentru transport containere cu capacitate mare
care se monteaza deja incarcate. Acestea din urma se pot folosi atat pentru transportul la distante
mici cat si la distante mari.
Principalele autovehicule pentru transportat reziduurile existente in tara noastra sunt:
Autogunoiere,autoplatforme pentru transport containere,automaturatoare-colectoare pentru
reziduuri stradale.
Alte genuri de autovehicule ca: autoplatformele, autobasculantele si altele de acest tip, nu
sunt indicate pentru transportul reziduurilor decat daca precolectarea se face prin schimb de
pubele sau de saci.
Un autovehicul poate fi utilizat daca respecta anumite conditii constructive ca, de
exemplu: dimensiuni ale containerului de incarcare, incarcarea maxima pe fiecare axa, etc.
 11

O conditie principala impusa autovehiculelor de colectare este sa poata incarca cat mai multe
deseuri. Marimea din ce in ce mai mult a capacitatii autovehiculelor este limitata de greutatea
maxima admisa si de usurinta de manevrare a autovehiculului.
La fixarea dimensiunii vehiculului de colectare si transport se vor avea in vedere:
 incarcatura utila;
 distanta catre statia de transfer sau statia de reciclare, tratare si/sau
eliminare;
 sistemul de recipiente;
 topografie, limitarile si dificulttile in traficul rutier;
 latimea drumurilor pe distantele parcurse de vehiculele de colectare sau de
transport;
 timpul de lucru zilnic si pauzele angajatilor;
 marimea echipeide colectare a deseurilor. [6]

II) Transportul deseurilor pe cai feroviare

Toate transporturile feroviare au in comun faptul ca deseurile, dupa colectarea lor cu
autovehicule rutiere, trebuie sa ajunga la statie de transfer. Acolo, de cele maimulte ori, dupa
compactare se incarca in vagoane si se transporta la diferite instalatii de reciclare, tratare si/sau
eliminare a deseurilor. Transportul feroviar se poate face in containere de comprimare, in
containere cu sitem rotativ de comprimare, sau in cazul deseurilor necomprimate in vagoane
deschise la partea superioara acoperite cu prelate sau plase.
Un avantaj in cazul transportului feroviar este independenta acestui tip de transport de conditiile
meteorologice si faptul ca ciculatia rutiera nu este ingreunata. De aceea trebuie acordata o atentie
deosebita accesului la cale ferata in cazul plauificarii unei statii de transfer sau unei instlatii de
reciclare, tratare si/sau eliminare a deseurilor.

Datorita cantitatilor mari si gradului de incarcare mare care se poate transporta numai cu
un tren, transportul feroviar este indicat in special in cazul deseurilor masive cu densitate mare,
ca de expemplu: fier vechi, zgura, deseuri din constructii si demolari sau namoluri orasenesti.
Transportul feroviar al deseurilor menajere si al celor asimilabile din comert, industrie si institutii
 12

devine interesant si fezabil numai atunci cand trebuie transportate la distante foarte mari, sau
cand nu exista depozite de deseuri in apropierea oraselor. [6]

III) Transportul deseurilor pe cai navale

Deseurile pot fi incarcate in statiile de transfer si pe nava de transport sau in continuare pe diferite
nave. Deasemenea, pe calea apei se pot transporta cantitati mult mai mari de deseuri in
comparatie cu transportul pe cai rutiere. Transportul naval al deseurilor se intalneste relativ rar.
Nivelul ridicat sau scazut al apei precum si ingheturile pot ingreuna transportul naval regulat. In
astfel de cazuri, navele transportatoare pot uca un rol de tampon pentru cateva zile. De asemenea,
trebuie avute in vedere perioadele de transport mari (saptamani sau chiar luni de transport),
perioade care sunt admisibile doar in cazul deseurilor nealterabile. [6]

