Gherea C D - Studii Critice (Cartea)

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 328

Constantin

DOBROGEANU-GHEREA
STUDII CRITICE
CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ......................................................................................... 2


Tabel cronologic .............................................................................................. 3

PERSONALITATEA +I MORALA }N ART{ ...................................................... 5


ASUPRA CRITICII ........................................................................................ 36
TENDEN|IONISMUL +I TEZISMUL }N ART{ .............................................. 67
DECEP|IONISMUL }N LITERATURA ROM~N{ ........................................... 92
CAUZA PESIMISMULUI }N LITERATUR{ +I VIA|{ ................................... 111
ASUPRA CRITICII METAFIZICE +I CELEI +TIIN|IFICE ............................. 151
ASUPRA ESTETICII METAFIZICE +I +TIIN|IFICE ..................................... 186
IDEALURILE SOCIALE +I ARTA ................................................................. 214
ASUPRA MI+C{RII LITERARE +I +TIIN|IFICE ......................................... 240
MUNCA CREATOARE +I MUNCA-EXERCI|IU ........................................... 262
DL PANU ASUPRA CRITICII +I LITERATURII ............................................ 272

Aprecieri ..................................................................................................... 323


CZU 859.0.09
D60
CUPRINS

Textele se reproduc dup[:


Constantin Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, I, Editura
pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1956, colec\ia „Clasicii
rom`ni“.
S-au operat unele redact[ri ]n consens cu normele ortogra-
fice ]n vigoare („criticii“, „esteticii“ ]n loc de „criticei“, „esteti-
cei“ =.a.).

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-74-030-8 © LITERA


Studii critice 3

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC

1855 21 mai Se na=te Constantin Dobrogeanu-Gherea (nume adev[rat Constan-


tin Cass) ]n satul Slaveanka, guvern[m`ntul Ekaterinoslav (Rusia).
1862-1867 Constantin Dobrogeanu-Gherea ]nva\[ la =coala primar[ din satul na-
tal, apoi la gimnaziul din Ekaterinoslav.
1872 Aflat ]n conflict cu autorit[\ile =colare, Constantin Dobrogeanu-Gherea e
silit s[ p[r[seasc[ gimnaziul =i pleac[ la Harkov. Aici este audient al Facult[\ii
de =tiin\e =i particip[ la mi=carea conspirativ[ a cercurilor narodniciste
studen\e=ti.
1873-1875 }mpreun[ cu doi membri ai cercurilor narodniciste, Constantin Dobro-
geanu-Gherea lucreaz[ ]ntr-o fier[rie din Slaveanka. }ntors la Harkov, se
implic[ ]n activitatea revolu\ionar[, fiind urm[rit de poli\ie.
1875 Martie Ajutat de prieteni, Constantin Dobrogeanu-Gherea trece grani\a =i
ajunge la Ia=i. Aici munce=te ca salahor la C[ile Ferate, vopsitor, cizmar,
pietrar etc. }n aprilie pleac[ ]n Elve\ia cu o misiune politic[. }n mai se ]ntoarce
la Ia=i, devine membru al cercului revolu\ionar din ora=. Se c[s[tore=te cu So-
fia Gherea, femeie cult[, traduc[toare ]n rom`ne=te a lui Cehov.
1877-1878 Constantin Dobrogeanu-Gherea ]=i procur[ un pa=aport american pe
numele Robert Jeenx (sau Jincs). Este corespondent al ziarului „Novoie
vremea“ („Vremea nou[“), dup[ care organizeaz[ pentru „Crucea ro=ie“
ruseasc[ o re\ea de sp[l[torii la Ploie=ti, Buz[u, Br[ila. B[nuit de activitate
revolu\ionar[, este r[pit din Rom`nia de agen\ii poli\iei \ariste, ]nchis,
os`ndit =i deportat la Mezen, l`ng[ Marea Alb[, de unde reu=e=te s[ evadeze,
ajung`nd ]n portul norvegian Vadzoe, apoi la Paris.
1879 Constantin Dobrogeanu-Gherea se ]ntoarce definitiv ]n Rom`nia. Locuie=te
la Bucure=ti, dup[ aceea la Ploie=ti, unde e restaurator la gar[.
1881 1 iulie La Ia=i apare „Contemporanul“, revist[ =tiin\ific[ =i literar[, editat[
de Cercul socialist din ora=. Cu toate c[ numele lui Dobrogeanu-Gherea
avea s[ apar[ ]n revist[ abia peste patru ani, rolul s[u de ]ndrum[tor al
publica\iei este foarte important ]nc[ de acum.
1883 }n revista „Emanciparea“ editat[ de Cercul socialist din Bucure=ti, redactat[
de C. Bacalba=a, Gh. Kernbach =i E. Frunzescu, Dobrogeanu-Gherea publi-
c[, cu pseudonimul Cain Grachu, articolul Un r[spuns dlui prim-ministru
I. C. Br[tianu la discursurile sale de la Craiova =i din sala Ateneului ]n privin\a
propriet[\ii, articol dedicat memoriei socialistului Mircea C. Rosetti.
4 Constantin Dobrogeanu-Gherea

1884 Constantin Dobrogeanu-Gherea public[, ]nt`i ]n „Revista social[“, apoi ]n


bro=ur[ aparte lucrarea Karl Marx =i economi=tii no=tri.
1885 Colaboreaz[ intens la „Drepturile omului“, „Contemporanul“, „Rom`nul“.
1886 Public[ articolele C[tre dnul Maiorescu =i Pesimistul de la Soleni, ]n „Revista
social[“.
1887 }n „Contemporanul“ apar articolele lui Constantin Dobrogeanu-Gherea
Decep\ionismul ]n literatura rom`n[, Eminescu, Critica criticii =.a.
1888 Apar ]n „Contemporanul“ articolele lui Constantin Dobrogeanu-Gherea
Direc\ia „Contemporanului“ =i Schi\e critice.
1889 Se public[, ]n „Contemporanul“, traducerea piesei Furtuna de Ostrovski,
f[cut[ de Constantin Dobrogeanu-Gherea.
1890 Constantin Dobrogeanu-Gherea public[, sub pseudonimele I. Vasiliu =i
Grachu, articolele Chestiunea \[r[neasc[, Leacul definitiv, Votul universal.
}i apare primul volum de Studii critice.
1891 }n „Munca“, sub pseudonimele I. Vasiliu, Grachu, C. D. G., apar articolele
Cosmopolitismul nostru =i al lor, Un sfat tinerilor social-democra\i, Robia frazei,
Frazele ]n=el[toare =.a.
}i apare al doilea volum de Studii critice.
1892 Constantin Dobrogeanu-Gherea \ine conferin\e pe temele Rolul p[turii culte ]n
transform[rile sociale, Concep\ia materialist[ a istoriei, Tactica liberal[.
Public[ intens ]n „Democra\ia social[“, „Critica social[“, „Munca“.
1893 Devine director al revistei „Literatur[ =i =tiin\[“, ]n care public[ articolele
Mi=carea literar[ =i =tiin\ific[, Asupra esteticii metafizice =i =tiin\ifice, Idealu-
rile sociale =i arta.
}n iulie Constantin Dobrogeanu-Gherea se ]nt`lne=te, la Londra, cu Friedrich
Engels, d[ruindu-i cele dou[ volume de Studii critice.
La 1 aprilie lucr[rile congresului de constituire a Partidului social-democrat
al muncitorilor din Rom`nia sunt conduse de Constantin Dobrogeanu-Gherea.
1894 Continu[ colaborarea intens[ la „Adev[rul“, „Literatur[ =i =tiin\[“, „Eve-
nimentul literar“, „Munca“, „Lumea nou[“, „Almanahul social-democrat“,
\ine conferin\ele Arta tenden\ioas[, Teoria salariilor, Problemele ziarului zilnic.
Apare bro=ura Gherea ca critic de I. Saint-Pierre (la Ia=i).
1897 Apare volumul al treilea de Studii critice.
1899 }n „Lumea nou[“ se republic[ studiul lui Dobrogeanu-Gherea Ce vor sociali=tii
rom`ni? (dup[ „Revista social[“, 1885), vechiul program al mi=c[rii socia-
liste din Rom`nia.
1901-1916 Constantin Dobrogeanu-Gherea desf[=oar[ o activitate deosebit de
intens[, ca om politic =i de cultur[.
1918 La Bucure=ti, ]n „Biblioteca socialist[“, apare edi\ia a doua din Ce vor
sociali=tii. Expunerea socialismului =tiin\ific.
1920 Constantin Dobrogeanu-Gherea se ]mboln[ve=te grav =i la 7 mai, ora 5
diminea\a, la Sanatoriul Dr. Gerota, ]nceteaz[ din via\[.
Studii critice 5

PERSONALITATEA +I MORALA }N ART{

CUPRINS

Dl Maiorescu a publicat ]n Convorbiri dou[ critici literare, una


]n num[rul din septembrie =i alta ]n cel din aprilie. Cea dint`i
asupra comediilor dlui Caragiale, un fel de r[spuns criticilor
f[cute acestor comedii, =i a doua Poe\i =i critici, un fel de r[spuns
celor ce critic[ pe Alecsandri. Am`ndou[ articolele au fost pri-
mite c`t se poate de bine de ]ntreaga pres[ rom`n[ =i unele ziare
chiar le-au reprodus, l[ud`nd importan\a =i ]nsemn[tatea lor. Nu
putem dec`t s[ ne bucur[m, =i pentru c[ dl Maiorescu a scris ace-
ste critici, =i pentru c[ ele au fost at`t de bine primite de publicul
cititor, care =tie s[ pre\uiasc[ cuno=tin\ele literare =i talentul de
critic[ al autorului. Dar nici numele autorului, nici primirea cea
bun[ din partea publicului nu poate s[ ne scuteasc[ de a analiza
aceste scrieri; ba chiar tocmai numele =i ]nsemn[tatea d-sale ne
silesc s[-i cercet[m p[rerile date la lumin[. +i ni se cere aseme-
nea analiz[ mai mult dec`t oricui, pentru c[ =i noi am scris de-
spre comediile dlui Caragiale, pentru c[ p[rerile autorului sunt
]n unele privin\e protivnice p[rerilor noastre =i pentru c[ autorul
ia la vale unele idei ce ne sunt scumpe =i pe care trebuie s[ le
ap[r[m. Cititorii no=tri nu ne vor b[nui dac[ ne vom opri cam
mult la analiza unor fraze, argument[ri, ]ncheieri logice, a=a de
numeroase ]n micile articole ale dlui Maiorescu; c[ci citind scrierea
noastr[ p`n[ la sf`r=it, vor vedea c[ eminentul critic atinge chestii
nespus de ]nsemnate =i pre\ioase.
}ncepem cu articolul asupra comediilor dlui Caragiale. Am zis
c[ ]ntr-]nsul sunt multe p[reri, pe care nu le primim deloc, dar
trebuie s[ mai ad[ug[m c[ sunt altele, cu care ne unim ]n totul,
ba sunt =i unele rostite chiar de noi ]n articolul ce am scris asu-
6 Constantin Dobrogeanu-Gherea

pra dlui Caragiale. +i noi zicem c[ „lucrarea dlui Caragiale este


original[“, si noi credem despre comediile lui „c[ pun pe scen[
c`teva tipuri din via\a noastr[ social[ de ast[zi“ =i c[ autorul a
fost ]n dreptul s[u c`nd =i-a ales acel strat social, care, dup[ noi,
are ]nsemn[tate mult mai mare dec`t cred unii critici, =i chiar
dec`t pare a crede dl Maiorescu. +i noi zicem, de asemenea, c[
scrierile dlui Caragiale sunt mult mai pe sus dec`t melodramele
franceze =i dramele istorico-patriotico-na\ionale. Ne unim =i cu
ideea c[ „«trivial» este o impresie relativ[ din lumea de toate zilele,
ca =i «decent» =i «indecent»“ (se ]n\elege, nu trebuie exagerat sen-
sul acestei fraze care ar putea ]ndrept[\i orice pornografie). +i
dac[ criticul ar fi scris numai at`ta, am putea s[ ne bucur[m c[
suntem de acelea=i p[reri, =i cu at`t mai mult, cu c`t multe din
ele le spusesem mai dinainte ]n Contemporanul. Dar criticul nu se
mul\ume=te numai cu at`ta, cu analiza scrierilor dlui Caragiale,
ci, ]n scopul de a le ap[ra, se arunc[ ]n teorii ]nalte asupra mora-
lei ]n art[ =i tocmai aceste generaliz[ri ni se par lipsite de temei.
Dl Maiorescu vrea s[ apere lucr[rile dlui Caragiale ]mpotriva ]nvi-
nuirii de nemoralitate. Spre acest sf`r=it d-sa ]=i pune ]ntrebarea
dac[ arta, ]n general vorbind, are ori nu misiune moralizatoare,
=i r[spunde: „Da, arta a avut totdeauna o ]nalt[ misiune moral[,
=i orice adev[rat[ oper[ artistic[ o ]ndepline=te“. R[m`ne deci s[
]n\elegem ]n ce st[ moralitatea artei. La aceast[ ]ntrebare ni se
d[ urm[torul r[spuns: „Orice emo\iune estetic[, fie de=teptat[ prin
sculptur[, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul
st[p`nit de ea, pe c`t[ vreme este st[p`nit, s[ se uite pe sine ca
persoan[ =i s[ se ]nal\e ]n lumea fic\iunii ideale“. }n aceast[ uitare
de sine, care este pricinuit[ de orice oper[ adev[rat artistic[, st[
moralitatea artei. Pe l`ng[ aceast[ teorie, adaug[ d-sa o garni-
tur[ de argument[ri, de deduc\ii, de abstrac\ii, ]nc`t suntem
nevoi\i s[ le reproducem aici ]n parte, pentru a se vedea cum =i
]n ce chip ]=i sus\ine autorul teza.
„}n[l\area impersonal[ este ]ns[ o condi\ie a=a de absolut[ a
oric[rei impresii artistice, ]nc`t tot ce o ]mpiedic[ =i o abate este
Studii critice 7

un du=man al artei, ]ndeosebi al poeziei =i al artei dramatice. De


aceea poieziile cu inten\ii politice actuale, odele la zile solemne,
compozi\iile teatrale pentru glorific[ri dinastice etc. sunt o simu-
lare a artei, dar nu art[ adev[rat[.
Esen\a acesteia este de a fi o fic\iune ideal[, care scoate pe
omul impresionabil ]n afar[ =i mai presus de interesele lumii
zilnice, oric`t de mari ar fi ]n alte priviri.
Chiar patriotismul, cel mai important sim\[m`nt pentru ce-
t[\eanul unui stat ]n ac\iunile sale de cet[\ean, nu are ce c[uta ]n
art[ ca patriotism ad-hoc, c[ci orice amintire real[ de interes practic
nimice=te emo\iunea estetic[.
Exist[ ]n toate dramele lui Corneille un singur vers de patrio-
tism francez? Este ]n Racine vreo declamare na\ional[? Este ]n
Molière? Este ]n Shakespeare? Este ]n Goethe?
+i dac[ nu le are Corneille =i Goethe, s[ ne ]nve\e domnul X. Y.
din Bucure=ti ca s[ le avem noi?
Subiectul poate s[ fie luat din realitatea poporului, dar trata-
rea nu poate s[ fie dec`t ideal-artistic[, f[r[ nici o preocupare
practic[.
Prin urmare, o pies[ de teatru cu direct[ tendin\[ moral[, adic[
cu punerea inten\ionat[ a unor ]nv[\[turi morale ]n gura unei
persoane, spre a le propaga ]n public ca ]nv[\[turi, este imoral[
]n ]n\elesul artei, fiindc[ arunc[ pe spectatori din emo\iunea im-
personal[ a fic\iunii artistice ]n lumea real[ cu cerin\ele ei, =i
prin chiar aceasta ]l coboar[ ]n sfera zilnic[ a egoismului, unde
atunci — cu toat[ ]nv[\[tura de pe scen[ — interesele ordinare
c`=tig[ preponderen\[. C[ci numai o puternic[ emo\iune imper-
sonal[ poate face pe om s[ se uite pe sine =i s[ aib[, prin urmare,
o stare sufleteasc[ inaccesibil[ egoismului, care este r[d[cina
oric[rui r[u.
A=adar, arta dramatic[ are s[ expun[ conflictele, fie tragice,
fie comice, ]ntre sim\irile =i ac\iunile omene=ti, cu at`ta obiectivi-
8 Constantin Dobrogeanu-Gherea

tate curat[, ]nc`t pe de o parte s[ ne poat[ emo\iona prin o fic\iune


a realit[\ii, iar pe de alta s[ ne ]nal\e ]ntr-o lume impersonal[.“*
Am reprodus o pagin[ ]ntreag[ din articolul dlui Maiorescu,
penrtru c[ ea caracterizeaz[ foarte bine modul d-sale de a scrie;
pe de alt[ parte, o atare ]mpletire metafizic[ nici nu poate fi spus[
cu cuvintele noastre =i ]ntr-o limb[ l[murit[. }n adev[r, toate ace-
ste „fic\iuni ideale“, „emo\iuni impersonale“, „]n[l\are imperso-
nal[“, „lume impersonal[“, „fic\iuni artistice“, „inspirare imper-
sonal[“, „transportarea ]n lumea curat[ a fic\iunilor“ pot s[
]ntunece chiar =i lucrul cel mai limpede; dar ]n chestii literare,
care dup[ dl Maiorescu, sunt at`t de grele, toate aceste fic\iuni =i
impersonalit[\i pot, cel mult, s[ c`=tige autorului titlul de pro-
fund din partea celor care nu vor fi putut pricepe o boab[ din tot
articolul. Dar aceste expresii grele, metafizice, mai sunt =i neexacte.
S[ lu[m vorba „emo\iune impersonal[“! Emo\iunile sunt ]n ge-
neral c`t se poate de personale, pentru c[ sunt urmarea unei
a\`\[ri nervoase care se petrece ]ntr-un organism individual, ]ntr-o
persoan[. De asemenea =i „lume impersonal[“, „inspirare neperso-
nal[ a fic\iunilor“ ar fi trebuit mai bine l[sate nem\ilor, c[rora le
plac at`t de mult vorbe =i fraze nebuloase. Nu e adev[rat[ nici
fraza c[ „egoismul e r[d[cina oric[rui r[u“. Dac[ sim\[mintele =i
faptele altruiste sunt trebuitoare pentru p[strarea neamului ome-
nesc, prin urmare =i a individului, apoi sentimentele =i faptele
egoiste sunt trebuitoare pentru p[strarea indivizilor =i prin ur-
mare =i a speciei, care e format[ din indivizi. A=adar, =i unele, =i
altele pot fi morale. S[ lu[m un exemplu pentru mai bun[
l[murire. O cas[ arde, eu sunt ]ntr-]nsa. }n fa\a primejdiei simt o
emo\iune care m[ ]mpinge s[ scap din foc. Aceast[ emo\iune =i
fapta ce urmeaz[ sunt egoiste. Alt exemplu. O cas[ arde, ]ntr-]nsa
este vecinul meu. }n fa\a primejdiei ]n care e el, voi avea o emo-
\iune =i ni=te sentimente care m[ vor face s[ m[ arunc ]n foc,

* Convorbiri literare, nr. 6, an. XIX , p. 456—457.


Studii critice 9

pun`ndu-mi ]n primejdie via\a pentru a-l sc[pa. Emo\iunea =i fapta


sunt altruiste. Dar este lucru v[dit c[, dac[ ]mi vor lipsi senti-
mentele egoiste, egoismul care m[ face s[ scap din foc, a= arde ]n
cas[, =i dac[ egoismul ar lipsi la to\i indivizii, toat[ omenirea ar
pieri ]ntr-un fel oarecare. Tot a=a s-ar ]nt`mpla dac[ ar lipsi cu
totul sentimentele altruiste. A=adar, din aceste exemple urmeaz[
c[ =i egoismul, =i altruismul pot fi morale. Nu cercet[m care din
am`ndou[ e mai mult =i care mai pu\in. Este prin urmare gre=it a
spune c[ „egoismul este r[d[cina oric[rui r[u“. Pentru a dovedi
cu totul neadev[rul acestei fraze, putem da pilde c[ multe rele
pot avea r[d[cina ]n altruism. Iar dac[ egoismul nu e r[d[cina
oric[rui r[u, atunci rolul artei, care, dup[ dl Maiorescu, e de a
de=tepta ]n privitori o stare sufleteasc[ ]n care egoismul s[ nu
mai poat[ avea ]nr`urire, nu s-ar cuveni s[ fie numit ]ntotdeauna
moralizator. Iat[ ]nt`ia meteahn[ ]n teoria dlui Maiorescu.
Dar egoismul exagerat despre care pomene=te d-sa ]ntr-un loc?
Acesta este un egoism r[u ]n\eles, un egoism boln[vicios, pato-
logic, =i e adev[rat c[, de=i nu e r[d[cina oric[rui r[u, totu=i de
bun[ seam[ e r[d[cina multora. Dac[ arta ar preg[ti o stare su-
fleteasc[ ]n care acest fel de egoism exagerat s[ nu poat[ prinde
loc, rolul ei moraliz[tor ar fi destul de mare. Dar nici at`ta nu e
adev[rat, sau cel pu\in nu e ]ntotdeauna. Mai ]ncolo vom vorbi
pe larg despre chestia aceasta, aicea d[m numai un exemplu care
va dovedi zisele noastre. Militarismul, spiritul r[zboinic, cuceri-
tor =i distrug[tor, e una din manifest[rile unui egoism patologic
de felul cel mai r[u. Rolul lui ]n istoria dezvolt[rii omenirii e at`t
de grozav, ]nc`t un cuget[tor ]nsemnat, H. Spencer, socoate c[
toate nefericirile ce au ]ntov[r[=it dezvoltarea omenirii se dato-
resc militarismului. S[ presupunem o societate ]n care este
]nr[d[cinat[ aceast[ boal[ moral[, acest fel de egoism patologic,
o societate cuprins[ de spiritul militar destructor, o societate care
a ajuns ]ngrozitoare pentru na\iile ]nvecinate. S[ presupunem c[
]n aceast[ societate un artist mare a f[cut un tablou ce ]nf[\i=eaz[
10 Constantin Dobrogeanu-Gherea

o scen[ militar[, o revist[, =i c[ tabloul este o capodoper[ ca


execu\ie, tehnic[, grupare, lumin[, colorit etc. Ce ]nr`urire va avea
acest tablou asupra acelui public care =i a=a e pornit c[tre milita-
rism? E v[dit c[ spiritul militar, mul\umit[ acestui tablou, va
cre=te, egoismul patologic se va dezvolta, =i mai tare se va aprinde
s`ngele s[lbatic, =i mai mult va colc[i temperamentul destructor
]n fa\a m[re\ei reviste militare ]nf[\i=ate de genialul pictor. Iat[ o
lucrare artistic[ minunat[, care ]n loc de a trezi „o stare sufleteasc[
inaccesibil[ egoismului“, ]n loc de a „]nt[ri partea cea bun[ a na-
turii omene=ti“, a\`\[ =i mai tare egoismul, ]nt[re=te partea cea
rea a naturii omene=ti, =i cu toate acestea tabloul poate fi o oper[
artistic[ ]n toat[ puterea cuv`ntului. Cum r[m`ne atunci cu teo-
ria dlui Maiorescu ]n privin\a moralit[\ii ]n art[? Cum r[m`ne
fraza: „...face pe omul st[p`nit de ea... s[ se uite pe sine ca per-
soan[ =i s[ se ]nal\e ]n lumea fic\iunii ideale“? La cea dint`i atinge-
re a criticii, teoria se evaporeaz[ ]n „lumea impersonal[“. S[
analiz[m mai departe.
„Esen\a acesteia este de a fi o fic\iune ideal[, care scoate pe
omul impresionabil ]n afar[ =i mai presus de interesele lumii
zilnice, oric`t de mari ar fi ]n alte priviri“. Dac[ presupunem c[
interesele de care este ]mpresurat omul sunt ]n adev[r „mari ]n
alte priviri“, spre exemplu, dac[ omul munce=te pentru binele
ob=tesc, pentru a ]ndulci =i st`rpi s[r[cia, dac[ munce=te pentru
]nnobilarea sentimentelor omene=ti, atunci esen\a artei fiind, dup[
dl Maiorescu, de a-l scoate afar[ din aceste interese care sunt
zilnice, dar =i foarte morale, arta va sl[bi partea cea bun[ a na-
turii omului ]n loc de a o ]nt[ri, cel pu\in o va sl[bi „pe c`t[ vreme
este st[p`nit“ de ea. Moralitatea artei ar fi un fel de varg[ care,
dup[ unii, moralizeaz[ pe copiii cei r[i, dar stric[ pe cei buni.
Este neadev[rat de asemenea c[ arta „scoate pe omul impresio-
nabil ]n afar[... de interesele lumii zilnice“, c[-l face s[-=i uite inte-
resele individuale =i, prin urmare, s[ aib[ o emo\iune imperso-
nal[. Aceasta ar fi ]ntruc`tva adev[rat despre muzic[ =i despre
Studii critice 11

pictur[, dac[ nu se va ]ndeletnici cu via\a oamenilor, c`nd se


zugr[ve=te de pild[ natura, =i ]ntruc`tva chiar despre poezie c`nd
c`nt[ luna, stelele, iarba verde, dar mai totdeauna e fals[ aseme-
nea idee ]n privin\a dramaturgiei. }n aceast[ privin\[ noi cre-
dem mai degrab[ dimpotriv[, c[ arta a\`\` ]n gradul cel mai
]nalt interesele reale, individuale =i anume acele de care se ocup[,
f[c`ndu-ne s[ uit[m pe toate celelalte. Interesul =i emo\iunea ce
va trezi ]n public Romeo =i Julieta vor fi cu at`t mai mari, cu c`t
acel public va fi ]n stare de a iubi, cu c`t a iubit mai tare; iar
interesul =i emo\iunea vor ajunge la culme la spectatorii a c[ror
iubire a fost nenorocit[ ca =i a neferici\ilor ]namora\i din piesa
lui Shakespeare. Othello face mare impresie, pentru c[ ]ntr-]nsul
se zugr[ve=te patima geloziei, care roade mai pe to\i =i care este
unul din interesele noastre zilnice; =i mai cu seam[ va mi=ca pe
acela care a trecut printr-un acces de gelozie nebun[, cum trece
]naintea noastr[ nenorocitul maur. C`nd regele Lear intr[ pe scen[
dezn[d[jduit, smulg`ndu-=i p[rul s[u alb =i cu glas grozav ne
strig[: „Sufla\i, v`nturi, =i crap[-v[ obrajii! }nfuria\i-v[!
Sufla\i!“* ... e groaznic[ impresia, e mare emo\iunea ce sim\im
v[z`nd pe acest p[rinte nebun din pricina relelor ce i-au f[cut
copiii =i ]n a c[rui stare ne punem f[r[ de voie =i f[r[ =tire! Dar
cu c`t mai mare va fi emo\iunea aceluia, care singur a suferit de
nerecuno=tin\a copiilor? Ori c`nd acela=i mult nefericit Lear vine
cu trupul Cordeliei ]n bra\e =i strig[: „Cordelia, Cordelia, mai stai
pu\in!** =i c`nd zdrobit, convins c[ s-a dus, repet[ ]nfior[toarele
cuvinte: „Niciodat[, niciodat[, niciodat[, niciodat[, niciodat[!“***
aceste cuvinte ne lovesc ]n inim[ pentru c[, f[r[ de voie, ne pun-
em ]n locul nefericitului p[rinte. Dar c`t de nem[surat[, c`t de
nespus[ trebuie s[ fie durerea ce produce scena aceasta asupra

* „Blow winds, and crack your cheeks? rage! Blow!“


** „Cordelia, Cordelia, stay a little, Ha!“
*** „Never, never, never, never, never!“
12 Constantin Dobrogeanu-Gherea

unui p[rinte care a avut vrodat[ durerea s[ stea l`ng[ sicriul


copilului s[u =i, cu buzele galbene =i tremur[toare, s[ repete cel
mai grozav cuv`nt din dic\ionarul omenesc: „Niciodat[, niciodat[,
niciodat[, niciodat[, niciodat[“! Da, venim ]naintea unei lucr[ri
artistice, intr[m ]n teatru cu interesele, cu durerile noastre, cu
suferin\ele, cu ura =i cu iubirea noastr[ =i nu putem s[ le l[s[m
]n anticamer[, la portar, cum ne l[s[m paltoanele =i galo=ii =i dup[
cum pare a ne sf[tui dl Maiorescu; nu putem, pentru c[ lucrul
este cu neputin\[ =i cererea absurd[. Dac[ ]ns[ am putea l[sa la
u=[ interesele noastre individuale, interesele lumii zilnice, pasi-
unile noastre etc..., atunci ]n adev[r am ajunge „impersonali“,
dar ]n schimb arta, care este o „fic\iune ideal[“, nu ne-ar face
nici o impresie =i cel mult ne-ar aduce ]n „lumea impersonal[“,
adic[ ne-ar adormi.
Dar poate dl Maiorescu ]n\elege prin interesele lumii zilnice
interesele cele mai josnice. Nu, deloc, pentru c[ adaug[: „...oric`t
de mari ar fi ]n alte priviri“ =i mai departe: „chiar patriotismul,
cel mai important sim\[m`nt pentru cet[\eanul unui stat... nu
are ce c[uta ]n art[ ca patriotism ad-hoc, c[ci orice amintire real[
de interes practic nimice=te emo\iunea estetic[“. A=adar, patrio-
tismul, fiind unul din sentimentele zilnice, n-are ce c[uta ]n art[!
Dar cu ce se va ]ndeletnici atunci arta, c`nd ]mpreun[ cu patrio-
tismul va alunga toate interesele lumii zilnice? Ori iubirea nu e
un interes din lumea zilnic[, ura, gelozia, l[ud[ro=ia, zg`rcenia,
l[comia, r[zbunarea =i celelalte... nu-s =i ele? Atunci arta n-are
dec`t s[-=i ia t[lp[=i\a, pentru c[ prin „fic\iuni ideale“ =i prin
„]n[l\[ri impersonale“ mare lucru, cu toat[ bun[voin\a, nu va face.
Dar, ]ntreab[ dl Maiorescu: „Exist[ ]n toate dramele lui Cor-
neille un singur vers de patriotism francez?“ +i ce ar urma de aci?
}n Corneille nu sunt, dar ]n Victor Hugo sunt =i ]nc[ multe; nu
cumva Victor Hugo nu este poet =i artist, ba ]nc[ genial? „Sub-
iectul — zice mai departe dl Maiorescu — poate s[ fie luat din
realitatea poporului, dar tratarea nu poate s[ fie dec`t ideal-ar-
Studii critice 13

tistic[“. Foarte adev[rat, dar cum rimeaz[ cu cele scrise mai


]nainte? Dac[ subiectul poate s[ fie luat din realitatea poporului,
=i dup[ noi chiar ar fi foarte bine s[ fie luat din realitate, atunci
=i patriotismul, =i toate interesele lumii zilnice au ce c[uta ]n art[.
Dl Maiorescu d[ afar[ interesele zilnice pe fereastr[ =i le las[ s[
intre ]napoi pe u=[. „Prin urmare — zice dl Maiorescu mai de-
parte — o pies[ de teatru cu direct[ tendin\[ moral[, adic[ cu
punerea inten\ionat[ a unor ]nv[\[turi morale ]n gura unei per-
soane spre a le propaga ]n public ca ]nv[\[turi, este imoral[ ]n
]n\elesul artei, fiindc[ arunc[ pe spectatori din emo\iunea im-
personal[ a fic\iunii artistice ]n lumea real[“... Dac[ n-ar zice „fi-
indc[“, am fi =i noi de aceea=i p[rere. }n adev[r, lucr[rile literare
]n care sunt puse ]nv[\[turi morale ]n gura unor persoane, cu scop
de a le propov[dui, sunt c`t se poate de neartistice, dar nu „fi-
indc[ arunc[ pe spectatori din emo\iunea impersonal[ a fic\iunii
artistice ]n lumea real[“, ci pentru c[ sunt mincinoase. C`nd ]n
dramele noastre na\ionale =i patriotice din r[zboiul din urm[,
solda\ii curcani, \[ranii, ]n redutele de la Grivi\a, rostesc cuv`nt[ri
patriotice, apoi de bun[ seam[ aceste lucr[ri sunt parodia artei,
nu art[, =i pricina e c[ sunt mincinoase. |[ranul rom`n nu \ine
discursuri patriotice nici aiurea, necum c`nd murea de frig, de
foame =i de gloan\e la Grivi\a! De asemenea ]n dramele noastre
istorico-patriotice-na\ionale, eroii dramelor rostesc o mul\ime de
cuvinte patriotice, cuvintele „\ara noastr[“, „Rom`nia“, „vitejia
rom`neasc[“ nu mai contenesc. Dar toate aceste tipuri nu sunt
oameni vii, sunt ma=ini vorbitoare =i discursurile patriotice nu-s
cerute de caracterul lor. Aceste discursuri ar fi tot a=a de bune,
dac[ ar fi rostite de fonografe. E oare de vin[ patriotismul? Fire=te
c[ nu, ci tratarea c`t se poate de neartistic[, de proast[, a su-
biectului.
S[ ne ]nchipuim ]ns[ c[ un scriitor talentat ar face o dram[
de pe la 1848, c[ eroul dramei ar fi B[lcescu, a c[rui inim[ b[tea
a=a de fierbinte, care suferea at`t de mult de relele \[rii sale, al
14 Constantin Dobrogeanu-Gherea

c[rui puls b[tea cu al \[rii. Artistul care ar scrie o astfel de dram[


ar trebui negre=it s[ puie ]n gura eroului discursuri pline de fo-
cul patriotismului, pentru c[ altmintrelea tipul lui B[lcescu n-ar
fi adev[rat, ba f[r[ aceste discursuri nici n-ar putea fi ]n\eles ]n
total.
A=adar, ]nc[ o dat[: patriotismul, ca =i oricare alt[ manifestare
a vie\ii individuale =i sociale, poate s[ fie subiectul unei lucr[ri
artistice, numai tratarea acestui subiect trebuie s[ fie ]n adev[r
artistic[. +i acuma ]ntreb[m: ce mai r[m`ne din ]nsemnatul arti-
col al dlui Maiorescu? Mai r[m`ne ]nc[ „obiectivitatea curat[“ cu
care arta trebuie s[ zugr[veasc[ luptele ]ntre sim\irile =i ]ntre
ac\iunile omene=ti. Dl Maiorescu e foarte obiectivist. Publicul ]n
fa\a artei trebuie s[ fie at`t de obiectiv ]nc`t s[ ajung[ „impersonal“,
poetul trebuie s[ expuie sim\irile =i ac\iunile omene=ti cu at`ta
obiectivitate curat[, ]nc`t s[ ne ]nal\e pe noi ]n „lumea imper-
sonal[“. C`t de impersonal, c`t de obiectiv mai trebuie s[ fie po-
etul! }n alt loc dl Maiorescu zice: „C[ci pentru orice om cu mint-
ea s[n[toas[ este evident c[ o comedie nu are nimic a face cu
politica de partid; autorul ]=i ia persoanele sale din societatea con-
temporan[ cum este, pune ]n eviden\[ partea comic[ a=a cum o
g[se=te =i acela=i Caragiale care ast[zi ]=i bate joc de fraza de-
magogic[, =i-ar fi b[tut joc ieri de i=lic =i tombater[ * =i ]=i va
bate joc m`ine de fraza reac\ionar[“. A=a ar fi dac[ artistul, poe-
tul, scriitorul ar putea s[ se fac[ impersonal p`n[ ]ntr-at`ta ]nc`t
s[ uite, s[-=i p[r[seasc[ toate obiceiurile, convingerile, princi-
piile sale; din nefericire, ori din fericire, asemenea lucru este =i
mai cu neputin\[ pentru un artist dec`t pentru noi. Un artist, un
scriitor are convingerile sale, principiile sale, e influen\at de mijlo-
cul ]n care tr[ie=te, r[sufl[ ]n atmosfera moral[ a mijlocului so-
cial ]n care se afl[ =i de aceea lucr[rile sale, subiectele ce va alege,
felul cum le va lucra, vor purta pecetea mijlocului social ce ]ncon-

* Alt[ denumire a i=licului. Figurat: reac\ionar, mentalitate retrograd[ (n. ed.)


Studii critice 15

jur[ pe artist. C[ci pentru orice om cu mintea s[n[toas[, vom zice


=i noi, este v[dit c[ un om credincios, un artist religios va putea
face o satir[ genial[ ]mpotriva ateilor, dar nu va putea face o sa-
tir[ adev[rat artistic[ ]mpotriva religiei, pe care o crede sf`nt[ =i
bun[. Pentru asemenea lucrare i-ar lipsi inspira\ia, ba nici chiar
n-ar putea b[ga ]n seam[ p[r\ile de r`s pe care un ateu le-ar putea
vedea foarte u=or etc., etc.
Ne vom mai ]ntoarce la aceast[ chestie; acum aducem m[rturia
unui ]nsemnat logician pentru a sprijini p[rerea noastr[: „Poetul
— zice acest logician — este mai ]nt`i de toate o individualitate.
De la acelea=i obiecte chiar, despre care noi to\i avem o sim\ire
obicinuit[, el prime=te o sim\ire a=a deosebit de puternic[ =i a=a
de personal[ ]n gradul =i ]n felul ei, ]nc`t ]n el nu numai se acu-
muleaz[ sim\irea p`n[ a sparge limitele unei simple impresii =i a
se rev[rsa ]n forma estetic[ a manifest[rii, dar ]ns[=i aceast[ man-
ifestare reproduce caracterul personal f[r[ de care nu poate
exista un adev[rat poet. Din multe p[r\i ale lumii prime=te po-
etul razele de lumin[, dar prin mintea lui ele nu trec pentru a fi
stinse sau pentru a ie=i cum au intrat, ci se r[sfr`ng ]n prisma cu
care l-a ]nzestrat natura =i «ies numai cu aceast[ r[sfr`ngere
=i coloare individual[»“. +i mai departe: „Artistul nu poate fi
dec`t p[rtinitor“. C`t de deosebit[ e vorba criticului, pe care-l
cit[m aicea, de a dlui Maiorescu! Aici nu mai este vorba de imper-
sonalit[\i. Poetul este o individualitate, impresiile ce le prime=te
sunt foarte personale, crea\ia poetului, artistului, reproduce ca-
racterul personal al poetului, iese cu culoare individual[. Cri-
ticul nostru cade ]ntr-o exagerare opus[ obiectivismului curat al
dlui Maiorescu, declar`nd cam dogmatic: „Artistul nu poate fi
dec`t p[rtinitor“. Este dar gre=it a zice c[ o comedie care-i satira
unui partid n-are nimic a face cu convingerile politico-sociale ale
autorului, dac[ ]nf[\i=eaz[ caracterul personal al poetului, poart[
urmele individualit[\ii lui.
Dar cine este criticul necunoscut, pe care l-am citat =i care ne
16 Constantin Dobrogeanu-Gherea

vorbe=te a=a deosebit de dl Maiorescu, va ]ntreba cineva? Citi-


torule, acest critic este dl Maiorescu din articolul Poe\i =i critici,
articol publicat tot ]n Convorbiri literare ]n aprilie 1886. Tot dl
Maiorescu bate pe dl Maiorescu; un tablou curios, dar adev[rat.
Mai sunt =i alte contraziceri ]n am`ndou[ articolele. }n artico-
lul ]nt`i ni se spune c[ un artist care nu-i cuprins de inspira\ie
impersonal[, nu este artist, ci pseudo-artist; ]n al doilea ni se
spune c[ sim\irile ce prime=te un adev[rat poet sunt „a=a de per-
sonale ]nc`t... chiar acumul`ndu-se =i rev[rs`ndu-se ]n forma
estetic[, ]ns[=i aceast[ manifestare reproduce caracterul perso-
nal, f[r[ de care nu poate exista un adev[rat poet“. }n articolul
]nt`i ni se spune c[ poeziile cu inten\ii politice actuale sunt o simu-
lare a artei, dar nu art[. }n al doilea vedem c[ sl[ve=te pe Victor
Hugo, „]ncarnarea geniului francez“, pentru c[ ]ntre altele a c`ntat
dezrobirea de sub jugul politic! }n articolul ]nt`i ni se spune c[
odele la zile solemne sunt o simulare a artei, ]n al doilea se sl[vesc
Osta=ii no=tri, scris tocmai pentru ziua solemn[ a biruin\ei noas-
tre ]mpotriva turcilor. }n articolul ]nt`i ni se spune, ]n sf`r=it, c[
interesele lumii zilnice n-au ce c[uta ]n art[, c[ poetul trebuie s[
ne transporte ]n lumea curat[ a fic\iunilor =i chiar c[ patriotismul
n-are ce c[uta ]n art[ ca patriotism ad-hoc; ]n al doilea ne laud[
pe Alecsandri, zic`nd ]ntre altele: „...=ovinismul gintei latine =i ura
contra evreilor el le reprezint[“. Credem c[ sunt destule.
Am avea multe de zis ]n privin\a articolului Poe\i =i critici, dar
le l[s[m pentru alt[ dat[, acuma ne m[rginim la c`teva cuvinte.
Autorul vrea s[ ne dovedeasc[, ]nainte de toate, c[ este mare
deosebire ]ntre poe\i =i critici =i c[ poe\ii mari nu pot fi totodat[
=i critici mari. Teza este adev[rat[ dac[ nu o prefacem ]n dogm[.
}ns[ sub pana dlui Maiorescu deosebirea ajunge a=a de mare,
]nc`t poe\ii =i criticii se arat[ ca specii zoologice cu totul nease-
m[nate, cum sunt de pild[ mamiferele =i reptilele. Dup[ dl
Maiorescu: „Criticul este din fire transparent, artistul este din fire
refractar“. Din faptul c[ criticii sunt transparen\i se scoate ]n-
Studii critice 17

cheierea c[ poetul nu poate s[ ]n\eleag[, s[ simt[ lucrarea artis-


tic[ a altui poet; faptul c[ Voltaire n-a ]n\eles pe Shakespeare se
generalizeaz[ pentru trebuin\a cauzei. C`\i critici n-au ]n\eles pe
Shakespeare, mai ales pe timpul lui Voltaire, despre aceasta nu
se spune nici un cuv`nt. E de prisos, credem, s[ mai spunem c[
teoria dlui Maiorescu e neadev[rat[, de vreme ce poetul tocmai
pentru c[-i poet, tocmai pentru c[-i mai impresionabil dec`t noi
va sim\i mai ad`nc o lucrare ]n adev[r poetic[. Multe am mai
avea ]nc[ de zis, mai ales ]n privin\a rolului criticii, care, dup[ dl
Maiorescu, pierde din ]nsemn[tate cu c`t se dezvolt[ literatura
unei \[ri, ]n loc de a c`=tiga, cum credem noi.
***
Dac[ ni s-ar face =i nou[ ]ntrebarea ce-=i pune dl Maiorescu,
adic[: arta, ]n general, are ori nu un element moralizator? Cu
mare p[rere de r[u, n-am putea da un r[spuns afirmativ at`t de
necondi\ionat ca al d-sale, nu vom putea zice: „Da, arta a avut
totdeauna o ]nalt[ misiune moral[, =i orice adev[rat[ oper[ ar-
tistic[ o ]ndepline=te“. Nu vom da r[spuns afirmativ, nu din aceea=i
pricin[ pentru care Macbeth nu putea rosti vorba „amin“ — noi
n-am f[cut nici o crim[ ]mpotriva artei —, dar pentru c[ un
r[spuns at`t de necondi\ionat (c[ orice oper[ adev[rat artistic[
trebuie s[ aib[ ]n sine un element moralizator) ar fi, dup[ noi,
neadev[rat. A g[si astfel de element ]n orice lucrare artistic[ este
a crede c[ arta poart[ ]n sine o puternic[ tain[ moralizatoare, ]n
afar[ de ]mprejur[rile reale ale existen\ei sale, este a crede c[
arta e moral[ ]n sine, „an sich“, cum ar zice neam\ul, este a ridi-
ca arta la rangul de entitate metafizic[.
Nu e vorb[, =i noi credem c[ lucr[rile cele mari artistice sunt
]n general moraliz[toare, vom ar[ta mai departe c`nd =i cum; este
de asemenea cu putin\[ ca opere artistice ]nsemnate s[ aib[
]nr`urire demoralizatoare, ori nici de un fel, nici de altul. Arta,
ca orice manifestare a min\ii omene=ti, este productul mijlocului
18 Constantin Dobrogeanu-Gherea

natural =i mai ales social, poart[ pecetea timpului ]n care s-a


alc[tuit, a societ[\ii ]n care s-a produs.
Iliada =i Odiseea lui Homer nu puteau s[ ia na=tere dec`t sub
cerul Greciei, ]n mijlocul republicilor ve=nic ]n r[zboi ale vechii
Elade, ]ntre cet[\eni ale c[ror m`ndrie =i libertate erau ]nteme-
iate pe robie. Divina comedia este produsul Italiei, rupt[ ]n buc[\i,
pustiit[ prin lupta ora=elor, sugrumat[ =i p`ng[rit[ prin nelegiui-
rile grozave ale nobililor =i ale preo\ilor, ale Italiei mistice =i cre-
dincioase pe de o parte, iar pe de alta ale Italiei st[p`nite de
amorul exaltat din v`rsta de mijloc. Numai ]n aceast[ Italie a pu-
tut s[ se pl[smuiasc[ Divina comedia, ]ntocmai dup[ cum Raiul
pierdut al lui Milton nu putea s[ se produc[ dec`t ]n Englitera
cea aspr[ =i puritan[, =i dup[ cum Faust nu putea s[ ia na=tere
dec`t ]n timpul modern, ]n acest timp c`nd ]naintea omului =tiin\a
modern[ deschide orizonturi f[r[ margini, ]l ridic[ la o ]n[l\ime
de la care i se ame\e=te capul privind ]n jos, ]l ]ndeamn[ s[
r[sfoiasc[ tot mai mult tainele m[re\e ale naturii; =i pe de alt[
parte toate aceste ]n[l\[ri ]n sferele ]nalte ale idealurilor filozo-
fice nu-i dau omului modern mul\umire, nu-l ]ndestuleaz[, ci ]l
fac s[ jeleasc[ timpurile c`nd oamenii =tiau mult mai pu\in, dar
erau mul\umi\i =i ]mp[ca\i ]n sine=i. }ntre altele acest dualism
dureros, productul epocii noastre, este ]nf[\i=at ]n marea dram[
modern[, ]n scrierea lui Goethe. Ar fi fost tot a=a de cu nepu-
tin\[ compunerea lui Faust ]n vremile c`nd s-a alc[tuit Divina co-
media pe c`t ar fi fost ca opera lui Dante s[ fi luat na=tere ]n
timpurile noastre. Repet[m, o poem[ artistic[, arta ]n genere e
productul mijlocului social. Dac[ este a=a, e v[dit c[ un mijloc
social stricat, nemoral, va corupe arta, va produce opere artis-
tice nemorale =i aceste produse ale societ[\ii corupte vor avea =i
ele ]nr`urire demoralizatoare. Pentru acei care sunt ]nv[\a\i a se
uita la art[ ca la un feti= =i care vor fi lovi\i de vorba „art[ de-
moralizatoare“, aducem un exemplu doveditor. S[ presupunem o
clas[ social[ corupt[, cum au fost clasele de sus pe vremea impe-
riului roman ori cum sunt clasele de sus ]n centrurile civiliza\iei
Studii critice 19

moderne, ]n ora=ele mari, mari prin bog[\ie, prin num[rul locui-


torilor, dar =i prin o corup\ie ]njositoare =i rafinat[. S[ presupu-
nem, zicem noi, c[ un artist, f[c`nd parte din aceste clase, gust`nd
„deliciile acestei corup\ii rafinate“, ar face un tablou al c[rui subiect
ar fi o „orgie“. }n aceast[ orgie se vor desf[=ura toate goliciunile
pentru care arta modern[ ]ncepe a avea at`ta tragere de inim[,
nu numai ]n pictur[, toat[ voluptatea, toat[ bestialitatea senzual[,
dar rafinat[, la care a putut ajunge aceast[ civiliza\ie stricat[ =i
rafinat[. Oare acest tablou, productul unui mijloc corupt, nu va
avea el influen\[ corup[toare asupra mijlocului ce l-a produs =i
asupra celor neatin=i ]nc[ de corup\ie, dar care n-au ]nc[ destul[
putere pentru a i se ]mpotrivi? +i aicea trebuie s[ ne ]n\elegem
bine, noi nu zicem c[ arta poate s[ creeze o societate corupt[,
dimpotriv[, ea este produsul societ[\ii; dar odat[ produs[, arta
la r`ndul ei m[re=te corup\ia =i demoralizarea. Ni se va zice poate
c[ moral =i imoral, ca =i decent =i indecent, sunt lucruri relative.
Foarte adev[rat, dar sunt lucruri ]n privin\a imoralit[\ii c[rora
nu poate s[ fie nici o discu\ie. +i pentru a l[muri chestia, s[ lu[m
c`teva puncte de vedere deosebite, din teorii morale deosebite.
Dup[ H. Spencer, reprezentantul =tiin\ific al „moralei evo-
lu\ioniste“, tot ce sluje=te pentru p[strarea individului =i a speciei
omene=ti va fi moral, pentru c[ pl[cerea m[re=te puterile indi-
vidului, pentru c[ pl[cerea este un instrument puternic ]n lupta
pentru trai, ea deci va fi moralizatoare. Dar este pl[cere =i pl[cere.
+i tabloul senzual, voluptos, pornografic, al artistului nostru va
produce pl[cere, ]ns[ o pl[cere de soiul orgiei ]ns[=i, o pl[cere
patologic[ care ]njose=te pe om trupe=te =i suflete=te =i care prin
mo=tenire ]njose=te, stric[ =i genera\iile viitoare. Pl[cerea ce va
pricinui acest tablou, sentimentele ce va de=tepta vor fi cu totul
protivnice conserv[rii individului =i speciei, vor fi cu totul nemo-
rale. S[ lu[m punctul de vedere al dlui Maiorescu. Moralitatea
artei st[, dup[ d-sa, ]n lupta contra sentimentelor egoiste, ]n uita-
rea de sine, ]n ridicarea ]ntr-o lume impersonal[, pe c`t[ vreme
cineva este st[p`nit de art[. Fire=te ]ns[ c[ tabloul pomenit va
20 Constantin Dobrogeanu-Gherea

avea cu totul alt[ ]nr`urire asupra unor privitori apleca\i dinainte


c[tre corup\ie (presupunem un mijloc corupt); pe c`t[ vreme vor
fi st[p`ni\i de d`nsul, ]ntr-]n=ii se vor de=tepta sentimente care
n-au nimic a face cu „lumea impersonal[“. }n sf`r=it, din punctul
de vedere al moralei teologice, dup[ care toate no\iunile morale
ne sunt date prin intui\ie dumnezeiasc[, tabloul va avea de aseme-
nea ]nr`urire demoralizatoare. Iat[ dar trei puncte de vedere de-
osebite, =i din toate urmeaz[ c[ tabloul presupus este demora-
lizator. Dar poate se va putea t[g[dui numele de art[ acestui
tablou, numai pentru c[ artistul este vinovat de atentat la „bunele
moravuri“? +i de ce, m[ rog? }n acest tablou poate fi foarte bine
un geniu vrednic chiar de Rubens, ale c[rui tablouri iat[ cum le
descrie un mare cunosc[tor ]n ale artei, H. Taine: „}n m`inile lui
zeit[\ile grece au devenit trupuri flamande... Venere grase =i albe
care-=i \in aman\ii cu un gest molatic de curtezan[, Ceres viclene
care r`d, sirene v`njoase =i c[rnoase, ]nfiorate de pl[cere, =i ]ndoi-
turi molatice =i ]ncete ale trupului viu =i palpitator, arunc[turi
furioase, dorin\e ne]nvinse, m[rea\[ dare pe fa\[ a senzualit[\ilor
f[r[ fr`u, triumf[toare...“* Toate acestea pot s[ fie =i ]n tabloul
artistului nostru, numai cu o not[ special[, s[ arate senzualit[\i
=i volupt[\i „nes[n[toase“ cum n-au fost la flamanzi, dar cum se
g[sesc ]n centrele civiliza\iei noastre, astfel cum le descrie Zola.
S[ lu[m alt exemplu, care va ar[ta =i mai bine cugetarea noas-
tr[. S[ lu[m de pild[ clasele dominatoare ungare cu patrioti-
smul lor orb, cu dispre\ul ]mpotriva na\ionalit[\ilor st[p`nite, cu
ura lor ]n contra acestor supu=i, care vor s[ dea semne de via\[
neat`rnat[. S[ presupunem un pictor mare care s[ fi fost crescut
]n mijlocul acestor clase, care s[ fi primit din pruncie ideea c[
na\ia maghiar[ este din firea sa superioar[ rom`nilor =i prin ur-
mare chemat[ a-i st[p`ni. +i s[ zicem c[ pictorul va face un tablou
care va ]nf[\i=a aceste dou[ na\ionalit[\i, unguri =i rom`ni; el va
pune sus o ceat[ de unguri nal\i, chipo=i, cu fa\a plin[ de m`ndrie

* Philosophie de l’art (Filozofia artei; n. ed.), vol II, p. 264-265.


Studii critice 21

=i de inteligen\[, cu mutre poruncitoare... ]n sf`r=it o ras[ de


st[p`ni despre care oricine, v[z`ndu-i, va zice: „Iat[ oameni meni\i
a porunci“. Jos ]ns[ ar zugr[vi o mul\ime tic[loas[, dobitoac[ =i
printr-]nsa ar ]nf[\i=a pe rom`ni, ]nc`t oricine, v[z`ndu-i, ar zice:
„Iat[ o ras[ ]njosit[, menit[ la robie“. Acest tablou, produsul unui
mijloc cu idei =i sentimente ]nguste =i imorale, n-ar demoraliza =i
mai tare acest mijloc, n-ar face rela\iile =i du=m[nia ]ntre cele dou[
na\ii =i mai rele, ]n loc de a dezvolta sentimentele fr[\e=ti, cum
s-ar cuveni? +i b[ga\i de seam[ c[ tabloul ar putea s[ fie nu nu-
mai artistic, dar chiar real =i alc[tuit din elemente adev[rate. +i
iat[ cum: ]n fiecare na\ie sunt tipuri m`ndre, inteligente, dar sunt
=i ]njosite, proaste, idioate; tipuri de un fel =i de altul se afl[ at`t
]ntre unguri c`t =i ]ntre rom`ni; artistul n-a avut dec`t s[ ia din-
tre unguri tipuri alese =i dintre rom`ni tipurile cele mai proaste.
Mai mult dec`t at`ta, sentimentele patriotice ]nguste ale artistu-
lui nostru ]l vor face s[ ia ]n seam[ mai ales tipurile mari ale na\iei
sale =i numai pe cele idioate din na\ia dispre\uit[, ]mpotriva c[reia
l-au a\`\at cre=terea =i mijlocul social ]n care tr[ie=te. Se ]n\elege
c[ aceea=i influen\[ ar avea o lucrare artistic[ din domeniul poetic,
literar, numai cu at`ta deosebire, c[ opera literar[ fiind f[cut[
din cuvinte, din vorba omeneasc[, ]nr`urirea ei moralizatoare ori
demoralizatoare va fi mai sigur[ =i mai pu\in schimb[toare. Cu
greu ne ]nchipuim un mijloc social ]n care o poem[ artistic[
a\`\`nd ura ]ntre natii s[ poat[ avea ]nr`urire moralizatoare.
Credem c[ s-a l[murit ]ndestul acuma punctul nostru de ve-
dere =i c[ am dovedit c`t de tare gre=e=te dl Maiorescu pun`nd
artei ]n genere firma cu inscrip\ia „moralizatoare“.
Cu totul altceva este dac[ ni se va pune ]ntrebarea: „Arta tre-
buie oare s[ fie moralizatoare, este de dorit ca arta s[ aib[ misi-
une moralizatoare =i educatoare?“ La aceast[ ]ntrebare vom
r[spunde cu toat[ t[ria: „Arta trebuie s[ aib[ misiune educatoare
=i moralizatoare; da, arta poate s[ aib[ foarte mare influen\[
educatoare =i moralizatoare“. Nu putem analiza ]n acest articol
]n ce anume st[ moralitatea artei. Pentru aceasta ar trebui mai
22 Constantin Dobrogeanu-Gherea

]nt`i s[ ne ]n\elegem asupra moralei ]n general, cum vom =i face


alt[ dat[. Dar putem ar[ta una din condi\iile de c[petenie pentru
ca arta s[ aib[ putere moralizatoare =i educatoare. Aceast[
condi\ie este moralitatea artistului ]nsu=i, ]n[l\imea moral[,
intelectual[, ideal[ ]n care a ajuns el. Pentru dovedirea aces-
tui mare adev[r facem apel la dl Maiorescu care, ]n Poe\i =i critici,
a zis c[ opera artistic[ reproduce caracterul personal al artistului
=i c[ impresiile artistului nu ies a=a cum i-au intrat ]n minte, ci cu
culoarea lui individual[. Dac[ dl Maiorescu ]n\elege cele scrise
a=a cum le-am ]n\eles noi, atunci a spus un adev[r foarte ad`nc.
Da, opera artistic[ reproduce caracterul personal al artistului, =i
sub „caracter“ trebuie s[ ]n\elegem temperamentul, inteligen\a,
simpatiile =i antipatiile, ura =i iubirea, bucuria =i suferin\a lui —
toate ]nr`uririle mijlocului social ]n care tr[ie=te, a primit educa\ie
etc. Mai mult, o lucrare adev[rat artistic[ nici nu poate s[ nu
reproduc[ caracterul personal al artistului, bine]n\eles dac[ ope-
ra este destul de ]ntins[ pentru a putea reproduce un caracter.
Dac[ artistul e melancolic, am[r`t..., plin[ de melancolie =i de
durere va fi opera lui; iar dac[ se va ]ncerca a pl[smui o oper[
hazlie, vesel[, ginga=[, flu=turatic[, nu va reu=i, lucrarea lui nu
va fi o crea\iune, ci o me=te=ugire, o oper[ slab[, dac[ nu proast[,
pentru c[ n-ar corespunde caracterului personal al artistului. Scep-
ticul, melancolicul, am[r`tul Leopardi n-ar fi putut s[ scrie ca
Heine, =i acest din urm[, c`nd a vrut s[ scrie o tragedie m[rea\[
]n felul lui Shakespeare, a scris pe Ratcleaf, oper[ despre care am
putea zice fran\uze=te c[-i „franchement mauvaise“* . Dac[ toate
acestea sunt adev[rate, dac[ lucrarea artistului reproduce cara-
cterul lui personal, dac[ pe de alt[ parte ]n[l\imea moral[, idealul,
credin\ele =i simpatiile artistului fac parte din caracter, este v[dit
c[ opera va reproduce moralitatea artistului =i va avea cu at`ta
mai mare ]nr`urire moralizatoare, cu c`t artistul ]nsu=i va sta la
mai mare ]n[l\ime moral[; =i cu c`t e mai mare geniul artistului,

* „}ntr-adev[r proast[!“ (n. ed.)


Studii critice 23

cu at`ta mai cu t[rie se va reproduce ]nalta lui moralitate ]n oper[,


cu at`ta mai puternic[, mai ]ntins[, mai ad`nc[ va fi ]nr`urirea
moralizatoare a operei lui. A=adar, opera artistic[ va fi cu at`t
mai moralizatoare cu c`t va fi mai mare elementul moral ]ntrupat
]n ea de artist =i cu c`t execu\ia ei va fi mai genial[. Din acest
adev[r poate ]ns[ s[ fie scoas[ o ]ncheiere gre=it[. Dac[ puterea
moralizatoare a unei opere artistice e cu at`t mai mare cu c`t
opera e mai genial[, atunci arta are putere moralizatoare ]n sine.
+i ]n adev[r, mul\i judec[ a=a =i plec`nd de la adev[rul c[ opera
artistic[ e cu at`ta mai moralizatoare cu c`t e mai mare, scot
]ncheierea c[ arta are ]n sine putere moralizatoare =i apoi,
c[ut`nd-o numaidec`t, ajung la defini\ii metafizice, ca „]n[l\are
impersonal[ ]ntr-o lume impersonal[“. Toate acestea sunt ]ns[
neadev[rate, pentru c[ nu putem zice c[ puterea moralizatoare a
artei este propor\ional[ cu genialitatea artistului, dec`t numai
dac[ opera cuprinde ]n sine elementul moral, =i f[r[ condi\ia a
doua afirmarea ]nt`ia e gre=it[. Arta ]n sine este tot at`t de pu\in
moralizatoare c`t este de folositor =i cu\itul ]n sine. Cu\itul este
foarte folositor numai c`nd e ]ntrebuin\at la ceva aduc[tor de fo-
los =i utilitatea lui va fi propor\ional[ muncii folositoare ]nde-
plinit[ printr-]nsul; ]n m`na unui nebun, sau ]nc[ =i mai mult ]n
m`na unui ho\, cu\itul este peste m[sur[ de v[t[m[tor.
Am zis c[ una din condi\iile de c[petenie pentru producerea
lucr[rilor artistice moralizatoare este ]n[l\area moral[ =i ideal[
a artistului ]nsu=i. Pentru o oper[ artistic[ moralizatoare se cer
deci dou[ condi\ii: ]n[l\area moral[ =i ideal[ a artistului =i puterea
creatoare, geniul. Una singur[ dintr-]nsele nu ajunge. S[ presu-
punem un om cu ]nalte idealuri, cu moral[ aleas[, dar f[r[ talent
]n pictur[. S[ zicem c[ presupusul pictor ar face un tablou cu
subiect =i scop foarte moralizator; fire=te c[, ]n ciuda moralit[\ii
ideale a pseudo-pictorului, tabloul va fi prost, picioarele vor fi unul
mai lung =i altul mai scurt, ]ntre p[r\ile trupului nu va fi nici o
propor\ie, fe\ele vor fi lipsite de expresie etc., ]n sf`r=it tabloul va
fi o caricatur[ =i numai putere de a moraliza nu va avea. Aicea
24 Constantin Dobrogeanu-Gherea

vedem =i mai limpede de ce operele pseudo-artistice ale drama-


turgilor no=tri, cu toate ]nv[\[turile morale ce pun ]n gura per-
soanelor ce ne ]nf[\i=eaz[..., n-au nici o ]nr`urire =i, cum zice cu
drept cuv`nt dl Maiorescu, sunt nemorale din punctul de vedere
al artei. Pricina ]ns[ nu-i unde o g[se=te d-sa, adic[ ]n faptul c[
ne coboar[ ]n lumea intereselor zilnice, ci ]n lipsa de talent artis-
tic la autorii lor. Aceste opere mincinoase sunt ]ntocmai ca tabloul
de mai sus, cu scop moralizator, dar f[r[ nici o propor\ie, cu co-
lorit stupid etc.
Subiectul ce va lua artistul e mai mult ori mai pu\in indife-
rent. Aici, ]n parte, are dreptate dl Maiorescu, numai explica\ia
d-sale nu-i adev[rat[. S[ ne ]ntoarcem la exemplul nostru cu artis-
tul care a f[cut un tablou ori a scris o poem[ despre orgie, care a
f[cut o lucrare demoralizatoare, ca =i mijlocul ]n care s-a dez-
voltat el ]nsu=i. S[ presupunem alt artist care nu face parte din
cercul demoralizator =i demoralizat, ori care, chiar dac[ face, n-a
fost atins de corup\ie, ba chiar, ajutat de natura sa =i de multe
]mprejur[ri fericite, a ajuns om cu moralitate ]nalt[. Acest artist
va putea =i el s[ ia orgia ca subiect pentru o poem[ sau un tablou
(dup[ cum va fi, poet ori pictor); dar c`t de deosebit va fi cu-
prinsul =i, prin urmare, ]nr`urirea operei lui!... Dac[ ]n cea dint`i
corup\ia se arat[ idealizat[ =i de=teapt[ ]n public senzualitate =i
voluptate exagerat[, ]mping`ndu-l la desfr`nare, ]n a doua orgia
va fi ur`cioas[, opera artistului va fi o explozie de protestare, un
strig[t de durere ]mpotriva ]njosirii demnit[\ii omene=ti, ]n con-
tra bestialit[\ii ne]nfr`nate, un strig[t de protestare care va purta
pecetea ]naltei moralit[\i a artistului =i a marelui s[u talent. Dac[
cea dint`i va ]ndemna la desfr`nare, cu at`ta mai mult, cu c`t
artistul ce a f[cut-o a fost mai genial, a doua va ]ndep[rta de la
destr[b[lare cu at`ta mai tare cu c`t geniul artistului va fi mai
puternic. C`nd trecem de la aceste considera\ii teoretice =i ipo-
tetice ]n domeniul artei reale, c`mpul ce ni se deschide e at`t de
]ntins, ]nc`t ne e cu neputin\[ s[-l cercet[m cu de-am[nuntul
]ntr-un articol, nu putem atinge dec`t o parte ne]nsemnat[, va
Studii critice 25

trebui deci s[ ne mul\umim numai cu c`teva exemple.


S[ lu[m acela=i subiect tratat de mai mul\i arti=ti, de pild[
r[zboiul. }l credem foarte potrivit pentru demonstr[rile noastre,
fiindc[ ]n privin\a r[zboiului, din punct de vedere moral, mai c[
nu sunt deosebiri de p[rere. Nu-i vorb[, sunt unii care cred c[
r[zboiul, ]n unele ]mprejur[ri, este trebuitor, de pild[ r[zboiul
pentru ap[rarea neat`rn[rii ]n contra unor n[v[litori. +i noi ]l
credem trebuitor ]n astfel de ]mprejur[ri, dar aceasta nu ne ]m-
piedic[ de a sim\i groaz[ ]mpotriva m[celurilor ]ntre oameni =i
de a avea dorin\a foarte moral[ de a trezi ]n inimile =i ]n min\ile
tuturor groaz[, protest ]n contra r[zboiului. }n privin\a aceasta
to\i sunt de o p[rere. S[ lu[m dar r[zboiul ruso-turco-rom`n,
acest r[zboi care prin m[celurile de la Plevna, Grivi\a etc. face s[
ni se str`ng[ inima =i acum de durere. Iat[ cum ni-l ]nf[\i=eaz[
bardul de la Mirce=ti: Grivi\a, acest loc blestemat, care a costat
pe Rom`nia at`ta s`nge =i lacrimi, care a f[cut at`tea v[duve =i
at`\ia orfani, e personificat[ de poet ca o fat[ frumoas[, =i anume
ca fata lui Gazi-Osman; turnurile dimprejurul Grivi\ei sunt cola-
nul care str`nge talia ml[dioas[ a fetei, pe colan joac[ fulgerele;
iar solda\ii rom`ni sunt reprezenta\i printr-un fl[c[u care vrea
s[-i ia colanul, c`nt`ndu-i c[ ea e bun[ de s[rutat, ca =i d`nsul
de luptat... Groz[viile r[zboiului ne sunt ]nf[\i=ate ]ntr-un tablou
ginga=, vesel, aproape flu=turatic, cu apuc[ri de colan, cu s[-
rut[ri... C`nd ]naintea morm`ntului deschis al unui om, cuiva din
convoiul funebru i-ar veni ]n g`nd s[ joace cancanul, fiecare ar
g[si faptul cu des[v`r=ire nemoral; c`nd ]ns[ un poet, ]naintea
morm`ntului deschis a zece mii de oameni, cu glas ginga= =i ve-
sel ]ncepe a ne ]ndruga Isaia d[n\uie=te, suntem gata a g[si c[-i
foarte moral lucru, sub cuv`nt c[ poetul ne ridic[ ]ntr-o lume
impersonal[; nu-i vorb[, poezia dlui Alecsandri e frumoas[,
tabloul ginga=, versurile curg[toare =i armonioase, dar, chiar de
ar fi executarea acestei poezii de o mie de ori mai artistic[,
]nr`urirea ei moralizatoare va fi pentru noi mai mult dec`t pro-
blematic[.
26 Constantin Dobrogeanu-Gherea

S[ vedem acum alte lucr[ri artistice despre r[zboiul ruso-tur-


co-rom`n, ale mult talentatului pictor rus Vere=ciaghin. +i aces-
ta a zugr[vit r[zboiul, dar ce nespus[ deosebire! Tablourile lui
sunt un strig[t ]mpotriva m[celurilor ]ntre oameni, operele lui
artistice ne tulbur[ toat[ inima, trezesc toat[ durerea pricinuit[
de r[zboi =i, a\`\`ndu-ne toat[ inteligen\a, pare c[ ne zic:“Uita\i-
v[, oamenilor, ce face\i voi!“ +i iat[ cum ne descrie un corespon-
dent vienez al revistei Die Neue Zeit tablourile lui Vere=ciaghin:
„}n Dup[ atac vedem un loc unde se dau ]ngrijiri la r[ni\i, unde
mul\imea r[ni\ilor e at`t de mare, ]nc`t nu pot fi to\i pu=i la
ad[post. Plou[, =i r[ni\ii f[r[ ap[rare ]noat[ ]n glod, ap[ =i s`nge.
Doctorii fac ce pot, surorile de caritate caut[, pline de mil[, cu
un devotament admirabil, s[ lini=teasc[ suferin\ele acestor ne-
noroci\i; dar sunt prea mul\i. Stau f[r[ ]ngrijire, f[r[ hran[,
p[r[si\i ]n voia chinurilor, ]n a dezn[dejdii, cei mai mul\i cu
moartea pe fe\ele o\elite de durere. Chiar ]n fa\[ a pus un fl[c[u
frumos =i t`n[r de tot, cu bra\ele legate; prin petice str[bate
s`ngele, iar nenorocitul prive=te a=a de trist cu ochii s[i sinceri.
Vere=ciaghin ]l cuno=tea =i ne spune, ]n amintirile sale, despre
r[va=ele mamei lui, aflate la d`nsul, =i care erau pline de ]ngri-
jiri delicate.
+i acest c`mp acoperit de mor\i, care ]n tabloul }nvin=i se ]ntin-
de ]ntr-o perspectiv[ f[r[ margini, nu-i oare acela ]n care artistul
a c[utat o zi ]ntreag[ pe frate-s[u printre cadavre ciuntite =i goale?
Zac ]n c`mp pustiu, ]ntre tufari despuia\i de frunze =i ]ntre
m[r[cini \epo=i.
Nori grei =i gro=i acoper[ cerul; ploaia deas[ cade =i v`ntul
v`j`ie peste tufari. Dar cei culca\i ]ntre spini nu-i simt pleosc[itul,
nu simt nici v`ntul rece care sufl[ peste trupuri =i duce departe
mirosul putregiunii.
+i ]naintea =an\ului deschis st[ un pop[ ]n ve=minte bogate,
murmur[ rug[ciuni =i c[delni\eaz[ cu t[m`ie deasupra mor\ilor.
C`t de adev[rat l-a zugr[vit Vere=ciaghin pe acest pop[ umilit =i
m[rginit la minte! Un soldat ]l ajut[ st`nd l`ng[ d`nsul; acesta e
Studii critice 27

reprezentantul tipic al ascult[rii oarbe. I-a nimerit chipul ca un


maestru, =i impresia ce face e atotputernic[.“
Vere=ciaghin a f[cut =i Sentinela ruseasc[. Iat[ frumoasa de-
scriere ce ne-o d[ acela=i corespondent:
„Aer ]ntunecat, viscol stra=nic, sentinela la locul singuratic cu
pu=ca-n m`n[, cu gugiul de l`n[ tras a=a de tare pe obrazu-i t`n[r,
]nc`t nu i se mai z[resc dec`t ochii vioi.
Pe al doilea tablou, ]l vedem pe t`n[r cum ]n\epene=te, nu mai
este ]n stare a face vreo mi=care, cum om[tul i s-a suit p`n[ peste
genunchi, dar tot st[ locului. Nu se mai poate \inea drept, ci e
]ndoit ca o salcie, dar st[; de=i v`r[ ad`nc m`inile ]n m`neci, \ine
]nc[ dup[ reglement arma la bra\. +i-a plecat capul pe piept,
gugiul i-l acoper[ de tot.
Al treilea tablou ne arat[ o movil[ de om[t — sentinela-i dede-
subt. Se vede v`rful gugiului, ici =i dincolo t[lpile ciubotelor. O
m`n[ iese afar[ — degetele ]n\epenite, moarte, \in cu t[rie
pu=ca“.*
Acestea sunt operele artistice care, ]mpreun[ cu Execu\ia ]n
India, Execu\ia nihili=tilor ]n Petersburg etc., au f[cut at`t de ad`nc[
impresie ]n Apusul Europei, au lucrat pentru pacea european[
mai mult dec`t „liga de pace“ ]n ani ]ntregi. Talentul artistului
rus e mai presus de orice ]ndoial[, ]ns[ ar fi, credem, o nebunie
a-l pune al[turi cu geniul titanic al lui Rubens. Cu toate acestea,
fiind mai prejos ca talent artistic, operele lui Vere=ciaghin sunt
superioare ]n putere moralizatoare =i educatoare tuturor „Vene-
relor grase =i albe“, cel pu\in pentru epoca noastr[ =i pentru cele
urm[toare, p`n[ vor mai fi aceste rele sociale ]mpotriva c[rora
ne ridic[ sufletul =i inima marele artist. Acestea sunt operele ar-
tistice. C`nd trecem de la opere la artist, vedem ]ndat[ c`t de
mare dreptate am avut zic`nd c[ ]n[l\imea moral[ =i ideal[ a artis-
tului este un element de c[petenie pentru producere de lucr[ri
moralizatoare. Iat[ c`teva fapte care caracterizeaz[ pe Vere=cia-

* Die Neue Zeit (Timpul nou; n. ed.), an. IV, ianuarie 1866, Stuttgart.
28 Constantin Dobrogeanu-Gherea

ghin. Om cu stare, artist cu nume mare, el de bun[voie se duse


dup[ armat[ ]n r[zboi pentru ca s[ ne poat[ povesti prin tablouri
toate groz[veniile. }n armat[, ]mpreun[ cu Skobelev, mergea la
punctele cele mai amenin\ate, schi\ele le-a cules, cu un s`nge rece
de necrezut, sub ploaia de gloan\e. }n Giurgiu, pentru a avea bine
o lupt[ de artilerie, s-a b[gat ]ntr-o corabie ]n care \inteau turcii
=i care a fost g[urit[ de grenade. Artistul a sc[pat ca prin minune.
Dup[ r[zboi, \arul, tem`ndu-se de ]ntip[rirea ce aveau s[ fac[
tablourile lui, a vroit s[ le cumpere cu un milion de ruble.
Vere=ciaghin n-a primit acest nego\, ci a plecat ]n Europa. C`t
despre ideile ]nalte, despre concep\iile sociale la care a ajuns el,
ne d[ dovad[ cuv`ntarea ce a \inut la expozi\ia din Budapesta,
din care se vede limpede c[ artistul merge ]naintea veacului s[u.
De la arta timpurilor noi, s[ ne dep[rt[m ]n vremurile trecute,
]n vremea ]nfloririi artei, ]n \ara artelor frumoase. Iat[ cum ca-
racterizeaz[ Taine pe cel mai mare artist al Italiei, pe Michel-
Angelo: „}n geniul s[u =i ]n inima sa a aflat Michel-Angelo aceste
tipuri. Pentru a le prinde i-a trebuit suflet de pustnic, de g`nditor,
de r[zbun[tor, un suflet furios =i nobil, r[t[cit printre suflete
mole=ite =i stricate, printre tr[d[ri =i ap[s[ri, ]n fa\a biruin\ei
ne]nl[turate a tiraniei =i nedrept[\ii, sub ruinele libert[\ii =i patriei,
el ]nsu=i fiind amenin\at cu moartea, sim\ind c[, dac[ mai tr[ia,
tr[ia numai din mil[ =i poate numai pe pu\in[ vreme, nefiind ]n
stare a se pleca, a se supune, retras cu totul ]n aceast[ art[, prin
care ]n t[cerea robiei sufletu-i mare =i dezn[d[jduirea-i mai vor-
beau ]nc[. Iat[ ce a spus despre Statuia adormit[: «Pl[cut ]mi este
s[ dorm, =i ]nc[ mai pl[cut s[ fiu de piatr[; c`t timp \ine tic[lo=ia
=i ru=inea, s[ nu v[d nimica, s[ nu simt nimica este fericirea mea;
nu m[ trezi; ah! vorbe=te ]ncet!»“* Nu e deci de mirare c[ sub
m`na lui Michel-Angelo Leda a ajuns o regin[ plin[ de putere, de
seriozitate, de energie, de inteligen\[, iar ]n ale altora a dat prilej
la at`tea tablouri mai mult sau mai pu\in pornografice.

* Philosophie de l’art, vol. I, p. 34-35.


Studii critice 29

C`nd trecem ]n domeniul literar, ]n domeniul poeziei, teza


noastr[ se arat[ =i mai adev[rat[ =i mai u=or de dovedit; materia
fiind ]ns[ bogat[, trebuie s[ ne m[rginim. Am putea lua drept
dovad[ pe Byron, Shelley, Victor Hugo, Schiller, Mickiewicz etc.,
dar to\i ace=tia pot s[ par[ prea tenden\io=i =i de aceea lu[m un
poet care pare mai obiectiv dec`t al\ii, pe genialul Shakespeare.
Operele lui Shakespeare au un element educator =i moralizator
foarte mare. }n ce const[ moralitatea operelor lui? Shakespeare a
analizat pasiunile omene=ti =i ciocnirile ]ntre d`nsele, a p[truns
inima =i sufletul omenesc, a=a c[ a r[mas ne]ntrecut at`t de cei
dinainte de d`nsul c`t =i de cei ce l-au urmat. Unde este dar ]n
aceast[ lucrare, care pare at`t de obiectiv[, unde este elementul
moralizator? Da, ]n adev[r, Shakespeare nu pune pe eroii s[i s[
dea pe fa\[ convingerile morale, nu le pune ]n gur[ ]nv[\[turi
morale, nu pedepse=te anume pe cei ce ]i crede nemorali, =i nu
r[spl[te=te virtutea; =i dac[ f[cea asemenea lucru, nu numai c[
n-ar fi unul din cei mai mari arti=ti ai lumii, dar chiar n-ar fi
artist defel. Shakespeare nu ne d[ lec\ii de moral[, cu toate aces-
tea operele lui poart[ pecetea ne=tears[ a unei ]n[l\imi morale =i
ideale, a unor sentimente omene=ti p`n[ la care pu\ini au ajuns
chiar acum, trei veacuri dup[ ce a tr[it marele artist. Shakespeare
nu ne face curs de moral[ ]n Romeo =i Julieta, dar ging[=ia, iubi-
rea, comp[timirea pentru suferin\a altora, puse de poet ]n opera
sa, ne a\`\[ cu t[rie acelea=i sim\iri. Comp[timirea ad`nc[ pe
care o sim\im noi c[tre regele Lear =i care ne str`nge inima de
durere, care parc[ ne-ar rupe-o cu cle=tele, c`nd el strig[: „Cor-
delia! Cordelia! stay a little!“ ori c`nd repet[ dezn[d[jduit: „Ne-
ver, never, never, never, never!“ — aceast[ ad`nc[ durere =i comp[-
timire este totu=i mai mic[ dec`t cea ce trebuie s[ o fi sim\it ]nsu=i
artistul zugr[vindu-ne pe nefericitul rege. Shakespeare ne de=-
teapt[ sentimentele cele mai ]nalte, ne a\`\[ cele mai ascunse
coarde ale bun[t[\ii, iubirii, comp[timirii; totodat[ ne de=teapt[
groaz[ ]mpotriva crimei, dar nu contra criminalilor. Cu o p[-
trundere genial[, uimitoare, marele Shakespeare a ]n\eles acum
30 Constantin Dobrogeanu-Gherea

trei veacuri c[ criminalii sunt oameni anormali, bolnavi, nebuni;


acum trei sute de ani, a ]n\eles, ori cel pu\in a sim\it, c[ ei merit[
comp[timire, mai mult dec`t r[zbunare; cu marea sa inim[, ge-
nialul poet a ]n\eles c[ crimele sunt un rod fatal al societ[\ii, al
mijlocului, al temperamentului, =i de aceea a ajuns la concep\iunea
moral[ c[ criminalii sunt productul fatal al condi\iunilor de trai
=i c[ merit[ comp[timire. El nu ne spune l[murit acestea, dar le
simte =i ne face s[ le sim\im =i noi. C`nd Macbeth se arat[ dup[
grozavul omor al regelui Duncan, vedem ]naintea noastr[ un ne-
bun, un om nimicit suflete=te. M`ndrul thane* de Glamis, ]ndat[
dup[ omor, ca un =colar fricos ]ntreab[: „N-ai auzit vreun zgo-
mot?“** Iar toat[ turbarea sufletului acestui nenorocit o vedem
]n ]ntrebarea naiv[ =i grozav[ totodat[: „Dar pentru ce n-am pu-
tut rosti «amin»?“***
+i c`nd tot chinul con=tiin\ei lui bolnave izbucne=te ]n ]n-
frico=atele cuvinte: „+i acest glas tot strig[ prin toat[ casa: «Nu
mai dormi! Glamis a ucis somnul, =i iat[ de ce Cawdor nu va mai
dormi. Macbeth nu va mai dormi!»“****
Aceste cuvinte ne ]nghea\[ inima, sim\im c[ Glamis ]n adev[r
a omor`t somnul, =i anume somnul s[u chiar, =i c[ Macbeth nu
va mai dormi, =i nu =tim pe cine s[ pl`ngem mai mult: pe nefericita
jertf[ ori pe nefericitul criminal. Cele mai curate sentimente
omene=ti, cele mai ]nalte vederi morale, cele mai largi ]nchipuiri
morale care au umplut inima regelui poe\ilor s-au ]ncorporat ]n
operele lui =i aceste opere de=teapt[, ca prin farmec, ]ntr-un =ir
de genera\ii ce s-au urmat de atunci p`n[ acuma =i se vor mai

* Titlu onorific atribuit unor ]nal\i demnitari ]n primele veacuri ale monar-
hiei engleze (n. ed.).
** „Didst thou not hear a noise?“
*** „But wherefore could not I prononce «amen»?“
**** „Still it cried: «Sleep no more!» to all the house; «Glamis hath murder’d
sleep, and therefore Cawdor shall sleep no more, — Macbeth shall sleep no
more.»“
Studii critice 31

urma ]nc[, de=teapt[ acelea=i sim\iri, acelea=i m[re\e ]nchipuiri,


acelea=i sentimente morale. Iat[ puterea educatoare =i moraliza-
toare a operelor lui Shakespeare. }n[l\imea moral[ =i ideal[ a lui
Shakespeare ]nsu=i le d[ puterea aceasta =i ]ntruc`tva chiar ma-
rea lor putere artistic[.
Aici este locul s[ explic[m ]n c`teva cuvinte o fraz[ spus[ mai
]nainte, c[ ]n[l\imea moral[ =i ideal[ a artistului ]l va face s[ poat[
mai u=or crea o oper[ mare. }n adev[r, acea stare sufleteasc[,
a\`\area nervoas[, inspira\ia ]ntr-un cuv`nt, care e trebuitoare
unui artist, va veni mai cu t[rie la cel ce va sta la ]n[l\imea mo-
ral[ =i ideal[ a veacului s[u, dec`t la artistul care nu va ]ndeplini
aceast[ condi\ie. +i aici putem lua ca martor pe cel mai mare
poet al veacului nostru, pe Goethe, citat de Taine: „Pentru a face
opere frumoase — zice Taine — singura condi\ie este cea ar[tat[
de marele Goethe: «Umple\i-v[ mintea =i inima, oric`t de largi ar
fi, cu ideile =i sentimentele veacului vostru, =i opere mari ve\i
face»“.* Aceste ad`nci cuvinte le-am putea completa ]n felul
urm[tor: „Umple\i-v[ inima =i sufletul, c`t de largi ar fi ele, cu
ideile, sim\irile, cu toat[ moralitatea veacului vostru, =i opere
artistice =i moralizatoare ve\i produce“.
***
Dup[ ce am dob`ndit c`teva principii adev[rate, ne vom sluji
de d`nsele pentru a lumina unele din spusele noastre =i care au
p[rut multora gre=ite. C`nd am zis c[ opiniile, principiile politice
=i sociale ale unui scriitor satiric pot s[ scad[ ]nsemn[tatea sa-
tirei lui =i s[-i ]mpiedice chiar, p`n[ la un punct, dezvoltarea ta-
lentului, aceast[ p[rere a noastr[ a fost primit[ cu neaprobare
nu numai de c[tre dl Maiorescu, dar =i de unii din prietenii no=tri.
Unii din prieteni ne ziceau: ce au a face credin\ele politice cu
scrierile literare? „C[ci pentru orice om cu mintea s[n[toas[ —
urmau ei, ca =i dl Maiorescu, — este evident c[, dac[ azi artistul
r`de de liberali, m`ine poate s[ r`d[ de conservatori, =i a=a mai
* Philosophie de l’art, vol. I, p. 123-124.
32 Constantin Dobrogeanu-Gherea

departe; de asemenea =i talentul lui poate s[ se dezvolte c`t de


mult; c[ci n-are nimic de ]mp[r\it cu credin\ele politice.“ Nu =tiu
ce opinie va avea dl Maiorescu, dar de prietenii no=tri suntem
bine ]ncredin\a\i c[ vor ]n\elege c`t de mult gre=eau. Dac[ prin-
cipiile ar[tate mai sus sunt adev[rate, =i despre acest fapt nu ne
]ndoim, nu mai poate s[ fie ]ndoial[ c[ avem dreptate noi. Dac[
]n opera artistic[ se reproduce caracterul autorului, dac[ ]n[l\imea
lui ideal[ =i moral[ este condi\ia de c[petenie pentru producerea
de opere moralizatoare, dac[, ]n sf`r=it, pentru a face opere mari,
se cere s[ ne umplem mintea =i inima cu cele mai mari idei =i
sentimente ale veacului... cum pot atunci s[ fie f[r[ ]nr`urire
credin\ele, idealurile politice =i sociale ale artistului, mai ales c`nd
opera are ca obiect via\a politic[ =i social[? Ar fi ]n c`tva ]nc[ de
]n\eles, dac[ subiectul artistului ar fi via\a privat[, l[untric[ a
omului, de=i chiar =i atunci am avea multe de zis. Dar c`nd un
scriitor ne face o satir[ ]mpotriva unui strat social ]ntreg, atunci
a spune c[ credin\ele politice =i sociale ale autorului n-au nici o
]nr`urire e o absurditate. „Altfel descrie lumea Goethe, altfel o
descrie Heine, altfel Leopardi, altfel Victor Hugo“, ne zice dl
Maiorescu. Da, perfect adev[rat. +i c`nd se va scrie satira unui
strat social ]ntreg, altfel o va scrie un conservator religios, altfel
un liberal ipocrit, altfel un socialist ateu. Lucrurile de care va r`de,
felul r`sului, t[ria lui, totul va at`rna de felul scriitorului =i de
idealurile lui politice =i sociale.
C`t despre ]nr`urirea idealurilor ]n general =i a celor politico-
sociale ]ndeosebi asupra felului operelor unui artist =i asupra pu-
terii lor moralizatoare, mi se pare c[ nu mai ]ncape ]ndoial[.
Pu\in am putea s[ mai ad[ug[m ]n aceast[ privin\[ la cele zise
p`n[ aci. Pentru ca autorul s[ r`d[ =i s[ ne fac[ =i pe noi s[ r`dem,
trebuie ca subiectul s[ de=tepte r`s mai ]nt`i ]ntr-]nsul, trebuie
s[-i par[ lui mai ]nt`i de r`s. Cu c`t ]ns[ va sta artistul mai sus
de contemporanii s[i, cu at`ta va g[si mai mult material pentru
r`s =i cu at`ta r`sul lui va cuprinde un c`mp mai larg, cu at`ta va
fi mai ad`nc, va lovi mai tare, va arde ]n carne vie. Un om cu
Studii critice 33

dezvoltarea ideal[ a lui Nae Ipingescu, oric`t de mare talent ar-


tistic ar avea, n-ar putea s[ ne fac[ s[ r`dem de stratul social ai
c[rui eroi sunt Inim[ rea, Zi\a etc., n-ar putea pentru c[ stratul
de care vorbim nici n-ar st`rni r`sul lui Nae Ipingescu; asemenea
artist ar putea s[ ne fac[ s[ r`dem de un strat mai jos... Acela=i
lucru trebuie s[ spunem =i ]n privin\a ]n[l\imii morale a autoru-
lui. Cu c`t va fi mai mare ]n[l\imea moral[ de la care observ[
artistul societatea descris[, cu at`ta mai ad`nc[ ]nr`urire vor avea
scrierile lui, cu at`ta r`sul lui (e vorba de satir[) va lovi mai tare
=i, mai ales, va lovi tocmai ce trebuie lovit. Acestea toate sunt
lucruri, putem zice, comune, =i e de mirare numai c[ se g[sesc
oameni care nu pot s[ le ]n\eleag[. Asemenea este foarte l[murit
lucru c[ satira, ]n orice form[ artistic[ s-ar ar[ta, ]=i l[rge=te
lucrarea cuprinz`nd via\a politic[ =i social[, =i atunci idealurile
autorului vor juca un rol foarte ]nsemnat ]n satir[, =i dac[ vor fi
pu\in ]nalte, lucrarea va pierde foarte mult din ]nr`urirea sa mo-
ralizatoare. +i iat[ de ce am zis noi c[ nu se poate r`de cu succes
de o societate, de via\a ei politico-social[, =i mai ales c[ nu-i cu
putin\[ un r`s cu putere moralizatoare =i educatoare, c`nd artis-
tul are idealurile ]n urm[, ]n loc s[ le aib[ ]nainte. Din doi arti=ti
satirici afl[tori ]n ]mprejur[ri de altfel deopotriv[, acela va avea
]nr`urire mai mare, =i educatoare =i moralizatoare, =i chiar va face
opere mai mari, care va avea idealuri sociale mai ]nalte. Adev[rul
ziselor noastre nu poate fi zdruncinat nici ]ntr-un chip.
C`t de mare este rolul idealurilor sociale ]nalte ]n literatur[
ne d[ o dovad[ conving[toare toat[ activitatea grupului junimist.
Rug[m pe cititori s[ caute tabloul fotografic al cercului junimist
de la Convorbiri literare. Ce mai pleiad[ de oameni tineri, talenta\i:
poe\i, critici, oameni de =tiin\[, oameni tineri, energici =i mul\i
chiar cu totul neat`rna\i din punct de vedere material! C`t de
mult f[g[duia acest mare, str[lucit cerc literar pentru dezvolta-
rea intelectual[, moral[ =i estetic[ a Rom`niei! Dar poate n-au
fost priitoare ]mprejur[rile ]n care se afla \ara, poate ele n-au l[sat
acest cerc s[ capete ]nr`urire asupra min\ilor =i inimilor! Oh, nu,
34 Constantin Dobrogeanu-Gherea

fu totul dimpotriv[. }mprejur[rile au fost at`t de bune, at`t de


potrivite, cum rar se poate ]nt`mpla ]n istoria unei na\ii. A fost
dup[ scuturarea jugului influen\elor str[ine, dup[ ridicarea
iob[giei, dup[ introducerea formelor europene, c`nd institu\iile
cele mai noi nu-=i ar[taser[ ]nc[ arama, c`nd to\i aveau iluzii mari,
c`nd, prin urmare, o lucrare inteligent[ putea foarte u=or s[
de=tepte simpatii, entuziasm chiar. De alt[ parte, din punct de
vedere literar nu era f[cut mai nimic ]n \ar[. E greu de c`=tigat
]nr`urire mare ]n \ara lui Molière, Alfred de Musset, Victor Hugo;
dar ]ntr-o \ar[ unde ]n privin\a literar[ nu era f[cut mai nimica
putea c[p[ta influen\[ =i un cerc mai pu\in numeros, mai pu\in
talentat dec`t al Convorbirilor literare. A=adar, acest cerc literar
ar trebui s[ aib[ nespus de mare ]nr`urire ]n \ar[, judec`nd a priori
ar trebui s[ dea tonul ]ntregii mi=c[ri literare, ar trebui s[ aib[
mii de prozeli\i, s[ produc[ mul\ime de opere ]nsemnate, s[ fi
prins r[d[cini ]n toate unghiurile \[rii, s[ fi f[cut educa\ia unei
genera\ii ]ntregi. C`t de mult ]ns[ se deosebe=te acest tablou ce
ar trebui s[ fie, de ceea ce este ]n adev[r! }nr`urirea Convorbi-
rilor literare a fost ne]nsemnat[, =coal[ literar[ n-au ]nfiin\at, mai
to\i oamenii talenta\i din acest cerc literar au p[r[sit literatura
pentru meserii mai m[noase. De unde urmeaz[ oare aceast[ mare
deosebire ]ntre ce trebuie s[ fie =i ce este ]n adev[r? Dup[ noi,
una din pricinile de c[petenie este urm[toarea. Pentru a c[p[ta o
]nr`urire a=a de mare cum am zis, ar fi trebuit o activitate ener-
gic[, plin[ de jertfe, cuvinte pline de foc care s[ mearg[ drept la
inim[, jertfe materiale, =i toate acestea se puteau face numai ]n
numele unei idei mari, toate acestea se puteau numai dac[ cer-
cul ]nsu=i ar fi stat la o mare ]n[l\ime ideal[, dac[, prin con-
cep\iunile sale, ar fi putut lumina =i ]nnobila pe concet[\eni, nu-
mai astfel ar fi putut c`=tiga ]nr`urire ad`nc[ =i statornic[. Pen-
tru a sta ]ns[ a=a de sus, ar fi trebuit idealuri sociale ]nalte; ]n
privin\a aceasta ]ns[ cercul nostru era junimist-conservator;
lumin[torii, dac[ nu erau s[raci cu duhul, dar erau mai s[raci cu
idealuri m[re\e dec`t chiar concet[\enii lor. Iat[ una din condi\iile
Studii critice 35

de frunte, pentru care influen\a lor a fost ne]nsemnat[, mai ales


]n comparare cu ceea ce se putea a=tepta; cea mai mare parte a
p[r[sit literatura, iar cel mai sincer, cel mai impresionabil =i poate
cel mai talentat dintre ei, un poet ]n toat[ puterea cuv`ntului,
care s-a ]ncrezut cu tot sufletul ]n idealurile conservatoare, ]n ide-
alurile trecutului, acest poet s-a ruinat psihicamente. Da! cu
imagina\ie fierbinte, cu inim[ cald[ =i sincer[ s-a afundat Emi-
nescu ]n idealurile trecutului, ]n idealurile conservatorilor no=tri
=i... s-a ]necat. Mizeriile =i proza vie\ii de azi sf`=iau inima
sim\itoare a poetului, iar m`ng`ierea de a-=i vedea idealurile re-
alizate ]n viitor, m`ng`iere care d[ putere tuturor caracterelor
mari, nu putea s-o aib[ poetul, pentru c[ idealurile lui erau „la o
mie patru sute“. Iat[ ce tragedie se petrecea ]n inima lui Emines-
cu =i de ce a scris:
Sunt s[tul de-a=a via\[... nu sorbind a ei pahar[,
Dar mizeria aceasta, proza asta e amar[—
iar c`nd tragedia sufletului s[u a ajuns la prea mare str[=nicie,
atunci, atunci:
Astfel =uier[ =i strig[, scap[r[ =i rupt r[sun[,
Se ]mping tumultuoase =i s[lbatice pe strun[,
+i ]n g`ndu-mi trece v`ntul, capul arde pustiit,
Aspru, rece sun[ c`ntul cel etern neispr[vit...
Unde-s =irurile clare din via\a-mi s[ le spun?
Ah! organele-s sf[rmate =i maestrul e nebun!
Nimicirea ]nr`uririi =i ]nsemn[t[\ii cercului literar al Convor-
birilor literare este o lec\ie cu ]n\eles ad`nc, o lec\ie pentru to\i
cei care =tiu a cugeta, =i mai ales o lec\ie instructiv[ pentru acei
care ar fi vroit s[ ridice steagul pe care n-a putut s[-l \ie cercul
Convorbirilor literare. Acestor din urm[ mai ales le vom repeta
totdeauna, iar[=i =i iar[=i: „Umple\i-v[ inima =i sufletul, oric`t
de largi ar fi ele, cu cele mai ]nalte sentimente =i idealuri, cu cea
mai ]nalt[ moral[ a veacului vostru — =i opere ]nsemnate, edu-
catoare =i moralizatoare ve\i produce“.
36 Constantin Dobrogeanu-Gherea

ASUPRA CRITICII
CUPRINS

Aveam de g`nd s[ scriem o schi\[ critic[ despre talentatul =i


simpaticul nostru nuvelist Barbu +tef[nescu-Delavrancea. Spre
acest sf`r=it am citit multe din criticile ce s-au scris despre d`nsul
=i, citindu-le, ne-am schimbat ideea; ne-am hot[r`t s[ spunem
c`teva cuvinte despre critica noastr[, despre cum este ea =i cum
ar trebui s[ fie. Aceste c`teva cuvinte despre critic[ ne par tre-
buitoare ]nainte de a urma cu cercet[rile noastre.
Oricine ]=i va arunca ochii asupra criticilor ce se fac la noi, fie
]n foiletoane, fie ]n reviste, nu va putea s[ nu se simt[ m`hnit.
Critica rom`neasc[, cu foarte mici excep\ii, e c`t se poate de
de=art[, o critic[ de frunz[real[. E mare re\eta ]n literatura noas-
tr[, dar mai mare ]nc[ ]n critic[. Critica la noi nici n-are o via\[
neat`rnat[, ea tr[ie=te pe l`ng[ literatura artistic[, din via\a ace-
stei literaturi, =i nu pentru a-i da vreun ajutor, ci mai degrab[
pentru a o ]ncurca. C`nd apare vreo lucrare a unui scriitor al nos-
tru, criticii se ]mpart de obicei ]n dou[ tabere: unii, du=mani ai
artistului, ]l oc[r[sc, ]l numesc om f[r[ talent, nulitate, a=a din
senin f[r[ nici o motivare; al\ii, prieteni, ]l ridic[ ]n slav[ =i iar[=i
f[r[ de motivare. Astfel scriitorul ajunge dup[ unii o nulitate, dup[
al\ii un maestru, un talent f[r[ pereche. Iar priete=ugul =i
du=m[nia at`rn[ de ni=te factori care ]ndeob=te n-au nici o
leg[tur[ cu literatura, ca de pild[: colaborarea la aceea=i revist[,
]nregimentarea ]n aceea=i ga=c[ literar[, ba de multe ori ]=i v`r[
coada =i politica de partid. A=a c[ un scriitor care e maestru, ta-
lent mare, geniu c`nd face parte din partidul politic al criticului,
ajunge nulitate c`nd trece ]n alt partid.
Studii critice 37

Pricina st[rii foarte triste a criticii noastre nu-i at`t ]n caracterul


criticilor, ]n ]nsu=irile morale =i intelectuale ale acestora, ci ]n me-
toda veche, gre=it[, care ]i c[l[uze=te. }nainte de a dovedi c[ avem
dreptate, vom lua o pild[ pentru a ar[ta cum se face la noi criti-
ca. Vom lua ca pild[ nu un om f[r[ talent, nu vreun b[iat de la
jurnalele zilnice, care face administra\ie, e reporter, corector, iar
c`nd ]i r[m`ne timp liber, ca s[ fac[ economie ziarului, direc-
torul ]l pune s[ scrie =i critic[ — nu —, ci vom lua un om cu
talent, un om cult, care urm`nd alt[ metod[ de critic[ ar putea
ajunge critic de valoare.
Vom lua pe confratele nostru Sphynx de la Rom`nia liber[.
Dac[ st[ruim ]ndeosebi asupra criticilor din Rom`nia liber[, pri-
cina mai este c[ ele sunt singurele care au vorbit mai pe larg de-
spre scrierile lui Delavrancea, despre care voiam s[ scriem =i noi;
afar[ de aceasta, criticile lui Sphynx sunt scrise cu talent =i cu-
prind o mul\ime de observa\ii =i fine, =i adev[rate. Totu=i, nici
confratele Sphynx n-a putut sc[pa de semnul caracteristic al cri-
ticii noastre, de exclusivism. Criticul g[se=te, de pild[, c[ tot ce-a
scris Delavrancea e perfect, des[v`r=it din toate punctele de ve-
dere. De la ]nceput f[g[duie=te s[ fac[ oarecare rezerve, dar, afar[
de una mic[ de tot =i formulat[ dup[ o mie =i una de explic[ri,
cu privire la limba din Sult[nica, criticul n-are nici o observa\ie
de f[cut. Despre Sult[nica ne spune: „Ar trebui s[ citez toat[
Sult[nica, at`t de frumos =i de m[iestrit e scris[. E un =ir
ne]ntrerupt de m[rg[ritare, =i scenele, care de care mai colorate,
urmeaz[ unele dup[ altele. }n V[duvele =i ]n Odinioar[, autorul a
ar[tat un dar de care r[m`i mirat, pre\iosul =i neasemuitul dar
ce are autorul, dar excep\ional, care-l va face neimitabil, f[r[
pereche ]ntre to\i scriitorii no=tri de azi.“ Despre Zobie =i Milogul,
criticul ne spune c[-s... „perfecte, frumoase... de adev[rat maes-
tru“. Iancu Moroi e „o schi\[ care singur[ ar fi de ajuns s[ ne arate
p[trunderea =i m[iestria autorului“. Trubadurul, Ziua, Noaptea
sunt „capodopere de stil“; iar ]n Lini=te, ]n sf`r=it, de=ert`nd sa-
38 Constantin Dobrogeanu-Gherea

cul de laude, criticul ne spune c[ „Delavrancea s-a ]ntrecut pe el


]nsu=i“. +i al[turi de acest potop de laude nici o imputare! Mai
r[u: criticul se sup[r[ grozav c`nd cineva ]ndr[zne=te s[ fac[ vreo
obiec\ie critic[.
Dar oare este ]n adev[r crea\iunea lui Delavrancea a=a de per-
fect[ ]nc`t nu i se poate face nici o obiec\ie? Cum? Victor Hugo,
Alfred de Musset, Balzac, Flaubert au fost critica\i; ]n crea\iunile
lor s-au g[sit, cu drept cuv`nt, multe =i ]nsemnate neajunsuri; ]n
Goethe se afl[ gre=eli; ]n Shakespeare chiar, ]n marele soare al
poeziei sunt pete, =i numai crea\iunile lui Delavrancea s[ nu le
aib[? Am zis c[ trebuie s[ aib[. Mai mult, chiar voi sus\ine acum
o tez[ care va p[rea multora ciudat[, paradoxal[, dar care e un
sf`nt adev[r =i anume: un critic, chiar ]nainte de a citi o produc\ie
literar[ artistic[, poate spune c[ va cuprinde gre=eli, c[ va avea
lipsuri. Pentru ce? Pentru c[ absolutul ]n art[ e peste putin\[,
deoarece arta e prea complex[ pentru ca ]n ea s[ fie o dezlegare
exact[ a problemelor ca ]n matematic[, pentru c[ un artist, un
artist adev[rat alearg[ dup[ un ideal pe care ]ns[ niciodat[ nu
poate s[-l ajung[. Nu putem s[ d[m aici l[muriri mai pe larg, le
vom da ]ns[ alt[ dat[; ceea ce putem invoca sunt chiar m[r-
turisirile lui Delavrancea. }n Memoriile Trubadurului g[sim o pa-
gin[ pe c`t de frumoas[, pe at`t de ad`nc[ =i de adev[rat[.
„Arta ]mpu\ineaz[ natura. Arta e n[scocit[ pentru cei ce aud
=i v[d pe sfert din c`te natura le desf[=oar[ ]nainte-le. Tot ce cre-
eaz[ omul e o s[r[cie viclean[ a realit[\ii. C`teva ]nsu=iri mari
ale unei paji=ti, ale unui suflet, ale unui trup scos din marmur[,
— c`teva ]nsu=iri care domnesc pe deasupra celorlalte =i pe care
arti=tii le schilodesc m[rindu-le =i le morfolesc potrivindu-le cu
puterea sim\urilor oric[rui nesim\itor. Iac[ arta. Iac[ de ce marile
genii au sim\it ]n toat[ via\a lor o durere f[r[ repaus ]n fa\a na-
turii. Ei, care vedeau, auzeau =i p[trundeau ad`nc tainele culo-
rilor, ale sunetelor, ale formelor =-ale sim\irilor, ei, care r[m`neau
departe de ceea ce vroiau s[ apropie, de c`te ori n-au re]nceput
Studii critice 39

iar[=i =i iar[=i acela=i subiect, aceea=i inim[ muncit[, aceia=i ochi


vii, feluri\i ]n clipire, ]n lumin[, ]n umbr[ =i-n expresie, acela=i
trup perfect ale c[rui linii ml[dioase, moi =i p[tima=e se ]mpletesc
cu at`ta noroc =i cump[nire, ]nc`t marmura nu le poate fura dec`t
pe sfert de sfert din adev[rata lor c[ldur[! De c`te ori n-au rupt
volume ]ntregi, n-au spart p`nze c`t zidurile =i n-au aruncat cu
dalta ]n fa\a Venerei lor, alb[, neted[ =i moart[!“ (Ziua, Memo-
riile Trubadurului, p. 56 =i 57.)
Aceast[ frumoas[ pagin[, care trebuie s[ arate opiniile artis-
tice ale Trubadurului, arat[ ]n realitate sentimentele artistice ale
lui Delavrancea, pentru c[ Delavrancea are net[g[duit sim\ ar-
tistic =i deci, f[r[ a fi mare geniu, a sim\it „acea durere f[r[ re-
paus ]n fa\a naturii“. Ca artist, Delavrancea a trecut prin toate
acele como\iuni dulci =i dureroase prin care trec to\i acei care
simt ]ntr-]n=ii chemarea de a crea. El a sim\it acea emo\iune, acel
entuziasm care-\i cuprinde sufletul c`nd ]n g`ndu-\i se-ncheag[
crea\iuni sublime, des[v`r=ite, m[iestre, =i care din nenorocire
zboar[, pier c`nd vrei s[ le a=terni pe h`rtie, c`nd vrei s[ dai ac-
estor vedenii frumoase trup =i suflet. Delavrancea de bun[ seam[
a sim\it acea dureroas[ descurajare c`nd, citind ce-a scris, a v[zut
c`t de departe este ceea ce a visat =-a vrut s[ ]ntrupeze ]n scrierea
sa de ceea ce a reu=it s[ fac[! De c`te ori i-a venit s[ azv`rle ]n
foc tot ce-a scris, =i c`t va fi zv`rlit!... Pe ce ne bizuim ca s[ spu-
nem toate acestea? Pe pagina citat[ mai sus, precum =i pe tem-
peramentul artistic al scriitorului.
Dac[ scriitorul ]nsu=i nu e, nu poate s[ fie cu des[v`r=ire
mul\umit de crea\iunea sa, sim\ind unele lipsuri f[r[ a le pri-
cepe bine, pricep`nd pe altele f[r[ a le putea ]ndrepta; dac[ ]nsu=i
scriitorul niciodat[ nu poate fi pe deplin mul\umit de opera sa,
fiindc[ vede c`t e de departe opera f[cut[ de cea visat[; cum ar
putea fi mul\umit criticul, care are =i el idealul s[u? Pentru c[ =i
criticul trebuie s[ aib[ idealul s[u literar =i artistic, =i acest ideal
poate s[ fie deosebit de idealul artistului, c`nd critic =i artist fac
40 Constantin Dobrogeanu-Gherea

parte din dou[ =coale literare deosebite. Dar chiar dac[ artistul
=i criticul sunt ]n aceea=i =coal[ literar[, ]ntre idealurile lor va fi
o deosebire, dup[ deosebirea care e ]ntre caractere =i ]ntre tem-
peramente. +i c`nd ne g`ndim la at`tea deosebiri de caractere,
de temperamente, deci =i de gusturi literare, c`nd cuget`m la
imposibilitatea de a ajunge la o crea\iune perfect[, absolut per-
fect[, ni se l[mure=te cum o oper[ de art[ nu poate s[ plac[
necondi\ionat, s[ plac[ tuturor f[r[ nici o rezerv[. +i iat[ de ce,
c`nd ne dezmeticim de puternica =i cov`r=itoarea ]ntip[rire ce face
asupr[-ne Shakespeare, acest colosal evocator de via\[, =i-ncepem
s[ judec[m mai lini=tit, chiar ]n el g[sim gre=eli. }n dramele =i
tragediile istorice, adev[rul istoric nu e tocmai observat. Roma-
nii lui Shakespeare ]n realitate sunt englezi. Gre=eala nu-i mare,
dar este. Persoanele comice sunt exagerate. Uneori d[m =i peste
gre=eli de logic[. A=a, Hamlet, ]n vestitul monolog „A fi ori a nu
fi“, zice vorbind de moarte c[ e „o \ar[ necunoscut[, al c[rei ho-
tar nu l-a mai trecut ]nd[r[t nici un c[l[tor“; =i pu\in mai ]nainte
vorbise cu umbra tat[lui s[u, care nu numai c[ trecuse grani\a
mor\ii, dar descoperise lui Hamlet =i o mul\ime de taine*. Nu-i
vorb[, toate aceste neajunsuri sunt mici =i arat[ mai mult dib[cia
lui Louis Blane dec`t vreo gre=eal[ a lui Shakespeare. Dar aici e
vorba de Shakespeare!
C`teva exemple din literatura critic[ str`in[ vor dovedi =i mai
bine zisele noastre. Un talentat critic din Fran\a, Emil Faguet,
]ncepe astfel studiul critic asupra lui Balzac**: „E un curios ca-
priciu al suveranului fabricator de a fi unit ]ntr-o zi tempera-
mentul unui artist cu spiritul unui comis-voiajor. Balzac a fost
vulgar =i profund, grosolan =i fin, plin de prejudicii comune =i ]n
acela=i timp nem[rginit de p[trunz[tor =i profund; platitudinea-i

* Aceast[ observa\ie e f[cut[ de Louis Blanc.


**Études littèraires sur le dix- neuvième siècle (Studii literare despre se-
colul al XIX-lea; n. ed). par Émile Faguet.)
Studii critice 41

ne uime=te ca =i imagina\ia lui; are vederi de geniu al[turi cu


g`ndiri de imbecil.“
Cei care nu cunosc critica contemporan[ =i sunt obi=nui\i cu
critica noastr[ unilateral[, cu drept cuv`nt se vor mira de aceast[
analiz[ critic[, unde al[turea de cuv`ntul geniu st[ cuv`ntul im-
becil, =i vor crede poate c[ felul de critic[ al lui Faguet e o excep\ie,
ori c[ el ar fi un scriitora= necunoscut care caut[ s[ ajung[ cele-
bru prin paradoxe. Acei ]ns[ care cunosc literatura contemporan[
francez[ =tiu c[ Faguet e unul dintre cei mai talenta\i critici.
Pentru a fi mai conving[tori, s[ l[s[m la o parte pe Faguet =i
s[ cit[m pe alt critic, care e o celebritate european[ =i pe care
mul\i l-au citit; iar acei care nu l-au citit, desigur au auzit de
d`nsul; e vorba de H. Taine. Taine a scris =i el un studiu critic*
asupra lui Balzac =i ]nc[ un studiu admirabil, ]n care analizeaz[
puternica personalitate artistic[ a lui Balzac. Taine are o admira\ie
profund[ pentru genialul scriitor francez.
Nu numai ]n studiul despre care vorbim, dar =i ]n alte articole
el mereu ]=i ]ntoarce ochii la Balzac. A=a de pild[ ]n istoria litera-
turii engleze, vorbind de Shakespeare, Taine, ar[t`nd nem[r-
ginita-i admira\ie pentru genialul englez, plin de m`ndrie nu
numai ca critic, ci =i ca francez, zice c[ numai unul l-a ajuns pe
Shakespeare ca evocator de via\[ =i acela e Balzac. Cu toate ace-
stea c`nd, ]n analiza lui critic[, Taine ]ncepe s[ vorbeasc[ despre
neajunsurile crea\iunilor lui Balzac, atunci nici admira\ia pentru
artist, nici m`ndria de francez nu-l opresc s[ spuie crude ade-
v[ruri, care pe alocurea ]ntrec cu mult spusele lui Faguet. Vor-
bind de caracterul lui Balzac, Taine zice ]ntre altele: „Scrisorile
sale at`t de iubitoare au ceva trivial; gluma lui e greoaie. Gesti-
culeaz[, c`nt[, love=te oamenii peste p`ntece, face pe bufonul.“

* Nouveaux essais de critique et d’histoire (Eseuri noi de critic[ =i isto-


rie; n. ed.) par H. Taine.
42 Constantin Dobrogeanu-Gherea

C`nd e vorba de obiceiul lui Balzac de a pune ]n mijlocul scene-


lor celor mai interesante lungi tirade filozofico-metafizice, iat[
ce zice Taine: „Se sf`r=e=te o comedie pl[cut[ =i mi=c[toare, via\a
unui s[rman canonic alungat de gazda sa, =i deodat[ ne g[sim
cufunda\i ]n acest galimatias emfatic...“ C`nd vorbe=te de stilul
lui Balzac, inegal, de multe ori exagerat, fals, emfatic, Taine zice:
„Cuvintele sublime, pl[cute, supraumane, revin la fiecare pagin[.
Desigur, dl de Balzac are rele deprinderi; este grosolan (grossi-
er) =i =arlatan (charlatan); are r`sul zgomotos, r[sun[tor =i vo-
cea strig[toare a oamenilor din popor. Stilul lui sau surprinde,
sau ame\e=te, pentru ca s[ fie puternic ]l for\eaz[, pentru ca s[-l
]nc[lzeasc[, se aprinde. Aceasta e boln[vicios =i m[ opresc aici“.
C`nd e vorba de idealul moral al lui Balzac, asculta\i, rogu-
v[, pe Taine: „Idealul lipse=te naturalistului, lipse=te ]nc[ mai mult
naturalistului Balzac...“
„...Adev[rata noble\e ]i lipse=te, lucrurile delicate nu le bag[
]n seam[, m`inile sale de anatomist p`ng[resc caracterele curate,
slu\esc slu\enia“.
C`nd vrea Taine s[ ne arate idealul =i ]n[l\imea moral[ a eroilor
lui Balzac =i, indirect, a autorului ]nsu=i, ne spune: „Virtutea ast-
fel ar[tat[ nu este dec`t un ]mprumut cu cam[t[ =i cu amanet.
Aceasta este cea mai ur`t[ idee a lui Balzac. C[nd naturalistul
ne deziluzioneaz[, ne supunem; dar c`nd artistul ]nl[tur[ din
noi ]n[l\area sufleteasc[ =i delicate\ea, ne revolt[m =i ]i r[spundem
c[ le distruge ]n al\ii, poate pentru c[ nu le afl[ de loc ]n sine
]nsu=i.“ Aceste c`teva pilde sunt destul de caracteristice. Desigur,
Taine nu se m[rgine=te ]n studiul s[u a da numai aceste cara-
cteriz[ri negative, el g[se=te =i merite, merite foarte mari, care
fac din Balzac, dup[ opinia lui, cel mai mare artist al Fran\ei. Stu-
diul s[u asupra lui Balzac ]l ]ncheie cu urm[toarea fraz[ care d[
o caracterizare definitiv[ lui Balzac: „Cu Shakespeare =i Saint-
Simon, Balzac este cel mai mare magazin de documente din c`te
avem asupra naturii omene=ti“.
Studii critice 43

+i fi\i siguri c[ fraza aceasta iese ]ntr-un mod logic =i necesar


din tot articolul. Taine e un prea mare logician pentru ca din
premise s[ nu-i ias[ de la sine ]ncheierea. Eu nu sunt cu totul de
p[rerea lui Taine asupra lui Balzac. Cred c[ Taine exagereaz[ =i
partea pozitiv[, =i pe cea negativ[ ale lui Balzac. Asemenea, cred
c[ putem s[ ne lipsim de cuvinte prea aspre ca „charlatan“, „co-
quin“, „imbecile“, chiar c`nd sunt ]ntrebuin\ate ca metafore ori
termeni de compara\ie.
Am adus aceste exemple din Taine =i Faguet pentru a ar[ta c`t
de impar\ial[ — relativ, bine]n\eles — e critica din Occidentul
Europei, de ce spirit relativist eminamente =tiin\ific e ]nsufle\it[.
Ea pricepe c[ un om ]n general, =i mai cu seam[ un om genial, e
ceva prea complex; c[ o crea\iune artistic[ e prea multilateral[
ca s[ poat[ fi caracterizat[ numai prin laude sau prin huliri, care
prin faptul c[ sunt numai laude ori huliri sunt unilaterale. Critica
european[ a ]n\eles c[, imperfec\ia omeneasc[ fiind ]n natura
omului, imperfec\ia artistic[ e ]n natura artistului =i, mai mult
dec`t at`ta, ea a ]n\eles c[ meritele =i neajunsurile, partea nega-
tiv[ =i cea pozitiv[ ale unei crea\iuni artistice se \in str`ns legate,
se condi\ioneaz[ una pe alta, =i nu se poate pricepe bine chiar
partea pozitiv[ a crea\iunii, dac[ nu se pricepe partea negativ[.
Ni se va zice, poate, c[ ]n str[in[tate asprimea criticii e la lo-
cul ei; dar c[ la noi, unde literatura e a=a de s[rac[, critica ar tre-
bui s[ fie mai ]ng[duitoare! Dar exclusivismul ce domne=te azi e
departe ca cerul de p[m`nt de ]ng[duin\a cerut[, e chiar t[-
g[duirea des[v`r=it[ a oric[rei ]ng[duiri, pentru c[ pe unii ]i laud[
numai, pe al\ii ]i oc[r[=te numai. Poate fi deci vorba de ]ng[duire
]n aceast[ critic[? Noi nu numai c[ suntem pentru indulgen\[,
dar ]n\elegem chiar c[ critica uneori poate s[ fie ]nr`urit[ de
prietenie, de dragoste pentru autor. }n adev[r, arta e una din cele
mai complexe manifest[ri ale spiritului omenesc =i totodat[ e
foarte pu\in supus[ la legi =tiin\ifice. Arta e departe de a avea
axiome ca doi ori doi fac patru; pe de alt[ parte, critica estetic[ e
44 Constantin Dobrogeanu-Gherea

]nc[ a=a de slab[, instrumentele cercet[rilor critice moderne sunt


a=a de imperfecte, ]nc`t de multe ori intui\ia, un fel de ghicire a
criticului, face mai mult dec`t analiza; de multe ori criticului i se
cere inspira\ie ca =i artistului, =i iat[ de ce un prieten =i admira-
tor al scriitorului, sub ]nr`urirea acestui ]ndoit sentiment de dra-
goste =i admira\ie, poate s[ simt[ =i s[ afle multe ]nsu=iri =i
frumuse\i pe care n-ar fi putut s[ le vad[ cel mai iscusit critic cu
analiza lui. (Fire=te c[ vorbim de prietenie =i admira\ie sincer[.)
A=adar, repet[m: noi ]n\elegem ca o critic[ s[ fie ]nr`urit[ de sen-
timentele deosebite ce are criticul pentru scriitor; =tim c[ o obiec-
tivitate absolut[ e cuv`nt de=ert, mai mult, credem c[ aceast[
]nr`urire e folositoare, cu condi\ia ]ns[ ca criticul s[ nu fie exclu-
sivist. Criticului, ]n aceast[ ]mprejurare, ]i este =i mai pu\in ier-
tat a fi exclusivist; iar confratele Sphynx e exclusivist: nici nu d[
voie s[ se fac[ vreo observa\ie ]n privin\a scrierilor lui Delavran-
cea. Am pricepe ]nc[ nemul\umirea ]n contra criticului de la
Na\iunea, care isc[le=te banalit[\i rom`ne=ti cu litere grece=ti.
}n criticile acelui domn g[sim ]n adev[r lucruri ciudate. A=a, vor-
bind de nuvela Milogul criticul o g[se=te m[iastr[, des[v`r=it[,
]ns[ toat[ aceast[ des[v`r=ire se stric[ prin cuvintele din urm[
ale \igancei: „Sunt \iganc[, nu-mi lep[d copiii“. Iat[ dar o nu-
vel[ minunat[, des[v`r=it[, pierz`nd toate aceste ]nsu=iri din pri-
cina a trei cuvinte de la sf`r=it, a=a c[ pentru a o preface ]n ca-
podoper[ ar fi de ajuns la alt[ edi\ie s[ lipseasc[ aceste cuvinte!
Aceast[ ciudat[ critic[ nu poate fi altfel ]n\eleas[, dec`t prin aceea
c[ criticul a vroit s[ arate c[ =tie s[ g[seasc[ nu numai ]nsu=iri
bune ]ntr-o scriere, ci =i gre=eli; ]ntr-un cuv`nt, a vroit s[ arate
c[ =tie s[ critice. Am pricepe ]nc[ asprimea confratelui nostru
]mpotriva acestui domn, dar m`nia d-sale ]mpotriva criticului de
la Lupta, C. Mille! C. Mille a scris dou[ foiletoane despre Delavran-
cea, unul despre Sult[nica =i altul despre Trubadurul. Bine]n\eles
c[ o dare de seam[, f[cut[ ]ntr-un singur foileton, nu poate s[ fie
complet[; dar oric`t de necomplete, aceste foiletoane sunt pline
de bun[voin\[ pentru autor.
Studii critice 45

A=a, ne aducem aminte c[ foiletonul ]nt`i ]l ]ncepe compar`nd


pe autorul Sult[nic[i cu Hristos =i ]l sf`r=e=te prin o compara\ie
a operei lui Delavrancea cu un izvor de ap[ r[coritoare care
r[core=te pe cititor ]n c[ldurile tropicale ale capitalei.* Al doilea
foileton e deasemenea binevoitor, dar sunt =i c`teva rezerve, lu-
cru foarte de ]n\eles, av`nd ]n vedere marea deosebire ce este
]ntre Delavrancea =i Mille ca temperament, ca mod de scriere, ca
=coal[ literar[. Vorbind de V[duvele =i l[ud`nd aceast[ nuvel[,
criticul Luptei e ]mpotriva ]mp[c[rii mamei Ghira =i a mamei Iana.
Confratele nostru C. Mille judec[ astfel: „C`nd o sfad[, m`nie, ur[
s-a ]nceput ]ntre doi oameni, c`nd aceast[ ur[ a mers tot cresc`nd,
apoi orice i-ar fi stat ]n cale trebuie s[ o a\`\e =i mai tare, deci
c`nd babele au g[sit pe copiii lor s[rut`ndu-se, dup[ logic[, s-ar
fi cuvenit s[-i apuce la b[taie, dar nu s[ se ]mpace. }ntr-o nu-
vel[, vestitul scriitor rus Tolstoi, ]n ]mprejur[ri analoage, ]ncheie
povestirea prin dare de foc, =i nu prin ]mp[care“. Cam a=a judec[
Mille =i, cum v[d cititorii, observa\ia e serioas[ =i, de=i poate s[
nu fie dreapt[, dar merit[ s[ fie discutat[. Totu=i aceast[ observa\ie
]l sup[r[ grozav pe dl Sphynx. Citind aceast[ observa\ie a lui C.
Mille, dl Sphynx o caracterizeaz[ prin cuvintele: „alandala“; zice
c[ Mille „n-are bun sim\“, c[ asta e „revolt[tor“ =i ]n sf`r=it ter-
min[ cu: „Mi-e sil[ s[ discut“.
Dar pentru Dumnezeu, de ce at`ta sup[rare =i nervozitate?
+i noi avem cu at`t mai mult drept s[ facem aceast[ ]ntre-
bare, cu c`t suntem de aceea=i p[rere cu dl Sphynx, iar nu cu
Mille.
Suntem de aceea=i p[rere cu dl Sphynx c[ ]mp[carea ]ntre ba-
bele Ghira =i Iana e foarte cu putin\[ =i foarte logic[, pentru c[
sup[rarea lor era din nimica, pentru c[ aceast[ sup[rare era
c[ptu=it[ cu dor de ]mp[c[ciune, pentru c[ ]n sf`r=it b[tr`nele ]=i
* N-avem foiletonul la ]ndem`n[, deci nu putem cita textual.
46 Constantin Dobrogeanu-Gherea

iubeau copiii =i copiii ]=i spuneau unul altuia c[ se vor omor]


(ad[ug[m c[ asta nu era vreo amenin\are cu scop de a speria pe
b[tr`ne, pentru c[ R[ducanu =i Irina nici nu =tiau c[ mamele ]i
ascultau) =i aceste cuvinte au trebuit s[ bage groaz[ ]n inimile
lor. Vom mai ad[uga c[ la mahala ]n fiecare zi se ]nt`mpl[ sfezi
=i mai totdeauna se sf`r=esc cu ]mp[care; mahalagioaicele parc[
]nadins se ceart[ pentru a avea prilej de a se ]mp[ca; sfada care
a\`\[ nervii ]nlocuie=te pentru d`nsele a\`\[rile nervoase ce le
primim noi din citire ori de la teatru, de la ]ndeletnicirile intelec-
tuale. Lipsa de asemenea a\`\[ri, unele clase o ]nlocuiesc prin
be\ie, sfad[, clevetire etc.
Sfada =i ura ]ntre mama Ghira =i mama Iana nu e doar ca ura
ne]mp[cat[, ad`nc[, s[lbatic[ ]ntre Montagu =i Capulet. +i... =i
fiindc[ vorbele de Montagu =i Capulet ne-au venit pe buze, apoi
ne vom opri la o compara\ie ]ntre ura acestor italieni, m`ndri =i
nobili, =i ura babelor Ghira =i Iana; ne vom opri, de=i =tim c[ mul-
tora li se va p[rea depl[sat[ aceast[ compara\ie ]ntre trufa=ii gen-
tilomi ai Veronei =i ni=te mahalagioaice din Bucure=ti. Verona e
zguduit[ p`n[ ]n temelii de ura a doi nobili, capii familiilor Mon-
tagu =i Capulet. Aceast[ lupt[ =i ur[ a dou[ familii \ine veacuri
]ntregi. Interese de domnie, de m`ndrie, cele mai felurite, cele
mai arz[toare sentimente sunt puse la mijloc pentru a ]nfl[c[ra
ura. Ura ajunge tradi\ional[, e supt[ de copii cu laptele, a intrat
]n nervi, s-a f[cut aproape organic[. Aceast[ ur[ e hr[nit[ cu
s`nge, pentru c[ nu trece un timp mai ]ndelungat f[r[ ca unul
din casa Montagu s[ nu caz[ ucis de m`na unui Capulet, sau dim-
potriv[. Montagu =i Capulet au doi copii, Romeo =i Julieta, care
se ]ndr[gostesc (]ntocmai ca R[ducanu =i Irina) =i am`ndoi cad
jertf[ acestei iubiri, omor`ndu-se. }n fa\a acestor mor\i, grozavii
vr[jma=i, Montagu =i Capulet, dau m`na, hot[r[sc a face pentru
copiii mor\i ceea ce n-ar fi f[cut pentru d`n=ii vii: vr[jma=ii de
moarte se ]mpac[ =i-=i ]ngroap[ copiii unul l`ng[ altul. Durerea,
Studii critice 47

durere ]ngrozitoare pentru ni=te p[rin\i de a-=i vedea copiii mor\i,


a ]nvins o ur[ uria=[, ur[ de moarte. Din dou[ sentimente duse
la extrem, durerea p[rinteasc[ =i ura, cel dint`i a ]nvins. Se
]n\elege c[ este mare deosebire ]ntre frica de a-=i pierde copiii =i
amara durere de a-i fi v[zut mor\i. Dar este deosebire =i ]ntre
ura nobililor de la Verona =i ura babelor din mahalalele Bu-
cure=tilor. Deci repet[m, noi credem c[ dl Sphynx are dreptate;
dar de aci nu urma ca d-sa s[ se supere at`ta pe Mille. Ba dim-
potriv[. Observa\ia lui Mille a dat prilej dlui Sphynx s[ puie ]n
lumin[, s[ explice logica sf`r=itului nuvelei V[duvele, precum ne-a
dat =i nou[ prilej s[ mai ad[ug[m c`teva considera\ii pe l`ng[
ale dlui Sphynx. Sunt mul\i care g`ndeau ca =i Mille, dar, dup[
explica\iile dlui Sphynx =i ale noastre, poate unii ]=i vor schimba
p[rerea; iat[ deci c[ =i noi, =i dl Sphynx, =i Delavrancea, =i publi-
cul cititor trebuie s[ fim recunosc[tori lui C. Mille c[ a f[cut
observa\ia de mai sus.
Ne-am oprit prea mult la pilda aceasta, pentru c[ de aici ur-
meaz[ un fapt foarte ]nsemnat pentru critica literar[, =i anume
c[ observa\iile =i rezervele criticii, c`nd sunt f[cute con=tiincios
(nu pentru a nec[ji ]nadins pe scriitor, dac[ ai vreo ciud[ per-
sonal[ ]mpotriva lui) =i nu-s prostii, folosesc nu numai c`nd sunt
bune, ci =i c`nd sunt gre=ite. Ca s[ vedem ce spirit gre=it st[p`ne=te
]n articolele dlui Sphynx, trebuie s[ cit[m ]nc[ o bucat[ de la
sf`r=it, anume: „Destul numai c[, f[r[ s[ am preten\iunea de a fi
adus pe Barbu ]n adev[rata lui lumin[, m-am silit s[ fiu drept
fa\[ cu o munc[ con=tiincioas[ =i de un caracter cu totul original
=i am ]ntins o m`n[ prieteneasc[ unui scriitor de talent, m`hnit
f[r[ ]ndoial[ c[ s-au g[sit s[-l judece tocmai acele inimi rele c[rora
=i «velin\[ de flori s[ le a=terni, ele tot ciulini =i p[l[mid[ caut[.»“
Nu =tiu dac[ a sim\it dl Sphynx ce spirit exclusivist, mai mult,
ce spirit de z`zanie se introduce ]n literatura rom`neasc[ printr-
o astfel de critic[. }n adev[r, ce ]nsemneaz[ aceste cuvinte? Dl
48 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Delavrancea a a=ternut numai trandafiri prin scrierile sale, iar cri-


ticii, cum e, de pild[, Mille, inimi rele ce sunt, caut[ ciulini, vor s[-l
]nece, s[-l nimiceasc[ pe scriitor; ]ns[ dl Sphynx, care are inim[
bun[ =i care e prieten cu scriitorul, ]i ]ntinde o m`n[ de ajutor
pentru a-l sc[pa de inimi rele, de du=mani. Iat[ dar criticii unui
autor ]mp[r\i\i ]n oameni buni =i r[i, ]n prieteni =i du=mani ai
autorului; iar pentru ca s[ cazi ]n categoria celor r[i, n-ai dec`t
s[ faci o observa\ie critic[, a=a cum a fost cea f[cut[ de Mille.
Nu vroim s[-l ap[r[m pe Mille, el =tie s[ se apere =i singur;
avem un scop cu totul egoist, vroim s[ ne ap[r[m pe noi ]n=ine,
pentru c[ =i noi, cu toate c[ am scris a=a de pu\in, am c[zut de pe
acum ]n categoria celor r[i, =i iat[ cum. Cititorii =tiu c[ am scris
dou[ articole despre Eminescu*. Ca =i dl Sphynx, noi n-am avut
preten\ia de a pune ]n adev[rat[ lumin[ pe Eminescu, ci am ]n=irat
mai multe considera\ii prin care am vrut s[ ar[t[m talentul mare,
neasem[nat de mare, al lui Eminescu; iar pe de alt[ parte s[
punem ]n eviden\[ c`teva pricini care au hot[r`t direc\ia, sensul
scrierilor poetului nostru liric. }n aceste articole am f[cut c`teva
obiec\ii care se explic[ foarte u=or, av`nd ]n vedere deosebirea
cea mare ce este ]ntre direc\ia social[ a poetului =i a noastr[. Au
fost destule aceste obiec\iuni pentru ca dl Morna, criticul de la
Liberalul din Ia=i, s[ scrie c[ noi am criticat pe Eminescu cu „mult[
r[utate“. +i b[ga\i de seam[, noi, cunosc`nd spiritul criticii din
\ara noastr[, am =i ad[ugat c[ rezervele pe care le facem nu tre-
buie s[ mire pe nimeni, pentru c[ nu-i artist care s[ n-aib[ cusu-
ruri =i gre=eli; c[-n Byron, Musset, ]n Goethe chiar se afl[ multe
=i mari lipsuri; Musset, c[ noi avem stim[ =i admira\ie sincer[
pentru cel mai mare poet liric contemporan. Dar degeaba! Po\i
s[ afli lipsuri ]n Byron, ]n Goethe, p`n[ =i ]n Shakespeare, dar
dac[ vei g[si ]n Eminescu, atuncea e=ti om r[u =i du=man al po-
* Vezi Eminescu =i Decep\ionismul ]n literatura rom`n[ (n. ed.).
Studii critice 49

etului. +i trebuie s[ se noteze c[ r[utatea ]n cazul de fa\[ ar fi =i


mi=elie, \in`nd seam[ de soarta poetului.*
Ori iat[ alt[ pild[. Vroiesc s[ scriu acuma un articol despre
Delavrancea. }n acesta voi avea de f[cut unele observa\ii, dup[
mine, esen\iale. Nu-s deloc sigur c[ a doua zi dup[ apari\ia arti-
colului nu se va ridica vreunul =i va scrie c[ sunt o inim[ rea
„care tot ciulini =i p[l[mid[ caut[“ =i c[ sunt un du=man al au-
torului, =i deci acel cineva s-a crezut dator a-i ]ntinde m`na de
ajutor etc. +i iat[-m[, pe nea=teptate, nu numai om r[u, dar =i
du=man jurat al autorului! Se ]n\elege c[ noi protest[m cu at`t
mai mult cu c`t avem stim[ personal[ pentru Delavrancea =i sin-
cer[ stim[ „fa\[ cu o munc[ con=tiincioas[ =i de un caracter ori-
ginal“, sincer[ stim[ fa\[ de un om de talent.
Credem c[ oricine va admite c[ o atare critic[ e o anormali-
tate ]ntr-o literatur[.
+i trebuie s[ ne spunem sincer p[perea: nu ]nvinuim deloc nici
pe dl Morna, nici pe al\ii; p[rerile lor sunt o urmare ne]nl[turat[
a direc\iei gre=ite a criticii noastre ]n general (pentru c[ oric`t ar
fi de ne]nsemnat[, dar tot avem =i noi o critic[). Aceast[ direc\ie
nu este a criticii moderne, ci a criticii care a fost ]n Fran\a pe la
]nceputul veacului. Critica se credea pe atunci judec[tor chemat
a judeca pe scriitori =i operele lor. Critica d[dea sentin\e, ]mp[r\ea
titluri: cutare oper[ e bun[, cutare rea; cutare magistral[, subli-
m[, genial[; cutare stupid[ etc. Bine]n\eles c[ ]n astfel de ]mpre-
jur[ri critica trebuia s[ ajung[ un judec[tor p[rtinitor =i
aduc[tor de ]ntuneric =i zavistie ]n literatur[. Pentru ce? Pentru
un cuv`nt foarte simplu. Care este condi\ia esen\ial[ ca ju-
dec[torul s[ nu cad[ ]n arbitrar? Condi\ia de c[petenie este ca
regulile, legile dup[ care judec[ s[ fie bine hot[r`te, foarte

* }ntr-o bro=ur[ ap[rut[ de cur`nd =i scris[ de dl I.N. Roman ni se fac


mai multe observa\ii ]n privin\a criticii noastre despre Eminescu; vom
r[spunde alt[ dat[.
50 Constantin Dobrogeanu-Gherea

l[murite; altfel orice judec[tor va fi arbitrar. Ce legi, ce reguli avea


]ns[ critica pentru a judeca dup[ ele operele de art[? Nici o re-
gul[, nici o lege. La sf`r=itul veacului trecut =i la ]nceputul veacu-
lui nostru, sub domnia absolut[ a clasicismului, s-au f[cut reguli,
un cod ]ntreg de legi dup[ care arti=tii trebuiau s[-=i creeze ope-
rele. Aceste reguli \ineau ca-ntr-un corset str`mt literatura,
sugrum`nd-o. Victor Hugo, ]nconjurat de o legiune ]ntreag[ de
talente, a dat asalt ]mpotriva clasicismului, l-a ]nvins, romanti-
smul a sf[r`mat toate regulile =i legile estetice ale clasicismului.
R[mas[ f[r[ reguli, f[r[ legi, critica de la ]nceputul epocii roman-
tismului nu putea s[ fie dec`t cu totul arbitrar[. Neav`nd legi,
criticii au c[p[tat putere prea mare, nimic nu-i oprea de-a judeca
dup[ gustul =i placul lor. Puterea prea mare ]n literatur[, ca =i ]n
politic[, e stric[toare. Criticii d[deau numele de talente, de
mae=tri, de genii, dup[ hat`r, dup[ gradul de prietenie: iat[ de
unde vine =i pl`ngerea arti=tilor de la ]nceputul veacului ]mpo-
triva criticii, cum =i superficialitatea criticii, cu mici excep\ii. +i
nici nu putea s[ fie altfel. Oper[ bun[, rea, de talent, genial[... ce
cuvinte largi =i cu ce ]n\eles nehot[r`t =i relativ! Din dou[ opere
de art[ de aceea=i valoare, e foarte u=or s[ ar[\i c[ una-i de ta-
lent =i alta slab[, pentru aceasta n-ai dec`t s[ schimbi termenii de
compara\ie. A=a, dac[ vrei s[ ar[\i c[ opera e de valoare, n-ai
dec`t s-o asemui cu a lui Prod[nescu. }n adev[r, ce scriere nu va
fi minunat[ fa\[ cu opera acestui bard? }n cazul al doilea asemeni
scrierea cu a lui Shakespeare. +i ce scriere nu va p[rea slab[ fa\[
cu opera colosal[ a genialului Shakespeare? Acest exemplu arat[
limpede c`t de superficial[ =i totodat[ c`t de pu\in folositoare a
trebuit s[ fie critica literar[. Eminentul nostru critic, dl Maiores-
cu, ]n articolul s[u Poe\i =i critici exprim[ o p[rere care a trebuit
s[ fac[ pe mul\i s[ se mire. D-sa zice c[ ]n \ara rom`neasc[ n-are
ce mai c[uta critica, deoarece la noi ea a avut un rol de ]ndepli-
nit, dar acuma nu mai are. D-sa judec[ astfel * :
* N-avem articolul la ]ndem`n[, de aceea cit[m numai ]n\elesul.
Studii critice 51

}n \ara rom`neasc[, acum c`tva timp, literatura mai c[ nu exi-


sta, de-abia se ]ncepea; atunci critica a avut un rol, a trebuit s[
c[l[uzeasc[ pa=ii copil[re=ti ai literaturii, s[ ]ncurajeze operele
mai buni=oare, s[ nu lase s[ se strecoare opere cu totul rele, critica
trebuia s[ fie ca o straj[ pus[ ]naintea edificiului literaturii
rom`ne=ti =i s[ lase s[ intre numai pe acei care meritau aseme-
nea cinste; iar pe cei lipsi\i de talent s[-i ]nmorm`nteze. C`nd
]ns[ literatura s-a dezvoltat, nu mai are nevoie de critic[; slujba
de a ]nl[tura nulit[\ile o face ]ns[=i literatura artistic[. Talente ca
Alecsandri =i Eminescu alung[ din literatur[ nulit[\i ca Pro-
d[nescu; deci acum critica n-are nici un rol de ]ndeplinit.
Cam a=a judec[ dl Maiorescu =i... credem c[ are cu des[v`r=ire
dreptate, pentru c[ e vorba, cum v[d cititorii, de acea critic[ pe
care am numit-o judec[toreasc[. Aceast[ critic[ a fost =i folosi-
toare =i trebuitoare =i, prin dl Maiorescu, reprezentantul ei cel mai
de frunte, ea =i-a f[cut datoria. Dl Maiorescu, om luminat, instru-
it — care =i-a format cuno=tin\ele =i gustul literar dup[ geniile
cele mari ale Germaniei, dup[ Lessing, Schiller, Goethe —,
cunosc[tor al literaturii europene, om cu gust artistic =i cu tact
critic, =i-a f[cut datoria ]n ]n\elesul de mai sus, a stat straj[ ]naintea
edificiului literaturii. Acest merit va face ca numele dlui Maiores-
cu s[ fie ]nsemnat ]n dezvoltarea literaturii rom`ne. Se ]n\elege,
va fi fost =i d-sa p[rtinitor, lucru firesc =i aproape de ne]nl[turat
c`nd critica e critic[ judec[toreasc[; dar trebuie s[ \inem seam[
=i de greut[\ile cu care a avut s[ lupte. E de ajuns s[ citim acele
probe de poezii monstruoase str`nse de d-sa, pentru a vedea ce
m[rgini\i, ce nulit[\i, ce sec[turi aveau dorin\a =i ]ndr[zneala s[
cear[ un loc ]n literatura rom`neasc[, =i dl Maiorescu a avut glas
destul de tare =i destul[ autoritate pentru a da ]n l[turi pe ace=ti
]ndr[zne\i preten\io=i. Pe de alt[ parte, d-sa a putut cunoa=te,
numai ]n c`teva poezii, un om cu adev[rat talentat pe care =i l-a
]ncurajat mult, e vorba de Eminescu. Repet[m, acesta e un merit
52 Constantin Dobrogeanu-Gherea

foarte mare al d-sale. Dar a trecut un timp oarecare, literatura s-a


dezvoltat, gustul publicului s-a dezvoltat =i el, =i c`nd unui public
]i place Alecsandri, Eminescu, Vlahu\[ — scrierile lui Prod[nescu
et Comp. st`rnesc r`s ob=tesc =i, f[r[ nici o straj[, acestea vor fi
izgonite din literatur[. V[z`nd aceasta, dl Maiorescu scrie c[ criti-
ca nu mai are nici un rol =i, ]ncredin\at c[ critica =i-a f[cut dato-
ria, zice cu o m`ndrie foarte la locul ei:
„Maurul =i-a f[cut datoria, maurul poate s[ se duc[“ *.
Repet[m, dl Maiorescu are dreptate. Chiar articolul critic din
urm[ al d-sale arat[ c[ critica, cum se f[cea ]nainte, =i-a tr[it traiul.
Dar lipsind critica judec[toreasc[, nu va r[m`nea nimica ]n lo-
cul ei? Dl Maiorescu nu ne spune nimic, nici m[car nu face vreo
aluzie c[ ar fi exist`nd o critic[ modern[, care nu numai c[ nu
piere ]ndat[ ce literatura se dezvolt[, dar dimpotriv[, ajunge tot
mai puternic[. Nu cunoa=te oare dl Maiorescu o astfel de critic[?
Ori o cunoa=te, dar nu o prime=te, nu socoate de trebuin\[ s[ vor-
beasc[ de d`nsa, pentru c[ pe orizontul nostru literar nu vede
oameni destul de destoinici pentru a o face. Nu =tim care e prici-
na, dar e ne]ndoios c[ dl Maiorescu nu pomene=te c`tu=i de pu\in
despre acest fel nou de critic[!
***
Critica ]n Europa a luat o mare dezvoltare, dar o critic[ ]nte-
meiat[ pe alte baze, o critic[ plin[ de putere, care prive=te o oper[
literar[ ca un product =i ]l analizeaz[ ca atare, cum fac =tiin\ele
naturale, c[ut`nd pricinile ce i-au dat na=tere. C`nd critica are
]nainte o oper[ literar[, se ]ntreab[ care e pricina ei cea mai ap-
ropiat[. Bine]n\eles, aceast[ pricin[ este artistul, creatorul ope-
rei, deci cea dint`i grij[ a criticii este de a statornici o leg[tur[

* Die Verschwörung des Fiesco (Conjura\ia lui Fiesco; n.ed.), Schiller, Con-
temporanul, an.VI, nr. 3.
Studii critice 53

de cauz[ ]ntre opera artistic[ =i artistul creator. Critica, analiz`nd


via\a artistului, sufletul lui, ne explic[ de ce =i cum a f[cut el
aceast[ oper[ artistic[, ne arat[ cum, lu`nd ]n seam[ tempera-
mentul artistului, psihicul lui, opera artistic[ a trebuit s[ fie toc-
mai a=a cum este, =i nu altfel; ne explic[ pricinile care au hot[r`t
caracterul operei artistice sau, cum am zis, arat[ leg[tura ]ntre
artist =i crea\iunea sa.
Un exemplu va l[muri mai bine g`ndul nostru. Iat[ un poet.
Tr[s[turile caracteristice ale poeziilor lui sunt melancolia ad`nc[,
iubirea pentru fantastic, ]nc`t poetul zboar[-n aer ori se cufund[
]n pr[p[stii ad`nci ]n loc de a gusta frumuse\ile ce sunt ]mpr[=tiate
pe p[m`nt =i, a treia tr[s[tur[ caracteristic[, o ur[ ]nver=unat[
]mpotriva femeii. Critica ne va ar[ta pe poet nervos, u=or de a\`\at,
nemul\umit — de unde se ]n\elege melancolia poeziilor lui. Cri-
tica ]l va ar[ta tr[ind ]ntr-un ora= mare, crescut ]n ora=, ]ntr-o
ulicioar[ ]ngust[, ]ntr-o cas[ f[r[ curte, din care nu putea s[ vad[
frumuse\ile naturii, p[durile, c`mpiile, mun\ii, lanurile ]ntinse
sc[ldate ]n lumina aurie a soarelui ori ]n lumina argintie a lunii;
poetul ]n copil[ria sa a stat sub ]nr`urirea unei mame bigote, care
umplea capul copilului cu basme religioase, cu groz[veniile iadu-
lui. Iat[ dar explicarea fantasticului ]n poeziile artistului =i lipsa
lui de iubire pentru natura m[rea\[, pe care n-a putut s-o ob-
serve dec`t pe fereastra ]ngust[ a unei uli\e necurate. }n sf`r=it,
critica arat[ cum poetul s-a ]ndr[gostit, =i-a pus tot sufletul, toat[
n[dejdea, toat[ via\a ]ntr-o femeie =i aceasta l-a ]n=elat mi=ele=te,
l[s`ndu-i o ran[ ad`nc[ ]n inim[, ran[ cu at`t mai dureroas[ cu
c`t poetul a fost mai naiv, mai ]ncrez[tor, mai nervos, mai pa-
sionat. Iat[ de ce rana niciodat[ nu s-a mai ]nchis, de ce ]i sf`=ie
ve=nic inima =i orice amintire face s[ vibreze dureros aceast[
s[rman[ inim[. Iat[ explicarea urii, dezn[dejdii, blestemului,
pl`nsului cu hohot, care zbucnesc c`nd vorbe=te de femeie, ]n care
poetul vede numai pe cea care l-a tr[dat. +i astfel, pas cu pas ni
54 Constantin Dobrogeanu-Gherea

se explic[ toate p[r\ile caracteristice ale crea\iunii poetului, fir


cu fir se \ese leg[tura ]ntre poet =i opera lui. +i dac[ critica reu=e=te
s[ aduc[ ]nainte-ne pe poet, s[ ni-l zugr[veasc[ tocmai cum e,
atunci ]n\elegem l[murit de ce =i cum crea\iunea poetului este
a=a, =i de ce nici nu putea fi altfel. A=adar temelia criticii, c`nd e
vorba de a statornici leg[tura ]ntre artist =i oper[, va fi o analiz[
psihic[ a artistului.
Astfel romancierii de azi =i criticii au acela=i scop.
„Romancierul =i criticul — zice Brandes ]n admirabila-i scri-
ere* — pleac[ ast[zi ]n schi\[rile lor de la acela=i punct: atmo-
sfera spiritual[ a epocii. }n aceasta se arat[ formele. Unul vrea
s[ ne ]nf[\i=eze =i s[ ne explice faptele unui om, altul vrea s[ ne
]nf[\i=eze =i s[ ne explice o oper[ literar[ =i ambii caut[ s[ ne
arate c[ faptele oamenilor =i operele literare trebuie s[ fie privite
ca ni=te producte pe care omul le face fatal, ]ndat[ ce se ]ntru-
nesc anumite ]nsu=iri n[untrice =i ]nr`uriri externe. Deosebirea
esen\ial[ este numai aceasta, c[ poetul face ca persoanele ]n-
chipuite de d`nsul, de obicei zugr[vite dup[ modele din via\a
real[, s[ lucreze =i s[ vorbeasc[ dup[ ]mprejur[rile date, ]n timp
ce criticul este cu des[v`r=ire legat de realitate, a=a ]nc`t ]n-
chipuirea lui trebuie s[ lucreze numai =i numai pentru a afla =i
reconstrui starea sufleteasc[, pricina sau condi\iunea faptelor.
Romancierul, de la caracterul observat, trage ]ncheieri ]n privin\a
faptelor probabile ale insului, criticul scoate ]ncheieri, ]n privin\a
caracterului artistului, din ]nsu=irile operei observate.“
Dac[ ]n multe privin\e crea\iunile artistice ale romancierului
sunt mult mai presus, mult mai pre\ioase dec`t criticile, este ]ns[
o parte ]n care lucrarea criticului modern e mai ]nsemnat[ dec`t

* Vezi Die Literatur des neunzehnten Jahrhunderis in ihren Hauptströmu-


ngen (Literatura secolului al XIX-lea din punctul de vedere al curentelor prin-
cipale; n.ed.), V. Band, pag. 386.
Studii critice 55

a artistului. Aceast[ ]nsemn[tate mai mare izvor[=te din subiec-


tele tratate de critici. Artistul studiaz[ oameni ]n general, oameni
de r`nd; criticul studiaz[ pe arti=ti. Arti=tii ]ns[, ca modele, sunt
cele mai de multe ori mai interesan\i, mai instructivi, pentru c[
]n sufletul lor se oglinde=te mai bine epoca ]n toat[ complexitatea
ei, dec`t ]n sufletul unui simplu muritor. A=a, de pild[, Flaubert a
creat tipuri admirabile ca art[: pe madame Bovary, pe Charles
Bovary (spi\erul), pe Leon etc. Istoricul veacului nostru nu va
putea s[ nu cunoasc[ tipurile lui Flaubert, c[ci ele ]l vor lumina
]n privin\a vie\ii oamenilor din Fran\a ]n veacul acesta. Dar cu
c`t mai instructiv va fi pentru istoricul veacului al XIX-lea tipul
complex al lui Flaubert ]nsu=i? Cu c`t mai mult s-a oglindit ]n
Flaubert via\a veacului nostru ]n toat[ complexitatea ei?
Cred c[ aceste pu\ine cuvinte sunt de ajuns pentru ca s[ poat[
vedea oricine deosebirea ]ntre critica modern[ =i cea judec[-
toreasc[; dar n-am terminat ]nc[. Am zis c[ criticul trebuie s[ ana-
lizeze psihicul artistului pentru a explica opera lui; ]ns[ aceast[
stare psihic[ e pricinuit[, at`rn[ de psihicul cercului ]n care se
]nv`rte=te artistul, de al poporului din care face parte; deci, dup[
ce am aflat leg[tura ]ntre opera artistic[ =i artist, trebuie s[ afl[m
=i leg[tura ]ntre opera artistic[ =i poporul din care face parte artis-
tul. Al[turi deci cu analiza psihic[ a unui ins, critica face =i anali-
za unui popor. Mai departe, psihologia unui popor at`rn[ de me-
diul natural ]n care tr[ie=te poporul, at`rn[ ]n mare parte de
]ntocmirile politico-sociale ale acestui popor, deci trebuie de aflat
leg[tura ]ntre opera artistic[ =i mediul natural =i social ]n care
tr[ie=te artistul. A=a, s[ lu[m din nou exemplul nostru. Melanco-
lia ce o vedem ]n opera artistic[ am explicat-o prin nervozitatea
=i caracterul trist al poetului; ]nclinarea spre fantastic, prin
cre=terea fanatic[ religioas[ pe care i-a dat-o mama lui; ura ]mpo-
triva femeilor, prin o tr[dare mi=eleasc[ suferit[ de ]nsu=i poetul.
Ridic`ndu-ne de la poet la mijlocul ]n care tr[ia el, vom afla c[
56 Constantin Dobrogeanu-Gherea

]ntristarea =i melancolia lui au fost ]nsu=irea pe care o aveau to\i


cei din cercul ]n care tr[ia poetul, ori chiar to\i cei din clasa lui;
iar aceast[ melancolie =i aceast[ ]ntristare se datoresc unor cauze
politico-sociale. Fanatismului religios, pe care a voit s[ i-l insufle
mama lui =i care s-a ar[tat ]n crea\iunea poetului prin iubirea de
fantastic, ]i vom afla pricina ]n starea religiei, ]n faptul c[ religia
avea mai mare ]nr`urire asupra femeilor. Lucru care la r`ndul
s[u se datore=te unor cauze anumite: st[rii femeiii ]n societate.
}n sf`r=it, faptul tr[d[rii, analiz`ndu-l, vom vedea c[ nu-i izolat,
ci foarte obi=nuit ]n mediul ]n care tr[ia poetul, =i vom afla c[ se
datore=te st[rii ce s-a creat femeilor ]n societate, cre=terii false
ce li se d[ etc...
Se poate urma alt[ cale ]n investiga\iunile critice =i anume o
cale invers[: ]n loc de a pleca de la opera artistic[ pentru a ne
ridica p`n[ la na\iunea ]n care s-a ivit, putem, dup[ exemplul dat
de Taine, s[ plec[m de la rasa, na\iunea din care face parte poe-
tul, s[ analiz[m mai ]nt`i poporul, \ara ]n care s-a n[scut el, pen-
tru ca s[ definim toate condi\iunile care au influen\at asupra lui,
pe urm[ s[ trecem la poet, la analiza lui psihic[ =i apoi la oper[;
cu alte cuvinte, ]n loc de a ne ridica cu analiza de la opera poetu-
lui p`n[ la mijlocul natural =i social, s[ ne cobor`m de la mijlo-
cul social p`n[ la opera artistic[. Drept pild[ despre o astfel de
lucrare putem lua monumentala oper[ a lui Taine Istoria litera-
turii engleze. Taine ]ncepe cu analiza configura\iunii geografice
(mijlocului natural), apoi studiaz[ rasa =i influen\a acestor doi
factori asupra ]ntocmirii na\iunii engleze. Pe urm[ analizeaz[ so-
cietatea englez[ =i ]nr`urirea ei asupra poetului =i astfel ajunge
la poet, =i de la poet la crea\iunea poetului. Dup[ Taine, o soci-
etate, o na\iune este productul mijlocului natural =i al rasei, po-
etul este productul na\iunii, iar opera literar[ e productul poetu-
lui; deci analiza unei lucr[ri artistice trebuie ]nceput[ de la fac-
torul, de la cauza prim[. Aceast[ cale invers[ a lui Taine e prea
Studii critice 57

vast[, prea pu\in sigur[, suntem ]ns[ departe de a o nega, dup[


cum fac Brandes, Hennequin, Guyau* , ci credem c[ =i drumul
indicat mai sus duce la acela=i rezultat =i sunt cazuri c`nd e mai
potrivit dec`t cel dint`i. Dac[ pentru analiza unei opere artistice
e mult mai potrivit a lua ca punct de plecare chiar aceast[ oper[
artistic[, ]n schimb c`nd e vorba de a analiza o anumit[ litera-
tur[ ]n ]ntregime, un curent literar ]ntreg, cum e, de pild[, clasi-
cismul ori romantismul, atunci drumul indicat de Taine e mai
potrivit.
P`n-acum am vorbit despre ]nr`urirea mijlocului social asu-
pra crea\iunii literare =i de stabilirea leg[turii ]ntre mijlocul na-
tural =i social, poet =i crea\iunea artistic[. Dar odat[ opera artis-
tic[ creat[, ea la r`ndul ei are influen\[ asupra mijlocului social
]n care a fost creat[.
De aici decurge a doua datorie a criticului, nu mai pu\in ]nsem-
nat[. Consider`nd opera artistic[ ca un fapt ]mplinit, critica o ana-
* Hennequin ]n cartea lui La critique scientifique, o carte care cuprinde
c`teva vederi ingenioase, dar mai multe gre=ite, se ridic[ cu drept cuv`nt
contra exagera\iilor teoriei lui Taine, dar, cum se ]nt`mpl[ adesea, cade sin-
gur ]ntr-o exagera\ie contrar[. Influen\at de teoria absurd[ a lui Bagehot
(ideea central[ a lui Bagehot este c[ nu summum condi\iunilor istorice face
pe eroi, pe oamenii superiori, ci eroii, oamenii superiori fac istoria), sus\ine
c[ nu mediul face pe artist, ci artistul face mediul. Brandes ]ntr-o conferin\[
public[ \inut[ ]n Petrograd dezvolt[ aceea=i teorie, Guyau ]ntr-o oper[ admi-
rabil[, ap[rut[ acum (L’art au point de vue sociologique) e mult mai aproape
de adev[r. Noi, dup[ cum am mai zis, credem c[ toate c[ile indicate de
Taine, Sainte-Beuve, Brandes, Hennequin, Guyau duc la acela=i rezultat;
critica va ar[ta relativa lor importan\[ =i c`nd anume va trebui s[ ne servim
de un metod sau de altul. +i noi suntem contra exagera\iei lui Taine, astfel
c[ ]n prezentul articol, care a ap[rut mai ]nainte dec`t cartea lui Hennequin,
dec`t a lui Guyau =i dec`t conferin\a lui Brandes, am recomandat un drum
invers dec`t al lui Taine. Bine]n\eles, nu c[dem ]n exagera\ia de a nega cu
totul un metod c[ruia ]i datorim Istoria literaturii engleze. — }n volumul al
doilea al criticilor noastre, avem un articol special ]n aceast[ privin\[. (Cauza
pesimismului ]n literatur[ =i via\[; n. ed.)
58 Constantin Dobrogeanu-Gherea

lizeaz[ ca atare. Mai ]nt`i criticul pune ]ntrebare operei artis-


tice: de unde ai venit? Cum ai venit pe lumea aceasta? Cine-\i e
creatorul? etc. Dup[ mult[ trud[, ]n care adeseori critica pierde
n[dejdea de a c[p[ta un r[spuns m[car aproape l[murit (un
r[spuns pe deplin l[murit e peste putin\[), dup[ mult[ st[ruin\[,
c`nd ]n sf`r=it r[spunsul e dat, critica pune o alt[ ]ntrebare: acu-
ma e=ti aicea ]ntre noi, vr`nd-nevr`nd trebuie s[ te primim, a=a
cum e=ti, spune dar, tu, copil r[sf[\at =i sublim al muzelor, ce ai
s[ faci ]ntre noi =i cu noi? Ne vei face oare s[ r`dem ori s[
pl`ngem? Ne vei face s[ binecuv`nt[m ori s[ blestem[m? Ne vei
face s[ iubim ori s[ ur`m? Ne vei face oare s[ ne ]nchin[m lui,
marelui idol, izvorul luminii, iubirii =i drept[\ii, ori s[ ne ]nchin[m
Satanei sau vi\elului de aur? Spune! Dar fiindc[ acest copil sub-
lim r[spunde numai celor care ]=i g[sesc singuri r[spunsul, criti-
ca va trebui acum s[ caute ce anume icoane, ce idei, ce idealuri
sociale =i morale sunt ]ntrupate ]n opera artistului, ce sim\[minte
au condus m`na artistului? Care sunt acele sentimente ce s-au
]ntrupat ]n opera lui =i care sunt idealurile, sim\urile ce ne va ex-
cita =i sugera opera artistic[, ]ntr-un cuv`nt care e tendin\a so-
cial[ =i moral[ a operei artistice? Ce influen\[ social[ =i moral[ e
menit[ s[ aib[, ce ]nr`urire educatoare va avea ea? +i c`nd criti-
ca a primit r[spuns =i la aceast[ ]ntrebare, ea trebuie s[ tac[ ori
s[-=i fac[ alt[ ]ntrebare. Ea trebuie s[-=i zic[: =tiu acuma, ]ntru-
c`tva cel pu\in, de unde a venit opera artistic[ =i ce influen\[
anume va avea, ce tendin\[ are aceast[ for\[ social[ din nou
creat[.
Acuma s[ vedem: c`t de mare e aceast[ for\[; sim\[mintele ce
ne va sugera, c`t de puternic vor fi sugerate; dac[ ea ne cheam[
la un anumit ideal, c`t de puternic[ e aceast[ chemare; dac[
sugereaz[ anumite concep\ii filozofice ori sociale, c`t de tari sunt
aceste concep\ii =i c`t de puternic vor fi sugerate? }ntr-un cuv`nt.
criticul se ]ntreab[: c`t de mare, c`t de vast[ e crea\iunea artis-
tului? +i c`nd va avea un r[spuns =i la aceasta, atunci el ]=i va
Studii critice 59

face cea din urm[ ]ntrebare: prin ce mijloace artistul lucreaz[ asu-
pra psihicului nostru? Prin ce mijloace crea\iunea lui ne in-
fluen\eaz[ pe noi? Aici va fi vorba de stil, ritm, rim[, peisaj,
descrip\ia naturii, combina\ia felurit[ de icoane, atingerea cut[rei
ori cut[rei coarde a inimii, cut[rei ori cut[rei coarde a creieri-
lor etc.
}ntr-un cuv`nt, ]n aceste patru ]ntreb[ri se concentreaz[ toat[
lucrarea criticului. Critica trebuie s[ r[spund[, dup[ opinia noas-
tr[: de unde vine crea\iunea artistic[, ce influen\[ va avea ea, c`t
de sigur[ =i vast[ va fi acea influen\[ =i, ]n sf`r=it, prin ce mijloa-
ce aceast[ crea\iune artistic[ lucreaz[ asupra noastr[? Un r[spuns
mai mult ori mai pu\in am[nun\it =i sigur la aceste ]ntreb[ri re-
zum[ o lucrare critic[. Se ]n\elege c[ aici am indicat ceea ce ar fi
o critic[ perfect[, ideal[, dar dac[ critica va face un sfert de sfert
din aceast[ lucrare, ]nc[ va fi o oper[ meritorie. Apuc`nd drumul
criticii contemporane =tiin\ifice, vom face cel pu\in ceva, pe c`nd
urm`nd drumul vechi, ori nu vom face nimic, ori, ceea ce e =i
mai r[u, vom face ceva anapoda.
Aici trebuie s[ facem neap[rat o abatere, pentru a ]ndep[rta o
ne]n\elegere. C`nd zicem critic[ =tiin\ific[, suntem departe de a
crede c[ critica a ajuns o =tiin\[ pozitiv[. Nu suntem departe de a
fi de p[rerea lui Zola, care, vorbindu-ne de critica modern[, ne
vorbe=te de legi fixe, de teoreme geometrice. }n critica literar[
nu putem ]nc[ avea legi nestr[mutate, teoreme tot a=a de l[murite
ca ]n geometrie, cum nu avem nici ]n sociologie. Un sociolog care
ar spune c[ ]n sociologia =tiin\ific[ avem teoreme tot a=a de
l[murite =i de ne]ndoielnice ca-n geometrie, ori nu =tie matema-
tic[, ori nu cunoa=te sociologie, ori nu se pricepe nici la una, nici
la alta: sociologia tinde a fi =tiin\[ exact[, dar p`n[ acuma n-a
ajuns; tot a=a trebuie s[ zicem =i despre critic[: critica literar[
tinde a ajunge cu totul exact[ =i =tiin\ific[, dar e ]nc[ departe,
foarte departe de acest ideal =i acum intui\ia ajut[ pe critic mai
mult dec`t =tiin\a. Pentru a ne zugr[vi, a pune ]naintea noastr[
60 Constantin Dobrogeanu-Gherea

pe artist, pentru a-l face s[ tr[iasc[, pentru a ne ar[ta cum s-a


creat opera artistic[, desigur pe critic ]l va ajuta psihologia mo-
dern[, dar criticului ]i va trebui intui\ia, inspira\ia, un talent de-
osebit, f[r[ care cea mai des[v`r=it[ cuno=tin\[ a psihologiei *
nu-i va ajunge. Pentru a l[muri ]nr`urirea mediului social asupra
artistului, =i deci =i asupra operei artistice, criticul trebuie s[
cunoasc[ societatea ]n care s-a dezvoltat artistul, deci trebuie s[
analizeze starea ei cultural[, dezvoltarea ei intelectual[, condi\iile
politice =i economico-sociale ]n care se g[se=te, precum =i starea
moral[. Acestea toate negre=it trebuie s[ le cunoasc[ criticul, f[r[
ele nici nu poate fi vorba despre o critic[ bun[ din toate punctele
de vedere. Dar care din aceste multiple puteri sociale a ]nr`urit
opera artistului =i mai ales relativa ]nsemn[tate a multiplilor fac-
tori sociali? }n toate acestea tactul =i talentul criticului, inspira\ia
]l ajut[ minunat; deci intui\ia joac[ rol cump[nitor ]n critica es-
tetic[. Gustul literar, cultura literar[, adic[ studierea operelor mari
din literaturile celor mai ]naintate na\ii, ]n sf`r=it intui\ia artis-
tic[, iat[ ]nsu=iri neap[rat cerute pentru a judeca valoarea artis-
tic[ a operelor, pentru a judeca dac[ o oper[ literar[ e ]nsem-
nat[, genial[.
Talent, geniu! Dar ce sunt acestea, dec`t vorbe prin care
zugr[vim lucruri ne]n\elese? Fire=te, cum am zis, chiar ]n critica
estetic[ =tiin\a modern[ ]ncepe s[ aib[ rol din ce ]n ce mai mare.
}n c`teva cuvinte, iat[ ce voim s[ zicem: critica modern[ tinde a
fi din ce ]n ce mai =tiin\ific[; chiar acuma e peste putin\[ a fi critic
f[r[ a avea o mare cultur[ =tiin\ific[; dar critica, ]ntocmai ca =i
arta, n-a ajuns ]nc[ a fi =tiin\[ =i unui critic i se cere intui\ie,
inspira\ie, un talent deosebit, ]nn[scut ca =i artistului. Dar pri-
mind ]n critic[ intui\ia, inspira\ia, nu o reducem oare iar la rolul
criticii vechi, metafizice? Nu, deloc. Mai ]nt`i pentru c[ lu[m
drept temelie =tiin\ele, =i afar[ de acestea critica modern[ se
deosebe=te de critica trecutului prin metod[, prin scop, prin tot.

* De altmintrelea =i psihologia e numai o =tiin\[ ]ncep[toare.


Studii critice 61

Fiindc[ nu mai putem lungi acest articol, vom da un exemplu


care va lumina uria=a deosebire ]ntre critica explicatoare =i cea
judec[toreasc[. Am fost de o p[rere cu dl Maiorescu c[ critica
judec[toreasc[ pierde din ]nsemn[tate cu c`t se dezvolt[ mai mult
literatura =i, de la un timp, poate lipsi, f[r[ a c[=una vreo pier-
dere. Critica modern[ explicatoare, cu totul dimpotriv[, cu c`t se
dezvolt[ literatura artistic[, ajunge =i ea tot mai ]nsemnat[. }n
adev[r, s[ ne ]nchipuim un popor la ]nceputul dezvolt[rii sale li-
terare. Litera\ii de atuncea vor fi oameni simpli, ca talente, ca
psihic; asemenea =i ]ntocmirile sociale, mijlocul social ]n care se
dezvolt[ artistul primitiv e relativ simplu. Criticul care va trebui
s[ ne fac[ analiza psihic[ a unui artist cu psihic foarte pu\in com-
plex ori analiza unui mediu social, simplu, nu ne va putea spune
multe lucruri. Cu c`t ]ns[ se dezvolt[ literatura, cu at`ta =i arti=tii
sunt mai dezvolta\i, cu at`ta =i psihicul lor e mai complex, cu at`ta
=i rela\iile sociale sunt mai complexe =i deci cu at`ta =i lucrarea
criticului e mai grea, mai complex[, mai folositoare. A ne da ana-
liza psihologic[ a lui Musset, a ne da o analiz[ a mijlocului social
din Fran\a modern[ e lucru pe c`t de greu, pe c`t de complex,
dar =i pe at`t de folositor. Acela=i lucru trebuie s[-l spunem ]n
general despre toat[ lucrarea criticului modern. A=a, noi am zis
c[ una din problemele criticii moderne e analiza sentimentelor =i
ideilor care au ]nsufle\it pe artist ]n lucrarea sa, a sim\[mintelor
=i ideilor ce vor fi sugerate prin crea\iunea artistic[ ]n concet[\enii
artistului: analiza ]nsemn[t[\ii sociale, educatoare, moralizatoare
a lucr[rii artistice. Dar cu c`t se dezvolt[ societatea, cu at`t se
dezvolt[ ideile =i sim\[mintele, cu at`t ajung mai bogate, mai vari-
ate, mai complexe sim\[mintele =i ideile artistului =i deci =i
sim\[mintele =i ideile ce sunt ]ntrupate ]n crea\iunea sa. Analiza
]nsemn[t[\ii =i influen\ei sociale a unei astfel de lucr[ri, ]ntr-o
astfel de societate, e peste m[sur[ de grea, dar =i peste m[sur[
de important[ =i de folositoare. Critica dar se dezvolt[, cap[t[ o
]nsemn[tate tot mai mare, ajunge tot mai folositoare, ]n acela=i
grad ]n care se dezvolt[ societatea, literatura =i artistul. Cred c[
62 Constantin Dobrogeanu-Gherea

aceast[ deosebire e ]ndestul[toare pentru a ar[ta =i deosebirea


criticii moderne de cea trecut[, =i relativa ei importan\[.
+tiu, ori mai bine ]mi ]nchipui, c[ se vor g[si mul\i, poate chiar
confratele Sphynx, care ne vor zice z`mbind: „Bine, e foarte fru-
mos c`nd ne vorbi\i de critica literar[ modern[, ]ntemeiat[ pe
=tiin\[ de o parte, iar pe de alta pe un talent puternic intuitiv;
dar de unde vroi\i s[ lu[m asemenea critici, cine e cel care ar
putea fi un Sainte-Beuve, un Taine ori un Brandes rom`nesc?“
}nt`mpinarea, m[rturisim, e foarte adev[rat[. }n adev[r, n-avem
]nc[ un Taine; dar n-avem nici un Musset ori Flaubert =i noi to\i
care facem acum critic[ literar[ suntem numai loc\iitorii aceluia
care va =ti s[ pun[ critica noastr[ la ]n[l\imea la care a pus-o un
Taine. Dar a=a cum suntem, nu ne e oare ]ng[duit s[ ne c[l[uzim
de un metod =tiin\ific, odat[ ce-l vom =ti adev[rat? Se ]n\elege,
n-avem un Taine, dar nu e mai pu\in adev[rat c[ critica noastr[,
]ndreptat[ pe calea modern[, poate s[ aduc[ mare folos. Dac[
critica nu ne va da o \es[tur[ complex[ =i fin[ care s[ lege opera
literar[ cu artistul; dac[ nu ne va da figura artistului ]n toat[
m[rimea ei, poate ]ns[ s[ ne l[mureasc[ unele din ]mprejur[rile
principale care au avut ]nr`urire asupra unei opere artistice, ceea
ce poate s[ aduc[ lumin[ ]n privin\a acestei opere, lucru iar[=i
foarte ]nsemnat pentru istoricul viitor al literaturii rom`ne. Dac[
nu putem s[ d[m un tablou ]ntreg al mijlocului social =i s[ l[murim
cum =i ]n ce chip acest mijloc a ]nr`urit asupra operei artistului,
vom putea ]ns[ ar[ta ]nr`urirea cut[rui ori cut[rui factor social
asupra artistului. Acesta e ]ns[ un lucru pe at`t de folositor pen-
tru contemporanii no=tri, pe c`t e de ]nsemnat pentru istoricul
viitor al Rom`niei. }n aceea=i vreme, polemica critic[ ]=i va schim-
ba caracterul, ]nv`rtindu-se pe l`ng[ chestii generale, =tiin\ifice
=i sociale, dar nu pe l`ng[ chestia titlurilor ce trebuie s[ d[m
arti=tilor. }ntre alte foloase, schimbarea direc\iei criticii noastre
va avea de urmare nimicirea spiritului de cumetrii =i de c`rd[=ii
literare, =i acest rezultat pe c`t e de ]nsemnat, e tot pe at`ta de
folositor.
Studii critice 63

***
Sunt ]nc[ dou[ chestii ]n privin\a c[rora am vroit s[ ne
]n\elegem cu confratele nostru de la Rom`nia liber[. Dlui Sphynx
pare c[ nu-i place obiceiul unora de a critica pe un scriitor de ai
no=tri f[c`nd cita\ii din mae=trii str[ini, pomenind, cu prilejul unui
artist mediocru ori pu\in talentat, arti=ti celebri =i geniali ca Dante
ori Shakespeare. Confratele nostru are dreptate dac[ e vorba de
exagera\iile de r`s ]n care cade, de pild[, criticul de la Na\iunea
cu care dl Sphynx face polemic[. Acest critic are ]n adev[r patru
cita\ii foarte ciudate. A=a, spre a spune c[ a cugeta e greu, dom-
nul citeaz[ pe filozoful Schopenhauer. M`ine vrun alt critic, pen-
tru a spune c[ omul umbl[ cu picioarele, va zice: „Omul umbl[
cu picioarele, cum a zis un mare filozof“ etc. }ntr-un cuv`nt,
suntem de o p[rere cu Sphynx, dac[ e vorba de criticul de la
Na\iunea. Nu vom fi ]ns[ deloc de o p[rere, dac[ d-sa ar vroi s[
generalizeze, os`ndind ]n general cita\iile =i pomenirea de nume
mari, c`nd e vorba de scriitorii no=tri pu\in ]nsemna\i. Dl De-
lavrancea a scris o critic[ ]n Lupta literar[ =i, ]ntruc`t e vorba de
analiza am[nuntelor =i tehnicii poe\ilor despre care trata Delavran-
cea, critica era c`t se poate de bun[. }n aceast[ critic[ ]n care se
vorbe=te de Veronica Micle, de Scrob etc., dl Delavrancea a citat
pe Dante, pe Heine etc. Dl Scrob =i Dante! Nu e prea curios? +i
cu toate acestea dl Delavrancea a avut deplin[ dreptate. Literatu-
ra noastr[ se dezvolt[ sub ]nr`urirea literaturilor europene. De
ce dar, pe de o parte, n-am cerceta cam ce ]nr`urire a cut[rui
maestru str[in se oglinde=te ]ntr-un scriitor al nostru =i, pe de
alt[ parte, de ce n-am ar[ta exemplele mari scriitorilor no=tri, fie
ei oric`t de mici? Nou[ nu ni se p[rea nici preten\ios, nici de r`s
lucru dac[ un scriitor d-al nostru cu pu\in talent ar avea n[zuin\a
s[ ajung[ un Shakespeare. Nu-i preten\ie de r`s a vroi s[ fii un
Shakespeare, ci de r`s e credin\a c[ ai ajuns a fi un astfel de ge-
niu, c`nd nu-i ajungi nici la glezne; ambi\ia ]ns[ de-a ajunge un
Shakespeare e o ambi\ie aleas[, ]nalt[. De ce dar un critic, vor-
64 Constantin Dobrogeanu-Gherea

bind scriitorilor no=tri, s[ nu le arate exemple mari din str[in[tate?


Bine]n\eles c[ toate acestea trebuie s[ aib[ rostul lor; ]n aceast[
privin\[ suntem de-o p[rere cu dl Sphynx.
A doua chestie ]n care nu suntem de p[rerea dlui Sphynx e
clasificarea scriitorilor ]n grupe ori =coale. Dl Sphynx este contra
]nregiment[rii scriitorilor ]n cutare sau cutare =coal[. Se ]n\elege,
dac[ este iar[=i vorba de criticul de la Na\iunea, care g[se=te o
=coal[ flaubertist[, una maupassantist[ etc., apoi suntem de
aceea=i p[rere. Dar dl Sphynx pare a generaliza du=m[nia ]mpo-
triva clasific[rii ori cel pu\in protesteaz[ ]n ceea ce prive=te pe
Delavrancea. }n=ir`nd tot ce a scris talentatul =i simpaticul nos-
tru nuvelist, dl Sphynx zice: „Dac[ odat[ cu ]n=irarea acestei
variet[\i de subiecte voi mai spune c[ multe din aceste buc[\i ]=i
au limba lor proprie =i un fel de construc\ie de fraz[ particular[,
s-ar mai putea sus\ine c[ Barbu e de cutare =coal[ etc?“ S-ar putea
=i chiar trebuie sus\inut, =i iat[ de ce: Dac[ se crede c[ un scrii-
tor, un talent literar, o oper[ literar[ e un dar dumnezeiesc, e ceva
c[zut din cer, atunci de bun[ seam[ orice ]mp[r\ire ]n =coli, orice
clasificare e absurd[. Acuma ]ns[, c`nd critica modern[ socote=te
un talent literar, o oper[ literar[ ca un product al unor ]mprejur[ri
anumite ca =i oricare alt product, chestiunea se schimb[. Dup[
cum ]n zoologie ]ntrebuin\[m clasificarea, a=a putem =i trebuie
s-o ]ntrebuin\[m =i ]n literatur[.
Nici felurimea celor scrise de Delavrancea, nici faptul c[ nu se
aseam[n[ ]n totul cu cutare ori cu cutare scriitor n-ar fi un argu-
ment pentru critic[ de a nu-l clasa ]ntr-o grup[ ori ]n alta, ]ntr-o
=coal[ ori ]n alta.
Turgheniev a scris =i din via\a de la \ar[, =i din via\a de ora=,
din via\a aristocra\imii, din a \[r[nimii, din a studen\imii, a scris
=i buc[\i de teatru, =i chiar o poem[ ]n versuri, =i cu toate aces-
tea to\i ]l num[r[ ]n =coala naturalist[. Victor Hugo a scris ro-
mane, tragedii, drame, poezii lirice =i ce n-a mai scris, =i cu toate
acestea to\i ]l pun ]n =coala romantic[. }ntre Turgheniev, Tolstoi,
Studii critice 65

Dickens, George Eliot, Flaubert e deosebire colosal[, cu toate ac-


estea ]i clas[m pe to\i ]n =coala naturalist[, dup[ ni=te semne
esen\iale, comune tuturor. A=a, ]ntre =oarece =i elefant e deosebi-
re foarte mare, =i totu=i pe am`ndoi ]i punem ]ntre mamifere.
Clasificarea ]n literatur[ are acela=i ]n\eles =i aceea=i ]nsemn[tate
ca =i clasificarea ]n zoologie.
Nu natura face clasifica\ii, ci omul. Natura a produs fiin\e
vie\uitoare, noi le ]mp[r\im ]n vertebrate, artopodare, molu=te etc.;
le ]mp[r\im pentru a putea mai u=or pricepe fenomenele naturii.
Tot a=a ]n literatur[. Ni se va spune poate c[ clasificarea e de-
parte de a fi ajuns la acea exactitate la care a ajuns ]n zoologie
ori ]n botanic[. Foarte adev[rat. }n aceast[ privin\[ n-avem nimi-
ca de zis, clasificarea ]n literatur[ e ]nc[ pe c`t se poate de pri-
mitiv[; e tot a=a de pu\in exact[ =i clar[ ca =i clasific[rile ce se
f[ceau odinioar[ ]n zoologie.
Dar acest fapt arat[ numai trebuin\a, dorin\a noastr[ de a
ajunge la clasific[ri mai perfecte, iar nicidecum c[ nu trebuie s[
ne folosim de clasificarea de acuma p`n[ la alta mai bun[.
Ar fi tot a=a de nera\ional dac[ un zoolog vechi ar fi respins
orice clasificare, sub cuv`nt c[ va veni vremea c`nd va fi o clasi-
ficare mai bun[; ori dac[ un zoolog modern ar spune c[ nu tre-
buie s[ ]ntrebuin\[m deloc clasificarea modern[, sub cuv`nt c[
dup[ vreo dou[ veacuri vom avea o clasificare mult mai des[v`r=it[.
De aceea orice =tiin\[ ]ncepe mai bine cu o clasificare c`t de
nedes[v`r=it[, dec`t f[r[ nici o clasificare.
A clasifica e o nevoie a con=tiin\ei omene=ti. Ar fi de prisos s[
ad[ug[m c[ =i noi sim\im =i suntem nemul\umi\i de imperfec\ia
clasifica\iilor de ast[zi, care de multe ori n-au alt izvor dec`t fante-
zia criticului; dar ]n acela=i timp pricepem =i necesitatea absolut[
a grup[rilor =i a clasifica\iilor. N-am putea s[ termin[m mai bine
aceste c`teva cuvinte despre critica modern[, dec`t cit`nd fru-
moasele cuvinte ale lui G. Brandes despre spiritul criticii care a
p[truns poezia modern[, romanul =i critica propriu-zis[, despre
66 Constantin Dobrogeanu-Gherea

spiritul critic al veacului ]n general =i din care critica literar[ e


numai o parte mic[, dar destul de ]nsemnat[.
„Critica, adic[ darul de a trece peste marginile primitive ale
caracterului s[u propriu, ajutat de darul unei simpatii neunila-
terale, a fost o ]nsu=ire de c[petenie a celor mai mari poe\i ai
veacului nostru.
Astfel a ]n\eles critica Emile Montégut, care a numit-o geniul
mezin ]ntre spirite. „Critica — zice el — este a zecea muz[. Cu
d`nsa era c[s[torit ]n tain[ marele Goethe. Ea a f[cut din el
dou[zeci de poe\i. Care-i temelia literaturii germane, dac[ nu cri-
tica? Poe\ii englezi de ast[zi ce-s? Critici emo\iona\i. Ce este no-
bilul Leopardi al Italiei? Un critic ]nfl[c[rat. Din to\i poe\ii noi,
numai Byron =i Lamartine n-au fost critici, =i de aceea au fost
lipsi\i de varietate =i au ajuns at`t de monotoni“. Dac[ lu[m criti-
ca ]ntr-un ]n\eles mai larg =i mai propriu, atunci cade aceast[ din
urm[ m[rginire. C[ci ca ]nsu=ire de a supune realitatea la o cer-
cetare, tot ea a fost puterea care a inspirat pe cei mai mari lirici
ai veacului. Ea este inspiratoarea lui Victor Hugo, a lui Byron, a
lui George Sand, ca =i a lui Lamartine. }ndat[ ce poezia ]nceteaz[
de a sta ]nchis[ la ideile =i la via\a lumii contemporane, ]ndat[ ce
poe\ii lirici-dramatici se prefac ]n organe ale ideilor, se simte un
element viu ]n poezia lor critic[. Ea a f[cut pe Hugo s[ scrie „Les
ch`timents“ =i pe Byron „Don Juan“. Ea arat[ spiritului omenesc
drumul. Ea ]ngr[de=te drumul =i-l lumineaz[ cu facle. Ea deschide
drumuri noi =i ]nchide pe cele vechi. C[ci critica mut[ mun\ii
din loc, ea calc[ sub picioare toate ]n[l\imile uria=e ale autorit[\ii,
ale prejudiciilor, ale puterii f[r[ idei =i ale tradi\iunii moarte.“
Studii critice 67

TENDEN|IONISMUL +I TEZISMUL }N ART{ *

CUPRINS

M[rturisesc, ]mi pare bine =i ]mi pare r[u totodat[ de prilejul


ce mi-a dat dl Roman, s[ vorbesc despre mine ]nsumi. }mi pare
r[u, pentru c[ voi fi nevoit s[ vorbesc despre persoana mea, lu-
cru ce a= fi dorit s[ nu fac, ]mi pare ]ns[ bine, pentru c[ astfel
voi putea deslu=i unele puncte din articolele mele.
+i acuma trec la chestie.
Dl Roman zice c[ nu se une=te ]n totul cu mine ]n privin\a artei,
]ns[ e foarte departe de a l[muri ]n ce =i cum; e a=a de pu\in
deslu=it, ]nc`t m[rturisesc c[ n-am putut pricepe ]n totul ce vrea
s[ spun[ d-sa. Chiar la ]nceputul bro=urii, d-sa arat[ deosebirea
]ntre noi astfel: „D-sa (adic[ eu) pune ideea social[ pe planul ]nt`i,
iar arta pe al doilea. Aice ne deosebim... Literatura ]ns[, =i ]n spe-
cial poezia, dup[ p[rerea noastr[, trebuie s[ r[m`ie ]n primul
loc art[“. Mai departe, d-sa zice c[ e tot a=a de r[u a avea
economi=ti poe\i, ca =i poe\i economi=ti. Ce ]n\elege oare prin ace-
ste fraze? S[ fi ]n\eleg`nd c[ e r[u a scrie ]n versuri un tratat
de economie politic[? Dac[ despre aceasta-i vorba, suntem de
aceea=i p[rere, =i a= dori mult s[ mi se arate unde =i c`nd am
spus eu asemenea prostie. Poate ]ns[ dl Roman e ]mpotriva
tendin\elor sociale exprimate ]n poezie? A=a se pare; dar atunci

* Sub acest titlu tip[resc aici o parte dintr-un articol mai mare, publicat
]n Contemporanul, sub titlul urm[tor: Direc\iunea Contemporanului. }l tip[resc,
pentru c[ paginile acestea ]mi par c[ explic[ mai bine teoria literar[ cuprins[
]n acest volum. Partea ce mai r[m`ne din articolul citat va intra ]n volumul
al doilea. Articolul din Contemporanul a fost publicat ca r[spuns la o bro=ur[
a dlui I. N. Roman.
68 Constantin Dobrogeanu-Gherea

de ce ap[r[ cu at`ta foc pe Eminescu, umbl`nd a dovedi c[ ]n


poeziile lui are tendin\e liberale, progresiste? }n cele c`teva pagini
unde e vorba despre mine dl Roman zice: „Gre=eala dlui Gherea
este c[ nu face deosebirea ]ntre util =i poetic, pe care o face H.
Spencer...“ Mai departe, dl Roman ]mi \ine o lec\ie despre faptul
c[ poate s[ fie un lucru foarte folositor, f[r[ a fi poetic. Am mai
spus c[ niciodat[ nu mi-a trecut prin minte s[ amestec economia
politic[ cu poezia; acum, pot s[ adaug c[ de mult =tiu aceasta, de
mult, foarte de mult =tiu c[ unele func\ii fiziologice, care-s foarte
folositoare, sunt totodat[ cu des[v`r=ire nepoetice. Mai departe.
Dl Roman zice c[ legisla\ia poate s[ fie foarte progresist[, dar nu
poate s[ dea material poeziei, iar =i mai departe, aseam[n[ pe
poet c-o albin[ care ne d[ lucruri dulci, =i zice: „Ce ne pas[ nou[
de unde le ia?“ Mai ]nt`i, aceste fraze — ca =i toat[ partea ]n
care dl Roman atinge teoriile estetice, cum e: leg[tura ]ntre idei
]n general =i ]n special ]ntre ideile sociale cu arta — sunt foarte
pu\in limpezi la dl Roman. Al doilea, d-sa nu m-a ]n\eles bine,
cel pu\in nu m-a ]n\eles cum a= dori s[ fiu ]n\eles. Poate c[ sunt
=i eu de vin[, de vreme ce nu m-au ]n\eles =i al\ii, afar[ de dl
Roman: se vede c[ n-am deslu=it destul de bine p[rerile mele.
Dar am =i eu o ap[rare: am scris ]nc[ prea pu\in; nu numai c[ n-am
spus „tot“, dup[ cum cu drept cuv`nt zice dl Roman, dar am spus
foarte pu\in, =i ce-am spus n-am spus complet. Chestiile literare,
estetice sunt a=a de ]nc`lcite, a=a de complexe, ]nc`t e foarte firesc
lucru s[ nu po\i s[ le l[mure=ti cu des[v`r=ire. Voi ]mplini aceast[
lips[ pe c`t ]mi va fi cu putin\[. Nu voi putea ]ns[ s[ dau toate
l[muririle ]n acest articol; ce va mai r[m`nea, voi spune alt[ dat[.
***
Iat[, ]n c`teva cuvinte, cam ce am scris eu p`n[ acuma ]n
privin\a artei =i ce mi-a p[rut destul de deslu=it.
Omul ]n general, deci =i artistul, e un product al ]mprejur[rilor
cosmice (mijlocul natural) pe de o parte, iar pe de alta al ]m-
Studii critice 69

prejur[rilor sociale (mijlocul social). Toate manifest[rile spiritu-


lui omenesc ]n general, deci =i cele artistice, sunt condi\ionate
prin organiza\ia fizic[, nervoas[, sufleteasc[ a artistului. }nsu=i
artistul e format de c[tre mijlocul natural =i social ce-l ]nconjoa-
r[. Toate produc\iunile artistice (vorbim de art[, nu de m`zg[lituri
ori de falsificarea artei) se reduc, la urma urmei, la ]nr`urirea
mijlocului natural =i a celui social. O impresie f[cut[ de mijlocul
natural, de pild[ un r[s[rit de soare ori o idee social[, cum este
iubirea de oameni sau iubirea c[tre femeie, nu va ie=i de la poet
]ntocmai cum a intrat. Impresia va g[si o sum[ de impresii adu-
nate, o sum[ de idei, va g[si un sistem nervos deosebit, care la
na=terea artistului cuprindea posibilitatea dezvolt[rii =i cre[rii
artistice. Crea\ia artistului va fi un product al combina\iilor ace-
stor factori feluri\i, dar to\i ace=ti factori — cum e gr[m[direa
de impresii ]n sistemul nervos, adunarea de idei etc. — vin ori de
la mijlocul natural, ori de la cel social. Deci, cum am zis, crea\iunea
artistic[, la urma urmei, este pricinuit[ de ]nr`urirea mijlocului
natural =i social, =i mai ales acest din urm[ are ]nr`urirea ho-
t[r`toare, el e cel de c[petenie. Chateaubriand, pentru a ne da
icoana m[rea\[ a naturii s[lbatice, a trebuit s[ mearg[ ]n Ameri-
ca =i s[ vad[ acolo pe loc minunata vegeta\ie, tocmai unde e mai
s[lbatic[ =i mai frumoas[. Descrierea fierbinte, ]nfocat[, a naturii
=i a iubirii ]n René, e efectul unui temperament nervos, fierbinte
=i boln[vicios totodat[; ideile reac\ionare ale scrierilor lui sunt
pricinuite de revolu\ia francez[ care a desfiin\at nobilimea, a
omor`t pe fratele lui =i l-a surghiunit pe ]nsu=i artistul. Ideile re-
ligioase-bigote, prin care se caracterizeaz[, se datoresc educa\iei
excesiv de religioase, aproape unei nebunii, care se observ[ la to\i
membrii familiei Chateaubriand, o manie care a f[cut pe sora lui
s[ intre la m[n[stire ]n floarea tinere\ii; =i e de notat c[ pe sora
aceasta o iubea el cu pasiune. Lirismul pesimist =i dezn[d[jduit
al lui Leopardi se explic[ prin constitu\ia lui fizic[ peste m[sur[
70 Constantin Dobrogeanu-Gherea

de boln[vicioas[, pe de o parte, iar pe de alta prin un complex de


influen\e sociale. +i a=a-i ]ntotdeauna. Dac[ uneori nu putem g[si,
]n unele privin\e, o leg[tur[ de cauz[ ]ntre mijlocul social =i cel
natural =i crea\iunea artistului, pricina poate fi c[ =tiin\a nu-i
]ndestul de dezvoltat[ ]n aceast[ privin\[; pricina poate fi a in-
strumentelor de cercetare, care ]n materie de art[ =i de psiholo-
gie sunt ]nc[ pu\in perfecte, =i ]n sf`r=it vina poate fi a criticului
care nu =tie a se folosi ]ndeajuns de =tiin\[ =i de mijloacele de
cercetare ce le are azi la ]ndem`n[. Dar c[ asemenea leg[turi
exist[ e mai presus de ]ndoial[. Artistul ne d[ numai ceea ce
prime=te =i nu poate s[ ne dea dec`t din ceea ce prime=te. }n lan\ul
nesf`r=it al cauzelor =i efectelor din universul nostru, cauza se
schimb[ cu efectul =i ceea ce a fost azi cauz[, m`ine e efect. A=a
=i cu arta. Efect al mijlocului social, ea la r`ndul ei lucreaz[ asu-
pra acestui mijloc. Pesimismul dezn[d[jduit =i boln[vicios al lui
Leopardi, care e productul (pe c`t e vorba de cauze sociale)
suferin\elor nenum[rate ale societ[\ii, ]nr`ure=te =i el asupra
societ[\ii. Ideile reac\ionare religioase ale lui Chateaubriand, da-
torite ]nt`i =i ]nt`i revolu\iei franceze, au avut ]nr`urire asupra
revolu\iei, pe de o parte d`nd curaj reac\iunii monarhiste, pe de
alta aprinz`nd curajul =i ura revolu\ionarilor. Societatea suger`nd
anumite idei =i sentimente artistului, crea\iunea artistului, carac-
terizat[ prin idei =i sentimente sugerate de societate, va sugera
societ[\ii, la r`ndul ei, idei =i sentimente ]n armonie cu cele
primite.
Acestea sunt, ]n c`teva cuvinte, tezele pozitive =i esen\iale care
mi-au p[rut c[ ies l[murit din cele spuse de mine. Din aceste baze
fundamentale iese tot ce am spus p`n[ acuma ]n privin\a teore-
tic[ literar[. Asupra acestor c`teva chestii fundamentale, cei care
vor s[ m[ critice trebuiau s[-=i ]ndrepte privirea. Dac[ ar dovedi
c[ aceste premise sunt false, atunci, desigur, foarte multe din cele
ce am zis sunt false; dac[ ]ns[ se vor uni cu mine ]n privin\a aces-
Studii critice 71

tor premise (=i cred c[ ar fi greu pentru cineva s[ nu se uneasc[),


atunci =i deduc\iile mele sunt adev[rate. Aceste toate sunt bine-
]n\eles cu des[v`r=ire nepotrivite cu tezele esteticii vechi, cu te-
zele esteticii metafizice. Dup[ acea estetic[, arta nu-i un product,
ci un dar dumnezeiesc, un lucru supranatural, care st[ deasupra
=i ]n afara societ[\ii. Bine]n\eles c[ o mul\ime de fenomene, de
fapte artistice sunt altfel explicate de o teorie, =i altfel de ceala-
lt[, uneori ]n mod cu totul opus.
Dl Roman, dup[ cum se vede, face parte, dup[ credin\ele sale
literare, din =coala modern[, ]ns[, ca foarte mul\i al\ii, nu =i-a
explicat l[murit o mul\ime de chestii literare, estetice, =i de aceea
le explic[ tot metafizic. Cu alte cuvinte, de=i de =coal[ nou[, tot
amestec[ credin\e =i considera\ii vechi.
Dreptatea ne sile=te s[ spunem c[ mai to\i litera\ii no=tri fac
a=a. Plec`nd de la premisele fundamentale, ]n=irate ]n c`teva cu-
vinte mai sus, putem foarte bine s[ lumin[m acele c`teva chestii
foarte ]nsemnate pe care le ridic[ dl Roman =i care, dup[ d-sa, ]l
deosebesc de mine. A=a e, de pild[, chestia folositorului ]n art[.
Estetica metafizic[ se r[scoal[ ]mpotriva ]ntrebuin\[rii cuvinte-
lor folositor =i v[t[m[tor. „Folositor =i v[t[m[tor sunt cuvinte bune
de ]ntrebuin\at, c`nd e vorba de tingiri ori de rachiu. Tingirea e
folositoare =i rachiul v[t[m[tor: dar arta, un dar ceresc, arta, floa-
rea =i podoaba vie\ii, e prea sus pentru ca s[ fie ]ntrebuin\ate, =i
fa\[ cu d`nsa, vorbele noastre negustore=ti: folositoare ori v[-
t[m[toare“, ziceau =i zic cu indignare vitejii ap[r[tori ai Madame
feu l’esthétique* , dup[ expresia scriitoarei Barbe Gendre.
Al\ii, mai transigen\i, sunt gata s[ spuie c[ arta e folositoare,
dar totu=i, =i dup[ d`n=ii, ea r[m`ne o categorie metafizic[, prin
aceea c[ e numai folositoare. Dup[ ei, arta nu poate s[ fie dec`t
folositoare, a-i zice v[t[m[toare ar fi o ocar[. Dup[ noi, ]ns[, e
cu totul altmintrelea. Arta e un product, e o manifestare ca ori-

* R[posata doamn[ estetica (n. ed.).


72 Constantin Dobrogeanu-Gherea

care alta a spiritului omenesc =i ca atare poate s[ fie ori folosi-


toare, ori v[t[m[toare. Odat[ ce este exprimatoarea ideilor =i
sentimentelor omene=ti, ]nsu=irile ei at`rn[ de ideile =i sentimen-
tele ce va exprima. Ea poate s[ exprime idei =i sentimente
s[n[toase, =i ]n acest caz e folositoare; poate s[ fie exprimatoare
de idei =i sentimente rele, =i ]n acest caz e v[t[m[toare.*
To\i cititorii no=tri, f[r[ excep\ie, sunt desigur pe deplin
convin=i c[ liberarea de sub jugul str[in... e un lucru sf`nt. Un
poet care, ]n versuri ]nfl[c[rate, va pleda pentru aceast[ libe-
rare, va face o lucrare poetic[ folositoare; dimpotriv[, un poet
care va c`nta robirea na\iunii, va face o crea\iune artistic[
v[t[m[toare.
Dac[ dl Roman ar fi vrut s[ combat[ ideile mele ]n privin\a
folositorului =i a artei, ar fi trebuit s[ arate c[ arta e mai-nainte
de toate art[ =i e neat`rnat[ de ]nsu=iri ca folositor =i nefolositor;
dar nu s[-mi spuie c[ sunt lucruri folositoare care nu-s poetice,
ori s[ m[ ]nve\e c[ matematicile =i poezia nu-s acela=i lucru, ca =i
cum eu a= fi zis vreodat[ o astfel de prostie.
Pentru acei care vor ]n\elege mai ad`nc premisele teoretice
expuse mai sus, se va l[muri foarte bine =i chestia ideilor sociale
]n art[, ori mai bine chestia at`t de mult discutat[: „tendin\a ]n
art[“, „arta tenden\ioas[“. Aceast[ chestie a ajuns adev[rata
gogori\[ a esteticilor metafizici =i cu toate acestea nou[ ne pare
foarte l[murit[. }n adev[r, dac[ o crea\iune artistic[ e rezultanta
]nr`uririi mijlocului natural =i social, dac[ artistul ne d[ ceea ce
au pus ]n el mijlocul natural =i cel social, crea\iunea lui va expri-
ma tendin\ele mijlocului ce-l ]nconjoar[; crea\iunea artistului va
exprima, ]ntr-un fel ori ]n altul, tendin\ele epocii ]n care tr[ie=te,
ale societ[\ii ]n care tr[ie=te. Deci, art[ f[r[ tendin\[ nici nu poate
s[ fie. Art[ f[r[ tendin\e n-a existat, nu exist[ =i nu va exista.
C[ci dac[ arta va atinge via\a social[, va exprima tendin\e so-

* }n aceast[ privin\[, vezi articolul meu C[tre dl Maiorescu.


Studii critice 73

ciale. Bine]n\eles, o poezie ce descrie un asfin\it de soare nu


exprim[ tendin\ele sociale ale unei epoci; dar noi nu prea cu-
noa=tem poe\i mari care s[ se fi ]ndeletnicit numai cu descrieri
de r[s[rituri =i de apusuri de soare. Poe\ii mari, ]n toate timpu-
rile =i la toate popoarele, au exprimat idei mari sociale, =i cu c`t
au fost mai mari, cu at`ta mai deplin au exprimat ei tendin\ele
epocii =i ale poporului. Eschil, Homer, Sophocle, Dante, Leopar-
di, Byron, Shelley, Musset, Victor Hugo, Goethe etc. n-au fost oare
geniali exprimatori ai tendin\elor sociale ale poporului lor, ale
epocii lor?
E peste putin\[ a face ]ntre idei =i tendin\e =i art[ o deosebire
at`t de mare ]nc`t s[ zicem c[ ideile sociale au c`mpul lor bine
m[rginit, iar arta de asemenea are pe al ei, dup[ cum ne spune
dl Roman (pag. 12). Ideile =i tendin\ele sociale sunt chiar s`ngele
cald =i hr[nitor care nutre=te =i face vie\uitor organismul numit
art[. A spune c[ ideile =i tendin\ele sociale sunt ceva cu totul
deosebit de art[ este tot a=a cum ai zice c[ s`ngele e ceva cu
totul str[in de organismul omenesc.
Dar dac[ arta ]n general =i poezia ]n special (despre poezie e
mai ales vorba ]n scrierea dlui Roman) exprim[ ideile =i tendin\ele
sociale, atunci se na=te ]ntrebarea: care sunt anume tendin\ele
ce pot =i chiar trebuie s[ fie exprimate ]n art[, =i de nu cumva
sunt unele idei =i tendin\e sociale, care nu merit[ deloc, care
chiar din firea lor nu pot s[ fie exprimate ]n poezie? Aici e mie-
zul chestiei. Cu ideile mari sociale introduse ]n poezie se repet[
acela=i lucru ca =i cu toate ideile mari. Cine nu =tie ce s-a ]nt`mplat
p`n[ acuma cu toate ideile mari religioase, filozofice, economi-
co-sociale? La ivirea lor, ele sunt huiduite, luate ]n r`s, clevetite
din felurite pricini. Unii oameni, chiar inteligen\i, fac aceasta din
interes, al\ii o fac din nepricepere, al\ii de fric[: “P[rin\ii p[rin\ilor
no=tri au crezut a=a, doar n-au fost ei mai pro=ti dec`t noi“. De
la ]nceput ideea nou[ e sprijinit[ numai de c`\iva oameni mai
]ndr[zne\i, care de multe ori pl[tesc asemenea ]ndr[zneal[ cu
74 Constantin Dobrogeanu-Gherea

via\a lor. C`te pu\in ]ns[ ideea ]=i face drum, adev[rul c`=tig[ te-
ren, c`te pu\in ideea cea nou[ ajunge =i ea idee ortodox[, un st`lp
al societ[\ii, pentru ca, rezema\i de acest st`lp, cei interesa\i,
nepricepu\i, frico=i =i neputincio=i s[ strige iar[=i contra altei idei
noi =i ]ndr[zne\e.
Cam acela=i lucru se ]nt`mpl[ =i cu ideile noii estetici, se
]nt`mpl[ =i cu tendin\ele sociale introduse ]n art[. Pe un poet
mare, novator ]ndr[zne\ care arat[ admirabil o idee mare social[,
pe un a=a poet ]l ]nt`mpin[ huiduielile =i strig[rile c[ el p`ng[re=te
arta, c[ arta e ceva prea sus pentru ca s[ fie amestecat[ cu de ale
vie\ii, c[ pentru aceasta exist[ jurispruden\[, economie etc. Dup[
o vreme ]ns[, oricare idee ajunge foarte poetic[, ]=i cap[t[ dreptul
de cet[\enie ]n poezie, se preface ]ntr-o arm[ ]mpotriva ten-
din\elor =i ideilor noi. C`nd vitejii artei pentru art[, ai artei pure,
ai artei care e mai presus de toate, =i mai ]nainte de toate art[,
c`nd ace=ti viteji ]ncep s[ strige ]n contra ideilor =i tendin\elor
sociale introduse ]n art[, pretinz`nd c[ ea trebuie s[ r[m`ie cu
totul ]n afar[ de lupta ideilor =i a tendin\elor sociale, ei nu =tiu ce
vorbesc.
Adev[rul este c[ ei nu-s, ]n general, ]mpotriva ideilor =i
tendin\elor sociale ]n poezie — aceste idei =i tendin\e fiind s`ngele
cald al poeziei —, ci sunt ]mpotriva unor anumite idei =i tendin\e.
Dac[ ei strig[ ]mpotriva tendin\elor sociale ]n general ]n poezie,
apoi strig[ fie din nepricepere, fie din interes. C`nd genialele ver-
suri ale lui Shelley au c[zut asupra Engliterei ca o lav[ topit[,
chem`nd la via\[ pe cei dezmo=teni\i, ce strig[t de ur[ =i de tur-
bare! }ntre alte clevetiri a fost =i aceea c[ versurile lui Shelley
p`ng[resc arta prin introducerea unor idei care au alt c`mp de
lupt[... Estetici cura\i s-au f[cut mai ales acei ale c[ror privilegii
au fost amenin\ate prin acest potop de geniale =i ]nfocate ver-
suri. A trebuit mai bine de-o jum[tate de veac p`n[ ce critica s[
]nceap[, ]n sf`r=it, a m[rturisi c[ Shelley e cel mai mare poet en-
glez din veacul nostru, c[ e mai presus de Byron =i ]n unele privin\e
Studii critice 75

ajunge pe Shakespeare* . Trebuie s[ spunem ]ns[ un adev[r, c[


]n cuvintele antitenden\io=ilor ]n privin\a poeziei se cuprinde =i o
parte de adev[r, c`t[ vreme ei lupt[ ]n contra tezismului (pe dat[
vom vedea cum pricepem acest cuv`nt), confund`ndu-l cu
tendin\a social[ a artei.
De alt[ parte, =i ap[r[torii tendin\elor sociale ]n art[ nu
l[muresc destul deosebirea cea mare ce exist[ ]ntre tenden\ionism
=i tezism. Voi st[rui s[ explic aici pe scurt aceast[ deosebire. De
la ]nceput ]ns[, trebuie s[ m[rturisesc c[ vorbele tezism =i ten-
den\ionism le ]ntrebuin\ez arbitrar. }n limba obi=nuit[, aceste
vorbe sunt ]ntrebuin\ate chiar ]n acela=i ]n\eles. +i drept vorbind,
n-a= dori deloc s[ introduc nici cuvinte noi, nici s[ iau un cuv`nt
]ntr-un ]n\eles neobi=nuit. Dar ce vre\i s[ fac? Am ]n capul meu
dou[ =iruri de idei bine deosebite, dar pe care publicul le ame-
stec[, nu le distinge, ]nc`t pentru oricare din am`ndou[ ]n-
trebuin\eaz[, la ]nt`mplare, ori vorba tenden\ionism, ori tezism.
Cum am spus, pentru mine aceste dou[ serii sunt foarte deose-
bite, sunt deci nevoit s[ dau fiec[reia din ele o numire, fie chiar
cu primejdia de a aduce oare=icare ]ncurc[tur[ ]n mintea citito-
rilor. De altmintrelea eu nu \in la cuvinte, \in numai s[ se fac[
bine deosebirea ]ntre aceste dou[ serii de idei, =i dac[ mi se vor
da nume mai potrivite, le voi primi cu pl[cere. Cu alt prilej voi
l[muri, ]n toat[ ]ntinderea ei, pe larg, deosebirea ad`nc[ dintre
tezism =i tenden\ionism; aici voi spune numai c`teva cuvinte, dar
care, cred, vor fi destul de l[murite.
Una din tr[s[turile caracteristice ale tezi=tilor este c[ ei cred
c[ ]nsu=irea artistic[ (a=a iese din vorbele lor) nu se deosebe=te
de ]nsu=irile intelectuale ]n general. }n polemica lor ]mpotriva
metafizicilor, care socot arta ca ceva dumnezeiesc, supranatural,
pentru a ar[ta c[ arta e o ]nsu=ire ca oricare alta, un rezultat al
dezvolt[rii nervoase, tezi=tii au c[zut ]n gre=eala contrar[ (cum

* Vezi Swinburne ]n prefa\a dramei lui Shelley, Cenci.