IV) Transbordarea in statii de transfer

Transportul deseurilor implica transportarea acestora de la locul de colectare la centrele de
reciclare, tratare si/sau eliminare, iar in cazul distantelor foarte mari, deseurile pot fi duse la
statiile de transfer unde vor fi transbordate in autovehicuile de capacitati mari si apoi transportate
la centrele de reciclare, tratare si/sau eliminare.
Transbordarea deseurilor lao statie de transfer se poate face fie direct din autovehiculul de
colectare intr-un alt mijloc de transport, fie indirect prin stocarea intermediara intr-un buncar. In
cazul folosirii unor prese pentru deseuri, este nevoie de buncare de stocare intemediare. Acestea
indeplinesc si rolul unui depozit tampon, prin care se asigura o functionare continua, in cazul
livrarii in etape a deseurilor. De acolo, deseurile sunt transportate, de exemplu, cu ajutorul
podurilor rulante cu benzi zimtate, cu ajutorul platbenzilor sau a utilajelor de impingere catre
dispozitivele de incarcare.

In principiu, intr-o statie de transfer se desfasoara 3 operatiuni principale:

 predare – se face cu ajutorul autovehiculeor administratiei locale sau, in unele cazuri,
cu autovehicule private;
 pregatire – manipularea deseurilor dupa predare in cadrul statiei de transfer.
 13

 Incarcare – corespunzator tipului de transport care va fi folosit in continuare. [6]

4.3. Clasificare in functie de tipul de deseuri tansportate

I) Transportul deșeurilor periculoase

Transportul deseurilor periculoase se efectueaza de la generator sau detinator (definit in
Hotarare "expeditor"), catre operatorul economic care realizeaza operatia de colectare,/stocare
temporara/tratare, valorificare/eliminare, (definit in Hotarare "destinatar")
In anexele Hotararii sunt prevazute o serie de formulare necesare pentru desfasurarea procedurii
de transport a deseurilor periculoase si nepericuloase.
Destinatarul, la primirea formularului, poate accepta efectuarea transportului, caz in care
semneaza si stampileaza formularul, sau poate solicita informatii suplimentare din partea
expeditorului. Pentru efectuarea efectiva a trasportului este necesar, insa, si acordul agentiei
judetene pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala se afla instalatia de
tratare/valorificare/eliminare. Acordul este dat in maxim 7 zile lucratoare de la primirea tuturor
informatiilor solicitate de catre agentia judeteana pentru protectia mediului.
Formularul pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase se intocmeste in 6 exemplare
originale si se pastreaza dupa cum urmeaza:
- un exemplar la expeditor;
- un exemplar la destinatar;
- un exemplar la transportator;
- un exemplar la agentia judeteana pentru protectia mediului care a dat aprobarea pentru
efectuarea transportului deseurilor periculoase;

- un exemplar la inspectoratul pentru situatii de urgenta al judetului in a carui raza

teritoriala se afla expeditorul deseurilor periculoase;
- un exemplar la agentia judeteana pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala se
afla expeditorul deseurilor periculoase.
 14

Destinatarul este obligat sa preleveze o proba din fiecare transport de deseuri periculoase,
pe care sa o pastreze in conditii de siguranta si etichetata corespunzator un interval de cel putin 3
luni.
Expeditorul va avea in vedere, pe cat posibil, la stabilirea destinatarului si al traseului de
transport al deseurilor periculoase, respectarea principiului proximitatii, care presupune ca
deseurile sa fie valorificate si eliminate cat mai aproape de locul de generare.
In cuprinsul Hotararii sunt prezente dispozitii referitoare la atributiile conferite agentiei judetene
pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala se afla instalatia de tratare/valorificare/
eliminare, in legatura cu transportul deseurilor periculoase
Ruta de transport a deseurilor periculoase se stabileste de catre expeditor si transportator,
avandu-se in vedere pe cat posibil ocolirea oraselor, se autorizeaza de catre inspectoratul pentru
situatii de urgenta al judetului in a carui raza teritoriala se afla expeditorul, inscriindu-se in
documentele de insotire ale transportului deseurilor periculoase.
Personalul angajat, inclusiv transportatorul deseurilor periculoase, trebuie sa detina
echipament special si sa fie instruit asupra utilizarii acestuia, precum si pentru luarea primelor
masuri de interventie in cazul unei poluari accidentale.
Deseurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie sa fie ambalate si etichetate
in conformitate cu prevederile legale referitoare la transportul marfurilor periculoase, ambalajele
deseurilor periculoase reprezentand de asemenea deseuri periculoase care intra sub incidenta
Hotararii.
In cazul in care deseurile periculoase sunt transportate de catre un detinator temporar in
vederea colectarii sau stocarii temporare, transportul deseurilor periculoase se realizeaza in doua
etape, etapa transportului deseurilor periculoase de la expeditor la detinatorul temporar al
deseurilor periculoase care realizeaza colectarea sau stocarea temporara a acestora si etapa
transportului deseurilor periculoase de la detinatorul temporar al deseurilor la destinatarul final al
acestora care realizeaza tratarea, valorificarea sau eliminarea deseurilor periculoase.
Pentru deseurile periculoase generate in cantitate mai mica de 1 t/an, formularul de
expeditie/transport deseuri periculoase, nu trebuie sa contina aprobarea agentiei pentru protectia
mediului in raza careia se afla destinatarul deseurilor periculoase, dar pentru cantitatile mai mari,
din aceeasi categorie de deseuri periculoase, aceasta aprobare este obligatorie.[5]
 15