76 Constantin Dobrogeanu-Gherea

se ]nt`mpl[ a=a de des ]n polemic[), ajung`nd p`n[ la a spune


— lucru absurd — c[ ]nsu=irea artistic[ nu se deosebe=te prin
nimic de ]nsu=irea de-a ]nv[\a aritmetica. Astfel, ar urma c[, dup[
cum to\i oamenii (nu \inem seam[ de idio\i) pot s[ ]nve\e cele
patru reguli, tot astfel to\i ar putea fi poe\i. Ei nu spun aceasta
l[murit, dar a=a reiese negre=it dac[ scoatem ]ncheieri logice din
cuvintele =i premisele lor. Dup[ noi ]ns[, e cu totul altceva. De=i
noi consider[m ]nsu=irea artistic[ nu drept ceva supranatural, ci
ca un lucru foarte firesc, rezultat necesar al dezvolt[rii nervoase,
totu=i aceast[ ]nsu=ire nervoas[, special[, o credem de un tip mai
]nalt. Dup[ cum toate rasele omene=ti sunt rase omene=ti, iar rasa
alb[ e de un tip mai ]nalt; tot a=a un artist mare e om ca to\i
oamenii, dar de un tip superior. Nu fiecare om poate s[ se fac[
poet, =i vorba c[ poe\ii se nasc este un adev[r ce nu trebuie
t[g[duit. Un poet mare, la na=terea lui, are un sistem nervos fin,
de un tip mai ]nalt. Un c[\el =i un copil la na=tere sunt deopotriv[
de pro=ti, ]ns[ copilul prinde putin\a de-a ajunge om; iar c[\elul,
fie pus ]n orice ]mprejur[ri, tot c`ine se face. A=a este cu Stan =i
Bran fa\[ cu Goethe. Goethe la na=terea sa cuprindea putin\a de
a fi poet mare. }mprejur[rile vie\ii, cre=terea au hot[r`t direc\ia
poeziei lui, precum =i cuprinsul etc.; ]ns[ repet[m, Goethe la
na=terea sa era un geniu, pe c`nd Stan =i Bran, oricare ar fi
]mprejur[rile ]n care vor tr[i, vor r[m`nea tot oameni de r`nd.
Dac[ ]nsu=irea artistic[ am voi s[ o compar[m cu ]nsu=irea
matematic[, ar trebui s[ compar[m pe Goethe cu Leibnitz, New-
ton ori Euler. Goethe =i Newton au fost tipuri mai ]nalte ale
dezvolt[rii omene=ti, dar unul ]ntr-o ramur[ =i altul ]n alta.
Aceast[ deosebire ]ntre noi =i tezi=ti va fi de ajuns pentru a
face s[ fie priceput[ deosebirea cea mare ce trebuie s[ fie ]ntre
aprecierile noastre =i ale tezi=tilor. Pentru tezi=ti, un artist, poet
de pild[, poate dup[ o tez[ dat[ (de aceea ]i numim tezi=ti) s[
scrie orice, azi o od[ unui monarh, m`ine o od[ republicii; artis-
tul e un me=te=ugar, se aseam[n[ cu t`mplarul, care face azi un
Studii critice 77

tron pentru rege, iar m`ine poate face, pentru pre=edintele re-
bublicii. }n aceast[ privin\[ tezi=tii, de=i pleac[ de la un punct de
vedere deosebit dec`t metafizicii, ajung la acelea=i ]ncheieri, fie
din pricina c[ =i unii, =i al\ii au temelie gre=it[, fie pentru c[
extremele se aseam[n[. }n adev[r, dup[ metafizici, obiectivi=ti
absolu\i ]n art[, dup[ metafizicii care cred arta un dar dumnezei-
esc, c[zut din cer =i neat`rnat de ]mprejur[rile materiale ale vie\ii,
artistul poet poate de asemenea azi s[ fac[ o od[ minunat[ rege-
lui, m`ine un c`ntec revolu\ionar. Plec`nd de la dou[ puncte de
vedere deosebite, dar am`ndou[ gre=ite, metafizicii =i tezi=tii ajung
unii =i al\ii la aceea=i ]ncheiere gre=it[, c[ artistul poet e neat`rnat
de mijlocul ce-l ]nconjoar[ =i, dup[ voin\[, poate s[ creeze ]n
orice fel. Cititorii =tiu c[, dup[ p[rerea noastr[, crea\iunea poe-
tului e condi\ionat[ negre=it de mijlocul natural =i de cel social.
Aceste c`teva cuvinte le credem destule pentru a ar[ta deose-
birea ce este ]ntre tezi=ti =i noi. Cele ce urmeaz[ vor lumina chestia
=i mai bine. C`nd dl Roman ne ]nvinuie=te c[ amestec[m econo-
mia politic[ =i poezia, apoi ne ]nvinuie=te tocmai pentru c[ ne
crede tezi=ti ]n ]n\elesul de mai sus, lucru de care s[ ne fereasc[
Dumnezeu. Dar neav`nd dreptate ]n privin\a mea, are dreptate
]n general c`nd se roste=te ]mpotriva tezismului. C`nd ne vorbe=te
]ns[ de neamestecarea ideilor sociale ]n art[, c`nd vorbe=te de
arta care trebuie s[ fie mai ]nainte de toate art[, atunci vorbe=te
ca metafizic =i, ]n adev[r, cum am v[zut, e mai aproape de tezi=ti
dec`t suntem noi. }ncurc[tura se na=te de acolo c[ dl Roman nu
=tie s[ deosebeasc[ tezismul de tenden\ionism; se na=te =i de acolo
c[ d-sa, de=i din =coala literar[ modern[ (lucru pe care ]l con-
stat[m cu mult[ pl[cere), tot nu s-a l[sat de c`teva p[cate
metafizice.
Dl Roman ridic[, dup[ cum am zis, mai multe chestii foarte
]nsemnate din unele puncte de vedere, de ce deci nu m-a= folosi
de acest prilej, pentru a-mi spune =i cuv`ntul meu? Cititorii —
care s-au convins din cele spuse p`n[ aici c[ nu combatem pe dl
78 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Roman, ci c[ut[m a lumina c`teva chestii literare, at`t de


]nc`lcite, din nefericire, — vor urma ]nainte acest articol, d`ndu-
mi dreptate dac[ o voi avea, ar[t`ndu-mi c[ n-am dreptate dac[
nu voi fi av`nd. A m[ lumina pe mine =i a lumina pe al\ii, alt[
dorin\[ n-am.
***
Dl Roman caracterizeaz[ direc\ia literar[ de care m[ \in =i pe
care a= dori s-o aib[ literatura rom`n[. }n privin\a caracteriz[rii
n-am avea nimica de zis, dac[ unele cereri ale noastre nu le-ar fi
priceput cam altfel dec`t am fi vroit. A=a, d-sa ia cuvintele noas-
tre parc[ ar fi ni=te re\ete ce le d[m artei ]n genere, =i poeziei ]n
special. Dup[ d-sa, eu cer poeziei s[ glorifice viitorul, cer s[ c`nte
pe femeia cet[\ean[ etc. E foarte adev[rat, dac[ vorbele mele ar
fi luate ]ntr-un ]n\eles mai larg, =i nu tezist, cum pare c[ le-a luat
dl Roman; e adev[rat c[ am zis poe\ilor: „C`nta\i ]n femeie, nu
numai pe amant[, dar =i pe cet[\ean[“; ]ns[ mai de demult, ]n
articolul despre dl Maiorescu, am zis =i am r[szis, am st[ruit =i
chiar am sf`r=it acel articol, spun`nd poe\ilor urm[toarele cu-
vinte: „Umple\i-v[ inima =i sufletul, oric`t de largi ar fi ele, cu
cele mai ]nalte sentimente =i idealuri, cu cea mai ]nalt[ moral[ a
veacului vostru — =i opere ]nsemnate, educatoare =i moralizatoare
ve\i produce“. Din tot ce am scris, nu din cutare ori cutare loc,
urmeaz[ c[ noi nu d[m nici o re\et[ ori tez[ dup[ care cerem s[
scrie poe\ii, ci dorim ca poetul s[ se p[trund[, p`n[ ]n cele mai
mari ad`ncuri ale sufletului s[u, de o idee sau un sentiment mare,
=i numai atunci s[ scrie. Pe un poet care e p[truns de o idee con-
trar[ cu ale noastre, negre=it nu l-am sf[tui s[ scrie a=a cum ne-
ar pl[cea nou[. Dac[ un poet talentat mi-ar face cinstea s[ m[
]ntrebe despre ce s[ scrie, i-a= r[spunde urm[toarele: „Zi, poete,
aceea ce ]\i arde sufletul, ce face inima ta s[ bat[ cu durere ori
cu bucurie, ce ]\i arde =i-\i istove=te creierii, ce te face s[ visezi
Studii critice 79

cu ochii deschi=i, ca astfel versul t[u s[ sugereze ]n omenire


acelea=i sentimente =i g`nduri, care te muncesc =i te istovesc;
dar tocmai fiindc[ sentimentele =i g`ndurile ce te muncesc, urile
=i simpatiile tale vor fi a\`\ate ]n cititorii t[i, caut[ de te p[trunde
de cele mai ]nalte, de cele mai sublime idei =i sentimente ale
veacului, ca astfel s[ fii nu numai poet mare, dar =i un mare
cet[\ean“. Cred c[ e foarte departe de la aceste cuvinte p`n[ la
teze =i re\ete.
Al doilea punct, ]n care asemenea nu ne-a ]n\eles dup[ cum
am dorit, e urm[torul: dl Roman, lu`nd cuvintele noastre drept
re\ete =i teze, crede c[ am opri pe poe\i s[ scrie altfel dec`t dup[
c`teva re\ete pe care le-am dat noi. Dl Roman mustr[ pe poe\ii
Contemporanului de ce c`nt[ iubirea pentru femeie =i nu c`nt[
femeia cet[\ean[, „dup[ cum a zis dl Gherea“; aceasta, dup[ d-
sa, e grav[ contrazicere, mai ales pentru redac\ie, care, al[turea
cu articolele mele, tip[re=te poeziile lui Teodoru, unde se vorbe=te
de iubire tot cum a vorbit =i Eminescu. Dup[ cum a ]n\eles dl Ro-
man, ar urma c[, dac[ unui poet ]i bate inima s[ i se rup[, ]i
zv`cnesc t`mplele, i se ]nv`rte=te capul din pricina iubirii, ]i vine
s[ pl`ng[ ori s[ r`d[, ]i vine s[ cad[ la picioarele iubitei, s[-i
]mbr[\i=eze genunchii, dac[ ]i vine s[ se piard[ ]n ochii ei, s[ zbuc-
neasc[ ]ntr-un hohot de pl`ns ori dac[ ar vrea s[ se arunce ]n
bra\ele celui dint`i cunoscut =i s[ strige: „C`t sunt de fericit!“ —
dup[ dl Roman, ar urma c[ noi nu d[m voie s[ se manifesteze ]n
form[ artistic[ aceste sentimente at`t de omene=ti, adic[ ar urma
s[ desfiin\[m pe to\i poe\ii cei mari ai omenirii!! De unde a luat
d-sa aceasta? C[ va g[si c`teva fraze pe care le-ar putea lua =i ]n
acest ]n\eles, se poate; c[ci ce nu se poate dovedi sco\`nd fraze
dintr-un articol? Dar din tot ce-am scris p`n[ acuma urmeaz[ cu
totul altceva. Nu o dat[ am zis c[ toate sentimentele omene=ti au
dreptul s[ fie exprimate prin art[. Mai mult dec`t at`ta, din arti-
colele mele urmeaz[ un lucru asupra c[ruia atragem mai ales lu-
area aminte, urmeaz[ c[ poetul exprim[ ]n crea\iunea sa toat[
80 Constantin Dobrogeanu-Gherea

personalitatea sa, cu totalitatea sentimentelor sale =i c[ nu poate


s[ exprime dec`t aceste sentimente. Fire=te, e vorba de poe\ii
adev[ra\i.*
Din bro=ura dlui Roman, ar urma c[ eu am fost grozav de as-
pru =i chiar nedrept cu Eminescu. Pentru a l[muri aceast[ chestie,
pentru a-mi ar[ta p[rerea despre Eminescu =i a-mi deslu=i p[rerile
ar[tate ]n articolele din urm[, voi face urm[toarea propunere. S[
zicem c[ mult talentatul nostru poet Eminescu mi-ar fi propus s[
tip[resc scrierile lui ]n revist[. Crede oare dl Roman c[ n-a= fi
tip[rit mai toate poeziile lui Eminescu ]n Contemporanul? Ori crede
c[, tip[rindu-le, a= fi fost ]n contrazicere cu credin\ele mele?
Gre=e=te foarte mult d-sa dac[ crede astfel. Declar c[ a= fi tip[rit
cu bucurie mare o parte din scrierile lui Eminescu, =i iat[ de ce:
poeziile lui Eminescu exprim[ un =ir ]ntreg de sentimente fru-
moase, omene=ti: bl`nde\ea, bun[tatea inimii, comp[timire pen-
tru cel ]mpilat =i ]n special pentru nefericitul popor rom`nesc,
„s[rac ]n \ar[ s[rac[“. }n privin\a iubirii c[tre femeie, poeziile lui
Eminescu exprim[ admirabil o frumoas[ =i puternic[ iubire ero-
tic[, adic[ un sentiment omenesc, biciuiesc leg[turile negustore=ti
]ntre b[rbat =i femeie, adic[ arat[ un sentiment progresist, mai
ales ]ntr-o societate ]n care mare parte din c[s[torii au cu totul
alt[ pricin[ dec`t iubirea: zestrea femeii, lefile b[rbatului, ]nrudi-
rile aduc[toare de hat`ruri etc. Iat[ de ce a= fi tip[rit cu bucurie
mai toate poeziile lui Eminescu ]n care e vorba de iubirea c[tre
femeie. +i tip[rindu-le, a= fi pus al[turea o critic[ ]n care a= fi
constatat talentul poetului, a= fi l[udat chipul cum exprim[ iubi-
rea erotic[, dar totodat[ a= fi ar[tat c[ este un ideal de femeie
mai ]nalt dec`t cel exprimat de poet, c[ poetul nostru a zugr[vit
admirabil concep\ia sentimentului de iubire pentru femeia amant[,
]ns[ n-a exprimat defel o concep\ie mai ]nalt[: femeia cet[\ean[.

* Rug[m pe cititori s[ nu uite c[ ]n acest articol vorbim despre poezie


mai ales, =i mai mult de poezia liric[.
Studii critice 81

A= fi eu oare redactor neconsecvent? Se ]n\elege de altfel, c[


mi-a= da toate silin\ele s[ trezesc ]n poet concep\ia ce-o am eu,
a= pune toat[ puterea ca s[ a\`\ ]n el acele sentimente ce le cred
mai ]nalte =i, dac[ a= fi reu=it, atunci cu ]nzecit[ bucurie i-a= fi
tip[rit poeziile, iar dac[ nu, a= fi urmat cu tip[rirea poeziilor lui
frumoase =i, ]n unele privin\e, progresiste; iar sentimentele =i
concep\iunile mele mai ]nalte despre femeie le-a= fi exprimat alt-
fel, prin vreun chip care nu cere aptitudini at`t de speciale, le-a=
fi exprimat fie ]ntr-un articol critic, fie ]n articole sociologice,
cum sunt ale dnei Sofia N[dejde. Cu totul altfel a= face dac[ a= fi
tezist. A= g[si un om care =tie s[ fac[ bine versuri =i l-a= pune s[
fac[ at`tea =i at`tea sonete pe an asupra cut[rei sau cut[rei teze.
Ori s[ lu[m de pild[ pesimismul lui Eminescu. Limba obi=nuit[
amestec[ multe sub numele de pesimism.
C`nd un om, primind un =ir ]ntreg de crude lovituri, prigonit
ve=nic de soart[, cade istovit strig`nd: „Nu mai pot; mai bine
moarte, dec`t a=a via\[!“ — aceasta se nume=te pesimism.
C`nd ]n lupt[ cu tic[lo=iile vie\ii, omul vede triumf`nd pe oa-
menii de r`nd =i pe idio\i, c`nd vede c[lcate ]n picioare cele mai
alese =i mai ]nalte ]nsu=iri omene=ti =i scap[ un strig[t de durere
ad`nc[ =i de descurajare: „A=a a fost, a=a este, a=a va fi c`t lumea!“
— aceasta se cheam[ pesimism.
C`nd un om sub ]nr`urirea marii sale iubiri tr[date, cade cu
capul pe perin[ mototolind-o =i mu=c`nd-o de durere, d`nd curs
am[r[ciunii nesuferite ce i-a pricinuit tr[darea, — asta se cheam[
pesimism.
C`nd un om, care s-a ]mpotrivit cu putere tuturor mi=eliilor
vede una mai mare apropiindu-se mai amenin\[toare dec`t cele-
lalte, cu scop de a-l zdrobi, =i strig[: „Doamne, f[ s[ treac[ de la
mine paharul acesta!“ — asta se cheam[ pesimism.
C`nd un om e ruinat suflete=te printr-un complex de cauze,
fie naturale, fie sociale, c`nd a ajuns s[ vad[ totul ]n negru; c`nd
din =tiin\[ =i din generaliz[ri filozofice el ajunge s[ trag[ ]n-
82 Constantin Dobrogeanu-Gherea

cheierea c[ r[ul este ]n faptul exist[rii (]n „Das Sein“, „To be“);
c`nd idealul lui ajunge a fi nefiin\a; c`nd g[se=te c[ scopul cel
mai ]nalt al fiin\ei e nefiin\a — atunci acest om e pesimist =i, de
ast[ dat[, ]n ]n\elesul =tiin\ific al cuv`ntului.
Eminescu n-a fost pesimist de cutare ori de cutare fel, mai de-
grab[ le-a avut =i le-a exprimat pe toate.
Dup[ cum m-a priceput dl Roman, nici vorb[ c[ n-a= fi putut
s[ tip[resc ]n Contemporanul poeziile de acest fel ale lui Emines-
cu. Dar gre=e=te foarte tare. Dac[ pesimismul, ]n ]n\elesul de-
scris mai sus, poate pricinui, ]n c`tva, un sentiment de descurajare,
apoi pe de alt[ parte pricinuie=te un =ir de alte sentimente, cum
este comp[timirea pentru suferin\[, ura pentru oamenii de nimic[,
respectul pentru merit =i superioritate.
Cel din urm[ fel de pesimism, ]n ]n\elesul =tiin\ific, e mai seri-
os. Dar =i aice, ]n ]n\elesul cum scrie Eminescu, pesimismul
de=teapt[ g`ndirea, deschide cuget[rii un orizont larg, este ]n
sf`r=it o protestare ]mpotriva acestei burt[verzimi, care nu se
]ndoie=te de nimic[, numai burta =i punga s[-i fie pline. Eu a= fi
tip[rit, deci, mare parte din scrierile pesimiste ale lui Eminescu;
fire=te ]ns[ c[, al[turea cu d`nsele, a= fi tip[rit cu pl[cere un
articol =tiin\ific prin care s-ar fi ar[tat c[ pesimismul, ]n ]n\elesul
schopenhauerian, are ]nr`urire v[t[m[toare asupra energiei ti-
nerimii, asupra c[reia face impresie. A= putea s[ lungesc =irul
exemplelor, dar ca s[ nu ias[ articolul prea mare, voi formula
cugetarea mea ]n c`teva cuvinte.
}n crea\iunea poetului se oglinde=te poetul cu toate credin\ele
=i sentimentele sale. Via\a sufleteasc[ a unui om e peste m[sur[
de complex[, iar via\a psihic[ (deci =i credin\ele =i sentimentele)
a unui poet, a unui artist, e mai complex[ dec`t a altor oameni.
}ntr-o crea\iune poetic[ se va oglindi o via\[ psihic[ complex[,
un =ir de credin\e =i mai ales un =ir ]ntreg de sentimente =i de
combina\ii de sentimente. Bine]n\eles c[ omul, nefiind o ma=in[
f[cut[ dup[ cutare sau cutare regul[, pentru cutare sau cutare
Studii critice 83

scop, toate sentimentele lui nu pot s[ corespund[ unui ideal anu-


mit. Fiecare om are p[catele lui, zice poporul, =i are dreptate. }n
crea\iunea poetului, din punctul de vedere al vreunui ideal hot[r`t,
pot s[ apar[ sentimente =i credin\e mai mult ori mai pu\in str[ine,
ba chiar sentimente =i credin\e protivnice acestui ideal.
}ntre alte ]ndatoriri ale criticii, =i chiar una din cele mai de
frunte, este analiza acestui =ir de credin\e =i de sentimente =i cri-
tica lor din punctul de vedere al unui ideal, al idealului celui ce
critic[. E lucru de la sine ]n\eles c[ prin constatarea unei anu-
mite credin\e ori unui anumit sentiment ce nu corespunde cu
idealul criticului, nu vrea s[ zic[ nici c[ desfiin\[m poetul, nici c[
suntem ]mpotriva lui, nici c[ nu poate fi publicat[ crea\iunea
artistic[ ]n revista ]n care scrie criticul, ]n revista al c[rei ideal e
exprimat de c[tre critic. Nu poate ]nsemna a=a ceva, pentru c[
to\i oamenii au negre=it cutare ori cutare neajuns, dac[-i privim
din punctul de vedere al unui anumit ideal.
Dar o obiec\ie poate s[ ne fie f[cut[, =i anume una foarte se-
rioas[. Din faptul c[ to\i oamenii =i deci to\i poe\ii, ori cel pu\in
enorma majoritate a lor, au o parte bun[ =i o parte rea din punctul
de vedere al unui anumit ideal, ar urma c[ ]ntr-o revist[ s-ar putea
publica crea\iunile tuturor poe\ilor, numai s[ fie talentate; ar urma
un fel de nep[sare moral[ fa\[ cu poe\ii. Nu, asta nu urmeaz[, =i
dac[ n-a= dori s[ fiu ]n\eles r[u, apoi mai ales n-a= dori s[ fiu
]n\eles r[u ]n aceast[ privin\[. Desigur, indiferentismul moral nu
urmeaz[ din cuvintele mele. Dac[ o lucrare poetic[ (]n ]ntregul
ei fire=te, nu fiecare poezie luat[ ]n parte) exprim[ toate senti-
mentele bune =i rele ale poetului, r[m`ne de v[zut ce sentimente
bune =i ce sentimente rele exprim[. Pot fi mai multe rele dec`t
bune, poate s[ fie un singur sentiment r[u asupra c[ruia st[ruie
poetul mai ales; ]n sf`r=it, pot s[ fie =i alte considera\ii foarte
legitime pentru a nu primi, pentru a respinge cutare sau cutare
crea\iune poetic[ a c[rei tip[rire ar compromite credin\ele =i
direc\iunea unei reviste. Bine]n\eles c[ o revist[ redactat[ de un
84 Constantin Dobrogeanu-Gherea

om religios nu va tip[ri =i nu trebuie s[ tip[reasc[ vreo poezie ]n


care se ]njur[ religia, deci ]ndreptat[ ]mpotriva ideilor =i idealu-
lui care sunt scumpe redac\iei. Toate cazurile nu pot fi prev[zute
=i ]n=irate. Astfel, eu n-a= putea publica niciodat[ partea ]n care
unul din cei mai ]nsemna\i fii ce-a avut vreodat[ Rom`nia e nu-
mit broasc[ veninoas[, pocitur[, =i alte epitete de acest soi. De
asemenea, ]n alt gen, n-a= tip[ri Baia =i alte poezii ale lui Rolli-
nat, pentru c[ sunt, ]n mare parte, produse de nevroz[ sexual[ =i
o asemenea nevroz[ tind s[ sugereze ]n cititori. Din cuvintele
mele iese numai at`ta, c[ nu este o m[sur[ cu care s-ar putea s[
se c`nt[reasc[ produc\iunile, pentru a =ti care pot fi tip[rite =i
care nu; din cuvintele mele iese de asemenea, c[ ]n chestie de
art[ =i mai ales de art[ care se ]ndeletnice=te cu via\a omului,
hot[r`rile simpliste ale dlui Roman nu pot s[ aib[ loc; din cuvin-
tele mele mai iese c[, nefiind o m[sur[ pentru a =ti ce poate =i ce
nu poate fi tip[rit ]ntr-o revist[ dec`t ]n ]mprejur[ri extreme (por-
nografie, insulte aduse principiilor revistei), tactul redac\iei joac[
]n acest caz rolul de c[petenie =i, fire=te, numai tact bun n-ar fi
ar[tat redac\ia Contemporanului dac[ ar fi respins poeziile ce
exprim[ iubirea c[tre femei, sub cuv`nt c[ este un ideal mai ]nalt
dec`t cel exprimat ]n ele; =i, ]n sf`r=it, urmeaz[, cred, destul de
l[murit, c[ nu m-a ]n\eles bine dl Roman, c`nd din cuvintele mele
a vrut s[ fac[ o arm[ ]mpotriva redac\iei =i direc\iei Contempo-
ranului.
}nc[ pu\ine cuvinte vom spune dlui Roman =i vom m`ntui. }n
articolul meu despre Eminescu, am scos c`t am putut la iveal[
]nsu=irile =i neajunsurile poetului. }ntre aceste din urm[, am
st[ruit asupra faptului c[ poetul are idealul s[u ]n trecut, ]n loc
de a-l avea ]nainte. Nu — zice dl Roman — aceasta e o absurdi-
tate, o nedreptate; Eminescu n-a avut idealul s[u ]n trecut, ci a
luat trecutul fiindc[-i d[dea mai mult material poetic; nic[ierea,
zice dl Roman, poetul n-a ]nso\it trecutul de idealuri nepoetice.
Idealul poetului e sublimul, frumosul =i, deci, ce ne pas[, dac[
Studii critice 85

poetul ne descrie acest sublim =i frumos ]n trecut, numai frumos


s[ fie; ce ne pas[ din ce buruiene e str`ns[ mierea albinelor, bine
c[ e dulce. Dac[ iubirea cavalerului =i a damei din Scrisoarea IV
e frumos descris[, atunci tot p[catul lui Eminescu ar fi numai c[,
vorbind despre ei, a pus data 1400; de-ar fi spus c[ lucrul se pe-
trece la 1900, atunci ar fi, dup[ dl Gherea, perfect fondul scrisorii.
Nu trebuie s[ cerem poetului ca s[ vad[ trecutul prin prisma noas-
tr[. Cam acestea sunt argumentele ce ]n=ir[ dl Roman ]n patru
pagini, pentru a protesta ]mpotriva noastr[, care am g[sit un nea-
juns lui Eminescu ]n convingerile lui =i ]n idealizarea trecutului.
„Nic[ierea — zice dl Roman — poetul n-a ]nso\it trecutul de
idealuri nepoetice“. Net[g[duit este c[ aici e un merit al lui Emi-
nescu, dar tot aici e =i un neajuns, pe care l-am ar[tat. }n artico-
lul despre Eminescu, ]mi pare c[ am spus foarte deslu=it p[rerea
mea, dar fiindc[ n-am fost ]n\eles, sunt nevoit a alerga la un mijloc
care poate nu e potrivit din punctul de vedere al esteticii, dar e
foarte potrivit c`nd voim a l[muri bine un lucru =i, cum am spus,
n-avem alt[ ambi\ie. Vom lua deci o pild[, pentru c[ pildele
vorbesc nu numai min\ii, ci =i inimii. A=a, s[ lu[m provinciile noas-
tre care-s sub st[p`niri str[ine... S[ presupunem c[ rom`nii din
Transilvania sunt trata\i de o mie de ori mai r[u dec`t sunt trata\i
]n adev[r, s[ presupunem c[ se poart[ cu d`n=ii ca st[p`nii de
robi cu negrii, pe vremea robiei ]n America. S[ mai zicem c[ un
poet scrie o poem[ ]n care, ]n versuri energice, spune c[ aseme-
nea stare de lucruri e bun[ =i dreapt[. Poetul, un om curajos =i
m`ndru, ]ns[ cu instincte s[lbatice, cheam[ pe magna\ii unguri
la lupt[ spre a ]mpila pe robii rom`ni, care-s n[scu\i spre a fi robi.
Aceast[ poem[, oric`t de frumoas[, de plastic[, de energic[ ar fi
ea, va fi ]ns[ o infamie =i nu cred s[ se g[seasc[ o singur[ revist[
]n \ar[ s-o tip[reasc[. Fac ]ns[ a doua propunere. S[ zicem c[
este un poet omenos, cu sentimente frumoase, un poet care iube=te
sincer poporul rom`nesc, dar nu cunoa=te starea lucrurilor ]n
Ungaria ori, mai bine, care e ]nconjurat de un cerc de oameni
86 Constantin Dobrogeanu-Gherea

care au interes s[ se par[ lucrurile altmintrelea de cum sunt; pe


de alt[ parte, poetul nu vede lucrurile petrec`ndu-se dec[t prin
prisma acestui cerc de oameni. Acest poet scrie o poem[ ]n care
rela\iile ]ntre unguri =i rom`ni se arat[ patriarhale, bl`nde, fru-
moase; ungurii ]mpilatori sunt ca ni=te p[rin\i care se ]ngrijesc
de fericirea rom`nilor-copii. Fiindc[, dup[ presupunerea noastr[,
poetul e om bun, bl`nd =i cu sentimente frumoase, apoi fire=te
c[ ]n poem[ se vor da pe fa\[ tot acelea=i ]nsu=iri. Presupunem c[
dl Roman a trebuit s[ fac[ o dare de seam[ despre aceast[ poem[.
Ce ar fi scris dl Roman? Dup[ ce ar fi citit =i ]n\eles poema, ar fi
f[cut, suntem ]ncredin\a\i, cam a=a. Ar fi scos la iveal[ talentul
poetului, plasticitatea formei, ar fi ar[tat sentimentele frumoase
ce se dau pe fa\[ ]n lucrarea artistic[, dar fire=te c[ ar fi ad[ugit:
„Din nefericire, poetul ori nu cunoa=te deloc, n-a studiat starea
nenorocit[ a rom`nilor, ori a fost indus ]n gre=eal[ de oameni
interesa\i, =i de aceea ne d[ cu totul alt tablou despre starea
rom`nilor =i despre rela\iile lor cu ungurii, de cum e ]n adev[r.
Aceast[ gre=eal[ e foarte mare, =i cu at`t mai rea, cu c`t vine
foarte la ]ndem`n[ du=manilor no=tri. Ap[s`nd, nimicind pe
rom`ni, ei ar voi s[ aib[ totodat[, ]n fa\a lumii, nume de bi-
nef[c[tori ai lor, vor s[-=i fac[ fal[ la alte na\ii, =i astfel s[ poat[
sugruma poporul nostru f[r[ grij[. Cel mai mare du=man n-ar fi
putut s[ ne fac[ mai mult r[u, =i cu c`t talentul artistului e mai
mare, cu at`ta face mai mare ]ntip[rire ]n felul dorit de du=manii
no=tri, cu at`ta lucrarea lui e mai v[t[m[toare“. Cam a=a ar fi
scris dl Roman =i nu s-ar mai fi g`ndit la faptul c[ poetul vede
lucrurile prin alt[ prism[ dec`t economistul ori dec`t criticul.
+i ce-am f[cut eu altceva, dec`t ceea ce suntem ]ncredin\a\i
c[ ar fi f[cut =i dl Roman ]n ]mprejurarea pomenit[ mai sus? +i
eu am ar[tat, bine]n\eles, pe c`t am putut, frumuse\ea =i plastici-
tatea formei, o mul\ime de sentimente frumoase care ]nsufle\esc
pe poet; dar am protestat ]mpotriva idealiz[rii unei st[ri de lu-
cruri care numai idealizare nu merit[. H. Taine, unul din cei mai
Studii critice 87

mari istorici moderni =i care mai cur`nd poate s[ fie acuzat de


conservatorism dec`t de liberalism, zugr[ve=te cu culori grozave
via\a din veacul de mijloc. Dup[ ce ]n=ir[ o mul\ime de groz[venii,
iat[ concluzia la care ajunge: „Aceast[ despoiere =i aceste omoruri
de slabi, acest nego\ de ho\ii =i de ucideri ]ntre cei tari, aceast[
deprindere de a oc[r] =i de a sugruma legea =i dreptatea, alc[tuiesc
aproape ]n tot veacul de mijloc obiceiurile feudale =i, dup[ ce-am
c`nt[rit cu b[gare de seam[ bun[t[\ile =i fericirile acestei vremi
l[udate, aflu c[ mi-ar pl[cea tot at`ta s[ tr[iesc ]ntr-o p[dure
sau ]ntr-o potaie de lupi“*.
Alt istoric, Scherr, ne descrie cu cele mai vii culori grozavele =i
dobitoce=tile rela\ii de iubire ]n veacul de mijloc. +i iat[, eu care
mi-am f[cut o idee limpede despre aceste rela\ii, citesc un poet
romantic la care ace=ti lupi feudali sunt zugr[vi\i ca ni=te viteji
„f[r[ fric[ =i f[r[ pat[“, plini de ]nalt[ moral[, iar rela\iile de iu-
bire apar ca ni=te idile frumoase, =i ]n fa\a acestei minciuni eu,
criticul, s[ n-am drept a pomeni m[car c[ minciuna e minciun[,
s[ n-am drept nici s[ ar[t r[ul ce aduce aceast[ idealizare, pe de
o parte prin falsificarea faptelor istorice, pe de alta prin sugera-
rea de sentimente de respect =i iubire pentru o stare de lucruri ce
merit[ numai ura; n-am drept s[ spun c[ din aceast[ falsificare
de fapte istorice, din aceast[ sugerare de sentimente nepotrivite
se pot folosi acele p[s[ri de noapte care a=teapt[ vreun chip, dac[
nu pentru a ]ntoarce carul progresului ]nd[r[t, cel pu\in pentru
a-l opri pe loc, c`t mai mult[ vreme!! Dl Roman g[se=te c[ n-am
drept s[ fac astfel =i sus\ine c[-i „o absurditate!“ Dar pentru ce?
Poate dl Roman are idei istorico-culturale ]n privin\a veacului de
mijloc? Atunci bine]n\eles ar avea dreptate s[ ne combat[. Nu, ]n
privin\a aceasta d-sa e de acord cu noi. Dar iat[ pentru ce: „Nu-
mi pretinde mie, poet, s[ v[d trecutul prin prisma d-tale de eco-

* Vezi Essais de critique et d’histoire (Eseuri de critic[ =i de istorie; n.ed.)


p. 8-9.
88 Constantin Dobrogeanu-Gherea

nomist; nu pretinde albinei s[ fac[ studii prealabile de botanic[,


]nainte de a ]ncepe s[-=i str`ng[ mierea“. Iat[ concep\ia metafi-
zic[ a artei ]n toat[ goliciunea ei, ]n toat[ simplicitatea. Prisma
poetului str[mutat[ ]n afar[ de cuno=tin\ele omene=ti, poetul
asem[nat cu o albin[ care zboar[ de la o floare la alta pentru a
str`nge mierea! Goethe, pentru a scrie Iphigenia, a studiat ani
]ntregi istoria cultural[ a Greciei; Flaubert, pentru a scrie Salam-
bô, a studiat =ase ani istoria Cartaginei =i, dup[ dl Roman, r[u a
f[cut. D-sa nu le cere asemenea jertf[, nu le cere ca ei, arti=ti, s[
vad[ prin prisma istoriei. Iar dac[ grecele, ]n drama lui Goethe,
ar veni pe scen[ cu turnur[ =i grecii cu frac, st`nd de vorb[ la
café chantant =i citind gazete, toate acestea n-ar fi nimica, numai
frumos s[ fie descri=i, numai s[ fie miere, ]ncolo, de unde a luat-o
poetul, nu-i treaba noastr[! Nu vede oare dl Roman, c[ nu
concep\ia mea e absurditate, ci a d-sale? Dl Roman citeaz[
urm[toarea fraz[ a mea: „Dep[rtarea trecutului face s[ se poat[
=terge toate tr[s[turile nepoetice“. „Ei bine — zice dl Roman —
dac[ dep[rtarea face s[ dispar[ p[r\ile nepoetice, l[sa\i pe poet
s[ c`nte ceea ce r[m`ne, ce-i pare c[ e poetic“. Ba nu! Dac[ poe-
tul vrea s[ scrie ceva dintr-o epoc[ istoric[, apoi trebuie s-o
cunoasc[ ad`nc, din punct de vedere istoric, economic =i cultu-
ral, ca s[ nu ne spuie minciuni; iar dac[ n-o cunoa=te, atunci s[
vorbeasc[ despre ceea ce cunoa=te.
„Dar o poem[ care cuprinde gre=eli istorice ori ne ]nf[\i=eaz[
sub cu totul alt[ lumin[ o epoc[ istoric[ poate s[ fie ]nsemnat[
din alte puncte de vedere.“ Foarte adev[rat! Un critic, t[g[duind
toate ]nsu=irile unei poeme, numai pentru c[ va fi cuprinz`nd
un neadev[r istoric, ar dovedi ]ngustime de vederi; dar =i un cri-
tic care, din pricina frumuse\ilor formei, n-ar vedea minciuna fon-
dului ar dovedi de asemenea o minte prea ]ngust[. De altmintre-
lea, aceast[ minciun[ ]=i r[zbun[ stric`nd ]ntip[rirea ce ar putea
s[ ne fac[ forma. }ntip[rirea ce ne va face o poem[ foarte frumos
scris[, dar ]n care grecele s-ar ar[ta cu turnur[ =i grecii fum`nd
Studii critice 89

\ig[ri de Havana, va fi foarte stricat[ tocmai prin faptul minciu-


nii istorice. +i c`nd ]n public se vor l[\i cuno=tin\ele istorice, eco-
nomice =i culturale despre v`rsta de mijloc, a=a ca fiec[ruia s[-i
fie cunoscute limpede rela\iile sociale =i morale din acea epoc[,
atunci ideile romantice din acea vreme ne vor face tot aceea=i
]ntip[rire ca =i ni=te grece din Atena veche, cu turnur[. Mai ciu-
dat este c[ dl Roman, ap[r`nd dreptul minciunii ]n art[, crede c[
ap[r[ arta ]mpotriva mea! Putem cu tot dreptul s[-i ]nturn[m dlui
Roman cuvintele d-sale: „Dac[ venim ]ns[ la dl Eminescu, ne-
dreptatea =i absurditatea e =i mai aparent[“. Aceste cuvinte pe
care ni le spune d-sa nou[, cu mai mult drept i le putem ]ntoarce
noi, pentru c[, afar[ de toate celelalte, e =i nedrept cu Eminescu.
C`nd am scris articolele mele despre genialul poet, ]naintea mea
plutea poetul a=a cum ]l cunoa=tem cu to\ii, cel pu\in ]n parte.
Un om nervos, impresionabil, s[rac, cinstit, cult, muncitor; un
om care a c`=tigat cultura prin munc[, ]n sf`r=it un om consecvent.
Sub ]nr`urirea unui cerc de oameni =i-a format Eminescu con-
vingerile sale sociale, filozofice, economice, istorico-culturale,
politice =i, alc[tuindu-=i aceste convingeri, el le-a r[mas credin-
cios toat[ via\a lui. }n conferin\ele publice (Influen\a austriac[),
]n via\a public[, ]n timpul c`t a fost ziarist, ca redactor al Timpu-
lui, ca poet, ]n sf`r=it, el a r[mas consecvent cu principiile sale.
Convingerile lui nu sunt ale noastre, ba ]n multe privin\e, ale noas-
tre sunt cu des[v`r=ire protivnice celor ale lui; dar el credea sin-
cer. Cu un asemenea om po\i s[ te lup\i cu toat[ energia, s[-l ai
du=man, dar nu po\i s[ nu-l stimezi, nu po\i s[ nu sim\i c[ tot ce
spune e str`ns legat cu totalitatea convingerilor lui. +i tocmai a=a
l-am considerat eu. Pentru mine cutare poezie, cutare ori cutare
vers chiar n-au fost ni=te lucruri f[cute din ]nt`mplare, ci ni=te
produceri necesare, „buc[\i din inim[ rupte“, dup[ vorba admi-
rabil[ a lui Vlahu\[, =i buc[\i din creieri rupte. Pentru noi, strofa
„+i cum vin cu drum de fier“, din doina-i popular[, nu-i ceva ac-
cidental, care ar fi putut =i lipsi, dup[ noi, aceast[ strof[ e str`ns,
90 Constantin Dobrogeanu-Gherea

organice=te legat[ de toate convingerile, de toat[ via\a poetului.


C`nd zice:
+i cum vin cu drum de fier,
Toate c`ntecele pier,
Zboar[ pas[rile toate,
De neagra str[in[tate,
]n aceste versuri se vede jalea =i pl`ngerea poetului ]mpotriva
civiliza\iei str[ine care, introduc`ndu-se cu drumul de fier, dizolv[
o stare ]ntreag[ de lucruri, de rela\ii patriarhale, alung[ poezia
primitiv[, alung[ c`ntecele pentru a face loc unei st[ri de lucruri
]ntemeiat[ pe ban, zgomotoas[ =i nepoetic[, dup[ cum e =i zgo-
motul locomotivei. Noi suntem cu totul de alt[ p[rere ]n privin\a
acestei poezii primitive =i patriarhale =i, cu toate protest[rile dlui
Roman, nu vom ]nceta de a ne lupta ]mpotriva acestei idealiz[ri
a unei st[ri de lucruri arhitic[loase =i care pentru poetul nostru
se p[rea plin[ de c`ntul p[s[rilor. Dar nu-i vorba de noi, ci de
Eminescu =i el a=a credea, a=a sim\ea =i a=a zicea. A=a-i cu toate
poeziile lui Eminescu. Nu-i ceva accidental c`nd el ]n satira lui,
]n termeni nu tocmai poetici, dar foarte tari, oc[r[=te pe re-
prezentan\ii mi=c[rii liberale =i mai ales pe C. A. Rosetti; nu-i ceva
accidental c`nd poetul g`nde=te cu drag =i cu m`ndrie la vremea
lui Mircea cel Mare, d`ndu-ne-o ca ideal fa\[ cu vremea de azi;
nu-i ceva accidental, ]n sf`r=it, c`nd Eminescu zugr[ve=te cu cu-
lori vii =i idealiste iubirea de pe la 1400; toate acestea se \in, sunt
str`ns legate de convingerile, de concep\iile politico-sociale ale
poetului, sunt str`ns legate de toat[ via\a lui. Acela care ar fi
zugr[vit iubirea ideal[ de la 1900, poetul acela ar fi avut al\i
creieri, alt sistem nervos, alte convingeri, alt[ cre=tere, alt mijloc
]nconjur[tor, ]n sf`r=it ar fi fost altul, =i nu Eminescu. C`nd am
scris articolele mele despre d`nsul =i am avut ]naintea mea volu-
mul lui de poezii, am privit acest volum ca productul, ca rezulta-
tul unei vie\i ]ntregi de g`ndire, de lupt[, de suferin\[; acest pro-
Studii critice 91

duct, pentru mine, are r[d[cini ad`nci ]n inima =i creierii poetu-


lui, =i plec`nd de la acest product am vrut s[ m[ strecor ]n inima
=i creierii lui, pentru a vedea =i a pricepe r[d[cinile, firele prin
care se \ine crea\iunea artistic[ de poet, am vrut s-o pricep =i s-o
explic la al\ii. Am reu=it oare pe deplin? Desigur c[ nu. +i chiar
am declarat c[ ]n privin\a aceasta nici nu mi-am ]nchipuit s[
reu=esc pe deplin. Reu=it-am m[car ]n parte? Nu =tiu, asta s-o
judece cititorii, nu eu. Dar ceea ce =tiu este c[ am fost corect
lucr`nd astfel. Am fost corect c`nd am privit volumul de poezii
nu ca o juc[rie, ci ca rezultatul =i exprimarea unei vie\i ]ntregi,
am fost corect c`nd am privit pe poet ca pe un om viu; am fost
corect ]n sf`r=it, fiindc[ am vorbit de poetul-om. +i ]n fa\a acestei
concep\ii a mele: poetul-om, dl Roman pune concep\ia sa: poe-
tul-insect[! Poetul-fluture, poetul-albin[, care zboar[ de la floare
la floare pentru a str`nge miere =i a ne desf[ta! Iat[ cum pricepe
dl Roman pe poet! +i exemplul dlui Roman cu albina nu-i o sc[pare
din vedere, ci exprim[ foarte bine ceea ce ]n\elege dl Roman prin
poet. +i ]n adev[r, dac[ poetul nu pune ]n crea\iunea sa toat[ via\a
cu toate luptele, suferin\ele, convingerile sale, dac[ el caut[ pes-
te tot numai frumosul, ]l str`nge =i ]l a=terne pe h[rtie pentru a
ne desf[ta, ce alta e atunci poetul dac[ nu un fluture ori o albin[
ce zboar[ din floare ]n floare =i str`nge miere? Nu-i vorb[, poe\i-
fluturi de ace=tia sunt destui ]n \ara rom`neasc[: dar a spune a=a
ceva despre Eminescu ar fi mare nedreptate. +i ce e mai frumos,
este c[ dl Roman, pun`nd ]mpotriva concep\iei mele de poet-om
concep\ia d-sale de poet-insect[, crede c[-l ap[r[ pe Eminescu.
Dac[ Eminescu ar fi r[spuns, desigur ar fi zis: „Scap[-m[, Doamne,
de prieteni!“ Cum c[ Eminescu ar fi zis astfel, nu ]ncape ]ndoial[.
92 Constantin Dobrogeanu-Gherea

DECEP|IONISMUL }N LITERATURA ROM~N{

CUPRINS

}nainte de toate s[ deslu=im acest titlu. Vroind s[ scriem c`teva


articole asupra literaturii noastre contemporane, asupra celor mai
talenta\i reprezentan\i ai ei, am chibzuit cu ce cuv`nt am putea
caracteriza mai bine epoca noastr[ literar[, care e tr[s[tura ca-
racteristic[ prin care aceast[ literatur[ se deosebe=te de cea care
a precedat-o =i de cea care, probabil, o va urma? Cum s[ numim
curentul nostru literar? Socoteam s[-i zicem pesimist; ]ns[, de=i
]n multe privin\e potrivit pentru a caracteriza literatura noastr[
contemporan[, acest termen este prea ]ngust, dup[ ]n\elesul ce-i
dau unii, =i prea larg, prea general, dup[ al\ii.
Unii ar fi vrut s[ ]n\eleag[ sub numirea de pesimism numai
forma care s-a manifestat mai cu seam[ la germani ]n veacul nos-
tru, primind formularea =tiin\ific[, ajung`nd sistem filozofic.
}n\eleg`ndu-l astfel, pesimi=ti n-ar fi dec`t Schopenhauer, Hart-
mann, Leopardi =i urma=ii lor; pesimismul nu ar fi dec`t un feno-
men al veacului nostru, care ]n trecut nu s-a ar[tat dec`t ]n India,
cu Budha =i budismul*.
Al\ii ]n\eleg prin pesimism o boal[ care b`ntuie toate rasele,
toate civiliza\iile, o boal[ care este tot a=a de veche ca =i ome-
nirea =i care a b`ntuit cu mai mult[ t[rie acolo unde ]mprejur[rile
sociale ]i erau mai prielnice. }mprejur[ri sociale anormale, reaua
alc[tuire a vie\ii unui ins, anomalii sociologice (]n\eleg`nd sub
sociologie fiziologia societ[\ii) ori anomalii fiziologice, iat[ prici-
nile pesimismului. +i fiindc[ n-a fost ]nc[ societate ]n care s[ nu

* Vezi E. Caro: Le pessimisme au XIX-eme siècle (Pesimismul ]n secolul al


XIX-lea; n.ed.), Contemporanul, an. V, nr. 8.
Studii critice 93

b`ntuie asemenea anomalii, ]n care s[ nu fie asemenea pricini,


n-a fost nici o societate pe care pesimismul s[ nu o fi am[r`t cu
fierea sa.
Acest chip de a ]n\elege pesimismul ne-ar veni mai mult la so-
coteal[, dar totu=i are un r[u; c[ci, duc`ndu-l la extrem, putem
g[si ]n fiecare om s[m`n\a pesimismului.
Dac[ dup[ ]nt`iul ]n\eles trebuie s[ zicem c[ pesimismul nu a
existat ]n societatea greco-roman[, dac[ trebuie s[ zicem c[ nu
numai ]n Sophocle, Euripid, Hegesias,* Lucre\iu nu se arat[, dar
nici chiar ]n Byron, Musset =i c`\i al\ii din vremea noastr[; apoi
dup[ al doilea ]n\eles duc`ndu-l la absurd, trebuie s[ zicem c[
mai to\i oamenii sunt pesimi=ti.
Din aceste r`nduri cititorii vor putea vedea c`t de ]ncurcat =i
de nedeslu=it este cuv`ntul pesimism. Noi am primi ]n\elesul al
doilea, dar f[r[ a-l duce p`n[ la extrem.
Nehot[r`rea cuv`ntului e ]nt`ia pricin[ care ne-a f[cut s[-l ]nlo-
cuim prin altul mai limpede, mai deslu=it. A doua pricin[ pentru
care l-am ]nl[turat este ]n\elesul ce a c[p[tat acest cuv`nt din
pricina pesimi=tilor de contraband[ de tagma celui de la Soleni
=i despre care vom vorbi ]n alt articol** ; din pricina acestora,
vorba pesimism va ajunge ]n cur`nd o batjocur[, de=i chestiunea
despre care vorbim acuma e un lucru serios, serios =i trist. Iat[ de
ce ne-am hot[r`t s[ ]ntrebuin\[m cuv`ntul decep\ionism, care, de=i
nu are ]n\eles a=a de larg ca pesimismul, l[mure=te mai bine ce
vroim s[ zicem, ceea ce vroim s[ vorbim cu cititorii no=tri.
Dar decep\ionism ori pesimism, cuv`ntul nu are a=a de mare
]nsemn[tate; de c[petenie este pricina acestui decep\ionism. De
unde purcede el? Care e pricina strig[telor de durere, a dez-
* Acest Hegesias, filozof pesimist al Greciei, filozoful =i artistul durerii
nimicniciei vie\ii, a avut at`ta ]nr`urire asupra vremii sale, ]nc`t regele Pto-
lomeu a fost silit s[ ]nchid[ =coala pentru a st[vili molipsirea sinuciderii care
cuprinsese pe =colarii lui.
** V. Contemporanul, an. V, nr. 6.
94 Constantin Dobrogeanu-Gherea

n[dejdii, a decep\iunii ce caracterizeaz[ literatura noastr[ con-


temporan[, care =i-a g[sit r[sunet ]n Eminescu, Delavrancea,
Vlahu\[ =i-n o mul\ime din scriitorii no=tri, ]n cei care au ceva
talent, precum =i ]n cei care sunt cu totul lipsi\i? Aceasta nu poate
fi o ]nt`mplare. }nt`mplare nu poate fi c`nd e vorba de ]ntreaga
mi=care literar[ a unei genera\ii. Oare ]nr`urirea unui singur om,
e vorba de Eminescu, s[ fi ]mpins literatura noastr[ contempo-
ran[ ]n acest decep\ionism, dup[ cum zic unii? Mai ]nt`i aci na=te
aceea=i ]ntrebare pe care o fac atei=tii tei=tilor: „Dac[ nu e
Dumnezeu — zic tei=tii — atunci cine a f[cut lumea?“ „Dac[
Dumnezeu a f[cut-o — r[spund atei=tii prin alt[ ]ntrebare — apoi
pe Dumnezeu cine l-a f[cut?“ Aceast[ ]ntrebare o putem face noi
celor care atribuie lui Eminescu decep\ionismul literaturii noas-
tre. Dac[ pricina curentului decep\ionist care b`ntuie literatura
noastr[ este ]nr`urirea decep\ionatului Eminescu, apoi care e pri-
cina decep\ionismului la acest scriitor? S[ fie oare pornirile-i
fire=ti? Bine. Dar atunci cum ar putea s[ prind[ r[d[cini, s[ se
dezvolte ]n societatea noastr[, s[ ne cople=easc[ literatura, dac[
mijlocul social, ]mprejur[rile sociale nu i-ar fi prielnice? Dac[
mijlocul social, ]mprejur[rile sociale nu i-ar fi prielnice, de-
cep\ionismul nu ar putea s[ se dezvolte ]n \ara noastr[, cum nu
se poate dezvolta o plant[ tropical[ str[mutat[ ]n ghe\urile Si-
beriei. Urmeaz[ deci c[ trebuie s[ c[ut[m aiurea, trebuie s[
c[ut[m mai ad`nc pricina acestui fenomen.
Al\ii socot c[ decep\ionismul ]n literatura noastr[ e pricinuit
de ]nr`urirea apusean[, de ]nr`urirea literaturii europene. Dup[
d`n=ii, pricina decep\ionismului ar fi c[ ne-a molipsit boala de
care sufer[ veacul nostru, de care e cov`r=it[ literatura europea-
n[; dup[ d`n=ii, pl`nsul poe\ilor no=tri nu e dec]t un r[sunet al
acelui strig[t de durere , al acestui pl`ns cu hohot , al dezn[dejdii
f[r’ de margini, al blestemului ]mpotriva vie\ii, blestem care a
r[sunat ]n Europa prin gura unui Leopardi, unui Byron; iar melan-
colia poe\ilor no=tri este r[sunetul ad`ncii melancolii a lui Alfred
Studii critice 95

de Musset ori a lui Henri Heine. Acest r[spuns, de=i mult mai
ad`nc dec`t ]nt`iul, totu=i nu ne mul\ume=te, c[ci, ca =i cel dint`i,
el ]mpinge ]ntrebarea mai departe, f[r[ a ne da un r[spuns
conving[tor. Dac[ decep\ionismul ]n literatura noastr[ e pricinu-
it de literatura decep\ionist[ a Apusului, apoi care e pricina aces-
tui curent european? +i f[r[ de aceasta, dac[ decep\ionismul li-
teraturii noastre contemporane este produs sub ]nr`urirea str[-
in[t[\ii, de ce nu a ]nr`urit aceasta asupra unei literaturi mai ]ntin-
se dec`t a noastr[, asupra literaturii p[rin\ilor no=tri? De ce nu
d[m peste aceea=i ad`nc[ durere, aceea=i dezn[dejde, acela=i
decep\ionism ]n scrierile lui Alecsandri, Bolintineanu, Mure=anu,
C`rlova, Rosetti, C. Negruzzi etc., etc.?
Chestia e important[ =i, dup[ cum vedem, toate r[spunsurile
ce ni se dau sunt departe de a ar[ta adev[rata pricin[ a de-
cep\ionismului ]n literatura noastr[. Pentru a o g[si, s[ ne ]n-
toarcem c[tre Europa apusean[ =i s[ ]ntreb[m pe criticii ei: unde
g[sesc, de unde socot ei c[ purcede acest trist fenomen, boala
aceasta a veacului, dup[ cum s-au obi=nuit a o numi acolo? }n
Europa d[m peste o literatur[ ]ntreag[ ]n aceast[ privin\[, peste
o gr[mad[ de r[spunsuri, unele mai de duh dec`t altele, =i ne-ar
trebui un articol ]ntreg numai pentru a le ]n=ira. }ns[ cea mai mare
parte din r[spunsuri sunt departe de a fi ]ndestul[toare =i chiar
cele mai bune nu ne pot mul\umi dec`t ]n parte. „Pricina de-
cep\ionismului ]n societate =i literatur[ este pierderea religiei =i a
credin\ei; lumea mai ]nainte a fost naiv[, dac[ vre\i — ne zic apos-
tolii trecutului —, dar a avut credin\ele ei, credea ]n basme, ]n
vremea de apoi, ]n r[i =i ]ngeri; acuma ]ns[ =tiin\ele pozitive i-au
r[pit aceste credin\e naive, dar care lini=teau, =i nu i-au dat nimic ]n
schimb. Dar omenirea nu poate, ca un simplu muritor, s[ tr[iasc[
f[r[ credin\[, =i de aici porne=te decep\ionismul ori pesimismul:
aceasta e pricina boalei veacului“. Al\ii ]nvinov[\esc ba filozofia
metafizic[, ba pe cea pozitivist[. „Filozofia metafizic[ — zic unii
— a ridicat pe om sus de tot, i-a f[g[duit dezlegarea tuturor
96 Constantin Dobrogeanu-Gherea

ve=nicelor =i nedezlegatelor ]ntreb[ri =i a sf`r=it prin fraze goale


=i de=erte.“ „+tiin\ele pozitive — zic al\ii — filozofia pozitivist[,
deschid ]naintea omului largi orizonturi =i ]n acela=i timp ]i zic:
iat[ p`n[ unde vei merge, iat[ hotarul cuno=tin\elor tale; de=art[-
\i va fi truda de vei cerca s[ afli absolutul, el e ]n afar[ de
cuno=tin\ele omene=ti. Filozofia modern[ a descurajat spiritele,
ea este pricina decep\ionismului veacului.“ „Democra\ia modern[
— zic al\ii — a a\`\at r`vnele =i ambi\iile f[r[ a putea mul\umi,
ea este pricina decep\ionismului.“
Taine vorbind de poe\ii veacului nostru zice*: „Jelania =i
pl`ngerile lor au umplut tot veacul =i ne-am str`ns ]mprejurul lor,
ascult`nd cum inima noastr[ le repet[ ]ncet strig[tele. Eram
m`hni\i ca d`n=ii =i ca d`n=ii porni\i spre revolt[. Democra\ia sta-
tornicit[ a\`\a ambi\iile noastre f[r[ a le ]ndeplini. Filozofia ce
se ]ntemeiase zorea pofta noastr[ de a dezveli ceea ce nu cuno-
=team, f[r[ a ne-o mul\umi. +i ]n ]ntinsa cale ce se deschisese,
plebeianul suferea de sl[biciunea lui, iar scepticul de ]ndoiala lui:
plebeianul, ca =i scepticul, atins de o melancolie pripit[ =i ofilit
de o experien\[ timpurie, ]=i d[ruia dragostea =i simpatia poe\ilor
care ziceau c[ fericirea nu este cu putin\[, c[ adev[rul nu se poate
descoperi, c[ societatea e r[u ]ntocmit[ =i omul neterminat ori
stricat.“
+i mai departe: „+i mult[ vreme ]nc[ oamenii vor fi mi=ca\i de
suspinele =i gemetele marilor poe\i. Mult[ vreme ]nc[ se vor indi-
gna ]mpotriva unei soarte care deschide n[zuin\elor lor drumul
liber al ]ntinderii nem[rginite, =i apoi le zdrobe=te la pragul intr[rii
de o stavil[ p[c[toas[ pe care n-o v[zuser[.
Mult[ vreme vor ]ndura ca pe ni=te c[tu=e nevoile pe care ar
trebui s[ le ]mbr[\i=eze ca pe ni=te legi.
Genera\ia noastr[, ca =i cele dinaintea sa, zace de boala veacu-
lui =i niciodat[ nu se va ]ns[n[to=i pe deplin. Vom da de adev[r,
* Taine, Histoire de la littèrature anglaise (Istoria literaturii engleze; n.ed.),
Tome IV, p. 419-423.
Studii critice 97

dar de lini=te nu. Acuma nu ne putem lecui dec`t inteligen\a:


n-avem ce face sentimentelor. Dar avem dreptul de a f[uri pentru
al\ii n[dejdile ce noi nu putem avea =i de a preg[ti urma=ilor
no=tri o fericire de care noi nu vom avea parte. Crescu\i ]ntr-un
aer mai s[n[tos, ei vor avea poate o fire mai s[n[toas[. Schim-
barea ideilor cu vremea schimb[ totul =i lumina spiritului pro-
duce senin[tatea inimii. P`n[ acum judecam omul lu`ndu-ne dup[
inspira\i, dup[ poe\i =i ca d`n=ii am socotit c[ m`ndrele visuri
ale ]nchipuirii =i sugestiunile puternice ale inimii noastre erau
adev[ruri ce nu se puteau t[g[dui. Ne-am ]ncrezut ]n par\ialitatea
devina\iilor religiei =i ]n inexactitatea devina\iilor literare, =i am
c[utat s[ acomod[m doctrinele noastre cu pornirile =i necazurile
ce avem. +tiin\a ]n sf`r=it se apropie =i se apropie de om; ea a
trecut de lumea ce o vedem =i o pip[im, de stele, de pietre, de
plante, la care fusese m[rginit[ cu dispre\, =i, ajutat[ de instru-
mente exacte =i p[trunz[toare, pe care le pusese la prob[ =i care
dovediser[ puterea lor timp de trei sute de ani, ]ncepe a cerceta
sufletul. G`ndirea =i dezvoltarea sa, treapta pe care st[, structura
=i leg[turile sale, ad`ncile ei r[d[cini trupe=ti, nenum[ratele roade
ce-a adus ]n istorie, minunata-i ]nflorire la culmea lucrurilor, iat[
str[dania =i \inta ei, \int[ care de =aizeci de ani e ]ntrez[rit[ ]n
Germania =i care, urm[rit[ pas cu pas, cu acelea=i metode cu care
s-a urm[rit lumea fizic[, se va transforma sub ochii no=tri cum s-a
transformat =i cea fizic[. Ea se transform[ chiar acum =i am l[sat
]n urma noastr[ chipul cum vedeau Byron =i poe\ii no=tri. Nu,
omul nu e o st`rpitur[ ori un monstru; nu, poezia nu trebuie nici
s[-l r[scoale, nici s[-l batjocoreasc[; el e la locul s[u, ]ncheie o
serie; s[ privim cum se na=te, cum cre=te, =i vom ]nceta de a-l lua
]n r`s ori de a-l blestema.
Nedes[v`r=irea-i ]nn[scut[ e normal[ ca =i ]nchircirea con-
stant[ a staminei unei flori, ca =i neregularitatea fe\i=oarelor ]ntr-
un cristal. Ceea ce ni se p[rea o schilodire e o form[; ceea ce ni
se p[rea r[sturnarea unei legi e ]mplinirea unei legi. Judecata =i
98 Constantin Dobrogeanu-Gherea

virtutea omeneasc[ au ca material instinctele =i imaginile ani-


male, cum formele vie\uitoare au ca instrumente legile fizice, cum
materiile organice au ca elemente substan\ele minerale. De ce s[
ne cuprind[ mirarea dac[ virtutea sau judecata omeneasc[, ]ntoc-
mai ca forma vie\uitoare sau ca materia organic[, sl[be=te une-
ori sau se descompune, pentru c[, ]ntocmai ca ele =i ca orice fiin\[
superioar[ =i complex[, e sus\inut[ =i st[p`nit[ de puteri inferioare
=i simple, care, dup[ ]mprejur[ri, c`nd o sus\in prin armonia
lor, c`nd o desfac prin dezl[n\uire? De ce s[ ne cuprind[ mira-
rea dac[ elementele fiin\ei, ca =i ale cantit[\ii, primesc din chiar
natura lor proprie legi ne]nfr`nate care le silesc =i le reduc la un
oare=icare fel =i la oare=icare =ir de forma\iuni? Cine va ridica
glasul ]mpotriva geometriei =i, mai cu seam[, cine va ridica gla-
sul ]mpotriva unei geometrii vii? Dimpotriv[, cine nu se va sim\i
mi=cat la vederea acestor m[re\e puteri care, ]mpl`ntate ]n ini-
ma lucrurilor, trimit necontenit s`ngele ]n membrele b[tr`nei lumi,
]mpr[=tie valu-i ]n re\eaua nesf`r=it[ a arterelor =i fac de ]nflore=te
peste tot floarea ve=nic[ a tinere\ii?
}n sf`r=it, cine nu se va sim\i ]n[l\at, descoperind c[ acest
m[nunchi de legi se sf`r=e=te ]ntr-un ordin de forme, c[ materia
ajunge la g`ndire, c[ natura se des[v`r=e=te cu ra\iunea, =i c[
acest ideal, de care se at`rn[, dup[ at`tea gre=eli, toate n[zuin\ele
omului, este =i sf`r=itul c[tre care tind, peste mul\ime de stavili,
toate puterile universului? }n aceast[ ]ntrebuin\are a =tiin\ei =i ]n
aceast[ concepere a lucrurilor este o art[, o moral[, o politic[, o
religie nou[ =i e de datoria noastr[ s[ le descoperim“.
Am citat o bucat[ mare din Taine, una din cele mai frumoase
din c`te a scris el, poate chiar prea mare, vor zice unii din citi-
torii no=tri; dar ne va fi foarte trebuincioas[. Numai Taine, marele
critic =i stilist, =tie =i poate s[ puie o chestie mare la ]n[l\imea la
care trebuie s[ stea. Acuma cititorii pot s[ vad[ c`t de mare, c`t
de ]ntins[, c`t de ]nsemnat[ e chestia cu care ne ]ndeletnicim ]n
acest articol. }n aceast[ cita\ie, afar[ de meritul =i talentul lui
Studii critice 99

Taine, ni se arat[ ca ]ntr-o oglind[ lipsurile, gre=elile lui =i ]n ge-


neral ale celor mai mul\i critici europeni. Taine se ]ntreab[ care e
ob`r=ia decep\ionismului ]n veacul nostru ]n general =i a de-
cep\ionismului ]n poezie =i ]n art[ ]n particular. Aceast[ ]ntrebare
e pus[ minunat de criticul nostru ]n fraze puternice, ]n fraze
sim\ite =i mi=c[toare; el arat[ c`t e de mare aceast[ chestie, c`t
de groaznic atinge vitalele =i scumpele interese ale omenirii.
Dup[ ce ni se arat[ at`t de bine c`t de vital[ e chestia, ne-ar
trebui, =i chiar a=tept[m un r[spuns limpede =i ne=ov[itor. Dar
tocmai aici se arat[ ]n Taine, ca =i ]n mul\i din tovar[=ii lui, lip-
surile criticilor. }n loc s[ ni se spuie ceva limpede =i curat, ni se
]n=ir[ fraze frumoase, ni se vorbe=te de o mul\ime de lucruri minu-
nate care ori n-au nimic a face cu subiectul, ori foarte pu\in; ni se
vorbe=te ]ntr-o limb[ corect[ =i bogat[, ]ntr-un stil a=a de frumos,
de sim\it, de o mul\ime de lucruri, ]nc`t sf`r=ind suntem p[trun=i
de emo\ie, suntem emo\iona\i, dar lumina\i nu. }n adev[r, ce vroim
s[ =tim noi? Pricina ori pricinile decep\ionismului veacului nos-
tru, pricina ori pricinile boalei veacului.
S[ vedem ce r[spuns g[sim ]ntreb[rii noastre. }nt`i: „De-
mocra\ia statornicit[ a\`\a r`vnele =i ambi\iile noastre, f[r[ a le
]ndestula“. A=adar, democra\ia e pricina. „Filozofia ce se ]nteme-
iase zorea pofta de a dezveli cele ce nu cunoa=tem, dar nici ea
nu ne mul\umea.“ A=adar, filozofia e pricina. Deci avem dou[
pricini.
„Plebeianul suferea de sl[biciune =i scepticul de ]ndoieli.“ Din
aceste dou[ pricini ale decep\ionismului fiecare ]=i are un c`mp
deosebit: democra\ia e pricina decep\ionismului ]ntre plebeieni,
care sufereau de sl[biciunea lor; filozofia e pricina decep\i-
onismului la oameni cul\i, la aristocra\ia intelectual[. Mai jos ]ns[
nu mai e vorba nici de democra\ie; iar pricina e c[ am urmat
sim\urilor =i pornirilor noastre, ne-am luat dup[ poe\ii =i revela-
torii care ne-au f[cut sceptici, decep\ioni=ti. Dar pu\in mai jos ni
se zice: „Plebeianul ca =i scepticul erau atin=i de o melancolie pri-
100 Constantin Dobrogeanu-Gherea

pit[ =i, ofili\i de o experien\[ timpurie, ]=i d[ruiau dragostea =i


simpatia poe\ilor care ziceau c[ fericirea nu este cu putin\[“ etc.
Care din doi a f[cut pe cel[lalt sceptic, decep\ionist: noi pe poe\i,
ori poe\ii pe noi? +i dac[ trecem de la pricinile boalei la leacul
sf[tuit, nu vom fi mai lumina\i. Leacul ]mpotriva boalei veacului
e =tiin\a: „Schimbarea ideilor cu vremea schimb[ totul =i lumina
spiritului produce senin[tatea inimii!“
+tiin\a? Dar cum se face atunci, cum de nu vede c[ avem o
puternic[ dezmin\ire a acestei p[reri ]n faptul c[ pesimismul
modern german, extrema manifestare a boalei veacului, e r[s-
p`ndit[ de unii din cei mai mari oameni de =tiin\[, de somit[\i
=tiin\ifice ca Schopenhauer, Hartmann, Bahnsen etc.? Cum se face
c[ pesimismul b[rba\ilor budi=ti g[se=te formulatori, apostoli,
tovar[=i printre cei mai mari oameni de =tiin\[? Comb[t`nd pesi-
mismul, Taine zice: „Omul este un product ca orice alt lucru“.
Domnul Taine poate s[ cread[ c[ asta e foarte m[gulitor, dar sigur
c[ pesimi=tii nu vor fi de p[rerea sa. „Nedes[v`r=irea-i ]nn[scut[
— adic[ a omului — e normal[ ca =i ]nchircirea constant[ a sta-
minei unei flori.“ +i asta o fi socotind Taine c[ e o m`ng`iere,
dar sigur c[ ea nu va m`ng`ia pe pesimi=ti, c[ci tocmai ]ntr-aceasta
v[d ei unul din argumentele lor pentru formula „via\a e pricina
relelor“. „Cine se va r[scula ]npotriva legilor fire=ti ale naturii?“,
„Cine va ridica glasul ]mpotriva geometriei vie\ii?“ ]ntreab[ Taine.
Apoi tocmai pesimi=tii ridic[ glasul, blestem[ natura. +i prin
semne de exlama\ie nu se l[muresc =i nici nu se arat[ pricinile.
Gre=eala lui Taine, ca a mai tuturor criticilor care au vorbit
despre boala veacului, despre pricinile =i vindecarea ei, este c[
d[ drept pricinile boalei chipurile sub care se arat[, efectele =i
]mprejur[rile ce o ]nso\esc. Pentru a l[muri =i a limpezi cugeta-
rea noastr[, vom lua un exemplu. S[ ne ]nchipuim un om greu
bolnav de nervi. Toate lucrurile ]i vor p[rea acestui om rele,
proaste =i gre=ite; masa ]i va p[rea str`mb pus[, patul =on\it, per-
delele ]ntr-o parte, z`mbetul slugei ]i va p[rea batjocoritor =i toate
Studii critice 101

acestea ]l vor nelini=ti, ]l vor sup[ra, ]l vor face s[ strige =i s[ bleste-


me. S[ ne ]nchipuim acuma c[ am voi s[ cunoa=tem pricina boa-
lei. „A! pricina boalei? — ni se va r[spunde — pricina boalei e
v[dit[, pricina boalei este masa, patul, perdeaua, z`mbetul slugei“.
Dar toate acestea arat[ numai c[ omul e bolnav; c[ci dac[ ar fi
s[n[tos, aceea=i mas[, aceea=i perdea, acela=i pat nu l-ar sup[ra,
iar z`mbetul slugei poate chiar l-ar ]nveseli.
Ceea ce se pare deslu=it c`nd vorbim de un singur om bolnav,
e mult mai ]ncurcat c`nd e vorba de o societate bolnav[; gre=eala
]ns[ e aceea=i. Dac[ vreo specula\ie filozofic[ mi=c[ dureros ini-
ma omeneasc[, ]mpr[=tie melancolia, dezn[dejdea ]ntr-o societate,
asta ]nseamn[ c[ societatea era bolnav[ mai ]nainte. Acelea=i =i
acelea=i specula\ii filozofice n-ar putea s[ se arate ]ntr-o societate
s[n[toas[, ori ar[t`ndu-se ar da loc la efecte contrare, adic[: ]n
loc de descurajare =i melancolie ar ]ncuraja lumea. Cre=tinii zic:
„Pierderea credin\ei =i a n[dejdii ]ntr-o via\[ viitoare e pricina
nenorocirii =i a triste\ii generale“. „Religia cre=tin[ — r[spund
atei=tii cul\i — cu D-zeu-i r[zbun[tor, cu demonii, cu ascetismul,
cu infernul ei nu putea dec`t s[ fac[ pe om mi=el, nefericit,
tem`ndu-se de via\a asta ca s[ nu nemul\umeasc[ dumnezeirea,
tem`ndu-se c[ ]n via\a viitoare s[ nu ard[ ve=nic ]n focul nestins.
Pe c`nd concep\ia =tiin\ific[ ]nal\[ omul sus, sus de tot, deschide
]naintea lui orizonturi ]ntinse, ]i arat[ unde merge omenirea, p`n[
unde poate p[trunde =i, sc[p`ndu-l de spaimele religiei, ]l face
pe at`ta de fericit, pe c`t religia ]l nenorocea.“
Dei=tii =i atei=tii nu au dreptate ori, mai bine zis, fiecare are
dreptate ]n parte. }ntr-o societate care prin dezvoltarea-i intelec-
tual[ nu a ajuns la ateism, deismul e trebuitor, dar formele ce va
lua religia deist[ at`rn[ de ]mprejur[rile istorice ]n care se zbuciu-
m[ acea societate. }ntr-o societate normal[, s[n[toas[, D-zeul
cre=tinilor va fi un zeu bl`nd, milos, ]ngerii buni vor fi pentru
]nscenarea apoteozelor, demoni =i infern nu se vor afla, ori nu
vor fi un lucru esen\ial al religiei. }ntr-o societate anormal[, pa-
102 Constantin Dobrogeanu-Gherea

tologic[, esen\a religiei va fi un zeu ]ngrozitor ca Iehova, =i iadul


va fi infernul lui Dante. Acela=i lucru putem spune despre ateism.
Pe c`nd ]ntr-o societate anormal[, patologic[, ateismul va pricinui
o jale nem[rginit[, un dor dup[ credin\ele pierdute, ]ntr-o soci-
etate normal[ el va pricinui efectele de care ne vorbesc Taine =i
Büchner. S[ lu[m alt exemplu. Mai to\i zic c[ dezvoltarea con-
=tiin\ei omene=ti cu progresul omenirii e un lucru at`t de v[dit
pe c`t =i de ]mbucur[tor. V[dit da, dar c`t e vorba de ]mbucur[tor,
at`rn[ de om; Leopardi =i pesimi=tii germani zic c[ tocmai aceas-
ta e dovada inferiorit[\ii =i mizeriei omene=ti; c[ci ]n vreme ce
animalele =i mai ales plantele =i lucrurile ne]nsufle\ite nu simt
nefericirile, noi oamenii le sim\im: „Con=tiin\a nenorocirii face
nenorocirea mai ad`nc[ =i ]ngreuie vindecarea“.* }n zadar te-ai
]ncerca s[ le ar[\i c[ n-au dreptate, ]n zadar te-ai ]ncerca s[ con-
vingi pe un Leopardi, c[ci pentru d`nsul, pentru marele =i ne-
m`ng`iatul poet, cre=terea con=tiin\ei a fost numai cre=terea du-
rerii. Cre=terea con=tiin\ei omene=ti, care pare v[dit c[ ar trebui
s[ aduc[ o ]nr`urire ]mbucur[toare, s[ ]mb[rb[teze spiritul ome-
nesc, are asupra unor oameni ]nr`urire contrar[ =i, ]n anume
]mprejur[ri, poate s[ ]mpr[=tie melancolia =i disperarea asupra
unor ]ntregi p[turi sociale.
Marginile articolului ne silesc s[ ne oprim la aceste c`teva
exemple, dar n[d[jduim c[ a\i priceput chipul cum vedem noi
lucrurile. Noi zicem: nici concep\iile filozofice, nici cutare ori cu-
tare credin\[ religioas[ nu pot fi pricina unor anomalii spirituale
ca pesimismul, decep\ionismul; c[ci aceste concep\ii =i credin\e
religioase sunt simptome c[ societatea e bolnav[ =i c[ tocmai
fiindc[ societatea e bolnav[ se pot ar[ta asemenea specula\ii,
asemenea credin\e. Nu, religia budist[ nu e pricina dezn[dejdii
]n India; nu, religia budist[ nu e pricina boalei ce b`ntuie soci-
etatea indian[; ci budismul este efectul, ]n loc de pricina boalei;
o religie, o specula\ie at`t de bolnav[ a fost urmarea ]mboln[virii
* Vezi Caro, loc. cit.
Studii critice 103

corpului social. Tot a=a e =i ]n chestia cu care ne ]ndeletnicim acu-


ma. Pesimismul, decep\ionismul ]n societate =i literatur[, boala
veacului, nu-=i are ob`r=ia ]n cutare ori cutare credin\[, ]n pier-
derea cut[rei credin\e. Toate acestea, ca =i boala veacului, sunt
produsele unei societ[\i bolnave mai demult, ale unei societ[\i
anormale. }ntr-o societate normal[, unele specula\ii filozofice =i
credin\e religioase nici c[ s-ar putea ar[ta =i l[\i; altele, chiar dac[
s-ar fi ar[tat, ar fi avut cu totul alt[ ]nr`urire asupra vie\ii spiri-
tuale a acelei societ[\i. Bine]n\eles, nu t[g[duim efectul spe-
cula\iilor filozofice ori al religiilor asupra vie\ii spirituale a unei
societ[\i, asupra curentelor literare etc. De ]ndat[ ce se arat[ o
concep\ie filozofic[ religioas[ d[un[toare, ea poate s[ aib[ la
r`ndul s[u o foarte mare ]nr`urire asupra societ[\ii, l[\ind dez-
n[d[jduirea pesimismului, decep\ionismului ]n societate =i lite-
ratur[; dar pricina, ]nt`ia pricin[ nu va fi ea. Care-i atunci? Prici-
na trebuie s[ se caute ]n via\a material[ a societ[\ii, ]n fiziologia
social[, ]n rela\iile politico-economico-sociale, ]ntr-un cuv`nt ]n
]ntocmirea social[ a societ[\ii. Cum medicul caut[ pricinile unei
anomalii a spiritului individual, de pild[ a melancoliei, ]n starea
organismului, ]n fiziologia organismului, g[sindu-le uneori pri-
cina ]n tulburarea aparatului mistuitor, alteori ]n anormalitatea
cut[rui ori cut[rui membru etc., tot a=a trebuie s[ c[ut[m prici-
nile anormalelor manifesta\ii ale spiritului social ]n via\a materi-
al[ a societ[\ii, ]n rela\iile politico-economico-sociale. Numai o
asemenea analiz[ poate s[ ne arate adev[ratele pricini ale boalei
veacului.
S[ ajungem la veacul trecut =i mai ales la a doua-i jum[tate.
Aceast[ epoc[ e de mare ]nsemn[tate ]n istoria omenirii. O ]ntoc-
mire social[ care dura de sute de ani mergea spre pieire =i ]n locu-i
trebuia s[ se alc[tuiasc[ alta. }ntocmirea feudal[, cu clasa magna-
\ilor, cu servii, cu monopolurile-i de tot felul, cu grozava-i neega-
litate politic[ =i grozavele-i nedrept[\i, cu siluirile-i, cu bestialitatea
=i dispre\ul de via\[, onoarea =i averea oamenilor care nu f[ceau
104 Constantin Dobrogeanu-Gherea

parte din clasa st[p`nitoare, mergea spre pieire. Tot ce-a fost mai
cinstit, mai inteligent ]n acea societate, tot ce-a fost mai umani-
tar, mai altruist, mai ]ndr[zne\, =i-a dat m`na =i-a dat lovitura de
moarte grozavului =i b[tr`nului feudalism. }n presim\irea izb`nzii
to\i erau veseli, plini de speran\e m[re\e. +i cum nu erau s[ fie
veseli? Ei, care alc[tuiau ]ntocmirea viitoare, burghezimea, clasa
care trebuia s[ ]ntemeieze noua stare de lucruri, care trebuia s[
vie ]ntr-un chip at`t de atr[g[tor, at`t de frumos; ideologii =i
utopi=tii lor f[g[duiau: c[ ]n loc de ne]ntrerupte r[zboaie va domni
ve=nica pace; ]n loc de s[r[cie, bog[\ia; ]n locul grozavei ne-
drept[\i, justi\ia; ]n locul siluirilor de tot felul, ]ntreaga =i ne-
m[rginita libertate; ]n locul neegalit[\ii, dreapta egalitate; ]n lo-
cul urii =i al dispre\ului dintre oameni, iubirea fr[\easc[: libertate,
egalitate, fraternitate!
+i aceste vorbe erau crezute, c[ci ideologii =i utopi=tii burghe-
zimii erau sinceri, credeau tot ce ziceau, cum credea chiar =i cea
mai mare parte a burgheziei. +i cum putea poporul s[ nu i se
]ncread[, v[z`nd-o at`t de st[ruitoare, at`t de ]ndr[znea\[, at`t
de devotat[, at`t de umanitar[ =i at`t de m[rinimoas[? Dup[
revolu\ia cea mare, burghezimea, care era de mult clasa st[-
p`nitoare de fapt, ajunge st[p`nitoare =i de drept. Ea a c[p[tat
dreptul de a preface societatea dup[ cum vroia, de a o preface
dup[ chipul =i asem[narea sa. +i ]n adev[r, ea a pref[cut-o at`t
de mult dup[ chipul =i asem[narea sa, ]nc`t mare a fost deosebi-
rea dintre cele ce s-au ]mplinit =i cele ce se a=teptau. Chiar la
]nceputul domniei burgheze, ]n loc de ve=nica pace, s-a ]nceput
lungul, grozavul r[zboi, nesf`r=itul m[cel sub Napoleon I; aceste
m[celuri au secerat toat[ tinerimea, toat[ inteligen\a, toat[ floarea
societ[\ii europene; aceste nesf`r=ite r[zboaie au ruinat Europa
economice=te.
+i dac[ s-a pus cap[t v[rs[rilor de s`nge c`nd marele r[zboinic
a fost trimis la Sf. Elena, ]ndreptatu-s-au oare lucrurile? Nu, dim-
potriv[, ele au mers =i mai r[u. Sf`nta tripl[ alian\[ a str`ns ]n
Studii critice 105

hidoasele-i bra\e, a ]nc[tu=at toat[ Europa =i o reac\iune puter-


nic[, neagr[ =i m`r=av[ s-a l[\it pe b[tr`nul continent. Acestea
au fost ]mprejur[rile politice ]n urma victoriei burgheze.
S[ vedem acum =i pe cele economice. }n adev[r, dup[ ]n-
fr`ngerea lui Napoleon I, acestea s-au ]ndreptat, bog[\ia na\ional[
a ]nceput a cre=te puternic, dar cui au folosit aceste bog[\ii? Ele
se str`ngeau =i se str`ng ]n m`na burgheziei, \[r[nimea e expro-
priat[ de p[m`nturile str[mo=e=ti, pe care le stropise cu sudoa-
rea =i s`ngele ei, =i ajunge proletar[; proletar ajunge muncitorul
meseria=, ca =i \[ranul. }n locul bog[\iei f[g[duite, s[r[cia =i
nesiguran\a vie\ii. Mai mic[ e deosebirea dintre m[re\ul Apollon
=i sc`rbosul Silen, dec`t dintre societatea f[g[duit[ de utopi=tii
burgheziei =i cea ]ntemeiat[ ]n adev[r. }n loc de dreptate, obij-
duirea s[racilor =i celor mici; ]n loc de lini=te =i pace, un r[zboi
s`ngeros care se urmeaz[ ]n s`nul societ[\ii sub forma liberei
concuren\e; ]n locul egalit[\ii, o groaznic[ neegalitate economi-
c[, nemaipomenit[ pe p[m`nt. }n locul libert[\ii, o crud[ robie
economic[: minele ]ntunecoase, fabricile f[r[ aer, nesiguran\a
zilei de m`ine. Da, burghezia a pref[cut societatea dup[ chipul =i
asem[narea sa: iubirea e marf[; familia, ghe=eft; cinstea, mora-
la, idealurile m[re\e n-au nici un rost. Toate sunt fleacuri, banul
s[ tr[iasc[; banul este ideal, banul religie, banul zeu, =i p`ntecosul
burt[verde prorocul s[u. +i-n fa\a acestor mizerii, noi, cei despre
care vorbe=te Taine, noi, to\i s[rmanii, nenoroci\ii, obijdui\ii; noi,
care ]n mijlocul scufund[rii, ]n nimicirea =i v`nzarea con=tiin\elor
am p[strat idealuri mai ]nalte, con=tiin\a nev`ndut[, ne str`ngeam
]n jurul poe\ilor p[trun=i de decep\ie =i de suferin\[ =i poe\ii ne
ziceau: „...Fericire nu po\i avea, adev[r nu po\i afla, societatea e
r[u ]njghebat[...“ Cum aduni razele soarelui ]ntr-o lentil[ ca s[
po\i arde =i aprinde, tot a=a suferin\ele, decep\ionismul, nenoro-
cirile =i revoltele noastre ]mpotriva mizeriei vie\ii se adun[, se
]njgheab[ ]n inima poe\ilor, o umplu =i apoi se revars[ ]n afar[ ]n
sublime strig[ri de revolt[, de durere, de suferin\[ =i dezn[dejde.
106 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Pricina decep\ionismului nostru, a decep\ionismului poe\ilor


no=tri, ob`r=ia lui, sunt anomaliile societ[\ii burgheze. Prici-
na boalei veacului e starea patologic[ a civiliza\iei burgheze.
Dar, zice-vor unii, societatea burghez[, cu toate tic[lo=iile ei,
totu=i e mai bun[ dec`t societatea feudal[. A=a este, dar cei ce
a=teptau cu totul alt[ societate nu f[ceau compara\ie ]ntre cea
trecut[ =i asta de acuma, ci ]ntre societatea ]ntemeiat[ =i cea
a=teptat[!... Iat[ de ce au suferit at`ta. Noi suferim c`nd d[ peste
noi o nenorocire =i suferin\a noastr[ cre=te c`nd nenorocirea este
neprev[zut[, nea=teptat[; dar c`t de groaznic[, cu c`t mai mare
e suferin\a c`nd te a=teptai la altceva, c`nd erai sigur de fericire?
„Societatea feudal[ a fost =i mai rea.“ Prea bine, aceasta poate
m`ng`ia pe un filozof, pe un sociolog, dar nu m`ng`ie pe cei ce
sufer[. Nu cumva ve\i crede c[ voi suferi mai pu\in de foame,
dac[ mi se va dovedi c[ mo=ii =i str[mo=ii mei nu m`ncau nici
c`t mine?
Nu =tiu dac[ poe\ii au priceput deplin adev[rata pricin[ a ne-
norocirii omene=ti, pricina durerilor noastre, dar, de bun[ seam[,
marea lor inim[ a sim\it-o. Ne pare r[u c[ nu putem analiza acum
genialele scrieri ale mul\imii de poe\i care au umplut veacul cu
gemetele lor; aceasta vom face-o alt[ dat[.
Acum ne vom ]ndeletnici numai cu curentul decep\ionist ]n
literatura rom`n[, aduc`nd un singur exemplu din literaturile
str[ine, exemplu luat dintr-un poet al c[rui nume e str`ns legat
cu decep\ionismul veacului, din Byron, poet mare chiar ]ntre marii
poe\i: e povestirea unui vis a c[rui realitate e izbitoare.
„Am visat, dar visul p[rea cam aievea. Lumin[torul soare se
stinsese =i stelele r[t[ceau ]n bezna ve=nicului v[zduh — ele
n-aveau raze =i calea nu =i-o vedeau; iar p[m`ntul, rece-orb =i
]nnegrit, se cl[tina ]n v[zduhul f[r[ lun[. Diminea\a venea =i trecea,
=i venea din nou =i de ziu[ nu se lumina... Ca s[ goneasc[ ]ntu-
nericul, oamenii d[dur[ foc p[durilor; din ce ]n ce — ele c[deau,
tulpinile p`lp`iau, se stingeau trosnind =i bezna se l[\ea din nou...
Studii critice 107

Ei tr[iau ]n jurul acestor focuri de noapte; =i tronurile, palatele


crailor ]ncorona\i, colibele, locuin\ele tuturor se mistuir[ ]n fl[c[ri
gonind ]ntunericul nop\ii. Ei aprinser[ ora=ele =i st[teau roat[ ]n
jurul caselor ce se mistuiau — c[tau unul spre altul, vr`nd s[ se
mai vad[ o dat[... Frun\ile lor, sub aceast[ lumin[ dezn[d[jduit[,
luau ]nf[\i=[ri diavole=ti, c`nd lumina fl[c[rilor b[tea ]n fa\a lor.
Unii, tr`nti\i la p[m`nt, ]=i acopereau ochii =i l[crimau. Al\ii
z`mbeau, \in`ndu-=i barba cu m`inile ]ncle=tate. Al\ii zoreau de
colo ]ncoace, hr[nind para rugurilor, ]n[l\au ochii cuprin=i de spai-
ma nebuniei spre cerul posomor`t, giulgiul unei lumi moarte; =i
din nou se aruncau la p[m`nt blestem`nd, scr`=nind din din\i =i
url`nd. P[s[rile s[lbatice \ipau =i ]ngrozite c[deau f`lf`ind din
aripile ce nu le mai slujeau. S[lb[t[ciunile cele mai fioroase ve-
neau ]mbl`nzite =i tremur`nd, =erpii se strecurau =i se ]ncol[t[ceau
prin mul\ime =uier`nd, ei nu mai mu=cau. Oamenii ]i ucideau ca
s[ se hr[neasc[. R[zboiul, care ]ncetase de la o vreme, se ]ncinse
din nou; ]=i cump[rau hrana cu s`nge =i cu to\ii, posomor`\i, se
]ndep[rtau unii de al\ii, m`nc`nd ]n ]ntuneric.
Dragoste nu se mai ]nc[pea; un singur g`nd cuprindea p[-
m`ntul, g`ndul mor\ii, al mor\ii ce le sta ]n fa\[, al mor\ii f[r[
glorie =i col\ii foamei le sf`=iau m[runtaiele. Oamenii mureau =i
hoiturile nu se ]ngropau, slabii le m`ncau ]ntre d`n=ii.
Chiar c`inii se n[pusteau la st[p`nii lor; to\i, afar[ de unul; =i
acesta, credincios le=ului, goni prin urletele sale p[s[rile, fiarele
=i oamenii h[mesi\i, p`n[ ce foamea-i str`nse de g`t, p`n[ ce
mor\ii care c[deau st`mp[rau foamea slabelor lor f[lci. El nici
nu-=i c[ta hran[, gemea jalnic =i ne]ntrerupt, l[tra des =i sf`=ietor,
ling`nd m`na ce nu-l mai m`ng`ia; astfel muri. Treptat, treptat
foamea ]nghi\i omenirea: numai doi oameni r[m[seser[ ]ntr-o
mare cetate, =i aceia erau du=mani. Ei se ]nt`lnir[, mai mor\i,
l`ng[ sf[r`m[turile unui altar, unde se adusese o gr[mad[ de
od[jdii pentru ]ntrebuin\[ri profane. Ei le str`nser[ =i tremur`nd,
cu recile lor m`ini de schelete, scormonir[ cenu=a r[mas[ =i sla-
108 Constantin Dobrogeanu-Gherea

ba lor suflare c[ta s-o ]nvieze; =i se aprinse o flac[r[ de-\i era mai
mare mila. Apoi dup[ ce lumin[, ]mpr[=tiind ]ntunericul, ei ridi-
car[ ochii =i c[tar[ unul la altul; se v[zur[, r[cnir[ =i c[zur[ mor\i.
Murir[ de spaima groaznicei lor ]nf[\i=[ri...“
Iat[ un tablou negru, groaznic =i ]nfior[tor. Cel mai ]nfior[tor
tablou ce-a ie=it vreodat[ din penelul unui maestru. C`t de mare
trebuie s[ fi fost nefericirea poetului care a scos din trista-i =i bol-
nava-i ]nchipuire acest ]nfior[tor tablou! Ce grozav[ fantezie! Dar
cerceta\i mai de aproape tabloul =i ve\i vedea c[ poetul nu zice
degeaba c[ acest vis „era cam aievea, nu era cu totul vis“.
Pe un fond negru ca noaptea f[r[ lun[ =i stele, pe un fond
fantastic sunt cusute imagini vii, imaginile reale ale vie\ii.Toat[
ura dintre oameni, lupta de interese, tot antagonismul care con-
stituie baza vie\ii noastre sociale, toat[ dezl[n\uirea celor mai
josnice porniri ale omului din societatea modern[, rezultat al
]ntocmirilor sociale, toate viciile societ[\ii noastre sunt \esute pe
acest fond negru, sunt zugr[vite ]n acest tablou ]nfior[tor. }n
aceast[ pieire univrersal[, l`ng[ cea din urm[ sc`nteie d[t[toare
de via\[, se ]nt`lnesc cei din urm[ doi oameni, =i ace=ti oameni
sunt vr[jma=i, =i mor vr[jma=i. }n tot tabloul un singur punct lu-
minos: c`inele. Poetul parc[ zice: „Oamenilor, iat[ ce sunte\i. }n
ziua pieirii, c`nd se vor dezl[n\ui cele mai groaznice patimi —
ura, cruzimea, bestialitatea, c`nd toate virtu\ile vor pieri odat[
cu iubirea — o singur[ fiin\[ va ar[ta sentimente mai ]nalte, dar
acea fiin\[ nu va fi om, ci c`ine.“
Da, toate mizeriile vie\ii moderne, rezultat al ]ntocmirilor
anormale ale societ[\ii, lovesc inima poetului =i marea-i inim[
scoate sunete m[re\e =i sublime: dar c`t de triste, c`t de jalnice,
c`t de dezn[d[jduite =i pline de suferin\[, c`t de pl`ng[toare!
Am f[cut un ]nconjur mare =i poate ne-am cam dep[rtat de
\elul articolului nostru, care e de a g[si pricinile curentului
decep\ionist ]n literatura rom`neasc[ din zilele noastre. Dar nu,
nu ne-am dep[rtat, ba chiar ne-am apropiat de \el; ne-am apropiat
Studii critice 109

at`t de tare, ]nc`t vom putea r[spunde pe dat[ ]ntreb[rii ce ne-am


pus. Pricinile curentului decep\ionist ]n literatura rom`neasc[ sunt
]ntocmirile sociale ori, mai bine zis, lipsurile, anomaliile acestor
]ntocmiri. Aceasta se va dovedi =i mai mult c`nd vom analiza pe
scriitorii no=tri.
Totu=i aici putem s[ ne explic[m, cu ajutorul celor de mai sus,
un fenomen despre care am pomenit la ]nceputul articolului,
anume: de ce ]n literatura p[rin\ilor no=tri nu s-a produs curen-
tul decep\ionist =i s-a produs, se produce acum? L[muririle lui
Taine =i ale altor critici ]n privin\a pricinilor curentului decep\ionist
]n literatur[, desigur ne vor ]ncurca =i mai mult =i ne vor l[sa ]n
mai mare nedumerire.
}n adev[r, dac[ specula\iile filozofice ori religioase au fost pri-
cinile curentului decep\ionist ]n literatura european[, apoi cum
de nu s-a produs acest curent ]n literatura p[rin\ilor no=tri, lite-
ratur[ cu totul supus[ ]nr`uririi Apusului european; c[ci ei au
tr[it =i scris pe vremea c`nd Europa apusean[ era mai tare, era
reprezentat[ de cei mai mari poe\i? Cum s[ ne t[lm[cim neivirea
curentului decep\ionist la noi, de ce nu a fost un asemenea curent
caracteristic ]n literatura de atuncea? De vom c[ta l[murire ]n
filozofia epocii, ]n mi=carea ideilor de pe vremea aceea, desigur
c[ nu ne vom dumeri.
Dar de ]ndat[ ce o vom c[uta ]n via\a material[, ]n rela\iile
economice, politice =i sociale, acest ciudat fenomen se va l[muri
de minune. Ceea ce fu 1789 pentru Europa, 1848 fu pentru noi.
La 1848, vechea stare a ]ntocmirilor sociale c[dea, =i ]n locul
ei trebuia s[ se a=eze o ]ntocmire nou[, societatea burghez[, =i
acelea=i pricini sociale d[deau loc acelora=i efecte morale.
Iluziile Apusului s-au repetat: la noi, ca =i la d`n=ii, s-a zis c[
]ntocmirea liberal[ burghez[ va aduce bun[t[\i nesf`r=ite, va pre-
face na\iunea ]ntr-o familie de p[rin\i, copii =i fra\i; la noi, ca =i
la d`n=ii, s-a strigat: tr[iasc[ libertatea, egalitatea, fraternitatea!...
E v[dit c[ ]n a=a vreme nu putea fi vorba de literatur[ de-
110 Constantin Dobrogeanu-Gherea

cep\ionist[. Cuprin=i de ]nalte iluzii, de mari speran\e, poe\ii de


atunci ne chemau la de=teptare, ne strigau s[ ne trezim din som-
nul de moarte, ne ]nv[\au s[ ne iubim patria, s[ sl[vim liber-
tatea =i umanitatea, ne c`ntau dragostea vesel[ =i zburdalnic[,
ne ziceau doine jalnice =i t`nguioase, ne c`ntau m[rirea \[rii,
splendoarea c`mpiei =i a plaiurilor, via\a c`mpeneasc[.
}n acest cor erau glasuri triste =i dureroase: glasul lui Bolliac,
care descria nefericirile iobagului, ne ar[ta lan\urile \iganului;
dar el vorbea astfel pentru a ne ]ndep[rta de acele rele, cerea
dreptate pentru to\i, ne vorbea ]n numele unui viitor mai bun =i
descurajarea =i decep\ionismul nu se arat[ ]n c`ntecele lui.
Acea stare social[, at`t de dorit[ =i a=teptat[, s-a ]ntocmit; dar
m`ndrele visuri nu s-au ]ntrupat. Acelea=i pricini sociale dau loc
la acelea=i efecte; aceea=i ]ntocmire social[ burghez[, care a ]n=elat
at`t de tare n[dejdile Apusului, a ]n=elat =i pe ale noastre, =i
decep\iunea noastr[ trebuia s[ dea loc =i la noi curentului de-
cep\ionist ]n literatur[.
Analiza acestei literaturi va dovedi =i mai bine zisele noastre.
Studii critice 111

CAUZA PESIMISMULUI }N LITERATUR{ +I VIA|{

CUPRINS

}ntr-un mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie


]nsemnat[; sunt neajunsuri fatale care \in de marginile restr`nse
ale unui articol. Foarte des se ]nt`mpl[ s[ nu fii ]n\eles a=a cum
ai fi dorit, pentru c[ n-ai avut destul spa\iu pentru a-\i explica
g`ndirile ]n toat[ ]ntinderea lor. De altmintrelea nu numai srii-
torul =i spa\iul restr`ns al unui articol sunt de vin[, ci de multe
ori =i neb[garea de seam[ a cititorului. Toate acestea ]mpreun[
sunt pricina pentru care articolul meu Decep\ionismul... din volu-
mul ]nt`i a fost de mul\i ]n\eles foarte gre=it. A=a, spre pild[, dl
Petra=cu, ]ntr-un studiu critic asupra lui Eminescu, zice ur-
m[toarele: „La noi, dl Gherea Dobrogheanu crede cu siguran\[
c[ pricina acestui decep\ionism, cum ]l nume=te domnia sa, ar
sta ]n dispropor\ia dintre f[g[duin\ele mari =i actele mici ale
revolu\iei noastre de la 1848. Spiritele au fost exaltate mai ]nt`i
de vorbe, ]n urm[ desiluzionate de fapte, =i ast[zi ele respir[ ]n
aceast[ deziluzie.“ Ceea ce pot zice cu siguran\[ e c[ dl Petra=cu
nu m-a priceput, poate din cauza mea. }n orice caz pentru mine
pricina hot[r`toare a decep\ionismului ori pesimismului e alta.
}n articolul meu Decep\ionismul etc. am formulat ]n c[teva r`nduri
p[rerea mea asupra cauzei ori cauzelor pesimismului. +i aceste
r`nduri, pentru mai mare siguran\[, le-am subliniat. Iat[-le: „Pri-
cina decep\ionismului nostru, a decep\ionismului poe\ilor no=tri,
ob`r=ia lui, sunt anomaliile societ[\ii burgheze. Pricina boalei vea-
cului e starea patologic[ a civiliza\iunii burgheze“.
Acestea sunt, fie zis ]n treac[t, unicele r`nduri subliniate ]n
tot articolul. Pentru mine dar, cauzele pesimismului nu sunt vor-
bele late, promisiunile =i nerealizarea acestor promisiuni, ci
112 Constantin Dobrogeanu-Gherea

organiza\ia social[ de azi ori, mai bine zis, anomaliile acestei


organiza\iuni. La 1789 ]n Occidentul Europei =i la 1848 la noi, s-a
desfiin\at o stare de lucruri plin[ de multe anomalii, nedrept[\i
=i mizerii. Aceast[ c[dere a unei ]ntocmiri grele =i ]nlocuirea ei
prin alta superioar[ a trebuit s[ dea na=tere la o mul\ime de
a=tept[ri optimiste, la iluziuni mari, la un =ir ]ntreg de st[ri
suflete=ti care caracterizeaz[ optimismul. Asemenea organiza\ia
nou[, cea burghez[, ]n dezvoltarea ei =i prin anomaliile inerente
ei, a produs am[r[ciuni, deziluziuni de tot soiul, un =ir ]ntreg de
st[ri suflete=ti pe care le numim pesimism.
A=adar, c[derea unei organiza\ii rele =i ]nlocuirea ei prin o alta
mai bun[ au fost cauze produc[toare =i de optimism, =i de pesi-
mism. }n am`ndou[ cazurile, organiza\ia social[ produce fie
a=tept[ri mari, iluziuni — optimismul, fie deziluziuni — pesi-
mismul. A=a am g`ndit eu =i a=a am scris. Iar dl Petra=cu =i al\ii
au ]n\eles c[, dup[ mine, pricina optimismului =i pesimismului la
noi n-a fost organiza\ia social[, ci a=tept[rile, iluziunile de o parte,
deziluziunile de alt[ parte. Ar urma dar c[ eu explic o stare su-
fleteasc[: pesimismul, prin o alt[ stare sufleteasc[: deziluziunea,
care face parte din pesimism. Dar aceast[ gre=eal[ de a preface
]n cauz[ hot[r`toare a unei st[ri suflete=ti o alt[ stare sufleteasc[
]nrudit[ cu cea dint`i, aceast[ gre=eal[ o fac, ]ntr-un mod in-
con=tient nu-i vorb[, tocmai aceia ]n contra c[rora a fost ]ndreptat
articolul meu. Pentru unii critici, ]n adev[r, dezlegarea acestei
]nsemnate chestii se reduce la urm[toarele: care e cauza pesi-
mismului? — deziluziunea; care este cauza deziluziunii? —pesi-
mismul. Cum v[d cititorii mei, am fost ]n\eles tocmai pe dos =i
dac[ un scriitor ca dl Petra=cu m-a ]n\eles a=a, cu at`t mai mult
trebuie s[ m[ fi ]n\eles gre=it al\ii. Pentru a nu l[sa loc la nici o
confuzie =i pentru c[ chestiunea ]n sine e de o mare importan\[,
m-am decis s[ scriu acest articol. Aici voi explica mai pe larg =i
mai deslu=it cauzele pesimismului ]n literatur[ =i via\[.
Studii critice 113

***
}nainte de a trece la cercetarea cauzelor pesimismului, trebuie
s[ ne ]n\elegem asupra cuv`ntului pesimism. Dup[ cum am ar[tat
]n articolul trecut, defini\iunile date acestui cuv`nt sunt at`t de
nesigure =i de elastice, ]nc`t dup[ unii ar urma c[ mai to\i oame-
nii au fost pesimi=ti, iar dup[ al\ii — c[ pesimi=ti sunt numai
Schopenhauer =i ciracii s[i. A=a, spre pild[, pentru unii un semn
caracteristic al pesimismului e nemul\umirea ]n privin\a con-
di\iunilor de trai. De c`te ori un om ce se pl`nge de toate mizeri-
ile vie\ii sociale n-a fost ]nt`mpinat cu cuvintele: „E=ti pesimist!“
Dar nemul\umirea fa\[ de condi\iunile de trai poate s[ fie tot a=a
de bine semnul unui mare optimism. To\i acei care se lupt[ pen-
tru transformarea social[, optimi=ti par excellence, av`nd un ideal
m[re\ ]n viitor, sunt foarte nemul\umi\i de condi\iunile actuale
ale traiului omenesc. Cu c`t idealul ce le luce=te ]n viitor e mai
frumos, cu at`t condi\iunile prezente de trai le par mai odioase,
=i critica f[cut[ de ace=ti optimi=ti mizeriilor vie\ii actuale va fi
mai amar[ dec`t a pesimi=tilor. Vina multor gre=eli ]n ce prive=te
g[sirea cauzelor hot[r`toare ale pesimismului st[ ]n metodele
gre=ite ]ntrebuin\ate pentru c[utarea acestor cauze =i ]n metodele
gre=ite ]ntrebuin\ate ]n general pentru l[murirea pesimismului.
A=a, unii caut[ s[ se l[mureasc[ ]n privin\a sensului cuv`ntului
pesimism, trag din el toate concluziunile logice, construiesc ast-
fel un pesimism ori un pesimist ideal ]n capul lor, pe urm[ cu
abstrac\iunile din capul lor ei caut[ s[ l[mureasc[ pesimismul din
via\a real[. Cu alte cuvinte, ei nu deduc sensul cuv`ntului din
via\a real[, din analiza vie\ii reale, ci sensul vie\ii reale ]l deduc
din sensul cuv`ntului, a=a cum le pare lor acest sens. Dar fiindc[
fiecare om poate ]ntruc`tva s[ priceap[ altmintrelea cuv`ntul pe-
simism, de aceea vor fi mai tot at`tea feluri de pesimism c`\i oa-
meni sunt. Al\ii nu cad ]n aceast[ gre=eal[. Ei ]ntrebuin\eaz[ un
metod =tiin\ific ]ntru at`ta ]ntru c`t caut[ s[ se l[mureasc[ ]n
114 Constantin Dobrogeanu-Gherea

privin\a pesimismului din via\a real[, din istoria omenirii. Dar


mul\i dintre ace=ti din urm[ cad ]n alt[ gre=eal[. Ei studiaz[ pe-
simismul ]n felurite epoci, caut[ ce are comun pesimismul tuturor
epocilor, pe urm[, cu acest rest comun la toate, vor s[ caracte-
rizeze pesimismul fiec[rei epoci ]n parte. A=a, spre pild[, ne-
mul\umirea ]n privin\a condi\iunilor vie\ii va fi comun[ tuturor
epocilor pesimiste, deci caracteristica pesimismului modern va fi
nemul\umirea. Aceasta e tot a=a de absurd cum ar fi dac[ cine-
va, voind s[ caracterizeze organiza\ia social[ a Engliterei moderne
spre pild[, ar c[uta ceva comun tuturor organiza\iilor sociale,
]ncep`nd de la comunele primitive ale brbarilor p`n[ la societatea
burghez[ modern[. Pe urm[, cu acest rest comun tuturor orga-
niza\iilor sociale ar dori s[ caracterizeze organiza\ia modern[ a
Engliterei. }n acest caz, ceea ce ar caracteriza organiza\ia modern[
a englezilor ar fi: convie\uirea pe acela=i teritoriu. }n acest articol
ne vom feri de aceste gre=eli. Nu vom cerceta un pesimism
abstract ori pesimismul comun tuturor popoarelor =i epocilor isto-
rice*, ci pesimismul ]n societatea noastr[ modern[, acela al
societ[\ii burgheze contemporane nou[. Dar trebuie s[ ne mai
ferim =i de alt[ gre=eal[. Mai to\i acei care scriu =i vorbesc despre
pesimismul unei epoci nu iau ]n b[gare de seam[ deosebirile de
clas[. Privind o societate ca un organism solidar =i armonic,
pentru ei pesimismul unei clase, unei p[r\i a societ[\iii e o do-
vad[ c[ toat[ societatea e cuprins[ de pesimism. Aceasta ]ns[ e
foarte gre=it. Societatea p`n[ acuma n-a fost niciodat[ un orga-
nism armonic, ea a consistat din clase ce se luptau ]ntre ele. A=a
fiind, pesimismul ce a cuprins o clas[ nu serv[ deloc de dovad[
* Cercetartea elementului pesimist comun tuturor epocilor istorice poate
fi foarte interesant[ ]n multe alte privin\e, =i e chiar interesant[ pentru pri-
ceperea pesimismului, dar acest rest comun, dup[ cum am zis, nu poate fi
]ntrebuin\at pentru caracterizarea pesimismului unei epoci speciale, mai ales
al epocii noastre moderne.
Studii critice 115

c[ toate celelalte clase sunt pesimiste. Mai cur`nd dimpotriv[. A=a,


de pild[, sf`r=itul veacului al XVIII-lea =i ]nceputul veacului al
XIX-lea a fost o epoc[ optimist[ pentru burghezime =i pesimist[
pentru feudali, care =i-au g[sit un interpret genial ]n Chateaubri-
and. }n vremea noastr[ putem vorbi de pesimismul unei p[r\i din
clasele de sus =i de pesimismul proletariatului intelectual, profe-
siunilor a=a-numite libere. Ar fi absurd ]ns[ a vorbi despre pesi-
mismul \[r[nimii ori despre pesimismul muncitorilor industriali.
Fiindc[ ]n acest articol va fi vorba despre pesimismul contempo-
ran, special epocii noastre, trebuie s[ d[m o caracteristic[ c`t de
mic[ a pesimistului modern.
Pesimistul modern e un degenerat nervozice=te, e un enervat.
Acesta e principalul semn fiziologic (patologic) al lui. }n leg[tur[
cu aceast[ degenerare =i sl[bire nervoas[ e sl[birea voin\ei, o
dispropor\ie mare ]ntre voin\[ =i inteligen\[. Nu ]n zadar ]l nu-
mesc criticii francezi pe pesimistul modern un impuissant* . Cu
aceast[ enervare, sl[bire a voin\ei sunt ]n leg[tur[ toate cele-
lalte semne distinctive ale pesimismului, anume: melancolia,
blazarea, dezgustul de via\[ =i alc[tuirea acestui dezgust ]n siste-
me filozofice.
„Pesimismul este ]ntruc`tva sugestiunea metafizic[, z[mislit[
de neputin\a fizic[ =i moral[. Orice con=tiin\[ a unei neputin\e
d[ na=tere unui dispre\ nu numai de sine, dar chiar de lucruri,
dispre\ care la unele spirite speculative se preface ]n formule a
priori. Se spune c[ suferin\a am[r[=te, aceasta ]ns[ e =i mai
adev[rat ]n ceea ce prive=te neputin\a.“ (Guyau, L’irreligion de
l’avenir**, p. 406),
„}n toate experien\ele asupra somnambulismului, neputin\a d[
na=tere dezgustului. Pacientul c[ruia i s-a pricinuit neputin\a de

* Neputincios (n. ed.)


** Ireligiunea viitorului (n. ed.).
116 Constantin Dobrogeanu-Gherea

a atinge un lucru dorit, ]=i explic[ ]nsu=i aceast[ neputin\[ c[ut`nd


lucrului oarecare caractere resping[toare =i de despre\uit. Totdeau-
na d[m o explica\ie obiectiv[ restric\iunii voin\ei noastre, ]n loc
de a c[uta o explicare subiectiv[. Odat[ porni\i pe aceast[ cale,
somnambulii, dac[ ar fi ]n stare, ar merge desigur p`n[ la a-=i
dura un sistem metafizic, aceasta pentru a da dreptate st[rii lor
subiective. Pesimismul e poate tot astfel la ]nceput: un punct de
vedere individual, st[p`nit de sentimentul subiectiv de neputin\[.“
(Guyau, L’irreligion... p.407).
Pesimistul modern, prin aceast[ lips[ de voin\[ =i ]nc[ prin o
relativ[ nesinceritate, se deosebe=te, de pild[, de pesimistul ascet
din veacul de mijloc. Acesta din urm[ a fost sincer. Socotind c[
via\a e o mizerie, el o distrugea prin schingiuirea ]n tot felul a
corpului; pentru aceasta ]ns[ trebuie voin\[ =i sinceritate mare
de convic\iune. Pesimistului modern ]i lipse=te, ]ntr-un grad mai
mult ori mai pu\in, =i una, =i alta. Sus\in`nd c[ via\a e o mizerie
ce nu merit[ s[ fie tr[it[, pesimistul modern se bucur[ de via\[,
caut[ s[-i stoarc[ toate pl[cerile posibile. }ntre dou[ orgii, pesi-
mistul modern va scrie un tratat filozofic ori o poem[ ]n care va
blestema iubirea =i pl[cerile sexuale =i va ar[ta nemernicia lor.
Av`nd o voin\[ slab[, lipsit de puterea de a lupta contra loviturilor
ce i le dau ]mprejur[rile vie\ii, el va primi aceste lovituri f[r[ a
lupta contra lor =i astfel va ajunge la un amor propriu boln[vicios,
timid vanitos =i reflexiv. La el se face un obicei de a nu se ]mpo-
trivi loviturilor soartei, de a nu reac\iona contra mediului ]n-
conjur[tor. Expansiunea for\elor psihice, neput`ndu-se cheltui ]n
afar[, se va concentra ]n[untru. Omul se va ad`nci tot mai mult
]n sine, se va observa mereu, va observa cele mai mici mi=c[ri ale
inimii =i ale g`ndirii sale. Aceast[ excesiv[ preocupare de sine e
eminamente egoist[, dar acest egoism nu exclude o mare sensi-
bilitate, chiar =i pentru cele mai mici suferin\e ale altora — o
sim\ire social[ ce se excit[ prin analogie cu propriile sim\iri. Nu e
Studii critice 117

vorb[, acesta e cazul numai al celor mai distin=i pesimi=ti. Pesi-


mistul modern e uneori un om ]nv[\at, dar ]n cea mai mare parte
a cazurilor e =i ]n =tiin\[ „un impuissant“. Toate generaliz[rile,
toate descoperirile =tiin\ifice le ]ntrebuin\eaz[ pentru a scoate cu
orice pre\ ]ncheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul s[u.
Faptul c[ el nu poate fi fericit, mizeria propriei sale vie\i le ge-
neralizeaz[ a=a ]nc`t ajunge la concluzia c[ fericirea e o imposibi-
litate, c[ mizeria e partea oric[rei vie\i. De aici: Nirvana. A=adar,
tr[s[turile caracteristice ale pesimismului modern sunt: dege-
nerare nervoas[, enervare excesiv[, voin\[ slab[, melancolie, bla-
zare, lips[ de consecven\[ =i de deplin[ sinceritate, amor propriu
boln[vicios, vanitate, reflexivitate, dezgust de via\[ =i genera-
lizarea, adic[ alc[tuirea acestui dezgust ]n sisteme filozofice, o
mare sim\ibilitate =i impresionabilitate, lips[ de energie, caracter
schimb[cios... Acestea sunt unele din tr[s[turile caracteristice ale
pesimistului modern. Dac[ noi am fi avut de g`nd s[ zugr[vim
tipul pesimistului, apoi nu ne-am fi oprit aici, dar pentru scopul
nostru ajunge s[ avem unele tr[s[turi ale caracterului =i intelectu-
lui pesimistului modern; se ]n\elege c[ pesimi=tii se deosebesc mult
unii de al\ii, tr[s[turile caracteristice se combin[ la fiecare ]n fe-
lurite moduri. Asemenea =i clasificarea oamenilor ]n pesimi=ti
=i nepesimi=ti iar[=i nu poate fi dec`t relativ[. Am zis c[ cara-
cterul pesimismului =i al pesimistului se schimb[ dup[ loc =i vreme,
dup[ epocile istorice, astfel c[ ]n epoca noastr[ burghez[ pesi-
mismul are un alt caracter dec`t ]n alte epoci. Dar =i ]n aceea=i
epoc[, el nu r[m`ne acela=i. E o mare deosebire ]ntre pesimismul
trufa= =i revoltat de la ]nceputul acestui secol =i pesimismul do-
mol de la mijlocul secolului. +i mai ales e o mare deosebire ]ntre
pesimismul de la ]nceputul secolului =i pesimismul contemporan
nou[, adev[ratul pesimism al ]nvin=ilor. Caracterizarea pesi-
mistului, pe care am f[cut-o mai sus, prive=te mai ales pe
pesimi=tii contemporani nou[.
118 Constantin Dobrogeanu-Gherea

***
Pentru oamenii care nu sunt ]nv[\a\i a ad`nci lucrurile, g[sirea
cauzei hot[r`toare a unui fenomen pare a fi un lucru c`t se poate
de u=or. Metodul care se ]ntrebuin\eaz[ pentru aflarea cauzei e la
ei foarte simplu =i u=or. Se iau dou[ fenomene care coexist[ ]n
acela=i timp =i se pune o leg[tur[ cauzal[ ]ntre ele. A=a de pild[:
\[ranul e s[rac, \[ranul bea, deci cauza s[r[ciei e be\ia. Oamenii
]ntr-o anumit[ epoc[ sunt pesimi=ti, oamenii sunt deziluziona\i,
deci cauza pesimismului e deziluziunea, ori vice versa. Fiindc[
]ns[ ]n acela=i timp cu pesimismul, afar[ de deziluzie, coexist[ o
mul\ime de alte st[ri suflete=ti, de aceea fiecare din aceste st[ri
suflete=ti se preface ad libitum* ]n cauze ale pesimismului. A=a
de pild[ melancolia, blazarea, voin\a slab[, dispropor\ia ]ntre
voin\[ =i inteligen\[, toate devin, pentru logicienii no=tri pripi\i,
cauze hot[r`toare ale pesimismului. Iat[ un alt exemplu de felul
cum se caut[ =i se proclam[ cauzele hot[r`toare ale unor feno-
mene. }mpreun[ cu pesimismul modern exist[ o =tiin\[ modern[,
din care pesimi=tii ]=i scot argumente pentru ]ncheierile lor — deci,
conchid logicienii no=tri, =tiin\a modern[ e cauza pesimismului.
}mpreun[ cu pesimismul =i cu =tiin\a modern[ exist[ o mare necre-
din\[, deci necredin\a e cauza pesimismului =.a.m.d. Logicienii
no=tri n-ar trebui ]ns[ s[ uite c[, dac[ vor merge consecvent pe
aceast[ cale, vor fi nevoi\i s[ declare umbrela cauza ploii, pentru
c[ ploaia =i umbrela exist[ ]n aceea=i vreme. +i dac[ nu se fac
astfel de concluziuni, astfel de leg[turi cauzale ]ntre umbrel[ =i
ploaie, pricina e c[ fenomenul e foarte simplu; c`nd e vorba ]ns[
de fenomene sociale, aici sunt posibile lucruri =i mai izbitoare
dec`t umbrela cauza ploii. C`nd e vorba de fenomenele sociale, e
posibil[ gre=eala ca o cauz[ cu totul secundar[ s[ fie ridicat[ la
rangul unei cauze hot[r`toare, o parte a unui fenomen s[ devie
cauza fenomenului ]nsu=i, un simptom al unei boli sociale s[ devie
cauza acestei boli =i alte absurdit[\i de acest fel.

* Prin voin\a cuiva; la alegere (n.ed.)


Studii critice 119

Criticii francezi moderni ca Bourget, iar dup[ ei dl Petra=cu,


consider[ ca pricini hot[r`toare ale pesimismului — boala vea-
cului — descoperirile =tiin\ifice care au distrus credin\ele religioa-
se. +tiin\a a ar[tat omului modern orizonturi imense, f[r[ ]ns[ a-i
da r[spunsuri lini=titoare =i hot[r`te la toate ]ntreb[rile, dup[
cum le da religia. Cauza pesimismului, zice dl Petra=cu, provine
„dintr-o schimbare ]n for\ele fundamentale ale sufletului contem-
poran, adic[ ]n raportul dintre inteligen\[, voin\[ =i credin\[...“.
+i mai departe: „Secolul nostru e st[p`nit de inteligen\a =i voin\a
sa ]n deprofitul credin\ei str`mtorate. Aceast[ dezlocuire ]n
facult[\ile suflete=ti ale timpului e produsul educa\iei =tiin\ifice
moderne =i are s`mburele ]n legile g[site acum trei sute de ani
de spiritul lui Bacon etc.“ Dislocuirea ]n facult[\ile suflete=ti, chiar
dac[ ar exista, ar ar[ta simptomul bolii, dar nu cauza ei ho-
t[r`toare. +i acela=i lucru trebuie s[-l spunem =i despre acele
specula\iuni, despre acele concluziuni triste, desperate, pe care
le trag pesimi=tii din =tiin\a modern[. Faptul c[ ei trag astfel de
concluziuni arat[ starea patologic[ a sufletului lor pe care noi o
numim pesimism, dup[ cum nelini=tea sufleteasc[, ridicarea tem-
peraturii ori m[rirea splinei arat[ o stare patologic[ pe care noi o
numim friguri.
Dar cauza, unde e cauza? Dar poate =tiin\a modern[, desco-
peririle =tiin\ifice moderne sunt, prin sensul lor intern, astfel ]nc`t
negre=it din ele nu putem ]n mod logic s[ tragem alte concluzii
dec`t descurajatoare? Rezultatele =tiin\ei poate sunt necesarmente
pesimiste? A pune ]ntr-un mod clar =i sincer aceast[ ]ntrebare e
=i a r[spunde. Cum? +tiin\a modern[ care d[ ne]nchipuit de pu-
ternice arme omului ]n lupta lui cu natura, care aproape a nimicit
distan\ele prin telegraf =i drum de fier, care ]l face pe om ]nc`tva
st[p`nitorul naturii, aceast[ =tiin\[ care are menirea de a da pu-
tere, m`ndrie, siguran\[ omului =i a-i ]nt[ri voin\a, =tiin\a deci,
care are menirea s[ distrug[ pesimismul, alung`ndu-l din via\[,
120 Constantin Dobrogeanu-Gherea

dezvolt`nd ]n caracterul omului tr[s[turi absolut antagonice pe-


simismului, aceast[ =tiin\[, tocmai ea s[ fie necesarmente aceea
care ]n chip logic =i necesar s[ produc[ pesimismul? Aceasta e
mai mult dec`t absurd. Dac[ sunt oameni care fac deduc\iile cele
mai descurajatoare din =tiin\a modern[, pricina e ]n ei =i ]n via\a
social[, nu ]n =tiin\[. +i dac[ ]ntr-o m[sur[ oarecare =tiin\a, con-
trar caracterului s[u, ajut[ cu adev[rat la producerea pesimismu-
lui, acesta se datore=te nu ei, ci modului cum func\ioneaz[ ]n so-
cietatea modern[. Vom vedea aceasta mai jos.
Dar zice dl Petra=cu: „... progresul =tiin\ific, dezr[d[cin`nd re-
ligia, a ]ngustat cu mult obiectul credin\ei s[dit[ din fire ]n sufle-
tul nostru“. +i astfel =tiin\a, lu`ndu-ne m`ng`ierea unei vie\i vii-
toare, lu`ndu-ne explica\ia cauzei prime, pricinuie=te dezolare
sufleteasc[. De aceast[ p[rere sunt ]n adev[r o mul\ime de scrii-
tori de talent, ceea ce n-o ]mpiedic[ deloc de a fi gre=it[. Mai
]nt`i =tiin\a nu distruge religia, ]ntruc`t obiectul ei ar fi problema
moralei, problema binelui =i ]n sf`r=it problemele filozofice. }n
aceast[ privin\[ =tiin\a d[ un impuls mare spiritului omenesc. Ceea
ce =tiin\a distruge ]n adev[r sunt prejudiciile absurde, antropo-
morfismul brutal etc. Dar f[c`nd aceasta =tiin\a are tendin\a de a
distruge pesimismul, nu de a-l crea. }n adev[r: ce a fost religiu-
nea p`n[ acuma? Dup[ defini\ia lui Schleiermacher religiunea
este: „Sim\[m`ntul des[v`r=itei noastre at`rn[ri de univers =i prin-
cipiul s[u“. Dup[ Feuerbach, esen\a religiunii e asemenea sim-
\[m`ntul at`rn[rii de mijlocul ]nconjur[tor, frica. Acest sim\[m`nt
]ns[ al at`rn[rii, al fricii, sl[bind voin\a omului ca orice at`rnare,
e cel mai bun factor al pesimismului. Astfel religiunea e cel mai
bun factor pentru a m[ri pesimismul, nu pentru a-l distruge, dup[
cum ar crede un Bourget. Cum, c`nd omul, crez`nd c[ tr[snetul
e produs de un D-zeu, ca un semn al m`niei lui, b[tea m[t[nii,
tremura de groaz[ =i de frica de a nu fi tr[snit, aceasta ]ncuraja
pe om? Iar c`nd =tiin\a i-a ar[tat ce e tr[snetul, i-a dat parato-
Studii critice 121

nerul pentru a se p[zi de urm[rile rele ale lui, a pus tr[snetul ]n


serviciul omului, ca pe un rob ascult[tor, toate acestea au trebuit
s[ aib[ urm[ri descurajatoare, f[c`nd pe om pesimist? Stranie
logic[! Vorbind de acest caracter al =tiin\ei, destructiv pentru re-
ligie, constructiv pentru om, Guyau zice cu drept cuv`nt: „E tim-
pul s[ facem sclavi pe ace=ti D-zei pe care ]ncepusem a-i adora; e
timpul de a pune ]n locul domniei lui D-zeu, domnia oamenilor“.
Dar m`ng`ierile vie\ii viitoare?
Frica vie\ii viitoare, frica iadului ]ngrozitor =i a caznelor lui a
fost totdeauna unul din cei mai mari produc[tori ai nevrozelor =i
psihozelor religioase, a fost ]n veacul de mijloc contribuitorul ce-
lui mai desperat pesimism. Omului credincios de aceea i se p[rea
moartea a=a de grozav[, pentru c[ niciodat[ nu era sigur c[ o
scoate la bun cap[t cu st[p`nitorul ceresc, care nu era dec`t oglin-
da st[p`nitorului p[m`ntesc, baron feudal, rege ori ]mp[rat. E
adev[rat c[ omul cult modern nu poate afirma mai nimica ]n
privin\a marelui necunoscut: dup[ moarte; dar aceasta nu poate
s[-l fac[ mai nefericit dec`t pe cel credincios care ]naintea mor\ii
e cuprins de groaz[ =i la=itate. C`t de mare dreptate are ]n privin\a
aceasta Guyau ]n urm[toarea admirabil[ pagin[:
„Acolo unde filozoful nu =tie, e silit a spune =i altora =i lui ]nsu=i:
nu =tiu, m[ ]ndoiesc, sper, =i nimic mai mult.
Sentimentul cel mai original =i unul din cele mai morale ale
secolului nostru — ale secolului =tiin\ei — e tocmai acest senti-
ment de ]ndoial[ sincer[ cu care privim orice act de credin\[ reli-
gioas[ ca pe un lucru serios, nu-l putem ]ndeplini cu u=urin\[, e
o sarcin[ mai grav[ dec`t toate celelalte sarcini omene=ti, ]n fa\a
c[reia st[m at`t de mult la-ndoial[ — ]nainte de a o lua: e
isc[litura despre care vorbea veacul de mijloc c[ se scrie cu o
pic[tur[ din s`ngele t[u =i care te ]nl[n\uie pentru vecie. }n clipa
mor\ii mai cu seam[, ]n ceasul acela c`nd religiunile spun omu-
lui: p[r[se=te-te pe tine o clip[, las[-te dus de puterea pildei, a
122 Constantin Dobrogeanu-Gherea

obiceiului, de dorin\a de a afirma chiar acolo unde nu =tii, de


fric[ ]n sf`r=it =i vei fi m`ntuit — ]n ceasul acela c`nd actul de
credin\[ oarb[ e suprema sl[biciune =i la=itate, ]ndoiala este desi-
gur punctul cel mai ]nalt =i cel mai curajos pe care-l poate atinge
cugetarea omeneasc[; e lupta p`n[ la cap[t, f[r[ a se da ]nvins:
e moartea st`nd dreapt[ ]naintea problemei nedezlegate, dar ]nde-
lung privite ]n fa\[.“ (L’irreligion de l’avenir, Guyau, p. 330). Iar
]ntr-un alt loc, astfel caracterizeaz[ Guyau ireligiunea modern[
fa\[ cu epoca religioas[: „Nu mai trebuie case ]nchise, temple
]nchise, inimi ]nchise; nu mai trebuie vie\i aruncate ]n m[n[stiri
=i ferecate de ziduri, nu mai trebuie inimi ]n[bu=ite =i str`nse; ci
via\[ sub cer deschis =i cu inima deschis[, sub cerul liber, sub
nesf`r=ita binecuv`ntare a soarelui =i a nourilor“ (L’irreligion...
p. 330).
+i via\a, sub cerul liber =i cald al ireligiunii e desigur prefera-
bil[ vie\ii din ]nchisorile reci ale religiunii. Se vor g[si mul\i care
nu vor fi de aceea=i p[rere cu noi ]n privin\a tendin\ei ]ncuraja-
toare a ireligiunii, dar to\i trebuie s[ fie de acord c[ ireligiunea
produce acest efect asupra unei mul\imi de oameni. O mare ma-
joritate din mul\imea celor ce se lupt[ pentru transformarea so-
cial[ sunt ireligio=i, necredincio=i, ceea ce nu-i ]mpiedic[ de a fi
optimi=ti, unicii optimi=ti serio=i ai secolului. Deci nu numai ana-
liza caracterului religiunii =i ireligiunii, dar =i faptele arat[ c[
ireligiunea, necredin\a e departe de a avea ]n chip necesar o influ-
en\[ pesimist[. Cum vedem dar, cauza pesimismului, ]n loc de a
fi l[murit[, ajunge =i mai ]ntunecat[ prin explica\iile date; la pro-
blema ]nt`i se adaug[ acuma alta, care cere s[ fie dezlegat[ =i ea, =i
anume: care e cauza c[ =tiin\a modern[ are uneori asupra spiritu-
lui o influen\[ descurajatoare pesimist[, de=i dup[ caracterul ei
intern, dup[ sensul ei intim ar trebui s[ aib[ o influen\[ contrarie?
Aceast[ problem[, ca =i cea dint`i, se va l[muri mai jos. Acuma,
c`nd cunoa=tem subiectul articolului nostru — pesimismul —,
Studii critice 123

c`nd cunoa=tem c`t de gre=it au fost explicate cauzele acestui


fenomen, putem s[ trecem =i noi la subiectul nostru =i s[ l[murim
c`t[ dreptate am avut c`nd am zis c[ pricina pesimismului veacu-
lui e organiza\ia social[ modern[ burghez[.
***
Ca s[ ar[t[m cum organiza\ia social[ modern[ produce pesi-
mismul, vom lua c`\iva factori principali ai vie\ii sociale =i vom
ar[ta cum ace=ti factori, ]n organiza\ia social[ modern[, devin
izvoare de pesimism. Primul factor e lupta pentru existen\[. Cum
e via\a omului din punctul de vedere al luptei pentru existen\[
]n societatea modern[? E de net[g[duit c[ ceea ce mai ales ca-
racterizeaz[ lupta pentru existen\[ ]n societatea modern[ e ne-
siguran\a. Lupta pentru existen\[ ]n societatea noastr[ nu e re-
gulat[ prin vreo inteligen\[, prin con=tiin\a omului, printr-un plan
ra\ional, ci printr-o for\[ oarb[ =i incon=tient[ care se cheam[ li-
bera-concuren\[.
}ntre multe efecte deplorabile ale liberei concuren\e e marea
nesiguran\[ ]n via\a imensei majorit[\i a oamenilor. S[ lu[m ca
pild[ nu un om, ci o clas[ ]ntreag[ de oameni care dau cel mai
mare contingent pesimismului, pe muncitorii intelectuali, a=a-
numitele profesii libere: avoca\i, doctori, profesori, arhitec\i,
muzican\i, jurnali=ti etc. }ntr-o societate produc[toare de m[rfuri
cum e a noastr[, munca intelectual[ devine =i ea o marf[ care se
cump[r[ =i se vinde. Munca, fie moral[, fie intelectual[, devenind
]n societatea noastr[ o marf[, ea depinde de starea pie\ei, de le-
gea economic[ a ofertei =i cererii, de concuren\[ =i, dac[ ]n pia\[
va fi mai mult[ ofert[ dec`t cerere, atunci marfa oferit[, ]n cazul
de fa\[ munca intelectual[, e cu des[v`r=ire depreciat[, iar pose-
sorul ei, doctor, profesor, inginer, muzicant, jurnalist, contabil etc.,
poate s[ moar[ de foame mult =i bine. Fiindc[ furnizarea pie\ei
cu munc[ intelectual[ nu e de nimenea regulat[ ]ntr-un mod
124 Constantin Dobrogeanu-Gherea

ra\ional =i con=tient, e evident c[ mai nimenea din posesorii ei


nu poate s[ fie sigur de existen\a sa. Dar oare numai profesiile
libere sunt ]n aceast[ categorie? Un negustor poate s[ fie ruinat
de concuren\a altuia, un fabricant poate s[ fie ruinat de un con-
curent. El produce f[r[ s[ =tie c`t va trebui ]n pia\[, c`t va fi cere-
rea, precum nu =tie c`t se va oferi. Apari\iunea pe pia\[ a unei
m[rfi similare din alt[ \ar[, chiar din alt continent, poate s[ de-
precieze marfa fabricantului, ruin`ndu-l pe el, l[s`nd pe strad[
pe muncitorii manuali =i intelectuali ocupa\i ]n fabrica lui. O mare
=i bogat[ recolt[ ]n America poate s[ ruineze pe mul\i agricultori
]n Europa. Crizele comerciale =i economice distrug sutimi de averi
mari, las[ muritori de foame mii de lucr[tori manuali =i intelec-
tuali. Un faliment dat ]n New York poate face s[ ]nceteze unele
afaceri =i s[ pricinuiasc[ mizeria unei mul\imi de oameni ]n Mar-
silia =.a.m.d. Organiza\ia social[ modern[ preface toat[ societatea
]ntr-un organism sim\itor, unde starea fiec[rei celule (individ)
influen\eaz[ asupra celulelor celorlalte =i e influen\at[ de ele. Ace-
sta e un imens progres, un mare merit al civiliza\iei burgheze.
Dar f[c`nd din societate un imens organism, nu s-a dat aces-
tui organism o ]ntocmire ra\ional[, armonic[, con=tient[, astfel
ca buna stare a unei celule s[ devie condi\ie indispensabil[ pen-
tru buna stare a tuturor celorlalte, =i viceversa. }n loc de a crea o
]ntocmire ra\ional[ =i con=tient[, societatea modern[ las[ con-
curen\ei libere toat[ grija acestei organiz[ri. Concuren\a trebuie
s[ puie ]n acord toate activit[\ile, s[ armonizeze toate interesele.
+i aceast[ concuren\[ — putere oarb[ =i incon=tient[ — lucreaz[
a=a de bine, ]nc`t arunc[ toat[ via\a social[ ]ntr-un c`mp de lupt[,
o face cu des[v`r=ire nesigur[ =i ajunge p`n[ la o dureroas[ ab-
surditate, f[c`nd din starea rea, nefericit[, a unei celule (indi-
vid) — condi\iunea indispensabil[ pentru starea bun[ a altei ce-
lule. Aceast[ putere oarb[ distruge cu des[v`r=ire siguran\a vie\ii,
pref[c`nd via\a ]ntr-un joc la noroc, ]ntr-o loterie ]n care marea
Studii critice 125

majoritate a biletelor sunt pentru pierdere. Lupta pentru exis-


ten\[ ]n societatea modern[ se l[mure=te prin compara\ie cu for-
ma cea mai brutal[ a luptei — cu r[zboiul. }n r[zboiul de alt[dat[,
mai ales p`n[ la introducerea armelor de foc, rezultatul luptei
depindea, ]n mare parte, de puterea fizic[, de energia, de preve-
derea, de ]n\elepciunea lupt[torilor. Acela care era mai tare, mai
prev[z[tor biruia; cel slab pierea. Se ]n\elege c[ o astfel de lupt[
trebuia s[ dezvolte, prin selec\iune, oameni puternici ca fizic =i
ca voin\[. }n r[zboiul modern mase de oameni, f[r[ voin\a lor se
mi=c[, se duc ]n foc, mor, dispar. Cine mi=c[ aceste mase de oa-
meni, cine ]i trimite la moarte sau la biruin\[? E comandantul
care, st`nd l`ng[ o mas[ cu o hart[ ]naintea lui, cu un creion
ro=u ]n m`n[, ]ndreapt[ mi=carea maselor de oameni, hot[r`nd
victoria sau ]nfr`ngerea. Soldatul modern deci nu are voin\a lui,
el e o ma=in[; r[zboiul modern nu dezvolt[ energia, voin\a,
m`ndria, con=tiin\a de propria for\[, ci le ucide, ]nlocuind toate
aceste calit[\i prin supunere, prin fric[, prin nimicirea voin\ei —
prin a=a-numita „desciplin[ oarb[“. +i acela=i lucru se petrece =i
]n lupta pentru existen\[. Concuren\a oarb[, ]mprejur[rile oarbe
ale vie\ii sociale mi=c[ masele, ]nv`rtesc roata norocului ridic`nd
sus pe unii, azv`rlind jos =i strivind pe al\ii, f[r[ ca unii s-o me-
rite, f[r[ ca al\ii s[ fie de vin[, distrug`nd m`ndrie, curaj, ener-
gie, voin\[ — nimicind caracterele. Dar dac[ este o mare
asem[nare ]ntre lupta r[zboinic[ =i lupta pa=nic[ pentru trai, apoi
este =i o ]nsemnat[ deosebire. Pe c`nd acolo, ]n r[zboi, lupt[torii
sunt du=i ]n foc de un om, de o inteligen\[, de un creier omenesc
care poate s[ fie creierul genial al unui Moltke, ]n lupta a=a-nu-
mit[ pa=nic[ ceea ce conduce masele de oameni e concuren\a
oarb[, sunt oarbele condi\iuni sociale ale vie\ii, e norocul, ha-
zardul lipsit de voin\[ =i inteligen\[. }n fa\a omului modern,
condi\iunile vie\ii sociale se ridic[ ca un sfinx monstruos =i ]i zic:
ghice=te ori te voi distruge. Acest fapt: marea at`rnare a omului
126 Constantin Dobrogeanu-Gherea

modern de ceva care n-are chip, voin\[ =i inteligen\[, e de mare,


de foarte mare importan\[ pentru formarea caracterului omului
modern. Nu degeaba ]n limbajul popular, ]n care de multe ori se
oglindesc perfect condi\iunile sociale de trai, cuv`ntul „noroc“,
„soart[“ e a=a de mult ]ntrebuin\at.

Ceea ce dezvolt[ lupta pentru existen\[ ]n societatea modern[


e sim\[m`ntul dependen\ei, at`rn[rii, sl[birea voin\ei, energiei;
toate acestea ]ns[ sunt principalele simptome, tr[s[turi caracte-
ristice ale pesimismului modern. Lupta pentru existen\[, dup[ cum
se face ]n societatea modern[, este deci un izvor mare al pesi-
mismului veacului. +i felul luptei pentru existen\[ nu numai c[
hot[r[=te ]n parte pesimismul, dar =i felul pesimismului modern.
Am zis c[ sim\[m`ntul at`rn[rii e unul din principalele sim\[-
minte ce caracterizeaz[ pesimismul. Dar sim\[m`ntul at`rn[rii
sociale nu e caracteristic numai epocii noastre, ci a fost ]n toate
organiza\iile sociale, =i afar[ de at`rnarea de condi\iile sociale
mai este at`rnarea de mediul cosmic. Aceasta e foarte adev[rat,
=i una, =i alta — politice=te vorbind, nu economice=te — au fost
mai groaznice ]n evul mediu spre pild[. Voin\a =i chiar via\a unui
om depindea de un feudal, de multe ori foarte crud, care printr-
un semn putea s[ distrug[ voin\a omului, f[c`nd s[-i distrug[
via\a. Aceast[ at`rnare crud[, dar totodat[ foarte clar[ pentru
om, se manifesta uneori printr-un pesimism pe c`t de hot[r`t, pe
at`t de dureros, care mergea p`n[ la distrugerea c[rnii la un
ascet, p`n[ la aliena\ia mintal[ la demoniaci. Dependen\a,
at`rnarea omului modern, e cu totul alta. El nu depinde de un
st[p`n crud, dar care ar fi o persoan[, un om; el depinde de
]mprejur[rile sociale, de ceva nedefinit, foarte vag, ce n-are chip.
+i aceast[ at`rnare se manifest[ toat[ via\a, pas cu pas =i, ]n ma-
rea majoritate a cazurilor, omul nici nu pricepe de cine depinde =i
cum depinde. +i dup[ cum e vag[, nedefinit[, chiar mistic[ aceast[
Studii critice 127

at`rnare, tot astfel =i pesimismul e vag, e o blazare, o melancolie


nel[murit[, nu e o boal[ acut[, ci mai cur`nd o t`njire moral[.
Acuma suntem ]n stare s[ l[murim =i un alt fenomen. }n seco-
lul nostru, secolul =tiin\ific, a ]nceput iar[=i s[ se manifesteze
misticismul religios, spiritismul =i alte manifest[ri psihice anor-
male, parc[ ne-am fi ]ntors la bunele vremuri ale evului mediu.
Dac[ acest spirit mistico-religios s-ar fi ivit la popor, la oameni
incul\i, n-ar fi nici o mirare. Dar poporul muncitor, cu totul con-
trariu, devine tot mai mult ireligios. Misticismul religios se ma-
nifest[ ]n vremea noastr[ la oameni cul\i, la unii ciar ]nv[\a\i. }n
aceast[ privin\[ se dau explica\ii ca =i pentru pesimism, f[c`ndu-
se din forma manifest[rii acestei st[ri psihice cauza ei. Cauza
misticismului religios contemporan, zic ace=ti explicatori, e c[
omul modern e ]nsetat de idealuri. +tiin\a ]i deschide imense ori-
zonturi, dar nu-i d[ r[spunsuri la ]ntreb[rile vitale, =i atunci,
decep\ionat, omul modern se ]ntoarce la religie. Stranie logic[ =i
stranie c[utare de idealuri! +tiin\a deschide imense orizonturi
pentru idealuri m[re\e =i, ]n loc de a se ridica tot mai sus =i mai
sus, lucr`nd pentru l[rgirea acestor orizonturi imense, misticul
modern se ]ntoarce la religiune =i se mul\ume=te cu explic[ri =i
cu ipoteze copil[re=ti ce n-au pic de verosimilitate. A=a ar fi cu
un =oim care, fiindc[ nu poate s[-=i ]nal\e zborul mai sus de pis-
curile ]nalte ale Alpilor — decep\ionat, s-ar l[sa jos pe p[m`nt =i
ar ]ncepe s[ m[n`nce gr[un\e ]mpreun[ cu g[inile, ra\ele =i
g`=tele, ajung`nd o pas[re de curte. Stranie prefacere! Explica-
rea acestui fapt at`t de straniu, o g[sim iar[=i ]n organiza\ia so-
cial[. Misticismul religios =i pesimismul, de=i difer[ ]n unele
privin\e, au ]ns[ mult comun =i sunt ]n parte izvor`te din acela=i
sentiment al fricii =i al at`rn[rii. Cum am zis, dup[ Schleierma-
cher, ca =i dup[ Feuerbach, sim\[mintele fricii, at`rn[rii, sl[-
biciunii sunt sim\iminte mai ales produc[toare de religiune. E un
proverb, c[ un om slab ]=i caut[ un st[p`n. Lipsa de putere =i
128 Constantin Dobrogeanu-Gherea

voin\[ omul caut[ s-o repare cre`ndu-=i ]n cer o f[ptur[ puter-


nic[ cu o voin\[ absolut[. }ntocmirea social[ modern[, f[c`nd
pe om a=a de at`rn[tor, creeaz[ un teren pentru religiune =i pen-
tru misticismul religios. +i dac[ at`rnarea social[ explic[, ]n parte
bine]n\eles , misticismul religios, felul modern al acestei at`rn[ri
explic[ felul modern al misticismului religios. A=a, ]n evul mediu
felul at`rn[rii sociale era personal. Omul medieval at`rna de per-
soana baronului feudal, de rege ori ]mp[rat. }n religiune D-zeul
medieval a fost asemenea personal. D-zeu era sever, pedepsitor,
puternic =i totodat[ bun, drept. D-zeu era combina\iunea unui
st[p`n real pe care ]l avea omul ]naintea ochilor =i a unui st[p`n
ideal, a=a cum ar fi dorit s[-l aib[. At`rnarea social[ modern[
nu e personal[, omul nu depinde de o persoan[ hot[r`t[, ci de
ceva vag, nedefinit, de ceva misterios pentru el, despre al c[rui
caracter nu poate s[-=i dea seama, pe care e nevoit s[-l numeasc[
cu ni=te cuvinte vagi, ca „soart[“, „noroc“, „]mprejur[rile vie\ii“
etc., de aceea =i misticismul religios al omului modern e nehot[r`t,
vag. D-zeul misticului modern e ba natura, ba suprema iubire,
dest[inuirea, nemurirea etc.*. Bine]n\eles c[ at`rnarea social[ nu
e unica cauz[ a pesimismului; mai jos vom vedea alt[ cauz[ tot
a=a de important[.
S[ ne ]ntoarcem iar la subiectul nostru. Am vorbit de lupta
pentru existen\[ ]n general, dar toate cazurile particulare, toate
rezultatele acestei lupte duc, ]ntr-un fel ori ]ntr-altul, la acela=i
rezultat c`nd e vorba de pesimism. A=a e, spre pild[, concentra-
rea bog[\iilor. Organiza\ia social[ modern[ face s[ se concentreze
* }ntr-un articol spiritist +tiin\a sufletului dl Hasdeu caracterizeaz[ re-
ligiunea d-sale prin trei dogme: Dumnezeu, nemurirea =i dest[inuirea. Din
Sf`nta Treime cre=tineasc[ dl Hasdeu a conservat numai pe D-zeu Tat[l, iar
pe Fiul =i Sf`ntul duh i-a ]nlocuit cu nemurirea =i dest[inuirea. Dac[ ]ns[ dl
Hasdeu crede, dup[ cum zice, c[ aceasta e =i esen\a fiec[rei religiuni la
toate popoarele =i ]n toate timpurile, atunci gre=e=te foarte mult.
Studii critice 129

tot mai mari bog[\ii ]n tot mai pu\ine m`ini, ea creeaz[ pe mi-
liardarii moderni.
Ace=ti miliardari duc o via\[ de somptuozitate, de un lux ne-
bun, care ]ntrece ]nchipuirea omeneasc[ =i care e posibil numai
c`nd sunt concentrate ]n pu\ine m`ini imense bog[\ii. Aceast[
via\[ imens de somptuoas[ ei o petrec ]n ora=e mari, ]n fa\a
sutimilor de mii de oameni la care se dezvolt[ acelea=i gusturi,
acelea=i dorin\e, se dezvolt[ o pasiune nebun[ de a ajunge la
]ndestularea acestor dorin\e. C`te vie\i distruse, c`te con=tiin\e
nimicite, c`te onestit[\i v`ndute pentru a ajunge acolo unde
str[luce=te luxul nebun al milionarului. Dar milioanele nu cad
din cer, trebuie s[ fie produse =i sunt produse pu\ine, deci nu pot
s[ fie dec`t pu\ini milionari, pu\ini ale=i de ]mprejur[rile oarbe,
iar cei mai mul\i, imensa majoritate ce se lupt[ pentru ]mbog[\ire,
r[m`ne ]nvins[. +i ]n fa\a imensei mul\imi a ]nvin=ilor, st[ trufa=
luxul nebun, excit`nd, prin contrast cu nevoia =i mizeria, ne-
mul\umirea sufleteasc[, invidia amar[, g`nduri negre, suferin\e,
un =ir ]ntreg de sim\[minte =i g`nduri care sunt simptomele =i
izvoarele pesimismului veacului. Concentrarea bog[\iilor ]n
pu\ine m`ini creeaz[ la o mare mul\ime de oameni o dis-
propor\ie colosal[ ]ntre dorin\a =i putin\a de a le ]ndestula,
=i astfel ajunge unul din principalele izvoare ale pesimismului.
S[ trecem acum la un alt factor al vie\ii omene=ti =i al vie\ii
sociale, care e tot a=a de important ca =i lupta pentru existen\[ =i
anume: iubirea erotic[, rela\iunile sexuale.
Nu e nevoie s[ insist[m mult asupra marii importan\e a
rela\iunilor sexuale pentru via\a omului =i a societ[\ii. Fiecare pri-
cepe nem[rginita ]nsemn[tate a lor, deoarece ele sunt izvorul vie\ii
individului, deci =i al societ[\ei. Ele sunt acelea care fac s[ se per-
petueze specia omeneasc[. Cu c`t o func\iune organic[ social[
ori individual[ e mai important[, cu at`t normala func\ionare a
ei e mai vital[ pentru organism =i cu at`t va fi mai primejdioas[,
130 Constantin Dobrogeanu-Gherea

mai distrug[toare anormala func\ionare a ei. S[ cercet[m dar


rela\iunile sexuale ]n societatea modern[.
}n evul mediu, unde existau rela\iunile economice obligatorii,
servagiste, femeia era o serv[ a b[rbatului, rela\iunile sexuale
]ntre femeie =i b[rbat erau obligatorii =i hot[r`te de obiceiuri,
odat[ =i pentru totdeauna. }n societatea modern[ a liberelor
rela\iuni economice femeia ajunge mai liber[; dar ]n aceast[ so-
cietate produc[toare de m[rfuri, iubirea erotic[ ajunge o marf[,
femeia ajunge =i ea o marf[. }n ora=e, ]n centrele mari sunt mii,
zeci de mii de femei tarifate, v`ndute, cump[rate, importate =i
al c[ror pre\ e hot[r`t de legea economic[ a cererii =i a ofertei;
deci sunt m[rfuri ]n toat[ puterea cuv`ntului. Ceea ce hot[r[=te
posesiunea unei m[rfi nu e nici for\a, nici obiceiul, ci banul. Marfa
nu poate refuza pe cump[r[tor. Acela=i lucru e =i cu marfa-iubi-
re. Sunt nenum[rate efectele distrug[toare pe care le introduce
]n societatea noastr[ acest fapt arhimizerabil: prefacerea iubirii
]n marf[.
}n vechime, c`nd posesiunea femeii era hot[r`t[ de for\a bru-
tal[, acei regi care aveau mai mult[ putere, aveau =i sutimi de
femei, ceea ce condi\iona ]ns[ degenerarea lor sexual[. }n soci-
etatea noastr[, unde mai totdeauna banul hot[r[=te posesiunea
iubirii, g`nditu-s-a oare cineva la acest fapt grozav: c`t[ anume
marf[-iubire poate cump[ra un miliardar modern =i asupra c`tor
zecimi, dac[ nu sutimi de mii de femei poate s[ se ]ntind[
st[p`nirea lui? +i nu numai un miliardar, ci orice om cu parale
poate s[ cumpere marfa aceasta; =i deoarece unicul factor cerut e
banul, apoi =i copiii nev`rstnici — pentru cari rela\iunile sexuale
sunt ucig[toare din punctul de vedere al s[n[t[\ii fizice =i mo-
rale — pot dispune de aceast[ marf[. }n ora=ele mari mai to\i
nev`rstnicii se prostituiesc de la paisprezece-cincisprezece ani. Ast-
fel, ]n rela\iuni sexuale absolut nepermise o duc patru ori cinci
ani, p`n[ pe la nou[sprezece-dou[zeci de ani; apoi urmeaz[ zece-
Studii critice 131

doisprezece ani de rela\iuni sexuale cump[rate, — vremea celei


mai mari for\e =i energii sexuale. +i dup[ ce omul civilizat mo-
dern a petrecut astfel paisprezece ani, a ajuns =i el a-=i forma o
carier[, a-=i mic=ora, ]ntruc`tva cel pu\in, nesiguran\a vie\ii; dup[
ce la v`rsta de treizeci-treizeci =i doi de ani =i-a ruinat psihicul =i
nervii — se ]nsoar[ pentru a preface ]n iad via\a casnic[, pentru
a da na=tere la copii degenera\i nervozice=te.
Anormalitatea rela\iunilor sexuale ]n societatea modern[ ca
produc[toare de pesimism e ar[tat[ ]n literatur[ cu at`ta talent
=i profuziune, ]nc`t n-avem dec`t s[ studiem din acest punct de
vedere c`teva din aceste produc\iuni artistice. +i aici vom avea
un ]ndoit folos. Mai ]nt`i, o crea\iune adev[rat artistic[ oglinde=te
clar =i precis via\a real[. Pe de alt[ parte, ]ntr-o produc\iune ar-
tistic[ se oglinde=te =i persoana artistului — creatorul. Studiind
dar pricinile pesimismului dup[ produc\iunile artistice, putem
afla totodat[ =i pricinile pesimismului ]n via\[ =i ]n art[, care de
altmintrelea nici ea nu e dec`t o parte a vie\ii. Trebuie s[
exprim[m aici o ad`nc[ p[rere de r[u c[ marginile articolului
ne impun o mare economie de spa\iu, astfel ]nc`t nu vom putea
dec`t cita foarte pu\ine produc\iuni artistice, =i ]n privin\a celor
citate vom fi nevoi\i s[ fim foarte scur\i.
}ncepem cu celebra poem[ a genialului Alfred de Musset, cu
Rolla. }n Rolla Musset zugr[ve=te un tip decep\ionat, un pesimist
contemporan lui, =i ]n aceast[ poem[ sunt incarnate =i propriile
sim\iri =i g`ndiri ale marelui poet pesimist. Rolla e, ]n parte, ]nsu=i
Musset =i deci ne e cu at`t mai interesant. Cine e dar Rolla? Po-
etul ni-l zugr[ve=te astfel — cit[m dup[ traducerea dlui Grigoriu.

A lui Rolla tat[ ]ns[, nobil, gentilom =i prost,


}l crescuse cum se cre=te un mo=tenitor bogat,
F[r-a a mai g`ndi c[ ]nsu=i ]n ora=ul s[u uitat
Chiar mai mult de jum[tate din avutul s[u m`ncase.
132 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Rolla se treze=te-n una din a toamnei seri frumoase


Nou[sprezece ani c[ are =i c[ e st[p`n pe sine,
Neav`nd talent sau alte iscusin\i mai priincioase.
Apoi f[r-aceste, munca o credea ca o ru=ine.*

Ce va face Rolla, ce va munci? Las’c[ educa\ia dat[ de soci-


etatea unde tr[ie=te Rolla a f[cut c[ „munca o credea ca o ru=ine“,
dar afar[ de aceasta el nici n-are nevoie, are bani, are cu ce s[-=i
poat[ cump[ra toate pl[cerile, =i toate pl[cerile se v`nd acolo unde
...corup\ia pierdut[
Tot ]n ea =i sub plin soare prostitu\ia s[rut[...**

+i Rolla se afund[ ]n via\a pl[cerilor cump[rate, ]n acea via\[


unde pasiunile st[p`nesc pe om, nu omul pasiunile:
Trei ani scumpi =i cei mai m`ndri din june\ea-nc`nt[toare,—
Trei ani de delir, be\ie, voluptate =i amor...***

=i ca rezultat:
Desfr`natul cel mai mare din ora=ul lumii unde
Desfr`narea se g[se=te zgomotoas[ necurmat,

* Le père de Rolla, gentill`tre imbécile,


L’avait fait élever comme un riche héritier,
Sans songer que lui-même, a sa petite ville,
Il avait de son bien mange plus de moitié.
En sorte que Rolla, par un beau soir d’automne
Se vit a dix-neuf ans ma]tre de sa personne,—
Et n’ayant dans la main ni talent, ni métier.
Il eut trouvé d’ailleurs tout travail impossible;
** ...la corruption
Y baise en plein soleil la prostitution...
*** Trois ans — les trois plus beaux de la belle jeunnesse,—
Trois ans de volupté, de délire et d’ivresse...
Studii critice 133

Vechiul t`rg, ]n care viciul ]nrode=te =i p[trunde,


E Parisul, =i ]n el este cel mai mare desfr`nat
Jak Rolla...*
Dar poate voi\i a avea o idee de felul desfr`n[rii, c[reia i se
ded[ Rolla? — Iat-o:
O! T[ce\i, s-aude zgomot. Femei multe se ivesc,
Deschid u=a; apoi alte femei goale jum[tate
P[rul despletit, de ziduri abia merg =i se t`r[sc
Prin ascunse coridoare ]n sudori de voluptate.
La o lamp[, r[m[=i\e din orgii se mai z[resc
Din murinda ei lumin[ razele ce-abia lucesc
Face s[ apar[-n fundul unui buduar de-o parte,
Pe a mesei fa\[ ro=[ cupe pline, cupe sparte.
Apoi u=a se ]nchide sub un r`s de veselie.**
+i rezultatul unei astfel de vie\i nu poate fi, bine]n\eles, dec`t
ruinarea vie\ii fizice =i a tuturor facult[\ilor suflete=ti. Dar nu
numai Rolla se ucide fizice=te =i suflete=te, ci =i al\ii, altele descri-
se ]n orgie. Ce le m`n[ pe ele la pieire? — Poetul o =tie =i o spune
]n versuri magnifice:
S[r[cie! S[r[cie! tu e=ti cruda curtizan[
Ce pe patul prostitu\iei ai zv`rlit acea s[rman[,

* De tous les débauchés de la ville du monde


Ou le libertinage est à meilleur marché,
De la plus vleille en vice et de la plus féconde,
Je veux dire Paris,— le plus grand débauché
Etait Jacques Rolla...
** Silence! On a parlé. Des femmes inconnues,
Ont entr’ouvert la porte,— et d’autres, demi-nues,
Les cheveux en désordre et se tra]nant aux murs,
Traversaient en sueur des corridors obscurs.
Une lampe a bougé; — les restes d-une orgie,
Aux dernières lueurs de sa morne clarté
Sont apparus au fond d’un boudoir écarté.
Les verres se heurtaient sur la nappe rougie;
La porte est retombée au bruit d’un rire affreux.
134 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Care Grecii ar fi pus-o pe-al Dianei sf`nt altar!


...................................................
S[r[cie! tu prin v`nturi =opotind odinioar[,
Colo-n mijlocul oft[rii de mizerie =i jale
Ai venit =i ]ntr-o sear[ murmurat-ai mamei sale:
„Fata ta se poate vinde, e frumoas[ =i fecioar[!“
+i pentru sabat tu ]ns[\i ai sp[lat-o, cum se spal[
Orice trup f[r[ via\[, pentru a-l pune ]n morm`nt;
Tu e=ti care-n acea noapte, speriat[, trist[, goal[,
Sub a fulgerelor fl[c[ri, =erpuiai pe-al ei vestm`nt!*

}ntocmirea social[, ]mp[r\ind pe oameni ]n boga\i =i s[raci,


ruineaz[ pe unii, prin s[r[cia lor, pe al\ii prin bog[\ia lor. Ruinat
fizice=te =i psihice=te de o astfel de via\[, pierz`nd toat[ averea,
Rolla hot[r[=te s[-=i curme via\a, s[ se ]mpu=te; dar ]nainte de a
muri, pentru a lua adio de la via\[, el cump[r[ cu banii ce i-au
mai r[mas o fecioar[ de cincisprezece ani, pentru a o prostitua.
Sf`r=it mizerabil, demn de astfel de via\[. +i b[ga\i de seam[
c[ Rolla nu era un caracter pervers. Poetul ne spune c[:

Jak avea un suflet mare, ]ndr[zne\, drept =i superb**.

* Pauvreté! Pauvreté! c’est toi la courtisane.


C’est toi, qui dans ce lit as poussé cet enfant
Que la Grèce eut jeté sur l’autel de Diane!
.....................................................
C’est toi qui, chuchotant dans le souffle du vent,
Au milieu des sanglots d’une insomnie amère,
Es venue un beau soir murmurer a sa mère:
„Ta fille est belle et vierge, et tout cela se vend!“
Pour aller au sabbat, c’est toi qui l’as lavée,
Comme on lave les morts pour les mettre au tombeau:
C’est toi qui, cette nuit, quand elle est arrivée,
Aux lueurs des éclairs, courais sous son manteau!
** Jacques était grand, loyal, intrepide et superbe.
Studii critice 135

El era un suflet nobil, naiv ca copil[ria,


Bun ca mila, apoi mare ca speran\a =i m`ndria.*
+i poetul poate s[ aib[ perfect[ dreptate. O via\[ ca aceea pe
care o ducea Rolla ]n ]mprejur[rile sociale date poate s[ ruineze
cel mai frumos caracter. Cu at`t mai mult deci nu el e de vin[,
nu ]n el trebuiesc c[utate cauzele mizeriilor pe care le face, cau-
zele ruin[rii lui morale, ci ]n condi\iunile obiective ale traiului
modern, ]n ]mprejur[rile sociale, ]n organiza\ia economico-so-
cial[. Aceasta reiese evident din via\a real[ ce se oglinde=te ]n
admirabila poem[ a lui Alfred de Musset. Un artist, un adev[rat
artist, ]ntrup`nd ]n crea\iunile sale via\a real[, ne d[ cheia cu
care putem pricepe =i afla cauzele fenomenelor sociale. Aceasta
nu vrea s[ zic[ ]ns[ c[ artistul pricepe =tiin\ifice=te cauzele ad`nci
ale fenomenelor zugr[vite. O, nu, din nefericire arti=tii foarte des
pricep tot at`t de pu\in cauzele ad`nci ale fenomenelor zugr[vite,
pe c`t le zugr[vesc adev[rat =i frumos. A=a, dup[ Musset, care
crede\i c[ va fi pricina tuturor mizeriilor desf[=urate ]n dram[
de Rolla? Ca un simplu critic literar contemporan, Musset g[se=te
aceast[ pricin[ ]n scrierile antireligioase ale lui Voltaire, ]n „ire-
ligiunea veacului“:
O! Voltaire, prive=te ast[zi pe acest om plin de via\[,
Ce cu s[rut[ri de fl[c[ri umple-acel poetic s`n,
M`ini va sta culcat =i ve=ted ]ntr-un str`mt morm`nt de ghea\[...
Arunca-vei lui atuncea un ochi de r`vnire plin?
O, el te-a citit, n-ai grij[. Nimic ast[zi nu-i mai place,
Nu-i z`mbe=te nici speran\a, nici a m`ng`ierii stea.**

* C’était un noble coeur, naif comme l’enfance,


Bon comme la pitie, grand comme l’espérance.
** Vois-tu, vieil Arouet! cet homme plein de vie
Qui de baisers ardents couvre ce sein si beau,
Sera couché demain dans un étroit tombeau.
Jetterais-tu sur lui quelques regards d’envie?
Sois tranquille, il t’a lu. Rien ne peut lui donner
Ni consolation, ni lueur d’espérance.
136 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Iat[ dar a ta lucrare, Voltaire, omul t[u,


Cum l-ai vrut!*
Iat[ dar c[ Voltaire e pricina at`tor mizerii (!!!).
O alt[ oper[ artistic[ a lui Musset e consacrat[ aproape exclu-
siv chestiei pesimismului, vorbesc de La confession d’un enfant
du siècle. Un copil al secolului ]=i face spovedaniile. Romanul se
]ncepe cu urm[toarele cuvinte caracteristice: „Fiind atins t`n[r
]nc[ de o boal[ moral[ de nesuferit, povestesc ceea ce mi s-a
]nt`mplat timp de trei ani. Dac[ a= fi numai eu bolnav, n-a= spune
nimic, dar deoarece sunt ]nc[ mul\i al\ii care sufer[ de aceea=i
boal[, scriu pentru aceia.“
Dup[ cum vedem, aici avem de-a face cu descrierea bolii seco-
lului; aceast[ boal[ ajunge subiectul crea\iunii artistice. Se
]n\elege dar ce mare ]nsemn[tate are pentru noi acest roman, cu
at`t mai mult ]nc[ cu c`t, dup[ unii, aceast[ spovedanie nu e
dec`t o autobiografie a lui Musset. Dup[ unii, Octave, eroul ro-
manului, e ]nsu=i Musset; iar Brigita Pierson e George Sand. Ori-
cum ar fi, e de net[g[duit c[ Spovedania unui copil al secolului
e cea mai personal[ din operele lui Musset. Ne pare r[u c[ mar-
ginile articolului ne silesc a ne opri foarte pu\in asupra acestei
opere artistice, pe at`t de interesant[ pe c`t =i de bine scris[.
Povestirea eroului Octave, despre ]nt`ia manifestare a bolii,
]ncepe cu urm[toarele cuvinte foarte caracteristice: „S[ istori-
sesc cu ce prilej am fost cuprins de boala secolului. M[ aflam la
un pr`nz, la un mare banchet, dup[ o mascarad[. }mprejurul
meu, prieteni g[ti\i pompos, ]n toate p[r\ile tineri =i femei, to\i
str[lucind de frumuse\e =i veselie; la dreapta =i la st`nga bucate
alese, sticle, policandre, flori, deasupra capului meu o orchestr[
zgomotoas[, ]n fa\[ metresa mea, f[ptur[ superb[, pe care o ado-
ram“ (La confession... p. 426).
De la ]nt`iile cuvinte despre acest pr`nz ]necat ]n lux, putem
s[ ne facem o idee clar[ de via\a pe care o duce eroul nostru =i
* Voilà pourtant ton oeuvre, Arouet, voilà l’homme
Tel que tu l’as voulu!
Studii critice 137

de ]nrudirea lui cu Rolla. La acest pr`nz o furculi\[ ]i cade jos lui


Octave. El s-apleac[ sub mas[ ca s-o ridice =i vede cum piciorul
metresei sale e pus peste piciorul unui t`n[r ce st[ al[turi de el
=i care t`n[r ]i era prieten. Octave e cuprins de groaz[ =i gelozie.
De aici se isc[ ]nceputul acestei boli morale ori, mai bine zis,
]nceputul manifest[rii bolii ce ]n stare latent[ se afla ]n sistemul
nervos ruinat de felul vie\ii eroului nostru. Octave provoac[ la
duel pe amicul s[u =i-l r[ne=te ]n lupt[. El hot[r[=te a-=i p[r[si
metresa, dar nu are putere de a face aceasta, ci se istove=te ]n
pl`ns, sufer[ =i ]ntr-una din zile, nemaiput`ndu-se ]mpotrivi doru-
lui ce-l m`n[ spre d`nsa, intr[ la ea ]n cas[ tocmai pe c`nd ea se
]mbr[ca. La vederea g`tului =i umerilor goi ai metresei, o furie
nebun[ ]l cuprinde; el o love=te cu pumnul peste g`tul gol =i pleac[
ca un nebun. Cum vedem, chiar de la ]nceput avem a face cu o
nevroz[ sexual[. L[s`ndu-=i metresa, Octave ]ncepe a duce o via\[
=i mai mizerabil[ ]nc[, cutreier[ c`rciumile, ]=i petrece nop\ile cu
femeile pierdute, ruin`ndu-=i tot mai mult sistemul nervos =i
for\ele morale. +i ce putea s[ fac[ alta? N-are voie s[ munceasc[,
deoarece e fecior de bani gata. Averea =i condi\iunile sociale nu
numai c[ nu-l opresc, dar ]l ]mping ]nc[ la o a=a via\[. O mare
parte din aceast[ via\[ de be\ie =i desfr`nare o petrece cu un
amic foarte bogat, pesimist consumat, care nu crede nici ]n cin-
ste, nici ]n priete=ug, nici ]n posibilitatea vreunei fericiri pe p[m`nt.
Urm[torul fapt va fi de ajuns pentru a caracteriza =i pe pesimis-
tul Desgenais. La castelul de la \ar[, unde a fost invitat Octave,
Desgenais avea o metres[ foarte frumoas[. Octave =i-a ar[tat lui
Desgenais admira\ia pentru metresa lui. }n aceea=i noapte Des-
genais =i-a trimis, drept plocon, metresa dezbr[cat[ ]n odaia lui
Octave, cu toate c[ ea palid[ ca moartea pl`ngea cu lacrimi
fierbin\i, deoarece ]l iubea pe Desgenais. P`n[ =i Octave a fost
scandalizat de aceasta =i a rugat-o s[ p[r[seasc[ odaia; iar ea:
„]mi r[spunde c[ Desgenais o va trimite acas[ la Paris, dac[ va ie=i
din odaia mea p`n[ a doua zi diminea\[ =i c[ m[-sa e s[rac[...“
138 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Dup[ o via\[ lung[ petrecut[ astfel, Octave pleac[ la mo=iile


lui =i aici face cuno=tin\[ cu Brigita Pierson. Brigita e o femeie cu
totul superioar[, at`t ca exterior c`t =i ca inteligen\[ =i caracter.
Ei se ]ndr[gostesc unul de altul =i ]ncep s[ tr[iasc[ ]mpreun[. S-ar
p[rea c[ de acum se va ]ncepe o nou[ er[ pentru eroul nostru,
er[ a regener[rii, =i aceasta cu at`t mai mult, cu c`t Octave are
germenii unui caracter bun, nobil =i drept. }nsu=i el credea c[
prin o iubire necump[rat[, se va face o regenerare ]n el, dar din
nefericire era prea t`rziu. Toate izvoarele iubirii curate erau
otr[vite prin via\a desfr`nat[ petrecut[ la Paris =i de aceea traiul
cu Brigita ajunge un infern. El o b[nuie=te, e gelos, violent, o
insult[, ]i pare r[u de aceasta, pl`nge, ]i cere iertare pentru ca,
]ndat[ dup[ aceea, s-o insulte iar[=i.
Descrierea acestei isterii sexuale e f[cut[ de Musset cu o m`n[
de artist des[v`r=it, se apropie prin adev[rul analizei de Stendhal
=i se ridic[ p`n[ la Tolstoi. C`t de admirabil[, spre pild[, e scena
de la urm[! Dup[ o scen[ de gelozie, o scen[ ur`cioas[ care a
f[cut pe Brigita aproape s[ le=ine, ea adoarme. Octave, st`nd l`ng[
patul ei, simte c[ ei se omoar[ unul pe altul, c[ trebuie s[ se
despart[ =i cu at`t mai mult ]nc[ cu c`t el =tie c[ ea iube=te pe
un altul. +i st`nd a=a el ]ncepe s[ se analizeze pe sine: c`t de
stricat, c`t de slab, c`t de distrus e! E evident c[ trebuie s[ se
despart[, dar el n-are curajul de a o l[sa. O ]ntreag[ furtun[ se
ridic[ ]n sufletul lui: lupta ]ntre gelozie, datorie =i iubire. }n vre-
mea aceasta Brigita, care doarme, d[ pu\in la o parte plapuma =i-
=i descoper[ s`nul gol. La vederea s`nului gol, o furie nebun[ ]l
cuprinde pe Octave, bestialitatea dezvoltat[ prin mo=tenire =i prin
traiul desfr`nat al iubirii cump[rate ]l cuprinde =i-l arde dorin\a
de a lovi, de a omor]. E acela=i acces de furie care l-a cuprins
c`nd a lovit cu pumnul g`tul gol al metresei din Paris. Aceast[
pasiune a uciderii, la vederea goliciunii femeie=ti, e unul din cele
mai grozave simptome ale nevrozei sexuale. Zola a voit ]n Jac
ma=inistul din La bete humaine s[ zugr[veasc[ aceast[ manie a
uciderii, dar a r[mas cu mult inferior lui Musset.
Studii critice 139

Dac[ de la aceast[ admirabil[ descriere a nevrozei sexuale a


pesimistului Octave ve\i trece la cauzele acestui pesimism, a=a
dup[ cum le pricepe Musset, atunci produc[torul pesimismului
nu va fi nici nevroza sexual[ datorit[ anomaliilor sociale, nici
]mp[r\irea oamenilor ]n boga\i =i s[raci, nici faptul c[ femeia,
ajung`nd marf[, se cump[r[, nici suma tuturor anomaliilor so-
ciale izvor`te dintr-o organiza\ie social[ defectuoas[...Nu. Aceste
cauze le expune Musset ]n c`teva pagini: e iar[=i vorba de Vol-
taire, de ireligiune, =i numai de adev[ratele cauze, nu.
***
S[ trecem acum de la pesimi=tii francezi din prima jum[tate a
acestui veac la un pesimist contemporan nou[, din alt[ tar[ ]ns[,
din Rusia, =i care e descris de genialul artist Lev Tolstoi.
Deoarece am ajuns la pesimismul rusesc, a= dori s[ r[spund
urm[toarei observa\iuni a dlui Petra=cu.
Dl Petra=cu, g`ndind c[ eu socotesc c[ pricina pesimismului
veacului e numai faptul dispropor\iei ]ntre promisiunile re-
volu\ionarilor burghezi =i faptele lor, ]ntreab[ cu drept cuv`nt:
cum se explic[ dar pesimismul ]n Rusia, unde niciodat[ n-a ex-
istat o astfel de revolu\ie =i astfel de promisiuni? Acuma cred c[ e
l[murit c[ aceast[ ]ntrebare nu mi se poate face mie. Cauzele
pesimismului sunt, dup[ mine, anomaliile organiza\iei moderne
burgheze. Aceast[ organiza\ie economic[ modern[ burghez[ cu
anomaliile ei exist[ =i ]n Rusia, ca =i aiurea, cu deosebire ]ns[ c[
]n Rusia clasele burgheze =i culte n-au at`tea drepturi politice.
A=adar, ]n Rusia, la cauzele obi=nuite ale pesimismului claselor
culte, se mai adaug[ ]nc[ una, anume c[ aceste clase sunt lipsite
de drepturile politice pe care le au oamenii cul\i din Europa oc-
cidental[. Rusia sufer[ nu numai de toate anomaliile capitalismu-
lui modern, ci ]n plus =i de toate r[m[=i\ele absurde ale unei
organiza\ii inferioare, semifeudale, \aristo-asiatice. Ce mirare dar
c[ pesimismul =i misticismul e at`t de bogat reprezentat ]n via\a
=i literatura rus[? S[ vedem dar un caz al pesimismului rusesc,
140 Constantin Dobrogeanu-Gherea

zugr[vit de cel mai mare romancier al veacului. Voim s[ vorbim


de Lev Tolstoi =i de romanul s[u Sonata Kreutzer, care a f[cut un
zgomot imens ]n toat[ lumea cult[. Cititorii probabil =tiu con-
\inutul acestui roman.
Un oarecare Pozdn`=ev, om bogat din clasa nobililor, care din
gelozie =i-a ucis nevasta, poveste=te autorului romanului, ]n
vagon, toat[ via\a sa conjugal[ =i sexual[.
Dup[ cum vedem, aici e iar[=i spovedania unui copil al seco-
lului.
De foarte t`n[r Pozdn`=ev, ca mai to\i oamenii din clasa lui, a
]nceput s[ cumpere marfa-iubire. El nu f[cea abuzuri ca mul\i
al\ii din tovar[=ii s[i, ci se folosea de marfa-iubire numai ]ntru
at`ta ]ntru c`t — dup[ amar de ironica expresie a lui Pozdn`=ev
]nsu=i — i-a trebuit pentru s[n[tate, dup[ recomanda\ia docto-
rilor. Pozdn`=ev se credea ]n aceast[ privin\[ om foarte cumse-
cade, cu at`t mai mult cu c`t era negustor cinstit ce-=i pl[te=te
marfa foarte corect. Vreme de doisprezece ani c`t a \inut acest
trai de becher, Pozdn`=ev se g`ndea mereu la iubirea curat[, la
c[s[toria cu femeia iubit[, la idila familial[. La treizeci de ani
trecu\i, Pozdn`=ev ]nt`lne=te o domni=oar[ care-i p[rea tocmai
aceea la care visa =i se ]nsoar[, dup[ cum zice el, cu jerseul ce-i
ar[ta formele.
Ca toate domni=oarele din societate, ea a fost crescut[ pentru
a v`na un b[rbat, pentru a exicita sensurile voluptuoase =i ale ei,
=i ale aceluia pe care trebuia s[-l v`neze. Muzica, dansurile,
]mbr[c[mintea, hrana, citirea, convorbirile, moravurile ]ncon-
jur[toare, toate fac din femeie o prinz[toare de b[rbat. +i o ast-
fel de domni=oar[, nici mai bun[, nici mai rea dec`t altele, a
devenit femeia lui Pozdn`=ev. Ne putem ]nchipui ce via\[ de fa-
milie putea s[ fie aceea.
Duc`nd o via\[ de becher relativ mai cump[tat[, Pozdn`=ev
nu s-a ruinat cu totul psihice=te, a fost atins numai de nevroza
sexual[. +i aceast[ nevroz[ cap[t[ o dezvoltare ulterioar[ ]n via\a
Studii critice 141

familial[. Dna Pozdn`=ev ]=i dezvolt[ ]n c[snicie toate tr[s[turile


caracteristice s[dite ]n ea de cre=tere. Descrierea acestei vie\i con-
jugale e f[cut[ cu m[iestrie incomparabil[. Continuu le rod via\a
izbucniri de ur[ =i gelozii nemotivate, sfezi pentru nimic[, ofense
reciproce, dorin\a de a-=i face unul altuia cel mai mare r[u,
]mp[c[ciuni motivate de voluptate =i iar[=i sfezi ]ntov[r[=ite de
ur[ s`ngeroas[, dorin\a de a domina, siguran\a fiec[ruia c[ nu-
mai el are dreptate, mila pentru propriile dureri familiale =i ne-
priceperea durerilor celeilalte p[r\i. +i ]n sf`r=it o gelozie, de ast[
dat[ motivat[, grozav[, ce otr[ve=te =i distruge toate simt[mintele
omene=ti. Toate acestea sunt zugr[vite cu o m[iestrie incompa-
rabil[. Rezultatul acestei vie\i grozave e c[ nevasta lui Pozdn`=ev
]ndr[ge=te pe altul, e surprins[ =i ucis[.
+i numai c`nd nevasta lui zace ]n pat, ]n agonie, numai atun-
ci, pentru ]nt`ia oar[, a ]n\eles el c[ nevasta lui trebuia s[ fie nu
numai amant[ — ]ndestul[toare a poftelor sexuale —, ci tovar[=
=i sor[. Dup[ ucidere, c`nd toate for\ele psihice au fost otr[vite
ori distruse de via\a de familie, de psihoza sexual[, Pozdn`=ev
ajunge mistic-religios, un fel de pesimist schopenhauerian. Nir-
vana, iat[ ce-a r[mas aceluia a c[rui via\[ toat[ a fost un infern.
Iat[ o parte din convorbirile lui Pozdn`=ev care caracterizeaz[
misticismul =i pesimismul s[u. El zice c[ ceea ce dore=te s[ aib[ o
femeie sunt copiii, nu un amant.
„Copiii, da, nu un amant.
—Dar — zisei cu mirare — cum s-ar continua specia uman[?
—Dar ce folos s[ se continue? r[spunse el cu m`nie.
—Cum, ce folos? Dar atunci noi n-am exista!
—+i pentru ce trebuie s[ exist[m?
—La dracu, pentru a tr[i!
—+i pentru ce tr[im? Schopenhauerii, Hartmannii, to\i budi=tii,
cu drept cuv`nt zic c[ cel mai mare bun e Nirvana, a nu tr[i... =i
au dreptate ]n acest ]n\eles c[ traiul bun omenesc coincide cu
nimicirea „eului“. Numai ei nu se exprim[ bine, ei spun c[ ome-
nirea trebuie s[ se nimiceasc[ pentru a se feri de suferin\e, c[
142 Constantin Dobrogeanu-Gherea

\inta sa este de a se distruge pe sine ]ns[=i. Dar \inta omenirii nu


poate s[ fie aceea de a se feri de suferin\e prin nimicire, pentru
c[ suferin\a e rezultatul activit[\ii; dar \inta activit[\ii nu poate
consista ]n a desfiin\a urm[rile sale. |inta omului, ca =i a ome-
nirii, e bunul trai =i, pentru a-l atinge, omenirea are o lege pe
care trebuie s-o execute. Aceast[ lege consist[ ]n unirea fiin\elor.
Aceast[ unire e ]mpiedicat[ de pasiuni =i printre aceste pasiuni
cea mai puternic[ =i cea mai r[ut[cioas[ e iubirea sexual[. +i iat[
de ce, dac[ pasiunile dispar =i odat[ cu celelalte dispare =i cea
mai puternic[ dintre ele, unirea va fi ]mplinit[. Din clipa aceea,
omenirea va fi ]mplinit legea =i nu va mai avea ra\iune de a fi.
—+i p`n[ ce omenirea va ]mplini legea?
—P`n[ atunci va avea supapa de siguran\[... semnul legii
ne]mplinite =i dragostea trupeasc[. At`ta vreme c`t va fi aceast[
iubire =i gra\ie ei, se vor na=te genera\iuni, dintre care una va
sf`r=i prin a ]mplini legea. C`nd ]n sf`r=it legea va fi ]mplinit[,
specia uman[ va fi nimicit[; cel pu\in ne e imposibil de a ne
]nf[\i=a via\a ]n perfecta unire a oamenilor.“
C`t de caracteristice pentru Pozdn`=ev sunt aceste vorbe mis-
tice =i incoerente. Critica rus[ =i european[, neexcept`nd nici pe
Brandes, a f[cut o ]nsemnat[ gre=eal[ ]n judecarea operei lui Tol-
stoi. }n loc de a ar[ta c`t de caracteristic e pentru Pozdn`=ev
misticismul lui, c`t de necesar via\a lui Pozdn`=ev trebuia s[-l
aduc[ la budi=ti, la Schopenhauer =i la Nirvana, ]n loc de a ar[ta
c`t de necesar reiese acest misticism =i pesimism din caracterul
lui Pozdn`=ev =i din condi\iunile vie\ii sociale, criticii s-au pus la
polemic[ cu Tolstoi ]n privin\a vederilor exprimate de Pozdn`=ev.
Parc[ se pot discuta serios astfel de vederi, fie ale lui Pozdn`=ev,
fie ale lui Tolstoi.
Ceea ce d[ o ]nsemn[tate mare operei lui Tolstoi e c[ el ne-a
zugr[vit un mistic, un pesimist detracat =i ne-a ar[tat drumul
cum omul a ajuns la aceast[ detracare nervoas[, =i ne-a ar[tat
ad`ncile cauze sociale care fac un mistic =i un pesimist. Alt[
]nsemn[tate a operei lui Tolstoi e c[ el n-a luat cazuri extreme,
Studii critice 143

isterii sexuale produse de o desfr`nare extrem[. Eroul s[u nu e


mai desfr`nat dec`t marea majoritate a oamenilor ]n general, el
se ]nsoar[ iubindu-=i nevasta, via\a lui familial[ e foarte obi=nuit[,
e comun[. +i au fost de ajuns anomaliile obi=nuite ale rela\iunilor
moderne sexuale =i familiale, ca s[ aib[ de rezultat uciderea =i
pesimismul. Sonata Kreutzer de aceea a avut un r[sunet a=a de
imens ]n toat[ lumea modern[, pentru c[ societatea a recunoscut
acolo via\a ei familial[.
Dac[ de la pesimismul oglindit ]n literatur[ trecem la via\a
pesimi=tilor cunoscu\i, la biografia lor, g[sim iar[=i o ne]ndoielnic[
dovad[ a celor zise. A=a, s[ lu[m pe cel mai mare cuget[tor pe-
simist, Schopenhauer. Schopenhauer era un melancolic, un ener-
vat. Era excitabil la culme =i de o voin\[ foarte slab[. Nesiguran\a
vie\ii ]l aducea la disperare. Av`nd un mic capital care-i asigura
]ntruc`tva via\a, acest capital a ajuns s[ fie co=marul lui, tremura
mereu ca s[ nu-l piard[. Condi\iunile nesigure ale vie\ii sociale ]l
]ngrozeau. El totdeauna se temea de vreo nenorocire. C`nd primea
o scrisoare ori o telegram[, ]ng[lbenea =i se temea s-o deschid[,
fiindu-i fric[ de o veste nenorocit[. }n privin\a iubirii erotice, iat[ ce
zice James Sully despre el: „Cu toat[ tendin\a sa c[tre negrele
temeri =i b[nuieli, avea un oare=icare gust pentru pl[cerile vie\ii,
care se manifestau ca un fel de ironie a soartei =i ]n ceea ce prive=te
lucrul pe care c[uta s[ arate c[-l dispre\uie=te mai mult, sexul fru-
mos. Ascetismul lui Schopenhauer era nereu=it, fa\[ cu farmecul
femeilor.“ Pentru oricine =tie a citi =i a pricepe, tot ce scrie Schopen-
hauer despre femeie arat[ la el o nevroz[ =i o psihoz[ sexual[.
Schopenhauer e un fel de Pozdn`=ev ]n aceast[ privin\[.
***
Am vorbit p`n[ acuma de doi factori principali ai vie\ii sociale;
de lupta pentru existen\[ =i de rela\iunile sexuale; s[ spunem
c`teva cuvinte despre un alt factor important — educa\iunea
=tiin\ific[, =tiin\a modern[. }nv[\[m`ntul =tiin\ific, =tiin\a ]ns[=i
poart[ caracterul organiza\iunii sociale. Societatea modern[,
144 Constantin Dobrogeanu-Gherea

f[c`nd =tiin\a mai apropiat[ tuturor oamenilor cu mijloace, a


f[cut-o mai r[sp`ndit[ =i astfel a favorizat ]nsemnata cre=tere,
dezvoltarea =i progresul ei. Acela=i efect a avut =i diviziunea muncii
introdus[ ]n c`mpul =tiin\ific. Dup[ cum din diviziunea muncii
economice a urmat o cre=tere colosal[ a bog[\iilor economice,
tot a=a din diviziunea muncii ]n =tiin\[ a urmat o cre=tere mare a
bog[\iilor =tiin\ifice ori, mai bine zis, o cre=tere mare a materia-
lului =tiin\ific. Dar al[turi cu aceste avantaje au urmat =i multe
anomalii ]n organismul =tiin\ific modern, ca =i ]n cel economic
social. Produc[torul modern de m[rfuri nu e interesat de cele pro-
duse, ci de altceva — de banii ce va lua pentru produsele lui, pro-
dusele nu-l intereseaz[ direct prin propria lor calitate =i bun[tate,
ci indirect, prin banii ce-i aduc. Tot a=a pe omul de =tiin\[ ]n
societatea noastr[, =tiin\a nu-l intereseaz[ direct prin ea ]ns[=i,
el nu ]nva\[ =tiin\a pentru =tiin\[ ori pentru un alt scop moral, ci
o ]nva\[ pentru carier[, pentru a tr[i din ea, pentru foloase ma-
teriale ce-i poate aduce. De aici lipsa de iubire, de pasiune, de de-
votament sincer pentru =tiin\[ ]n societatea modern[. Bine]n\eles,
noi nu vorbim de excep\ii fericite, ci de regula general[. Diviziu-
nea muncii ]n organismul =tiin\ific, f[c`nd s[ creasc[ foarte mult
bog[\iile =tiin\ifice, produce de alt[ parte anomalii mari, cum e
sl[birea celei mai pre\ioase facult[\i intelectuale omene=ti — spi-
ritul de generalizare. Care ar fi mersul normal =tiin\ific? Ar fi ca
datele =tiin\ifice str`nse, faptele descoperite s[ fie sistematizate,
clasificate, sintetizate =i generalizate astfel ca un om cult s[ poat[,
cu o ochire, observa =i pricepe tot c`mpul =tiin\ei contemporane
lui. Pe urm[ ar urma str`ngerea, descoperirea altor fapte noi,
sistematizarea =i clasificarea lor, toate clasific[rile ridicate la
clasific[ri mai ]nalte, din generaliz[rile f[cute, generaliz[ri mai
universale =.a.m.d. Acesta ar fi un mers normal, unde s-ar con-
serva propor\ia necesar[ ]ntre fapte =i generaliz[rile lor. Societatea
modern[ ]ns[, specializ`nd ocupa\iunile =i ramurile =tiin\ifice ]ntr-
un mod cu totul exagerat, a produs o dispropor\ie colosal[ ]ntre
faptele =tiin\ifice =i generaliz[rile lor. }nainte de a trage concluzi-
Studii critice 145

unile din acest fenomen, s[ vedem pu\in cum se face ]n soci-


etatea noastr[ ]nv[\[m`ntul =tiin\ific. Ca exemplu putem lua
]nv[\[m`ntul din \ara noastr[, pe care ]l avem ]naintea ochilor.
La =apte ani un copil cu totul nedezvoltat fizice=te intr[ ]n =coal[.
Aici ]ncepe munca ori, mai bine zis, cazna intelectual[ =i nemun-
ca corpului. Societatea modern[, introduc`nd o mare diviziune a
muncii =i desp[r\ind pe oameni ]n clase care muncesc fizice=te =i
care nu muncesc, a desp[r\it cu des[v`r=ire munca fizic[ de cea
intelectual[, ceea ce e foarte anormal =i e ]n dauna =i a fizicului,
=i a intelectului omului. Din prima zi dar, ]nv[\[m`ntul copilului
fraged ]ncepe ]ntr-un mod cu totul anormal. La =coal[ copilul
]ncepe a ]nv[\a pe de rost fapte multe, fapte ale c[ror leg[turi =i
]nsemn[tate nu le pricepe nu numai el, dar nici profesorii =i nici
profesorii profesorilor lui. Dup[ patru ani de ]nv[\[tur[, dup[ ce
copilul fraged =i-a preg[tit astfel creierul pentru a fi receptacolul
unor fapte =i date disparate, el intr[ ]n liceu. Aici acela=i lucru,
opt ani se ]nva\[ date, fapte, a c[ror ]nsemn[tate ]n sistemul fapte-
lor mai universale nu o pricep nici elevii, nici profesorii. Dup[
doisprezece ani de acest ]nv[\[m`nt frumos, dup[ ce fizicul a fost
sl[bit de neexerci\iu, de nemunc[, iar creierul a devenit un bu-
rete pentru a suge fapte =i date, dup[ ce =tie cu siguran\[ c`nd s-a
n[scut Ramses, c`nd a murit Xerxes, =tie declina\iunile grece=ti,
afluen\ii Gangelui etc., t`n[rul trebuie s[ aleag[ o specialitate
pentru carier[, pentru trai, =i t`n[rul nostru vrea s[ devie, spre
pild[, chimist. Deci adio, Ramses, adio, Xerxes, adio, declina\iuni
grece=ti, denumirile afluen\ilor unui afluent al lui Misissippi =i
alte denumiri, date de tot felul. Noroc dac[ t`n[rul nostru ]ntr-o
vreme relativ scurt[ a putut s[-=i scape memoria de acest mate-
rial z[p[citor, uit`ndu-l. T`n[rul ]ncepe s[ ]nve\e chimia, chimia
e o specialitate larg[, grea =i t`n[rul nostru ]i consacr[ toat[ via\a.
Dac[ are o inteligen\[ destul de puternic[, astfel ca ea s[ fi putut
rezista =coalei ucig[toare de inteligen\[, poate s[ ajung[ un chi-
mist de frunte. Al\i tineri ajung speciali=ti =i ]n alte ramuri
=tiin\ifice. Chimistul nostru se pune pe lucru, ]ncepe s[ fac[ des-
146 Constantin Dobrogeanu-Gherea

coperiri, s[ g[seasc[ alte fapte; al\i chimi=ti din \ar[ ori din alte
\[ri asemenea; faptele =i descoperirile curg, se gr[m[desc; o via\[
de om pentru a le =ti toate e scurt[ =i specialitatea se restr`nge:
]n loc de un specialist ]n chimia general[ vom avea speciali=ti ]n
chimia organic[ =i anorganic[, p`n[ ce cre=terea faptelor =i des-
coperirilor ne va nevoi s[ mai restr`ngem specialitatea. +i astfel,
form`ndu-se =tiin\ele ]n nenum[rate specialit[\i, vine vremea c`nd
cutare om ajunge un specialist celebru ]n inscrip\iile asiriene,
cutare ]n literatura indian[ =.a.m.d. Toat[ via\a e trebuincioas[
omului pentru a fi st[p`n asupra unui col\ al =tiin\ei, care =tiin\[
]ns[=i e un col\i=or ]n sistemul =tiin\elor. Dar generaliz[rile! Mai ]nt`i
inteligen\a ]n aceast[ privin\[ e sl[bit[ prin toat[ educa\iunea
modern[. Afar[ de aceasta, savantul modern e st[p`n numai pe
un col\i=or mic al =tiin\ei, deci cel mult poate s[ fac[ generaliz[rile
]n acest mic domeniu =tiin\ific. Dar =i aici putin\a generaliz[rii e
foarte restr`ns[. Toate =tiin\ele fiind legate ]ntre ele, o genera-
lizare f[cut[ ]n domeniul unei =tiin\e poate s[ fie contrazis[ de
faptele altei =tiin\e. Savantul modern e dar „un impuissant“ ]n
aceast[ privin\[. Toate =tiin\ele sunt legate, depind una de alta,
soarta uneia at`rn[ de soarta celorlalte. Savantul modern ]ns[
nu poate cuprinde nu numai toate =tiin\ele, dar nici m[car c`teva
apropiate de =tiin\a lui, de aceea el necesarmente ajunge pedant,
neputincios pentru vederi mai largi.
}n organismul =tiin\ific fiecare specialitate e o celul[ legat[ de
tot organismul, dup[ cum omul ]n societatea modern[ e o celul[
legat[ de organismul social. Dar dup[ cum societatea, leg`nd
soarta omului de soarta sa, nu-=i d[ o organiza\ie con=tient[ =i
ra\ional[, astfel ]nc`t soarta omului s[ fie garantat[ =i asigurat[
=i de aceea ]l arunc[ ]n cea mai mare nesiguran\[ =i dependen\[
de puterile oarbe sociale, tot a=a =i ]n =tiin\[ e nesiguran\a vie\ii,
a faptelor =i descoperirilor =tiin\ifice, pe c`t e vorba de genera-
lizarea faptelor =i descoperirilor. Un om ]ntr-un domeniu =tiin\ific
special, restr`ns, produce =i produce mult, dar nu =tie ce anume
din produsul s[u va fi ]n adev[r necesar pentru =tiin\a general[,
Studii critice 147

dup[ cum nu =tie nici dac[ produsele altor ramuri =tiin\ifice nu-i
vor ruina micile lui generaliz[ri. Aceast[ nesiguran\[ ]ns[ tre-
buie s[ produc[ timiditate, nehot[r`re, la=itate intelectual[. Dup[
cum produc[torii moderni de m[rfuri, care fabric[ f[r[ nici o
regul[, f[r[ s[ =tie c`t produc al\ii =i c`t se va cere ]n pia\[, dau
producte mai multe dec`t poate s[ absoarb[ pia\a, astfel =i
produc[torii intelectuali, produc`nd fiecare ]n parte, dau o co-
losal[ cantitate de fapte =tiin\ifice care nu pot s[ fie absorbite
prin generalizare, deci nici prin capul omenesc, =i astfel dau
na=tere unei supraproduc\ii =tiin\ifice =i crizelor intelectuale*. +i
dup[ cum condi\iunile sociale ale vie\ii moderne se ridic[ ]n fa\a
omului modern ca un sfinx misterios, f[c`ndu-l dependent, fri-
cos, distrug`nd sim\[m`ntul siguran\ei, m`ndriei, statorniciei,
distrug`nd voin\a; tot astfel colosalul organism anarhic al =tiin\ei
moderne se ridic[ ca un mare necunoscut ]naintea ]nv[\atului
modern, f[c`ndu-l dependent intelectualice=te, distrug`nd si-
guran\a g`ndirii, statornicia intelectual[, f[c`ndu-l timid, la=
intelectualice=te, mai ales c`nd e vorba de generaliz[rile ]nalte.
Precum ]n organiza\ia social[ actual[, nu omul st[p`ne=te
condi\iunile sociale de trai, ci e st[p`nit de ele, tot astfel nu
intelectul st[p`ne=te =tiin\a modern[, ci e st[p`nit de ea. +i ast-
fel g`ndirea, intelectul modern condi\ionat prin felul organiza\iei
sociale moderne a societ[\ii =i a ]nv[\[m`ntului lipsit de for\[, sta-
tornicie =i siguran\[ intelectual[, nu numai c[ nu se ]mpotrive=te
deduc\iunilor pesimiste ce omul modern e ]nclinat s[ fac[, ci chiar
intelectul, el ]nsu=i e menit s[ aib[ tendin\a de a face astfel de
deduc\iuni, astfel de construc\iuni pesimisto-metafizice. Intelectul
omenesc, de=i depinde de starea afectiv[ a omului, are ]ns[ =i o
for\[ proprie, o logic[ proprie, o neat`rnare, relativ[ bine]n\eles.