II) Transportul deseurilor nepericuloase

Transportul deseurilor nepericuloase, indiferent de cantitate, se efectueaza pe baza formularului

de incarcare-descarcare deseuri nepericuloase (FIDDNP), al carui model este prevazut in Anexa
nr. 3, din HG 1061 din 2008.

Formularul trebuie completat in 3 exemplare si pastrat dupa cum urmeaza:

 un exemplar semnat si stampilat la expeditor (generator sau detonator);

 unul la transportator, semnat, completat cu codul numeric personal al persoanei care
transporta deseurile si cu numarul de inmatriculare al mijlocului de transport folosit;
 unul se transmite destinatarului (operatorul economic care realizeaza operatia de
colectare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare) prin intermediul
transportatorului.

Dupa semnarea si stampilarea Formularului de catre Destinatar (Colector / Valorificator), acesta

trebuie sa il transmita Expeditorului (Generator / Colector) prin fax sau prin posta cu confirmare
de primire.

Pentru fiecare transport de deseuri nepericuloase trebuie completat un FIDDNP.

La solicitarea organelor abilitate conform legii sa efectueze controlul asupra gestionarii

deseurilor, atat expeditorul cat si destinatarul si transportatorul deseurilor nepericuloase sunt
obligati sa prezinte formularul de incarcare-descarcare  deseuri nepericuloase.

Acest formular se completeaza utilizand litere de tipar si cerneala permanenta. Pentru semnaturi
trebuie sa se foloseasca intotdeauna cerneala albastra permanenta.

ANEXA Nr. 3

Formular de incarcare – descarcare deseuri nepericuloase

 16

[7]

4.4. Transportul deseurilor rezultate din activitati medicale

Gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale se realizează în conformitate cu

Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și Metodologia
de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitățile
medicale, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 219/2002, cu modificările și
completările ulterioare.

Nu se vor accepta la transport deșeurile ale căror ambalaje nu sunt etichetate cu următoarele
informații: datele de identificare ale unității sanitare, secția/laborator, cantitate și data umplerii.

Transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face ținându-se cont de
următoarele:

a) toate vehiculele utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea
medicală sunt evaluate de Ministerul Sănătății Publice, prin institutele de sănătate publică, pe
baza unei metodologii ce va fi aprobată prin ordin al ministrului sănătății publice, în termen de 60
de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. În interiorul vehiculelor, deșeurile
 17

periculoase rezultate din activitatea medicală se transportă în containere din plastic cu capac, tip
europubelă, în poziție verticală;

b) vehiculul utilizat pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală
trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(i) să fie destinat, amenajat special și utilizat numai pentru transportul deșeurilor periculoase
rezultate din activitatea medicală;

(ii) să fie autoutilitară sau autovehicul cu masa totală maximă autorizată;

(ii) compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina șoferului, să fie realizat din
materiale ușor lavabile și rezistente la abur și agenți chimici folosiți la curățenie și dezinfecție;