* Analogia ]ntre produc\iunea-marf[ =i produc\iunea-g`ndire a priceput-o


]nc[ de mult marele =i genialul Balzac, c`nd ]n L’illustre Gaudissart a zis:
„De la 1830 ]ncoace g`ndurile ajung valori (m[rfuri). Poate vom ajunge
]nc[ s[ vedem =i o burs[ pentru g`ndiri“.
148 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Un =ir ]ntreg de nenorociri pot s[ influen\eze ]ntr-un mod foarte


dureros toate sim\[mintele unui om. Sim\[m`ntul durerii va
influen\a bine]n\eles intelectul, care va tinde s[ fac[ generaliz[ri
]n armonie cu sim\[mintele omului, va face spre pild[ o genera-
lizare c[ durerea e partea oric[rei vie\i. Dar un intelect mai pu-
ternic, mai statornic, relativ neat`rnat, se va ]mpotrivi acestei
tendin\e =i, f[c`nd omului analiza traiului lui, ]i va ar[ta cauza
pentru ce-i pare c[ nefericirea =i durerea e partea oric[rei vie\i.
Analiz`nd via\a social[ mai departe, acest intelect al omului poate
s[ ajung[ la concluziuni protivnice celor c[tre care e ]mpins omul
de temperamentul s[u. Dar intelectul majorit[\ii oamenilor de
azi, condi\ionat de felul organiza\iei sociale, e nestatornic,
at`rn[tor, timid =i ca atare nu numai c[ nu opune rezisten\[
tendin\elor vie\ii sociale =i temperamentului, afectelor, ci mai
cur`nd el ]nsu=i are tendin\a s[ fac[ construc\iuni speculative =i
metafizice pesimiste. +i iat[ cum se face cu putin\[, ca o in-
teligen\[ mare ca a lui Schopenhauer* s[ fac[ construc\iuni me-
tafizice =i filozofice, care, ]n rezultatele finale, seam[n[ cu acelea
ale scape\ilor birjari ru=i. Iat[ cum se face cu putin\[ ca aceast[
filozofie s[ g[seasc[ ciraci, =i iat[ cum se face posibil =i chiar
ne]nl[turabil tot pesimismul a=a-numit =tiin\ific modern. +i iar[=i
iat[ cum se face cu putin\[ ca un Lev Tolstoi s[ caute toat[
]n\elepciunea omenirii ]n cuvintele lui sf`ntul Matei ori Luca, cu-
tare altul — ]n zisele lui Buda, cutare matematician s[ dovedeasc[
existen\a spiritelor prin a patra dimensiune, iar cutare grup[ de
]nv[\a\i s[ stea ]mprejurul mesei =i, cu mare seriozitate, s[ ob-
serve b[t[ile picioarelor ei, prin care vorbesc spiritele.
Am examinat, pe c`t ne-a permis spa\iul articolului, trei fac-
tori principali ai vie\ii sociale: lupta pentru existen\[, rela\iunile
sexuale =i via\a intelectual[, g`ndirea, intelectul ]n societatea

* Idealul pentru Schopenhauer e dispari\iunea omenirii, ]ns[ nu prin


sinucidere ]n mas[, ci prin ab\inerea de la rela\iunile sexuale. Scape\ii deci
sunt cei mai consecven\i schopenhauerieni.
Studii critice 149

modern[, =i am v[zut c[ to\i ace=ti factori, condi\iona\i prin


felul organiza\iei sociale moderne, ajung izvoare necesare de
pesimism. Deci acuma, =i cu mai mult[ siguran\[, putem zice
ceea ce am zis =i ]n articolul trecut: cauza pesimismului mo-
dern ]n literatur[ =i via\[ e civiliza\ia burghez[, organiza\ia
social[ burghez[ modern[.
***
Am sf`r=it articolul nostru. Pentru a evita unele ne]n\elegeri,
vom ad[ug[ aici ]nc[ c`teva cuvinte, ]ns[ nu ]n privin\a pesi-
mismului, ci a optimismului veacului. Dup[ cum am mai spus, e
gre=it a crede c[ pesimismul ce exist[ ]ntr-o societate oarecare
trebuie s[ cuprind[ pe to\i oamenii.
Acelea=i condi\iuni sociale care provoac[ pesimismul unora pot
s[ provoace optimismul altora. Lupta pentru existen\[, care cree-
az[ =i o mare majoritate de ]nvin=i, creeaz[ =i o mic[ minoritate
de ]nving[tori. }ntre ace=ti ]nving[tori vor fi unii ]nclina\i spre
optimism. Mizeriile =i durerile altora ajung tocmai izvorul bog[\iei
=i veseliei lor. Acestora nu le pas[ de toate mizeriile lumii, ei nu
le v[d, nu vor s[ le vad[, le neag[ ori cred c[ durerea altora e
tot a=a de fatal[ ca =i veselia =i fericirea lor. Ace=ti juissori, aceast[
burt[verzime modern[, mul\umit[ =i ghiftuit[, nu vede ]naintea
ei dec`t propria-i ]ndestulare, pl[cere =i fericire. Pentru ace=ti
juissori de via\[, toat[ lumea se ]ncheie ]n propria lor persoan[.
Lumea pentru ei e cea mai bun[ din lumile ]nchipuite, pentru c[
ei tr[iesc bine, ei sunt ferici\i. Ace=ti optimi=ti sunt asemenea un
produs al societ[\ei moderne. Ar fi de prisos, cred, s[ mai zicem
c[ cei mai extremi pesimi=ti sunt mai simpatici dec`t ace=ti
optimi=ti ]ngu=ti la minte, la suflet, la inteligen\[, r[i, egoi=ti =i
nep[s[tori. Dar este o alt[ clas[ de optimi=ti. O organiza\ie so-
cial[ ]n mersul ei evolutiv produce pe de o parte anomaliile care
o descompun, pe de alt[ parte, ]n s`nul ei chiar ]ncol\esc germe-
nii organiza\iei sociale viitoare superioare. +i iar[=i societatea pro-
duce o clas[ de oameni care reprezint[ interesele societ[\ii vii-
150 Constantin Dobrogeanu-Gherea

toare, care pricep c[ societatea de azi va da na=tere unei societ[\i


mult mai superioare, c[ durerea chiar de azi e condi\iunea fericirii
viitoare. Ace=tia sunt asemenea optimi=ti. James Sully, de=i nu
face parte dintre ei, zice despre ace=ti optimi=ti: „}n sf`r=it
mi=c[rile sociale =i politice ale epocii noastre tind la credin\a
foarte ]mpr[=tiat[ despre un nou tip al structurii sociale, unde o
mare parte din relele materiale ale ordinii existente vor disp[rea.
Oricare ar fi valoarea =tiin\ific[ a mul\imii de scrieri, care ple-
deaz[ pentru o organizare nou[ a rela\iunilor industriale ]n so-
cietate, nu se poate contesta c[ oameni de mare putere intelec-
tual[ =i de o vast[ pricepere practic[ sunt de acord ]n privin\a
posibilit[\ii fericite a unei astfel de organiz[ri. Adev[rul vorbind,
aceast[ aspira\iune social[ ne d[ unicul tip trainic de optimism
]n secolul nostru.“ (James Sully, p. 69-70.)
Ace=ti optimi=ti, ca =i pesimi=tii =i mai bine chiar dec`t pesi-
mi=tii, v[d toate tic[lo=iile, nedrept[\ile, mizeriile vie\ii de azi.
Aceste dureri =i suferin\e imense g[sesc un r[sunet dureros ]n
inima lor.
Dar ace=ti optimi=ti sunt convin=i c[ ]nse=i aceste dureri =i
suferin\e duc c[tre o stare mai dreapt[, mai uman[, mai fericit[.
Parafraz`nd o admirabil[ expresie a genialului Heine, vom zice
c[ durerile de azi pentru ei nu sunt durerile agoniei, ci durerile
facerii (na=terii). +i iat[ pentru ce ei, plini de mari speran\e =i de
absoluta ]ncredere ]n viitor, cu ochii a\inti\i asupra marelui lor
ideal, merg ]nainte, tot ]nante. Durerile lumii, ce r[sun[ ad`nc
]n inima lor, marea comp[timire pentru imensele suferin\e ale
oamenilor nu numai c[ nu-i descurajeaz[, dar cu totul dimpo-
triv[, le d[ o for\[ nou[, o energie nou[ spre a lupta pentru
nimicirea tic[lo=iilor, minciunilor sociale, ap[s[rilor, luptei fra-
tricide, suferin\elor, durerilor, mizeriilor de tot felul ale societ[\ii
actuale. Despre acest optimism, optimism ]n sensul cel mai ]nalt
=i curat al cuv`ntului, vom vorbi alt[ dat[.
Studii critice 151

ASUPRA CRITICII METAFIZICE +I CELEI +TIIN|IFICE


( R[spuns dlui Bogdan ) CUPRINS

Ich errinnere hier meine Leser, dass diese Blätter


nichts weniger als ein System enthalten sollen. Ich bin
also nicht verpflichtet alle die Schwierigkeiten auf-
zulösen, die ich mache. Meine Gedanken mögen sich
weniger zu verbinden, ja wohl gar sich zu wiederspre-
chen scheinen; wenn es denn nur Gedanken sind,
bei welchen sie Stoff finden, selbst zu denken. Hier
will ich nichts als fermenta cognitionis ausstreuen.
LESSING
(Hamburgische Dramaturgie, 296)

Aici trebuie s[ aduc aminte cititorilor mei c[ ace-


ste pagini nu con\in nicidecum un sistem. Deci eu
nu sunt obligat s[ l[muresc toate greut[\ile ce ar[t.
G`ndurile mele pot s[ nu se lege, ba pot chiar p[rea
contrazic[toare; numai s[ fie g`nduri care v[ vor da
prilej s[ g`ndi\i =i d-voastr[. Aici voi numai s[ r[s-
p`ndesc fermenta cognitionis. *
LESSING
(Dramaturgia Hamburgic[, 296)

Una din cele mai ]ntrebuin\ate forme ale scrierii e desigur for-
ma polemicii. Polemica e =i foarte necesar[ =i foarte folositoare.
C[ din ciocnirea ideilor iese sc`nteia adev[rului, nu e un cuv`nt
de=ert, ci un mare adev[r. Forma polemicii e una din cele mai
nimerite forme literare =i =tiin\ifice pentru limpezirea unor prin-
cipii, unor vederi =i pentru propagarea ]n masa publicului a unor
adev[ruri literare =i =tiin\ifice. Alte forme pot s[ aib[ =i chiar au
avantajele lor. A=a, spre exemplu, o expunere larg[ =i sistema-
tic[, o expunere complet[ a unei chestituni ]ntr-un op voluminos

* Germenii cunoa=terii (n. ed.).


152 Constantin Dobrogeanu-Gherea

e desigur preferabil[ ]n multe privin\e unor articole polemice,


unde necesarmente va lipsi =i sistematizarea =i putin\a de a fi
completat. Dar o astfel de expunere sistematic[ =i complet[ poate
s[ fie bun[ numai ]n \[rile foarte culturale =i acolo chiar, pentru
un cerc mic de oameni ]nv[\a\i. Pentru grosul publicului ]ns[,
chiar =i ]n \[rile cele mai culte, dar mai ales ]n \[rile mai pu\in
culte, forma polemic[ e mai nimerit[ =i, de multe ori, chiar unica
posibil[. Tratate sistematice pot s[ se tip[reasc[, dar nu vor fi
citite. M[ cred dator s[ dau aceast[ l[murire cititorilor mei, care
s-or fi mir`nd poate c[ volumul ]nt`i l-am ]nceput cu un articol
polemic, c[ volumul al doilea ]l ]ncep iar[=i cu un articol polemic
=i c[, ]n general, ]ntrebuin\ez a=a de des forma polemic[. Prefer
forma polemic[ pentru c[, ]n condi\iunile actuale ]n care scriem
=i suntem citi\i, e una din cele mai nimerite pentru expunerea =i
r[sp`ndirea adev[rurilor literare =i =tiin\ifice.
***
Aceste c`teva cuvinte pot s[ arate cititorilor mei c`t de bine-
venit[ socotesc orice critic[, orice observa\ie f[cut[ scrierilor mele.
La astfel de observa\ii voi r[spunde totdeauna cu mare pl[cere,
recunosc`nd c[ am gre=it, dac[ am gre=it; dovedind c[ gre=esc
criticii mei, dac[ voi r[m`nea convins =i dup[ observa\iile f[cute,
c[ eu am dreptate. Dar dintre to\i c`\i au scris despre criticile
mele, de ce m[ ocup acuma numai de articolul dlui Bogdan? Cau-
za e urm[toarea. To\i c`\i au scris despre critecile mele, de=i se
deosebesc de mine ]n unele privin\e, stau ]ns[ mai to\i pe acela=i
teren modern =tiin\ific ca =i mine. Dl Bogdan e unicul dintre cri-
ticii mei care e francamente estetician metafizic, e unicul care
apar\ine unui lag[r protivnic cu des[v`r=ire mie =i vederilor mele.
Dl Bogdan nu atac[ cutare ori cutare particularitate a vederilor
mele, ci le atac[ ]n totalitatea lor, deci lui datoresc cel dint`]
r[spuns. Dl Bogdan ]ncepe articolul s[u prin expunerea teoriilor
estetice =i critice ale lui Taine =i Brandes. +i ]ncepe cu expunerea
Studii critice 153

acestor teorii pentru c[, dup[ d-sa, Taine =i Brandes m-au ]nv[\at
„ce s[ fac“. Taine =i Brandes au fost exclusivii ]nv[\[tori ai mei.
Dl Bogdan a fost at`t de sigur de aceasta ]nc`t, pentru a expune
teoriile lui Taine =i Brandes, n-a g[sit de cuviin\[ s[ studieze mai
de aproape pe ace=ti scriitori =i s[ le expun[ teoriile direct din
scrierile lor, ci le expune dup[ c`teva pagini din articolul meu
Asupra criticii, unde ]ns[ e vorba de critica modern[ ]n general,
nu exclusiv de teoriile lui Taine. Din aceast[ cauz[ dl Bogdan
expune gre=it pe Taine. A=a, spre exemplu, o parte esen\ial[ a
teoriei =i a metodei lui Taine e a=a-numitul caracter dominant
ori calitate principal[ (qualitee ma]tresse*), pe care fiecare artist,
ca =i fiecare epoc[ artistic[, ]l are. Aceast[ calitate principal[ =i
generatrice, odat[ g[sit[, toate celelalte calit[\i decurg din ea =i
se explic[ prin ea. Despre aceast[ parte a teoriei =i metodei lui
Taine, dl Bogdan nici nu pomene=te. De ce? Pentru c[, ]n c`teva
pagini din articolul meu asupra criticii, nici eu nu vorbesc de-
spre aceasta. Dar eu nu expuneam acolo teoriile lui Taine, ci in-
sistam asupra curentului criticii =i a esteticii moderne ]n general,
ce se afirm[ ]n Europa occidental[, =i din teoriile critice am luat
numai ceea ce mi se p[rea mai sigur. Teoria lui Taine ]ns[ despre
calitatea dominant[ =i generatrice ]mi p[rea cam metafizic[, pu\in
sigur[, =i de aceea n-am vorbit despre ea. Dl Bogdan ]ns[, care
zicea c[ expune teoriile lui Taine, trebuia neap[rat s[ pomenea-
sc[ m[car despre rolul ce joac[ caracterul ori calitatea dominant[
]n teoriile estetice =i literare ale lui Taine. Nu e aici locul s[ vorbesc
despre multe alte puncte, ]n care nu sunt deloc de p[rerea lui
Taine. Aici e vorba numai de felul cum critic[ dl Bogdan. +i ]n
felul cum critic[, d-sa e expus s[ fac[, ]ntre altele, =i urm[toarea
gre=eal[. Crez`nd c[ m[ critic[ pe mine, va critica ]n realitate pe
Taine =i, crez`nd c[ critic[ pe Taine, va critica ni=te lucruri pe
care Taine nu le-a spus niciodat[. Dar dl Bogdan face altceva; el
* De fapt: la faculté ma]tresse (n. ed.).
154 Constantin Dobrogeanu-Gherea

uneori nu critic[ nici ceea ce am zis eu, nici ceea ce a zis Taine,
ci propriile sale ]nchipuiri. A=a, citind pe dl Bogdan, ai crede c[
ceea ce cer eu criticii e s[ afle numai cum a fost artistul =i cum a
fost societatea care l-a influen\at. Odat[ ce a= cere numai at`ta
=i nimic mai mult, atunci ]n adev[r a= preface critica literar[ ]n o
parte a istoriei literaturii. Adev[rul este ]ns[ c[ eu cer =i asta,
dar cer =i multe altele, despre care nici nu pomene=te dl Bogdan.
A=a, ]n articolul meu Asupra criticii, unicul aproape pe care-l are
]n vedere dl Bogdan, am formulat ]n patru puncte cam aceea ce
a= cere eu unei critici moderne, a=a cum o ]n\eleg eu. }n scurt,
iat[ ce am zis acolo: ]nt`i critica trebuie s[ stabileasc[ leg[tura
]ntre produc\iunea artistic[ =i artist, analiz`nd for\ele vii crea-
trice care au f[cut produc\iunea artistic[, adic[ analiz`nd pe ar-
tist. Bine]n\eles c[, analiz`nd pe artist din punct de vedere fizio-
logic, psihologic, moral etc., vom da de mediul ]nconjur[tor care
a fasonat pe artist =i, analiz`ndu-l pe acesta din urm[, vom sta-
bili =i leg[tura ]ntre mediul ]nconjur[tor =i produc\iunea artistic[,
cu alte cuvinte, vom stabili influen\a mediului cosmic =i social (mai
ales social) asupra produc\iunii artistice. Al doilea, consider`nd
produc\iunea artistic[ ca atare, trebuie s[ analiz[m ce anume
influen\[ va avea ea asupra publicului. Adic[ ce anume sim-
\[minte afective =i morale va sugera ea, ce anume imagini, ce
idei sociale, etice, filozofice etc. Al treilea. Odat[ =tiind ce anume
influen\[ va avea opera artistic[, trebuie s[ ne dumerim c`t de
mare, c`t de vast[, c`t de puternic[ e aceast[ influen\[, adic[ tre-
buie s[ ne l[murim c`t de mare, c`t de vast[, c`t de talentat[ ori
genial[ e opera artistului. Al patrulea. Odat[ =tiind ce anume im-
presii, idei, sim\[minte ne va sugera o anumit[ oper[ artistic[,
critica trebuie s[ analizeze prin ce mijloace artistul, cu opera-i
artistic[, ne produce acest =ir de impresii, imagini, idei, sim-
\[minte. Dac[ e vorba, spre exemplu, de o poem[, aici va fi vorba
de stil, de rim[, de ritm, combina\ia diferit[ a imaginilor etc.
Studii critice 155

Cu mici perifraze, aceasta am ar[tat ]n articolul meu asupra


criticii, =i am ad[ugat: „}ntr-un cuv`nt, ]n r[spunsul la aceste
patru ]ntreb[ri se concentreaz[ toat[ lucrarea criticului. Critica
trebuie s[ r[spund[, dup[ opinia noastr[: de unde vine crea\iunea
artistic[, ce influen\[ va avea ea, c`t de sigur[ =i vast[ va fi acea
influen\[ =i, ]n sf`r=it, prin ce mijloace aceast[ crea\iune artis-
tic[ lucreaz[ asupra noastr[.“
Un om ]n adev[r nep[rtinitor ar putea mai cur`nd s[-mi fac[
observa\ie c[ cererile mele, pe care le fac criticii, sunt prea vaste.
Pentru c[ o critic[, ]n acest sens, ar fi f[cut[ =i din punct de ve-
dere filozofic, etic, social, =i din cel artistic propriu-zis. Ce face
]ns[ dl Bogdan? D-sa ]mi ia numai punctul ]nt`i, =i chiar acest
punct ]l reduce, ]l mic=oreaz[ prin observ[ri ca urm[toarele: „Ce-
mi pas[ dac[ artistul e b[lan sau oache=“ =i, nepomenind deloc
despre punctele celelalte, tot d-sa se mir[: „Ce e aceasta? istorie
ori critic[ estetic[?!“ +i acesta nu e unicul exemplu. A=a, vorbind
de tendin\ele mele sociale, dl Bogdan zice: „Cestiunea se com-
plic[ aici cu cercet[ri etice =i sociologice, pentru c[ trebuie
numaidec`t s[ fie l[murit: ce vei cere ]n acest caz la opera de
art[? Vom vedea pe Gherea cer`nd artistului modern ce ar pune
el ]n oper[, tendin\ele sale sociale: a=adar, vom vedea cum critica
lui Gherea va ]nceta a fi obiectiv[, istoric[ =i va fi foarte subiec-
tiv[.“
A=adar, eu cer artistului s[ puie ]n opera-i artistic[ ceea ce a=
fi pus eu. Prev[z`nd ]nc[ de mult o astfel de obiec\iune, am ex-
plicat ]n articolul Tenden\ionismul =i tezismul ]n art[ c[ ceea ce
]n adev[r cer artistului e sinceritatea; e ca ]n opera lui s[ exprime
adev[rata personalitate, s[ nu se ]mbrace ]n haine str[ine. „Zi,
poete, — spuneam eu — aceea ce-\i arde sufletul, ce face inima
ta s[ bat[ cu durere ori cu bucurie etc“. Cred c[ aceasta e ceva
cu totul diferit de cererea pe care a= face-o eu, dup[ dl Bogdan,
unui poet. Bine]n\eles c[, odat[ creat[, o oper[ artistic[ e supus[
criticii =i critica va constata tendin\ele pe care le con\ine. Dac[
156 Constantin Dobrogeanu-Gherea

criticul e contra acestor tendin\e, natural c[ va spune c[ e contra.


Asemenea e foarte natural ca un critic, av`nd anumite convingeri,
s[ doreasc[ ca acelea=i convingeri =i sim\[minte s[ le aib[ =i poe\ii,
cu at`t mai mult cu c`t poe\ii sugereaz[ sim\[mintele ce le au,
cititorilor lor. Critica absolut obiectiv[, ]n sensul cum o ]n\elege
dl Bogdan, eu o socotesc imposibil[, ceea ce voi explica cu alt[
ocazie.
}n articolul meu Asupra criticii, am numit critica care a prece-
dat criticii moderne =tiin\ifice, critic[ judec[toreasc[. Se ]n\elege
c[ n-am avut preten\iune, ]ntr-un articol de revist[, s[ caracte-
rizez ]ntreaga mi=care critic[ de la Aristoteles ]ncoace; =i dac[ ar
fi fost s-o fac, a= fi numit-o, poate mai bine, metafizico-ju-
dec[toreasc[. Dar ]n sf`r=it i-am zis critic[ judec[toreasc[. }n
privin\a acestui cuv`nt dl Bogdan zice urm[toarele: „...dl Gherea
se folose=te de cuv`ntul judec[toresc fiindc[ ]i lipse=te o idee“.
+i ]n alt[ parte: „...dl Gherea mic=oreaz[ obiectul, ca s[-l poat[
batjocori cu ironicul cuv`nt judec[toresc“. A=adar, „critica ju-
dec[toreasc[“ e un cuv`nt de=ert, pe care-l ]ntrebuin\ez ]n lipsa
unei idei, =i e un cuv`nt ironic pe care l-am inventat eu pentru
batjocur[. +i ce e mai curios e c[ aceasta o spune un om care a
]nv[\at estetica ]n Germania. Criticii ]n general =i criticii germani
]n special au ]ntrebuin\at de nenum[rate ori acest cuv`nt ori cu-
vinte similare =i foarte ]n serios. A=a, nu mergem departe, chiar
W. Scherer, pe care ]l citeaz[ dl Bogdan, =i mai ales Lessing, ]n
Hamburgische Dramaturgie ori ]n Laokoon, ]ntrebuin\eaz[ de o
mul\ime de ori cuv`ntul „Kunstrichter“, adic[ judec[tor de art[.
Iar dl Bogdan crede c[ acest cuv`nt l-am ]ntrebuin\at numai eu.
Dar ce s[ vorbim de al\ii? Dl Bogdan el ]nsu=i ]ntrebuin\eaz[
acela=i cuv`nt =i ]ntr-un sens foarte serios. „Dl Maiorescu — zice
dl Bogdan — se pronun\[ asupra operelor de art[ =i le judec[ ]n
virtutea principiilor estetice care s-au stabilit ]ncetul cu ]ncetul,
prin munca continuat[ a celor mai distinse capete.“ Dac[ dl
Maiorescu judec[ produc\iunile artistice ]n virtutea unor anu-
Studii critice 157

mite principii, de ce se mir[ dl Bogdan c[ eu vorbesc de critica


judec[toreasc[? A=adar, o =coal[ judec[toreasc[ care judec[ ope-
rele de art[ ]n virtutea unor anumite legi exist[, =i deci exist[
critica judec[toreasc[. Nu este dar un cuv`nt de=ert =i nu e o
idee ce mi-a lipsit mie, ci sunt cuno=tin\ele care i-au lipsit dlui
Bogdan, ce l-au f[cut s[ se minuneze de cuv`ntul „judec[toresc“.
Am v[zut p`n[ acuma c`teva mostre, pentru a ]n\elege felul cum
critic[ dl Bogdan. S[ vedem acuma cum dl Bogdan, devenind tot
mai agresiv, expune propriile sale vederi.
***
La ]nceputul criticii dl Bogdan, vorbind de influen\a mediului
social asupra artistului =i produc\iunilor artistice, face urm[toarea
observa\ie ironic[ la adresa mea: „Scherer afl[ c[ aceste lucruri
se ]n\eleg de la sine, iar Gherea crede c[-i necesar[ o validitare
polemic[ a lor“. La acestea a= putea r[spunde c[ ceea ce se
]n\elege de la sine pentru Scherer, poate s[ cear[ o validitare
foarte anevoioas[ pentru al\ii =i c[ sunt lucruri care par foarte
clare, pe c`nd ]n realitate sunt foarte grele =i ]nc`lcite.
Dar s[ vedem ]n sf`r=it p[rerea dlui Bogdan:
„Vrea oare dl Gherea s[ fac[ pe oamenii serio=i s[ cread[ c[
Eminescu n-ar fi putut, dac[ ar fi voit, s[ tr[iasc[ tot at`t de bine
ca d-sa? Ori poate c[ vrea s[-i fac[ s[ cread[ c[ Eminescu, dac[
ar fi tr[it ]n alte condi\iuni, ar fi g`ndit altfel?
Dac[ aceasta o voie=te, atunci nu a sim\it niciodat[ ce va s[
zic[ un om care nu e ca to\i oamenii, nici a ]n\eles ce vra s[ zic[
originalitate =i caracter individual ]n ]n\elesul etic al cuv`ntului.
+i gre=eala fundamental[ a criticilor pe care dl Gherea =i i-a luat
drept pova\[, e c[ n-au ajuns ]nc[ s[-=i deie seama ce absurd e a
lua drept rezultat al ]nr`uririlor sociale caracterul moral =i in-
telectual al omului, care e z[mislit din doi p[rin\i =i se na=te
dup[ ce ]n timp de nou[ luni de zile a ajuns afar[ de societate
la deplina lui dezvoltare organic[.“
158 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Dl Bogdan vorbea cu ironie despre st[ruin\ele mele de a deslu=i


chestia influen\ei mediului asupra artistului =i lucr[rilor artis-
tice, pentru c[ sunt lucruri care se ]n\eleg de la sine. }n cuvintele
citate se arat[ ]ns[ c[ ]nsu=i dl Bogdan e departe de a se fi l[murit
asupra sensului influen\ei mediului social. A=adar, a socoti ca-
racterul =i intelectul omului drept rezultat al ]nr`uririlor mediu-
lui e absurd, pentru c[... omul e z[mislit de doi p[rin\i =i ]n nou[
luni ]n p`ntecele mamei ajunge la deplina lui dezvoltare orga-
nic[. Frumos argument. Dar p[rin\ii nu fac =i ei parte din mediul
cosmic =i social? Dar organismul fiziologic =i psihologic al
p[rin\ilor nu e fasonat sub ]nr`urirea mediului ]nconjur[tor ]n
general =i mediului social ]n special? E oare indiferent dac[ p[rin\ii
omului au crescut, p`n[ la ]nsur[toare =i dup[ ea, ]ntr-o societate
liber[ ca oameni liberi =i cul\i, sau ]ntr-o societate sclavagist[ ca
sclavi ignoran\i? E oare indiferent dac[ muma omului, p`n[ la
z[mislire =i dup[ ea, a tr[it ]n aer curat, ]n bel=ug, iubind pe
b[rbatul s[u, ori a tr[it ]n societatea capitalist[ ca proletar[,
lucr`nd =aisprezece ore pe zi ]n mine de c[rbuni =i b[tut[ de
b[rbatul ei chiar ]n timpul sarcinii? Sunt oare indiferente toate
acestea pentru acela care ]n nou[ luni ajunge la deplina lui dez-
voltare organic[? +i e oare permis ]n ziua de azi a vorbi de cele
nou[ luni ]n care omul e afar[ de ]nr`uririle mediului social, c`nd
se =tie c[ e destul ca tat[l s[ fie un be\iv ca s[ se nasc[ un idiot,
c[ e destul ca muma s[ simt[ o mare nenorocire ca s[ se nasc[
un isteric.
Gre=eala fundamental[ a criticilor pe care dl Bogdan i-a luat
drept pov[\uitori, vom zice =i noi la r`ndul nostru, e c[ n-au ajuns
]nc[ s[-=i dea seama ce absurd este a lua drept mediu ]nconjur[tor
numai o parte a acestui mediu =i a preface restul ]n entit[\i
metafizice, unde ei ]=i plaseaz[ lumea lor transcendental[. C`nd
critica modern[ =tiin\ific[ vorbe=te de mediul ]nconjur[tor ime-
diat ce ]nr`ure=te asupra artistului, ea nu uit[ bine]n\eles sensul
Studii critice 159

cel larg al cuv`ntului. Critica modern[ nu uit[ c[ omul, caracterul


lui psihic, moral, intelectual, e productul unei lungi evolu\ii, ea
nu uit[ puterea eredit[\ii =i atavismului, bine]n\eles nef[c`nd din
ereditate =i atavism entit[\i metafizice.
C`nd e vorba de literatura unui popor ]ntreg, cum e cel en-
glez, atuncea Taine va studia mediul cosmic =i social nu cu o
genera\ie ]nainte, ci cu dou[ mii de ani ]nainte. }n =tiin\a mo-
dern[, dac[ poate s[ fie o ne]n\elegere, e numai ]n chestia rela-
tivei importan\e ]n fasonarea caracterului psihic, moral, intelec-
tual al omului, prin ereditate =i atavism, de o parte, =i prin medi-
ul imediat, de alt[ parte. Unii dau mai mult pre\ eredit[\ii, al\ii
educa\iunii =i mediului imediat. Eu personal sunt ]ncredin\at c[
mediului ]n care tr[ie=te omul, =i mai ales mediului social, p`n[
acuma nu i s-a dat importan\a pe care o are ]n adev[r. Se ]n\elege,
omul se na=te cu un anumit creier, cu oarecare tendin\e psihice,
intelectuale =i chiar morale. Mediul social distruge unele tendin\e,
d[ o dezvoltare precump[nitoare altora =i a=a mai departe, deci
]n parte ]n adev[r fasoneaz[ caracterul omului. Aici, din nefericire,
nu putem s[ ne ]ntindem asupra acestei chestii a=a de impor-
tant[, dar ori=icare ar fi rela\iunea ]ntre ereditate =i educa\iune,
ele deopotriv[ deriv[ de la mediul ]nconjur[tor ]n sensul cel larg
al cuv`ntului. Ceea ce face pe dl Bogdan =i pe criticii care i-au
slujit de pova\[ s[ nu priceap[ aceste lucruri a=a de simple =i s[
scoat[ pe pruncul din p`ntece de sub influen\ele mediului social
e c[ dl Bogdan e metafizic ]n chestiuni estetice =i, ca mai to\i
metafizicii contemporani, e inconsecvent.
S[ m[ explic. Platon, un metafizic consecvent =i ]ntreg, avea o
estetic[ metafizic[ iar[=i ]ntreag[ =i consecvent[. }n c`teva cu-
vinte iat-o. }n afar[ de lumea noastr[ exist[ o lume ideal[, trans-
cendent[, lumea esen\elor pure =i ideale ale lucrurilor. Omul a
tr[it ]n aceast[ lume ideal[, unde el a fost numai spirit pur, f[r[
materie. Din aceast[ lume ideal[ a spiritului pur, omul cade pe
160 Constantin Dobrogeanu-Gherea

p[m`nt ]mbr[c`nd impura hain[ material[. Dar ]n el, ]n om, ]n


acest ]nger c[zut, tr[ie=te ]ntr-un mod vag suvenirul lumii ideale
din care el a c[zut. }n artist acest suvenir e mai puternic =i el,
cre`nd opere de art[, creeaz[ copii de pe esen\ele ideale pe care
le-a contemplat alt[dat[. Aceast[ teorie estetic[ a lui Platon e ]n
adev[r foarte consecvent[ =i aici ]n adev[r nu poate s[ fie vorba
de influen\a mediului ]nconjur[tor asupra unei produc\iuni ar-
tistice, nu poate s[ fie vorba de analiza condi\iunilor reale ale
cre[rii unei opere artistice, pentru c[ ea nu depinde nici de
organiza\ia fizic[ =i psihic[ a artistului, nici de mediul care-l
]nconjoar[; ci depinde totalmente de o lume transcendent[, de
lumea ideal[ a esen\elor pure. A=adar, ]n estetica lui Platon totul
e explicat ]n afar[ de intervenirea unor condi\iuni =i influen\e
reale, totul e explicat printr-o lume transcendent[. P[cat numai
c[ toat[ estetica lui Platon e o ipotez[ fantastic[, o fantezie ca
oricare alta, foarte poetic[ de altmintrelea, dar totu=i o fantezie.
Aceast[ fantezie cu fel de fel de schimb[ri, cu felurite variante,
trece prin toat[ estetica metafizic[ de dup[ Platon. Esteticianul
metafizic o schimb[ ]n parte dup[ ]mprejur[ri. Dar a veni acuma,
]n secolul nostru =tiin\ific, cu toat[ teoria fantastic[ a lui Platon,
a veni a=a de-a dreptul, e cu neputin\[. Ce D-zeu? r`de lumea.
+i de aceea metafizicul transcendent, transcendentalist, apriorist
=i cum se mai cheam[ ei, e cam ru=inat, \ine cam ascuns[ lumea
transcendent[ ca s[ n-o bat[ lumina criticii =tiin\ifice, distru-
g[toare pentru metafizic[, =i o plaseaz[ totdeauna, aceast[ lume
trancendent[, ]n locuri neluminate ]nc[ de =tiin\[, ori care par
metafizicului neluminate. A=a, spre exemplu, ]n cazul de fa\[.
Influen\a mediului imediat ]nconjur[tor asupra artistului e prea
v[dit[, prea explicat[ =i deci nu ]n acest loc luminat poate s[ se
plaseze estetica transcendental[. }n schimb, ereditatea, atavismul
=i legile lor sunt ]nc[ departe de a fi explicate ]ntr-un mod clar
de =tiin\a modern[ =i de aceea metafizicul ]=i plaseaz[ imediat
acolo estetica sa transcendental[. Dec`t, fugind astfel de locurile
Studii critice 161

luminate de =tiin\[ =i tot a=ez`ndu-se ]n locurile mai ]ntunecoa-


se, lumea transcendent[ =i transcendental[ p[\e=te c`teodat[,
s[rmana, ca vai de ea! A=a, ]n cazul de fa\[, lumea ideal[, infinit
de larg[, frumoas[ =i ve=nic[ a lui Platon, e redus[ la nou[ luni
=i plasat[ ]n p`ntecele femeii. S[ trecem mai departe. Dup[ locul
citat, dl Bogdan urmeaz[:
„... Dac[ dl Gherea =i-ar fi dat seama despre aceasta, n-ar fi
luat pe Eminescu drept un fel de Vlahu\[, nici s-ar fi c[znit s[
derive spiritul lui Eminescu din mizeriile vie\ii de toate zilele, ci
s-ar fi pl`ns dimpreun[ cu noi c[ Eminescu n-a mai avut, pe l`ng[
toate celelalte, =i norocul de a tr[i ]n ni=te condi\iuni ]n care lu-
cra mai mult. C[ci numai de mai mult ori de mai pu\in poate s[
fie vorba, de altfel niciodat[, =i acela care caut[ ]n\elesul opere-
lor unor poe\i ca Eminescu afar[, ]n lumea trec[toare, umbl[
r[t[cit: «}n mine ]nsumi — zicea =i Eminescu — e izvorul firii
mele!»“.
Acela=i metafizicism =i aceea=i inconsecven\[. }n adev[r, dac[
izvorul firii poetului e ]n el ]nsu=i =i nu depinde de lumea
trec[toare, atunci =i cantitatea =i calitatea scrierilor lui va fi deo-
potriv[ hot[r`t[ =i condi\ionat[ de aceast[ fire predestinat[. A=a
ar fi consecvent. Dar, cum am zis, metafizicul modern nu poate
fi consecvent. E prea evident =i pentru un copil c[ un poet care s-a
n[scut ]ntr-o familie s[rac[ =i care va fi nevoit s[ munceasc[ p`n[
la istovirea puterilor fizice =i suflete=ti pentru hrana familiei nu
va putea scrie a=a de mult c`t ar fi scris dac[ ar fi avut via\a
asigurat[. +i deci influen\a lumii trec[toare asupra cantit[\ii
scrierilor nu se neag[. }n schimb, valoarea intern[ a scrierilor fi-
ind un lucru mai pu\in clar, metafizicul imediat ]i g[se=te prilej
pentru a plasa o explicare metafizic[ ]n forma unei firi mistice
care e independent[ de toate influen\ele lumii trec[toare. Ju-
dec`nd dup[ logica dlui Bogdan, iat[ ce ar urma de exemplu: ]n
caz dac[ pe Goethe, pe c`nd el era copil de un an, l-ar fi v`ndut
]n robie ]n Arabia =i el acolo, ]ntre orele de munc[, ar fi ]nv[\at
162 Constantin Dobrogeanu-Gherea

s[ scrie ar[be=te =i ar fi scris ceva, apoi aceast[ schimbare de


mediu social ar fi influen\at numai asupra cantit[\ii scrierilor, dar
nu asupra valorii interne, el ar fi scris mai pu\in, dar nu altfel.
Ceea ce expune pe un metafizic s[ fac[ a=a de enorme, a=a de
imposibile gre=eli e ]n\elesul ]ncurcat care poate s[ fie dat oric[rui
cuv`nt =i ]n\elesul foarte ]ncurcat =i nesigur pe care-l dau
metafizicii unor cuvinte. A=a, spre exemplu, ]n cazul de fa\[, dac[
vom cere deslu=iri dlui Bogdan asupra cuv`ntului „altfel“, d-lui,
se ]n\elege, va r[spunde: „Apoi eu nu zic c[ Goethe, crescut ]n
mediul barbarilor arabi, ar fi scris tot ]n nem\e=te ori ar fi scris pe
Werther, Faust etc., ori c[ ]n scrierile lui ar[be=ti s-ar r[sfr`nge
toat[ g`ndirea european[, ori c[ ar fi scris ]n versuri, ori... etc.,
]ns[ totu=i dac[ Goethe din Arabia ar fi ajuns s[ scrie ceva, acest
ceva n-ar fi altfel dec`t ceea ce a scris, educat ]n Germania, pen-
tru c[ la un poet poate s[ fie vorba de mai mult ori de mai pu\in
— niciodat[ de altfel.“ Poate ve\i ]ntreba cu mirare, dar ce ]nsem-
neaz[ atunci acest cuv`nt altfel?! Ce s[ ]nsemneze? E un cuv`nt
care are =ase litere, dou[ vocale =i patru consonante.
S[ aprofund[m pu\in chestia =i s[ vedem cum stau lucrurile.
Despre ce e vorba? E o ]ntrebare, dac[ mediul social are o influ-
en\[ asupra valorii, ]n\elesului operelor de art[, =i dac[ acest
]n\eles depinde numai de firea poetului, fire care ]=i are izvorul
]n poetul ]nsu=i. Pentru a r[spunde la aceast[ ]ntrebare, trebuie
neap[rat s[ =tim ce vom ]n\elege sub acest cuv`nt: firea poetu-
lui. Sub acest cuv`nt putem ]n\elege organiza\ia fiziologic[, psi-
hilogic[, tendin\ele psihologice, intelectuale, morale ]nn[scute
=i care, cum am zis, sunt rezultatul unei lungi evolu\iuni ce
num[r[ nenum[rate secole =i nenum[rate genera\ii. Dac[ aceas-
ta o vom numi firea artistului, apoi desigur operele artistice vor
depinde de aceast[ fire a poetului =i nu numai din punctul de
vedere al calit[\ii, ci =i al cantit[\ii. Dac[, spre exemplu, lu[m
doi poe\i n[scu\i ]n acela=i mediu social =i educa\i ]n acelea=i
condi\iuni, apoi acela care va mo=teni o organiza\ie mai s[-
Studii critice 163

n[toas[, mai energic[, mai expansiv[, va scrie mai mult. Bine-


]n\eles c[ =i ]n privin\a calit[\ii, ]n\elesului va fi aceea=i dife-
ren\[, scrierile unuia, spre exemplu, vor respira energie, s[n[tate,
ale altuia moliciune, t`njire etc. Dar poetul nu ]ncepe s[ scrie
chiar ]n momentul na=terii. Organismul lui trebuie s[ creasc[, s[
se dezvolte ]ntr-un anumit mediu, tendin\ele psihice =i intelectu-
ale mo=tenite iar[=i s[ se dezvolte ]ntr-un anumit mediu social.
Acest mediu va fasona organiza\ia fiziologic[ =i psihologic[ a vi-
itorului poet, distrug`nd unele tendin\e mo=tenite, d`nd o dez-
voltare prea mare altora, dezvolt`nd ori deprim`nd memoria,
impresionabilitatea, puterea reprezenta\iunii =.a.m.d., deci =i can-
titatea =i calitatea, ]n\elesul operelor va depinde =i de mediul
]nconjur[tor. Aceast[ influen\[ a mediului poate s[ mearg[ p`n[
la distrugere complet[, p`n[ la ucidere. }n mediul social al Spartei
un copil n[scut sl[b[nog era omor`t =i e posibil ca unul din cei
omor`\i s[ fi avut o fire genial[ pentru a deveni un Sophocles
ori un Eschil. Ori poate s[ ]n\elegem altceva sub firea artistului,
s[ ]n\elegem organiza\ia psihologic[ a artistului, nu la na=tere, ci
la deplina lui dezvoltare, c`nd a ajuns deja artist. Poate a=a a
vrut s[ ]n\eleag[ Eminescu c`nd a zis: „}n mine ]nsumi e izvorul
firii mele“. }n acest caz firea artistului va fi rezultatul, de o parte,
al eredit[\ii — organiza\ie fizic[ =i psihic[ — =i, de alt[ parte, al
influen\ei mediului care a fasonat aceast[ organiza\ie fizic[ =i psi-
hic[.
Oricum dar vom ]ntoarce lucrurile, dac[ vom da cuvintelor
firea artistului un ]n\eles real, =i nu un ]n\eles mistic ori metafizic,
vom ajunge la aceea=i concluzie. }nc[ o observa\ie avem de f[cut
]n privin\a cita\iei de mai sus. C`nd critica modern[ caut[, ]ntre
altele, ]n\elesul operelor de art[ ]n mediul ]nconjur[tor, atunci
dl Bogdan zice: umbla\i r[t[cit c[ut[nd ]n\elesul operelor de art[
]n lumea trec[toare; ]n el ]nsu=i, ]n firea poetului e izvorul op-
erei sale. Iar c`nd critica caut[ ]n\elesul operelor =i ]n poet,
analiz`nd firea lui, analiz`nd organiza\ia lui fizic[ =i psihic[, dl
164 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Bogdan zice: ce-mi pas[ dac[ artistul e b[lan sau oache=, dac[
poetul a avut temperament ]nd[r[tnic ori ba. }n adev[r, e greu
de ]mp[cat dl Bogdan. S[ vedem ]ns[ care sunt vederile d-sale.
Pentru aceasta trebuie s[ facem o cita\ie mai mare:
„E peste putin\[ ca un om care are sim\[m`ntul frumosului,
s[ fie impresionat de un =ir oarecare de opere de art[, f[r[ ca s[-
=i dea seama de ce anume unele dintre ele produc o impresiune
ad`nc[ =i binef[c[toare. R[spunz`nd mereu la acest de ce, iubi-
torul de art[ ajunge ]n cele din urm[ s[ se dumereasc[ asupra
condi\iunilor ]n care sunt create operele ce produc impresiunea
ad`nc[ =i binef[c[toare. A=a =i numai a=a, ]n mod empiric, s-a
produs ]n capetele oamenilor care judec[ asupra operelor, iar
nu asupra autorilor, o sum[ oarecare de vederi estetice. F[r[ opere
de art[, create odat[, aceast[ sum[ de vederti nu se putea pro-
duce =i abia dup[ ce estetica s-a produs astfel, ]n mod empiric,
puteau s[ mearg[ oamenii mai departe =i s[ se ]ntrebe: de ce
]ns[ tocmai ]n aceste condi\iuni au s[ fie create operele pentru
ca ele s[ produc[ impresiunea ad`nc[ =i binef[c[toare? C[ut`nd
r[spunsul pentru acest nou de ce?, filozofii au ajuns s[-=i chib-
zuiasc[ o estetic[ a priori sau transcendental[, care face parte
din metafizic[.
Cititorul mai dumerit al c[r\ii dlui Gherea trebuie neap[rat
s[ simt[ chiar din primele pagini c[ autorul n-a ajuns ]nc[ s[
]n\eleag[ deosebirea dintre estetica empiric[ =i cea trans-
cendental[ =i de aceea nu poate s[ ]n\eleag[ nici felul de a
face critic[ al dlui Maiorescu, nici felul de a scrie poezii al lui
Eminescu“.
A=adar, pentru un cititor mai dumerit, e clar c[ eu n-am ajuns
s[ deosebesc estetica empiric[ de cea transcendental[, iar dl
Bogdan a ajuns s-o deosebeasc[ =i se simte chiar chemat a ]nv[\a
=i pe al\ii. Aceasta din urm[ ]mi face pl[cere, m[ bucur foarte
mult pentru dl Bogdan, =i sunt chiar gata s[ ]nv[\ de la d-lui,
pentru c[ totdeauna am primit cu recuno=tin\[ luminile, ori de
unde ar veni ele. Din nefericire, recitind cele zise de dl Bogdan,
Studii critice 165

am fost nevoit s[ constat c[ tocmai d-lui e acela care n-a ajuns


s[ se dumereasc[ nici ce e estetica empiric[ (experimentalo-
=tiin\ific[), nici ce e estetica metafizic[ =i care e deosebirea ]ntre
ele. Drumul istoric zugr[vit de dl Bogdan =i pe care, dup[ d-sa, a
mers estetica transcendental[, e fundamental fals. Mai ]nt`i, zice
dl Bogdan, iubitorii de art[ v[z`nd operele artistice au c[utat s[
se dumereasc[ asupra condi\iunilor ]n care sunt create =i, c`nd
au fost dumeri\i asupra acestor condi\iuni, au mers mai departe.
Drumul adev[rat pe care a mers estetica metafizic[ a fost invers.
Esteticii metafizici, v[z`nd operele artistice frumoase, au ]nceput
s[ speculeze asupra no\iunii abstracte a frumosului artei =i pe
urm[, din aceste ]n[l\imi ale specula\iunii, s-au cobor`t pe p[m`nt
=i atuncea ]nc[ nu pentru a studia condi\iunile ]n care sunt cre-
ate operele de art[, ci pentru a impune anumite condi\iuni ]n
virtutea legilor =i regulilor descoperite acolo sus, ]n lumea ]nalt[
a specula\iunilor metafizice. Marele ]nv[\at german Gustav The-
odor Fechner caracterizeaz[ astfel deosebirea ]ntre estetica me-
tafizic[ =i cea empiric[: „Acolo (adic[ ]n estetica metafizic[) e
vorba, ]n prim[ instan\[ =i totodat[ ]n cea mai ]nalt[ instan\[, de
ideile =i no\iunile frumosului, ale artei, ale stilului, despre
pozi\iunea lor ]n sistemul no\iunilor celor mai generale, mai ales
rela\iunea lor cu adev[rul, bunul =i pl[cerea se ridic[ p`n[ la
absolut, p`n[ la dumnezeiesc, p`n[ la ideile dumnezeie=ti =i p`n[
la crea\iunea dumnezeiasc[. Pe urm[, din pura ]n[l\ime a unor
astfel de generalit[\i, se coboar[ ]n lumea empiric[ p[m`nteasc[
a particularului, a frumosului (relativ) dup[ loc =i vreme, =i
m[soar[ particularul cu m[sura generalului“. Iat[ adev[ratul
drum pe care a mers =i merge estetica metafizic[. Aici e precizat[
metoda ei, drumul istoric pe care a mers =i tot aici, ]n c`teva
cuvinte, se pronun\[ =i condamnarea ei. Pun`nd fa\[ cu estetica
metafizic[ estetica empiric[, Fechner zice: „Aici se construie=te
toat[ estetica pe baza faptelor =i legilor estetice de jos ]n sus, aici
plec[m de la experien\e, despre ceea ce place ori nu place =.a.m.d.“
166 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Prima gre=eal[ dar, =i foarte fundamental[, e aceea c[ dl


Bogdan ne zugr[ve=te anapoda, invers, drumul pe care l-a ur-
mat estetica metafizic[ =i metoda pe care a ]ntrebuin\at-o. S[
vedem mai departe. }nainte ]ns[ de a se crea estetica transcen-
dental[, „iubitorul de art[ — zice dl Bogdan — ajunge ]n cele
din urm[ s[ se dumereasc[ asupra condi\iunilor ]n care sunt
create operele ce produc impresiunea ad`nc[ =i binef[-
c[toare“.
Cuvintele din urm[ sunt subliniate chiar de d-lui. A=adar, a
fost o vreme binecuv`ntat[, ]n care iubitorii de art[ au fost
dumeri\i asupra condi\iunilor ]n care sunt create operele artis-
tice. Dar de ce nu ne spune =i nou[ dl Bogdan, c`nd a fost anume
aceast[ vreme binecuv`ntat[ c`nd iubitorii de art[ au fost
dumeri\i asupra condi\iunilor cre[rii madonelor lui Rafael, statu-
ilor lui Michel-Angelo =i tragediilor lui Shakespeare? Noi =tim c[
=i acuma suntem departe, foarte departe de a fi dumeri\i ]n
aceast[ privin\[, de=i acuma avem at`tea puternice mijloace pen-
tru dumerirea noastr[. Dac[ dl Bogdan ne-ar fi vorbit de dume-
rire rudimentar[, foarte rudimentar[, atunci am fi de acord. Dar
s[ mergem mai departe. Dup[ ce — zice dl Bogdan — oamenii
s-au dumerit asupra condi\iunilor ]n care trebuie s[ fie create ope-
rele de art[, atunci =i-au pus ]ntrebarea: de ce tocmai ]n aceste
condi\iuni create operele ne plac, produc o impresie binef[c[toare
=i, r[spunz`nd la acest nou de ce, filozofii au creat o estetic[
aprioristic[ transcendental[. S[ vedem mai de aproape despre
ce e vorba, pentru c[ team[ ne e c[ dl Bogdan vrea „se payer de
mots“* , cum zice francezul.
}nt`i oamenii s-au dumerit asupra condi\iunilor ]n care sunt
create operele ce produc impresii binef[c[toare, ne spune dl
Bogdan. A=a spre exemplu: de mult ]n adev[r oamenii s-au dume-
rit c[ ]ntr-un tablou cutare combina\ie de culori ne place, cutare

* „S[ se am[geasc[ cu vorbele“. (n.ed.)


Studii critice 167

ne displace, ro=ul l`ng[ cutare culoare ne place, l`ng[ cutare ne


displace. Asemenea ]ntr-un c`ntec, cutare combina\ie de sunete
ne place, cutare ne displace. }ntreb`nd de ce tocmai o anumit[
combina\iune ne place, r[spunsul ni-l va da acustica =i optica
dintr-o parte, fiziologia urechii =i ochiului din alt[ parte. A=a,
fiziologia poate s[ ne arate cum anumita combina\iune a su-
netelor care ne produce o impresie binef[c[toare, ating`nd ure-
chea, nervii auzului, va face ca organul s[ func\ioneze ]ntr-un mod
normal, corespunz[tor cu organiza\ia sa, iar o alt[ combina\ie de
sunete va produce o modificare nes[n[toas[, care uneori poate
s[ mearg[ p`n[ la asurzire. Ori iat[ un alt exemplu: un om care
e zugr[vit ]ntr-un tablou, ne va pl[cea dac[ picioarele vor fi egal
de lungi, dar ne va displ[cea dac[ un picior va fi cu un cot mai
lung dec`t altul. De ce? Pentru c[ ]n primul caz omul ne va pro-
duce impresia de normal, de s[n[tate, ]n cazul al doilea vom
avea impresia de ceva nenormal, boln[vicios; pun`ndu-ne in-
con=tient ]n locul omului zugr[vit, vom sim\i o jen[ psihic[ =i
fizic[, vom sim\i, parc[, o parte din nepl[cerea ce ne-ar pricinui
umbletul, dac[ deodat[ unul din picioarele noastre s-ar lungi cu
un cot.
Ce urmeaz[ dar de aici? Urmeaz[ c[ r[spunsul la acest nou
de ce trebuie s[-l c[ut[m ]n fiziologia =i psihologia =tiin\ific[,
urmeaz[ apoi c[ r[spunsurile date acum vor ar[ta tot condi\iunile
pl[cerii, ca =i r[spunsurile date mai’nainte, numai ]n cazul al doi-
lea va fi vorba de condi\iuni subiective, ]n cazul ]nt`i obiective.
A=a spre exemplu, ]ntreb: de ce-mi place aceast[ statuie care
reprezint[ o femeie frumoas[? R[spunsul: pentru c[ anatomice=te
e foarte adev[rat sculptat[, pentru c[ toate organele sunt pro-
por\ionate, bustul =i =oldurile bine dezvoltate, e zvelt[, fruntea ]i
e ]nalt[ etc. Dar de ce ]mi place tocmai ]n aceste condi\iuni =i nu
mi-ar pl[cea o femeie foarte gras[ cu fruntea ]ngust[ etc.?
R[spunsul: pentru c[ propor\ionalitatea formelor, bustul dezvoltat
168 Constantin Dobrogeanu-Gherea

]mi sugereaz[ ideea de s[n[tate deplin[; zvelt[, ea ]mi sugereaz[


sim\[m`ntul de u=urin\[ ]n mi=care, =olduri =i piept bine dez-
voltat, de mam[ =i nevast[ bun[, perfec\iunea execu\iunii ]mi
excit[ admirarea pentru greut[\ile ]nvinse la facerea statuii
=.a.m.d. O femeie ]ns[ ]necat[ ]n gr[sime ]mi sugereaz[ sim-
\[minte de greutate, de nevast[ =i mam[ defectuoas[, fruntea
]ngust[ — de prostie. R[spunsul la ]ntrebarea ]nt`i m[ dumere=te
asupra unor condi\iuni obiective ale pl[cerii, r[spunsul la ]ntre-
barea a doua — asupra condi\iunilor subiective, interne.
Dar condi\iuni obiective sau subiective sunt tot condi\iuni =i,
c[ut`nd a ne dumeri ]n privin\a celor dint`i din fizic[ ori celor
de-al doilea din fiziologie ori psihologie, noi nu ie=im cu o iot[
din marginile esteticii empirice sau, cum zicem noi, experimen-
talo-=tiin\ifice. Urmeaz[ dar c[, r[spunz`nd la am`ndoi de ce,
r[m`nem tot ]n marginile eststicii empirice. Urmeaz[ ]nc[ ceva
foarte grav, aproape tragic, =i anume: n-am dat deloc de estetica
transcendental[ aprioristic[, care, dup[ dl Bogdan, ar trebui s[
urmeze din r[spunsul la al doilea de ce. Unde dar e estetica trans-
cendental[? Ce s-a f[cut cu estetica aprioristic[ care face parte
din metafizic[?... De altmintrelea se ]n\elege de ce dl Bogdan n-a
putut g[si estetica transcendental[, fiindc[ a c[utat-o pe un
drum str[in, pe care ea n-a mers niciodat[, adic[ pe drumul ex-
perimentalo-=tiin\ific. +i de aceea dl Bogdan mai ]nainte ne arat[
condi\iunile obiective, iar c`nd ajunge la cele subiective, ]ntr-o
r[suflare ne spune: „Apoi asta e estetica „a priori“ transcen-
dental[!“ Nu-i vorb[, e un om de geniu care a p[\it ca dl Bogdan,
e Imanuil Kant. Supun`nd criticii ]ntreaga metafizic[, Kant i-a dat
lovitura de moarte. A mers el pe drumul =tiin\ific, dar ajung`nd
la condi\iunile subiective ale sim\irii =i g`ndirii, a f[cut un salto
mortale =i pe ruinele sistemelor metafizice a creat un nou sistem,
o proprie metafizic[ =i estetic[ „a priori“ transcendental[. Dar
acest salto a fost ]ntr-adev[r mortal, =i anume mortal pentru
metafizica =i estetica lui.
Studii critice 169

***
Cititorii mei vor pricepe c[ aici nu pot face o critic[ am[nun\it[
=i sistematic[ a esteticii transcendentale metafizice, aceasta
put`nd face tema unui articol deosebit. Aici m[ voi mul\umi cu
c`teva exemple care vor ar[ta cam ce e estetica transcendental[
=i care e metoda ei. Voi ]ncepe cu o anecdot[.
Cum, cu o anecdot[, c`nd e o chestie a=a de important[? +i
de ce nu? Calmul superior filozofic, ]ncre\iturile de frunte, ges-
turile mistice le vom l[sa filozofilor de meserie; noi cu d-ta, citi-
torule, suntem mai mode=ti, putem s[ ne mul\umim =i cu mai
pu\in — cu priceperea lucrurilor. A=adar, era un om care tr[ia
]ntr-un ora= dep[rtat al Fran\ei. Era om de treab[, dar ]n tinere\e
i s-a ]nt`mplat o nenorocire care a avut urm[ri fatale pentru toat[
via\a lui: p[rin\ii l-au trimis ]n Germania, unde a ]nv[\at filozo-
fia =i metafizica. Acest om a auzit totdeauna vorbindu-se de Pa-
ris, capitala lumii. }ntr-o zi, un vecin care cuno=tea perfect capi-
tala lumii, pleca la Paris. Filozoful nostru, folosindu-se de aceast[
ocazie, plec[ =i el. Ajun=i acolo, vecinul ]ncepe a ar[ta filozofului
nostru Parisul. „Iat[ — zice el — Avenue de l’Opéra, ce strad[
frumoas[, iat[ Opera, cea mai frumoas[ construc\ie din lume,
iat[ bulevarde, iat[ Champs Elysees, iat[ Luvru...“ „Frumos“ —
zice filozoful. „Uite ce magazine, ce cafenele, ce femei frumoa-
se!“ „Frumoase“ repeta filozoful. „Uite „Bois de Boulogne“, uite
Arcul de triumf...“ „Toate-s frumoase — zice filozoful —, dar unde
e Parisul?“ „Bine, frate, — exclam[ vecinul ]nm[rmurit —, dar
nu \i-am ar[tat Avenue de l’Opera, bulevardele, femeile frumoa-
se?!...“ „Stai, vecine, — ]l ]ntrerupse filozoful cu un gest calm,
lini=tit, filozofic — Avenue de l’Opera, bulevarde, sunt str[zi, Lu-
vru, o cas[, Bois de Boulogne, o p[dure, femeile sunt femei, ce e
drept frumoase, nu ca nem\oaicele din Heidelberg —, dar unde
e Parisul?“ „Bine, frate, — ]ncepe s[ se supere vecinul —, dar nu
\i-am ar[tat str[zile, casele, locuitorii?!... „Lini=te=te-te, vecine,
str[zile, casele, oamenii sunt fenumeni, dar unde sunt numenii?
170 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Ceea ce mi-ai ar[tat e Parisul fenomenal, dar unde e Parisul nu-


menal? Vezi c[ n-ai citit pe Kant?“ Cum s-a terminat aceast[
]nt`mplare, istoria nu spune. Zic unii c[ o parizian[ frumoas[ a
convins ]n cele din urm[ pe metafizicul nostru, c[ sunt unele
fenomene care sunt mai bune dec`t to\i numenii lua\i ]mpreun[.
Dar nu e vorba despre aceasta. Vorba e c[ mai to\i metafizicii
procedeaz[ cam ]n felul cum a procedat filozoful nostru ]n ches-
tia cu Parisul. Av`nd un obiect de studiat, fie de ordine materi-
al[, fie de ordine psihic[, ei fac abstrac\ie de toate elementele
lui, de toate condi\iunile lui de existen\[ real[ =i c`nd astfel nu
mai r[m`ne nimica, nici un fenomen, ]ncep s[ speculeze asupra
acestui nimic care, dup[ ei, e numen, ori un lucru ]n sine, ori
transcendent, transcendental etc. C`teodat[ ei procedeaz[ altfel.
Sunt anumite lucruri care ne produc o anumit[ senza\ie =i de
care zicem c[ sunt frumoase. O p[dure frumoas[, o statuie fru-
moas[, un tablou frumos. Toate aceste obiecte consist[ din ele-
mente, toate au condi\iunile lor de existen\[. Dac[ facem abstrac\ie
de toate aceste elemente, de toate condi\iunile existen\ei feno-
menale a tabloului, spre exemplu de p`nz[, de colorit, de munca
artistului, ce va r[m`ne? Bine]n\eles c[ ve\i spune: nimica.
Ba nu, zice metafizicul, v[ r[m`ne frumosul ]n sine. Ori nu, va
r[m`ne frumosul „a priori“, frumosul transcendental. Specul`nd
asupra unor astfel de cuvinte care au r[mas v[duve de un sens
real, „filozofii au ajuns s[-=i chibzuiasc[ o estetic[ «a priori» trans-
cendental[“, ca s[ ne exprim[m cu vorbele dlui Bogdan. Poate
s[-=i ]nchipuiasc[ oricine ce estetic[ poate fi aceea care are drept
baz[ cuvinte v[duve de sens real. Dar fiindc[ specula\iunile
asupra unor asemenea cuvinte sunt imposibile, de aceea se ame-
stec[ ]n aceste specula\iuni pure =i obiectele reale ale frumosului,
=i tocmai mul\umit[ acestei inconsecven\e a metafizicilor unii
din ei, oameni geniali, Kant ori mai ales Hegel, au avut unele
vederi geniale ]n estetic[. Dar ]n general, toate aceste specula\iuni
]nalte sunt o echilibristic[ intelectual[, nebuloas[, ]ncurcat[,
Studii critice 171

contrazic[toare, din care critica estetic[ nu poate s[ foloseasc[


mai nimica; de z[p[cit ]ns[, poate s[ z[p[ceasc[ r[u.
Critica z[p[cit[ de estetica transcendental[, ]n loc de analiza
operelor artistice, debiteaz[ ori fraze abstracte nebuloase, v[duve
de ]n\eles, ori fraze cu ]n\eles a=a de vag, ]nc`t po\i s[ pricepi ce
vrei, ori fraze sonore mari cu care vrea s[ z[p[ceasc[ pe cititori.
Wilhelm Scherer, profesor de estetic[ la universitatea din Berlin,
citat =i de dl Bogdan, zice: „Se vorbe=te nu f[r[ dreptate despre
estetizarea (aesthetisieren) vag[... Dac[ cau\i ajutorul pe care ]l
datore=te estetica pentru anumite probleme (Aufgabe) filologice,
spre exemplu caracterizarea unui poet ori a unei poezii, atunci
se constat[ netrebnicia esteticii, dac[ nu te mul\ume=ti cu fraze
generale =i nehot[r`te, care tocmai n-au fost ]n stare s[ caracte-
rizeze... peste tot numai cuvinte ca: ]nalt =i altele de soiul acesta.“
Dnul Bogdan ]ns[ e convins c[ estetica transcendental[ d[ chiar
legi =i principii ]n virtutea c[rora critica poate s[ pronun\e ver-
dicte estetice. Ferice de cel care crede. Ca s[ nu se cread[ c[
exager[m, d[m aci un exemplu, pentru a vedea cum procedeaz[
estetica =tiin\ific[ =i cum procedeaz[ cea metafizic[. Ca exemplu
lu[m sim\[m`ntul sublimului, ]n`l\[rii, care ]n nem\e=te se chea-
m[ „erhaben“ =i care ]n rom`ne=te, pe c`t mi se pare, n-are un
cuv`nt perfect corespunz[tor. Acest sim\[m`nt al sublimului (er-
haben) ori, mai bine zis, no\iunea abstract[ a acestuia, ca =i
no\iunea frumosului, sunt cele mai predilecte no\iuni ale esteticii,
pentru c[ am`ndou[ se preteaz[ la specula\iuni nebuloase =i la
fraze sun[toare. S[ vedem cum va proceda estetica experimen-
talo-=tiin\ific[.* Av`nd un obiect de studiu, un sim\[m`nt, o anu-
mit[ impresiune, ea se ]ntreab[ care sunt obiectele ce produc
aceast[ impresiune. Acestea vor fi, spre exemplu: valurile m[rii
ridicate de furtun[, dang[tul unui clopot mare ]n mijlocul unei
t[ceri ad`nci, un tunet puternic, o mare p[dure secular[, un dom
* Vezi Fechner, Vorschule der Aesthetik (Introducere ]n estetic[; n.ed.),
volumul II, p. 160 =i urm[toarele.
172 Constantin Dobrogeanu-Gherea

]nalt =i a=a mai departe. Ceea ce au comun toate aceste lucruri,


]n ce prive=te impresiunea pe care o produc, e c[ produc o impre-
siune neobi=nuit de puternic[, o impresiune care ]ntrece impre-
siunile obi=nuite de acela=i fel. A=a, un clopo\el ]n mijlocul t[cerii
va produce o impresiune frumoas[, dang[tul unui clopot mare,
impresia sublimului, v[lurelele unui r`ule\ o impresie frumoas[
ori indiferent[, talazurile ]nalte ale m[rii o impresie a sublimu-
lui, zgomotul unei c[ru\e o impresie indiferent[, zgomotul tu-
netului impresia sublimului. }ntr-o tragedie, un erou cu un ca-
racter neobi=nuit de tare va produce sim\[m`ntul sublimului. Dar
oare toate c`te produc impresiuni tari produc =i impresiuni de
sublim (erhaben)? Putem s[ experiment[m =i vom vedea c[ nu.
A=a, cum am zis, un dang[t lung =i puternic care se repet[ la
distan\e egale, ]n mijlocul unei t[ceri produce impresia sublimu-
lui* . Dac[ ]ns[ dang[tele clopotului se vor repeta nu la distan\e
egale, ci c`nd mai iute, c`nd mai ]ncet, dac[ ]ntre dang[tele pu-
ternice ale clopotului vom face s[ se aud[ sunete de clopo\ei mici,
atunci ori nu se va produce sentimentul sublimului, ori se va pro-
duce mult mai slab. Deci, pe l`ng[ c[ e nevoie de o impresiune
neobi=nuit de puternic[, dar aceast[ impresiune trebuie s[ fie =i
unitar[. A=adar, condi\iunea producerii sentimentului sublimului
va fi producerea unei impresiuni neobi=nuit de puternice =i uni-
tare. Dar sim\[m`ntul pl[cut al sublimului intr[ ]n combina\iune
=i ]n conflicte cu alte sim\[minte. A=a, spre pild[, acelea=i obiecte,
prin neobi=nuita lor m[rime, produc de multe ori =i sim\[m`ntul
fricii. Singur[tatea ]ntr-o p[dure imens[, secular[, produce
sim\[m`ntul sublimului, dar =i al fricii.
Este oare o leg[tur[ necesar[ ]ntre ele, ]n sensul c[ frica e un
element necesar ori o condi\iune necesar[ a sublimului? Faptele,
experimentele ne vor ar[ta c[ nu e a=a. C`nd un om va privi de
* Aicea se mai adaug[ =i asocia\iunea de idei religioase, =i altele, noi
]ns[ d[m ]n articolul acesta exemplele cele mai simplificate, neav`nd deloc
preten\iunea de a face un tratat de estetic[.
Studii critice 173

pe mal la valurile m[rii ridicate de furtun[, priveli=tea-i va exci-


ta sim\[m`ntul sublimului, c`nd ]ns[ acela=i om va fi pe bordul
unui vas care e amenin\at s[ se scufunde, atunci sim\[m`ntul
fricii va distruge cu des[v`r=ire sim\[m`ntul sublimului. Sim-
\[m`ntul fricii dar, care de multe ori ]ntov[r[=e=te sim\[m`ntul
sublimului, ]i este antagonic. Nu putem face aici o analiz[ mai
am[nun\it[ a sublimului, ]n privin\a aceasta cititorii vor g[si mai
mult ]n admirabilul capitol asupra sublimului, ]n frumoasa carte
a lui Fechner. De altmintrelea nici la Fechner nu e f[cut dec`t
]nceputul. Drumul ]ns[ care se indic[ e imens. A=a, ca s[ d[m
c`teva exemple, va trebui s[ se analizeze mai de aproape care
modifica\iune fiziologic[ produce ]n organismul nostru sentimen-
tul sublimului, s[ se m[soare for\a acestei impresiuni din punct
de vedere fiziologic =i psihologic, s[ se analizeze sublimul ]n fe-
lurite combina\iuni cu alte sim\[minte, s[ se precizeze care va fi
deosebirea ]ntre sim\[m`ntul sublimului produs de cauze ex-
terne (clopotul, valurile m[rii) =i cauzele interne (cugetarea
st`rnit[ de o priveli=te maiestuoas[). Toate aceste condi\iuni =i
fapte, ]mpreun[ cu condi\iunile =i faptele altor sim\[minte este-
tice, trebuie s[ se ]mpart[ ]n clase, s[ se g[seasc[ legile ce le gu-
verneaz[ =i apoi legile =i no\iunile dob`ndite s[ se ]mpart[ iar[=i
]n clase, s[ se ridice la no\iuni =i legi mai generale =i s[ se formeze
astfel filozofia esteticii.
Acolo vom ajunge ]ntr-un viitor mai mult ori mai pu\in de-
p[rtat, deocamdat[ suntem ]nc[ la ]nceput. Dar chiar a=a, la
]nceput cum suntem, totu=i putem de pe acum s[ ne folosim
]truc`tva de cuno=tin\ele dob`ndite pentru analiza operelor de
art[. C`nd un pictor va dori s[ zugr[veasc[ un om p[truns de
sim\[m`ntul sublimului, va face ca acest sim\[m`nt s[ se arate
]n expresiunea fe\ei omului zugr[vit. Dac[ pe acest om pictorul ]l
va pune ]n mijlocul unei p[duri seculare din America, cu copaci
gigantici, dar pu\ini, vom spune c[ a f[cut gre=eal[, vom spune
c[ impresia ar fi mai mare dac[ ]n loc de c`\iva copaci ar fi ar[tat
174 Constantin Dobrogeanu-Gherea

]n perspectiv[ o p[dure care nu se mai sf`r=e=te. +i acum vom =ti


pentru ce vom cere aceasta. Dac[ pictorul va satisface aceast[
cerere, va pune pe un om ]ntr-o p[dure american[ cu o perspec-
tiv[ nesf`r=it[, dar pe urm[, sub cuv`nt c[ vrea s[ fie realist, va
zugr[vi aproape de omul ce st[ ]n mijlocul p[durii un =arpe veni-
nos, fiindc[ sunt mul\i =erpi ]n p[durile americane, vom spune
iar[=i c[ e o gre=eal[, pentru c[ sim\[m`ntul fricii ce trebuie s[
insufle un =arpe e antagonic cu sentimentul sublimului pe care a
vrut s[-l sugereze artistul. Se ]n\elege, toate acestea nu sunt mare
lucru, dar, ]n sf`r=it, tot sunt ceva. Pe c`nd estetica metafizic[!
O, aceasta n-are nevoie de at`ta munc[, ceea ce va fi problema
viitorului — filozofia esteticii — ea =tie de acum, ba =tie chiar
mai mult. Metafizicii speculeaz[ asupra no\iunii sublimului (er-
haben), dar, fiindc[, cum am zis, e imposibil a specula asupra unui
cuv`nt stors de ]n\elesul real, ei iau =i c`te ceva din realitate, din
ceea ce produce sentimentul sublimului, dar bine]n\eles c[ pre-
fer[ ceva mai pu\in clar, mai nebulos, potrivit pentru specula\iuni
nebuloase.
A=a, spre exemplu, ]ntre cele care produc o impresie puter-
nic[ =i unitar[ a sublimului este =i infinitul, ve=nicia. Metafizici-
lor at`t le trebuie. +i acum asculta\i numai: „Dup[ Carriere, Her-
bart* , Hermann, Kirchmann, Siebeck, Thiersch, Unger, Zeising,
sublimul e un gen deosebit, o modifica\iune a frumosului, dar
modul cum se subordoneaz[ sublimul frumosului e de fiecare
autor ]n\eles altmintrelea. Dup[ Burke, Kant, Solger, sublimul (er-
haben) =i frumosul se exclud unul pe altul, a=a c[ ce e sublim nu
poate s[ fie frumos, ce e frumos nu poate s[ fie sublim...“ „Dup[
Kant, Hegel, Vischer impresiunea sublimului se bazeaz[ pe aceea
c[ spiritul, ra\iunea cap[t[ con=tiin\[ de neputin\a fenomenului
finit de a exprima infinitul, de a domina cu des[v`r=ire ideea =i

* Dintre cei cita\i unii sunt numai ]n parte metafizici transcendentali=ti.


A=a, Herbart, Zeising.
Studii critice 175

prin aceasta se convinge, cap[t[ con=tiin\a (bewustwird) de a sa


]ns[=i putere infinit[ (Kant) ori de puterea ideii (Hegel, Vischer)“.
Dup[ Solger, impresiunea sublimului se bazeaz[ pe aceea c[ in-
finitul se coboar[ ]n finit, se a=eaz[ ]n finit, pe c`nd finitul, care
se ridic[ ]n infinit, d[ frumosul. Dup[ Zeising, cu totul dimpo-
triv[: impresiunea sublimului se bazeaz[ pe aceea c[: „Finitul
deasupra finit[\ii sale se ridic[ ]n infinit, totodat[ ]n aceast[ sfer[
]nalt[ cap[t[ cet[\enie =i prin m[rimea sa treze=te ideea abso-
lutei perfec\iuni...“ Jean Paul ]ns[ zice c[ „sublumul e infinitul ]n
aplicare“* . Iat[ „principiile estetice care s-au stabilit ]ncetul cu
]ncetul prin munca continu[ a celor mai distinse capete“ =i dup[
care principii dl Bogdan ne sf[tuie=te s[ facem critic[. }nchipui\i-
v[ ce ]ntrebuin\are putem face din acest zarzavat de fraze nebu-
loase. +i cel pu\in dac[ ei ar fi de acord. Dar a=a, dup[ Zeising, e
finitul care se a=eaz[ ]n infinit, ca un chiria= ]ntr-o cas[, iar dup[
Solger, cu totul contrariu: e infinitul care se a=eaz[ ]n finit, adic[
dup[ cum casa s-ar a=eza ]n chiria=. Dar ]n fine, s[ finim odat[
cu aceste infinit[\i =i s[ vedem ce ]ntrebuin\are face dl Bogdan
din estetica metafizic[. Dup[ ce d-lui constat[ c[ eu nu ]n\eleg
deosebirea ]ntre estetica transcendental[ =i cea empiric[, d-lui,
care o pricepe (am v[zut cum), urmeaz[:
„Pentru acela care ]n\elege deosebirea aceasta e lucru
]nvederat c[ pu\inii care se nasc, ca Eminescu, arti=ti, n-au
nevoie s[ ]nve\e estetica de la al\ii: o =tiu „a prori“ f[r[ ca
s[-=i dea seama, o au ca sim\[m`nt estetic. Noi cei mul\i ]ns[,
dimpreun[ cu dl Gherea, numai „a posteriori“, dup[ ce am
v[zut o mul\ime de opere, putem s[ ne form[m oarecare
convingeri estetice.“
}n articolul acesta =i ]n volumul ]nt`i, ]n articolul Tenden-
\ionismul..., am explicat =i eu cum ]n\eleg cuvintele c[ poetul se

*Fechner: Vorschule der Aesthetik, p. 163—164—165.


176 Constantin Dobrogeanu-Gherea

na=te. Dup[ cum oamenii se nasc deosebi\i dup[ ochi, cu ochii


c[prii, negri, alba=tri, dup[ cum unul se na=te cu nasul lung, altul
c`rn, tot a=a se nasc oameni deosebi\i ca organiza\ie nervoas[.
N[sc`ndu-se deosebi\i ca organiza\ie fiziologic[, =i organiza\ia
lor psihic[ se deosebe=te. Fiindc[, pentru a fi artist, se cer aptitu-
dini speciale, pentru un roman, spre pild[, se cere negre=it o me-
morie bogat[, o impresionabilitate mare etc., e evident c[ numai
acela care se na=te cu o organiza\ie corespunz[toare poate s[ devie
poet. Bine]n\eles c[ organiza\ia fiziologic[ =i psihologic[ mo=tenit[
e modificat[ de mediul ]n care tr[ie=te omul; ceea ce am =i ar[tat
mai sus. }n sensul de mai sus, un poet ]n adev[r se na=te cum =i
un om ]nalt se na=te ]nalt, cum acela care arat[ o for\[ gigantic[
la un circ se na=te puternic. Pentru c[ deci, prin educa\ie, cre=tere,
putem p`n[ la un punct s[ ]n[l\[m statura ori s[ dezvolt[m for\ele
fizice, dar aceasta numai p`n[ la un punct; =i un om care nu s-a
n[scut cu o organiza\ie special[ fizic[ pentru a cre=te foarte ]nalt
nu va deveni niciodat[ uria=. C[ poetul se na=te ]n acest sens,
nu mai ]ncape ]ndoial[, aceasta e foarte clar. Dar care lucru clar
nu va deveni, la un metafizic, vag =i absurd? S[ vede\i numai ce
face dl Bogdan cu acest „se na=te“. }nainte ]ns[ trebuie s[ vedem
ce ]n\eles au ]n estetica metafizic[ cuvintele „a priori“ =i „a pos-
teriori“* . Acele cuno=tin\e, zic filozofii, care sunt produsul pur
al spiritului, f[r[ nici un amestec al experien\ei, f[r[ nici un ame-
stec al sim\urilor, acele cuno=tin\e sunt „a priori“. Astfel sunt axi-
omele matematicii: ]ntregul e mai mare dec`t o parte, dou[
paralele duse p`n[ la infinit nu se ]nt`lnesc etc. Admiterea c[
pot s[ existe cuno=tin\e „a priori“ absolutamente independente
* Dl Bogdan e foarte laconic tocmai acolo unde ar trebui mai ales s[ fie
explicit, =i se p[ze=te de a explica ce anume ]n\elege sub „a priori“. Oricum
am ]n\elege ]ns[ acest „a priori“, aser\iunea c[ cuno=tin\ele =i sim\[m`ntul
estetic sunt „a priori“ la artist =i numai „a posteriori“ la ceilal\i oameni, con-
duce la acelea=i deduc\iuni necesare arhiabsurde.
Studii critice 177

de sim\uri, acest lucru absurdisim e f[cut =i de Kant, marele preot


al apriorismului. „A posteriori“ sunt dimpotriv[ cuno=tin\ele ce
se cap[t[ prin experien\[ =i prin sim\uri. S[ vedem acuma ce
zice dl Bogdan. Arti=tii =tiu estetica „a priori“, o au ca sim\[m`nt
estetic, n-au nevoie s[ ]nve\e estetica de la al\ii. A=adar, cuno=tin\a
esteticii =i sentimentul estetic la arti=ti, fiind „a priori“, e un pro-
dus pur al spiritului, f[r[ nici un amestec al sim\urilor. }n treac[t
facem cuno=tin\[ cu un personaj foarte curios =i foarte absurd:
un sim\[m`nt care nu depinde absolut de sim\uri.
Dar asta numai ]n treac[t. Dac[ artistul are estetic[, dac[ sen-
timentul estetic „a priori“ f[r[ experien\[ =i independent de
sim\uri ]l are ca produs pur al spiritului, atunci Rafael, imediat
dup[ na=tere, transportat ]n p[durile ]ntunecoase ale Africii, pe
unde a umblat acuma Stanley, crescut ]ntre s[lbatici, tot ar fi
creat madonele lui. Mai departe. Dac[ noi, simpli muritori,
c[p[t[m sentimentul estetic numai „a posteriori“, numai din ex-
perien\[, atunci acest sentiment nu ne e ]nn[scut deloc, pe c`nd
]n realitate chiar =i un c`ine are ]nn[scut un sentiment estetic
rudimentar. Mai departe. Artistul =tie estetica, are sim\[m`nt es-
tetic „a priori“, ca produs pur al spiritului. Sim\[m`ntul ]ns[ es-
tetic e indisolubil legat de toate celelalte sim\[minte omene=ti.
Deci, dac[ sim\[m`ntul estetic e „a priori“ la artist, tot a=a „a
priori“ la el sunt =i toate celelalte sim\[minte. }n acest caz iubire,
libertinaj, be\ie, voluptate, la artist vor fi asemenea „a priori“,
produsuri pure ale spiritului, f[r[ amestecul sim\urilor =i expe-
rien\ei, cu at`t mai mult c[ ]n parte aceste sim\[m`nte sunt es-
tetice. }n acest caz ]ns[ poe\ii se deosebesc de noi, simpli muri-
tori, care avem toate sim\[m`ntele „a posteriori“, nu numai at`ta
c`t ne deosebim la r`ndul nostru de dobitoace, ci infinit mai mult,
c`t spre pild[ se deosebe=te omul de Domnul Dumnezeu el ]nsu=i.
N-a=i termina p`n[ m`ine, dac[ a= dori s[ trag toate concluziu-
nile infinit de absurde ce pot s[ fie trase ]ntr-un mod logic din
cuvintele citate.
178 Constantin Dobrogeanu-Gherea

***
P`n[ acuma am v[zut pe dl Bogdan teoretician estetic; s[ ve-
dem acuma cum ]=i aplic[ d-sa teoriile la analiza scriitorilor no=tri,
pentru c[ dl Bogdan a \inut s[ ni se arate =i ca critic literar. S[
vedem:
„Acesta e punctul de vedere din care pleac[ critica dlui Maiores-
cu; =i de aceea pentru dl Maiorescu Alecsandri e poet distins ]ntr-
un fel, iar Eminescu tot poet distins ]ntr-alt fel.“ Mai ]nt`i s[ l[s[m
la o parte pe dl Maiorescu. Dl Maiorescu nu e responsabil pentru
toate c`te le scrie dl Bogdan. Adic[, dup[ ce ]nve\i estetica filo-
zofic[ =i metafizic[, abia atunci ajungi ]n sf`r=it la cuno=tin\a c[
Eminescu e poet distins ]ntr-un fel, iar Alecsandri ]ntr-alt fel. Cu-
coana Chiri\a n-a ]nv[\at estetica metafizic[, dar =tia c[ Parisul e
frumos ]ntr-un fel, iar Bucure=tiul ]ntr-alt fel. A= dori =i eu s[ mi
se arate un om cult care ar zice c[ Eminescu =i Alecsandri sunt
distin=i de acela=i fel:
Doch wer Metaphysik studiert,
Der weiss, dass was verbrennt nicht friert.
Weiss, dass das Nasse feuchtet
Und dass das Helle leuchtet*
a zis ]nc[ de mult Schiller. Ori poate aceast[ fraz[ e spus[ la adresa
acelora care au mers cu exagera\ia p`n[ la a nega orice talent
poetic lui Alecsandri. }n acest caz ar urma, dup[ dl Bogdan, c[
cei ce neag[ talentul poetic lui Alecsandri o fac fiindc[ nu =tiu c[
poetul =tie estetica, cunoa=te poezia „a priori“. Dar a= ]ntreba =i
eu, cum putem noi, simpli muritori =i critici, s[ control[m, s[
analiz[m pe cine =tie poezia „a priori“, c`nd noi singuri o
cunoa=tem „a posteriori“? }n\elegem ]nc[ pe Kant c`nd el zice c[
axiomele matematice le cunoa=tem „a priori“, dar le cunoa=tem
a priori cu to\ii, de aceea putem s[ ne control[m unii pe al\ii =i
* Dar cine ]nva\[ metafizica, =tie c[ ce arde nu ]nghea\[, =tie c[ umedul
ud[ =i luminosul lumineaz[.
Studii critice 179

c`nd cineva zice c[ de dou[ ori dou[ fac cinci, eu pot s[ v[d c[ e
o gre=eal[. Dar c`nd cuno=tin\ele au ob`r=ii a=a de deosebite,
critica devine ceva absurd. +i afar[ de aceasta, cu c`t sunt eu
mai ]naintat dac[ =tiu c[ poetul cunoa=te poezia a priori? Dom-
nul X, spre exemplu, zice c[ Alecsandri nu e poet. Dac[ e critic
=tiin\ific, va c[uta s-o dovedeasc[ analiz`nd limba lui, rima, ima-
ginile, sim\[m`ntul ]ntrupat ]n scrierile lui etc., dac[ e apriorist,
atunci are s[ zic[: dl Alecsandri nu cunoa=te poezia „a priori“, ci
„a posteriori“. Cu ce ne ]nainteaz[ acest a priori?
S[ trecem ]ns[ mai departe, poate vom g[si o mai deslu=it[
aplicare a teoriilor dlui Bogdan la produc\iunile artistice. }n
adev[r, dl Bogdan consacr[ =ase pagini tehnicii scrierilor dlui
Caragiale =i anume dramei N[pasta =i unei scene din Noaptea
furtunoas[.
}n privin\a dramei N[pasta, critica transcendental[ ne spune
c[ ceea ce se nume=te intriga dramei se dezleag[ la sf`r=it =i c[
intriga dramei e condus[ cu m[iestrie. }n privin\a aceasta n-avem
nimic de zis. }n privin\a scenei din Noaptea furtunoas[ ]ntre Chi-
riac =i Veta, dl Bogdan zice cuv`nt cu cuv`nt urm[toarele:
„Nici o scen[ nu caracterizeaz[ mai bine raportul dintre Veta,
Chiriac =i Nae =i economia tehnicii totdeodat[. Raportul dintre
ei ne este cunoscut; am v[zut pe Nae =i pe Chiriac =i am ]n\eles;
am v[zut pe Veta =i Chiriac =i am ]n\eles mai bine; dar sf`r=itul
scenei acesteia concentr[ ce =tim ]ntr-un foarte frumos contrast
scenic.“
+i nici un cuv`nt mai mult. Mai departe urmeaz[ o scen[
]ntreag[ din Noaptea furtunoas[. Frumos e ]n adev[r s[ =tie cine-
va estetica transcendental[! }n fiecare zi ai putea face un volum
de critici despre tehnica dramei. Spre pild[: „Am v[zut pe Ofelia
cu Hamlet =i am ]n\eles, am v[zut pe Ofelia cu Poloniu =i am
]n\eles mai bine... =i citezi c`teva pagini din Shakespeare =i tot
a=a ]nainte.
180 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Dl Bogdan are ]nc[ o mostr[ de critic[, dar de als[ dat[ critica


transcendental[ e aplicat[ lui Shakespeare. Vorbind despre o a=a-
numit[ contrazicere a mea, pe care o vom vedea imediat, dl
Bogdan citeaz[ un monolog din Macbeth, pentru a ar[ta c[ ]n
art[ nu e vorba de imitarea naturii, imitarea realit[\ii, ci de
poten\area realit[\ii. D-lui citeaz[ admirabilul monolog al lui
Macbeth ]naintea uciderii =i care se ]ncepe cu cuvintele: „De s-ar
putea desface omul de ce face“. Toat[ nehot[r`rea, toat[ =ov[irea
]naintea faptei grozave, toat[ furtuna ce se petrece ]n sufletul lui
Macbeth e zugr[vit[ ]n acest monolog minunat. Macbeth ]ncepe
prin a exprima p[rerea sa de r[u, c[ crima nu poate s[ se fac[
f[r[ a l[sa urme, f[r[ pedeaps[. Pedeapsa va veni, =i va veni o
pedeaps[ grozav[. Macbeth simte aceasta. +i la cel dint`i g`nd
de pedeaps[, =ov[irea devine =i mai mare. De teama pedepsei,
con=tiin\a lui Macbeth ]ncepe s[-i ]n=ire un argument mai tare
dec`t altul, c[ el nu trebuie s[ ucid[. Regele Duncan e oaspetele
lui, e regele lui, e un om plin de virtu\i... =i la aceste argumente
o comp[timire nebun[ ]i umple sufletul, comp[timire pentru vic-
tima lui, comp[timire pentru sine ]nsu=i, pentru c[ el simte
incon=tient c[ va ucide =i va pieri: „Atunci comp[timirea duioa-
s[... va sufla cruda fapt[ ]n fiecare ochi, p`n[ ce un potop de
lacrimi va ]nceta furtuna ce st`rnise“. Tot caracterul lui Macbeth,
tot focul tragediei e deja ]n acest monolog. Iar critica transcen-
dental[ iat[ ce zice despre acest monolog: „Macbeth va ucide.
Poetul motiveaz[ faptele lui av`nd =i grija cum s[-i pun[ ]n lu-
min[ caracterul. +i pentru aceea el devine uneori chiar abstract,
numai s[ ne lase ]n ne=tiin\[ despre lupta ce o poart[ eroul
]n sufletul s[u.“ A=adar, despre acest monolog, unde fiecare vers
e o izbucnire de lumin[ ce ne lumineaz[ tot mecanismul sufletesc,
„toat[ lupta ce o poart[ eroul ]n sufletul s[u“, despre acest mono-
log dl Bogdan, ]narmat cu estetica transcendental[, zice c[
Shakespeare devine abstract „numai s[ ne lase ]n ne=tiin\[ de-
spre lupta ce o poart[ eroul ]n sufletul s[u“(!!!). A=adar,
Studii critice 181

Shakespeare se joac[ cu noi ]n acest monolog de-a baba oarba!


C’est un peu trop fort* , chiar pentru estetica transcendental[.
Am putea aici s[ ne oprim, cu at`t mai mult cu c`t e probabil c[
=i dl Bogdan e a=a de abstract, numai ca s[ ne lase ]n ne=tiin\[
etc.; dar avem de regulat chestia contrazicerii pe care a g[sit-o
dnul Bogdan ]n scrierile mele, o chestie interesant[ =i prin sine.
Iat-o. }n articolul asupra criticii am citat o frumoas[ pagin[
din Trubadurul lui Delavrancea, unde e exprimat[ ideea c[ arta
e o ]mpu\inare a naturii, o s[r[cire a naturii, c[ artistul nu poate
s[ ajung[ natura imit`nd-o. Am fost de acord cu Delavrancea,
cum sunt =i acuma. De alt[ parte, ]ntr-un alt articol, am citat
cuvintele lui Dostoievski, aprob`ndu-le, c[ arta e mai adev[rat[,
mai frumoas[ dec`t natura. Iat[ o contrazicere dup[ dl Bogdan.
Pentru a da o explica\ie proprie a rela\iunii dintre natur[ =i art[,
d-lui zice c[ arta nu imiteaz[ natura, nu ne red[ realitatea, ci e o
„poten\are a realit[\ii“. Bine]n\eles c[ dup[ ce am aflat aceste
cuvinte, suntem tot a=a de pu\in l[muri\i ca mai ]nainte.
Ba suntem ]nc[ mai pu\in l[muri\i, pentru c[ la nel[murirea
noastr[ de mai ]nainte se adaug[ ]nc[ dou[ cuvinte nel[murite.
S[ vedem acuma cum st[m cu aceast[ chestie. S[ presupunem
c[ dl Bogdan n-ar fi fost un metafizic. }n acest caz, av`nd o pro-
blem[, ori ceea ce-i pare d-sale o problem[ de dezlegat, ar fi
judecat astfel: iat[, dl Delavrancea ]mpreun[ cu Gherea sus\in c[
arta, imit`nd natura, r[m`ne cu mult ]nd[r[tul naturii; nu poate
s-o ajung[. E oare adev[rat aceasta? C[ut`nd r[spunsul prin exa-
minarea faptelor, ar fi ajuns la o concluzie ne]ndoielnic[ c[ e
adev[rat. Ce pictor va putea vreodat[ s[ ne reproduc[ sclipirea
sc`nteietoare a unui ochi frumos! Oric`t de admirabil, de fru-
mos ar fi un corp sculptat ]n marmur[, oric`t de genial t[iate ar
fi formele unei statui, ea niciodat[ nu ne va putea reda acele linii
moi, p[tima=e, calde, care caracterizeaz[ un trup frumos viu.
Oric`t de m[iastr[ va fi zugr[virea m[rii de p`nz[, noi nu vom

* Este cam prea tare (n. ed.).


182 Constantin Dobrogeanu-Gherea

putea s[ ne sc[ld[m ]n ea. }ntr-un cuv`nt, e ne]ndoielnic ca ziua


c[ arta r[m`ne ]nd[r[tul naturii, nu poate s[ ajung[ natura. Dar,
ar urma cu analiza dl Bogdan, dac[ e ne]ndoielnic c[ arta ar
r[m`ne ]nd[r[tul naturii, cum r[m`ne cu aser\iunea lui Dostoievs-
ki c[ arta e mai adev[rat[ dec`t natura, mai frumoas[, ]ntrece
natura? E oare adev[rat[ aceast[ aser\iune? C[ut`nd r[spuns la
aceast[ ]ntrebare prin examinarea faptelor, dl Bogdan ar fi g[sit
c[ e perfect adev[rat[. C`te corpuri femeie=ti avem a=a de per-
fecte ca forme, cum e Venera de Millo? C`te veacuri ne conserv[
o p`nz[ expresiunea fe\ei unui om pe care natura l-a omor`t de
veacuri? C`t de superioar[ e o sonat[ a lui Beethoven, acelor
sunete ce ne d[ natura, fie chiar prin c`ntecul unei privighetori?
Deci ne]ndoielnic c[ arta ]ntrece natura. Ajung`nd la aceast[ con-
cluzie, dl Bogdan trebuie s[ fac[ a treia ]ntrebare: cum rimeaz[
aceste dou[ deduc\iuni, =i nu exist[ oare nici o contrazicere?
Pun`nd al[turea dou[ =iruri de fapte, d-lui ar vedea c[ aici nu e
nici o contrazicere, ci deduc\iunea era prea exclusiv f[cut[, =i c[
am`ndou[ adev[rurile sunt deopotriv[ adev[rate, dac[ nu le
]n\elegem ]ntr-un mod exclusivist. }n acest caz, vedem c[ natura
e superioar[ artei ]n unele privin\e, arta e superioar[ naturii ]n
altele. A=a, spre exemplu, sculptura nu va putea reda moliciunea,
elasticitatea =i c[ldura p[tima=[ a corpului omenesc, deci ]n
aceast[ privin\[ arta e inferioar[ naturii, din punct de vedere
estetic, bine]n\eles. Dar natura produce =i corpuri schiloade =i
foarte rar corpuri frumoase. +i chiar la un corp frumos, nu toate
organele vor fi deopotriv[ de frumoase. La unul vor fi mai ales
frumo=i umerii =i g`tul, la altul pieptul =i m`inile, iar celelalte
p[r\i ale corpului mai pu\in frumoase. Artistul va lua ca model
umerii =i g`tul unuia, pieptul =i m`inile altuia, =i astfel coordo-
neaz[ un corp unde se vor g[si armonizate la un loc organele
frumoase, ]mpr[=tiate de natur[ la mai multe corpuri. }n privin\a
aceasta, arta va fi superioar[ naturii. Arta nu va putea repro-
duce schimbarea expresiunii fe\ei la un om, nu va putea prinde
Studii critice 183

pe p`nz[ dec`t o singur[ expresiune a fe\ei, ]n acest sens arta e


inferioar[ naturii. Dar prinz`nd pe p`nz[ o singur[ expresiune a
fe\ei, aceast[ expresiune va r[m`nea acolo pe tablou sute de ani
dup[ ce a murit originalul natural dup[ care e f[cut tabloul. }n
acest sens arta e superioar[ naturii, ]ntrece natura. Ori s[ lu[m
acuma un exemplu mult mai complex, de ordine sufleteasc[. S[
lu[m ca exemplu zugr[virea caracterului unui om prin roman.
Caracterul unui om consist[ din milioane de tr[s[turi psihice, de
ordine con=tient[ =i de ordine incon=tient[. Arta e ]n absolut[
imposibilitate s[ zugr[veasc[ aceste milioane de tr[s[turi psi-
hice, dintre care foarte multe n-au ajuns ]n con=tiin\a nici aceluia
care scrie, nici aceluia despre care se scrie. }n acest sens arta e
inferioar[ naturii, realit[\ii, arta nu poate s[ ajung[ natura. Dar
]ntr-un caracter psihic al omului sunt tr[s[turi mai ales caracte-
ristice, pe c`nd sunt altele, care sunt mai pu\in caracteristice =i
chiar relativ indiferente. Artistul alege tr[s[turile mai ales carac-
teristice, ]nl[tur`nd pe cele mai pu\in caracteristice =i indiferente
=i ]n acest sens* , am zis eu, aprob`nd cuvintele lui Dostoiewski,
c[ arta e superioar[ naturii.
Am putea s[ str`ngem o imens[ cantitate de fapte, care toate
vorbesc ]n acela=i sens. +i astfel se explic[ una din cele mai mari
certe ]n estetic[, cearta care a f[cut s[ se risipeasc[ at`ta cernea-
l[ pentru dovedirea superiorit[\ii artei ideale asupra naturii re-
ale. Pentru dovedirea acestei superiorit[\i, esteticienii se pierdeau
]n lumile esen\elor pure ale lui Platon ori ]n lumile transcenden-
tale ale lui Kant. Ca reac\iune ]n contra acestei dumnezeiri a artei
pierdut[ ]n nourii metafizicii, reali=tii à outrance,** reali=tii terre
à terre, sus\ineau ori sus\in c[ arta e inferioar[ naturii totdeau-
na =i ]n toate privin\ele, =i de aici concluzia c[ arta trebuie s[
imite natura servil, s[ imite tot ce ne d[ natura =i a=a cum ne d[
natura. Zic`nd a=a, reali=tii à outrance uit[ c[ iau natura tot din
* Dl Bogdan a uitat s[ citeze cuvintele mele: „}n acest sens...“
** Extremi=ti (n. ed.).
184 Constantin Dobrogeanu-Gherea

punct de vedere estetic =i c[ natura se ]ngrije=te tot a=a de pu\in


de nevoile noastre estetice ca =i de cele economice. +i ]n vremea
acestei mari certe, =i unii =i al\ii au uitat s[ studieze faptele care
ar ar[ta c[ problema e destul de simpl[. Examin`nd atent faptele,
se arat[ c[ dup[ cum doi oameni considera\i dintr-un anumit
punct de vedere, de pild[ cel intelectual, va fi unul superior al-
tuia ]n unele privin\e =i altul superior celui dint`i ]n altele, a=a e
=i cu natura =i arta, considerate din punct de vedere estetic. Se
]n\elege c[ dl Bogdan n-a putut ajunge la aceast[ concluzie, c[
]n calitate de metafizic s-a mul\umit cu o fraz[ nebuloas[ care,
]n loc de a explica, ]ncurc[ =i mai mult, pentru c[ la r`ndul ei
cere explicare. +i cum se ]nt`mpl[ ]n astfel de ocazii, fraza expli-
catoare cere mai multe explica\ii dec`t ceea ce era de explicat.
***
Credem c[ e vremea s[ sf`r=im. Am v[zut pe dl Bogdan cum
analizeaz[ principiile estetice ale altora, cum expune propriile
sale vederi estetice, cum aplic[ vederile sale la produc\iunile ar-
tistice. Am v[zut toate acestea, le-am analizat, =i sper, nu f[r[
folos pentru cititorii no=tri. Ca concluzie putem spune urm[toarele
pentru ap[rarea dlui Bogdan. Dac[ d-sa spune lucruri a=a de nelo-
gice, a=a de surprinz[toare ]nc`t nu-\i vine a crede deloc c[ sunt
scrise la sf`r=itul secolului al XIX-lea, vina e nu at`t a d-sale, c`t
a esteticii transcendentale care i-a slujit drept pova\[; cauza e c[
dl Bogdan, ]n loc de a se ad[pa la izvoarele vii ale =tiin\ei, s-a
ad[pat la izvoarele moarte ale transcendentalismului. Pentru c[
estetica transcendental[ e moart[ ca to\i mor\ii =i chiar articolul
dlui Bogdan o dovede=te. C`nd francezii, vorbind de estetica
metafizic[, zic M-me feu l’esthétique, noi rom`nii vom zice: ma-
dama estetica, D-zeu s-o ierte. Nu-i vorb[, era ea o dam[ ono-
rabil[. Cam prea sentimental[, mistic[, vaporoas[. Cu g`ndul tot
sus, deasupra norilor, ]n ceruri — pe p[m`nt o p[\ea de multe
ori r[u, d[dea ]n gropi. Vorbea foarte mult =i ]ntr-o limb[ pro-
Studii critice 185

prie: limba p[s[reasc[. Nu se exprima niciodat[ clar, ci parc[ tot


spunea ghicitori, =i un fel de ghicitori ce n-au dezlegare. C`nd nu-i
ajungeau cuvinte pentru no\iunile ei nebuloase, ceea ce i se ]n-
t`mpla foarte des, fabrica altele ori ]ntrebuin\a mimica =i semnele,
de preferin\[ multe puncte =i semne de exclama\ie. Avea expre-
siunea fe\ei a=a f[cut[, de parc[ totdeauna se preg[tea s[ c`nte
la biseric[: aceasta se numea inspira\iune. C`nd pronun\a cuvin-
tele art[, poezie, acestea parc[-i ie=eau din fundul m[runtaielor,
iar ea se r[cea de la cre=tet p`n[ la picioare =i insufla spaim[ c[
poate s[-=i dea astfel ob=tescul sf`r=it. Era o dam[ exaltat[ =i
sim\itoare =i de aceea se ofensa foarte u=or, ]ns[ ierta ofensato-
rilor, pentru c[ socotea c[ nu =tiu ce fac, c[ ei n-o ]n\eleg. Fiindc[
mai nimenea n-o ]n\elegea, ea socotea c[ e din cauz[ c[ e prea
ad`nc[ =i ]nv[\at[ =i se ]ng`mfa mai mult. Avea c`teodat[ o idee
genial[, mult mai des ]ns[ idei absurde... dar a murit, =i despre
mor\i nimic sau bine, =i deci, D-zeu s-o ierte, fie-i \[r`na u=oar[!
186 Constantin Dobrogeanu-Gherea

ASUPRA ESTETICII METAFIZICE +I +TIIN|IFICE

CUPRINS

}n num[rul festiv al Convorbirilor literare, un num[r ce a fost


tip[rit la a dou[zeci =i cincea aniversare a acestei reviste, sunt
dou[ articole de polemic[, am`ndou[ ]ndreptate ]n contra mea.
Aceast[ cinste excep\ional[, precum =i faptul c[ unul din arti-
cole a fost isc[lit de dl Maiorescu, ar fi trebuit s[ m[ fac[ s[
r[spund imediat, cu at`t mai mult cu c`t ]n general n-am obi-
ceiul de a t[cea c`nd mi se fac observa\ii critice.
Meseria de scriitor, ca orice meserie, are =i ea obliga\iile sale,
=i una din aceste obliga\ii mai de c[petenie e s[-\i aperi vederile
expuse, dac[ urmezi a crede c[ sunt adev[rate, iar dac[ te-ai
convins c[ sunt false, atunci s[-\i recuno=ti sincer =i cinstit
gre=eala.
Se ]n\elege, sunt cazuri c`nd cel care-\i face observ[ri pole-
mice nu merit[ nici un r[spuns, =i ]n acest caz datoria de a
r[spunde se preface ]n datoria de a t[cea; acuma ]ns[ nu suntem
deloc ]n aceast[ situa\ie, cel pu\in pe at`t pe c`t e vorba de dl
Maiorescu, c[ruia, dac[ nu i-am r[spuns p`n[ acuma, pricina este
c[ n-am avut unde.
De la ]ncetarea revistei Contemporanul* din Ia=i, n-am avut o
revist[ unde s[ scriu.
E adev[rat c[ a= fi putut s[ r[spund ]ntr-o gazet[; dar un arti-
col care se ]mparte ]n zece sau cincisprezece numere ale unei
gazete nu e citit nici de acei pu\ini cititori care ar avea bun[voin\a
s[ citeasc[ articolele de polemic[ =tiin\ific[. A=a a trecut neb[gat
* }n anul 1891 (n. ed.).
Studii critice 187

]n seam[ un admirabil articol din Lupta, semnat G. I. =i unde e


analizat ]n fond tot articolul dlui Maiorescu.
***
}nainte de a r[spunde ]n fond, trebuie s[ fac rezervele mele ]n
privin\a tonului articolului dlui Maiorescu =i felului d-sale de a
polemiza.
Dl Maiorescu o ia cu mine prea de sus, de sus de tot, m[ tri-
mite la manualele de =coal[, zice c[ sunt inocent ]n materie =i
chiar sf`r=e=te articolul cu fraza: „Las-o mai domol unde nu te
pricepi“.
}ndr[znesc a crede c[ acest ton polemic e foarte gre=it. +i nu e
gre=it ]n sensul c[ ]n general nu poate s[ fie ]ntrebuin\at ]n po-
lemic[, o nu! mai mult dec`t oricine sunt ]n contra polemicii à
l’eau de rose* , dar e gre=it ]n cazul de fa\[ pentru c[ nu se
potrive=te. Numai atunci ar fi potrivit acest ton polemic, c`nd
adversarul e ]n adev[r ignorant, nepriceput etc. Atunci e foarte
natural s[-l trimi\i la manualele de =coal[. Dar crede oare dl
Maiorescu c[ ]n toat[ \ara rom`neasc[ va g[si cinci cititori a=a
de naivi, ]nc`t s[ cread[ cu tot dinadinsul c[ sunt a=a de igno-
rant =i nepriceput cum vrea s[ arate d-sa...? +i nu vede oare dl
Maiorescu c[ tonul prea de sus =i poza prea mar\ial[ poate fi
luat[ drept o dovad[ de lips[ de argumente? ceea ce desigur nu
poate fi ]n interesul d-sale.
Dar mai e =i altceva.
}n \ara noastr[ sunt unul din cei dint`i care au zdruncinat toate
teoriile metafizicii estetice =i aplicarea lor la critica literar[. E o
]nt`mplare! S-a f[cut ]n lipsa unuia mai destoinic! Fie. Dar a=a
este. Un om inteligent, citind articolul dlui Maiorescu, va trebui
desigur s[-=i fac[ urm[toarea reflec\ie: dac[ Gherea e un om at`t

* Cu ap[ de trandafir, adic[ polemic[ „cu m[nu=i“ (n. ed.).