(iv) să aibă în dotare containere din plastic cu capac, tip europubelă, în care sunt depozitate
deșeurile ambalate în timpul transportului, în condiții de siguranță;

(v) să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;

(vi) să conțină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deșeurilor periculoase în mediu în caz
de accident;

(vii) să existe permanent o trusă sau un minicompartiment ce conține saci din plastic, echipament
de protecție, echipamente de curățenie, dezinfecție, trusă de prim-ajutor;

(viii) să fie prevăzut cu trusă conform prevederilor Acordului european privind transportul
internațional rutier al mărfurilor periculoase (A.D.R.);

(ix) compartimentul destinat containerelor va fi prevăzut cu sisteme de răcire a aerului: aer

condiționat, echipament frigorific;

(x) autovehiculul va fi marcat și inscripționat cu datele de identificare ale societății

transportatoare pe ambele părți laterale, activitatea prestată "Transport deșeuri periculoase
rezultate din activitatea medicală", pictograma "Pericol biologic" și marcaj A.D.R.;
 18

c) operatorii economici care transportă deșeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, care
la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri nu dețin referat tehnic pentru autovehiculul care
transportă deșeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, au obligativitatea de a-l solicita
și obține în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. În cazul în care
referatul tehnic nu se obține în acest termen de 6 luni, se suspendă dreptul de a utiliza
autovehiculul pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală;

d) transportul deșeurilor periculoase de la unitatea medicală în care acestea se produc și care este
expeditorul deșeurilor și până la destinatarul deșeurilor, reprezentat de instalația în care acestea
sunt tratate sau eliminate, se realizează cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.

Pentru toate cantitățile de deșeuri periculoase rezultate din activitatea medicală,

transportatorul - chiar dacă acesta este și destinatar - va respecta prevederile art. 1-17, precizând
în formularele ale căror modele sunt prezentate în anexele nr. 1 și 2 cantitatea cumulată exact,
prin cântărire la expeditori, pe un transport dintr-o anumită zonă. Formularul va conține o anexă
cu expeditorii și cantitățile individuale.[8]

5. CONCLUZII

Este cunoscut faptul că resursele naturale sunt limitate. A contribui la conservarea şi

refolosirea resurselor existente este mai mult decât dovada unei bune politici civice, este exact
ceea ce trebuie să facă fiecare cetăţean în vederea protejării mediului în care trăim. Reducerea
volumului de deşeuri depozitate şi protejarea resurselor naturale presupun implementarea
sistemului de colectare selectivă a deşeurilor, valorificarea şi reciclarea deşeurilor refolosibile.
Fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze faptul că, dacă nu acţionează în direcţia colectării
separate a unor deşeuri care se generează zilnic (ambalaje de hârtie şi carton, recipienţi din
plastic, sticlă sau metal, deşeuri electrice şi baterii) şi le aruncă amestecat în pubele sau
containere de gunoi, acest lucru se va reflecta, foarte curând, nu doar în gradul ridicat de poluare
care afectează sănătatea umană şi a mediului, ci şi în preţul pe care trebuie să-l plătească pentru
produsele noi din acelaşi material, pentru serviciul de salubritate etc. În concluzie, posibilităţi de
a diminua impactul negativ al deşeurilor asupra mediului înconjurător, exista! Concretizarea lor
depinde însă de gestul simplu al fiecăruia dintre noi.[1]
 19

BIBLIOGRAFIE:

[1] www.didactic.ro – Colectarea si transportul deseurilor.

[2] www.deseuri-online.ro – Metode si tehnologii de gestionare a deseurilor.
[3] Biblioteca RegieLive – Definitia deseurilor.
[4] www.scrigroup.com – Precolectarea, colectarea si transportul deseurilor.
[5] www.ecorecycling-cne.ro
[6] Ministerul mediului si gospodaririi apelor – www.mmediu.ro
[7] www.solutiidemediu.ro – Transportul deseurilor nepericuloase pe teritoriul Romaniei.
[8] www.lege5.ro – Transportul deseurilor rezultate din activitatea medicala.