188 Constantin Dobrogeanu-Gherea

de ignorant =i nepriceput, c`t de =ubrede trebuie s[ fie teoriile


estetice ale dlui Maiorescu, de vreme ce chiar Gherea a putut s[
le zdruncine!
Cum vedem dar, tonul polemicii e gre=it chiar din punctul de
vedere al intereselor dlui Maiorescu. +i care e dovada pe care
ne-o d[ d-sa, pentru a ar[ta ignoran\a mea?
C[ nu cunosc provenien\a teoriilor d-sale estetice care ]=i trag
originea de la Platon, pe c`nd eu, citind frazele nebuloase din
articolele dlui Maiorescu, am zis c[ aceste fraze ar fi mai bine
l[sate nem\ilor, deci am crezut c[ teoriile d-sale sunt de origine
nem\easc[.
Nu-i vorb[, chiar de n-a= cunoa=te aceast[ origine, mare pagub[
n-ar fi; dar dovad[ c[ cunosc teoria platonian[, e c[ am expus
]ntruc`tva aceast[ teorie ]n articolul Asupra criticii metafizice =i
=tiin\ifice, studiu care a fost scris tot ]n contra teoriilor estetice
ale dlui Maiorescu, expuse de dl Bogdan. Acest studiu a fost tip[rit
al[turea cu articolul la care r[spunde dl Maiorescu. Dup[ ce ex-
pun ]n c`teva cuvinte esen\a teoriei platoniene, adaug: „Aceast[
fantezie (teoria estetico-platonian[) cu fel de fel de schimb[ri,
cu felurite variante, trece prin toat[ estetica metafizic[ de dup[
Platon“. A=adar, am =tiut perfect provenien\a =i dac[ am zis c[
expresiile nebuloase trebuie l[sate nem\ilor, e pentru c[ dl
Maiorescu n-a adus ]n \ar[ estetica direct platonian[, ci varianta
ei schopenhauerian[ =i kuno-vischerian[.
Deci c`nd d-lui, pentru a ilustra ignoran\a mea ]n chestia es-
teticii platoniene, ne aduce exemplu pe un individ care nu =tia
cine e Shakespeare, atunci ce po\i s[ faci dec`t s[ ]ntrebuin\ezi
propria fraz[ a dlui Maiorescu: „Ce po\i s[ faci cu asemenea lu-
cruri? Le consta\i =i treci mai departe.“
S[ trecem =i noi mai departe =i s[ ajungem la fondul artico-
lului.
Dar mai ]nainte s[ restabilim faptele.
Studii critice 189

Dl Maiorescu, acum vreo opt ani, a scris dou[ articole ]n Con-


vorbirile literare: unul Asupra comediilor lui Caragiale* , altul
Poe\i =i critici** . Ca r[spuns la aceste articole, am tip[rit ]n Con-
temporanul =i retip[rit ]n al doilea volum al criticilor mele un ar-
ticol Personalitatea =i moralitatea ]n art[. }n acest articol am dis-
cutat p[rerile dlui Maiorescu asupra unor chestiuni de o mare
importan\[, cum e morala ]n art[, ]nsemn[tatea idealurilor so-
ciale ]n art[ etc. }ntre altele, am sus\inut c[ vederile estetice ale
dlui Maiorescu sunt metafizice, terminologia grea =i improprie =i
am ar[tat mai multe contraziceri ]ntre cele dou[ articole.
Dup[ un interval de =ase ani, dnul Maiorescu ]mi r[spunde ]n
n-rul festiv al Convorbirilor literare. R[spunsul d-sale ]ns[ nu
atinge deloc principalele p[r\i ale articolului meu, ci ]n ]ntregimea
lui se m[rgine=te a r[spunde la dou[ fraze ale mele, una ]n
privin\a terminologiei ( emo\iunile impersonale), alta care explic[
rela\iunea dintre r[u =i egoism, =i ]n sf`r=it vrea s[ arate c[ ]n
articolele d-sale n-a existat contrazicere ]n privin\a personalit[\ii
=i impersonalit[\ii ]n art[.
A=adar, ]ntregul r[spuns se refer[ la dou[ expresii =i o con-
trazicere. Se va fi convins dl Maiorescu c[ ]n toat[ cealalt[ parte
a articolului am dreptate, ori n-a vrut s[ o discute? Nu =tiu —
constat faptele. De aici urmeaz[ ]ns[ c[, chiar de ar fi avut
dreptate dl Maiorescu ]n privin\a c`torva expresii =i unei con-
traziceri, totu=i articolul meu ]n mare parte ar r[m`nea neatins.
A=a, spre pild[, s[ lu[m chestia contrazicerilor.
}n articolul meu, la care r[spunde dl Maiorescu, dup[ ce con-
stat contrazicerea fundamental[ dintre dou[ articole, urmez a=a:
„Mai sunt =i alte contraziceri ]n am`ndou[ articolele. }n articolul
]nt`i ni se spune cs[ un artist care nu-i cuprins de inspira\ie im-
personal[ nu e artist, ci pseudoartist; ]n al doilea ni se zice c[

* 1885 (n.ed.)
** 1886. Ambele articole reproduse de T. Maiorescu ]n Critice, vol.III
(n. ed.).
190 Constantin Dobrogeanu-Gherea

sim\irile ce prime=te un adev[rat poet sunt „a=a de personale


]nc`t... chiar acumul`ndu-se =i rev[rs`ndu-se ]n forma estetic[,
]ns[=i aceast[ manifestare reproduce caracterul personal, f[r[ de
care nu poate exista un adev[rat poet“. }n articolul ]nt`i ni se
spune c[ poeziile cu inten\ii politice actuale sunt o simulare a
artei, dar nu art[. }n al doilea vedem c[ sl[ve=te pe Victor Hugo,
„incarnarea geniului francez“, pentru c[ ]ntre altele a c`ntat dezro-
birea de sub jugul politic! }n articolul ]nt`i ni se zice c[ odele la
zile solemne sunt o simulare a artei, ]n al doilea se sl[vesc Osta=ii
no=tri, scris tocmai pentru ziua solemn[ a biruin\elor noastre
]mpotriva turcilor. }n articolul ]nt`i ni se zice, ]n sf`r=it, c[ intere-
sele lumii zilnice n-au ce c[uta ]n art[, c[ poetul trebuie s[ ne
transporte ]n lumea curat[ a fic\iunilor =i c[ chiar patriotismul
n-are ce c[uta ]n art[ ca patriotism ad-hoc, ]n al doilea ne laud[
pe Alecsandri, zic`nd ]ntre altele: „=ovinismul gintei latine =i ura
contra evreilor el le reprezint[“. (Studii critice, vol. II, p. 72).
Deci, chiar dac[ dl Maiorescu ar fi justificat contrazicerea ]n
privin\a personalit[\ii =i impersonalit[\ii, ar r[m`nea totu=i mai
multe contraziceri clare pe care nu po\i s[ le ]nl[turi prin nici o
teorie nebuloas[.
Dar s[ vedem acuma dac[ dl Maiorescu are dreptate cel pu\in
]n partea aceea la care a r[spuns =i care desigur i-a p[rut d-sale
partea cea mai slab[ a articolului meu.
Dl Maiorescu citeaz[ urm[torul pasaj din articolul meu: „Ace-
ste expresii grele, metafizice, mai sunt =i neexacte. S[ lu[m, vor-
ba «emo\iune impersonal[». Emo\iunile sunt ]n general c`t se
poate de personale, fiindc[ sunt urmarea unei a\`\[ri nervoase
care se petrece ]ntr-un organism individual, ]ntr-o persoan[.“
La acest pasaj din articolul meu, dl Maiorescu face urm[toarea
]nt`mpinare critic[:
„Ce curioas[ observare face aici dl Gherea! De ce adic[ ar fi
neexact[ expresia: „emo\iune impersonal[“? Fiindc[ toate emo-
\iunile se petrec ]ntr-o persoan[ =i prin urmare nu pot fi dec`t
Studii critice 191

personale? Dar dup[ acest soi de vorb[, tot ce g`nde=te un om,


tot cuv`ntul ce-l roste=te ar trebui numaidec`t s[ fie numit per-
sonal, fiindc[ se petrece „]n organismul lui individual“. +i prin
urmare nu s-ar mai putea zice ]n bun[ =i l[murit[ limb[ rom`neas[
d. e. opinia ce o arat[ domnul X nu este personal[ a lui, ci a luat-o
orbe=te din cutare carte sau de la cutare om? C[ci ar avea cineva
dreptul s[ ]nt`mpine: nu este exact, fiindc[ orice exprimare a
unei opinii se petrece cu necesitate ]n organismul individual al
celui ce o exprim[ =i prin urmare este personal[ a lui?!.“ (p. 888.)
Nu =tiu dac[ observarea mea e curioas[, dar desigur e curios
cum dl Maiorescu face confuzie ]ntre dou[ fenomene psihice de-
osebite: idei =i emo\iuni. Cum! Fiindc[ ]n bun[ =i l[murit[ limb[
rom`neasc[ se poate zice c[ dl X a ]mprumutat cutare idee ori
cutare opinie de la dl Y, s-ar putea zice c[ dl X a ]mprumutat
bucuria, spaima, frica de la dl Y? Tocmai buna =i l[murita limb[
rom`neasc[ a =tiut, cum vedem, s[ fac[ deosebire ]ntre feluritele
fenomene psihice, cum sunt ideile =i emo\iunile, deosebire pe
care n-o face dl Maiorescu. Ideile, no\iunile, adev[rurile fiind
mai generale, afect`nd mai pu\in via\a vegetativ[ a individului,
a persoanei, despre ele ]n adev[r s-ar putea zice c[ sunt imper-
sonale. „Omul e muritor, de dou[ ori dou[ fac patru“ sunt
adev[ruri deopotriv[ pentru to\i oamenii normal organiza\i.
Emo\iunile ]ns[, frica, bucuria, spaima, iubirea, de=i sunt sim-
\[minte analoage la to\i oamenii, dar fiecare le simte a=a de de-
osebit ca grad =i ca fel, ]nc`t lor li se cuvine de bun[ seam[
termenul de personale.
Ilustrul ]nv[\at englez Henry Maudsley zice:
„Emo\iunile influen\eaz[ mai puternic organismul dec`t ideile,
fiindc[ ele ]nf[\i=eaz[ o mi=care intern[ mai violent[ =i fiindc[
toate func\iunile vegetative sunt mai ad`nc implicate ]n originea
lor, ]n firea =i manifestarea lor* =i mai departe: „C[ci aceea ce

* Physiologie de l’ésprit (Fiziologia spiritului; n. ed., p. 326.)


192 Constantin Dobrogeanu-Gherea

reveleaz[ natura esen\ial[ a individului este sentimentul sau via\a


afectiv[“* . +i pentru c[ emo\iunile reveleaz[ natura esen\ial[ a
individului, a persoanei; =i tocmai pentru c[ emo\iunile implic[
mai mult via\a vegetativ[ a individului, a persoanei, de aceea
am crezut =i credem termenul „emo\iune impersonal[“ un ter-
men impropriu, o expresie neexact[.
Dar dl Maiorescu precizeaz[ ]nc[ o dat[ ce ]nseamn[ cuvin-
tele: „emo\iune impersonal[“: „Numai o emo\iune impersonal[
face pe om s[ se uite pe sine (subliniat ]n text), de aceea se =i
nume=te impersonal[“. Dar ]n orice act pasional =i ]n multe acte
fiziologice omul se uit[ pe sine ca persoan[. Le vom numi oare
pe toate impersonale? Dar atunci =i un criminal care, s[v`r=ind
crima, se g`nde=te la crim[ =i nu la persoana sa, va fi imperso-
nal. Vom avea deci criminali =i crime impersonale. +i iar[=i, c`nd
un om m[n`nc[ bucate bune =i ]n actul m`nc[rii se uit[ pe sine
g`ndindu-se =i fiind preocupat numai de m`ncare, acest om
m[n`nc[ impersonal. Pentru c[ una din dou[: ori starea fizio-
logic[ a foamei, a setei, actul m`nc[rii implic[ prea mult via\a
fiziologic[ =i via\a vegetativ[ a individului, pentru ca s[ putem
vorbi de impersonal — =i atunci, cum am v[zut, nu s-ar putea
]ntrebuin\a acest termen nici la emo\iune, care de asemenea im-
plic[ prea mult via\a vegetativ[ individual[; ori, cu toate c[
emo\iunile implic[ a=a de mult via\a vegetativ[ individual[, se
poate ]ntrebuin\a expresiunea „emo\iune impersonal[“. +i atun-
ci, f[c`nd ]nc[ un pas, vom zice: foame impersonal[, m`ncare
impersonal[.
Iat[ c`teva argumente pentru care am crezut =i cred impro-
prie =i neexact[ expresiunea: „emo\iune impersonal[“, de=i
aceast[ expesiune e ]ntrebuin\at[ nu numai de dl Maiorescu, ci
=i de unii scriitori str[ini, chiar nemetafizici.
„Ce mai ceart[ de cuvinte!“ va zice dl Maiorescu. A=a e! Dar
oare eu ridic aceast[ ceart[ prin faptul c[ ]n trei r`nduri am atras
* Ibid., p. 327.
Studii critice 193

aten\ia c[ termenul este impropriu sau dl Maiorescu, care din


zece pagini consacr[ dou[ acestei discu\ii =i chiar sf`r=e=te cu
cuvintele: „Am insistat asupra acestei prime obiec\iuni a dlui
Gherea, fiindc[ este din capul locului hot[r`toare“.
Dup[ „emo\iunea impersonal[“ vine r`ndul altei fraze din care
dl Maiorescu trage concluzia c[ nu =tiu s[ discut logice=te. A=a o
fi? S[ vedem.
„Nu e adev[rat[ — am zis eu ]n articolul meu — nici fraza c[
egoismul e r[d[cina oric[rui r[u.“ Ca s[ dovedesc c[ fraza e ne-
exact[, am ar[tat c[ pe de o parte egoismul poate s[ fie =i r[d[cina
binelui =i, pe de alt[ parte, c[ sunt rele care provin din altruism.
Dl Maiorescu izoleaz[ mai ]nt`i de restul articolului fraza ci-
tat[, pe urm[ citeaz[ partea ]nt`i =i las[ la o parte partea a doua,
unde vorbesc de r[ul ce provine din altruism, =i dup[ aceea ur-
meaz[ a=a:
„Dar ce are a face aceast[ obiec\iune (chiar dac[ ar fi exact[,
ceea ce nu credem) cu fraza ]n chestie? Este a=a de pu\in de-
prins dl Gherea cu opera\iile argument[rii, ]nc`t nu-=i poate da
]ndat[ seama de raportul extensiunii sau sferei de aplica\ie a
no\iunilor?
Eu zic: egoismul e r[d[cina oric[rui r[u. Generalitatea este
aci ]n cuvintele „oricare r[u“ =i propozi\ia redus[ la paradigmele
obi=nuite ]n manualele de =coal[ (to\i S sunt P) gl[suie=te: tot
r[ul este din egoism. Aceasta ]nsemneaz[ c[ ]ntreaga sfer[ a
no\iunii r[u este legat[ de sfera egoism, dar nu ]nsemneaz[ c[ =i
]ntreaga sfer[ a no\iunii egoism este legat[ de r[u, ci din contra
numai o parte (subliniat de noi). C`nd zic: „to\i leii sunt ani-
male“ aceasta nu ]nsemneaz[ c[ =i toate animalele sunt lei, ci nu-
mai c[ unele animale sunt lei; celelalte pot fi oricum vor voi:
vulpi, papagali sau alte animale mai pu\in citabile. (Vezi Maiores-
cu, Logica, p. 47.)
A ]n\eles dl Gherea aceast[ mic[ explicare elementar[? Dac[-i
este prea abstract[, s[-i mai d[m un exemplu concret dintr-o
194 Constantin Dobrogeanu-Gherea

=tiin\[ material[. Cineva afirm[: microorganismele sunt cauza


oric[rei boli infec\ioase. Vine altul =i vrea s[-l combat[ zic`nd:
nu e adev[rat, c[ci microorganismele sunt =i cauza multor feno-
mene folositoare, d.e. a fermenta\iunii.“ (p. 891).
Astfel, izol`nd fraza citat[ mai sus, f[c`nd pe cititorii d-sale
s[ cread[ c[ obiec\iunile mele ]n privin\a egoismului le-am f[cut
numai pe baza construc\iei logice a unei singure fraze =i nu dup[
]n\elesul ]ntregului articol =i chiar al ]ntregii teorii; schimb`nd ]n
sf`r=it fraza: „egoismul e r[d[cina oric[rui r[u“ prin fraza: „tot
r[ul este din egoism“, dl Maiorescu crede c[ mi-a g[sit o gre=eal[
care, dup[ expresiunea d-sale, trebuie s[ se prefac[ ]ntr-un
adev[rat instrument de pedeaps[ ]n contra mea. S[ vedem:
Mai ]nt`i trebuie s[ constat[m c[ schimb`nd fraza: „egoismul
e r[d[cina oric[rui r[u“ ]n fraza: „tot r[ul este din egoism“ pen-
tru preciziunea ]n\elesului, dl Maiorescu precizeaz[ totdeodat[
o gre=eal[ elementar[ =i b[t[toare la ochi. }n adev[r, dac[ sfera
no\iunii r[u, dac[ tot r[ul p`n[ la cea din urm[ pic[tur[ provine
din egoism, atunci =i bolile: frigurile, holera, ciuma, care sunt,
slav[ Domnului, rele destul de mari, provin asemenea din ego-
ism =i nu din microbi patogeni, dup[ cum =tiam p`n[ acum.
Dar s[ vedem dac[, ]n marginile argument[rii logice, am f[cut
gre=eala ce mi se imput[ de dl Maiorescu cu at`ta lux de dovezi.
Voi ar[ta imediat c[ =i aici nu eu am gre=it.
S[ lu[m fraza a=a cum e modificat[ de dl Maiorescu: „tot r[ul
este din egoism“. Aici avem o propozi\ie ori o judecat[ care ]n
logic[ se cheam[ universal-afirmativ[ =i care, redus[ la formula
logic[, gl[suie=te: to\i S sunt P, adic[ tot subiectul sau toate su-
biectele sunt predicate, ceea ce nu vrea s[ zic[ c[ tot P e S, adic[
tot predicatul e subiect. Cu alte cuvinte, ]n formula logic[ to\i S
sunt P ]ntreaga sfer[ a no\iunii lui S (subiect) e legat[ de sfera
lui P, dar nu =i ]ntreaga sfer[ a lui P e legat[ de sfera lui S, ci
cum zice dl Maiorescu: „din contra, numai o parte“. A=a, lu`nd
Studii critice 195

chiar pilda dat[ de dl Maiorescu: to\i leii sunt animale, nu ]nsem-


neaz[ c[ =i toate animalele sunt lei. Sfera no\iunii animal (P) e
mai mare dec`t sfera no\iunii leu (S), deci nu poate fi ]ntreag[
legat[ de no\iunea S.
Cu alte cuvinte, ]n formula logic[: to\i S sunt P, sfera lui P fi-
ind mai mare dec`t sfera lui S, ea nu poate s[ se cuprind[ ]ntreag[
]n sfera lui S, dup[ cum un num[r mai mare nu poate s[ se cu-
prind[ ]ntr-unul mai mic. Deci c`nd eu leg ]ntreaga sfer[ P (ego-
ismul) de ]ntreaga sfer[ S (tot r[ul), fac o gre=eal[ de logic[,
gre=eal[ care arat[ c[ nu sunt deprins cu „opera\iile argument[rii“.
Aceasta e teza dlui Maiorescu.
Acum toat[ discu\iunea st[ aci: e adev[rat c[ ]ntotdeauna ]n
judec[\ile universal-afirmative reduse la „to\i S sunt P“ ]ntreaga
sfer[ a lui P nu poate s[ fie legat[ de sfera S, ori sunt cazuri
c`nd ]ntreaga sfer[ P poate s[ fie legat[ de sfera S? Dac[ e
adev[rat cazul ]nt`i, atunci ]n adev[r am f[cut o gre=eal[ de
opera\ie de argumentare, dar dac[ e adev[rat cazul al doilea, nu
e gre=eal[.
Ca s[ ar[t[m c[ e adev[rat al doilea caz, s[ lu[m ca pild[ o
fraz[, o propozi\ie, o judecat[ universal-afirmativ[, asem[n[toare
cu fraza dlui Maiorescu: „tot r[ul se na=te din egoism“. Aceast[
propozi\ie e: „tot omul se na=te din femeie“. S[ supunem aceast[
propozi\ie analizei logice, ]ntocmai cum a f[cut dl Maiorescu.
To\i oamenii se nasc din femei. Aceasta ]nseamn[ c[ ]ntreaga
sfer[ a no\iunii oameni e legat[ de ]ntreaga sfer[ a no\iunii
na=tere prin femei, dar nu ]nsemneaz[ c[ =i ]ntreaga sfer[ a
no\iunii „na=tere prin femei“ e legat[ de sfera no\iunii „to\i oa-
menii“, ci, cum ar zice dl Maiorescu, numai o parte. Deci faptul
c[ to\i oamenii se nasc din femei nu vrea s[ zic[ =i c[ toate fe-
meile nasc numai oameni, dup[ cum faptul c[ tot r[ul se na=te
din egoism, nu ]nsemneaz[ c[ tot egoismul na=te numai r[u; deci
femeile afar[ de oameni pot s[ nasc[, spre pild[, =i „vulpi, papa-
gali, sau alte animale mai pu\in citabile“.
196 Constantin Dobrogeanu-Gherea

La aceea=i concluzie ajungem =i altmintrelea. }n propozi\ia


noastr[ „tot omul se na=te din femeie“, „tot omul“ e subiectul S,
„se na=te din femeie“ e predicatul P. Predicatul P ]ns[, fiind mai
mare dec`t subiectul S, cuprinde pe S (adic[ to\i oamenii), dar
=i mai mult dec`t S; deci, ]nc[ o dat[, femeile trebuie s[ mai
nasc[ =i alte vie\uitoare afar[ de oameni. Nu-i vorb[, ele p`n[
acum s-au refuzat la astfel de opera\ie, dar poate va fi altfel de
acuma ]nainte, spre a se conforma logicii.
Se ]n\elege c[ nu putem ie=i din aceast[ ]ncurc[tur[ =i nu
putem s[ ne punem ]n acord cu experien\a vie\ii, dec`t admi\`nd
c[ toat[ sfera lui P e legat[ de sfera lui S, c[ adic[ to\i oamenii
se nasc din femei, dar =i c[ toate femeile nu nasc dec`t oameni.
Astfel deci, via\a real[, experien\a vie\ii, suveran[ asupra tu-
turor =tiin\elor =i deci =i asupra logicii, comand[ aceast[ conclu-
ziune: c[ sunt judec[\i universal-afirmative ]n care raportul de
extensiune al no\iunilor S =i P e astfel ]nc`t sfera lui P e ]ntreag[
legat[ de sfera lui S.
Aci am putea s[ ne oprim =i s[ ]ncheiem cu cuvintele quod
erat demonstrandum.
Dar cazul fiind interesant, vom cere voie cititorilor no=tri s[
mai aducem ]nc[ un exemplu.
S[ lu[m propozi\ia urm[toare: „toate merele sunt din r[d[cini
de meri“. P`n[ la descoperirea altoiului, raportul ]ntre S =i P, ]ntre
mere =i r[d[cini de meri, a fost ca =i ]n propozi\ia „to\i oamenii
se nasc din femei“: ]ntreaga sfer[ a lui P e legat[ de S, adic[ =i
toate merele sunt din r[d[cini de meri =i toate r[d[cinile de meri
produc ori hr[nesc numai mere. Cu inventarea ]ns[ a altoiului,
chestia se schimb[; acum r[d[cina de m[r poate s[ hr[neasc[ =i
alte fructe, ca pere, deci extensiunea sferei lui P s-a schimbat, e
mai mare dec`t S. Cu schimbarea raporturilor de lucruri reale,
]n aceea=i propor\ie, s-a schimbat raportul ]ntre S =i P.
De aici urmeaz[ ]nc[ o dat[, c[ pe de o parte via\a real[ =i
Studii critice 197

experien\a vie\ii hot[r[sc raportul ]ntre extensiunea sferei no-


\iunilor S =i P =i nu numai se ]nt`mpl[ ca acest raport s[ fie ]n
felul cum zic eu, dar acest raport e =i variabil, =i fiind ]ntr-un fel
pentru un timp, se schimb[ ]ntr-altfel pentru alt timp, e deci un
raport schimb[tor.
De aici iar[=i trebuie s[ tragem concluziunea c[ n-am f[cut
deloc gre=eal[ stabilind raportul ori, mai bine zis, posibilitatea
raportului ]ntre S =i P, astfel ]nc`t ]ntreaga sfer[ P s[ fie legat[ de
sfera S.* .

* Dl Maiorescu m[ trimite la manualul d-sale de logic[ (p. 46-47). Cu


regret trebuie s[ spun c[ acest manual, ]n cazul de fa\[, nu poate s[ ne fie
de nici un folos, pentru c[-i lipse=te tocmai aceea ce putea s[ ne l[mureasc[
=i anume cuantificarea predicatului. Lu`ndu-se dup[ logica veche =i dup[
Mill, dl Maiorescu nu se ocup[ de cuantificarea predicatului, ]mparte pro-
pozi\iile ]n patru categorii ]n loc de opt, cum fac noii logicieni englezi, =i ]n
general partea din manualul d-sale care vorbe=te de extensiunea sferelor
subiectului =i predicatului e foarte confuz[.
„}n actul judec[rii — zice dl Maiorescu — no\iunea principal[ este subi-
ectul; sfera no\iunii lui se exprim[ cu oarecare exactitate, =i astfel judecata
este sau universal[, sau particular[. Iar c`t pentru predicat, chemarea lui ]n
judecat[ este de a se afirma sau nega, c`t pentru subiect, r[m`n`ndu-i sfera
]n afar[ de subiect cu totul nehot[r`t[.“
Aici, de=i se neglijeaz[ cuantificarea predicatului, dar cel pu\in se las[
posibil un caz c`nd sferele subiectului =i predicatului sunt egale.
Mai departe d-sa zice: „Toate cuadratele sunt paralelograme, ]nsemneaz[
c[ ]ntreaga sfer[ a no\iunii cuadrat face parte din sfera no\iunii paralelo-
gram =i r[m`ne nehot[r`t, dar este cu putin\[ ca no\iunea paralelogram s[
se mai ]ntind[ peste alte no\iuni“.
De aici iar s-ar p[rea sub]n\eles c[ sunt =i cazuri ]n care no\iunea predi-
catului nu se ]ntinde peste alte no\iuni =i sfera lui e egal[ cu sfera subiectu-
lui. Deduc\ia ]ns[ nea=teptat[ pe care o face d-lui din toate aceste dezvolt[ri
e urm[toarea:
„Astfel judecata universal-afirmativ[ — arat[ ]n privin\a sferelor nu-
mai at`t, c[ ]ntreaga sfer[ a no\iunii subiectului este comun[ cu o parte
a sferei predicatului“ (subliniat de noi).
198 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Dar dac[ am dreptate ]n general, r[m`ne acum de v[zut dac[,


]n cazul special, ]n propozi\ia f[cut[ de dl Maiorescu: „egoismul
e r[d[cina oric[rui r[u“ am avut dreptate c`nd am legat ]ntrea-
ga sfer[ a no\iunii egoismului de ]ntreaga sfer[ a no\iunii r[ului.
Eu cred c[ =i ]n acest caz special am avut deplin[ dreptate s[ fac
aceast[ leg[tur[. +i iat[ de ce:
Mai ]nt`i ]nsu=i cuv`ntul r[d[cin[ ne-a dat dreptul s[ ]n\elegem
a=a cum am ]n\eles fraza aceasta. Pentru c[ e foarte natural c[
orice r[d[cin[ de m[r produce mere, prin altoire poate s[ mai
hr[neasc[ pere, deci tot un fruct, =i un fruct asem[n[tor, dar n-am
auzit ca o r[d[cin[ de m[r s[ produc[ cartofi, castrave\i ori

Aceast[ deduc\ie =i afirmare e pur =i simplu neexact[, fiindc[ sunt


propozi\ii ori judec[\i universal-afirmative ]n care ]ntreaga sfer[ a no\iunii
subiectului este comun[ nu cu o parte a sferei predicatului, ci cu ]ntreaga
sfer[ a predicatului. Astfel e propozi\ia noastr[: to\i oamenii se nasc din
femei; astfel e propozi\ia: toate triunghiurile sunt trilaterale; astfel e
propozi\ia: to\i oamenii r`d etc. Aceste propozi\ii pe care le neglija logica
veche, fiindc[ nu se ocupa cu cuantificarea predicatului =i de care nu s-a
ocupat nici dl Maiorescu, se cheam[ ]n logica modern[: propozi\ii afirma-
tive toto-totales.
Dl Maiorescu pomene=te, ce e drept, despre cuantificarea predicatului toc-
mai ]n apendice, ]ntr-o not[ pentru p. 46-47, pe care am v[zut-o aici. „Acest
paragraf — zice d-sa (adic[ p. 46-47) — explic[ ]ndestul ceea ce nume=te
logicul englez Hamilton cuantificarea predicatului, a c[rei importan\[ ]ns[
o exagereaz[.“
C[ pagina 46-47 din manual nu explic[, ci face confuzii, am v[zut; c`t
despre exager[rile lui Hamilton, iat[ ce zice Liard ]n cartea sa Les logiciens
anglais:
„Cuantificarea predicatului este principiul esen\ial al unei analitici; nu-
mai ea ne permite s[ d[m o analiz[ des[v`r=it[ a =tiin\ei logice. Din cauz[
c[ n-au cunoscut-o sau au trecut peste ea, cei vechi nu au dezvoltat logica
dec`t dintr-o parte =i au ]ngreuiata-o cu reguli numeroase, nefolositoare =i
discordante“ (p. 40).
De altmintrelea, ]n privin\a opiniunii despre exager[rile lui Hamilton, dl
Maiorescu se bazeaz[ pe Mill.
Studii critice 199

lum`n[ri de sperman\et[. C`nd dl Maiorescu ne spune c[ ego-


ismul e r[d[cina care produce r[ul, ]ntregul r[u p`n[ la cea din
urm[ pic[tur[, e natural ca ]n mintea noastr[ s[ se formeze ideea
c[ aceea=i r[d[cin[ nu poate produce un fruct neasem[n[tor ori,
=i mai mult, contrariu. De alt[ parte, tot ]n\elesul =i toate dez–
volt[rile din articolul d-sale dau acela=i ]n\eles egoismului. }n
sf`r=it, dl Maiorescu e discipolul lui Schopenhauer; ]n definitiv
d-lui expune teoriile estetice =i morale nu ale d-sale, ci ale lui
Schopenhauer.
Pentru acesta din urm[ ]ns[, egoismul e mai r[u dec`t Satana
pentru cre=tini, pentru c[ el e cauza afirma\iunii dorin\ei de a
tr[i, care e izvorul ]ntregului r[u, ]ntregii imoralit[\i, ]ntregului
viciu, idealul fiind dispari\ia traiului, nefiin\a, Nirvana. Acestea
toate ]mpreun[ mi-au dat, cred, dreptul s[ ]n\eleg a=a fraza dup[
cum am ]n\eles-o. Iar dac[ dl Maiorescu n-a vrut s[ fie ]n\eles
a=a, atunci e vina d-sale, de ce nu se explic[ mai clar ori, mai
bine zis, e vina teoriilor estetice ale d-sale care nu permit o expri-
mare mai clar[.
***
Am ajuns, ]n sf`r=it, la partea proprie a articolului dlui Maiores-
cu, adic[ la acea parte care trebuie s[ justifice contrazicerea (mai
bine zis, una din contrazicerile) aflat[ de mine ]n privin\a
personalit[\ii =i impersonalit[\ii ]n art[.
Pentru a explica ori pentru a ]nl[tura aceast[ contrazicere, d-
sa scrie o pagin[ ]n care precizeaz[ teoria estetico-platonian[ de
care se \ine d-sa =i pe care o aplic[ ]n critici. Reproducem aici
]ntreaga pagin[, foarte interesant[, nu numai din punctul de ve-
dere al contrazicerii ce ne preocup[. Analiz`nd pu\in aceast[ teo-
rie expus[ ]n c`teva cuvinte de dl Maiorescu, se va vedea ]nc[ o
dat[ diferen\a ]ntre vederile noastre =i ale d-sale, ]ntre estetica
metafizic[ =i estetica modern[ =tiin\ific[.
200 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Chestia fiind cam arid[, cerem scuze cititorilor no=tri c[ le pu-


nem r[bdarea la o grea ]ncercare.
Iat[ aceast[ pagin[:
„Apoi care din dou[ este adev[rat, ]ntreab[ bro=ura ro=ie: po-
etul impersonal sau cel personal?
Am`ndou[, r[spundem noi.
A=adar, cuv`ntul personal, ca =i contrariul s[u impersonal, are
dou[ ]n\elesuri?
Evident — =i am`ndou[ ]n\elesurile sunt clar expuse ]n pasa-
jele citate, adic[ clar pentru cine poate =i vrea s[ ]n\eleag[. Tot
a=a are dou[ ]n\elesuri cuv`ntul inductiv (aristotelic =i baconian),
cuv`ntul sintetic (a priori =i a posteriori) etc.
Poetul adev[rat este impersonal ]n perceperea lumii, ]ntruc`t
]n actul perceperii obiectului trebuie s[ se uite pe sine =i s[-=i
concentreze toat[ privirea ]n obiect, prin aceasta numai obiectul
]nceteaz[ acum de a fi individual m[rginit =i devine tip, se
]nf[\i=eaz[ sub specie aeternitatis, cum zice Spinoza, este o „idee
platonic[“. Shylock nu este un ovreu izolat, ci este ovreimea;
Werther nu este un amorezat individual, ci este sentimentalitatea
amorului. Aceasta constituie partea mai ales etic[ a artistului.
Dar odat[ perceperea obiectiv[ dob`ndit[, manifestarea ei ]n
o anume form[ reproduce caracterul personal al poetului, =i o
asemenea r[sfr`ngere ]n prisma lui proprie exprim[ inviduali-
tatea lui esen\ial[. Leiba Zibal din F[clia de Pa=te a dlui Caragiale
nu este nici el un ovreu izolat, ci este ovreimea, ca =i Shylock,
dar ce deosebire ]n forma exprim[rii, dup[ deosebita individua-
litate a scriitorilor! Impersonal sau tipic v[zute am`ndou[ figurile,
personal sau individual tratate de am`ndoi autorii.
Nici Luceaf[rul lui Eminescu nu este un individ amorezat, ci
]ns[=i sentimentalitatea amorului, ca =i Werther. Dar aceea=i de-
osebire a manifest[rii =i din aceea=i cauz[. Aceasta constituie
partea mai ales estetic[ a poetului.
Studii critice 201

Iac[ teoria clar[, de mult =tiut[ =i de mult comentat[ a ideii


platonice, ]ntrebuin\at[ drept fundament de estetic[, =i ]mp[carea
ei cu formele foarte diverse de manifestare ]n care se reveleaz[
diversele personalit[\i ale poe\ilor.
Se ]n\elege c[ sunt =i teorii contrare. Zola d. e. define=te: ope-
ra de art[ e un col\ al naturii v[zut printr-un temperament.
Noi credem, din contra, c[ opera de art[ e un col\ al naturii
v[zut c`t se poate de impersonal =i exprimat printr-un tempera-
ment c`t se poate de individual.
Dar aceast[ lupt[ ]ntre teorii adverse este alt[ chestie. Chestia
noastr[ era teoria platonico-estetic[, combinat[ cu varietatea
exprim[rii aceluia=i tip prin felurite forme artistice, teorie atins[
]n treac[t de cele dou[ articole ale noastre. +i aici am ar[tat c[
contrazicerea ]nchipuit[ de dl Gherea nu exist[ ]n acea teorie, ci
exist[ ]n capul d-sale“ (p. 893—894).
Dac[, ]n adev[r, contrazicerea exist[ ]n capul meu ori dac[ e
]n articolele d-sale, asta o s[ vedem imediat.
De la ]nceput ]ns[ trebuie s[ ne ]n\elegem ori trebuie s[
]nl[tur[m dou[ pasaje din pagina citat[, ca nefiind ]n chestie.
Mai ]nt`i e: ...“Contrazicerea ]nchipuit[ de dl Gherea nu exist[
]n acea teorie“. O fi exist`nd, n-o fi exist`nd „]n acea teorie“, e
alt[ socoteal[; vorba e c[ acea contrazicere exist[ ]n adev[r ]n
articolele d-sale.
Al doilea pasaj de ]nl[turat e ]n privin\a bro=urii ro=ii. Aceast[
bro=ur[ n-am citit-o =i deci nu =tiu, o fi av`nd, n-o fi av`nd
dreptate. Original e numai c[ dl Maiorescu ]ncepe s[ discute cu
bro=ura ro=ie, iar rezultatul e c[ zisa contrazicere e ]n capul meu.
S-ar p[rea c[ bro=ura ro=ie e ]ntr-adins introdus[ pentru a ]ntu-
neca chestia, nu pentru a o l[muri.
A=adar, trecem la chestia contrazicerii; pentru aceasta ]ns[ tre-
buie s[ restabilim faptele.
}n articolul asupra comediilor lui Caragiale, dl Maiorescu
202 Constantin Dobrogeanu-Gherea

sus\ine c[ un artist trebuie s[ fie impersonal ]n producerile artis-


tice, c[ altfel ar fi imoral „]n ]n\elesul artei“. „}n[l\area imper-
sonal[ — zice d-sa — este ]ns[ o condi\ie a=a de absolut[ a
oric[rei impresii artistice, ]nc`t tot ce o ]mpiedic[ =i o abate este
un du=man al artei, ]ndeosebi al poeziei =i al artei dramatice. De
aceea poeziile cu inten\ii politice actuale, odele de zile solemne,
compozi\iile teatrale pentru glorific[ri dinastice etc. sunt simu-
lare a artei, nu art[ adev[rat[.“ +i mai departe: „A=adar, arta dra-
matic[ are s[ expun[ conflictele, fie tragice, fie comice, ]ntre
sim\irile =i ac\iunile omene=ti, cu at`ta obiectivitate curat[, ]nc`t
pe de o parte s[ ne poat[ emo\iona prin o fic\iune a realit[\ii, iar
pe de alta s[ ne ]nal\e ]ntr-o lume impersonal[“.
Acum =ase ani, analiz`nd acest articol, am zis: „Poetul trebuie
s[ expun[ sim\irile =i ac\iunile omene=ti cu at`ta obiectivitate
curat[, ]nc`t s[ ne ]nal\e pe noi ]n lumea impersonal[. C`t de
obiectiv, c`t de impersonal mai trebuie s[ fie poetul!“ De alt-
mintrelea toat[ partea teoretic[ a articolului e scris[ ]n acela=i
sens, adic[ poetul trebuie s[ fie obiectiv, impersonal ]n expunere,
]n manifestarea estetic[.
}n articolul Poe\i =i critici dl Maiorescu sus\ine contrariul,
sus\ine c[ poetul trebuie s[ fie personal ]n manifestarea sa artis-
tic[, iar ]n loc de „obiectivitate curat[“, d-sa cere artistului s[ fie
„p[rtinitor“.
„}n manifestarea artistic[ — zice d-sa ]n acest din urm[ arti-
col — se reproduce caracterul personal, f[r[ care nu poate exis-
ta un adev[rat poet“; =i iar[=i, ]n tot articolul d-sale sus\ine acela=i
lucru, c[ artistul ]n exprimare e personal =i ]ntr-un loc d-sa ajunge
la concluzia c[ „artistul nu poate fi dec`t p[rtinitor“.
Numind articolul ]nt`i cu litera A =i articolul al doilea cu li-
tera B, vom avea:
Articolul A. Artistul trebuie s[ fie ]n manifestarea sa imper-
sonal, obiectiv.
Studii critice 203

Articolul B* . Artistul trebuie s[ fie ]n manifestarea sa perso-


nal, p[rtinitor.
Iat[ o contrazicere clar[ ca lumina zilei =i pe care n-ar putea-o
]nl[tura ]nsu=i Platon dac[ s-ar scula din groap[, iar dl Maiores-
cu vrea s[ o ]nl[ture prin expunerea esteticii lui Platon.
+i cum o ]nl[tur[? Iat[ cum: poetul e personal =i impersonal
— impersonal ]n perceperea lumii =i personal ]n manifestarea ei.
Poetul vede c`t se poate de impersonal =i se exprim[ c`t se poate
de individual.
S[ presupunem c[ toate acestea sunt adev[rate (ceea ce nu
credem); ar urma oare c[ se ]nl[tur[ contrazicerea de sus? Dar
de unde? Nu numai c[ nu se ]nl[tur[, dar nici nu se atinge con-
trazicerea =i prin explic[rile date se creeaz[ =i alte contraziceri.
A=a, pe acest al treilea articol, prin care d-sa voie=te s[ l[mureasc[
cele dou[ articole trecute, ]l vom numi cu litera C, =i atunci vom
avea urm[toarele contraziceri noi:
Articolul A. Artistul trebuie s[ fie impersonal, obiectiv ]n mani-
festare.
Articolul C. Artistul trebuie s[ fie personal, individual ]n mani-
festare.
Articolul B. Artistul e personal ]n percepere (vezi N. B.).
Articolul C. Poetul adev[rat e impersonal ]n perceperea lumii.
Dup[ cum vedem, acest nou articol cade ]n contrazicere cu
fiecare din articolele trecute.
Dl Maiorescu m[ mustr[ c[ de ce n-am b[gat de seam[ c[ ]ntre
cele dou[ articole a trecut un interval numai de trei luni, atunci
a= fi fost mai prudent =i n-a= fi g[sit contrazicerile. „Chiar aceast[
scurtime de interval ar fi trebuit s[ fac[ pe dl Gherea mai pru-

* }n articolul B (Poe\i =i critici) dl Maiorescu sus\ine asemenea c[ artis-


tul trebuie s[ fie personal ]n percepere. „De la acelea=i obiecte chiar despre
care noi to\i avem o sim\ire obi=nuit[, el (poetul) prime=te o sim\ire a=a
de deosebit de puternic[ =i a=a de personal[ ]n gradul =i ]n felul ei...“ etc..
204 Constantin Dobrogeanu-Gherea

dent.“ Dar ce are a face intervalul c`nd acum, nu ]n dou[ arti-


cole scrise la interval de trei luni, ci ]n acela=i articol, pe aceea=i
pagin[, se g[se=te o contrazicere tot a=a de flagrant[ ca =i cele
dinainte! }n adev[r, prin faptul c[ d-sa retip[re=te o cita\ie din
scrierile sale, se ]nt`mpl[ urm[torul lucru. La pagina 893 sus,
citim: „Poetul este mai ]nt`i de toate o individualitate. De la
acelea=i obiecte chiar, despre care noi to\i avem o sim\ire obi=-
nuit[, el prime=te o sim\ire a=a deosebit de puternic[ =i a=a de
personal[ ]n gradul =i ]n felul ei, ]nc`t ]n el nu numai se acu-
muleaz[ sim\irea p`n[ a sparge limitele unei simple impresii =i a
se rev[rsa ]n forma estetic[ a manifest[rii, dar ]ns[=i aceast[
manifestare reproduce caracterul personal, f[r[ de care nu poate
exista un adev[rat poet.“ A=adar, poetul ]n primirea sim\irilor,
impresiilor, deci ]n actul perceperii e a=a de personal, ]nc`t =i
manifestarea e personal[. Astfel, ]ns[=i manifestarea personal[ e
subordonat[ perceperii personale, a=a de personal e poetul ]n
perceperea lumii. Iar dup[ zece r`nduri, pe aceea=i pagin[, dl
Maiorescu zice: „Poetul adev[rat e impersonal ]n perceperea
lumii“.
O fi =i aceast[ contrazicere tot numai ]n capul meu?...
De altmintrelea nu m[ mir deloc de aceste contraziceri. Se
]n\elege, dl Maiorescu are un frumos talent =i e un logician dis-
tins, dar chiar dac[ ar fi logician genial ca Aristoteles ori Mill,
tot n-ar putea face nimic ]n zilele noastre cu aceast[ estetic[
metafizic[ platonian[, nem\it[ de metafizicii nem\i. +i cum s[
nu cad[ ]n contraziceri cu ea =i ]n ea, c`nd ea ]ns[=i e o mare
contrazicere cu cele mai elementare adev[ruri ale =tiin\ei mo-
derne?
Pentru c[, v[ rog, citi\i micul rezumat al acestei teorii ]n arti-
colul dlui Maiorescu =i spune\i-mi dac[ g[si\i dou[ propozi\ii ]n
toat[ aceast[ pagin[ care s[ nu fie ]n contrazicere cu cele mai
elementare adev[ruri ale =tiin\ei moderne. Pentru ca s[ nu p[rem
exagera\i =i nedrep\i, s[ analiz[m pu\in acest mic rezumat din
teoriile platoniene.
Studii critice 205

***
}ncepem cu fraza ]nt`i: „Poetul adev[rat este impersonal ]n per-
ceperea lumii“. Pentru ca s[ vedem ]ntru c`t e adev[rat[ aceast[
fraz[, trebuie s[ vedem ce e actul perceperii, ce e percep\ia din
punctul de vedere al psihologiei moderne. }n teoria expus[ =i
sus\inut[ de dl Maiorescu, percep\ia pare a fi un act psihic sim-
plu, ]n care subiectul care percepe e cu totul pasiv, el prime=te
impresia din afar[, dar personalitatea lui psihic[ ]n acest act al
percep\iei nu lucreaz[, pare a fi absent[. Dac[ ar fi a=a, atunci ]n
adev[r — omul ori poetul ]n actul perceperii ar fi impersonal, =i
numai ]n exprimare, ]n manifestarea estetic[, unde se manifest[
=i lucreaz[ ]ntreaga persoan[ psihic[, numai acolo artistul ar fi
personal. Dar oare a=a e? S[ vedem.
„}n cea mai simpl[ experien\[ psihic[ — zice Maudsley (vezi
Physiologie de l’ésprit, p. 324) — este at`t un element subiectiv
c`t =i un element obiectiv; c[ci orice percep\iune este de la ]nceput
]nso\it[ de sentiment.“ A=adar, ]n actul perceperii omul nu nu-
mai prime=te, ci =i d[, spiritul s[u lucreaz[ ca =i ]n actul
exprim[rii.
„Pentru sim\ul comun — zice Binet (vezi La psychologie du rai-
sonnement, p. 10—11) — percep\iunea este un act simplu, o stare
pasiv[, un fel de receptivitate. A percepe un obiect exterior, d. e.
m`na noastr[, este numai a avea con=tiin\[ de senza\iile pe care
le produce acel obiect asupra organelor noastre.
Cu toate astea, c`teva exemple vor fi de-ajuns s[ ar[t c[, ]n
orice percep\iune, spiritul adaug[ necontenit pe l`ng[ impresiu-
nile sim\urilor.
Percep\iunea este, deci, o stare mixt[, un fenomen cerebro-
sensorial alc[tuit dintr-o ac\iune asupra sim\urilor =i o reac\iune
a creierului. Ea se poate asem[na cu un reflex a c[rui perioad[
centrifug[, ]n loc s[ se manifeste ]n afar[ prin mi=c[ri, s-ar chel-
tui ]nl[untru de=tept`nd asocia\ii de idei. Desc[rcarea urmeaz[
o cale mintal[, ]n loc s[ urmeze una motrice.“
206 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Cum vedem iar[=i, ]n actul percep\iei spiritului omului lucreaz[


ca =i ]n actul exprim[rii, numai c[ desc[rcarea apuc[ alt[ cale, o
cale mintal[ ]n locul uneia motrice. Mai explicit =i mai doveditor
pentru noi e James Sully.
„Percep\iunea — zice Sully (vezi Les illusions des sens et de
l’ésprit, p. 14) — nu-i un lucru a=a de simplu cum s-ar p[rea la
prima vedere. C`nd prive=ti ]ntr-o zi c[lduroas[ un r`u cu ap[
vie =i vezi delicioasa r[coreal[, nu-i greu de dovedit c[ ]n reali-
tate facem un act de sintez[ mintal[ sau de construc\ie imagina-
tiv[, c[ la impresiunea sim\urilor pe care ne-o d[ ochiul ]n mo-
mentul acela, ad[ug[m un lucru pe care experien\a din trecut l-a
dat spiritului nostru. }n percep\iune spiritul lucreaz[ asupra ma-
teriei senza\iunii =i ]ntrune=te ]n actuala-i atitudine toate rezul-
tatele dezvolt[rii sale anterioare.“
+i ]n felul acesta am putea aduce cita\ii din to\i marii psiholo-
gi moderni. A=adar, ]n actul percep\iei spiritul nu numai prime=te,
dar =i d[; ]n actul de percep\ie spiritul face acte de sintez[ min-
tal[, de construc\ii imaginative; ]n actul percep\iei spiritul lu-
creaz[ asupra materiei senza\iei, ]n actul percep\iei se pune ]n
lucrare ]ntreaga experien\[ psihic[ dob`ndit[, toate reminiscen-
\ele, ]ntregul rezultat al dezvolt[rii anterioare. Cu aceste c`teva
adev[ruri =tiin\ifice dob`ndite despre percep\ie, s[ ne ]ntoarcem
acum la teoria platonic[ ]nsu=it[ de dl Maiorescu: „Poetul
adev[rat este impersonal ]n perceperea lumii.“
Acum, dup[ ce am precizat =tiin\ifice=te termenul percepere,
=tim c`t de impropriu este de a vorbi de percep\ie impersonal[,
c`nd ]n actul perceperii ia parte ]ntregul psihic, ]ntregul spirit al
individului, al persoanei.
Dar, va zice dl Maiorescu, aici e vorba de impersonal ]ntru at`ta
]ntru c`t, ]n actul perceperii obiectului, artistul trebuie s[ se uite
pe sine =i s[-=i concentreze toat[ privirea ]n obiect. Fie, dar atunci
=i exprimarea artistic[ e impersonal[.
Studii critice 207

Cum? C`nd un pictor se uit[ la un peisaj, atunci se uit[ pe


sine ca persoan[, iar c`nd apoi ]l reproduce pe p`nz[, ]n actul
reproducerii nu se uit[ pe sine ca persoan[? Evident c[ da, =i
poate ]n actul exprim[rii =i mai mult dec`t ]n actul perceperii.
Dar atunci am`ndou[ actele, =i perceperea, =i exprimarea, sunt
impersonale. }ns[ atunci ne oprim de la ]nceput =i nu putem s[
mergem mai departe =i s[ ]mp[r\im morala =i estetica ]ntre ace-
ste dou[ acte, nu mai putem da unuia vederea tipic[ neindividu-
al[, altuia exprimarea individual[ etc.; ne-am n[molit de la
]nceput. }nceputul analizei e =i ]nceputul ruin[rii teoriei. Dar, ]n
sf`r=it, s[ mergem mai departe:
„Prin aceasta (adic[ prin actul perceperii) numai obiectul ]nce-
teaz[ acum de a fi individual m[rginit =i devine tip“. Prin actul
perceperii obiectul se reproduce ca atare ]n capul nostru, deci
r[m`ne bini=or =i nu ]nceteaz[ deloc de a fi individual =i m[rginit.
Mai departe. „Leiba Zibal din F[clia de Pa=te a dlui Caragiale
nu este nici el un ovreu izolat, ci este ovreimea, ca =i Shylock,
dar ce deosebire ]n forma exprim[rii dup[ deosebita individuali-
tate a scriitorilor! Impersonal sau tipic v[zute am`ndou[ figurile,
personal sau individual tratate de am`ndoi autorii.“ A=adar, de-
osebirea ]ntre dou[ lucr[ri de art[ depinde numai de felul deo-
sebitei exprim[ri, manifest[ri, care e individual[, personal[, dar
nu =i de deosebirea ]n percepere, care act e impersonal. A=a, spre
pild[, Shylock =i Leiba Zibal sunt am`ndoi tipuri de ovrei; dar
dac[ sunt a=a de deosebi\i, e numai din cauz[ c[ au fost deosebit
exprima\i, dup[ temperamentul individual al fiec[rui scriitor, dar
nu =i din cauz[ c[ au fost diferit v[zu\i, percepu\i de fiecare scri-
itor. Aceasta e dup[ teoria ]nsu=it[ de dl Maiorescu.
Nimic mai neexact. Adev[rul e, =i un adev[r absolut elemen-
tar pentru zilele noastre, c[ deosebirile ]ntre dou[ lucr[ri de art[
depind, bine]n\eles, =i de exprimarea prin temperamente deose-
bite, dar =i de percepere prin deosebite temperamente, prin
208 Constantin Dobrogeanu-Gherea

organiza\ii psiho-fiziologice deosebite. Ca s[ ne convingem de


acest adev[r, de altmintrelea banal, s[ lu[m un exemplu. O p[dure
v[zut[ de doi scriitori arti=ti, dintre care unul e tip auditiv, altul
vizual. Ace=ti doi arti=ti v[d p[durea =i o descriu.
Primul, tipul cel auditiv, va descrie mai ales fream[tul p[durii,
geam[tul copacilor la baterea v`ntului, b`z`itul insectelor, ciri-
pitul miilor de p[s[ri etc.
Al doilea, tipul vizual, va descrie mai ales formele =i culorile
p[durii, aspectul ei la apusul soarelui, va descrie ]n[l\imea plo-
pului, micimea frunzelor lui care tremur[ ca sute de mii de
flutura=i verzi.
De unde aceste deosebiri ]n descrierea aceleia=i p[duri? Evi-
dent c[ e =i ]n faptul deosebirii de exprimare, dar chiar de la
]nceput aceasta e hot[r`t[ prin deosebirea ]n percepere. Primul
artist, tipul cel auditiv, percepe p[durea mai ales prin auz, al doi-
lea mai ales prin v[z, astfel c[ de la ]nceput se hot[r[=te deose-
birea, prin actul perceperii.
Dac[ doi pictori zugr[vesc acela=i peisaj ]ntr-un mod diferit,
prima cauz[ e c[-l v[d ]ntr-un mod diferit. De altmintrelea, ace-
sta fiind un adev[r prea cunoscut, nu mai insist[m.
S[ mergem mai departe.
„Aceasta (adic[ perceperea neindividual[, impersonal[, tipic[)
constituie partea mai ales etic[ a artistului.“ A=adar, ]n actul per-
ceperii neindividuale, impersonale, rezid[ etica, morala artistu-
lui, iar ca s[ nu se supere actul manifest[rii personale, atunci
acestuia i se d[ estetica artistului.
Dar ce ]nsemneaz[ aceast[ ]mp[r\eal[ at]t de original[?
Mai ]nt]i, dac[ am ]n\elege actul perceperii ]n sensul cum ]l
]n\elege teoria sus\inut[ de dl Maiorescu, apoi tocmai atunci nici
n-ar putea fi vorb[ ca acest act s[ dea elementele morale, etice,
ale artistului =i ale operei de art[. }n adev[r, dac[ artistul ]n actul
perceperii e impersonal, neindividual; dac[ ]n acest act e absent[
Studii critice 209

personalitatea lui psihic[, dac[ putem s[ ne exprim[m a=a, atunci


el e iresponsabil moralmente, deci nu mai poate fi vorba deloc de
morala lui. Deci, numai ]n actul exprim[rii, ]n care se arat[ ]ntrea-
ga personalitate, individualitate a artistului, numai =i numai ]n
acest act va rezida etica artistului.*
}n\eleg`nd ]ns[ perceperea ]n sensul cum e ]n\eleas[ de psi-
ho-fiziologia modern[, de bun[ seam[ =i acest act va hot[r] eti-
ca, morala artistului =i puterea moralizatoare a operei artistice.
Dac[ actul perceperii hot[r[=te ]n parte, de la ]nceput, cum va
fi o oper[ artistic[, atunci e evident c[ hot[r[=te ]n parte cum va
fi ea din punct de vedere etic, moralizator. Dar actul exprim[rii,
manifest[rii artistice, hot[r[=te =i el ]n mai mare grad cum va fi
opera artistic[, deci cum va fi elementul ei etic, moralizator. Prin
urmare, chiar dac[ ar putea s[ fie aici vorba de „mai ales“, atun-
ci actul manifest[rii artistice va constitui „mai ales“ etica artistu-

* Se ]n\elege c[ noi judec[m aceast[ teorie din punct de vedere elemen-


tar =tiin\ific, dup[ cum am prevenit pe cititori. Dac[ ]ns[ o judec[m din
punctul ei de vedere, din punctul de vedere al fanteziilor metafizice ale lui
Platon ori din punctul de vedere al fanteziilor boln[vicioase ale lui Schopen-
hauer, atunci din punctul lor de vedere aceast[ estetic[ e destul de con-
secvent[, e consecven\a ]n erori.
}n adev[r, dup[ Platon, ]n actul perceperii artistice artistul, uit`ndu-se
pe sine ca persoan[, se rede=teapt[ alter ego al lui din lumea transcendent[,
acest tip perfect al c[ruia artistul e o copie imperfect[. Deci actul perceperii
artistice e totdeodat[ =i actul rede=tept[rii tipului transcendental perfect,
deci e natural ca ]n acest act s[ rezide moralitatea artistului. De alt[ parte,
dup[ Schopenhauer, actul perceperii artistice fiind un act impersonal, ]n el
artistul se uit[ ca persoan[, deci nu e accesibil egoismului care e r[d[cina
dorin\ei de a tr[i; f[r[ el ar fi disp[rut omenirea, deci s-ar fi ]ndeplinit idea-
lul schopenhauerian — neexisten\a. Impersonalitatea, uitarea de sine din
actul perceperii e ]ntruc`tva o presim\ire, o anticamer[ a nefiin\ei, a Nirva-
nei, a marelui ideal, deci e natural de a c[uta ]n acest act etica artistului.
Cum vedem, aceste fantezii sunt consecvente cu ele ]nse=i, ceea ce nu le
]mpiedic[ de a r[m`nea tot fantezii.
210 Constantin Dobrogeanu-Gherea

lui, dup[ cum va constitui „mai ales“ estetica lui. }n orice caz
deci, e gre=it de a face aceast[ ]mp[r\eal[ fantezist[, d`nd etica
ori „mai ales“ etica pe seama actului perceperii =i estetica ori „mai
ales“ estetica pe seama actului exprim[rii artistice.
S[ vedem ce a mai r[mas din aceast[ teorie! Nimic.
Ne-a fost de ajuns s[ preciz[m mai =tiin\ifice=te termenul =i
actul perceperii, pentru ca toat[ aceast[ teorie s[ cad[. Nu-i vorb[,
e p[cat, teoria e destul de frumoas[ =i mai ales e foarte simetric[,
ca toate construc\iile metafizice. }n adev[r, uita\i-v[ numai:
Dup[ ce crearea artistic[ e ]mp[r\it[ ]n dou[ acte deosebite:
perceperea =i manifestarea — aceste acte devin nu numai fon-
ciarmente deosebite, ci contrarii =i devin dou[ entit[\i metafizice.
+i mai departe vine urm[toarea ]mp[r\eal[: celui dint`i act e
dat[ impersonalitatea, celui d-al doilea personalitatea artistului;
celui dint`i mai ales morala, celui d-al doilea mai ales estetica;
celui dint`i vederea tipic[, neindividual[, nem`rginit[, celui d-
al doilea tratarea individual[, m[rginit[ etc., etc. Ce simetrie!
P[cat numai c[ toate aceste construc\iuni fanteziste seam[n[ cu
construc\iunile f[cute din c[r\i de joc: la cea dint`i atingere a
sufl[rii =tiin\ifice ele cad.
E adev[rat c[ dl Maiorescu poate s[ zic[ =i zice chiar: „Dar
aceast[ lupt[ ]ntre teorii adverse este alt[ chestie“. Cum alt[
chestie?
Apoi tocmai aci e miezul chestiei, miezul polemicii.
Dl Maiorescu a adus din Germania estetica platonian[, nem\it[
de metafizicii nem\i. Aceast[ estetic[, luat[ mai ales de la
Schopenhauer, d-sa a adus-o =i a acreditat-o ]n \ara noastr[, ceea
ce de altmintrelea e foarte natural. Dl Maiorescu n-a putut aduce
alt[ teorie estetic[, pentru c[ pe acea vreme estetica =tiin\ific[
mai nu exista. }n c`t prive=te acreditarea acestei teorii =i domi-
narea ei p`n[ ]n timpul din urm[, aceasta e iar[=i natural, av`nd
]n vedere pe de o parte lipsa unui serios control literar =i estetic
]n \ara noastr[, de alt[ parte talentul dlui Maiorescu. Dar oric`t
Studii critice 211

de mult talent ar fi avut d-sa, oric`t de distins logician ar fi, cu o


astfel de teorie e natural s[ nu po\i face alte aplica\iuni, dec`t
acelea pe care le-a f[cut d-sa ]n cele dou[ articole tip[rite ]n Con-
vorbiri literare. E de net[g[duit c[ dl Maiorescu a f[cut un mare
serviciu literaturii rom`ne, dar aceasta se datore=te propriului d-
sale talent, gustului literar, dup[ cum am ar[tat ]n alt articol,
dar nu teoriei, care e gre=it[. }n contra acestei teorii metafizice
=i a aplica\iunilor sale m-am ridicat eu c`nd am scris articolul
meu Personalitatea =i morala ]n art[. Eu am pornit din punctul
de vedere al esteticii =tiin\ifice moderne, o =tiin\[ care, de=i ]n
forma\iune, cu totul pe la ]nceputul ei, e ]ns[ ]ndestul[toare pen-
tru a ar[ta p`n[ la eviden\[, c`t de naiv[ =i anti=tiin\ific[ e aceast[
teorie platonian[, fie ]n forma ei primitiv[ la Platon, fie =i ]n for-
ma ei ulterioar[ la metafizicii nem\i, francezi etc.
Deci, ]nc[ o dat[, aici e chestia: ]n lupta acestor dou[ teorii, =i
nu aiurea.
}nainte de a termina, \in s[ relevez faptul c[ dl Maiorescu d[
de exemplu pe Zola, c`nd e vorba de a numi un reprezentant al
teoriilor adverse celei metafizice, platonice.
Oare nu cu mult mai mare drept a= putea s[-mi exprim aici
mirarea, dec`t a f[cut dl Maiorescu c`nd a zis c[ eu nu cunosc
provenien\a teoriei d-sale? Oare nu cu mult mai mare drept a=
putea s[ ]ntreb: cum Zola? care Zola?
Zola e un mare talent ca scriitor de romane, un critic slab =i
un teoretician estetic nul, absolut nul. Cum dar a putut dl Maiores-
cu s[-l numeasc[ tocmai pe el, c`nd era vorba de a numi un
reprezentant al esteticii moderne? Estetica =tiin\ific[ modern[,
ca =tiin\[, e ]nc[ ]n forma\iune. Ca atare, ea ]=i ia metoda =i-=i
formeaz[ materialul din =tiin\ele mai formate. }n acest sens, o
descoperire a lui Helmholtz ]n acustic[ ori ]n optic[ e mai im-
portant[ pentru estetica =tiin\ific[ dec`t toate specula\iunile es-
teticii metafizice moderne luate ]mpreun[.
Dar cu toate c[ depinde de multe alte =tiin\e, este ]ns[ o =tiin\[
212 Constantin Dobrogeanu-Gherea

special[ de care depinde ]n primul r`nd estetica modern[, aceasta


e o =tiin\[ t`n[r[ =i ]ncep[toare ]nc[ =i ea: psihologia. Opera de
art[ e o produc\ie a psihicului omenesc, psihologia e =tiin\a psi-
hicului omenesc, leg[tura =i dependen\a e evident[ =i ]n adev[r
nu e nici un psiholog ]nsemnat care s[ nu fi tratat ]ntr-un mod
sau ]ntr-altul chestiunile de estetic[.
Estetica depinde foarte mult de alt[ =tiin\[ ]n forma\iune, de
sociologie, un adev[r pe care din nenorocire nu prea ]l ]n\eleg
nici oamenii de =tiin\[ care se ocup[ de estetic[.
}n sf`r=it, dac[ dl Maiorescu ar fi vrut s[ citeze vreun reprezen-
tant al teoriilor adverse celor metafizice, care s[ se fi ocupat mai
]n special de estetica =tiin\ific[, ar fi putut numai pe Fechner,
Taine, Bain, James Sully, Hirth, Guyau, Grant Allen, Veron, Forbes,
fie =i pe cei de m`na a doua, pe vulgarizatorii nu totdeauna ferici\i
cum e Hennequin... dar Zola?!
Dl Maiorescu sf`r=e=te astfel articolul d-sale: „Precum se vede,
acele c`teva fraze pres[rate ]n articolele noastre, scrise de alt-
minteri ]n termeni mai populari, erau numai ni=te semne de
recunoa=tere pentru o teorie estetic[ complet[ =i sistematizat[;
sau, dac[ nu ni se ia ]n nume de r[u o comparare militar[, ni=te
solda\i trimi=i ]nainte — nu ca slaba putere a unor indivizi r[zle\i,
ci ca avantgarda unei ]ntregi armate cu care stau ]n leg[tur[ bine
disciplinat[.
De unde putem scoate o alt[ observare de polemic[ literar[:
nu confunda avantgarda unei armate cu ni=te solda\i r[zle\i, sau
mai pe rom`ne=te: las-o mai domol unde nu te pricepi!“
Dac[ nu dl Maiorescu, apoi cititorii mei desigur s-au convins
c[ ]n articolul meu trecut, ca =i ]n acesta din urm[, am b[gat de
seam[ perfect de bine armata de care ne vorbe=te dl Maiorescu
(adic[ teoria platoniano-schopenhauerian[), dar am b[gat de
seam[ =i unele lucruri pe care nu le-a observat d-sa =i anume c[
aceast[ armat[ e distrus[, nu mai exist[.
Studii critice 213

Tocmai aici e originalitatea situa\iei dlui Maiorescu, c[ci d-lui


merge m`ndru =i mar\ial ]nainte, crez`nd c[ ]l urmeaz[ o ar-
mat[, =i nu vrea s[ se uite ]nd[r[t pentru a vedea c[ nu-l ur-
meaz[ nimeni.
Din cauza prea multor ocupa\ii, dl Maiorescu n-a b[gat de
seam[ c[ esteticii metafizice platoniano-schopenhaueriene i s-a
]nt`mplat ]n anii din urm[ un mic accident =i anume: a murit.
Nu-i vorb[, sunt =i unii nemetafizici chiar care cred c[ n-a
murit, ci numai trage de moarte; ]n orice caz s[n[toas[ nu e, =i
nu e departe vremea c`nd ea va apuca drumul ve=niciei pentru a
se odihni l`ng[ surorile ei bune, astrologia =i alchimia.
214 Constantin Dobrogeanu-Gherea

IDEALURILE SOCIALE +I ARTA


CUPRINS

Am zis ]n articolul meu Asupra criticii =tiin\ifice =i metafizice


c[ un scriitor ]n general are datoria s[ r[spund[ la observa\iile
ce i se fac, dar c`teodat[, ]n cazuri excep\ionale, aceast[ datorie
de a r[spunde se preface ]n datoria de a t[cea. Tocmai ]ntr-un
astfel de caz sunt fa\[ cu dl Philippide, care ]n num[rul festiv al
Convorbirilor literare a scris ]n contra mea un articol, Idealuri,
articol confuz, f[r[ ]nceput =i f[r[ sf`r=it, cu o mul\ime de chestii
abordate ]ns[ f[r[ =ir, f[r[ sistem, f[r[ o idee conduc[toare,
s[rituri de la una la alta, aluziuni personale mali\ioase care merg
p`n[ la injurii, =i toate astea ]ntr-un stil! +i ceea ce e =i mai r[u,
cu preten\ii absolut nefundate la spirit, =i ce spirit!
E evident c[ la astfel de articole nu se r[spunde =i n-am fi
r[spuns dac[ n-ar fi intervenit urm[toarele considera\ii impor-
tante: articolul dlui Philippide e tip[rit ]n Convorbiri literare, o
revist[ care a avut o influen\[ ]nsemnat[ asupra dezvolt[rii cul-
turale a \[rii noastre =i e tip[rit ]n num[rul festiv prin care revis-
ta serba dou[zeci =i cinci de ani de existen\[; iar ]n tot articolul
dl Philippide vorbe=te nu din partea persoanei d-sale, ci din partea
Junimii ca grup literar. Articolul pare a fi o declara\ie de prin-
cipii f[cut[ dup[ dou[zeci =i cinci de ani de existen\[ a unei re-
viste importante =i deci el cap[t[ o ]nsemn[tate cu totul dis-
propor\ional[ cu valoarea lui intrinsec[.
Av`nd deci ]n vedere condi\iunile excep\ionale ]n care apare
articolul, e evident c[ trebuie s[ r[spundem =i s[ r[spundem chiar
pe larg.
S[ r[spundem! U=or de zis! Dar cum s[ r[spunzi la acest arti-
col care ]ncepe cu combaterea idealurilor sociale ]n art[ =i
sf`r=e=te cu o declara\ie melancolic[, c[ d-sa, dl Philippide, s-a
Studii critice 215

deziluzionat de spiritul d-sale, iar la mijloc se vorbe=te de ne-


trebnicia idealurilor sociale pentru art[, de literatura antic[, me-
dieval[, modern[, de cre=tini, mormoni, quackeri, de incultura
\[rii noastre, de cauzele tuturor nenorocirilor noastre sociale de
azi, de rolul Junimii, de ceea ce a putut =i ce n-a putut s[ fac[ ea,
de cercurile utopice =i =arlatane=ti ]n literatur[, de socialism, de
oamenii care nu se spal[, nu se piapt[n[, =i de al\ii care se spal[,
se piapt[n[, de dinamit[, de ireligiune, de ceea ce a ]nv[\at =i ce
n-a putut d-sa s[ ]nve\e, =i toate acestea pres[rate cu o mul\ime
de aluzii mali\ioase care merg p`n[ la injurii. +i ]n felul acesta
d-sa distruge socialismul, anihileaz[ nihilismul, spulber[ comu-
nismul, preface ]n praf idealismul, critic[ constitu\ionalismul,
blameaz[ progresismul, reabiliteaz[ junimismul, laud[ moderan-
tismul, =i toate acestea ]n opt pagini — asta nu e glum[!
Dec`t, acuma cum s[ r[spund eu? La ce anume s[ r[spund?
Pozi\iunea, cum vede\i, e foarte critic[ chiar =i pentru un critic =i
ar fi chiar imposibil de r[spuns dac[ n-ar exista o metod[ de
analiz[ care se cheam[ metoda de eliminare. Aplicat[ la pole-
mic[, ea ]nsemneaz[ urm[torul lucru: av`nd a r[spunde la un
articol care e plin de digresiuni ce n-au nimic de a face cu ches-
tia, le eliminezi una c`te una =i r[spunzi numai la rest, dac[ mai
r[m`ne, rest care trebuie s[ fie ]n chestie, dac[ ai eliminat cu
st[ruin\[ tot ce nu e. Dar pentru a vedea ce e ]n chestie =i ce nu
e, trebuie s[ vedem de ce e vorba.
}n articolul meu Morala =i personalitatea ]n art[* , articol la
care a r[spuns =i dl Maiorescu, am studiat importan\a unor ]nalte
idealuri sociale pentru un artist =i pentru un grup de scriitori ce
ar dori s[ creeze un curent intr-o \ar[, un curent literar =i intelec-
tual. Pentru ilustrarea ziselor mele, am citat grupul junimist, care
n-a avut o ]nr`urire a=a de puternic[ asupra societ[\ii noastre pe
c`t ar fi putut s[ aib[, judec`nd dup[ talentul membrilor grupu-
lui, =i aceasta din cauz[ c[ n-a fost condus de idealuri sociale mai
m[re\e, mai ]nalte.
* De fapt: Personalitatea =i morala ]n art[ (n. ed.).
216 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Dl Philippide ]mi r[spunde silindu-se a ar[ta:


1. C[ un ideal social nu e deloc necesar unui artist ca atare, c[
n-are a face una cu alta.
2. C[ Junimea a avut =i ea un ideal modest, dar s[n[tos, pe
care l-a =i realizat ]n parte; mai mult ]ns[ n-a putut face Junimea,
av`nd ]n vedere condi\iunile \[rii noastre.
+i acum, =tiind despre ce e vorba, putem s[ ]ncepem opera\ia
elimin[rii.
Mai ]nt`i cred c[ trebuie s[ elimin[m aluziile =i chiar injuriile
personale ce ni se adreseaz[. Curios lucru! Pe dl Philippide n-am
onoarea s[-l cunosc nici personal, nici impersonal; de existen\a
d-sale p`n[ la articolul Idealuri n-am auzit; c`nd am vorbit de
talenta\ii membri ai Junimii, d-lui bine]n\eles nu putea s[ cread[
c[ fac aluzie la d-sa. De ce deci, dup[ ce se amestec[ ]ntr-o vorb[
care nu-l prive=te, mai face ]nc[ =i un =ir ]ntreg de aluzii mali\ioase
=i ajunge la injurii personale? De ce ?
E adev[rat c[ un ]nceput de explica\ie am g[sit ]ntr-un articol
al dlui Maiorescu: Leon Negru\i =i Junimea. }n acest articol dl
Maiorescu enumer[ pe to\i membrii Junimii, caracteriz`nd pe
fiecare cu un adjectiv special — spre pild[: „fran\uzitul Korné“
„]nchisul estetic Burghelea“, „hazliul Paicu“ etc. Acolo g[sesc ]ntre
„blajinul Miron Pompiliu“ =i „superginga=ul Volenti“ pe izbucni-
torul Philippide Hurul!...“ A=a da, se mai explic[ articolul d-sale.
Dac[ e izbucnitor, n-ai ce s[-i faci, doar nu era s[-=i schimbe d-
lui firea de hat`rul meu. Dec`t, chiar ]n cazul acesta, n-au ce
c[uta injuriile =i aluziile mali\ioase. Aluziile =i personalit[\ile, ]n
general, nu sunt recomandabile ]n polemic[ =i sunt scuzabile nu-
mai ]ntr-un singur caz, atunci c`nd sunt spirituale; dar din ne-
norocire aluziile dlui Philippide n-au deloc acest avantaj.
Dup[ ce chiar de la ]nceputul articolului \ine a declara c[ eu
sunt socialist (ceea ce sunt ]n adev[r, cu voia dlui Philippide),
apoi urmeaz[ astfel: „Ori, n-avem idealuri pentru c[ ne sp[l[m,
suntem politico=i, ne tundem p[rul =i barba, nu citim =i nu
m`nc[m umbl`nd pe strad[ =i nu st[m la vreo tejghea cu cartea
Studii critice 217

]n m`n[ pentru ca cine va trece =i ne va vedea s[ zic[: bre, da’ce


]nv[\at!... N-avem idealuri pentru c[ n-am vrut s[ imit[m cu orice
pre\, ca momi\a, =i n-am crezut c[ am ferici \ara rom`neasc[
dac[ am ]mpodobi-o cu toate darurile \[rilor Apusului deodat[,
dac[ i-am da datoriile lor, bolile lor, sociali=tii lor? Pentru c[, din
aceast[ dorin\[ de a imita cu orice pre\, n-am ]mpins r[ul des-
fr`ului =i al formei goale p`n[ la culme, n-am ]ndemnat pe copii
s[ lase =coala =i s[ sar[ ]n capul p[rin\ilor, nu le-am dat ]n m`n[,
]n loc de regula de trei, c[r\i unde s[ ]nve\e cum s[ arunce bom-
bele de dinamit[, s[ fie lene=i =i obraznici, ]mpodobindu-se cu
nume false, unde s[ ]nve\e c[ D-zeu a f[cut lumea r[u =i c[ noi,
oamenii, o putem c`rpi mai bine?“ Mai departe vorbe=te dl Phi-
lippide de acei care au idealul „]n vreo himer[ de egalitate =i
pace“, „]n r[sturnare, foc =i omor cu orice pre\“. +i mai vorbe=te
dl Philippide de acele cercuri utopiste c[rora le pare lesne de ajuns
orice \int[, „c[ci cine este mai curajos dec`t ignorantul?“ adaug[
d-sa cu polite\e. Declar[ apoi c[ nu scrie c[r\i pentru a nu specu-
la credulitatea oamenilor. Mai departe... dar ]n sf`r=it ]n tonul
acesta e scris mai tot articolul.
Acum au ]n\eles cititorii no=tri cine sunt ace=ti nesp[la\i, care
m[n`nc[ pe strad[, cine st[ la tejghea cu cartea-n m`n[ ca s[
arate c[ e grozav, cine imiteaz[ ca momi\a, cine sunt ignoran\ii,
cine se g`nde=te la foc =i omor cu orice pre\... Toate aceste
gra\iozit[\i spirituale sunt adresate mie sau prietenilor mei.
Nu degeaba e izbucnitor d-lui =i nu degeaba se recomand[ sin-
gur de la ]nceputul articolului c[ e politicos — dac[ chiar com-
bate pe adversarii s[i, apoi ]i combate sub\ire.
E de prisos, sper, s[ insist c[ aceast[ parte a articolului trebuie
s-o elimin[m: 1) pentru c[ n-are absolut nimic comun cu chestia
=i 2) pentru c[ n-are absolut nimic comun cu spiritul.
+i acum, fie zis ]n treac[t, sper c[ =i cititorii mei, =i dl Philip-
pide vor ]n\elege de ce nici noi ]n articolul de fa\[ nu vom pune
m[nu=i discut`nd cu d-sa.
218 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Am f[cut prima eliminare. Dar elimin`nd aluziile =i injuriile


ce ni se adreseaz[ nou[, trebuie s[ elimin[m =i laudele ce-=i
adreseaz[ dl Philippide d-sale =i prietenilor d-sale. Se ]n\elege, e
foarte merituos din partea d-sale c[ ]nva\[ pe copii cu frica lui
Dumnezeu =i a p[rin\ilor, s[ =ad[ bine la mas[, s[ nu se joace cu
dinamita ca nu cumva, fereasc[ Dumnezeu, s[ se ]nt`mple vreo
nenorocire. +i iar[=i c`nd d-sa ne spune, =i noi n-avem nici un
drept s[ nu-l credem, c[ se spal[, se piapt[n[, se tunde, nu scrie
c[r\i, nu umbl[ m`nc`nd pe strad[, apoi toate acestea pentru o
\ar[ mic[ ca a noastr[ sunt destul de frumoase. Dec`t... toate ac-
estea, drept vorbind, ]l privesc pe d-sa, sunt de domeniul privat,
=i poate s[ se g[seasc[ vreun cititor din cei nesp[la\i care s[ zic[:
dar ce ne pas[ nou[ dac[ dl Philippide se spal[ ori ba, =i ce are a
face rolul pe care l-a jucat Junimea ]n \ara noastr[ cu chestia
cum se tunde dl Philippide? Sunt dou[ chestii deosebite, fiecare
cu importan\a ei particular[, =i care deci trebuiesc tratate ]n dou[
articole deosebite. Prin urmare, elimin[m =i aceast[ parte a arti-
colului.
+i elimin`nd laudele ce-=i aduce dl Philippide, trebuie s[ fim
drep\i =i s[ elimin[m =i hulirile ce-=i aduce d-sa. C[ci dl Philip-
pide e un om franc =i spune drept =i calit[\ile =i neajunsurile ce
are. Calit[\ile le-am v[zut, s[ vedem acum neajunsurile. „Eu, zice
dl Philippide, am ]nv[\at la B`rlad =apte ani italiene=te =i dup[
=apte ani nu =tiam s[ declin italiene=te cumsecade.“ +i chiar
sf`r=e=te cu urm[toarea m[rturisire melancolic[: „...p[cat c[ pe
calea hot[r`t[ de d`nsa (de Junimea), pe calea adic[ a muncii
serioase, n-am putut noi ceilal\i mai tineri s[ ducem to\i lucrul
mai departe. Dorin\a nu mi-a lipsit mie unuia, dar, oric`t de ad`nc
cercetez ]n con=tiin\a mea, nu v[d aiurea cauza sterilit[\ii spiri-
tului meu, dec`t ]n lupta grozav[ pentru a ]nfr`nge defectele
cre=terii mele, ]n ru=inea care m[ ]mpiedic[ de a specula credu-
litatea altora mai pro=ti dec`t mine, ]mpro=c`ndu-i cu articole =i
cu c[rticele =i poate — m[ doare inima s[ o m[rturisesc, pentru
c[ =i eu am avut iluzii multe, — ]n sl[biciunea acestui spirit ]nsu=i“.
Studii critice 219

Se ]n\elege, e trist =i melancolic c`nd trebuie s[ sus\ii o lupt[


a=a de „grozav[ pentru a ]nfr`nge defectele cre=terii“ =i iar[=i e
foarte trist c`nd trebuie s[ pierzi multe iluzii ce ai avut ]n privin\a
spiritului t[u, =i noi nu putem dec`t s[-i dorim dlui Philippide s[
ias[ ]nving[tor, de se poate, din lupta „grozav[“ ce a ]ntreprins.
Iar ]n privin\a iluziilor, iar[=i nu putem dec`t s[-i dorim ca cel
pu\in pentru viitor s[ nu mai aib[ astfel de iluzii nefundate, nici
multe, nici pu\ine, pentru a nu suferi deziluzii, care totdeauna
las[ o urm[ amar[ ]ntr-un suflet nobil. Dar, dreptatea ]nainte de
sentimente, =i dreptatea ne oblig[ s[ recunoa=tem c[ =i aceste
m[rturisiri sunt de domeniul privat, =i ca atare trebuie s[ fie eli-
minate. Dar, va zice dl Philippide, oare poe\ii nu vorbesc =i ei de
at`ta amar de vreme tot de afacerile lor private =i intime? A=a e,
dec`t poe\ii le spun ]n versuri. Dac[ =i dl Philippide ar fi f[cut un
poem ]n care ar fi scris c[ ]n =apte ori ]n =aptesprezece ani n-a
putut s[ ]nve\e declin[rile italiene=ti, atunci ar mai merge, dar
]n proz[ nu.
Dar, va riposta iar[=i dl Philippide, dac[ am vorbit de cei =apte
ani ce am ]ntrebuin\at pentru ]nv[\area declin[rilor =i de defec-
tele cre=terii, apoi aceasta a fost pentru a ar[ta ce proaste =coale
avem =i ce proast[ cre=tere ni se d[, =i deci astfel am vrut s[
dovedesc c[ ]ntr-o a=a \ar[ Junimea n-a putut s[ fac[ mai mult
dec`t a f[cut. Dar, vom riposta =i noi la r`ndul nostru, exemplele
nu sunt deloc doveditoare, pentru c[ pot s[ se g[seasc[ cititori,
mai ales dintre cei care cred c[ „D-zeu a f[cut lumea r[u =i c[
noi, oamenii, o putem c`rpi mai bine“, care s[ zic[: „Nu-i vorb[,
proaste =coale avem, proast[ educa\ie =i cre=tere ni se d[, dar c`nd
cineva ]n =apte ani nu poate ]nv[\a declin[rile italiene=ti, apoi n-o
fi toate de la cre=tere, o fi ceva =i de la na=tere!“ A=adar, e evi-
dent c[ trebuie s[ elimin[m =i aceast[ parte ca nefiind ]n ches-
tie, r[m`n`nd ca d-lui s[ scrie un articol deosebit despre sl[-
biciunea spiritului d-sale.
Mai departe, trebuie s[ elimin[m din discu\ie toat[ partea ar-
ticolului care prive=te socialismul. +i aceasta iat[ pentru ce. Pentru
220 Constantin Dobrogeanu-Gherea

dl Philippide, socialismul e o himer[ de egalitate, un fel de


„amestec[tur[ viitoare“, iar sociali=tii sunt un fel de sect[ reli-
gioas[ ca mormonii, care umbl[ nesp[la\i, ]nva\[ pe copii s[ sar[
]n capul p[rin\ilor, umbl[ cu bombe =i nu se g`ndesc dec`t la
r[sturnare, foc, omor. Dup[ cum se vede, dl Philippide are de-
spre socialismul modern o idee a=a de clar[, parc[ l-a ]nv[\at
=apte ani ]n liceul de la B`rlad. Evident dar c[ trebuie s[ elimin[m
=i socialismul din discu\ie. Dar elimin`ndu-l, ne vom permite s[
d[m cititorilor urm[toarea problem[ spre dezlegare, o problem[
]n felul celor din regula de trei — iat-o: „Dac[ marelui savant
german Schäfle i-au trebuit, dup[ propria sa m[rturisire, zece
ani pentru a p[trunde socialismul, dlui Philippide, a=a dotat de
Dumnezeu cum este, c`te secole i-ar trebui pentru ca s[-=i fac[ o
idee de socialism?“
Mai departe, trebuie s[ elimin[m acea parte a articolului care
trateaz[ chestii economico-sociale — pentru c[ =i pe acestea le
abordeaz[ dl Philippide cu o rar[ competen\[. A=a, spre pild[,
dac[ \[ranii no=tri sunt ruina\i, dac[ boierii au pierdut mo=iile,
dac[ comercian\ii au pierdut dughenele... =ti\i care e cauza?
Cauza e c[ la mijlocul veacului acestuia pe rom`ni i-a apucat
„tendin\a f[r[ fr`u... de a zbura cu orice pre\ p`n[ la culmile
culturii Occidentului“. Ce e adev[rat =i ce e fals ]n aceast[ fraz[,
ar fi interesant de discutat; dar aceast[ discu\ie nu intr[ ]n ca-
drul acestui articol.
***
Dup[ aceste elimin[ri, ajungem ]n sf`r=it la aceea ce e ]n ches-
tie. Aceasta se ]mparte ]n dou[ p[r\i: prima e ]n privin\a ide-
alurilor sociale ]n art[ =i a doua ]n privin\a junimismului. S[ ne
ocup[m mai ]nt`i de partea a doua — junimismul.
}n privin\a Junimii, dl Philippide ]n scurt ne spune c[ Junimea
s-a opus formelor goale =i barbare ce s-au manifestat ]n litera-
tur[, s-a opus formelor =i formulelor umflate, goale de ]n\eles, s-a
opus superficialit[\ii ]n toate =i a creat un curent mai s[n[tos ]n
Studii critice 221

literatur[ =i limb[, a produs c`teva opere de valoare, iar dac[ n-a


putut s[ fac[ mai mult, cauza e c[ \ara noastr[ a fost =i este in-
cult[, are tot =coli ca ]n B`rlad etc. Aici trebuie s[ declar[m c[
suntem cu totul de acord cu partea articolului unde dl Philippide
vorbe=te despre aceea ce a f[cut Junimea. Junimea s-a r[sculat
contra latiniz[rii absurde a limbii, contra neologismelor, contra
formelor goale, barbare, gre=ite, a creat o ortografie mai ome-
neasc[, a dat c`teva opere de valoare...
Foarte adev[rat, =i-mi pare bine c[ de ast[ unic[ dat[ pot s[
fiu perfect de acord cu dl Philippide. Pot s[-l asigur c[ ]n\eleg =i
pre\uiesc cel pu\in tot at`ta c`t =i d-sa utilitatea =i meritul aces-
tei lupte junimiste; dec[t, de la aceast[ influen\[ literar[ bine-
f[c[toare, p`n[ la aceea influen\[ social[ de care vorbesc eu,
mai e un pas, =i ce pas! Dar, zice dl Philippide, Junimea n-a putut
s[ fac[ mai mult pentru c[ \ara noastr[ e incult[, s[rac[ etc. =i
]n dou[ pagini d-sa ]n=ir[ dovezi =i ilustreaz[ incultura noastr[.
}n loc de acest lux de dovezi de care nimenea n-are nevoie, dl
Philippide ar fi f[cut mult mai bine dac[-mi r[spundea la aser-
\iunea mea din chiar articolul pe care-l combate, c[ ]ntr-o \ar[
incult[ ca a noastr[ e mai u=or de a avea o influen\[ hot[r`toare.
+i dac[ e a=a, atunci toate argumentele =i ilustra\iunile d-sale ]n
incultura noastr[ servesc teza mea, nu pe a d-sale. Cum nu pri-
cepe dl Philippide c[ dac[ Junimea a putut s[ aib[ o influen\[
literar[ =i =tiin\ific[ ]n \ara noastr[, apoi e tocmai din cauz[ c[
\ara e incult[, e la ]nceputul culturii ei? Cum nu pricepe dl Phi-
lippide c[ ]n Fran\a ori Englitera, cea mai mare parte a junimi=tilor
nu numai c[ n-ar fi putut s[ aib[ o influen\[ mare asupra mi=c[rii
intelectuale, dar nici n-ar fi putut s[ apar[ m[car pe arena
publicit[\ii?
E dar evident aceea ce am zis ]n articolul meu la care r[spunde
d-sa, c[ ]ntr-o \ar[ cult[ cum e Fran\a, ]n \ara lui Victor Hugo,
Musset, Molière, e mult mai greu de a hot[r] o mi=care intelectu-
al[, de a crea o =coal[, de a influen\a ]n bine o ]ntreag[ evolu\ie
social[ dec`t ]ntr-o \ar[ semicult[ cum e a noastr[. Acolo, ]n
222 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Fran\a, ar trebui pentru aceasta un cerc de genii, la noi ar fi fost


de ajuns talentele de care dispunea Junimea. +i cu toate acestea
influen\a lor social[ a fost mic[.
Dar, va obiecta d-sa, ce e acea influen\[, ce sunt acele idealuri
sociale ale unui curent literar =i intelectual? Desigur, e greu de
r[spuns ]n c`teva cuvinte, totu=i vom ]ncerca. +i fiindc[ ]n prin-
cipiu =i teoretice=te nu ne vom ]n\elege cu dl Philippide, de aceea-i
vom da c`teva exemple concrete.
S-a vorbit mult de curentul literar al lui Lessing, =i chiar s-a
comparat acel curent cu curentul junimist, probabil fiindc[
junimi=tii pomeneau des despre Lessing.
E adev[rat c[ Lessing a avut o mare influen\[ asupra litera-
turii =i limbii germane; el a creat ]ntruc`tva acel admirabil in-
strument de care s-au servit ]n urm[ Schiller, Goethe, Heine. Less-
ing a fost creatorul teatrului modern german, Lessing creatorul
criticii =tiin\ifice ]n Germania; dar Lessing totdeodat[ a fost un
mare cet[\ean, un mare lupt[tor pentru demnitatea omeneasc[,
pentru libertate, pentru dreptatea social[, pentru lumin[. }ntrea-
ga lui crea\iune respir[ aceast[ iubire de oameni, de adev[r, de
democra\ie, el a murit persecutat, s[rac, dar n-a =ov[it, n-a tr[dat
marea cauz[ pentru care a luptat toat[ via\a. +i aceasta, ]ntre
altele, face nemuritor numele lui. Sub influen\a lui s-au dezvoltat
Schiller, Goethe, Herder; el =i cu d`n=ii formeaz[ acea perioad[
str[lucitoare clasic[ a literaturii germane, acel mare curent in-
telectual care a influen\at at`t de mult, a=a enorm de mult, asu-
pra ]njgheb[rii =i dezvolt[rii na\iunii germane ca atare. Tot acest
curent a provocat curentul literar, intelectual, revolu\ionar numit
das junge Deutschland (Germania t`n[r[), ai c[rei membri cei
mai influen\i au fost Heine, Borne, Gutzkow, Laube, Mundt, Ra-
hel, Freiligrath...etc. Aceste dou[ curente literare =i intelectuale
rezumeaz[ nu numai via\a artistic[ =i intelectual[, dar ]nc`tva =i
via\a social[ a Germaniei pentru aproape un secol =i mai bine.
Aceste curente literare =i intelectuale au f[cut, spre pild[, pentru
Studii critice 223

unitatea* Germaniei mai mult dec`t to\i regii =i Bismarkii ]mpre-


un[. Se ]n\elege, nici unitatea, nici dezvoltarea Germaniei nu s-a
f[cut a=a cum au visat ei, marii =i nobilii poe\i =i scriitori, dar
to\i cei care =i acum se lupt[ ]n Germania pentru bine, pentru
dreptate, pentru ]ndreptarea relelor sociale, pentru un viitor mai
frumos, to\i, ]ntr-un fel ori ]ntr-altul, direct ori indirect, ]=i trag
originea =i sunt influen\a\i de aceste dou[ mari curente literare =i
intelectuale.
S-ar putea r[spunde c[ Germania e o \ar[ civilizat[, cult[, nu
ca noi. S[ lu[m deci o \ar[ mai asem[n[toare cu noi dup[ cul-
tur[: Rusia.
Pe la 1840 se formeaz[ ]n Rusia un cerc literar =i =tiin\ific sub
conducerea marelui critic rus Belinski, publicistului =i nuvelistu-
lui Herzen, istoricului Granovski etc. Acest cerc provoac[ ]n Ru-
sia un puternic curent literar =i =tiin\ific, din el ies scriitori ca
Gogol, Turgheniev, Dostoievski =i al\ii. Dar acest cerc literar nu
se ]nchide ]n formula „art[ pentru art[“, o formul[, cum vom
vedea mai jos, cu totul absurd[. De=tept`nd Rusia la via\[ lite-
rar[ =i artistic[, acest grup de litera\i o de=teapt[ la via\a umani-
tar[, cet[\eneasc[. Sub condi\iuni nimicitoare, sub cnutul rusesc,
ace=ti scriitori vorbesc de idealuri omene=ti, de demnitatea ome-
neasc[, de marile principii ale revolu\iei franceze. Acest curent a
avut o colosal[ influen\[ asupra marii reforme — eliberarea \[ra-
nilor din robie. El d[ na=tere unui alt curent, pe la 1860, curen-

* Pentru a evita o ne]n\elegere regretabil[, rog pe cititorii mei s[ aib[ ]n


vedere, c[ dac[ eu ]n de-a lungul acestui articol studiez influen\a social[ a
artei =i a artistului, aceasta ]ns[ nu vrea s[ zic[ deloc c[ neg ori nu recunosc
influen\a altor factori asupra dezvolt[rii sociale. E evident c[ sunt =i al\i
factori. Spre pild[, factorul material economic are =i mai mare influen\[ asu-
pra dezvolt[rii sociale dec`t factorul artistic =i chiar dec`t cel intelectual ]n
general, cum am ar[tat ]n alt[ parte (vezi Concep\ia materialist[ a istoriei).
Aci ]ns[, ]n acest articol, am specialmente ]n vedere factorul artistic =i in-
telectual, iar dintre arti=ti specialmente pe poe\i =i scriitorii mari.
224 Constantin Dobrogeanu-Gherea

tul marelui economist =i critic Cern`=evski, criticului Dobroliubov,


poetului Nekrasov =i unui =ir ]ntreg de scriitori de talent. Aceste
dou[ curente literare =i intelectuale provoac[ ]ntreaga mi=care
eliberatoare din Rusia. Tot devotamentul, abnega\iunea, eroismul
tineretului rus, care a pus ]n mirare o lume ]ntreag[, a fost in-
spirat =i provocat ]n mare parte de aceste dou[ curente literare
=i intelectuale. +i acum, c`nd despotismul a triumfat, c`nd un
mare ]ntuneric ]nv[luie colosala ]mp[r[\ie ruseasc[, tot ce
g`nde=te =i sper[ ]n aceast[ \ar[, tot ce lupt[ pentru un viitor
mai bun, tot ce sufer[ ]n ]ntunericul Siberiei a fost inspirat, a
fost educat de aceste dou[ mari curente literare =i intelectuale.
A ]n\eles acum dl Philippide? +i a= putea s[-i mai dau alte ex-
emple. A=a, spre pild[, marele curent literar =i intelectual ce s-a
format ]n \[rile scandinave pe la 1865 =i al c[rui suflet sunt
Brandes, Björnson, Ibsen =i al\ii.
Dar Junimea! }n sensul literar propriu-zis, p[str`nd propor\iile,
activitatea =i influen\a ei are o asem[nare, bine]n\eles o slab[
asem[nare, cu activitatea unui Lessing sau a unui Belinski.
Junimi=tii de frunte au venit din Germania, Fran\a, de unde au
adus o frumoas[ cultur[ literar[, ei au fost influen\a\i, =i-au for-
mat gustul lor literar dup[ str[lucita literatur[ clasic[ german[
a lui Lessing, Schiller, Goethe, Herder, Heine. Evident c[ influen\a
lor asupra literaturii noastre, lupta lor cu curentele absurde ]n
poezie, ]n limb[, nu putea fi dec`t binef[c[toare, progresist[,
aproape revolu\ionar[. Da, lupta =i influen\a literar[ a Junimii ]n
acest sens are ceva din lupta lui Lessing.
}n schimb, ]ntru c`t prive=te spiritul acestui curent, spiritul so-
cial, influen\a lui social[, nu numai c[ n-a fost ]n aceea=i direc\ie,
dar n-a fost nici indiferent, ci, ceea ce e mai r[u, a fost ]n multe
privin\e contrariu spiritului lui Lessing =i tuturor marilor curente
literare =i intelectuale ce s-au produs ]n acela=i sens. Junimea s-a
r[sculat contra formelor goale, contra cuvintelor mari golite de
Studii critice 225

]n\eles, p`ng[rite ]n gura Ca\avencilor =i Farfuridilor no=tri. Ju-


nimea s-a sculat contra speculei ce se f[cea cu aceste cuvinte.
Dec`t, tot zeflemisind, b[t`ndu-=i joc, repudiind cuvintele mari,
au ajuns s[ zeflemiseasc[, s[ repudieze =i adev[ratul con\inut al
acestor cuvinte. Junimea cu drept cuv`nt =i-a b[tut joc de marile
cuvinte libertate, fraternitate, egalitate, care ajungeau un mijloc
de exploatare ]n gura politicienilor no=tri pu\in scrupulo=i; dar
d`nd afar[ aceste cuvinte, Junimea le-a dat afar[ cu con\inutul
lor cu tot ori, cum ar zice neam\ul, a dat afar[ apa din copaie
]mpreun[ cu copilul.
}n aceast[ privin\[, Junimea s-ar asem[na cu un muzicant care,
sc`rbit =i revoltat cu drept cuv`nt de profanarea, de caricatu-
rizarea genialelor crea\iuni muzicale ale marilor mae=tri de c[tre
fla=netarii din strad[, s-ar sc`rbi de ]nse=i capodoperele muzi-
cale =i s-ar ]ntoarce la muzica de acum dou[ sute de ani, con-
fund`nd astfel execu\ia p[c[toas[ cu valoarea intrinsec[ a unor
crea\iuni nemuritoare. Cum aceast[ distrugere a con\inutului
ad`nc umanitar, a marilor idealuri umanitare =i sociale a in-
fluen\at asupra activit[\ii politico-sociale a Junimii, aceasta nu ne
prive=te aici, fiindc[ aci scriem un articol literar, nu politico-
social; aci deci ne intereseaz[ influen\a acestui factor asupra Ju-
nimii literare =i intelectuale. Pentru noi e ne]ndoielnic c[ aceast[
influen\[ a fost foarte dezavantajoas[.
}n adev[r, Lessing =i literatura clasic[ german[ s-au manifestat
ca deschiz[tori de drumuri noi (bahnbrechend), nu numai ]n limba
=i forma literar[, dar mai ales ]n fondul, ]n con\inutul =i spiritul
literaturii lor. Ei deschideau orizonturi largi g`ndirii =i simpatiei
omene=ti, ei luptau ]n adev[r pentru libertate, fr[\ie =i egalitate
]n sensul adev[rat al cuv`ntului, ei au fost revolu\ionari nu nu-
mai ]n form[, ci =i ]n fond. Ce s-a f[cut deci cu acest con\inut
pre\ios, cu spiritul social, cu ideile largi, umanitare, ale unui Less-
ing? Acestea au fost date afar[, dup[ cum am v[zut, ]mpreun[ cu
226 Constantin Dobrogeanu-Gherea

cuvintele mari =i ]nlocuite cu un con\inut conservativ, c`teodat[


reac\ionar =i ]n orice caz contrariu celui lessinghian. +i astfel s-a
ar[tat un fenomen a=a de rar ]n istoria dezvolt[rii literare =i in-
telectuale, c[ un cerc literar =i intelectual, care a fost bahnbre-
chend, cum zic nem\ii, progresist, aproape revolu\ionar ]n lupta
pentru limba =i forma literar[, a fost conservativ, c`teodat[ chiar
reac\ionar, pe c`t e vorba de con\inutul ideal =i spiritual, de
con\inutul social al acestei forme. +i astfel, ]n \ara noastr[, unde
sunt posibile combina\iile cele mai stranii, unde e posibil[ o
constitu\ie liberal[ al[turi de o practic[ =i de ni=te moravuri
aproape feudale, unde sunt posibile ]mperecheri ca liberal-con-
servator etc., s-a f[cut posibil[ =i ]mperecherea Lessing-Schopen-
hauer.
Pentru ca ]n c`teva cuvinte, printr-un singur exemplu, s[
caracteriz[m marea deosebire dintre curentul literar al Junimii
=i curentele progresiste despre care am vorbit, rog pe cititorii mei,
mai ales pe acei care cunosc istoria dezvolt[rei literare moderne,
s[-=i ]nchipuie pe Lessing, Schiller, Heine, pe Belinski, Herzen,
Cern`=evski, pe Brandes, Björnson, Ibsen etc. semn`nd o peti\ie
]n care s-ar cere ]nfiin\area pedepsei cu moartea.*
Se ]n\elege c[ aceast[ form[ a=a de nou[, cu spiritul =i fondul
a=a de vechi, nu putea s[ \ie cas[ bun[ ]mpreun[, =i fondul nu
putea s[ n-aib[ o influen\[ rea asupra formei, asupra dezvolt[rii
ei. Pentru c[, ]nc[ o dat[, ceea ce a dat putere at`t de mare li-
teraturii clasice germane a lui Lessing, Schiller, Goethe, Herder, n-a
fost numai forma splendid[ nou[, ci con\inutul ideal, umanitar,
spiritul ]nalt, ideile mari sociale ce ea con\inea. }ns[=i forma a
* Dac[ pomenesc aici despre acea peti\ie, o fac cu mare nepl[cere. Acest
fapt a fost de at`tea ori exploatat cu scopuri foarte pu\in curate contra
junimi=tilor. Dar o pomenesc fiindc[ singur acest fapt zugr[ve=te admirabil
enorma diferen\[ dintre fondul, spiritul, idealul social al curentului litera-
ro-intelectual al Junimii =i al celorlalte curente.
Studii critice 227

putut s[ devie a=a de frumoas[ mul\umit[ con\inutului pe care


trebuia s[-l exprime.
Lipsind acest spirit social, ]nlocuit cu altul nu numai nea-
sem[n[tor, ci ]n multe privin\e contrariu, evident c[ acest con\inut
trebuia s[ influen\eze ]n r[u =i forma, astfel ]nc`t chiar influen\a
pur literar[ =i =tiin\ific[ a Junimii a fost mai mic[ dec`t ar fi
putut fi, lu`nd ]n seam[ talentele de care dispunea. Ideile, prin-
cipiile, idealurile conservative =i schopenhaueriene nu pot s[ in-
spire o mare mi=care literar[-artistic[. Aceasta trebuie s[ o re-
cunoasc[ chiar aceia care cred aceste principii salutare ]n alte
privin\e.
+i dovad[ c[ principiile Junimii n-au putut s[ formeze o pu-
ternic[ leg[tur[ spiritual[ ]ntre membrii ei, o leg[tur[ care s[-i
\in[ str`ns lega\i ]ntr-un grup de lupt[ literar[, e faptul c[ mem-
brii ei s-au desp[r\it, s-au ]mpr[=tiat =i chiar cei mai de seam[ s-au
apucat de alte afaceri ]n afar[ de literatur[ =i mi=carea intelectu-
al[ a \[rii. +i iat[ c[ Junimea, cu cei mai mul\i membri ]nc[ ]n
via\[, a ajuns s[ fac[ parte din istoria trecut[ a literaturii noas-
tre — ceea ce nu s-a ]nt`mplat iar[=i cu nici un curent puternic
literar =i intelectual ce a existat vreodat[. +i astfel, ]n parte s-a
z[d[rnicit o manifestare literar[ =i intelectual[ care ar fi putut s[
dea cu totul alte roade. +i deci, pe alt[ cale ajungem la aceea=i
concluzie la care am ajuns acum =apte ani ]n pasajul pe care-l
citeaz[ dl Philippide, =i anume c[ ]nr`urirea Junimii =i roadele
ce a adus ea, ca un grup literar =i intelectual, ar fi trebuit s[ fie
mult mai mari dec`t au fost, av`nd ]n vedere talentele de care
dispunea acest grup. +i una din cauze e c[ Junimii ]i lipseau acele
idealuri m[re\e sociale =i umanitare care ]nsufle\eau curentul li-
teraro-intelectual al lui Lessing, das junge Deutschland, Belinski-
Herzen, Brandes-Ibsen etc. Se ]n\elege, e u=or a reduce la absurd
vorbele adversarului, zic`nd: „Dar ce voi\i? Ca Junimea s[ fi pro-
dus ni=te Shakespeari =i Goethe, =i s[ lumineze a=a deodat[ \ara
228 Constantin Dobrogeanu-Gherea

rom`neasc[?“ Desigur c[ nu. Shakespeare ori Goethe sunt ni=te


accidente fericite pe care-i produc popoarele culte la sute de ani
unul, iar o ]ntreag[ \ar[ nu se lumineaz[ deodat[ de o sut[ de
grupuri =i curente literare. Mai mult, eu ]nsumi ]n alt articol dove-
desc c[ epoca istoric[ ]n care s-au dezvoltat junimi=tii a fost de-
favorabil[ pentru o puternic[ mi=care literar[ =i intelectual[. Deci
nu-mi fac ]n privin\a aceasta nici o iluzie. Dec`t, cred =i sunt con-
vins c[, dac[ Junimea ar fi fost condus[ =i p[truns[ de ]naltele
idealuri sociale de care am vorbit mai sus, rodnicia =i influen\a
ei ar fi fost mai ]nsemnat[ =i mai binef[c[toare chiar de la ]nceput,
ar fi =i mai puternic[ acum =i influen\a ei s-ar ]ntinde cu mai
mare putere de acum ]nainte.
A= putea aduce multe exemple din activitatea Junimii, pentru
dovedirea ziselor mele; ]mi lipse=te ]ns[ spa\iul, de aceea voi
aduce numai un singur exemplu, =i acesta e ]nsu=i articolul dlui
Philippide, care arat[ at`t de bine adev[rul ziselor mele.
}n adev[r, Convorbirile literare, dup[ cum se =tie, sunt organul
Junimii. Dup[ dou[zeci =i cinci de ani de existen\[ a acestei re-
viste, Junimea scoate un num[r festiv =i ]n acest num[r de ser-
bare este =i un articol pentru ap[rarea idealurilor ei, scris de dl
Philippide. Ei bine, ]n tot articolul, dl Philippide arat[ c[ nici nu
pricepe m[car cuv`ntul idealuri, ]l zeflemise=te, r`de =i petrece
pe socoteala lui, parc[ cine =tie ce comic[rie ar fi.
„Idealuri — zice dl Philippide — pl[nuiesc =i eu at`tea, c`nd
n-am nici o treab[, ]nc`t m[ minunez cum, dup[ teoria dlui
Gherea, nu m-am ales p`n[ acum m[car un ]nger“. Idealuri, de
altmintrelea, dup[ dl Philippide, are fiecare om, numai „unul =i-l
pune ]n bani, altul ]n glorie... mul\i ]n vreo himer[ de egalitate...“,
=i afar[ de asta, ce trebuie idealuri, mai ales artistului? Iat[, spre
pild[, zice dl Philippide, „Goethe =i Schiller, ni=te oameni ca toat[
lumea, din punct de vedere al idealelor (dac[ nu poate ceva mai
pe jos)...“ Cum nu? O fi ]nv[\at =i ei la liceul din B`rlad! Ce tre-
buie idealuri artistului? urmeaz[ d-sa. Iat[, Pietro Aretino a fost
Studii critice 229

un punga=, un escros =i ce lucruri de seam[ a f[cut ]n art[.* +i


]n felul acesta ap[r[ dl Philippide idealurile Junimii! Nu-i vorb[,
Junimea nu poate s[ fie ]nvinov[\it[ pentru toate c`te le spune
dl Philippide, dar totu=i e ne]ndoielnic c[ aceast[ absolut[ nepri-
cepere a idealurilor sociale =i petrecerea pe socoteala lor e car-
acteristic[ pentru un discipol al Junimii =i e ne]ndoielnic c[ =i
aceasta are o parte bun[ de vin[, dovad[, de altmintrelea, c[
acest articol monumental e tip[rit ]n num[rul festiv al Con-
vorbirilor.
***
Am sf`r=it cu partea a doua a articolului dlui Philippide, care
trata despre Junimea; acuma trecem la partea-nt`i, care a fost
menit[ ]n g`ndul autorului s[ trateze despre idealuri sociale =i
artist, sau mai bine despre netrebnicia idealurilor pentru un ar-
tist ca atare.
Dl Philippide, dup[ ce citeaz[ un pasaj din criticile mele de-
spre idealurile Junimii, urmeaz[ a=a: „Acest scriitor confund[ ide-
alurile ]nalte sociale, adic[ ]n limba d-sale socialiste, cu ]ntreaga
dezvoltare intelectual[ a omului, ca =i cum faptul c[ ar avea cine-
* Ar fi p[cat s[ se piard[ acest pasaj monumental asupra lui Aretino. }l
reproducem ]ntreg pentru posteritate, pentru ca s[ se vad[ cum a =tiut dl
Philippide, dasc[l de rom`ne=te, s[ scrie =i s[ apere Junimea. Iat[-l:
„Pietro Aretino, p[rintele meseriei pe care francezii o numesc chantage,
cu toat[ imoralitatea lui, a produs singurele comedii de valoare ]n secolul al
XVI-lea, secolul de aur al literaturii italiene=ti, a introdus cel dint`i, ]n exce-
lentele sale observa\ii asupra scriitorilor contemporani, metafore din lumea
culorilor, a vorbit cel dint`i de conturul, coloritul, relieful unei idei, unei
scrieri, produc`nd astfel limba criticii literare, de care se servesc chiar cei
mai neprih[ni\i autori ast[zi, f[r[ s[ se g`ndeasc[ c[ vorbesc limba — cum
s[-i zic? — noi n-avem, rom`nii, cuv`nt potrivit pentru a exprima valoarea
moral[ a lui Pietro Aretino! +i din acest punct de vedere a avut =i Junimea
un ideal“.
Adic[ din care punct de vedere, d-le Philippide?
230 Constantin Dobrogeanu-Gherea

va idealuri ]nalte ar fi un talisman care ar face din el ]n mod


necesar un mare artist, scriitor, dispens`ndu-l de alt[ munc[ =i
putere. Eu cred...“ Ce crede dl Philippide vom vedea mai pe urm[,
ceea ce cred eu ]ns[ e c[ ]n polemic[ se cere s[ expui vederile
adversarului ]ntr-un mod corect, s[ nu-i atribui lucruri pe care
nu le-a spus =i mai ales contrarii celor zise de el. Aceasta cred c[
e o cerin\[ de corectitudine elementar[. Dl Philippide pare a nu
o recunoa=te deloc.
A=adar, eu confund idealurile sociale cu ]ntreaga dezvoltare
intelectual[, =i, dup[ mine, idealurile ]nalte ar fi un talisman, care
face pe om scriitor mare f[r[ alt[ munc[ =i putere! Oriunde a
venit vorba despre idealuri =i artist =i mai ales chiar ]n articolul
la care r[spunde dl Philippide, am insistat asupra faptului c[ ide-
alurile ]nalte nu sunt deloc un talisman. „Pentru opera artistic[
moralizatoare — zic eu ]n acel articol — se cer deci dou[
condi\iuni: ]n[l\area moral[ =i ideal[ a artistului =i puterea cre-
atoare, geniul. Una singur[ dintr-]nsele nu ajunge. S[ presupu-
nem un om cu ]nalte idealuri, dar f[r[ talent de pictur[. S[ zicem
c[ presupusul pictor ar face un tablou cu subiect =i scop foarte
moralizator; fire=te c[ ]n ciuda moralit[\ii pseudopictorului
tabloul va fi prost, picioarele vor fi unul mai lung =i altul mai
scurt, ]ntre p[r\ile trupului nu va fi nici o propor\ie... ]n sf`r=it,
tabloul va fi o caricatur[ =i numai putere de a moraliza nu va
avea.“ Iat[ ce zic eu chiar ]n articolul la care r[spunde dl Philip-
pide. Cum se poate s[ nu fi ]n\eles dumnealui un pasaj at`t de
clar? Curios. +i ceea ce e mai curios, e c[ atribuindu-mi o absur-
ditate, o idee absolut contrarie celei pe care am sus\inut-o, d-lui
]n tot articolul st[ruie=te s[ combat[ acea absurditate. Solid[ po-
lemic[!
„Eu cred at`t — urmeaz[ dl Philippide — c[ ]ntr-un anumit
loc =i timp, o oper[ de valoare este posibil[ numai cu condi\ia ca
cel care se ]ncearc[ s[ o produc[, s[ se ]mp[rt[=easc[ mai ]nt`i
din cultura deja existent[, c[ adic[ un om care, f[r[ ca s[ cunoasc[
ceea ce se =tie deja p`n[ acum ]n matematic[, s-ar ]ncerca a=a
Studii critice 231

deodat[ =i de capul lui s[ studieze numerele, liniile =i suprafe\ele,


ar ajunge p[n[ la tabla lui Pitagora ori poate, dac[ ar avea
inteligen\a lui Pascal, p`n[ la c`teva teoreme din geometria lui
Euclid, dar =i-ar pierde vremea degeaba =i, dac[ ar vrea cumva
s[-=i anun\e cu zgomot descoperirile, ar deveni ridicol; cultura o
cred trebuitoare pentru progresul unei literaturi, =i de la Hora\iu
]ncoace toat[ lumea tot a=a a crezut-o.“
A=a crede dl Philippide, iar noi credem c[ d-lui face aici o con-
fuzie curioas[ =i regretabil[, adic[ mai mult curioas[ dec`t re-
gretabil[. Confuzia pe care o face d-lui e c[ amestec[ o oper[ de
art[ cu o oper[ =tiin\ific[. Aceast[ confuzie ]i ascunde adev[rul
dinaintea ochilor. Dac[ d-lui ar fi priceput =i aprofundat diferen\a
]ntre o oper[ artistic[ =i o oper[ =tiin\ific[, atunci necesarmente
d-sa ar trebui s[ fie de acord cu mine =i atunci nici articolul n-ar
fi v[zut lumina zilei, ceea ce ]n primul r`nd ar fi ]n avantajul
d-sale. +i, fiindc[ aceast[ confuzie =i aceast[ diferen\[ e a=a de
important[, ne vom opri la ea mai mult.
Se ]n\elege c[ pentru o oper[ =tiin\ific[ de valoare, trebuie ca
creatorul ei s[ cunoasc[ tot ce s-a f[cut p`n[ la el ]n aceea=i ra-
mur[ =tiin\ific[ =i ]n caz contrariu pseudosavantul va face o oper[
ridicol[; dar nim[nui de la Hora\iu ]ncoace, =i sper[m c[ =i p`n[
la el, nu i-a venit ]n g`nd s[ sus\in[ c[ un poet de geniu va face
o oper[ ridicol[, dac[ nu va cunoa=te tot ce s-a scris ]n literatur[
p`n[ la el. Se ]n\elege c[ e =i o parte de adev[r aici. +i eu am
sus\inut c[ o larg[ cultur[ literar[ va ridica =i mai mult valoarea
crea\iunilor unui artist, dar, desigur, nici eu, nici nimeni pe lume
n-a sus\inut c[ ]n caz contrariu opera unui artist va fi ridicol[.
Robert Burns, cel mai mare poet sco\ian =i unul din cei mai mari
poe\i ai Engliterei, a fost un \[ran muncitor de p[m`nt =i n-avea
dec`t cr`mpeie de cuno=tin\e literare. Cu toate acestea a produs
lucr[ri geniale. Un \[ran rom`n care ar avea aptitudini geniale
pentru matematic[, dar lipsit absolut de orice cultur[, cum este,
ar putea s[ ajung[ cu descoperirile lui p`n[ la tabla ]nmul\irii =i,
dac[ ar anun\a descoperirea, s-ar face ridicol; dar \[ranul rom`n
232 Constantin Dobrogeanu-Gherea

care nici n-a auzit de existen\a vreunei literaturi, creeaz[ capete


de oper[ cum sunt Miori\a, Mihu Copilul, Me=terul Manole etc.,
care ar putea s[ figureze cu cinste ]n orice literatur[ european[.
De unde aceast[ deosebire a=a de mare? Deosebirea provine din
]ns[=i deosebirea materialului cu care opereaz[ =tiin\a de o parte
=i arta de alta =i din deosebirea modului cum lucreaz[ asupra
noastr[ =tiin\a =i arta. +tiin\a are a face cu cuno=tin\ele omene=ti,
cu produc\iunile intelectului omenesc, hot[r`t progres`nde, acu-
mulabile, care pot s[ fie str`nse =i consemnate; arta (literatur[,
poezie) are a face cu sentimentele, emo\iunile, pasiunile, do-
rin\ele, n[zuin\ele omene=ti, foarte capricioase =i variabile dup[
timp =i loc, dup[ fiecare om, ele progreseaz[ foarte lent =i sunt
neacumulabile, neconsemnabile etc.
Un om care se ocup[ de matematici va g[si ]n cutare sau cu-
tare volum consemnate toate cuno=tin\ele matematice de la Pi-
tagora p`n[ ]n zilele noastre. }n care volum vom g[si consem-
nat[ gelozia de la Homer p`n[ ]n zilele noastre? +i de aceea un
om care vrea s[ fac[ o oper[ de valoare ]n matematic[ trebuie
negre=it s[ cunoasc[ ]ntregul lan\ al cuno=tin\elor acumulate, alt-
mintrelea va face o oper[ ridicol[; iar artistul care va zugr[vi
gelozia, poate s[ fac[ o oper[ de mare valoare necunosc`nd nici
pe Othello. Tocmai aceast[ mare deosebire a f[cut pe mul\i s[
cad[ ]n exagera\ia contrarie, nerecunosc`nd nici o influen\[ cul-
turii largi asupra crea\iunii artistice, ceea ce e desigur iar[=i o
gre=al[.
Dl Philippide se vede c[ nici n-a auzit de existen\a unei ]ntregi
=coli critice literare care num[r[ partizani celebri ca Taine etc...
=i care sus\ine c[ cultura =tiin\ific[ distruge arta =i talentul ar-
tistic.
Modul cum lucreaz[ asupra noastr[ savantul =i artistul, o oper[
=tiin\ific[ =i o oper[ de art[, e iar[=i deosebit. Un savant lucreaz[
asupra intelectului nostru, asupra priceperii noastre =i are ca ma-
terial cu care =i prin care lucreaz[, obiecte, lucruri, fenomene ce
Studii critice 233

au ]nsemn[tate pentru oameni ]ntr-un mod indirect; astfel sunt


cantit[\ile pentru un matematician, corpurile cere=ti pentru un
astronom, structura =i clasificarea plantelor pentru un botanist
(despre =tiin\ele sociale nu vorbim ]n acest articol). Artistul ]ns[
lucreaz[ asupra sentimentelor noastre. Materialul cu care lucreaz[
el e ]nsu=i omul, sunt pasiunile, simpatiile, idealurile omene=ti,
n[zuin\ele omului spre bine, frumos, drept, adev[r. Acesta e doar
materialul cu care lucreaz[ artistul, scriitorul, poetul; cu acest
material =i prin el d`nsul lucreaz[ asupra oamenilor. Cum se poate
dar ca materialul cu care =i prin care lucreaz[ el s[ fie indiferent
pentru opera lui, s[ nu depind[ de el ]nsemn[tatea operei artis-
tului, tr[inicia ei? Cum se poate ca ideile =i idealurile sociale s[
fie indiferente pentru opera artistului? Pentru c[ ce sunt aceste
idealuri sociale dec`t n[zuin\e ideale de mai bine ]n sensul so-
cial, n[zuin\e de iubire omeneasc[, de simpatie, de domnia
sim\[mintelor =i institu\iilor fr[\e=ti ]ntre oameni, de dreptate so-
cial[? +i toate acestea sunt ]nsu=i materialul poeziei.
}n privin\a omului de =tiin\[ se poate, ]n adev[r, cu oarecare
rezerv[, admite aceea ce zice dl Philippide, c[ adic[ idealurile
sociale, idealul savantului nu influen\eaz[ asupra operei lui, care
depinde de alte condi\iuni. Zic „cu oarecare rezerv[“, pentru c[
=i dl Philippide poate va admite c[ un savant ori un grup de
savan\i ce vor avea ca ideal progresarea =tiin\ei ]n \ara lor, spre
mai marele bine al semenilor, vor avea =anse s[ fac[ mai mult ]n
=tiin\[ dec`t aceia care s-ar conduce numai de interesul b[nesc.
+i iar[=i cred c[ va admite =i dl Philippide c[ ]n vremurile c`nd
ocupa\iile =i descoperirile =tiin\ifice puteau s[ atrag[ dup[ ele tor-
tura inchizi\iei =i moartea, atunci desigur pentru ocupa\iile
=tiin\ifice =i pentru l[\irea cuno=tin\elor =tiin\ifice se cereau ]nalte
idealuri sociale =i cet[\ene=ti. Dec`t, =i atunci idealurile savantu-
lui aveau o ]nsemn[tate indirect[. Pentru vremea noastr[, ad-
mitem c[ idealurile savantului n-au a face cu operele lui =tiin\ifice,
c[ nu sunt necesare pentru acele opere =i c[ o descoperire mare
234 Constantin Dobrogeanu-Gherea

=tiin\ific[ ar produce acela=i efect dac[ ar fi f[cut[ de un escroc


ca Aretino ori de un om ideal ca Shelley.
}n opera unui matematician se ]n\elege c[ nu voi c[uta ide-
alurile sociale ale savantului, pentru c[ ele nu pot fi exprimate
]n ea =i deci ea nu ni le va sugera. }n opera unui poet ]ns[, =i mai
ales a unui mare poet, sunt exprimate simpatiile lui, idealurile
lui, =i aceast[ oper[ va tinde s[ ne sugereze acelea=i sim\[minte,
acelea=i idei =i idealuri. +i dac[ e a=a, =i a=a este, atunci e evident
c[ cu c`t sentimentele exprimate ]n opera artistului sunt mai
umane, mai nobile, cu c`t ideile =i idealurile exprimate ]n ea sunt
mai largi, cu at`ta opera artistic[ e mai trainic[, mai adev[rat[,
mai frumoas[, mai pre\ioas[. De la opera unui matematician voi
cere s[ fie la ]n[l\imea =tiin\ific[ a epocii, pentru a nu falsifica
cuno=tin\ele =i inteligen\a oamenilor; de la opera unui mare poet
cer s[ fie la ]n[l\imea sentimental[ =i ideal[ a epocii spre a nu
falsifica sim\[mintele =i idealurile oamenilor. Aceasta, sper, e clar
ca lumina zilei.
Se ]n\elege, nu voi c[uta ]n[l\imea ideal[ a artistului ]ntr-o
descriere a unui peisaj, dar dup[ c`t =tiu, nici un mare poet
dintr-aceia care fac m`ndria omenirii nu s-au ocupat numai cu
peisajul, ci au vorbit =i au fost preocupa\i de sentimentele, de
destinele, de simpatiile, de idealurile omene=ti. Se ]n\elege iar[=i
c[ nu cad deloc ]n exagera\ie f[c`nd din idealurile ]nalte un ta-
lisman. }n contra acestei absurdit[\i m-am ridicat de mai multe
ori =i noi am v[zut deja ce bine m-a ]n\eles dl Philippide.
+i iar[=i se ]n\elege c[, spre pild[, puterea de a sugera imagini
=i sentimente e cea dint`i condi\ie f[r[ de care nici nu poate ex-
ista un artist scriitor. +i cu c`t e mai mare aceast[ putere, cu at`t
e mai mare =i artistul; dec`t, din doi arti=ti cu aceea=i putere, cu
permisiunea dlui Philipide, ]mi permit a crede c[ e preferabil acela
care are idealuri sociale mai ]nalte =i cred c[ acesta din urm[ va
fi =i un poet mai mare =i opera lui va fi mai frumoas[, mai dura-
bil[.
Studii critice 235

}ntre Aretino =i Alfieri prefer pe cel din urm[, de=i dup[ puterea
artistic[ Alfieri poate n-a fost mai mare dec`t Aretino; dar Alfieri
prin operele lui artistice a chemat la de=teptare Italia din acea
degradare pentru care a lucrat ]ntre al\ii =i Aretino, Pulci, Lodo-
vico Dolce etc. +i de aceea vorbind de Aretino, un critic mai
pricep[tor va zice: „P[cat, dac[ n-ar fi fost a=a de degradat =i
desfr`nat, ar fi putut produce o oper[ care ar fi r[mas“. Se ]n\elege
c[ dl Philippide g`nde=te cu totul altmintrelea. Dup[ d-lui, „de
la idealul scriitorului at`rn[ numai direc\ia ]n care lucreaz[, un
om adic[ patriot va produce scrieri patriotice, un om religios va
scrie lucruri evlavioase =i tot a=a mai departe, dar c`t de dura-
bile, adic[ adev[rate =i ]n\elese =i frumoase vor fi scrierile, aceasta
at`rn[ de at`tea ]mprejur[ri independente de idealurile scriitoru-
lui (cultur[, inteligen\[, bani, s[n[tate, gust de a scrie etc.)“. Nu
=tiu, z[u, ce-i vor fi f[cut dlui Philippide ideile =i idealurile, c[
tare le persecut[. }nchipui\i-v[ numai: ]nsemn[tatea, durabili-
tatea unei opere artistice poate s[ depind[ de orice voi\i — de
cultur[, bani, s[n[tate, gust, statur[, dantur[, numai de idealurile
artistului, de idealurile ]ncorporate ]n opera artistului, nu. Parc[
idealurile sociale nu sunt =i ele o parte a dezvolt[rii culturale, ]n
sensul larg al cuv`ntului. +i parc[ nu tot cu at`ta drept pot s[
spun =i eu, c[ de la gustul artistului va depinde forma scrierilor
lui, dac[ va scrie proz[ sau versuri, poeme sau drame etc... iar
]nsemn[tatea scrierii va depinde de altele =.a.m.d. Cum vedem,
gre=eala consist[ ]n eliminarea unui element al operei artistice,
pentru a recunoa=te ]nsemn[tatea operei numai ]n elementele
care au mai r[mas. Dl Philippide =i al\ii de puterea analitic[ a
d-sale elimin[ un element constitutiv al unei opere artistice =i,
v[z`nd ori crez`nd c[ =i dup[ aceast[ eliminare opera urmeaz[
a fi ]nsemnat[, conchid c[ elementul eliminat n-are nimic de a
face cu ]nsemn[tatea operei. E tot a=a de logic ca =i c`nd cineva
=i-ar smulge o =uvi\[ de p[r =i, v[z`nd c[ n-a chelit, ar scoate
concluzia c[ a fi chel sau nu, nu depinde de p[r.
236 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Desfacerea unui tot ]n elementele lui constitutive e o necesi-


tate a g`ndirii, a cunoa=terii; ]n aceasta dar consist[ analiza.
Dec`t, nefiind dat tuturor capetelor s[ fie analitice, multe
cud[\enii s-au ]nt`mplat ]n manifest[rile g`ndirii omene=ti, mai
ales ]n filozofie =i estetic[. A=a, spre pild[, esteticienii metafizici,
dup[ ce descompun opera artistic[ ]n elementele ei, ]ncep s[ eli-
mine aceste elemente unul dup[ altul =i, dup[ ce le-au eliminat
pe toate, c`nd n-a mai r[mas nimic, acest nimic a fost botezat
forma ideal[ transcendental[, ve=nic[ etc... +i mai frumos e c[
pentru esteticienii metafizici tocmai acest nimic constituie esen\a
artei. De aceea=i ordine de idei =i gre=eli e =i desp[r\irea formei
de fond ]n opera de art[. Nepricep`nd unii, adic[ mul\i, c[ for-
ma =i fondul ]n art[ pot s[ fie desp[r\ite numai ]n abstrac\ie, c[
]n realitate e imposibil[ forma f[r[ fond =i fondul f[r[ form[, le
separ[ =i caut[ ]n form[ ]nsemn[tatea =i ]n\elesul artei, iar fon-
dul pentru ei e secundar, e accidental, esen\a e forma. Acestei
concep\ii gre=ite se datore=te formula art[ pentru art[.
Al\ii, revolta\i contra acestei concep\ii false =i a formulei
]nguste, cad ]ntr-o exagerare contrarie =i comit o gre=eal[ iden-
tic[. Desp[r\ind forma de fond, ei, ca protest contra formulei art[
pentru art[, care vede esen\a artei ]n form[, v[d esen\a ]n fond.
Fondul e esen\ial, forma e accidental[; oricum ar fi forma, fon-
dul s[ fie ]nsemnat. +i ca rezultat s-au apucat s[ dea re\ete =i
teze cu care ar trebui s[ umple artistul produc\iunile lui artistice.
+i c`t[ g`ndire, c`t[ lupt[ a trebuit pentru ca s[ ajungem la acest
mare, dar simplu =i clar, adev[r, cum sunt de altmintrelea toate
adev[rurile mari, c[ forma =i fondul nu pot s[ fie desp[r\ite unul
de altul dec`t ]n abstrac\ie, c[ frumosul unei opere de art[ con-
sist[ tocmai ]n armonia formei =i fondului, c[ forma =i fondul
deopotriv[ ajut[ =i constituie chiar ]nsemn[tatea =i frumosul unei
opere.
Deci, cea mai mare, mai adev[rat[, mai ]nsemnat[ oper[ ar-
tistic[ ce s-ar putea m[car imagina ]ntr-o anumit[ epoc[, e aceea
Studii critice 237

care va avea cea mai perfect[ form[ artistic[ posibil[ ]n acea


epoc[ =i cel mai ]nsemnat fond, adic[ cele mai ]nalte sentimente,
idei, g`ndiri, idealuri la care s-ar fi putut ajunge ]n acea epoc[.
Ce simplu =i ce clar adev[r! +i c`t de pu\ini sunt acei care l-au
p[truns =i c`t de mul\i sunt aceia care vorbesc papagalice=te de-
spre armonia formei =i fondului, care repet[ chiar adev[rurile
de mai sus, dar care cad ]n cele mai absurde gre=eli c`nd e vorba
de a aplica aceste adev[ruri, =i c`\i sunt acei care fac gre=eli
aproape tot a=a de mari ca =i cele f[cute de dl Philippide.
}nchipui\i-v[ numai! Idealurile artistului, idealurile ]ncorpo-
rate ]n opera artistic[ n-au nimic de-a face cu ]nsemn[tatea,
frumuse\ea, durabilitatea operei!
S[ lu[m de pild[ geniala poem[ a lui Shelley: Laon and Cyth-
na. }n aceast[ poem[, ]ntr-o form[ genial[ sunt ]ncorporate imen-
sa iubire a poetului =i marea lui comp[timire pentru tot ce sufer[
=i pl`nge, iubirea nem[surat[ de adev[r =i libertate, ura contra
nedrept[\ii =i ap[s[rii, ]naltele =i ne]nfr`natele n[zuin\e spre
dezrobire, spre dreptatea social[, spre fr[\ia omeneasc[. Acum
scoate\i din poem[ acele idealuri ale artistului de iubire, de liber-
tate, de dreptate social[, idealuri care, dup[ dl Philippide, n-au
nimic a face cu ]nsemn[tatea =i durabilitatea operei artistice, =i
spune\i ce va r[m`nea. Va r[m`nea forma, versurile geniale...
Dar aceast[ form[, aceste versuri sunt inspirate tocmai de idealu-
rile artistului, aceste versuri exprim[ acele idealuri, ele deci nu
pot r[m`ne c`nd dispare ceea ce ele exprim[. Atunci ce va
r[m`nea? Poate ar putea s[ spuie dl Philippide.
Pentru a dovedi teza d-sale, c[ idealurile n-au nimic de-a face
cu ]nsemn[tatea operei de art[, dl Philippide alearg[ tocmai ]n
literatura antic[, la greci, crez`nd c[ m[car ]n vremurile at`t de
]ndep[rtate s[-=i g[seasc[ un argument pentru teza ce sus\ine.
Pute\i s[ v[ ]nchipui\i ce i se va ]nt`mpla s[rmanei literaturi
grece=ti, c`nd o va caracteriza din punctul de vedere al idealurilor
sociale =i morale dl Philippide. Asculta\i numai: „...Homer — zice
238 Constantin Dobrogeanu-Gherea

d-sa — unde tot idealul st[ ]n m`ncare mult[ =i ]n b[taie, apoi


teatrul lui Eschil — Sofocle cu fatalitatea — ce mai ideal! — =i
teatrul lui Euripide cu dezn[d[jduirea =i scepticismul...“ De dis-
cutat idealurile ]n art[, bine]n\eles, cu dl Philippide nu voi mai
discuta, a=a ]n treac[t numai ]i voi aduce opinia unui cunosc[tor
care a studiat literatura antic[ tocmai din acest punct de vedere,
Lucien Arréat, ]n frumoasa sa carte: La morale dans le drame,
l’épopée et le roman* , rezum[ astfel studiul s[u asupra epopeii =i
dramei antice:
„Am ar[tat de la ]nceput ]n epopeea =i drama primitiv[ expre-
siunea marilor scopuri sociale. Aceasta ]nseamn[, precum f[r[
]ndoial[ s-a observat, a studia sentimentele ]n obiectul lor,
ac\iunea omeneasc[ ]n rezultatele ei, =i dac[ pot zice astfel, da-
toria ]n ]nf[\i=area ei exterioar[. Sfin\enia mormintelor, tr[inicia
familiei, puterea cet[\ii, sunt scopurile pozitive de care ]nc[ se
c[l[uze=te pasiunea ]n tragedia antic[!“
E curios c`t de mici par toate v[zute prin prisma dlui Philip-
pide, la ce propor\ii reduce d-sa tot ce atinge! Idealurile epopeii
=i tragediei grece sunt m`ncarea, b[taia =i scepticismul. Goethe
=i Schiller, dup[ idealuri, sunt ca to\i oamenii, dac[ nu mai jos,
socialismul e un fel de sectantism, sociali=tii ni=te sectan\i
caraghio=i =.a.m.d.
Pe oamenii mari, ca =i pe oamenii mai pu\in ]nsemna\i, dar
care ies din f[ga=ul comun, trebuie s[-i judec[m dup[ m[sura
pe care ne-o d[ genialul Hegel pentru oamenii istorici. „Oamenii
istorici — zice Hegel — trebuiesc judeca\i dup[ principiile ge-
nerale care constituiesc esen\a intereselor =i pasiunilor lor. Ei sunt
oameni mari pentru c[ au s[v`r=it lucruri mari, =i nu ]nchipuit, ci
]n adev[rat =i necesar mari... Care dasc[l de =coal[ nu s-a ]ncu-
metat de a dovedi, lu`nd ca exemplu pe Alexandru Macedon =i
Juliu Cesar, c[ ace=ti oameni au fost ]mpin=i de cutare sau cutare
pasiuni =i de aceea au fost imorali. De unde urmeaz[ imediat c[

* Morala ]n dram[, epopee =i roman (n. ed.).


Studii critice 239

el n-are aceste pasiuni, =i dovad[ e c[ n-a supus Asia =i n-a ]nvins


nici pe Darius, nici pe Porus, ci tr[ie=te bini=or =i las[ pe al\ii s[
tr[iasc[.“
Noi n-avem nimic de zis, s[ tr[iasc[ cu to\ii =i oamenii mari,
=i oamenii ]nsemna\i, =i oamenii de talent, =i dasc[lii de =coli de
care ne vorbe=te Hegel, ]ndeplinindu-=i fiecare menirea pe
p[m`nt, dup[ cum e dat fiec[ruia, dup[ organiza\ia lui. A=a e =i
la alte specii animale, spre pild[ la p[s[ri. Sunt ]ntre p[s[ri =oimi,
vulturi, dar sunt =i p[s[ri domestice: g[ini, ra\e, curci. Cele dint`i,
sus de tot, deasupra piscurilor uria=e, se scald[ ]n aerul dimine\ii
uit`ndu-se ]n dep[rt[rile albastre, unde li se deschid orizonturi
imense. Cele din urm[ se plimb[ prin curtea din dos uit`ndu-se
la uluci, fiecare ]mplinindu-=i menirea dup[ organiza\ia ei. At`t
numai, s[ nu se compare ra\a cu vulturul, s[ nu zic[ ra\a: „Vul-
turul? Dar ce e vulturul? Un nesp[lat! De c`nd m[ scald ]n co-
paie, n-a venit m[car o dat[ s[ se scufunde =i el cu mine!“ +i s[
nu zic[ iar[=i g[ina: „+oimii? Dar ce sunt ei? P[s[ri ca toate
p[s[rile, dac[ nu cumva ceva mai pe jos. +i ei acolo sus se plimb[
prin curte, scormonind cojile de cartofi pe care le arunc[ slujni-
ca din buc[t[rie!“ Asta nu trebuie s[ fac[, ]ncolo s[ tr[iasc[ cu
to\ii. Dec`t, ]\i faci =i urm[torul ra\ionament: g[ina numai atunci
nu s-ar compara cu =oimul, c`nd ar pricepe ce e =oimul; dar dac[
ar pricepe, atunci n-ar mai fi g[in[! Grea dilem[!
De altmintrelea toate acestea nu sunt deloc ]n chestie.
Vezi c`t de molipsitoare sunt exemplele rele! Av`nd a face cu
digresiunile dlui Philippide, m-am molipsit =i am ajuns =i eu s[
le fac, =i din polemica cu d-sa am ajuns la p[s[rile domestice.
Cititorul n-are dec`t s[ fac[ cu digresiunile mele ceea ce am
f[cut eu cu digresiunile dlui Philippide — s[ le elimine.
240 Constantin Dobrogeanu-Gherea

ASUPRA MI+C{RII LITERARE +I +TIIN|IFICE


CUPRINS

Seceta literar[ =i =tiin\ific[, s[r[cia mi=c[rii noastre literare


contemporane e ]n afar[ de orice ]ndoial[ =i, desigur, pu\ini se
vor g[si care s[ nege acest fapt pe c`t de trist, pe at`t de adev[rat.
Nu-i vorb[, ]n privin\a mi=c[rii =tiin\ifice propriu-zise se vor
g[si unii care nu ne vor da dreptate.
Num[rul =colilor =i al =colarilor cre=te necontenit, universit[\ile
noastre se ]mbun[t[\esc foarte mult, o mul\ime de tineri ne vin
din str[in[tate ]narma\i cu toat[ =tiin\a european[; n-ar fi deci
nedrept de a vorbi de lipsa unei mi=c[ri =tiin\ifice la noi?
Ne]ndoielnic c[ cei ce vor vorbi a=a vor avea o mare doz[ de
dreptate. C[ instruc\ia se ]ntinde la noi — cam ]ncet, nu e vorb[,
dar totu=i se ]ntinde — nu mai ]ncape discu\ie; c[ universit[\ile
noastre se ]mbun[t[\esc foarte mult, e poate mai pu\in sigur, ad-
mitem ]ns[ =i asta; dar de aci =i p`n[ la o mi=care =tiin\ific[ ]n
adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului mai e un pas, =i un pas foarte
important. Pentru c[ aceea ce deosebe=te mai ales o mi=care
=tiin\ific[ ]ntr-o societate e entuziasmul, e iubirea dezinteresat[
pentru =tiin\[, at`t din partea celor care o predau, c`t =i din partea
celor care o ]nva\[.
C`nd tinerimea cult[ venea entuziasmat[ din toate col\urile
Germaniei pentru a asculta pe marii ei dasc[li Fichte ori Hegel,
era desigur o frumoas[ mi=care =tiin\ific[. Dorul de lumin[ =i de
adev[r ]nsufle\ea aceast[ tinerime; dorul de a r[sp`ndi lumina
=i adev[rul ]nsufle\ea pe marii ei ]nv[\a\i.
C`nd b[tr`nul dasc[l Gheorghe Laz[r d[dea ]nv[\[tur[ ]ntr-o
cas[ veche prin cr[p[turile c[reia =uiera v`ntul de iarn[, ghemui\i
de frig =i el, =i cei ce-l ascultau, dar p[trun=i cu to\ii de acela=i
Studii critice 241

dor de adev[r =i de lumin[ pentru ei =i pentru neamul lor, era un


]nceput de mi=care cultural[. Acest ]nceput era s[rac, foarte s[rac,
dar era ]nceputul unei adev[rate mi=c[ri literare =i =tiin\ifice care
a dat roade frumoase.
Azi ]ns[, ]n cele mai multe cazuri, un profesor ]=i d[ ceasul lui
regulamentar de munc[ numai pentru c[ e pl[tit — =i aceasta
c`nd nu poate s[ se eschiveze. Cei ce ]nva\[, ]nva\[ iar[=i pentru
c[ n-au ]ncotro: trebuie s[-=i fac[ o carier[, s[ ia o fat[ cu zestre
=i pentru asta trebuie diplom[.
Odat[ diploma luat[, diplomatul azv`rle c[r\ile ]n foc, uit[ ceea
ce a ]nv[\at, afar[ doar de ceea ce ]i cere meseria.
Azi, c`nd dasc[lul d[ ]nv[\[tur[ numai pentru leaf[, c`nd elevii
nu ]nva\[ dec`t pentru ca s[ ajung[ s[ ia leaf[, iar publicul nu
]nva\[ deloc, e greu de vorbit de o mi=care =tiin\ific[ ]n adev[ratul
]n\eles al cuv`ntului, oric`t s-ar fi ]ntins ]nv[\[tura ca meserie.
+tiin\ei noastre de azi ]i lipse=te o dezinteresat[ iubire de =tiin\[,
n[zuin\e ]nalte =i entuziasm =tiin\ific pentru a deveni o adev[rat[
mi=care =tiin\ific[.
Dar dac[ despre s[r[cia mi=c[rii noastre =tiin\ifice mai poate
fi ]ndoial[, ]n privin\a secetei literare suntem cu to\ii de acord.
Scriitori de valoare avem pu\ini, =i acei pu\ini scriu a=a de rar,
iar aceste scrieri rare sunt primite de public cu at`ta indiferen\[!
+i astfel, am`ndoi factorii unei mi=c[ri literare =i =tiin\ifice ne
lipsesc deopotriv[: litera\ii =i produc\iunile literare de o parte =i
un public c[tre care s-ar adresa aceste produc\iuni de alt[ parte.
Care =i unde e pricina acestui fenomen ]ntrist[tor?
Cauza s[r[ciei noastre literare, zic unii, e c[ scriitorii no=tri
mai de valoare nu scriu. Cu alte cuvinte, cauza s[r[ciei noastre
literare e lipsa literaturii, ori — parafraz`nd o spiritual[ expresie
a lui Caragiale — o na\iune f[r[ literatur[ va s[ zic[ c[ nu o are!
Al\ii, mai pricepu\i =i cu mai mult[ dreptate, g[sesc cauza ace-
stei stagna\ii ]n indiferen\a publicului. De c`te ori am auzit pe
pu\inii no=tri scriitori de talent zic`nd: „S[ scrii, s[ lucrezi, s[-\i
istove=ti toate for\ele suflete=ti? Dar pentru cine? Dar pentru ce?“
242 Constantin Dobrogeanu-Gherea

...dac[, dup[ nop\i de trud[,


Mig[lind vorb[ cu vorb[ c-o-nd[r[tnicie crud[,
Ai ajuns s[-\i legi ]n stihuri vro durere sau vrun vis,
Nu-\i ]ntemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris...
„Fiecare e ocupat cu trebile lui, cu interesele de toate zilele,
astfel c[ pentru interesele intelectuale =i estetice nu-i r[m`ne nici
vreme, nici bun[voin\[ =i nici pricepere. O carte care iese de sub
tipar, o pies[ ce se reprezint[ la teatru, face s[ se vorbeasc[ de
ea dou[-trei zile =i asta ]nc[ e mult =i numai dac[ reporterii de
gazete, transforma\i ]n critici artistici, vor binevoi s[ spuie c`teva
vorbe ]n gazetele respective.
}ndemnul moral lipse=te dar. Dar ]ndemnul material? Nici at`ta.
Opera de valoare, tip[rit[ ]ntr-un num[r ridicol de exemplare,
se vinde ]n cinci ani... dac[ nu r[m`ne nev`ndut[ pentru vecie.
Pentru cine dar s[ scrii =i pentru ce!“
Astfel zic scriitorii no=tri de talent =i desigur c[ ]n vorbele lor
e o bun[ parte de dreptate.
Un lucru numai: aceste c[in[ri nu r[spund la ]ntrebarea noas-
tr[, nu ne dau cauza adev[rat[ a secetei literare =i intelectuale.
Indiferen\a publicului? Dar de ce publicul e azi a=a de indife-
rent pentru produc\iunile artistice, c`nd cu treizeci ori patruzeci
de ani ]nainte ar[ta un interes a=a de mare pentru Alecsandri =i
al\ii? Cu explica\iile date ]nsemneaz[ a te ]nv`rti ]ntr-un cerc
vicios: publicul nu cite=te pentru c[ nu se produce =i nu se pro-
duce pentru c[ nu se cite=te.
O mi=care literar[ ori =tiin\ific[ cuprinde deopotriv[ pe am`n-
doi factorii ori — ]n termeni economici — cuprinde deopotriv[
=i pe produc[torii literari, =i pe consumatori. O societate produce
=i scriitori, =i cititori care influen\eaz[ unii asupra altora =i, ]mpre-
un[, formeaz[ ceea ce numim mi=care literar[ ori mi=care
=tiin\ific[.
C[ o mi=care literar[ f[r[ litera\i e un nonsens, pricepe ori-
cine; dar c[ o mi=care literar[ f[r[ cititori e iar[=i o imposibili-
Studii critice 243

tate, pentru unii nu-i tot a=a de clar. Cauza acestei nepriceperi e
c[ ]n toate istoriile literare se analizeaz[ numai scriitorii fiec[rei
epoci, nu ]ns[ =i publicul cititor, parc[ acesta din urm[ nici n-ar
exista. Adev[rul e ]ns[ c[ publicul e tot a=a de important ca =i
scriitorii.
}n acest dublu sens ]n\elegem mi=carea literar[ =i =tiin\ific[ =i
]n acest sens vom c[uta pricina s[r[ciei ]n mi=carea noastr[ li-
terar[ =i intelectual[ de azi.
***
Mi=carea literar[ fiind un fenomen social, ]n via\a social[ deci
trebuie s[ c[ut[m condi\iunile existen\ei ei, precum =i cauzele
]nfloririi ori decaden\ei literare.
S[ arunc[m, deci, o scurt[ privire asupra vie\ii noastre sociale
de acum patruzeci ori cincizeci de ani.
Dup[ 1848, noi am intrat definitiv ]n curentul vie\ii europene.
O ]ntreag[ ]ntocmire social[ bazat[ pe iob[gie, asem[n[toare cu
feudalismul european, a c[zut =i a fost ]nlocuit[ cu o alt[ ]ntoc-
mire, numit[ ]n mod obi=nuit ]ntocmirea burghez[, democrat[;
formele politico-sociale feudale iob[giste au fost ]nlocuite prin
formele moderne occidentale. Aceast[ transformare social[,
s[v`r=it[ de aceia pe care de obicei ]i numim „genera\ia de la ’48",
e asem[n[toare ]n multe privin\e cu transformarea operat[ =i ]n
Fran\a la 1789-1793 de burghezimea revolu\ionar[ de atunci.
Zicem „asem[n[toare ]n multe privin\e“ =i nu de tot, pentru c[
sunt =i deosebiri ]nsemnate, provocate de diferen\a ]ntre felul
dezvolt[rii istorice a \[rii noastre =i a Occidentului european.
Asupra unora din aceste esen\iale deosebiri vom insista chiar
aici, c`t va fi nevoie pentru \elul acestui articol.
Dar nu numai prefacerea noastr[ social[ era ]n unele privin\e
deosebit[ de cea european[, ci =i lupta genera\iei de la 1848 era
]n multe privin\e deosebit[ de lupta revolu\ionarilor burghezi din
Occidentul Europei. }n unele privin\e, aceast[ lupt[ era mult mai
244 Constantin Dobrogeanu-Gherea

u=oar[, ]n altele mai grea. Esen\ial[ deosebire e =i urm[toarea:


pe c`nd burghezimea revolu\ionar[ european[ se lupta pentru
dobor`rea unei ]ntocmiri sociale =i ]nlocuirea ei prin alta, la noi
genera\ia de la ’48 ducea, afar[ de aceasta, =i o lupt[ pentru
rede=teptarea =i liberarea na\ional[.
A=adar, genera\ia de la ’48 a avut dou[ scopuri de cea mai
mare ]nsemn[tate: transformarea unei ]ntregi ]ntocmiri sociale =i
rede=teptarea na\ional[. Fiecare din aceste scopuri ]n parte e ]n
stare s[ provoace o puternic[ mi=care intelectual[. Ce s[ mai
zicem c`nd ele am`ndou[ devin idealul, scopul genera\iei de la
1848! Mai ales de=teptarea na\ional[ a fost totdeauna un puter-
nic factor al unei mi=c[ri literare — fapt care de altmintrelea e
u=or de explicat. Mai ]nt`i, e ]nsufle\irea dac[ nu a na\iunii ]ntregi,
apoi a elementelor celor mai culte =i sim\itoare, e un entuziasm,
e o ridicare a diapazonului emo\ional al unei ]nsemnate p[r\i din
na\iune, care devine un teren foarte favorabil pentru crearea ar-
tistic[. O mul\ime de oameni sunt ]nsufle\i\i de acela=i ideal, au
aceea=i mare dorin\[, for\ele lor suflete=ti lucreaz[ ]n aceea=i
direc\ie =i de aceea e la ei o cerin\[ sufleteasc[ de a comunica
unul cu altul, de a-=i spune dorin\ele, de a-=i manifesta sim\irile,
emo\iunile, speran\ele.
E evident ]ns[ c[ cel mai prielnic mod de manifestare =i co-
municare emo\ional[ ]ntre oameni e cuv`ntul sf`nt =i inspirat al
poeziei.
Afar[ de aceasta, literatura are de multe ori o mare impor-
tan\[ utilitar[, politic[. De multe ori un popor ce se rede=teapt[
trebuie s[ arate c[ exist[ =i c[ are dreptul la existen\[, =i una din
cele mai bune dovezi e =i literatura lui =i mai ales literatura popu-
lar[. +i de aceea iar[=i ]n timpul rede=tept[rii na\ionale exist[ o
tendin\[ de a se ]ntoarce c[tre izvoarele vii =i s[n[toase ale poeziei
populare. A=a a fost la al\ii: ]n Polonia, ]n Germania, ]n Dane-
marca, ]n Serbia, ]n Boemia, a=a a fost =i la noi.
Studii critice 245

Ca s[ vedem ce puternic curent literar s-a creat ]n aceast[ epoc[


istoric[ numit[ epoc[ de la 1848, n-avem dec`t s[ pomenim pe
aceia care au scris atunci, pe poe\ii epocii. Heliade R[dulescu e
poet, Gr. Alexandrescu poet, Alecsandri poet, Bolliac poet, Ro-
setti, Negri, to\i capii mi=c[rii revolu\ionare democrato-burgheze
=i na\ionale sunt poe\i. Aceia care nu f[ceau versuri, Ion Ghica,
Kog[lniceanu, B[lcescu =i al\ii, creeaz[ proza rom`n[. Alecsan-
dri descoper[ crea\iunea marelui nostru poet anonim, \[r[nimea.
E un elan, e un entuziasm, e o speran\[ ]n viitor, chiar ]n acele
crea\iuni care depl`ngeau prezentul.
Dup[ spiritul ei, aceast[ literatur[ cu drept cuv`nt poate fi nu-
mit[ literatura ideologilor burghezi de la 1848.
Pentru frunta=ii mi=c[rii de la 1848, literatura nu era nici o
glum[, nici o petrecere: era un instrument de lupt[, era o arm[
puternic[ de de=teptare, o arm[ politic[ =i moral[ totdeodat[. +i
aceast[ literatur[ se adresa unui public cititor care g`ndea ca =i
scriitorii lui, care avea acelea=i n[zuin\e, acela=i dor. Cuvintele
calde ale poe\ilor g[seau r[sunet ]n inima cald[ a publicului, era
o armonie complet[ ]ntre ace=ti doi factori necesari pentru pro-
ducerea unei mi=c[ri literare, =i iat[ pentru ce epoca de la 1848
ne-a dat o mi=care literar[ ]n adev[ratul sens al cuv`ntului, o
mi=care puternic[ =i rodnic[.
Aceast[ mi=care ]ndepline=te toate condi\iunile ce se cer unei
adev[rate mi=c[ri literare; ea a izvor`t din nevoile vie\ii sociale
de atunci =i, la r`ndul ei, a influen\at aceast[ via\[; ea a avut
am`ndoi factorii necesari, =i ]n armonie ]ntre ei, — publicul citi-
tor =i litera\ii.
E adev[rat c[ cercul la care se adresa literatura aceea era foarte
restr`ns =i aceasta scade, bine]n\eles, din ]nsemn[tatea ei, dar
]nsemn[tatea numeric[ a publicului cititor, dac[ e un factor im-
portant, nu e ]ns[ un factor unic =i exclusiv. Erau a=a de pu\ini
cet[\enii liberi ai Atenei, =i Atena a fost doar patria celei mai
mari ]nfloriri =i mi=c[ri artistice pe care a v[zut-o vreodat[ ome-
nirea!
246 Constantin Dobrogeanu-Gherea

A=adar, mi=carea literar[ =i intelectual[ a genera\iunii de la


1848 a fost o mi=care adev[rat[ ]n toat[ puterea cuv`ntului. Dar
ea n-a putut s[ tr[iasc[ mult mai mult[ vreme dec`t au d[inuit
cauzele sociale care i-au dat na=tere, care i-au dat puterea =i vlaga.
***
Genera\ia de la 1848 a avut fericirea, a=a de rar[ ]n istoria
omenirii, de a-=i vedea visul realizat =i ]nc[ realizat mai ]n tota-
litatea lui.
}ntocmirea social[ veche e r[sturnat[, ]nlocuit[ cu alta, iar
dup[ unirea principatelor, Rom`nia ajunge o na\iune de sine
st[t[toare.
Odat[ introdus[ ]ntocmirea democrat[ burghez[, trebuia s[
se arate deosebirea dintre noi =i Occidentul Europei, deosebire
despre care am pomenit mai sus =i pe care am ar[tat-o ]n artico-
lul meu despre Caragiale. }n Europa occidental[ transformarea
burghez[ a societ[\ii a fost f[cut[ de ]ns[=i burghezimea bogat[,
puternic[, cult[, care dup[ o lupt[ de mai bine de trei veacuri a
]nvins feudalismul =i =i-a croit o ]ntocmire social[ proprie intere-
selor ei, mi=c[rii ei triumf[toare. La noi ]ns[, dobor`rea iob[giei,
a feudalismului nostru na\ional, n-a fost f[cut[ at`ta de burghe-
zime, care era pu\in numeroas[, s[rac[, incult[. La noi, ]ntocmirea
nou[ a fost introdus[ de o seam[ de tineri cu o cultur[ europea-
n[, ]n parte fii de boieri. Ace=tia, baza\i pe mica burghezime, pe
meseria=i, dar mai ales ajuta\i de un fapt absolut hot[r`tor =i
anume c[ ]ntocmirea burghez[ era pe atunci triumf[toare ]n
statele puternice =i civilizate, au introdus aceea=i ]ntocmire =i
la noi.
A=adar, am c[p[tat institu\iile burgheze, f[r[ s[ avem o burghe-
zime puternic[; institu\iile burgheze ]ns[ f[r[ burghezime st[teau
f[r[ baz[, at`rnau, cum am zice, ]n aer.
Pentru ca institu\iile s[ capete o baz[ solid[, trebuia creat[ o
burghezime puternic[, cerin\[ u=urat[ foarte mult prin institu\iile
Studii critice 247

noi introduse. Astfel, crearea unei burghezimi devenea o necesi-


tate istoric[, era inevitabil[. Puterea burghezimii ]ns[, dup[ cum
se =tie, consist[ ]n primul r`nd ]n avere, =i de aceea lozinca era
dat[ de ]nsu=i momentul istoric: „enrichissez-vous!“*
Se ]n\elege, t`n[ra noastr[ burghezime nu s-a l[sat mult s[
fie poftit[ ca s[ ]nceap[ alergarea dup[ ]mbog[\ire.
Cum s-a f[cut =i se face ]mbog[\irea asta, nu ne prive=te. Aici
avem a face cu fenomenele politico-sociale, numai at`ta ]ntru
c`t ne sunt necesare pentru explicarea mi=c[rii noastre intelec-
tuale =i literare.
Dac[ pentru a da un con\inut real noii ]ntocmiri sociale se cerea
de o parte o burghezime puternic[, de alt[ parte se cereau =i o
mul\ime de institu\ii politice, juridice, financiare, precum =i oa-
menii care s[ conduc[ aceste institu\ii. Se cer prefec\i, subprefec\i,
judec[tori, avoca\i, directori, subdirectori, deputa\i, senatori etc.,
etc.**
Deci, dac[ burghezimea s-a pus pe f[cut avere, cei mai cul\i
din p[turile sociale suprapuse, chiar sub conducerea oamenilor
care apar\ineau =i apar\in genera\iei de la 1848, au ]nceput s[
organizeze statul modern — =i astfel s-a creat o ocupa\ie care a
luat propor\ii mari ]n \ar[ la noi: politica =i o ocupa\ie ale c[rei
propor\ii sunt curat ]ngrijor[toare: politicianismul.
De altfel, aceste dou[ ]ndeletniciri, politica =i politicianismul
pe de o parte =i ]mbog[\irea pe de alta, se ]mp[cau perfect, tre-
ceau una ]ntr-alta, se confundau ]mpreun[. Bine]n\eles ]ns[, crea-
rea unei burghezimi puternice =i a unor institu\iuni corespun-

* }mbog[\i\i-v[! (n. ed.).


** Pentru toate aceste func\ii sociale se cere o anumit[ cultur[ =tiin\ific[.
Deci via\a social[ modern[ cerea ]ntinderea =tiin\ei, ea cerea oameni cu oare-
care cultur[ =tiin\ific[ =i oameni cu avere. De aceea s-au creat =i unii, =i
al\ii. }mpreun[ ]ns[ cu oamenii de =tiin\[, cu profesiile libere, s-a creat un
fatal proletariat intelectual, care — precum vom vedea — e menit s[ joace
un rol hot[r`tor ]n mi=carea noastr[ literar[ =i intelectual[.
248 Constantin Dobrogeanu-Gherea

z[toare nu se s[v`r=e=te nici ]ntr-un an, nici ]n doi; e un proces


care dureaz[ mult =i care absoarbe toat[ activitatea claselor su-
prapuse.
Dar ce s-a f[cut ]n timpul desf[=ur[rii acestui proces cu
mi=carea noastr[ literar[ ]nceput[ sub ni=te auspicii a=a de fru-
moase? Aceast[ mi=care dec[dea, dec[dea mereu. +i cauza aces-
tei dec[deri e lesne de g[sit.
Literatura pe care am numit-o a ideologilor burghezi =i-a avut
ob`r=ia ]n n[zuin\ele na\ionale =i ]n n[zuin\a de a crea o soci-
etate burghez[, n[zuin\e care =i una =i alta s-au realizat. Ce avea
dar de c[utat copilul acesta frumos, ideolog, ]n proza de multe
ori foarte pu\in curat[ a vie\ii noi practice?
+i afar[ de aceasta, clasele care ar fi putut da via\[ =i consis-
ten\[ mi=c[rii literare erau ocupate cu alte afaceri, dac[ nu mai
serioase, apoi desigur mai m[noase. De altmintrelea, aceea ce a
distrus aceast[ mi=care literar[ nu-i at`ta absorbirea prin ocupa\ii,
c`t felul ocupa\iei. Sunt pu\ine ocupa\ii =i preocupa\ii omene=ti
care s[ se-mpace a=a de pu\in cu poezia, cu literatura, cu arta ]n
general, ca ocupa\ia =i preocupa\ia de a face bani, ca alergarea
dup[ ]mbog[\ire. Munca fizic[, munca c`mpului spre pild[ —
dac[ nu e excesiv[, dac[ nu e f[cut[ ]n condi\iuni distrug[toare
— poate s[ se ]mpace cu crearea poetic[ =i s[ produc[ o admira-
bil[ poezie, cum a produs-o =i \[r[nimea noastr[. Lupta, r[zboiul,
care p[rea a fi o-ndeletnicire a=a de pu\in priincioas[ pentru dez-
voltarea poeziei, a produs ]ns[ o ]ntreag[ =i imens[ literatur[,
numit[ epopee — pe c`nd nego\ul =i ]mbog[\irea i-au fost fa-
tale. Cine a auzit vreodat[ de epopeea cotului de m[surat, de
poema tejghelei, a contuarului? Cel mult doar de epopeea con-
tractelor agricole!
}navu\irea burghez[ poate dezvolta alte facult[\i omene=ti:
prevedere, inteligen\[, energie; pentru poezie ]ns[ ea e moartea.
Pentru un negustor, pentru un arenda= ]mbog[\it — un poet, un
artist e un tr`ndav, un parazit, iar literatura o distrac\ie stric[toare
Studii critice 249

de moravuri. Pentru un burghez ]mbog[\it, dar mai cult, litera-


tura e o distrac\ie, c`nd n-ai ceva mai bun de f[cut.
}ntr-o asemenea atmosfer[, o mi=care literar[ nu poate exista.
Se ]n\elege, mi=carea literar[ a ideologilor de la 1848 nu s-a stins
deodat[: mi=c[rile intelectuale nici nu se ]ncep, nici nu se sf`r=esc
]ntr-un singur moment.
S-a urmat a se scrie pe de o parte ]n puterea iner\iei, iar pe de
alta ]n puterea convingerii idealiste, ce, ]ntre altele, a ]nsufle\it
genera\ia de la 1848, c[ transformarea social[ =i rena=terea
na\ional[ trebuie s[ fie ]nceputul unei dezvolt[ri bogate ]n toate
privin\ile: politice, economice, artistice.
C`te pu\in, c`nt[re\ii au b[gat de seam[ c[ nu-i ascult[ nimeni
=i au ]nceput s[ amu\easc[. Singur Alecsandri a urmat a crea
c`nd nu-l mai ascultau, dar a sf`r=it prin a-=i str[muta muza la
romani spre a c`nta pe Hora\iu =i pe Ovidiu. }ntr-un mod indi-
rect, con=tient ori incon=tient, Alecsandri a recunoscut c[ epoca
aceasta nu-i pentru poezia lui, nici poezia pentru epoc[.
***
}ntocmirea nou[ a vie\ii sociale introduse la noi a revolu\ionat
rela\iile sociale, a produs forme =i fenomene sociale deosebite
de cele vechi =i deci a adt na=tere la noi idei, sim\iri, idealuri,
revolte suflete=ti, care toate ]=i au r[d[cina ]n noua via\[ social[.
Toate aceste manifest[ri suflete=ti cer o form[ poetic[ ]n care
s[ fie exprimate, cer o nou[ manifestare literar[, ]=i cer poe\ii
lor. +i aceast[ manifestare literar[ s-a produs de o alt[ clas[, cu
al\i arti=ti, cu alte forme poetice.
La aceast[ nou[ manifestare literar[ trecem acum.
***
Epoca social[ modern[, burghez[, capitalist[, democrat[ =i cum
]i mai zice, e judecat[ ]n felurite chipuri. }ntr-o privin\[ ]ns[ mai
to\i judec[torii vor fi de acord =i anume c[ multe bun[t[\i, dar =i
multe rele a adus ea societ[\ii.
250 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Aceast[ epoc[ burghez[ a l[\it cultura, a ridicat colosal pro-


ductivitatea muncii, a ]nvins natura, a creat bog[\ii enorme, a
pus ]n comunica\ie u=oar[ nu numai pe oamenii aceluia=i conti-
nent, ci =i pe locuitorii diferitelor continente, a produs adev[rate
minuni ale spiritului n[scocitor omenesc. Dar tot aceast[ epoc[
a produs rele tot a=a de evidente: ea a proletarizat pe micii culti-
vatori de p[m`nt, a proletarizat pe meseria=i, care n-au fost ]n
stare s[ sus\ie concuren\a cu industria=ii, a creat un proletariat
intelectual, a adus o mare nesiguran\[ a vie\ii materiale, o mare
inegalitate economic[, a enervat caracterele, a dezvoltat ]n oa-
meni egoismul, l[comia etc.
Noi nu judec[m aici epoca aceasta. Desigur c[, cu toate relele,
ea a fost un imens pas spre progres, dar repet, aci n-o judec[m,
ci numai constat[m faptele.
Oriunde s-ar introduce aceast[ ]ntocmire social[, ea trebuie
s[ dea grosso-modo acela=i rezultat, cu aceea=i siguran\[ cu care
anumite cauze trebuie s[ produc[ un efect anumit.
}ntocmirea social[ introdus[ la noi trebuia s[ dea =i a dat
acelea=i efecte ca =i ]n Europa, cu acea deosebire mare =i defa-
vorabil[ nou[ c[ efectele rele s-au ar[tat mai puternice =i mai
]nainte dec`t cele bune.
Proletarizarea maselor ]n Occidentul Europei, inegalitatea eco-
nomic[, cre=terea nesiguran\ei vie\ii, luxul enervant =i corup[tor
=i toate celelalte efecte rele ale civiliza\iei burgheze s-au s[v`r=it
acolo sub fluieratul ie=it din ogeagurile unor fabrici imense, ]n
zgomotul unei civiliza\ii str[lucitoare, unei culturi economice =i
=tiin\ifice orbitoare. La noi ]ns[ s-au ]nt`mplat numai toate relele,
iar cultura mare economic[ =i =tiin\ific[, str[lucita civiliza\ie eu-
ropean[ se las[ a=teptat[ =i acuma. Ce s[ mai zicem dar de
]nceput!
Ei bine, noua stare social[, creat[ ]n \ara asta, trebuia necesar
s[ dea o manifestare literar[ cu un caracter nou. Aceast[ mani-
Studii critice 251

festare, dup[ caracteru-i social, putea fi de dou[ feluri, dup[ cla-


sa ori dup[ clasele care ar fi produs-o. Produs[ de clasele
triumf[toare ]n folosul c[rora a venit noua stare de lucruri, ma-
nifestarea literar[ ar exprima, ]ntr-un fel ori ]ntr-altul, triumful
acestor clase. Ea ar fi lini=tit[, senin[, plin[ de idealizarea noii
st[ri de lucruri, mai ales ]ns[ ar fi o literatur[ aduc[toare de
pl[ceri netulbur[toare, ar fi un inel foarte caracteristic ]n lan\ul
pl[cerilor celor ce benchetuiesc la osp[\ul vie\ii. Bine]n\eles, nu
vreau s[ zic c[ literatura asta trebuie s[ fie lipsit[ de talent: valoa-
rea ei artistic[, dup[ cum e valoarea oric[rei crea\iuni artistice,
depinde ]n primul r`nd de talentul arti=tilor. Noi vorbim numai
de caracterul acestei manifest[ri artistice, nu de valoarea ei ar-
tistic[, =i desigur acesta este caracterul pe care l-ar fi avut o ma-
nifestare literar[ produs[ de clasele triumf[toare. }n schimb, pro-
dus[ de clasele nedrept[\ite, manifestarea literar[ trebuie s[ fie
plin[ de nelini=te, de durere, de revolt[.
Am v[zut ]ns[ c[ clasele triumf[toare, prea ocupate cu alte
treburi, nu puteau da o manifestare literar[: r[m`nea deci posibil[
numai manifestarea literar[ a claselor nedrept[\ite.
Din aceste clase ]ns[, e evident c[ nici cea \[r[neasc[, nici a
meseria=ilor nu putea produce aceast[ manifestare: le lipsea cul-
tura trebuincioas[. Avem dar numai dou[ clase, clasa boierilor
vechi, fosta clas[ privilegiat[, care ]n mod fatal trebuia s[ de-
cad[ ]n noua stare de lucruri, =i clasa proletariatului intelectual*.
Clasa boiereasc[ ]ns[ era o clas[ b[tr`n[, istovit[, iar elementele

* Clasific[rile ]n general =i ]n special cele sociale sunt foarte pu\in


hot[r`toare, iar publicul le face =i mai confuze ]n vorbirea-i de toate zilele.
A=a sunt cuvintele proletar =i clas[ proletar[. Dup[ ]n\elesul ce i se d[ de
obicei, s-ar p[rea c[ proletar e sinonim cu s[rac.
Ei bine, ]n\elesul acesta e fals. De pild[: un b[t[u= care nu tr[ie=te dec`t
din „opera\iunile electorale“ e tot a=a de pu\in proletar ca =i un negustor,
oric`t ar fi de s[rac.
252 Constantin Dobrogeanu-Gherea

ei cele mai energice s-au acomodat perfect cu noua organiza\ie,


accept`nd-o =i f[c`ndu-se cei mai puternici st`lpi ai ei.
Iat[-ne dar cu o singur[ clas[ capabil[ de a fi dat o manife-
stare literar[ pentru aceast[ epoc[: clasa proletariatului intelec-
tual. }n adev[r, aceast[ clas[ a produs, =i ]nc[ o produc\iune adese-
ori de mult talent, care ]ntrece chiar ca valoare artistic[ pe
premerg[toarea ei.
Cum e aceast[ manifestare literar[, care-i sunt tr[s[turile ca-
racteristice ]n exprimarea sentimentelor individuale, sentimente-
lor sociale, g`ndirilor =i ideilor filozofice?
Un om perspicace, care ar fi studiat literatura feluritelor epoci
]n leg[tur[ cu mediul social, u=or ar fi putut prezice, nu numai
c[ clasa proletariatului intelectual va fi aceea care s[ creeze li-
teratura epocii noastre, dar mai ales dup[ caracterul clasei, ar fi

Prin proletar, ]n sensul =tiin\ific al cuv`ntului, se ]n\elege un om care


n-are pentru agonisirea vie\ii dec`t un singur mijloc: munca lui pe care o
vinde capitalului. +i astfel proletarii se-mpart ]n dou[ categorii: proletarii
manuali, care ]=i agonisesc traiul prin munca manual[, =i proletarii intelectu-
ali sau proletarii cul\i, care tr[iesc din munca intelectual[.
}n acest sens, muncitorii din fabrici sunt proletari ca =i doctorii, inginerii,
profesorii, ziari=tii =.c.l. Cei dint`i sunt ]ns[ manuali, cei din urm[ intelectuali.
Ceea ce ]ncurc[ clasificarea claselor sociale este faptul c[ ele cuprind
unele elemente care au ceva comun cu mai multe clase deodat[. Astfel, =i
proletarii manuali, dar mai ales cei intelectuali, au =i ei aristocra\imea lor,
care ]n straturile superioare — economice=te vorbind — se atinge cu clasele
privilegiate.
A doua cauz[ a confuziei e faptul c[, clasele sociale nefiind m[rginite,
cum sunt clasele Indiei, trecerile dintr-o clas[ ]ntr-alta sunt posibile.
De aceea \inem s[ preciz[m termenul. Am spus mai sus ce ]n\elegem noi
prin proletari. Iar c`nd vorbim de proletariatul intelectual, care a creat o
manifestare literar[, nu ]n\elegem pe cei care au trecut ]n alte clase, nici
aristocra\imea proletariatului, ci grosul armatei proletare. }n\elegem de
asemenea =i pe cei ce se preg[tesc, sau mai bine sunt preg[ti\i de ]mprejur[ri
fatale, s[ ajung[ proletari intelectuali. Astfel este o mare parte a studen\imii.
Studii critice 253

putut prevedea ]n linii generale caracterul manifest[rii literare


ce avea s[ se produc[.
Mai ]nt`i, dintre to\i nedrept[\i\ii, proletariatul intelectual este
acela care are o mai larg[ cultur[, o organiza\ie nervoas[ mai
impresionabil[ =i deci mai sim\itoare, a=a c[ el poate sim\i toate
durerile mai ad`nc =i le poate exprima prin vorbe. Proletarul
intelectual e s[rac, uneori mai s[rac dec`t proletarul manual; dar
fiind s[rac, el are cerin\e foarte mari, dezvoltate ]ntr-]nsul printr-o
civiliza\ie luxoas[, =i neputin\a de a le realiza trebuie negre=it
s[-l am[rasc[, s[ provoace ]n el o revolt[ sufleteasc[. Aceast[
revolt[ e mult mai temperat[ ]n clasele \[r[ne=ti muncitoare, dar
inculte, prin faptul convingerii mo=tenite c[ „a=a a fost de c`nd
lumea, boieri =i mojici“ =i prin sim\ul inferiorit[\ii culturale. Cu
totul altfel st[ proletarul intelectual: ca clas[, a ie=it din aceea=i
clas[ burghez[, ca cultur[ =i ca talent o ]ntrece; =i cu toate aces-
tea ]i e cu totul inferior ca pozi\iune social[. }n iubire va fi neno-
rocit, c[ci ve=nic cei boga\i vor fi prefera\i; pentru ace=tia e lux-
ul, pentru ace=tia onorurile sociale. C`\i n[t[r[i, c`\i imbecili trec
]naintea proletarului intelectual, numai prin faptul unei averi mari
mo=tenite! S[r[cia asta, pozi\iunea inferioar[ ]n societate,
nesiguran\a zilei de m`ine, at`tea lovituri crude ]ntr-o lupt[ grea
pentru existen\[, toate loviturile ]n amorul propriu peste m[sur[
de dezvoltat, toate acestea =i multe altele le va sim\i ad`nc =i
dureros proletarul intelectual. Atunci o revolt[ amar[ ]i va cu-
prinde sufletul, =i dac[ are talent, toate aceste sentimente de re-
volt[ =i de durere se vor preface ]n vers, ]n manifestare poetico-
literar[.
Fiecare vie\uitor r[spunde ]ntr-un fel ori ]ntr-altul la dureri, la
lovituri. Poetul, literatul, se revolt[ prin vers, prin proz[. Cum va
fi aceast[ revolt[ ]mpotriva loviturilor vie\ii? Se va m[rgini ea
oare la pl`ngerea propriilor dureri, f[r[ a lovi ]n cauzele care o
produc sau, pl`ng`ndu-=i durerile, poetul se va revolta contra
cauzelor =i va tinde a le ]nl[tura?
254 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Aceasta va at`rna de temperamentul poetului.


Mai e o ]ntrebare important[: se va m[rgini oare poetul s[-=i
exprime propriile dureri, f[r[ a se ocupa =i de durerile altora? }n
general, nu, de=i exprimarea liric[ a propriei dureri trebuie s[
precump[neasc[. Dar durerea, ca =i bucuria, e un sim\[m`nt so-
cial. Acela care exprim[ o durere caut[ s[ g[seasc[ un ajutor, o
comp[timire, un r[sunet simpatic ]n sufletul celor c[tre care se
adreseaz[, iar sim\[mintele simpatiei fiind reciproce, durerile
celorlal\i trebuie s[ g[seasc[ =i ele r[sunet ]n sufletul poetului
care-=i pl`nge propriile lui dureri. Astfel poezia decep\iunii, du-
rerii, revoltei, generaliz`ndu-se ori, mai bine zis, socializ`ndu-se,
se na=te o literatur[ care exprim[ durerea social[.
Se ]n\elege c[, ]n primul r`nd, obiectul simpatiei va fi clasa
poetului — ]n cazul de fa\[ proletarii intelectuali — =i ]n al doi-
lea r`nd clasele care sufer[ de acelea=i urm[ri ale vie\ii sociale.
Cum am v[zut, acea clas[ e mai ]nt`i \[r[nimea. Cel pu\in pen-
tru unii poe\i, clasa boiereasc[, fo=tii no=tri feudali, va fi =i ea un
obiect de simpatie. Aceast[ clas[, care a avut odinioar[ un rol
istoric ]n \ara noastr[, e menit[, dup[ introducerea institu\iunilor
noi, s[ piar[ ca clas[ boiereasc[ =i s[ fie ]nlocuit[ cu o clas[ mai
t`n[r[ =i mai energic[, clasa burghez[. C[ci oricare ar fi p[catele
istorice ale acestei clase, str`mtoarea ei actual[ va provoca o
comp[timire ]n sufletul unui poet care mai mult simte dec`t ana-
lizeaz[. +i aceast[ comp[timire se va reg[si ]n noua manifestare
literar[.
C`nd noua literatur[ va exprima durerea claselor muncitoare,
atunci idealul ei va fi ]n viitor. Totu=i aceast[ ]ndrumare spre vii-
tor poate fi un regret dup[ trecut, de=i aceste dou[ cuvinte, vii-
tor =i trecut, par a nu se ]mp[ca deloc. Dar oric`t de straniu ar
p[rea acest fapt, el este u=or de explicat. Am v[zut ]n adev[r c[
clasa boierilor de neam sufer[ ]mpreun[ cu proletarii intelectu-
ali de noua stare de lucruri; ]ntru c`t deci ]n noua manifestare
literar[ se va g[si simpatia pentru aceste clase, glorificarea tre-
Studii critice 255

cutului etc., ]ntr-at`ta aceast[ manifestare poate s[ con\ie un ele-


ment reac\ionar.
De altfel, chiar simpatia ad`nc[ pentru clasa \[r[neasc[ putea
introduce un asemenea element ]n tendin\ele sociale ale noilor
produc\iuni literare. +i iat[ cum: oric`t de rea ar fi o via\[ so-
cial[, ea trebuie s[ aib[ =i unele p[r\i bune. O via\[ social[ abso-
lut rea este cu neputin\[, c[ci ]n acest caz oamenii ar ]nceta de a
exista.
Se ]n\elege c[ ]n via\a \[ranului din vremea iob[giei, ]n rela\iile
lui economice =i patriarhale cu boierii, ca =i ]n via\a-i de familie,
erau unele tr[s[turi preferabile vie\ii ce i s-a creat de noua ]ntoc-
mire social[. Tocmai partea aceasta a vie\ii \[r[ne=ti trebuia s[
impresioneze pe poe\i, care sim\eau ad`nc suferin\ele \[r[nimii.
Suferin\ele trecute se uit[, nu impresioneaz[ a=a de viu, pe
c`nd cele actuale sunt mult mai ad`nci.
Afar[ de asta, poe\ii care pl`ng durerile \[r[nimii apar\in clasei
proletarilor intelectuali, nu clasei \[r[ne=ti. Nu clasa lor a dus ]n
spinare urgia boierilor =i a iob[giei; de aceea e foarte natural
iar[=i ca unui poet care apar\ine altei clase, oric`t de sincer[ iu-
bire =i comp[timire ar avea pentru \[rani, s[-i apar[ cu totul ]n
umbr[ suferin\ele trecute =i s[ vad[ ]n lumin[ numai bun[t[\ile
acelei epoci.
Iat[ pentru ce simpatia acestor poe\i pentru clasa boiereasc[
decadent[ =i chiar iubirea lor pentru \[rani trebuia s[ nasc[, cel
pu\in la unii, idealizarea vie\ii voievozilor, idealizarea feudalismu-
lui nostru — un fel de democratism-reac\ionar, ca s[ ]ntrebuin\[m
ni=te termeni mai cunoscu\i.
Aceea ce ar putea sc[pa literatura noastr[ de idealizarea tre-
cutului este analiza =i priceperea noii st[ri de lucruri, nu numai
]n urm[rile ei cele rele, care sunt ]n adev[r nenorocite, ci =i ]n
p[r\ile ei progresiste. Dar, am zis-o, ]n general poe\ii mai mult
simt dec`t analizeaz[.
Am spus mai sus c[ durerea proprie a unui artist, gene-
raliz`ndu-se, se preface p`n[ la ]nsu=irea durerii clasei lui ]ntregi
256 Constantin Dobrogeanu-Gherea

=i a claselor ]nrudite. Dar aceast[ socializare a durerii nu se


opre=te nici aci, ea se ]ntinde mai departe, cuprinz`nd pe to\i
nenoroci\ii, pe to\i semenii, omenirea ]ntreag[. Socializarea asta
a sentimentelor poetului se poate ]ntinde =i mai departe. Sunt
vie\uitoare care sufer[ =i ale c[ror suferin\e sunt foarte ase-
m[n[toare cu ale oamenilor. +i astfel, prin analogie cu suferin\ele
omene=ti, poetul ajunge s[ ]nv[luiasc[ cu simpatie ]n inima lui
]ndurerat[ universul ]ntreg, existen\a toat[. Universul astfel sim\it,
v[zut prin prisma durerii artistului, ajunge el ]nsu=i un prilej pen-
tru durere.
De aici, fire=te, trebuie s[ urmeze blestemarea existen\ei, dorul
de a o nimici — Nirvana!
Dar chiar =i ]n acest ultim =i culminant punct al pesimismului,
sentimentul de revolt[ nu se pierde. C[ci ce este propov[duirea
neexisten\ei dac[ nu o revolt[ ]mpotriva fatalit[\ii ei? De bun[
seam[ ]ns[ aceast[ ultim[ treapt[ a pesimismului este =i expre-
sia din urm[ a pasivit[\ii revoltei.

+i astfel, un om cult =i p[trunz[tor care =tie c[ ne]ndoios ca-


racterul oric[rui curent literar e str`ns legat de starea social[ a
epocii ]n care se produce, studiind noua stare de lucruri creat[
]n \ara rom`neasc[, ar fi putut prezice caracterul curentului li-
terar ce trebuia s[ se manifeste.
Dar, ceea ce n-ar fi putut prevedea nimeni, e faptul c[ aceast[
manifestare literar[ s-a produs chiar de la ]nceputul dezvolt[rii
proletariatului intelectual =i c[ cel dint`i care a dat o exprimare
artistic[ acestui nou curent a fost un om de un mare, de un foarte
mare talent, Eminescu.
***
E clar, sper, acuma, de ce Eminescu a avut, are =i va avea ]nc[
mult[ vreme o mare influen\[ asupra vie\ii literare. El a expri-
mat g`ndirile, durerile, dorin\ele, pasiunile, nemul\umirile ce s-au
produs ]ntr-o anumit[ epoc[ istoric[.
Studii critice 257

Din punctul acesta de vedere, crea\iunea lui Eminescu ]=i are


r[d[cinile ]n via\[, ea reprezint[ ]n parte aceast[ via\[ =i de aceea
=i ]nr`urirea ei e a=a de mare. Afar[ de asta, crea\iunea lui Emi-
nescu era profetic[, pentru c[ ea s-a ar[tat ]ntr-o vreme c`nd
toate nemul\umirile =i toate revoltele de care vorbir[m nu se ma-
nifestaser[ ]nc[, atunci c`nd ele pluteau doar ]n aer, f[r[ s[ fi
luat nici o consisten\[.
Nu-i mai pu\in adev[rat ]ns[ c[ marea-i influen\[ e datorit[
]n mare parte =i formei nepieritoare =i cu totul noi a crea\iunilor
lui. Dar chiar aceast[ form[, la urma urmei, tot fondului i se
datore=te. Pentru a exprima at`tea idei, at`tea g`nduri noi, lui
Eminescu ]i trebuia =i o form[ nou[, =i a creat-o. Dar pentru c[
el era un mare talent, a creat aceast[ form[ at`t de frumoas[.
Pe de alt[ parte, nu trebuie s[ uit[m c[ un alt factor care a
contribuit mult la influen\a lui Eminescu este mul\imea genurilor
atinse de el. De=i ca volum at`t de mic[, opera lui con\ine ger-
meni pentru o dezvoltare literar[ ]n toate direc\iunile.
Dar dac[ ]n Eminescu se g[sesc exprimate forme at`t de mul-
tiple ale curentului literar, el nu putea s[ nu p[c[tuiasc[ ]mpo-
triva logicii. Pentru c[, dac[ prin inconsecin\a proprie =i prin con-
trazicerile ce exist[ ]n sufletul fiec[rui om, un poet poate expri-
ma dou[ genuri de revolt[, unul personal =i unul social, pe de
alt[ parte \inta c[tre viitor =i idealizarea trecutului se exclud una
pe alta.
+i totu=i, ]n crea\iunea lui Eminescu se g[sesc am`ndou[. Cam-
pionii trecutului ]l pot revendica pentru ei, invoc`nd unele p[r\i
din satire =i o mare parte din proz[. Campionii viitorului ]l pot
— =i credem c[ cu mai mult[ dreptate — aclama ca al lor, pen-
tru admirabilu-i poem }mp[rat =i proletar, pentru Via\a =i pentru
]nsu=i spiritul crea\iunii lui.
Dar aceast[ nehot[r`re, care ]=i g[se=te explica\ia ]n ne-
hot[r`rea, ]n confuziunea vie\ii sociale de atunci =i care e
sup[r[toare ]n multe privin\e, are pentru Eminescu =i un mare
258 Constantin Dobrogeanu-Gherea

avantaj: ea face s[ fie cu putin\[ ca mai multe curente literare


deosebite =i uneori contrarii s[-=i trag[ originea de la el, ]n tot
cazul s[ fie influen\ate de el.
Dar Eminescu n-a fost singurul care a ]ntrupat acest curent. El
a fost numai cel dint`i =i cel mai viguros talent. Al[turi de el
]ns[, independen\i ori sub influen\a lui, au scris =i al\ii. +i scrie-
rile lor au ]ntr-un fel ori ]ntr-altul acela=i caracter izvor`t din
via\a social[ modern[, ceea ce arat[ =i mai bine dreptatea
aser\iunilor noastre.
Dac[ poezia lui Eminescu nu ar fi scoas[ din r[runchii vie\ii
sociale stabilite dup[ epoca de tranzi\ie 1848—1855, atunci Emi-
nescu ar fi r[mas izolat, el n-ar avea nici tovar[=i, nici discipoli.
}n realitate ]ns[, mai tot ce s-a scris de la el ]ncoace poart[ acela=i
caracter.
Nu putem face aici analiza pe larg a tuturor acelora care au
scris ]n acela=i timp cu Eminescu =i dup[ el. Va fi de ajuns s[
cit[m pe c`\iva dintre cei mai de talent =i vom vedea c`t se ap-
ropie ]ntre d`n=ii, prin spiritul de revolt[ contra actualei vie\i
sociale, ca s[ nu lu[m dec`t aceast[ tr[sur[ caracteristic[. Vom
face aceasta pe scurt.

Despre revolta lui Eminescu ]mpotriva venalit[\ii, a speculei,


a v`n[torii banului f[r[ munc[, despre simpatia-i comp[timitoare
=i dureroas[, despre pesimismul lui am vorbit mai pe larg alt[
dat[.
}n admirabila-i Doin[, Eminescu depl`nge dec[derea =i s[r[cia
\[ranului „s[rac ]n \ar[ s[rac[“, provocat[ de str[inism, de
civiliza\ie =i de exploatarea str[in[:
+i cum vin cu drum de fier,
Toate c`ntecele pier,
Zboar[ p[s[rile toate
De neagra str[in[tate...
Studii critice 259

Ca o urmare parc[ la aceste admirabile versuri, Delavrancea


scrie frumoasa-i nuvel[ Odinioar[, ]n care arat[ dec[derea mi-
cilor negustori de gr`ne din mahalalele bucure=tene, ruina\i de
acela=i drum de fier. Ca un refren monoton =i trist, nuvela se
]ncepe =i sf`r=e=te cu aceast[ fraz[:
„...Pe aceea=i streaje s[ intri, pe aceea=i c[rare s[ te strecori =i
s[ nu mai vezi m`ndre\ea d-odinioar[...
+i p-aceea=i streaje am intrat, p-aceea=i c[rare m-am strecurat
=i n-am mai v[zut m`ndre\ea d-odinioar[...“
}n mai multe nuvele, p`n[ =i ]n frumoasa-i fantezie Fanta-Cella,
Delavrancea va zugr[vi lupta omului de la ora=, care ]nf[\i=eaz[
]ntocmirea nou[ =i noua exploatare, cu omul satului — ]n Fanta-
Cella cu omul m[rii — biruit de cel dint`i =i va depl`nge, tot ca
Eminescu, pe omul satului.
Caragiale, un talent puternic, de talia lui Eminescu, ]=i exprim[
altmintrelea revolta ]mpotriva st[rii de lucruri de azi, satiriz`nd-o
]n mod s`ngeros ]n admirabilele-i comedii.
Ronetti-Roman scrie o poem[ decep\ionist[, Radu, ]n aceea=i
vreme cu Eminescu =i independent de influen\a acestuia.
Vlahu\[, ]n minunata-i satir[ Lini=te, ]=i arat[ toat[ revolta su-
fleteasc[ contra pozi\iunii mizerabile ce se creeaz[ ]n societatea
modern[ unui artist proletar.
O. Carp, cel mai talentat dintre cei tineri, exprim[ ]n versuri
frumoase at`ta ]ntristare, descurajare, aproape disperare conden-
sat[, dar re\inut[ =i moderat[ numai prin bl`nde\ea-i sufleteasc[.
Iar atunci c`nd versu-i atinge via\a \[r[nimii, el scrie admirabila-i
Doin[, a c[rei strof[ final[ caracterizeaz[ ]ntreaga poezie trist[
a poporului nostru, precum =i comp[timirea dureroas[ a poetu-
lui pentru \[r[nime:
Nu-i pl`nsul unei inimi numai
+i-al unei clipe trec[toare,
Ci neamul nostru ]ntreg ]=i c`nt[
Durerile de care moare!
260 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Am putea cita astfel mai tot ce se tip[re=te acum =i ce exprim[


un sentiment sincer, c[ci mai tot poart[ acela=i caracter de melan-
colie =i de revolt[.
***
Acest nou curent literar a produs oare aceea ce noi am numit
o mi=care literar[?
La aceast[ ]ntrebare vom fi nevoi\i s[ r[spundem: nu, mai ales
de la ]nceput nu, pentru c[ lipsea al doilea factor important, pu-
blicul cititor. Afirmarea aceasta ar putea s[ par[ o contrazicere a
celor zise mai sus, de vreme ce am spus c[ o manifestare lite-
rar[, un curent literar presupune existen\a unei clase ori a unor
clase ale c[ror dureri, bucurii, speran\e, revolte le exprim[ arti=tii.
+i cu toate acestea nu-i nici o contrazicere.
Unele din clasele ale c[ror sentimente erau reprezentate de
aceast[ manifestare literar[, \[r[nimea de pild[, nici n-o putea
citi, nici n-o putea cunoa=te. Ele puteau s[ inspire o manifestare
literar[, dar nu s[ formeze o mi=care literar[ =i intelectual[. Iar
adev[rata clas[ pe care o reprezint[ acest curent nou literar, pro-
letariatul intelectual, era numai la ]nceputul dezvolt[rii sale.
Iat[ pentru ce la ]nceput Eminescu n-a avut nici o ]nr`urire, a
fost aproape necunoscut =i, numai dup[ ce s-a dezvoltat proleta-
riatul nostru intelectual, profesiile libere, Eminescu a f[cut elevi
entuzia=ti, imitatori, a f[cut =coal[.
Se ]n\elege c[ nici acuma noi n-avem ]nc[ o mi=care literar[
propriu-zis[ care ar merita acest nume. Adev[rul e c[ tocmai
acum se formeaz[ un public cititor, acum asist[m la na=terea ace-
stei mi=c[ri literare.
Dar oare sunt elementele din care ]ncepe s[ se alc[tuiasc[ pu-
blicul cititor la noi?
Mai ]nt`i, e t`n[ra burghezime cult[. Dac[ pentru p[rin\ii
preocupa\i prea mult cu str`ngerea de averi literatura e un fleac,
iar literatul un parazit, pentru fii ]ns[, care au gustat din literatura
Studii critice 261

european[, literatura e, dac[ nu un ]nsemnat factor al progresu-


lui, cel pu\in o petrecere mai aleas[. De aici urmeaz[, ca o ]ntre-
gire a celor dezvoltate mai sus, c[ burghezimea e neprielnic[
mi=c[rii artistice la ]nceputul dezvolt[rii ei, nu =i ]n timpul ]nflo-
ririi.
Sunt apoi femeile din clasele burgheze mai culte. Dac[ b[rba\ii
sunt ocupa\i cu politica ori cu alergarea dup[ avere, femeile n-au
nimic de f[cut. +i pe c`nd unele-=i petrec vremea ]n ocupa\ii mai
pu\in serioase, altele, mai culte, citesc. Se ]n\elege c[ genul citi-
tului depinde de cultura =i de acele curente literare ce se vor
afirma ]n \ar[. Dar c[ femeile ]n clasele burgheze citesc mai mult
dec`t b[rba\ii, e sigur.
Politica va ajunge din ce ]n ce o piedic[ mai mic[ pentru
mi=carea literar[; cauza e c[ o \ar[ nu poate \ine pe spatele ei
dec`t un num[r limitat de politicieni. Acest num[r este ]ntrecut
de mult timp, =i ]nc[ cu v`rf =i ]ndesat, a=a c[ o mare parte din
aspiran\ii la politicianism trebuie s[ r[m`ie pe dinafar[ =i s[ fac[
aceea ce se nume=te ]n limbajul curent opozi\ie sau guverna-
mentalism de principiu. Av`nd ]n vedere c[ din zi ]n zi e mai greu
a-=i face carier[ din politicianism, din ce ]n ce mai mul\i se vor
]ndrepta spre alte ocupa\ii, mai folositoare \[rii =i mi=c[rii ei li-
terare =i intelectuale.
Iar clasa care va da vlag[ =i putere viitoarei mi=c[ri literare =i
=tiin\ifice, care va forma atmosfera de entuziasm ]n jurul ma-
nifest[rilor artistice, e proletariatul cult ]n dezvoltarea lui =i
p[turile mai culte ale proletariatului manual or[=enesc.
262 Constantin Dobrogeanu-Gherea

MUNCA CREATOARE +I MUNCA-EXERCI|IU

CUPRINS

Cunoscutul scriitor italian Guglielmo Ferrero, ]ntr-un studiu


frumos asupra muncii intelectuale, ajunge la concluzia c[ mun-
ca intelectual[ e penibil[ =i fiecare om st[ruie=te s-o ]nl[ture. La
aceast[ concluzie, care pare la ]nt`ia vedere foarte stranie, Fer-
rero ajunge prin faptul c[ face o deosebire ad`nc[ ]ntre munca
intelectual[ ca exerci\iu, mai mult automatic, =i munca intelec-
tual[ adev[rat[, cum zice el. F[r[ ca s[ fim de-o p[rere ]n totul
cu Ferrero, aceast[ clasificare a muncilor ne pare fericit[, numai
noi am da alte nume la acelea=i no\iuni, le-am numi munca-
exerci\iu =i munca creatoare. Cea ]nt`i, dup[ Ferrero, nu numai
c[ nu e penibil[, dar chiar e pl[cut[ =i trebuitoare organismului
omenesc. „Fiecare organ care ]mpline=te o func\ie — zice cu drept
cuv`nt Ferrero — are nevoie de exerci\ii. Neactivitatea prelun-
git[ se face dureroas[ =i sf`r=e=te prin a determina boala =i chiar
degenerarea organului.“ De aceea copiii l[sa\i ]n voia lor alearg[
=i se ostenesc, un om ce nu munce=te se simte r[u =i se lecuie=te
prin plimbare =i gimnastic[: are nevoie organismul de exerci\iu
muscular. Creierul e =i el un organ al organismului =i centrurile
cerebrale cer =i ele s[ func\ioneze, cer un exerci\iu al c[rui rezultat
e munca intelectual[. Dovad[ c[ aceast[ munc[ e de nevoie e
faptul pl[cerii ce sim\im prin citire, prin ]nv[\are =i c[p[tare de
cuno=tin\e, prin convorbire cu al\i oameni. Se ]n\elege c[ dac[
un organ ce trebuie s[ ]mplineasc[ o func\ie trebuie exercitat, el
trebuie s[ fie exercitat ]n anumite margini dup[ care ]ncepe os-
teneala =i chiar degenerarea organului; se ]n\elege c[ trebuie
]nl[turat surmenajul fizic =i intelectual — ]n acest caz munca ]n
loc de pl[cere va aduce durere =i, ]n loc de repara\ia organismu-
Studii critice 263

lui, va aduce degenerarea lui, dar ]n marginile normalului e


ne]ndoielnic c[ munca-exerci\iu e necesar[ organismului =i
pl[cut[. Cu totul altceva e cu munca creatoare (adev[rata
munc[, cum zice Ferrero). Aceasta din urm[ nu e nici neap[rat
trebuitoare organismului, de=i imens de necesar[ speciei, nici
pl[cut[, =i cea mai bun[ dovad[, am ad[uga noi, e c[ marea
majoritate a omenirii tr[ie=te f[r[ a sim\i nevoie de acest fel de
munc[; iar acei care se ]ndeletnicesc cu deosebire cu d`nsa —
arti=tii — se detracheaz[ ]n c`\iva ani. Ferrero, prea gr[bit a dove-
di penibilitatea muncii intelectuale (creatoare), n-a b[gat de
seam[ importan\a clasific[rii muncilor ]n munca-exerci\iu =i cre-
atoare. Dup[ p[rerea noastr[, aceast[ clasificare =i aflarea altor
deosebiri ]ntre aceste munci, dec`t penibilitatea =i pl[cerea, e de
cel mai mare interes =i merit[ cele mai aprofundate studii.
Deosebirea acestor munci se arat[ la orice pas =i credem c[ s-ar
putea chiar crea dou[ tipuri de omenire, dup[ cum reprezint[
primul sau al doilea fel de munc[. Munca creatoare e acea care
creeaz[ raporturi noi de lucruri =i idei, pe c`nd munc[-exerci\iu
e aproape automatic[. Munca creatoare trece ea ]ns[=i ]n mun-
ca-exerci\iu. Cea mai genial[ inven\ie, odat[ f[cut[, ajunge pa-
trimoniu comun =i aproprierea ei nu cere mai deloc spirit inventiv
ori creator. Crea\iunile colosale ale unui Newton, Kant, Kopernik,
create printr-o extraordinar[ ]ncordare de spirit creator, acum se
]nva\[ =i sunt u=or =i aproape ]ntr-un mod automatic apropiate
=i de spiritele mediocre. Tot ce e cunoscut avum trebuie odat[ s[
fie inventat, creat prin munca creatoare =i c`teodat[ printr-o
]ncordare extrem[ a spiritului inventiv =i creator. }n acest sens
]ntreaga sum[ a cuno=tin\elor omene=ti, ]ntreaga cultur[ ome-
neasc[ sunt produsul muncii creatoare =i sunt conservate, r[s-
p`ndite, perpetuate prin munca-exerci\iu. Munca creatoare se
preface ]n munc[-exerci\iu dup[ cum o raz[ de lumin[ se pre-
face ]n munc[ mecanic[. Munca creatoare e Hyperion, e ade-
v[ratul D-zeu care creeaz[ lumina din ]ntuneric, munca-exerci\iu
264 Constantin Dobrogeanu-Gherea

e aceea care conserv[ aceast[ lumin[ =i o r[sp`nde=te ]ntre oa-


meni =i ]ntre genera\iile succesive de oameni. Care din ele e mai
important[, ar fi de prisos de discutat: f[r[ una =i f[r[ cealalt[
n-ar putea s[ existe cultura omeneasc[, =i dac[ munca creatoare
e mult mai pre\ioas[, e prin faptul c[ e mult mai rar[. De alt-
mintrelea o diferen\iere absolut[ a acestor dou[ munci e cu pu-
tin\[ numai ]n abstrac\ie, ]n realitate ]ns[ nu poate s[ fie ]ntre
oameni normal organiza\i un reprezentant pur al unei munci;
fiecare le realizeaz[ pe am`ndou[ =i dac[ am vorbit de dou[ tipuri
deosebite le-am ]n\eles numai dup[ grad — unul reprezent`nd
mai ales un fel de munc[, altul alta. Sunt exemple fericite =i excep-
\ionale c`nd ]n acela=i om se ]ntrupeaz[ ]ntr-un grad foarte ]nalt
am`ndou[ felurile de munc[ — astfel e, spre pild[, un sociolog
genial care descoper[ calea pe care merge =i trebuie s[ mearg[
societatea =i care totodat[ ajunge cel mai aprig propagandist prac-
tic al ideilor create de el. De altfel, aceste feluri de munc[ pot s[
treac[ una ]n alta. Astfel, noi am v[zut cum munca creatoare
trece ]n munca-exerci\iu, asemenea =i aceasta din urm[, acumu-
lat[ =i concentrat[, poate s[ se prefac[ ]n cea dint[i; mai mult
dec`t at`ta: munca-exerci\iu e chiar baza pe care se dezvolt[ cea
creatoare. E v[dit c[ pentru a crea ceva nou trebuie, ]n cele mai
multe cazuri, s[ se cunoasc[ tot ce s-a produs mai ]nainte. C`nd
Zola a zis c[ munca intensiv[ =i ne]ntrerupt[ e prin ea ]ns[=i un
talent, el a avut ]n vedere tocmai aceast[ trecere a muncii-
exerci\iu ]n cea creatoare. Sunt unele ramuri =i serii de activitate
omeneasc[ unde se manifest[ mai ales un fel de munc[, altele
unde se manifesteaz[ cel[lalt fel. }n produc\ia economic[, ]ntruc`t
e vorba de executarea propriu-zis[, prevaleaz[ exclusiv munca-
exerci\iu fizic. }n via\a intelectual[ a unei \[ri ]ntru at`ta ]ntru
c`t e vorba de r[sp`ndirea cuno=tin\elor dob`ndite, predomne=te
munca-exerci\iu intelectual, dec`t aice munca creatoare joac[ un
rol mai mare.
Studii critice 265

Este ]ns[ o ramur[ a vie\ii =i activit[\ii omene=ti unde munca


creatoare predomne=te aproape exclusiv, aceasta e arta. Aceasta
e at`t de adev[rat, ]nc`t uneori arta =i munca creatoare se con-
fund[. }n adev[r am zis c[ munca creatoare creeaz[ raporturi
noi de lucruri =i idei, dar aceea=i defini\ie se d[ de unii artei:
arta e o activitate omeneasc[ care creeaz[ raporturi noi de lu-
cruri =i idei. Sunt mul\i care socotesc c[ crearea =tiin\ific[ e tot
art[, e tot creare artistic[.
Pentru ace=tia activitatea unui ]nv[\at, ]ntruc`t adun[ cu-
no=tin\ele, e activitate =tiin\ific[, ]ns[ ]ntruc`t inventeaz[ =i cre-
eaz[ ]n =tiin\[, ]nv[\atul e artist. Genialul Helmholz a ar[tat de-
osebirea ]ntre crearea =tiin\ific[ =i artistic[, dar =i la el aceast[
deosebire se arat[ mai mult ]n metod[. De altmintrelea aceasta
nu ne intereseaz[ acuma. Ceea ce ne intereseaz[ e faptul indis-
cutabil c[ ]n activitatea artistic[ munca creatoare predomne=te
aproape exclusiv. Dup[ cum ]n ]nv[\area unei lec\ii pe de rost e
cheltuit[ exclusiv munca intelectual[ automatic[ munca-exerci\iu,
tot a=a ]n art[, ]n opera adev[rat[ artistic[, se cheltuie=te aproape
numai munca creatoare. A =ti a deosebi ]ntre o munc[ =i alta, ]ntr-o
lucrare artistic[, va s[ zic[ a pricepe arta. A pricepe c[ arta e
produsul muncii creatoare, ]n deosebi de munca-exerci\iu, e de
cea mai mare importan\[ pentru analiza artei. Aicea ]n fuga con-
deiului am atras ]ntreaga aten\ie a cititorilor no=tri asupra aces-
tui principiu, pentru c[ voim s[-i d[m o aplicare practic[,
analiz`nd din acest punct de vedere literatura noastr[ na\ional[
contemporan[, ceea ce vom =i face ]n articolul viitor.

II

Am ar[tat ]n articolul trecut, ]n c`teva cuvinte, deosebirea ]ntre


munca-exerci\iu =i munca creatoare =i am zis c[ a pricepe ad`nc
aceast[ deosebire vrea s[ zic[ a pricepe arta.
266 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Din nenorocire, e foarte rar[ aceast[ pricepere; cu deosebire


acei care reprezint[ mai ales munca-exerci\iu pricep r[u pe
reprezentan\ii muncii creatoare. +i mai ales nu se pricepe c[ mun-
ca creatoare e istovitoare ]n cel mai mare grad, c[ ea cere o ]ncor-
dare distrug[toare a tuturor facult[\ilor psihice. Aceast[ nepri-
cepere e una din cauzele pl`ngerilor arti=tilor contra conce-
t[\enilor lor—=i c`t[ dreptate au bie\ii arti=ti! Un om harnic care
cheltuie=te toat[ via\a lui munc[-exerci\iu, se uit[ de sus la lene=ul
de artist care ]n toat[ via\a lui a scris un biet volum pentru facerea
c[ruia, ca munc[ de scris, ar fi de ajuns dou[ zile.
Un ziarist, care dup[ tocmeal[ d[ ]n fiecare zi patru coloane
de tipar, cu greu va ]n\elege cum un literat n-ar putea s[ fac[
]ntr-o s[pt[m`n[ m[car o nuvel[ sau un articol literar de aceea=i
m[rime. C`\i oare ]n\eleg cu adev[rat c[, pentru facerea unui
volum de poezii, lui Eminescu i-a trebuit =i un mare talent, dar =i
o ]ncordare mistuitoare a facult[\ilor psihice, ]ncordare care a con-
tribuit desigur la tragicul lui sf`r=it? +i c`\i dintre acei care se
prefac c[ o ]n\eleg, nu o fac dec`t de mod[, de ru=ine; ]n reali-
tate ]ns[ se uit[ cu dispre\ la volumul sub\ire, pentru copierea
c[ruia ar ajunge cu prisos o zi. Tot acestei nepriceperi, ]n parte, i
se datore=te potopul de versuri proaste =i de proz[ =i mai proast[
care se revars[ asupra \[rii noastre. Acei care se intereseaz[ de
dezvoltarea literaturii noastre sunt ]ngrija\i cu drept cuv`nt de
acest potop de maculatur[ literar[ care ]neac[ produc\iunile de
oarecare talent =i ]ngreuiaz[ foarte mult ivirea unui talent ade-
v[rat. Cauzele acestei crize literare sunt desigur multiple; ]ntre
cele individuale, pentru c[ sunt =i cauze sociale, ocup[ un loc
important =i aceast[ neputin\[ de a face deosebire ]ntre munca-
exerci\iu =i cea creatoare. Modul ]n care se produc tinerii no=tri
consumatori de cerneal[ e cam urm[torul. Un t`n[r cite=te poezi-
ile lui Eminescu, e impresionat de ele =i, se ]n\elege, ]n acest t`n[r
se na=te o dorin\[ de a imita pe Eminescu. Pentru aceasta t`n[rul
nostru ]ncepe s[ reciteasc[, s[ aprofundeze, s[ studieze o poezie
dup[ alta =i se opre=te, spre pild[, la una cum e Sara pe deal.
Studii critice 267

Sara pe deal buciumul sun[ cu jale,


Turmele-l urc, stele le scap[r[-n cale,
Apele pl`ng clar izvor`nd ]n f`nt`ne;
Sub un salc`m, drag[, m-a=tep\i tu pe mine.
Redus[ ]n proz[, aceast[ strof[ ]nseamn[ c[ iubita a=teapt[
pe poet sub un salc`m, pe deal, pe care sun[ buciumul =i urc[
turmele. Ce poate fi mai simplu? +i pentru aceasta a devenit
Eminescu celebru. Pentru ce? Doar c[ a spus-o ]n versuri. Atunci
]ncearc[ =i t`n[rul nostru s[ versifice pe teme tot a=a de simple
ca a lui Eminescu. Dup[ un exerci\iu oarecare, dup[ ce t`n[rul
nostru s-a ini\iat ]n arta versific[rii =i a p[truns ]ntruc`tva mo-
dul lui Eminescu de a versifica, el se a=terne pe lucru =i, pe teme
similare ca ale lui Eminescu, scrie una sau mai multe poezii.
Compar`ndu-le pe urm[ cu poeziile scrise de Eminescu, vede c[
se aseam[n[ aidoma. +i versurile lui au ritm, rime, imagini
asem[n[toare; nu lipse=te nici dealul, nici salc`mul, buciumul,
stelele, luna etc... Anch’io sono poeta!* exclam[ t`n[rul nostru
=i trimite poezia la vreo revist[ literar[ care se gr[be=te s[ i-o
publice. Dar dac[ directorul revistei n-a azv`rlit poezia ]n co=ul
redac\iei, publicul cititor o azv`rle ]n co=ul uit[rii ve=nice =i t`n[rul
nostru cvasi-poet se pl`nge de nerecuno=tin\a =i ignoran\a con-
temporanilor s[i. Ceea ce n-a priceput, ]ntre altele, t`n[rul nostru
cvasi-poet sunt urm[toarele: Eminescu avea un anumit sim\[m`nt,
o anumit[ stare sufleteasc[ de exprimat. Ca poet, pentru expri-
marea acestei st[ri suflete=ti, Eminescu a ales forma poeziei li-
rice, cu toate c`te o caracterizeaz[: ritmul, rima, imaginile etc.
Sunt ]ns[ multe feluri de ritmuri, =i mai multe rime, foarte multe
imagini =i nenum[rate sunt combina\iile lor. Dar din acest haos
al nenum[ratelor combina\iuni de cuvinte, imagini, ritmuri, rime,
speciala stare sufleteasc[ a lui Eminescu putea s[ fie exprimat[
numai ]ntr-un fel special, =i Eminescu, din ]ntunericul acestor

* +i eu sunt poet (n. ed.).


268 Constantin Dobrogeanu-Gherea

nenum[rate combina\iuni de cuvinte, imagini, ritmuri, rime a


desprins la lumin[, prin devina\ie poetic[ =i prin munc[ creatoare,
tocmai combina\ia cea adev[rat[, cea necesar[, aceea care i-a
trebuit.
T`n[rul ]ns[ ]n chestie, sau nici n-a avut vreo stare sufleteasc[
de exprimat =i s-a exercitat numai ]n facerea versurilor, sau a
sim\it ]n adev[r ad`nc, dar, nefiind poet, neav`nd devina\ie ar-
tistic[, n-a ghicit adev[rata combina\ie de cuvinte, imagini, ritm,
n-a g[sit adev[rata =i necesara strof[, ci, prin munca-exerci\iu, a
produs o strof[ neadev[rat[ =i numai prin form[ asem[n[toare
cu aceea a lui Eminescu. Ceea ce poate s[ par[ ]nc[ straniu e c[
t`n[rul nostru nepoet r[m`ne sincer convins c[ poezia lui exprim[
]n adev[r starea lui sufleteasc[ =i s-ar p[rea c[ el ]nsu=i poate s[
fie aici cel mai bun judec[tor. Asemenea poate s[ par[ straniu c[
t`n[rul nostru, ]n calitate de scriitor, gre=e=te a=a de mult asupra
propriei lui produc\iuni, iar ]n calitate de cititor simte ]ndat[ fal-
sitatea produc\iunii altuia. Aceste fapte stranii se explic[ ]n mare
parte prin leg[tura psihic[ care se stabile=te ]ntre scriitor =i
produc\ia lui, o leg[tur[ care poate s[ ]n=ele =i pe scriitorii de
talent. Mai pe larg am explicat-o ]n articolul meu Genii necunos-
cute, publicat ]n Evenimentul literar.
***
Tot ce am spus aici despre produc\iile cvasi-poetice se potrive=te
=i mai bine pentru cele f[cute ]n proz[.
Din punctul de vedere al muncii creatoare, proza literar[ e o
produc\ie mai grea =i mai superioar[. Tocmai de aceea ]ncepu-
turile literare ale unui popor, ]n stadiul s[u de copil[rie, se fac ]n
versuri, =i nu ]n proz[. Bine]n\eles c[ vorbim aici de proz[, ca
produc\ie a muncii creatoare; dac[ ]ns[ e vorba de produc\iile
literare ale muncii-exerci\iu, apoi acestea sunt mult mai u=oare
]nc[ ]n proz[ dec`t ]n versuri. Pentru a scrie ]n versuri tot se cere
o munc[ oarecare pentru facerea versurilor, se cere obi=nuin\[;
Studii critice 269

pe c`nd ]n proz[, cu sau f[r[ =tiin\[, vorbim cu to\ii. +i de aceea,


ce potop de nuvele, nuvelete, piese etc!... Dac[ ar fi =i calitatea
tot a=a de mare ca =i cantitatea — ce popor de arti=ti am fi noi!
Din nefericire ]ns[, enorma, imensa parte a prozei literare scrise
e produc\ia celei mai plate munci-exerci\iu. De c`te ori na=terea
unei nuvele se datore=te faptului c[ t`n[rul cvasi-autor are o tem[
pentru nuvel[. De c`te ori am auzit eu ]nsumi zic`ndu-mi-se: „Am
o tem[ admirabil[, s[ vezi ce nuvel[ voi face“. Vede\i bine, omul
are ce e mai important; de acuma lucrarea de art[ va veni ea. La
aceast[ naivitate adorabil[, r[spundeam =i eu: „Am =i eu o pen-
sul[ =i culori admirabile; s[ vezi ce tablou à la Tizian voi face!
— Dar d-ta nu e=ti pictor.
— Dar nici d-ta nu e=ti nuvelist.“
Produc\iile literare ]n proz[ se fac la noi cam ]n acela=i fel ca
=i cele ]n versuri.
Un t`n[r cite=te nuvelele lui Turgheniev sau Gar=in, Maupas-
sant sau Daudet, Strindberg sau Kjelland. Din punctul de vedere
al muncii-exerci\iu aceste nuvele nu prezint[, bine]n\eles, nici o
greutate. Dac[ e a=a, ]=i zice t`n[rul, fac =i eu nuvele. „Zis =i
f[cut.“ T`n[rul g[se=te o tem[ (lucru principal) sau o ]mprumut[
de la un cunoscut =i se a=terne pe lucru. }n cur`nd nuvela e gata
=i, compar`nd-o cu nuvelele mai=trilor str[ini, t`n[rul g[se=te c[
prin nimica nu e inferioar[. +i la el e o tem[, =i la Turgheniev; =i
la el e o intrig[, ]nceputul =i sf`r=itul unei ac\iuni, povestirea, di-
alogul, replica, descrip\ii, tot, tot ca la Turgheniev.
Nuvela e tip[rit[ =i publicul nerecunosc[tor trece indiferent,
iar cei care pricep ]n de-ale artei dau din umeri. Cum voi\i ca
autorul nostru s[ nu se pl`ng[ =i s[ nu dea vina pe antipatrioti-
smul publicului nostru cititor, care prefer[ tot lucru str[in, scrieri
str[ine, dup[ cum prefer[ produsele str[ine, br`nzeturi =i s[-
punuri str[ine. A scoate din r[t[cirea lor pe tinerii no=tri cvasi-
autori, a le ar[ta imensa greutate a cre[rii artistice, ar fi foarte
270 Constantin Dobrogeanu-Gherea

greu de f[cut chiar ]ntr-un op special, dar ]nc[ ]ntr-un articol lite-
rar de gazet[. Cu toate acestea voi ]ncerca chiar aicea s[ ridic
perdeaua care ascunde imensa greutate a cre[rii artistice.
Pentru aceasta s[ ne ]nchipuim o scen[ de iubire ]ntre doi
]ndr[gosti\i =i anume ]n momentul c`nd fata amorezat[ d[ un
r[spuns, o replic[ iubitului ei. Aceast[ replic[, acest r[spuns este
el oare ceva accidental, care ar putea foarte bine s[ fie f[cut =i
altmintrelea? Evident c[ nu. To\i acei care au auzit m[car de de-
terminism, =tiu c[ toate ac\iunile noastre sunt determinate, =tiu
c[ fiecare act al vie\ii noastre e determinat prin nenum[ra\i fac-
tori interni-psihici =i prin nenum[rate condi\iuni externe; =i odat[
ce toate aceste condi\iuni sunt dintr-un fel, ac\iunea trebuie s[ se
produc[ negre=it ]ntr-un fel corespunz[tor. Dac[ deci fata va
r[spunde iubitului ei urm[toarele: „Nu, iubite, dac[ ni se trimite
aceast[ ]ncercare, trebuie s-o suferim, a te revolta ar fi ]n zadar
=i ar zdrobi =i via\a mea =i a ta =i a acelora care ne iubesc“, apoi
acest r[spuns ]n ]ntregul lui, p`n[ la alegerea =i aranjarea cuvin-
telor, e necesar =i nu poate s[ fie cu o iot[ altmintrelea ]n
condi\iunile ]n care e f[cut; r[spunsul e condi\ionat prin ]ntre-
gul complex de condi\iuni ]n care se petrece iubirea acestor doi
tineri, e condi\ionat prin educa\ia ei =i a lui, prin temperamentul
lui =.a.m.d.
Dac[ acest r[spuns s-ar schimba, nu ]n fond sau ]n intona\ie,
dar m[car ]n forma =i aranjarea cuvintelor, aceasta ar ]nsemna
c[ condi\iunile externe sau interne, fiziologice sau psihice s-au
schimbat. Arta ]ns[ creeaz[ =i ea via\a =i e supus[ acelora=i legi;
c`nd deci ]ntr-o nuvel[ este o scen[ de iubire, apoi un r[spuns, o
replic[ a amorezatei nu poate fi a=a sau altmintrelea, nu pot fi o
mie de replici, ci ]n condi\iunile ]n care se petrece ac\iunea nu-
velei =i av`nd ]n vedere caracterul bine hot[r`t =i distinct al per-
soanelor care vorbesc, al amoreza\ilor, replica nu poate fi dec`t
una, acea adev[rat[, acea ideal[ din punct de vedere artistic. Dar
din o mul\ime de r[spunsuri care s-ar putea imagina, a g[si cel
Studii critice 271

necesar, cel adev[rat, cel ideal, ori m[car care se apropie de ide-
al, aceasta nu se poate prin ra\ionament, nici prin munc[-
exerci\iu, oric`t ai cheltui-o; aceasta se poate numai prin devi-
nare artistic[, numai prin munc[ creatoare. +i aici avem numai
una din multele greut[\i pe care trebuie s[ le ]nving[ artistul. De
toate aceste ]ns[ habar n-are scriitorul neartist. La el replicile sunt
date cam a=a cum ar trebui s[ fie date, judec`nd dup[ logica
obi=nuit[; =i de toate celelalte cerin\e artistice el se achit[ ]n acela=i
fel, =i s[ te mai pl`ngi c[ publicul cititor prefer[ nuvelele lui Mau-
passant!
Se na=te ]ns[ ]ntrebarea: dac[ fiecare ar fi at`t de aspru fa\[
de propriile sale opere, atunci cum s-ar satisface cererea de hran[
intelectual[ care, oricum, exist[ ]n publicul rom`n? Se ]n\elege
c[ a da re\ete scriitorilor cum s[ produc[ opere de talent e lucru
cu neputin\[. Este totu=i un mijloc foarte simplu care ar permite
unor oameni cu un mediocru talent =i cu pu\in[ munc[ creatoare
s[ dea cititorilor opere nu numai de talent, ci chiar geniale.
Acest mijloc este: s[ traduc[.
272 Constantin Dobrogeanu-Gherea

DL PANU ASUPRA CRITICII +I LITERATURII


CUPRINS
I
CRITICA MODERN{

}n foaia s[pt[m`nal[ Epoca literar[ au ap[rut patru articole


intitulate Critica =i literatura, datorite penei distinsului nostru
publicist =i om politic dl G. Panu. Aceast[ excursie critic[ ]n
c`mpul literelor rom`ne trebuie neap[rat s[ m[guleasc[ pe
litera\ii no=tri: de c`nd junimi=tii au p[r[sit-o, nici un om politic
mai ]nsemnat nu s-a ocupat de biata literatur[.
Chestiunile de ordine literar[ ridicate de dl Panu sunt de mare
importan\[ =i de aceea ]mi iau libertatea s[ spun c`teva cuvinte
=i asupra articolelor d-sale =i asupra chestiilor literare tratate ]n
ele. Nu-i vorb[, ]n aceste articole sunt numai o serie de afirma\ii
pe care — probabil din lips[ de timp — dl Panu nu le-a dovedit,
dar afirm[rile sunt f[cute de dl Panu =i importan\a unui articol
de multe ori se judec[ nu at`ta dup[ con\inut, c`t dup[ isc[litur[.
S[ vedem deci ce spune dl Panu ]n articolele d-sale.
D-sa ia ca punct de plecare un fapt de at`tea ori constatat =i
dezb[tut: starea trist[ a literaturii noastre de azi. Mul\i au tratat
aceast[ chestiune =i se p[rea c[ e destul de l[murit[, ]ns[ dl Panu
]i g[se=te cu totul alt[ pricin[. Aceast[ pricin[ ar fi, ]n primul
r`nd , c[ litera\ii no=tri — poe\i, prozatori, critici — au uitat de
literatura trecut[, de literatura rena=terii noastre =i au ]nceput
s[ se adape la un singur izvor — Eminescu. Aceast[ uitare =i
nesocotire regretabil[ se datore=te invidiei artistice a litera\ilor
no=tri care, ca s[ se puie mai mult ]n vaz[ pe d`n=ii, lacomi de
glorie, au f[cut, ]n complicitate cu critica, de nu s-a mai vorbit
de literatura mai veche, au f[cut-o uitat[.
Ca s[ poat[ ]ns[ s[v`r=i =i mai bine acest sacrilegiu, le-a tre-
buit un talent mai mare =i atunci s-au pus sub scutul numelui lui
Studii critice 273

Eminescu; =i de aici predominarea exclusiv[ ]n literatura de azi


a a=a-numitului „curent Eminescu“.
Afar[ de aceast[ pricin[ mai sunt =i altele, precum: spirit de
ga=c[ ]ntre litera\i, hat`rurile criticii, prea mare prietenie ]ntre
poe\i =i critici =i, din prietenie, complezen\a acestora din urm[
pentru cei dint`i.
Odat[ pricinile g[site, leacul se impune de la sine: „...]n-
toarcerea la izvoarele literaturii trecute, care s-a distins prin ad-
mirabile calit[\i de fantazie, de g`ndire, de limb[“.
„O genera\ie — zice dl Panu — care s-ar inspira =i ar purcede
de la o ]ntreag[ pleiad[ a unei mi=c[ri literare, de o valoare rela-
tiv chiar pu\in[, va produce mai bine, mai bogat =i mai original
dec`t inspir`ndu-se de la un singur poet“, adic[ Eminescu.
}n esen\[, acestea sunt afirm[rile dlui Panu, afirm[ri care se
repet[ ]n toate articolele d-sale.
Una din atrac\iile originale ale acestor articole e, dac[ putem
s[ ne exprim[m a=a, alura lor misterioas[. Autorul vorbe=te de-
spre litera\i, despre critic[, de criticul care protejeaz[ pe Vlahu\[
=i care n-a scris despre Delavrancea =.a.m.d. Dar nu ni se spune
cine sunt litera\ii, cine e critica misterioas[. }n felul acesta se
excit[ curiozitatea publicului; iar curiozitatea e =i ea unul din
principiile pl[cerii estetice.
A doua originalitate e vocabularul literar al articolelor.
Dl Panu, jurist =i om politic distins, introduce dialectul juridic
=i administrativ =i ]n literatur[. Astfel, d-sa ne spune c[ „criticul
este un judec[tor ]nainte de toate, el trebuie s[-=i cunoasc[ mese-
ria, s[ cunoasc[ legile criticii“. Criticul „pronun\[ deciziuni ire-
vocabile“, trebuie s[ aib[ „competen\a absolut necesar[ pen-
tru a putea pronun\a o hot[r`re valabil[“. Criticul are datoria
s[ controleze pe poet. }n articolele dlui Panu ni se mai vorbe=te
de complicitatea criticii, de critici controlori, de promiscuitatea
criticilor cu poe\ii, de legitimarea preten\iei c[ ai regulat chestia
274 Constantin Dobrogeanu-Gherea

literar[ a unei \[ri etc. Nu-i vorb[, ]n felul acesta se ]mbog[\e=te


vocabularul literar; dec`t, aceast[ ]mbog[\ire e primejdioas[, de-
oarece te ispite=te s[ confunzi dou[ lumi at`t de diferite: lumea
politico-administrativ[ =i lumea artei. +i dl Panu n-a evitat acest
pericol. Astfel, d-sa g[se=te vin[ criticii nu pentru ceea ce a scris,
ci pentru c[ n-a scris despre anume chestie: literatura trecutului.
}n lumea politic[ a=a e: un guvern e responsabil nu numai pen-
tru aceea ce a f[cut, dar =i pentru ceea ce trebuia s[ fac[ =i n-a
f[cut; dar ]n lumea artei lucrurile se schimb[. Un poet, romanci-
er, critic, dup[ ce =i-a pl[tit toate contribu\iile c[tre stat =i co-
mun[, nu mai are alt[ obliga\ie =i scrie c`t poate =i c`t vrea.
Sau iat[ o pild[ =i mai caracteristic[:
}n privin\a rela\iilor prietene=ti personale ]ntre critici =i poe\i,
dl Panu e de p[rerea urm[toare: „...este o regretabil[ promiscui-
tate c`nd doi factori, dintre care unul are datoria s[ controleze
pe cel[lalt, tr[iesc ]ntr-o dependen\[ =i solidaritate a=a de str`nse,
c[ nu mai po\i distinge cine e controlatul =i cine controlatorul“.
A=a ar fi dac[ criticul ar fi controlorul =i poe\ii controla\ii, cri-
ticul judec[torul =i poe\ii ]mpricina\ii; din fericire, nu e deloc
a=a — =i un judec[tor, care pentru motive de impar\ialitate ar
refuza o petrecere prieteneasc[ cu ]mpricina\ii, ar fi un model
de onestitate, pe c`nd criticul, care pe acelea=i motive ar refuza
o petrecere prieteneasc[ cu arti=tii, ar fi un model de naivitate.
De altmintrelea, aceast[ confundare a unor domenii a=a de deo-
sebite at`rn[ =i de concep\ia pe care =i-o face dl Panu despre cri-
tica modern[, poate mai ales de aceasta.
Pentru dl Panu toate aceste expresii juridice nu sunt tocmai
metafore; d-sa crede ]n adev[r c[ exist[ un cod de legi estetice
dup[ care criticul judec[ operele artistice, le apreciaz[, pronun\[
hot[r`ri asupra valorii lor =i ]n felul acesta sluje=te „de c[l[uz[
]n aprecierea deosebitelor lucr[ri literare =i artistice“.
C[ exist[ ]n adev[r oarecare legi estetice, foarte discutabile =i
ele, e adev[rat; c[ critica serve=te =i de c[l[uz[ ]n aprecierea
Studii critice 275

lucr[rilor literare, e de asemenea adev[rat; dar toate aceste apre-


cieri, judec[ri =i c[l[uziri constituie a=a de pu\in menirea =i fiin\a
criticii literare moderne, ]nc`t ele pot fi gre=ite ]ntr-o critic[ =i
totu=i ea s[ r[m`ie o lucrare de mare valoare critic[ =i literar[.
Ceea ce face pe oamenii chiar cul\i, inteligen\i, care citesc cri-
tica literar[ modern[ — =i dl Panu desigur o cunoa=te — s-o
priceap[ at`t de confuz e, pare-mi-se, pe de o parte persisten\a
]nd[r[tnic[ a teoriilor celor vechi, iar pe de alt[ parte recenziile
literare gazet[re=ti de azi. Omul modern, fa\[ cu imensele =i vari-
atele cuno=tin\e actuale, fire=te, nu poate s[ se ocupe de toate =i
de aceea, ca s[ fie ]n curent cu tot ce se petrece pe terenul poli-
tic, social, literar, =tiin\ific, e nevoit s[ se mul\umeasc[ cu ni=te
cuno=tin\e foarte fragmentare, prezentate a=a fel ]nc`t s[-i mul-
\umeasc[ curiozitatea, f[r[ ca s[-l puie la vreo munc[. Cu aceast[
vulgarizare comod[ se ]ns[rcineaz[ gazeta de azi, care, pentru
un gologan, afar[ de =tiri politice din toat[ lumea, de buletine
financiare =i economice, d[ =i recenzii literare =i =tiin\ifice de tot
felul. }ntr-o astfel de recenzie literar[, spre pild[ asupra celui
din urm[ roman al lui Zola, criticul gazetei ]\i va spune c[ ]n
acest roman Zola a r[mas tot cel vechi: psihologie cam exagera-
t[, documentare prea amplificat[, caracterul personajului Y pro-
fund, iar al personajului X gre=it, nenatural; zugr[virea mul\imii
grandioas[, sublim[, descrip\iile de asemenea, dar ]n definitiv
Zola r[m`ne tot romantic, oric`t s-ar lupta s[ par[ naturalist pur-
sang.
Aceast[ recenzie critic[, aceast[ serie de aprecieri, judec[ri
valabile mul\umesc pe deplin pe cititorul de azi, chiar =i pe cel
cult: ]i d[ o idee despre roman, ]i satisface curiozitatea de a vedea
cum un critic ]l aranjeaz[ pe un confrate =i — last not least* —
]l scute=te de munca grea intelectual[ de a-=i face singur o opinie
despre roman, c`teodat[ chiar de a-l citi. Unde mai pune\i

* Cel din urm[, dar nu =i cel mai ne]nsemnat (n. ed.).


276 Constantin Dobrogeanu-Gherea

avantajul c[ cititorul nostru poate s[-=i arate profunziunea


judec[\ii ori de c`te ori se ]ncinge ]n societate o discu\ie literar[.
— Ai citit, mon cher, romanul lui Zola? Ce admirabil =i ad`nc
e personajul principal, c`t de grandioas[ e zugr[virea mul\imii!
— Oh, da, e tot Zola cel vechi, dar, orice ar face, tot romantic
r[m`ne.
Nu e a=a c[ pentru un gologan e destul de convenabil?
+i ]n felul acesta, critica, recenzia „serve=te de c[l[uz[ ]n
aprecierea deosebitelor lucr[ri literare =i artistice“.
Prin cele spuse sunt departe de a nega folosul recenziilor cri-
tice din gazete, precum sunt departe de a t[g[dui folosul gazetei
]n genere; dar recenziile gazet[re=ti sunt tot at`t de pu\in cri-
tic[, pe c`t de pu\in vulgariz[rile =tiin\ifice gazet[re=ti sunt
adev[rat[ =tiin\[.
Dac[ vom mai \ine seama =i de faptul c[ aceste recenzii, fiind
foarte bine pl[tite, sunt scrise uneori de adev[ra\i critici =i une-
ori au o adev[rat[ valoare critic[, atunci vom pricepe de ce chiar
cititori din cei mai inteligen\i =i mai cul\i, dar care nu se ocup[
]n special de chestii literare, fac o confuzie regretabil[ ]ntre
aceast[ critic[-recenzie, critic[-opinie, control, c[l[uz[ de alt[dat[
=i adev[rata critic[ modern[.
+i dl Maiorescu vede ]ntruc`tva rolul practic al criticii ]n felul
cum ]l vede dl Panu; dar dl Maiorescu, discipolul esteticii ger-
mane, vede lucrurile mai larg, c`teodat[ prea larg; e mai con-
secvent, mai logic; de aceea acum zece ani a demonstrat c[ criti-
ca (]n sensul criticii control, c[l[uz[) n-are ce c[uta ]n \ar[, e
absolut de prisos; =i cum am ar[tat ]ntr-un articol, dl Maiorescu
avea perfect[ dreptate.
Dl Maiorescu argumenteaz[ cam ]n modul urm[tor: la ]nce-
putul dezvolt[rii literare a unui popor, critica e necesar[; prin
aprecierile ei estetice, pe de o parte ea c[l[uze=te pa=ii copil[re=ti
ai litera\ilor, iar pe de alt[ parte d[ o direc\ie mai s[n[toas[ gus-
tului literar al publicului. Dar cu c`t se dezvolt[ literatura unei
Studii critice 277

\[ri, cu at`t critica pierde din ]nsemn[tatea, din utilitatea ei.


Odat[ forma\i arti=tii de talent, ei nu mai au nevoie de tutela
criticii pentru c[, o =tie foarte bine dl Maiorescu, un adev[rat
artist nu se conduce dup[ regulile stabilite de critic.
Pe de alt[ parte, operele literare produse de adev[ra\ii arti=ti
]ndrepteaz[ mai bine gustul literar al publicului dec`t ar putea-o
face zece critici. Deci c`nd ]ntr-o \ar[ se ivesc =i prosper[ talente
ca Alecsandri, Eminescu, Creang[, Vlahu\[, Caragiale =i at`\ia
al\i oameni de talent, nu mai e nevoie de critic[.
Aceasta e argumentarea ]n adev[r irepro=abil[ a dlui Maiores-
cu. Se ]n\elege, poate s[ ]ncap[ o discu\ie de timp, se poate sus\ine
c[ n-a venit ]nc[ vremea de a dezarma critica, dar asta e alt[
chestie; ]n fond dl Maiorescu are perfect[ dreptate.
Dar cum se ]nt`mpl[ atunci c[-n \[rile cele mai culte exist[
critica, =i nu numai nu pierde din ]nsemn[tate, dar se dezvolt[
cu at`t mai mult cu c`t =i literatura devine mai bogat[, mai luxu-
riant[? Da, dar aceea e alt[ critic[.
Acea critic[ modern[ studiaz[ o oper[ de art[ ]n leg[tur[ cu
artistul care a produs-o, o studiaz[ ca un product al unei anu-
mite organiza\ii psihologice — =i prin aceasta e un studiu de psi-
hologie literar[. Pe de alt[ parte critica studiaz[ o oper[ literar[
sau un curent literar ]n leg[tur[ cu epoca, cu mediul social ]n
care a ap[rut aceast[ oper[, ]n leg[tur[ cu o anumit[ treapt[ de
dezvoltare istoric[ care explic[ =i caracterizeaz[ o oper[ litera-
r[, dup[ cum aceasta din urm[ explic[ =i caracterizeaz[ pe cea
dint`i; ]n acest sens e un studiu de filozofia istoriei =i artei ]n
acela=i timp.
+i astfel critica intr[ ]n domeniul =tiin\ei.
De acuma, natural, nu mai poate fi vorba de judec[ri, hot[r`ri
valabile etc. Aci e nevoie de cunoa=terea psihologiei generale,
de cunoa=terea rela\iunilor economico-sociale ale epocii ]n
care a ap[rut opera de art[, de cunoa=terea fizionomiei morale
278 Constantin Dobrogeanu-Gherea

=i intelectuale a feluritelor clase din aceast[ epoc[. Am vorbit


adesea despre aceast[ parte =tiin\ific[ a criticii =i pentru ce-ar mai
fi de zis, nu e locul aici. Aici m[ intereseaz[ mai mult partea
estetic[ a operei critice.
Din punctul acesta de vedere, critica red[, re]nviaz[ o anu-
mit[ oper[ de art[ prin alt[ oper[ de art[. Dac[ arta e natura
v[zut[ prin prisma artistului (o defini\ie nici mai bun[, nici mai
rea dec`t alta), atunci critica e arta v[zut[ prin prisma criticului.
Cu to\ii putem vedea un peisaj frumos, care s[ ne produc[ mare
pl[cere; dar numai artistul vede a=a de clar, a=a de reliefate lini-
ile hot[r`toare, a=a de precis culorile =i nuan\ele lor =i numai el,
prin talentul s[u, prin vorbe inspirate poate s[ ne sugereze ]n
mod ideal acest peisaj pe care nici nu l-am v[zut.
Cu to\ii putem admira o crea\iune poetic[; dar numai criticul
o simte a=a de puternic =i a=a de clar, o pricepe a=a de profund ]n
]nse=i izvoarele ei, ]nc`t pe de o parte ne explic[ aceste izvoare
(poetul, societatea), iar pe de alt[ parte, prin vorbe inspirate,
prin talentul s[u special, ne sugereaz[ ]n minte opera artistic[,
ne face s[ sim\im clar, puternic, ceea ce am sim\it confuz =i slab,
ne face s[ pricepem propria noastr[ pl[cere. }n acest sens, este-
tic, deci critica e tot o oper[ de art[ — altfel dec`t cea artistic[
propriu-zis[, dar totu=i o oper[ de art[. Critica e un gen literar
deosebit, cum sunt at`tea genuri literare deosebite ]n poetic[:
genul liric, dramatic, epic.
Ceea ce deosebe=te opera de art[ critic[ de opera de art[ ar-
tistic[ propriu-zis[ e obiectul lor: obiectul artistului, poetului (poet
]n sensul larg al cuv`ntului) e natura larg[ ]nconjur[toare,
obiectul criticului e opera artistic[. Aceast[ deosebire de obiect
hot[r[=te deosebirea acestor dou[ genuri literare =i, prin urmare,
=i deosebirea ]n organiza\ia sufleteasc[ a criticului =i a poetului,
deosebitele calit[\i suflete=ti ce se cer unuia =i altuia. Poetul tre-
buie s[ aib[, mai ales, calit[\i sintetice, trebuie s[ vad[ mai ales
Studii critice 279

ansamblul total; criticul trebuie s[ aib[ =i calit[\i sintetice =i ana-


litice dezvoltate; lui ]i trebuie vederea analitic[ precis[ a detali-
ilor pentru analiza =tiin\ific[, =i vederea sintetic[ a totalului pen-
tru redarea, re]nvierea operei artistice. Aceste dou[ calit[\i se
]nt`lnesc ]ns[ rar ]n acela=i om, iat[ de ce au fost pe lumea asta
a=a de mul\i poe\i mari =i a=a de pu\ini critici mari.
Am spus c[ pentru partea =tiin\ific[ a criticii ]i trebuiesc criti-
cului cuno=tin\e exacte, ]ntre care, spre pild[, psihologia, istoria,
economia social[ (mai presus de toate) =i altele. Natural c[ pen-
tru partea estetic[ a lucr[rii critice, criticul trebuie s[ cunoasc[
=i legile artei, a=a pu\ine =i nesigure cum sunt; dar toate aceste
cuno=tin\e luate ]mpreun[ nu pot ]nc[ forma un critic, dup[ cum
cea mai profund[ cunoa=tere a verisfic[rii =i poeticii nu poate
face pe un poet. }n acest sens criticul, ca =i poetul, se na=te, nu
se face.
Nu putem s[ ne ocup[m aici de psihologia comparativ[ a artis-
tului =i a criticului, oric`t de important ar fi aceasta. Trebuie s[
relev[m totu=i unele analogii dintre o oper[ de art[ literar[ =i o
oper[ de critic[ literar[. Dup[ cum am zis, o oper[ critic[ e =i ea
un gen literar. Natura ]nconjur[toare e un prilej pentru manife-
starea artistic[, opera artistic[ e un prilej pentru manifestarea cri-
tic[. }n opera artistic[ se r[sfr`nge =i se exprim[ direct sau indi-
rect ]ntreaga personalitate a poetului, a artistului; ]n opera cri-
tic[ se r[sfr`nge =i se exprim[ personalitatea criticului cu tem-
peramentul lui, cu convingerile, cu toat[ fizionomia lui moral[
=i intelectual[. +i dup[ cum o oper[ artistic[ e cu at`t mai supe-
rioar[ cu c`t poetul, artistul a reu=it s[ exprime ]n ea mai bine,
mai clar ]ntreaga sa personalitate artistic[, tot a=a o oper[ de art[
critic[ e cu at`t mai superioar[ cu c`t exprim[ mai clar, mai bine
]ntreaga personalitate critic[ a criticului.
Din punctul de vedere al esteticii critica e deci =i ea o oper[ de
art[ de un anume gen literar, care are o valoare literar[ proprie,
280 Constantin Dobrogeanu-Gherea

independent[; =i dac[ e legat[ de art[, e legat[ ]n acela=i sens


cum arta e legat[ de natur[.
Aceast[ critic[ modern[ con\ine =i ea ]n mod implicit apre-
cieri =i judec[ri: doar din critica judec[toreasc[ s-a dezvoltat =i
cea modern[. Dar aceste aprecieri =i judec[ri nu joac[ nici pe
departe un rol at`t de important ca ]n critica judec[toreasc[. Ace-
ste dou[ feluri de critic[ difer[ enorm =i ]n scopul, =i ]n rezul-
tatele lor. Scopul criticii-opinie, control al criticii judec[tore=ti
— e pronun\area, ]n numele unor anumite legi, a unor hot[r`ri
valabile, dac[ s-ar putea =i irevocabile, asupra valorii relative a
deosebitelor lucr[ri literare; iar rezultatul ei social e c[l[uzirea
judec[\ii publicului, a=a ]nc`t s[ nu se ]nt`mple regretabila
gre=eal[ de a se atribui poetului A numai o dat[ =i un sfert pe
at`ta talent — sau, doamne fere=te, chiar talent egal — ca poe-
tului B, pe c`nd ]n realitate primul are o dat[ =i jum[tate c`t cel
de al doilea.
Scopul criticii moderne e crearea unor lucr[ri totodat[ =tiin-
\ifice =i literare, cu prilejul operelor artistice; iar rezultatul ei e
]mbog[\irea =i a literaturii =tiin\ifice, =i a celei literare a unei \[ri.
Nu vreau prin aceste cuvinte s[ neg cu des[v`r=ire utilitatea
criticii judec[tore=ti, a criticii-recenziune; aceast[ critic[ ]=i are
utilitatea ei =i la un anumit stadiu de dezvoltare literar[ e chiar
necesar[; dar din pricina acestei critici, a nu vedea critica mo-
dern[ e a nu vedea p[durea din cauza copacilor.
Critica modern[ are ]n adev[r o mare influen\[ asupra dez-
volt[rii =i ]ndrept[rii gustului estetic al publicului, =i aceasta din
dou[ pricini: ]nt`i pentru c[ =i ea e o oper[ de art[ =i al doilea
pentru c[ e =i o oper[ de =tiin\[; ea ]ntrune=te ]ntr-o armonie
superioar[ =i spontaneitatea artistic[, =i reflexivitatea =tiin\ific[,
ea ne face ]n acela=i timp s[ sim\im frumosul =i s[-l pricepem. +i
aceast[ critic[ poate s[ devie cu drept cuv`nt centrul unei ]ntregi
mi=c[ri literare, al unui mare curent literar. Centrul romantismului
Studii critice 281

francez, al acestui curent literar at`t de bogat, de genial, au fost


deopotriv[ Victor Hugo =i Sainte-Beuve.
Neput`nd urma aici cu dezvolt[rile teoretice, voi da numai
dou[ exemple, rezerv`ndu-mi dreptul s[ mai revin asupra aces-
tei chestii.
Melchior de Vogüé, admirabilul critic francez, =i-a consacrat
reputa\ia de critic mai ales prin trei articole, care au de obiect
nu literatura francez[, ci literatura rus[: Dostoievski, Turgheniev,
Tolstoi, dar Le roman russe e el ]nsu=i o oper[ literar[ de o valoare
cu totul superioar[.
Alt exemplu mai frapant.
Sainte-Beuve, unul din cei mai mari critici ai lumii, a vorbit
uneori cu mult entuziasm despre poe\ii de m`na a doua =i a vor-
bit cu rezerv[ — =ti\i de cine? de Alfred de Musset =i de Balzac,
nici mai mult, nici mai pu\in! Se ]n\elege c[ din punctul de ve-
dere al criticii judec[tore=ti, aceasta ar fi o condamnare f[r[ drept
de apel =i recurs a lui Sainte-Beuve ca critic; c[ci ]n realitate Mus-
set a c[p[tat at`ta influen\[ ]nc`t a ]ntunecat pe un poet mai
mare dec`t d`nsul, pe Victor Hugo, iar Balzac a fost ridicat la
rangul de cel mai mare romancier al Fran\ei =i poate cel mai
mare geniu al ei, ar[t`ndu-se ]nc[ o dat[ acest fapt, nu tocmai
a=a de rar, c[ publicul a judecat mai drept dec`t criticul; pe de
alt[ parte, poe\ii de m`na a doua sunt uita\i, tr[iesc doar ]n an-
tologii. Cu toate acestea, paginile lui Sainte-Beuve despre ei, pline
de entuziasm pentru art[, de observa\ii =i idei profunde, tr[iesc
=i vor tr[i, pentru c[ ]n ele se r[sfr`nge =i se exprim[ personali-
tatea puternic[ a lui Sainte-Beuve ]nsu=i.
C`nd acum c`\iva ani am scris ]nt`ia=i dat[ despre critica mo-
dern[ =tiin\ific[, ce ilaritate ]ntre confra\ii mei! +i acuma ]nc[
c`te un scriitor na\ional, cu o mali\iozitate =i mirare pe care o
dau totdeauna lucrurile nepricepute, ne=tiute, repet[: critica
=tiin\ific[, auzi, critic[ psihologic[, esto-sociologic[.
282 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Cu ocazia acestor c`teva observa\ii asupra criticii moderne voi


cita cuvintele savantului profesor de la Sorbona, Brunetière, cu-
vinte hot[r`toare, nu fiindc[ reprezint[ vederile proprii ale criti-
cului Brunetière (]n aceast[ privin\[ nu exist[ nimic infailibil =i
eu personal sunt departe de a ]mp[rt[=i ]n unele privin\e vede-
rile lui Brunetière), dar fiindc[ reprezint[ o constatare a istoricu-
lui, a celui mai mare cunosc[tor al literaturii franceze.
Brunetière a ]ntreprins o mare lucrare: Evolu\ia genurilor lite-
rare (L’evolution des genres) — cursul s[u de la Sorbona. Primul
volum e consacrat evolu\iei criticii, pe care Brunetière o consi-
der[ ca un gen literar deosebit. +i iat[ cum savantul profesor
stabile=te obiectul ]nsu=i al unei astfel de lucr[ri, obiectul unui
studiu asupra evolu\iei criticii. Aceast[ lucrare trebuie s[ arate
„cum critica at`ta vreme, =i pentru mult[ lume ]nc[ azi chiar,
din simpla expresie a unei judec[\i (jugement) sau a unei
opinii, a ajuns nu zic o ramur[, o parte a =tiin\ei, dar o
adev[rat[ =tiin\[ analoag[ cu istoria natural[.
+i mai departe, vorbind despre rolul lui Villemain ]n aceast[
evolu\ie a criticii moderne, Brunetière spune:
„De acum deci e afar[ de orice ]ndoial[ c[ opera literar[ e
]n rela\ii str`nse, adeseori chiar ]n des[v`r=it[ at`rnare de
starea social[, de starea politic[, de ac\iunile sau ]nr`uririle
dinafar[, de toate ]n sf`r=it care ]n cur`nd se vor numi «marile
presiuni ]nconjur[toare»“.
Vorbind despre opera lui Sainte-Beuve, Brunetière zice:
„Pentru a studia opera unui mare scriitor, se cere de acu-
ma ]nainte dac[ nu o via\[ ]ntreag[, dar cel pu\in mul\i ani;
dar ]n schimb, deoarece nimic nu scap[ acuma criticii, nici
intimitatea vie\ii private, nici via\a superioar[ sufleteasc[,
ce m[rire a obiectului, ce l[rgire a punctului de vedere, ce
extensiune a orizontului criticii! +i spre pild[, c`nd ai f[cut
ocolul unui Pascal sau al unui Voltaire, nu ]nseamn[ oare c[
ai f[cut ocolul lumii?“
Studii critice 283

+tiu c[ ]n cele c`teva cuvinte spuse aci asupra criticii r[m`n


multe nel[murite, multe care pot produce confuzie; de aceea,
voi reveni alt[ dat[ asupra acestei chestii: e u=or a fi clar c`nd n-ai
ce spune.
Acuma ne punem urm[toarea ]ntrebare: critica modern[, ]n
acest sens superior al cuv`ntului, st[ ea oare bine ]n \ar[ la noi?
Oh! nu; ]n aceast[ privin\[, suntem perfect de acord cu dl Panu:
critica las[ foarte mult de dorit =i din punctul de vedere al calit[\ii,
=i din al cantit[\ii. Critica modern[ las[ acuma foarte mult de
dorit =i ]n Apusul Europei, dar ]nc[ la noi!
Suntem de asemenea de acord c[ n-avem ]nc[ critici pro-
fesioni=ti, meseria=i ]n sensul superior al cuv`ntului, care s[-=i
fac[ din critic[ scopul =i ocupa\ia vie\ii lor ]ntregi. A=a e.
Dar oare ]n alte ramuri ale activit[\ii =i ale cuno=tin\elor
omene=ti st[m altfel? }n care din aceste ramuri avem noi pro-
fesioni=ti, meseria=i ]n sensul superior al cuv`ntului? Avem oare
meseria=i printre litera\i, ]ntre savan\i, ]ntre profesori, ]ntre oa-
menii politici? (Politicieni de meserie avem, nu i-am mai fi avut!)
La noi poe\ii sunt func\ionari, litera\ii negustori, savan\ii se ocup[
de politic[, oamenii politici de avocatur[, profesorii de deput[\ie
=.a.m.d. Acesta e, dup[ cum vom vedea, un rezultat firesc al st[rii
noastre materiale =i culturale, care nu permite ]nc[ specializarea
]n sensul superior al cuv`ntului.
Diletan\ii!
Dar c`\i „eminen\i economi=ti =i sociologi“ avem noi, care n-au
absolut nici o lucrare ]n aceste ramuri ale cuno=tin\elor omene=ti.
+i b[ga\i de seam[ c[, din toate ramurile activit[\ii intelectu-
ale, critica singur[ are o justificare pe care nu o au altele, =i
anume: dac[ critica s-ar consacra ]n \ar[ la noi cu totul meseriei
sale, ]n cur`nd ar sf`r=i prin a fi nevoit[ s[ inventeze scriitori —
las la o parte p[rerea r[ut[cio=ilor care cred c[ prin asta ar fi
trebuit s[ ]nceap[...
Nu-i vorb[, dl Panu, dup[ ce a regulat ]n patru articole chestia
literaturii =i criticii la noi, revine iar[=i la aceasta din urm[ =i
284 Constantin Dobrogeanu-Gherea

recunoa=te c[ „natural, acolo unde acest fel de produceri (adic[


literare) e ne]nsemnat, critica nu poate str[luci“. +i noi vom mai
ad[uga c[ critica modern[ nu poate s[ se ocupe dec`t de ade-
v[ratele personalit[\i artistice: ]ncerc[rile literare, chiar de ta-
lent, r[m`n ]n sarcina recenzen\ilor.
Dar dl Panu, chiar cu aceast[ scuz[, g[se=te totu=i c[ critica
r[m`ne mai prejos de nivelul producerilor. Se poate. Eu cred
]ns[ c[ e greu de comparat =i de g[sit care din ]ndeletnicirile
intelectuale sunt mai prejos la noi.
S[ lu[m de pild[ politica, care =i ea trebuie s[ fie bazat[ pe
critica economico-social[.
Dl Panu zice c[ nu e de ajuns pentru un critic la noi s[ cunoasc[
literaturile str[ine =i scriitorii pe care-i critic[, ci trebuie s[
cunoasc[ ]ntreaga mi=care literar[ trecut[ a \[rii.
Fie. De=i a cunoa=te literaturile str[ine =i metoda critic[
]ntrebuin\at[ ]n str[in[tate =i a o aplica scriitorilor de care te
ocupi — vorba lui Caragiale: pentru o \ar[ mic[ cum e a noas-
tr[, e deja destul de frumos.
Ia s[ vedem, distin=ii no=tri oameni politici, au ei aceast[
preg[tire?
Nu mai vorbim de cunoa=terea aprofundat[ a st[rilor noastre
economice trecute; de asta nici nu e de vorbit, dar pe cea prezent[
cine o cunoa=te?
Cine cunoa=te exact starea feluritelor noastre categorii econo-
mice =i rela\iile lor — mica, mijlocia =i marea proprietate rural[,
proletariatul rural, mica, mijlocia =i marea industrie; =i mai ales,
cine cunoa=te schimb[rile ce sufer[ tendin\ele evolu[rii lor? Ni-
meni; pentru asta nici materialul nu e ]nc[ str`ns. Pe de alt[ parte,
cine cunoa=te la noi literatura =tiin\ific[ economic[ str[in[
(bine]n\eles, prin a cunoa=te ]n\eleg studierea literaturilor eco-
nomice str[ine, nu citirea unei c[r\i economice franceze sau a
unui articol de revist[, sau chiar studierea unui articol de revist[,
sau chiar studierea unei chestii financiare practice; nu, vorbesc
Studii critice 285

de literatura =tiin\ific[ economic[)? Cine din „distin=ii no=tri oa-


meni politici“ — de cei nedistin=i nu vorbesc — „s-a dedat la
aceast[ prealabil[ =i neap[rat[ preg[tire?“, ca s[ ne exprim[m
chiar cu cuvintele dlui Panu? Nimeni.
Deci, f[c`nd o compara\ie ]n acelea=i condi\iuni ]ntre criticii
=i oamenii no=tri politici, vom g[si c[ un om politic de la noi
seam[n[ cu un critic literar care nici n-ar cunoa=te literaturile
str[ine =i metoda critic[ ]ntrebuin\at[ ]n str[in[tate, =i nici pe
scriitorii pe care-i critic[.
Mai prejos!
E greu de hot[r`t care anume din manifest[rile noastre intelec-
tuale e mai prejos. Un copil, c`nd ]l ]ntrebi pe cine iube=te mai
mult, pe tata sau pe mama, r[spunde pentru a nu sup[ra pe nici
unul: „Pe am`ndoi mai mult“. A=a =i noi, pentru a nu sup[ra pe
nimeni, r[spundem: „Toate-s mai prejos“.
De aici se vede clar c[ nu sunt ]mpotriva faptului de a se insis-
ta asupra inferiorit[\ii noastre fa\[ cu \[rile mai culte; compara\ia
asta, de=i pu\in m[gulitoare, e chiar foarte folositoare; ea poate
s[ ne slujeasc[ ca o emula\ie, s[ ne mai scad[ din ]ng`mfare; =i
apoi adev[rul trebuie spus ori de c`te ori se prezint[ ocazia; cred
]ns[ c[ e nedrept s[ sco\i din lan\ul ]ntreg al manifest[rilor noastre
sociale una =i s[ o consideri ca o excep\ie, c`nd ea nu e dec`t
unul din inelele lan\ului. E nedrept, dar e =i periculos: c[ci acela
care ]ntrebuin\eaz[ acest metod exclusivist risc[ s[ fie r[t[cit ]n
c[utarea pricinilor. La un fenomen excep\ional cau\i =i o pricin[
excep\ional[ =i insi=ti, spre pild[, cu mult[ energie asupra priete-
niei poe\ilor cu criticii, asupra promiscuit[\ii lor. (Da, zice dl Panu,
nu-mi retrag cuv`ntul: promiscuitate.) C`nd ]ns[ fenomenul e
general =i c`nd avem pricini at`t de hot[r`toare =i at`t de
b[t[toare la ochi care s[ ne explice starea trist[ a criticii noastre,
=i anume starea material[ =i cultural[ a \[rii pe de o parte, lipsa
chiar a unor manifest[ri literare care ar da material =i imbold
criticii pe de alt[ parte, atunci ce importan\[ poate avea faptul
c[ criticul =i poetul au m`ncat o salat[ de \`ri ]mpreun[?
286 Constantin Dobrogeanu-Gherea

E ca =i vorba aia din anecdota cu primirea lui Napoleon.


Napoleon I, la intrarea sa cu trupele ]ntr-un or[=el din Germa-
nia, a fost primit f[r[ obi=nuitele salve de tunuri. Furios, Napo-
leon a cerut explica\ie primarului pentru aceast[ lips[ de respect.
„Maiestate — a r[spuns primarul — sunt multe pricini impor-
tante care au f[cut s[ nu v[ putem primi cu salve de tunuri. Pri-
ma e c[ n-avem nici tunuri, nici iarb[ de pu=c[, al doilea, pe
cucoana preoteas[ au apucat-o colicile, al treilea...“
Se zice c[ Napoleon a ]ntrerupt pe primar, s-a mul\umit per-
fect cu pricina ]nt`i =i a trimis preotesei condolean\ele sale pen-
tru trista-i p[\anie.

II
EPOCI +I CURENTE LITERARE

Ceea ce ]l sup[r[ mai ales pe dl Panu e uitarea =i nesocotirea


literaturii celei mai vechi. „}nc[ nu s-a auzit ca ]n domeniul lite-
raturii — zice d-sa — unde trebuie s[ fie o continuitate fatal[, ca
de altminteri ]n orice domeniu, mai ales intelectual, o genera\ie
nou[ s[ se arate a=a de dispre\uitoare =i a=a de necunosc[toare
fa\[ cu alta veche“.
Cred c[ dl Panu exagereaz[. Nu e exact c[ litera\ii de azi
dispre\uiesc at`ta pe litera\ii din trecut =i am s[ g[sesc expresii
mai violente ]n Fran\a ]mpotriva lui Victor Hugo, dec`t la noi ]mpo-
triva lui Conachi =i Momuleanu.
}n literatura precedent[ avem pe Alecsandri =i Alexandrescu;
=i cine a negat talentul lui Alecsandri =i marile servicii literare
aduse de el, care e =i creatorul limbii literare =i a c[rui influen\[
deci se simte indirect ]n tot ce se scrie?
Asupra lui Alexandrescu cit[m numai frumosul articol al lui
Delavrancea ]n Revista nou[, care ]ncepe cu cuvintele: „Mare scri-
itor, poet ]nsemnat“; =i mai departe d-sa ]l nume=te „rom`n mare,
Studii critice 287

poet de geniu =i suflet de erou“. „Abia pot cuv`nta copiii — zice


Delavrancea — =i ]ncep cu acest vestit vers:
Un bou ca to\i boii, pu\in la sim\ire...“
Mi-a= permite asemenea s[ trimit pe dl Panu la articolul meu
Mi=carea literar[ =i =tiin\ific[, unde ar[t importan\a =i superiori-
tatea ]n unele privin\e a literaturii de la 1848.
Acolo unde dl Panu are perfect[ dreptate e c`nd zice c[ scrii-
torii mai vechi n-au nici o influen\[ asupra poe\ilor de azi, care
se g[sesc sub ]nr[urirea dominant[ a lui Eminescu; =i e iar[=i
adev[rat ce zice d-sa c[ nimeni din poe\ii tineri de azi nu imi-
teaz[, nu se inspir[ din poe\ii trecutului nostru literar; ace=tia
sunt ]ntuneca\i cu totul de influen\a lui Eminescu =i a emines-
cianismului.
Influen\a lui Alexandrescu =i Alecsandri ]n acest sens e ne-
]nsemnat[, iar a celor mai vechi absolut nul[; ]n acest sens ace=tia
din urm[ sunt ]n adev[r nesocoti\i. A=a e. Dec`t nu pricep de ce
ar p[rea acest fapt at`t de neauzit ]n istoria literaturii?
***
Din Grecia antic[ ne-a r[mas un document literar de o ne-
pre\uit[ valoare: e comedia lui Aristofan Broa=tele, o satir[ lite-
rar[ spiritual[ =i mu=c[toare. Aristofan, care a tr[it ]n timpul lui
Euripid =i deci ]n timpul domniei tragediei acestuia, se revolt[
]mpotriva acestei domnii =i pledeaz[ cauza literaturii vechi, a
tragediei lui Eschil, ]ntunecat[ cu totul de aceea a lui Euripid.
Campania lui Aristofan ]mpotriva lui Euripid =i ]n favoarea lui
Eschil e condus[ nu at`t de motive estetice, c`t de motive politice.
Aristofan a fost un frunta= al partidului reac\ionar din vremea
lui, =i de atunci c`te campanii literare sunt conduse de acelea=i
motive!
Marele satiric grec pune ]n comedia Broa=tele pe Eschil =i Eu-
ripid s[ concureze pe lumea cealalt[, ]n \ara lui Pluto, pentru
]nt`ietate, pentru sceptrul poeziei. Concuren\ii ]ncep s[ apere
288 Constantin Dobrogeanu-Gherea

fiecare tragedia sa =i se ]njur[ oribil: nemernic, =arlatan, corup[tor


de copii, asasin sunt amabilit[\ile cu care se gratific[ unul pe
altul. Fa\[ cu argumentele solide ale celor doi concuren\i, ne-
=tiindu-se cui s[ i se dea ]nt`ietatea, se hot[r[=te c`nt[rirea ver-
surilor unuia =i altuia. Se ]n\elege c[ versurile lui Eschil trag mai
greu, cump[na lui se las[ jos, a lui Euripid se ridic[ sus, =i Es-
chil, plin de m`ndrie, zice c[ poate Euripid ]mpreun[ cu ver-
surile s[ puie pe cump[n[ =i nevast[, =i copii =i tot versurile sale,
ale lui Eschil, vor trage mai greu. Natural c[ Aristofan face s[ se
sf`r=easc[ concursul prin victoria lui Eschil, care pleac[ pe p[m`nt
s[-=i continue opera sa, s[ domneasc[ asupra poeziei; ]n locul
s[u, pe lumea cealalt[, ]l las[ pe Sofocle, iar Euripid r[m`ne
]nvins, umilit.
Dezbaterile acestui proces literar, pledoariile lui Eschil =i Eu-
ripid sunt =i azi de un mare interes estetic, dar pe noi acuma ne
intereseaz[ mai ales faptul at`t de important c[ ]nc[ ]n Grecia
antic[ erau curente, epoci literare care ]ntunecau literatura tre-
cut[ =i ]nc[ pe atunci era lupt[ pentru reabilitarea acestei litera-
turi. De atunci fapte de acestea sunt nenum[rate =i te ]ncurc[ nu
lipsa de dovezi, ci „l’embarras de richesses“.
S[ lu[m spre pild[ literaturile moderne.
Epoca lui Lessing, Goethe, Schiller a ]ntunecat cu des[v`r=ire
toate epocile precedente, f[c`ndu-le s[ mai tr[iasc[ doar ]n an-
tologii =i ]n istoria literaturii.
Dar epoca lui Mickiewicz, care a ]ntunecat literaturile prece-
dente, de=i polonezii au avut ]n trecut o epoc[ de aur ]n literatu-
ra lor! Dar poezia poe\ilor a=a-numi\i „lakers“, care a ]ntunecat
cu des[v`r=ire poezia lui Pope! Dar poezia lui Byron =i byronismul,
care au ]ntunecat pe a poe\ilor „lakers“!
S[ lu[m ]nc[ o literatur[, mai cunoscut[ la noi ]n \ar[: cea
francez[. Oare romantismul n-a ]nlocuit clasicismul, d`nd o lo-
vitur[ de moarte dramei clasice? +i romantismul n-a disp[rut la
r`ndul lui sub loviturile naturalismului? Nesocotirea clasicismu-
Studii critice 289

lui de c[tre romantici =i a romantismului de c[tre naturali=ti sunt


doar cunoscute =i la noi, =i iat[ pentru ce am zis c[ Victor Hugo
a fost mai maltratat ]n Fran\a dec`t la noi un Momuleanu; pen-
tru c[ acolo un curent literar dispare ]mpotrivindu-se prin lupt[
— =i ]n lupta literar[ nu se prea m[soar[ cuvintele.
Se va zice desigur: bine, a=a e, dar nic[ieri aceast[ nesocotire
n-a mers a=a departe ca la noi. Depinde.
Am v[zut c[ ]n Germania epoca lui Lessing, Goethe, Schiller a
=ters cu des[v`r=ire ]nsemn[tatea epocilor precedente =i un scri-
itor care ar propune ca litera\ii germani de azi s[ se inspire =i s[
imiteze pe poe\ii epocii lui Klopstock, =i mai ales pe acei ai epo-
cilor precedente, ar c[p[ta o primire nu tocmai m[gulitoare.
Dar s[ nu ne b[g[m ]ntre boierii mari, s[ nu ne compar[m cu
\ara lui Shakespeare, Dante, Goethe. S[ ne compar[m, dup[ cum
e =i logic, cu o \ar[ asem[n[toare cu a noastr[ ]n cultur[, ca
Rusia. Istoria cultural[ =i economic[ a Rusiei seam[n[ mult cu a
\[rii noastre =i e asem[nare =i ]n privin\a dezvolt[rii literare. }n
Rusia, tot ]n a doua jum[tate a veacului trecut, a ]nceput re-
na=terea literar[.
+i de=i ru=ii, ]nc[ pe timpul Ecaterinei, au o lucrare de mare
talent: comedia lui Fonvizin Nedorosl, de=i au poe\i de talent ca
Derjavin =i Jukovski, ru=ii totu=i socotesc ]nceputul adev[rat, nu
cel istoric, al literaturii lor cu Pu=kin =i Lermontov, dup[ cum =i
noi vom socoti adev[ratul ]nceput al literaturii noastre cu Alec-
sandri =i Eminescu.
Influen\a estetic[ a literaturii trecute asupra literaturii ruse de
azi e absolut nul[.
}mi ]nchipui numai ce ar zice opinia public[ ]n Rusia, dac[ un
critic ar sf[tui pe poe\ii tineri s[ se inspire =i s[ imiteze pe Der-
javin, Batiu=kov! }n Rusia exist[ o opinie public[ literar[.
Dar de ce s[ vorbim de al\ii? }n t`n[ra =i s[raca noastr[ litera-
tur[ n-am avut, ]nc[ ]naite de Eminescu, curentul Alecsandri,
290 Constantin Dobrogeanu-Gherea

„care — dup[ cum zice dl Panu — a \inut aproape singur ]ncor-


dat[ opinia \[rii ]n curs de peste patruzeci de ani“? Alecsandri a
fost cel dint`i care a ]ntunecat ]ntreaga mi=care literar[ trecut[
=i a ]ntunecat pe un poet mai slab ca form[, dar mai puternic ca
g`ndire =i mai intens ca sim\ire poetic[: pe Alexandrescu.
Ce urmeaz[ din toate aceste exemple?
Urmeaz[ c[ ceea ce i-a p[rut dlui Panu un fapt unic ]n istoria
literaturii, e un fapt general care se repet[ =i trebuie s[ se repete
]n toate literaturile lumii; acest fapt e rezultatul ]ns[=i legii
dezvolt[rii literare, mai mult dec`t at`ta: al ]ns[=i legii dezvolt[rii
spiritului omenesc.
Vorbind ca Hegel =i ]ntrebuin\`nd terminologia lui, am zice c[
aceasta e mi=carea dialectic[ a spiritului omenesc, unde un curent
literar neag[ (Hegel) alt curent, pentru a fi la r`ndul s[u negat
de altul. Sau ]ntrebuin\`nd o concep\ie =i un termen mai mo-
dern: aici avem a face cu o lege a ]ns[=i evolu\iei literare.
Un curent literar se na=te, se dezvolt[, ]nflore=te =i moare, =i
altul ]i ia locul, supun`ndu-se acelora=i legi imuabile ale evolu\iei
universale.
„Aha — va zice un cititor prea din cale afar[ de perspicace —
am ]n\eles unde o duci: adic[ curentul literar de azi ]n \ara
rom`neasc[, fiind cel din urm[ ]n timp, ]n evolu\ie, e superior
celor trecute; deci o ]napoiere la literatura trecut[, pentru a ne
ad[pa din ea, a ne inspira =i a o imita, ar fi un pas ]napoi, ar fi
un pas reac\ionar pentru literatura noastr[!“
C[ ar fi un pas reac\ionar e adev[rat, dar nu pentru c[ litera\ii
de azi sunt superiori celor din trecut. }ntreaga argumentare a
excelentului meu cititor e deci gre=it[.
Evolu\ie nu e identic cu progres, dup[ cum cred unii cet[\eni
onorabili: evolu\ia e mi=carea =i schimbarea fenomenelor ]n timp;
=i din punctul de vedere al omului, aceast[ schimbare poate fi
progresiv[ sau regresiv[ — prin ea ]ns[=i ea nu e nici una, nici
Studii critice 291

alta. Cel din urm[ fenomen ]n timp deci, fie ]n seria fenomene-
lor organice, fie ]n seria fenomenelor psihice, nu e neap[rat cel
mai superior din punctul de vedere al omului: se poate deci foarte
bine ca un curent sau o epoc[ literar[ contemporan[ nou[ s[ fie
inferioar[, din punctul de vedere al artei, unui curent de acum
trei sute de ani.
Mai mult dec`t at`ta: curentele =i epocile literare at`rn[
negre=it de restul vie\ii sociale a unei epoci; dar aceasta nu ]n
sensul c[ cea mai ]nalt[ treapt[ a dezvolt[rii sociale e ]ntov[r[=it[
de cea mai ]nalt[ treapt[ a dezvolt[rii artistice. Se poate ]nt`mpla
chiar contrariul, adic[ o treapt[ de dezvoltare social[ superioar[
s[ fie reprezentat[ =i exprimat[ de o manifestare artistic[ mai
s[rac[ dec`t o treapt[ de dezvoltare social[ inferioar[.
Astfel Englitera de azi e at`t de superioar[ Engliterei din tim-
pul Elisabetei, c`t suntem noi acum superiori centrului Africii;
literatura ]ns[ din vremea Elisabetei, epoca lui Schakespeare,
desigur nu e inferioar[ literaturii de azi.
Un exemplu mai izbitor e Germania.
Germania de azi, sub raport economic, politic, moral, =tiin\ific,
e nem[surat superioar[ Germaniei de acum o sut[ de ani, iar
literatura Germaniei de azi e nem[surat inferioar[ literaturii de
acum o sut[ de ani, a epocii lui Lessing, Goethe, Schiller. Aici s-ar
putea zice c[ exist[ un raport invers.
+tiu c[ aceasta jigne=te bunul nostru sim\, spiritul de sime-
trie; dec`t mersului firesc al lucrurilor pu\in ]i pas[ de bunul nos-
tru sim\ =i spiritul de simetrie.
Desigur, acest bun sim\ poate s[ ne obiecteze: foarte bine, dar
dac[ literatura Germaniei de azi e a=a de slab[ ]n compara\ie cu
epoca ei clasic[, litera\ii de azi n-au dec`t s[ se ]ntoarc[ la tradi\ia
larg[ =i variat[ a lui Lessing, Goethe, Schiller, s[ se inspire din-
tr-]n=ii =i s[-i imiteze. Sau, cum zice dl Panu, mustr`nd pe poe\ii
de azi c[ neglijeaz[ tradi\ia noastr[ literar[ =i au ca model nu-
mai pe Eminescu: „...O genera\ie care s-ar inspira =i ar purcede
292 Constantin Dobrogeanu-Gherea

de la o pleiad[ a unei mi=c[ri literare, de o valoare relativ chiar


pu\in[, va produce mai bine, mai bogat =i mai original dec`t
inspir`ndu-se de la un singur poet, dec`t imit`nd servil pe un sin-
gur poet, aib[ acela, el pentru el, oric`t de mare valoare. Iat[
marea sl[biciune a literaturii noastre actuale; to\i poe\ii, poeta=trii
=i poe\oii s-au repezit cu l[comie s[ se adape la un singur izvor —
Eminescu“.
Pentru aritmetica vie\ii practice, a=a e; cu c`t imitezi pe mai
mul\i poe\i, cu at`t produci mai bine; =i iar[=i e evident c[, de
pild[, zece poe\i de valoare relativ pu\in[ tot fac ei c`t vreo trei
de o valoare mai ]nsemnat[ =i deci, inspir`ndu-te =i imit`nd pe
patru poe\i de valoarea lui Eminescu, vei produce mai bine, mai
bogat.
A=a e; dec`t, filozofiei artei pu\in ]i pas[ de aritmetica vie\ii
zilnice — =i ]n art[ e posibil ca, inspir`ndu-te =i imit`nd (pe c`t
poate fi vorba ]n art[ de imitare) pe un Eminescu, s[ faci o oper[
de oarecare valoare, iar inspir`ndu-te (pentru producerea artis-
tic[) =i imit`nd dou[zeci de poe\i, fiecare mai mare dec`t Emi-
nescu, s[ produci o lucrare nul[.
+i iat[, ]n pu\ine cuvinte, cum =i de ce.
}n ve=nica mi=care numit[ via\[, nu poate fi nici stare pe loc,
nici odihn[; trebuie s[ mergi ]nainte sau ]nd[r[t (bine]n\eles,
]nainte =i ]nd[r[t din punctul de vedere omenesc). }n aceast[
ve=nic[ mi=care se schimb[ st[rile sociale =i ]mpreun[ cu ele, =i
]n ele, se schimb[ rela\iunile omene=ti, se schimb[ moravurile,
ideile, sim\[mintele — ]ntr-un cuv`nt, modul de a sim\i =i g`ndi —,
iar ]mpreun[ cu aceste schimb[ri se schimb[ =i literatura, care
nu e dec`t o manifestare a acestor moduri de via\[, de g`ndire,
de sim\ire. Literatura fiec[rei epoci exprim[ deci modul de a g`ndi
=i a sim\i al acelei epoci. Dac[ aceast[ exprimare artistic[ a mo-
dului de via\[, de g`ndire, de sim\ire va fi sau nu f[cut[ ]ntr-un
mod superior artistic, aceasta depinde de dou[ condi\iuni. Pri-
ma e apari\ia =i prezen\a ]n acea epoc[ a geniilor sau talentelor
Studii critice 293

mari; aceasta e pentru fiecare epoc[ o condi\ie accidental[, fi-


indc[ geniul e un accident fericit. A doua condi\iune esen\ial[ e
mediul social, condi\iunile sociale ]nconjur[toare, favorabile pen-
tru deplina =i armonica dezvoltare a talentelor. Dac[ aceste dou[
condi\iuni coexist[, literatura epocii va fi genial[, dac[ lipsesc mai
mult sau mai pu\in, va fi =i literatura mai mult sau mai pu\in slab[.
Dar genial[ sau slab[, literatura fiec[rei epoci exprim[ =i tre-
buie s[ exprime modul de a vie\ui, de a g`ndi, de a sim\i al epo-
cii corespunz[toare — =i ]n definitiv fiecare epoc[ are literatura
pe care o merit[, pe care trebuie s[ o aib[.
Dar slab[ sau nu, litera\ii unei epoci ulterioare nu pot s[
]nceap[ s[ imiteze literatura unei epoci trecute (=i dac[ se
]nt`mpl[ a=a ceva, apoi numai ]n virtutea unor cauze politico-
sociale excep\ionale), pentru c[ ei trebuie =i nu pot dec`t s[
exprime via\a epocii lor, modul ei de a g`ndi =i sim\i. Critica poate
lua ca punct de plecare pentru opera sa o literatur[ trecut[, pen-
tru c[ arta e ]nsu=i obiectul, elementul criticii, arta e atmosfera
]n care tr[ie=te =i se dezvolt[ critica; obiectul artei =i mai ales al
poeziei lirice (=i rog a nu se uita c[ ]n aceste articole vorbim mai
ales de poezia liric[) e ]ns[=i via\a ]nconjur[toare; atmosfera ]n
care tr[ie=te =i se dezvolt[ poezia e ]ns[=i atmosfera moral[ a
epocii. Iat[ pentru ce un poet dintr-o anumit[ epoc[ nu poate =i
nu trebuie s[ imiteze un poet dintr-o epoc[ trecut[, oric`t de
mare ar fi acela — =i dac[ acest poet de talent mijlociu, expri-
m`nd via\a pe care el ]nsu=i o tr[ie=te, va face o oper[ pasabil[
— c`nd se va apuca s[ imiteze geniile trecutului =i s[ exprime,
deci, o via\[ pe care n-o cunoa=te, n-a tr[it-o, va face o oper[
ridicol[. +i iat[ pentru ce un eminescian care, sub influen\a lui
Eminescu, inspir`ndu-se din el =i av`ndu-l ca model, va produce
o oper[ pasabil[, c`nd va ]ncepe s[ imiteze pe marele Pindar, va
face o oper[ ridicol[.
+i iat[ pentru ce romancierii de azi ai Germaniei se inspir[ de
la contemporanii lor ru=i, francezi, de la Zola, Maupassant, iar
294 Constantin Dobrogeanu-Gherea

nu din Werther sau Wilhelm Meister al arhigenialului lor Goethe;


da asemenea dramaturgii germani de azi sunt influen\a\i de Ib-
sen, iar nu de Schiller, romancierii Italiei de azi se inspir[ de la
ru=i =i francezi, =i nu de la genialul lor Manzoni =.a.m.d.
La lumina acestor adev[ruri dob`ndite am putea s[ abord[m
]nsu=i miezul articolelor dlui Panu, adic[ rela\ia dintre emine-
scienii no=tri de azi =i literatura trecut[; dar mai ]nainte, neap[rat,
trebuie s[ vedem ce e Eminescu, ce sunt eminescienii, ce e curen-
tul eminescian, c[ci l[muririle ]n aceast[ privin\[ ne vor lumina
=i mai bine asupra celor zise p`n[ acum.

III
EMINESCU +I CURENTUL EMINESCIAN

C`nd am citit ]nt`ia=i dat[ ]n Epoca literar[ c[ dominarea


curentului Eminescu, =i ]n parte chiar existen\a lui, se datore=te
l[comiei de glorie a unor poe\i =i complicit[\ii unui critic, mi-am
adus aminte f[r[ voia mea de ni=te articole economice =i publi-
ciste pe care le-am citit ]n organul dlui Panu, ]n Ziua.
}n nr. 80 al acestei gazete, ]n rubrica Chestiuni economice, dis-
tinsul economist sus\ine c[ lupta at`t de acut[ din secolul nostru
]ntre capital =i munc[, patroni =i muncitori, jertfele nenum[rate
ce cost[ aceast[ lupt[ le datorim nesocotin\ei =i neprevederii
economi=tilor care au propov[duit libertatea deplin[ a tran-
zac\iunilor, formul`nd-o ]ntr-o cunoscut[ fraz[: „laissez faire,
laissez passer“*.
* Iat[ propriile cuvinte ale distinsului economist:
„A fost o mare nesocotin\[ din partea economi=tilor c`nd au proclamat
libertatea ilimitat[ a muncii, a ]nvoielii. A fost o idee nenorocit[ c`nd au
declarat c[ ]nvoielile, fixarea salariului, concedierea lucr[torilor etc. at`rn[
=i trebuie s[ at`rne de legea ofertei =i a cererii.
Studii critice 295

}ntr-un articol scris cu prilejul torturilor din Bac[u, distinsul


publicist politic vorbe=te de starea de ilegalitate care domne=te
la noi, de faptul c[ doi oameni politici au vrut s[ introduc[ o
stare legal[: dnii Fleva =i C. A. Rosetti, dar am`ndoi n-au reu=it.
Care e pricina insuccesului lor? „Nu stau la ]ndoial[ a zice —
spune eminentul publicist — c[ at`t C. A. Rosetti, c`t =i dl Fleva
datoresc insuccesul lor ]n mare parte ]nsu=i temperamentului lor“,
sau lipsei de „suple\e cuvenit[ politic[“ (Ziua, nr. 76).
Dar ce are a face una cu alta, m[ vor ]ntrerupe desigur citi-
torii mei, ce are a face doctrina economi=tilor despre neamestecul
statului sau introducerea domniei legilor ]n \ara noastr[ cu Emi-
nescu =i curentul eminescian?... Apoi are mult a face, pentru c[
]n c`te=itrele e aceea=i gre=eal[ ]n a ]nf[\i=a fenomenele —
fie din domeniul economiei sociale, fie din domeniul politic
social, fie din cel literar; =i ]n c`te=itrele cazurile e acela=i
mod gre=it de a explica pricinile pozitive sau negative ale
acestor fenomene.
E evident c[, deoarece nesecotin\a =i neprevederea econo-
mi=tilor a fost pricina c[ „teribila s[m`n\[ de discordie =i du=-
m[nie care ast[zi separ[ ]n dou[ tabere pe patroni =i muncitori“
n-a disp[rut sau nu s-a ]ndulcit, iar temperamentul lui Rosetti e
C`nd aceia=i economi=ti au rupt complet cu trecutul, decret`nd un in-
dustrialism nou ]n care s[ fie un singur principiu dominant: „ajut[ c[ te va
ajuta D-zeu“ — c[ci la aceasta se reduce faimosul „laissez faire, laissez passer“
— atunci ei, f[r[ s[ =tie poate, au sem[nat teribila s[m`n\[ de discordie
care azi separ[ ]n dou[ tabere pe patroni =i muncitori.
Economi=tii trebuiau s[ ]n\eleag[ c[ nu e cu putin\[ ca s[ la=i f[r[ nici o
protec\ie pe cei slabi fa\[ cu acei tari, =i c[ idealul liberului angajament =i al
liberei ini\iative particulare pot aduce dezastruoase consecven\e (consecin\e;
n. ed.).
Dac[ economi=tii ar fi \inut seama de legisla\ia din trecut cu privire la
raporturile dintre patroni =i lucr[tori =i ar fi p[strat-o, adapt`nd-o noilor
necesit[\i ale marii industrii, cu aceasta ar fi cru\at o sut[ de ani de teribil[
munc[ =i de enorme pagube.“
296 Constantin Dobrogeanu-Gherea

pricina c[ nu s-a ]ntemeiat la noi domnia legilor ]nc[ acum cinci-


sprezece ani, e natural ca =i pricina curentului Eminescu s[ fie
temperamentul invidios al poe\ilor sau nepriceperea criticului.
+i dac[ economi=tii ar fi fost mai cumin\i =i mai prev[z[tori, Ro-
setti mai cu mult[ „suple\e politic[“, iar poe\ii no=tri nelacomi de
glorie, n-am fi avut nici lupta acut[ =i distrug[toare ]ntre lucr[tori
=i patroni, nici starea de ilegalitate, nici curentul Eminescu.
Din nenorocire, lucrurile stau altfel.
„Teribila s[m`n\[ de ur[ =i discordie ]ntre patroni =i lucr[tori“
a fost s[dit[ de ]ns[=i treapta de dezvoltare a produc\iunii eco-
nomice, de marea industrie. Burghezimea, reprezentanta marii
industrii, avea nevoie de ]nvoieli libere, de libera exploatare a
lucr[torilor. +i fiindc[ burghezimea reprezint[ progresul ]n
produc\iune, fiindc[ ea era clasa dominant[, ea a f[cut s[ pre-
domine interesele ei; economi=tii, ]ntruc`t reprezentau intere-
sele burghezimii, au creat teorii ad-hoc pentru ap[rarea interese-
lor ei; iar dac[ ar fi fost mai socoti\i =i ar fi luat partea lucr[torilor,
n-ar fi fost asculta\i =i at`ta tot. Ceea ce cere economistul nostru
de la economi=ti, adic[ protec\ie legal[ a muncii, n-a putut fi
smuls burghezimii dec`t dup[ o lupt[ uria=[. A trebuit o lupt[ ]n
s`nul ]nse=i claselor dominante, ]ntre burghezimea reprezentant[
a marii industrii =i aristocra\imea reprezentant[ a propriet[\ii
funciare, care a luat partea lucr[torilor, =i a trebuit o lupt[ ]nde-
lungat[, plin[ de jertfe, de s`nge =i de vie\i omene=ti din partea
lucr[torilor, ca s[ smulg[ aceste legi. Cum dar ar fi putut s[ fac[
economi=tii, prin teoriile lor, aceea ce de abia a putut s[ fac[ o
lupt[ uria=[, asem[n[toare cu formidabilele procese ale naturii?
Cine i-ar fi ascultat?* Rolul lor de ]mp[ciuitori ai intereselor ac-
estor dou[ clase protivnice nu putea fi dec`t aproape nul.
+i cu explica\ia nereu=itei lui Rosetti st[m tot a=a.

* De altmintrelea legenda, at`t de ]nr[d[cinat[, c[ economi=tii au fost


pentru absolutul neamestec al statului ]ntre lucr[tori =i patroni ]ncepe =i ea
s[ fie spulberat[.
Studii critice 297

Formele politico-sociale pe care le-a ]mbr[cat \ara noastr[ la


un timp dat erau departe de a fi potrivite cu realitatea lucrurilor.
Era deci fatal ca ]ntre formele politico-sociale —, reprezentate
pe h`rtie de anumite legi, =i via\a real[, rela\iile reale s[ nasc[ o
deosebire profund[ care se manifest[ ]n primul r`nd prin neob-
servarea legilor, prin c[lcarea lor.
Aceast[ deosebire ]ntre starea formal[-legal[ =i starea real[ ]n
\ara noastr[ e un fapt care domineaz[ ]n parte ]nsemnat[ ]ntrea-
ga noastr[ via\[ politico-social[ de mai bine de treizeci de ani.
Pentru a remedia acest r[u ]n toat[ ]ntinderea lui, trebuie deci
ridicat[ starea real[ =i rela\iile reale ale vie\ii p`n[ la starea for-
mal[, p`n[ la institu\iile civilizate liberalo-burgheze. Aceasta e o
revolu\ie mult mai grea dec`t aceea de la 1848, pentru aceasta
trebuie vreme =i conlucrarea a o mul\ime de oameni. Dac[ Ro-
setti ar fi avut suple\ea politic[ a tuturor oamenilor politici din
lume, ]nc[ n-ar fi putut reu=i. Rosetti, unul din cei mai ilu=tri
reprezentan\i ai acestei din urm[ revolu\ii, a f[cut tocmai aceea
ce trebuia s[ fac[ pe vremea lui, ce au f[cut to\i oamenii mari
care au atacat probleme necoapte, neajunse ]nc[ la vremea c`nd
pot s[ fie rezolvate. El a fost ]nvins, necesarmente ]nvins, dar n-a
transigiat, n-a f[cut concesii peste concesii sub cuv`nt c[ e om
de stat =i a c[zut ]n picioare, cu capul sus, l[s`ndu-=i numele
steag pentru acei ce vor veni dup[ el. +i ]n toate acestea l-au
ajutat nesuple\ea lui politic[ =i nesuple\ea lui de caracter.
Se ]n\elege: sunt alte condi\iuni acum, =i poate s-ar putea face
=i lucra altfel.
Dac[ trecem acuma la eminescianism, la curentul Eminescu,
vom vedea c[ =i aici chestia e mult mai ad`nc[ dec`t s-ar p[rea
la prima vedere.
***
Acum patruzeci de ani, \ara rom`neasc[ a ]nceput s[ sufere o
prefacere radical[. O stare nou[ de lucruri ]nlocuia o stare de
lucruri consacrat[ printr-o lung[ dezvoltare istoric[. +i aceast[
298 Constantin Dobrogeanu-Gherea

]nlocuire a unei st[ri de lucruri prin alta nu se s[v`r=ea pas cu


pas, ci relativ brusc, a=a cum era impus de ]nse=i condi\iunile
istorice ]n care se g[sea \ara noastr[.
Libertatea iobagilor, producerea pentru v`nzare, ]nlocuind ]n
mare parte producerea pentru propria ]ntrebuin\are, dezvolta-
rea ora=elor =i a vie\ii or[=ene=ti, o constitu\ie liberal[ ]nlocuind
institu\iile politice semifeudale, drumurile de fier, telegraful,
rela\iile u=oare =i continue cu Occidentul european, =colile supe-
rioare =i ad[parea unor p[turi mai largi la izvoarele =tiin\ei =i
artei Europei occidentale — iat[ schimb[rile profunde operate
]n via\a noastr[ social[.
Se ]n\elege c[ aceast[ schimbare brusc[ =i profund[ a unei st[ri
sociale ]n alta nu putea s[ nu fie urmat[ de o ad`nc[ schimbare
]n moravurile \[rii, ]n modul ei de a g`ndi =i de a sim\i. Aceast[
schimbare ]n moravuri, ]n idei, ]n sim\iri, trebuia s[ fie ]nsem-
nat[ mai ales ]n p[turile or[=ene=ti.
Ca s[ ne ]nf[\i=[m mai clar =i mai plastic c`t de profund[ e
aceast[ schimbare, mai ales ]n p[turile culte — =i c`nd e chestia
de literatur[, mai ales de aceste p[turi trebuie s[ fie vorba, fi-
indc[ ele dau =i scriitori =i cititori —, s[ compar[m via\a unui
t`n[r mai cult de acum o jum[tate de veac cu via\a unuia din
ziua de ast[zi.
Copil: ]nv[\a pu\in, ducea o via\[ trupe=te s[n[toas[; t`n[r:
se scula diminea\a, s[ruta m`na p[rin\ilor, lua cafeaua, se ducea
]n pr[v[lie sau la slujb[, sau la c`mp, se ]ntorcea la vremea mesei,
pe urm[ odihna, culcatul devreme, sculatul de diminea\[. A ve-
nit vremea s[ se ]nsoare — ]ngrijeau p[rin\ii; ce grij[ avea el?
}nsurat la vreme, gospodar. Via\a lui curgea tot a=a de lini=tit[;
nevasta cuno=tea gospod[ria =i ]ndatoririle ei, b[rbatul pe ale
lui, botezau copiii, mergeau frumos duminica la biseric[. Interese
mai largi intelectuale lipseau, politica ]n ]n\elesul de azi, aseme-
nea. Zilele treceau asem[n[toare unele cu altele; azi ca m`ine,
ieri ca azi.
Studii critice 299

Cam aceasta era via\a unui om mai avut din vremea aceea; =i
numai oamenii mai avu\i puteau s[ dea =i oameni ceva mai cul\i.
Aceste condi\iuni de trai, at`t de nepriincioase pentru via\a
intelectual[, pentru l[rgirea orizontului intelectual, at`t de ne-
potrivite pentru ad`ncirea afectelor, sentimentelor, pasiunilor,
aceast[ via\[ e ]ns[ foarte favorabil[ echilibrului corporal =i su-
fletesc =i mai ales favorabil[ s[n[t[\ii corporale =i nervoase, vie\ii
animalice a omului.
+i acum ]nchipui\i-v[, sau mai bine observa\i via\a unui t`n[r
mai cult, mai ales via\a de azi a proletarului muncii intelectuale
— c[ci mai cu seam[ din clasa aceasta de oameni se recruteaz[
=i scriitorii =i cititorii ]n zilele noastre. Copil: e plin de griji, ]nva\[
mult, ]n =coal[ petrece o parte ]nsemnat[ a vie\ii: cincisprezece-
optsprezece ani. }nc[ de pe b[ncile =coalei i se dezvolt[ toate
sentimentele de invidie, emulare, =iretenie, at`t de necesare azi
]n lupta pentru existen\[. T`n[r: trebuie s[ dea v`rtos din coate,
trebuie s[-=i ]ncordeze toate puterile fizice ca s[ poat[ str[bate
]n aceast[ lupt[ ucig[toare pentru trai.
Aceast[ lupt[ dureaz[ toat[ via\a =i fiecare zi din via\[ e
otr[vit[ de nesiguran\a zilei de m`ine.
Ziua, munc[ =i munc[ nervoas[; noaptea, teatru enervant, pe
urm[ cafenele, petreceri, de multe ori desfr`uri. +i luxul str[-
lucitor, aprinz[tor de dorin\e, de invidie amar[, =i s[r[cia umili-
toare, aprinz[toare de ur[, =i zgomotul ora=ului, gazetele zilnice,
aduc[toare de =tiri din c`te=ipatru col\uri ale lumii, =i politica,
arta, toate excit[ g`ndirea, exalteaz[ sim\[mintele, zguduie nervii.
Dar via\a erotic[ social[, poate mai important[ dec`t toate.
Copil: e deja ini\iat ]n toate misterele amorului, ]n toate tainele
corup\iei; sim\[mintele sexuale exaltate peste m[sur[, se amo-
rezeaz[ de zece ori p`n[ la ]nsur[toare =i se ]nsoar[ istovit de
b[rb[\ie.*
* Toate chestiile atinse aici sunt dezvoltate pe larg ]n articolele mele
Cauzele pesimismului ]n literatur[ =i via\[ =i mai ales ]n articolul Arti=tii pro-
letari intelectuali.
300 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Aceast[ via\[ e imens deosebit[ de cea din epoca trecut[: e


at`t de prielnic[ l[rgirii orizontului intelectual, ]nc`t aproape
amenin\[ hotarele inteligen\ei; e at`t de potrivit[ pentru ad`n-
cirea sentimentelor, afectelor, pasiunilor p`n[ la exaltarea lor
patologic[, dar totodat[ =i at`t de defavorabil[ s[n[t[\ii =i echili-
brului corporal =i sufletesc! Ea produce neurastenia, nevroza, ]ntr-
un cuv`nt acea stare patologic[ sufleteasc[ pe care oamenii care
o simt, dar nu =tiu s-o explice, o numesc: boala veacului.
Aceast[ stare sufleteasc[ nou[, aceste g`nduri zbuciumate, chi-
nuitoare trebuiau s[ fie exprimate ]ntr-o form[ artistic[.
Care era forma =i genul literar ]n care putea s[ fie mai cu suc-
ces exprimat acest nou état d’âme sau, ]n traducere incomplet[,
aceast[ nou[ stare sufleteasc[?
Un om care =tie s[ analizeze produc\iile artistice ]n leg[tur[
cu st[rile sociale ]n care ele iau na=tere, ar putea cu u=urin\[ s[
prezic[ genul =i forma literar[ care va exprima mai cu succes
modul nou de a sim\i, de a g`ndi.
G`ndurile zbuciumate care apas[ cugetarea, sim\[mintele
ad`nci, chinuitoare, care amenin\[ s[ rup[ inima, pot fi expri-
mate numai direct, ca proprii cuget[ri =i sim\iri, dar nu indirect,
ca sim\irile =i cuget[rile altora.
Un scriitor zbuciumat de g`nduri, chinuit de pasiuni e ]n mod
necesar individualist, e prea ocupat de propriile sale idei =i sim\iri
ca s[ le a=tearn[ altmintrelea dec`t ca exprimare a eului s[u.
Genul literar, ]ns[, care exprim[ mai bine sentimentele =i
suferin\ele individuale e genul liric, un gen mai ales subiectivist
=i individualist.
Acest gen literar, at`t de individualist, e foarte potrivit pentru
societatea burghez[, at`t de egoist[ =i de individualist[, al c[rei
principiu esen\ial e at`t de bine exprimat de economi=tii burghezi
]n celebra formul[: „Fiecare pentru d`nsul =i Dumnezeu pentru
to\i“.
Studii critice 301

E deci foarte explicabil de ce ]n societatea modern[ burghez[,


]n Europa Occidental[, lirica a luat o dezvoltare at`t de exage-
rat[, a inundat chiar, ]n mod nejustificat, genurile literare cu care
n-ar fi trebuit s[ aib[ dec`t foarte pu\in comun =i a c[zut ]n
exager[ri ridicole la decaden\i. Lirica era deci acel gen literar
care trebuia s[ exprime acest nou mod de a g`ndi =i a sim\i al
unor anumite p[turi sociale la noi ]n \ar[. La noi chiar mai ex-
clusiv dec`t ]n Occidentul Europei, =i aceasta pentru dou[ cauze.
Prima, fiindc[ acest torent de idei, impresii, sim\[minte chinu-
itoare ne-a venit mai pe na=teptate, mai brusc, =i a trebuit deci
s[ zguduie =i mai mult sufletul nepreg[tit; a doua, fiindc[ prin
starea noastr[ ]napoiat[ cultural[ n-am fost preg[ti\i pentru un
gen superior — romanul.
Era deci natural ca la noi un poet liric s[ fie acela care,
exprim`nd propriile sale g`nduri =i sim\[minte zbuciumate, s[
exprime totodat[ starea de suflet (l’état d’âme) a epocii sale; =i
am avut norocul ca [st poet s[ fie nu numai liric, dar s[ fie =i un
mare poet, s[ fie Mihai Eminescu.
Eminescu a fost oare un geniu, a fost numai un mare talent?
Din nenorocire, aceste epitete sunt a=a de relative! At`ta e sigur,
c[ ]n exprimarea sentimentelor erotice ajunge p`n[ la Musset,
]n exprimarea g`ndurilor ]nalte p`n[ la Lenau — =i aceasta nu e
pu\in.
Sunt =i alte merite care ]l pun pe Eminescu ]ntre cei ale=i, ]ntre
marii arti=ti.
Eminescu, ca to\i marii poe\i lirici care au f[cut epoc[ ]ntr-o
literatur[, =i-a f[urit singur instrumentul pentru crea\iunea lui,
el a creat limba liric[ necesar[ pentru exprimarea unor idei =i
sentimente ad`nci de care nici nu visa literatura trecut[.
Al doilea, ca to\i marii arti=ti, Eminescu a fost profet prin arta
lui, cu alte cuvinte el a exprimat idei, sentimente, st[ri suflete=ti
care tocmai ]n urm[ trebuiau s[ se dezvolte mai cu putere.
302 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Aici e explicarea faptului pe care-l aduce dl Panu =i c[ruia ]i


d[ o explica\ie gre=it[, anume c[ Eminescu n-a fost b[gat ]n seam[
la ]nceput =i a devenit celebru dup[ ce a ]nnebunit.
C`nd Eminescu a ]nceput s[ scrie, toate rela\iile sociale schi\ate
mai sus nu se dezvoltaser[ ]nc[ ]n totul =i deci nici st[rile suflete=ti
c[rora ele dau na=tere. Dar cu marea sa inim[ =i cu ochiul s[u
profetic el a v[zut =i a sim\it via\a care se ]nchega ]mprejurul s[u
=i care trebuia s[ ia o dezvoltare mai mare mai t`rziu. Iat[ de ce
Eminescu n-a fost ]n\eles de la ]nceput. Aceasta se ]nt`mpl[ de
altmintrelea mai cu to\i marii poe\i =i mai totdeauna din aceea=i
cauz[.
Al treilea fapt care ]l pune pe Eminescu ]n r`ndul marilor arti=ti
=i care ]i d[ dreptul la o glorie pe care trebuie s-o ]mpart[ cu
pu\ini arti=ti chiar ]n literaturile mai vechi, e tocmai faptul de
care acuz[ dl Panu curentul eminescian: lipsa de continuitate cu
literatura trecut[.
S[ nu se cread[ c[ fac paradoxe.
}n adev[r, poezia liric[ nu e un monopol exclusiv al epocii noas-
tre, ea a existat ]n toate epocile literare ]nsemnate; ]n vremea
noastr[ ea a luat o dezvoltare mai mare, a devenit mai bogat[,
mai profund[ ]n exprimarea ad`ncilor =i zbuciumatelor senti-
mente.
|[rile culte ]ns[, cu un bogat trecut literar, au avut =i o poezie
liric[ trecut[ bogat[ =i chiar epoci istorice ]ntruc`tva asem[-
n[toare cu epoca noastr[, deci favorabile ]nfloririi liricii: astfel
pomenim ]n treac[t epoca liric[ a lui Petrarca. }n alte \[ri deci,
un mare poet are predecesori =i ]n trecut, =i uneori chiar ]n epo-
ca lui; =i dac[ orice mare artist reformator ]n arta sa f[ure=te el
singur instrumentul cre[rii, formeaz[ limba =i modul exprim[rii
pentru crea\iunea lui, aceasta ]i era mult mai greu lui Eminescu
dec`t celor cu o literatur[ mai veche. Eminescu n-a avut aproape
predecesori. Lirica, =i mai ales lirica erotic[, ]n literatura noastr[
trecut[ e nul[; e aproape nul[ =i la Gr. Alexandrescu. La Alecsandri
Studii critice 303

ea e ginga=[, frumoas[, dar superficial[; =i zbuciumata liric[ a


lui Eminescu n-are nici o asem[nare cu cea elegant[ =i vesel[ a
lui Alecsandri.
Iat[ deci opera lui Eminescu. +i iat[ de ce el are at`ta influ-
en\[ puternic[, iat[ de ce a creeat o =coal[, un curent dominator
]n literatura noastr[, c[ruia i-a dat numele, =i iat[ de ce epoca
noastr[ literar[ va fi numit[ epoca lui Eminescu.
S[ vedem acum =coala lui: ce sunt eminescienii, ce e curentul
eminescian?

}nainte de a vedea ce e =coala lui Eminescu, am face urm[-


toarea ]ntrebare: oare f[r[ Eminescu, dac[ s-ar fi ]nt`mplat ne-
norocirea ca el s[ moar[ ]n copil[rie, curentul liric de azi ar fi
fost el cu totul altul, ori poate nici n-ar fi existat?
Ne]ndoielnic c[ ar fi existat. Ca form[ ar fi fost ]ntruc`tva in-
ferior, ar fi purtat alt nume, dar ar fi avut acelea=i caractere
esen\iale. +i acum cred c[ e u=or de v[zut de ce.
Curentul Eminescu e produsul unei anumite st[ri suflete=ti,
caracteristice pentru epoca noastr[ =i deci curentul s-ar fi produs
]n orice caz. Independent de influen\a lui Eminescu, au scris pe
atunci ]n aceea=i direc\ie liric[: Zamfirescu, Ronetti-Roman,
Nicoleanu — la acesta din urm[ sunt versuri frumoase, admira-
bile, care prin frumuse\e =i energie se apropie de ale lui Emines-
cu. Numai c[ nimeni dintre ei n-a avut at`ta talent ca s[ exprime
acelea=i idei =i sentimente cu aceea=i profunzime, cu aceea=i
str[lucire.
Poetul eminescian nu exprim[ anume sim\[minte =i g`ndiri
pentru c[-i place Eminescu, ci ]i place a=a de mult =i ]i produce
a=a de mare impresie Eminescu, pentru c[ exprim[ anume g`ndiri
=i sim\[minte care ]l zbucium[ =i pe el, pe t`n[rul poet. Un scrii-
tor de talent, eminescian, exprim[ propriile sale g`ndiri =i
sim\[minte, nu g`ndirile =i sim\[mintele lui Eminescu — cu c`t[
304 Constantin Dobrogeanu-Gherea

putere =i originalitate, asta natural depinde de m[rimea talentu-


lui. Numai cei lipsi\i cu des[v`r=ire de talent nu vor reu=i s[
exprime propriile lor sim\iri =i g`ndiri =i de aceea vor transcrie
pe Eminescu; dar operele acestor lipsi\i de talent, ca =i ale acelo-
ra care sc`ncesc =i pl`ng, fiindc[ a=a e moda, apar\in co=ului
redac\iilor — =i ace=tia, ori pe cine ar imita, ori de unde s-ar
inspira, tot nuli vor r[m`nea.
Dar e absolut nedrept a nega personalitatea artistic[ la un
Vlahu\[, O. Carp, Duiliu Zamfirescu =i la Beldiceanu, I. P[un,
Traian Demetrescu, Popovici-B[n[\eanu, Gheorghe din Moldova,
A. C. Cuza, Stavri, Radu Rosetti, Gorun, Steuermann, Iosif, G.
Ranetti, Ci=man, Pavelescu =i c`\iva al\ii.
Ceea ce face s[ fim a=a de nedrep\i =i s[ neg[m originalitatea
eminescienilor e tocmai acea comunitate ]n modul de a sim\i =i a
g`ndi, impus[ de ]ns[=i epoca ]n care tr[im.
Natural c[ prin asta nu vreau s[ spun c[ Eminescu a monopo-
lizat poezia liric[ a epocii noastre =i c[ modul de a sim\i =i a
g`ndi al vremii noastre nu poate g[si =i un mod deosebit de expri-
mare; dar pentru aceasta se vede c[ nu s-a n[scut ]nc[ al doilea
Eminescu. De altmintrelea cine ar putea s[ nege personalitatea
artistic[ =i originalitatea lui Vlahu\[ sau O. Carp? Ca s[ ar[t c`t
de mult st[p`ne=te un anumit mod de a g`ndi =i a sim\i ]ntreaga
poezie liric[ a epocii noastre, voi aduce aici dou[ exemple carac-
teristice:
A. Macedonski, rivalul at`t de ]nvins al lui Eminescu, dup[ cum
se =tie, toat[ via\a s-a luptat ]mpotriva acestuia. }n opera poetic[
a lui Macedonski, at`t de inegal[, sunt =i versuri frumoase, ge-
neroase, energice — =i aceste versuri sunt cam eminesciene. Dar
Macedonski va protesta =i va ar[ta c[ tot ce a scris e ]n afar[ de
influen\a lui Eminescu. Cred — =i aceasta face cinste originalit[\ii
d-sale, dar dovede=te =i mai bine ceea ce sus\inem.
Dar Macedonski a vrut s[ fie original cu orice pre\, s[ nu se
asemene deloc cu curentul dominant =i astfel, din originalitate ]n
Studii critice 305

originalitate, a ajuns la la poezia decadento-simbolist[-impresio-


nist[-harmonist[. Dar decadentismul modern nu e altceva dec`t
degenerarea liricii moderne ]ns[=i, e un termen la care trebuie
s[ ajung[ lirica ]n evolu\ia ei, b[tr`ne\ea, degenerarea, dec[derea
liricii, e un termen deci la care trebuia s[ ajung[ =i lirica emines-
cian[. Astfel se poate zice, cu drept cuv`nt, c[ Macedonski, ]n
lupta sa cu orice pre\ pentru a fi original, pentru a nu fi al epocii
sale, pentru a nu fi eminescian, dup[ mult ]nconjur ajunge emi-
nescian decadent.
Iat[ alt[ pild[: dl A. Bacalba=a dirija acum un an, cu talent =i
cu mult brio, o foaie literar[: Adev[rul literar.
}n acest[ foaie, spiritualul scriitor ]=i b[tea joc cu mult[ verv[
de v[ic[relile, de „pleurni=eria“ poe\ilor eminescieni.
Dar A. Bacalba=a scrie uneori versuri — =i versuri frumoase; =i
]n aceea=i vreme, chiar cu sarcasmele ]mpotriva pl`nsetelor
poe\ilor, Bacalba=a a scris o serie de strofe ]n proz[ care denot[
un temperament de poet. }n aceste strofe ]ns[ se exprimau ni=te
sentimente at`t de triste, ]ntunecate accente at`t de pl`ng[toare,
]nc`t ]ntreceau pe ale multor eminescieni. Aici vedem deci cum
chiar un om care pricepe neajunsurile unui curent literar =i le
arat[ ca atare dintr-un punct de vedere social mai ]nalt, c`nd va
voi =i va putea s[-=i exprime sincer ]ntr-o form[ artistic[ propri-
ile sale sentimente, va dovedi adesea c[ sentimentele lui ad`nci
sunt cele dominante ale epocii.
Eminescianismul, curentul eminescian, e deci un curent liric
produs de o anumit[ epoc[ special[, de un anumit mod de a
g`ndi =i a sim\i al acestei epoci =i care la r`ndul s[u exprim[
acest mod de a g`ndi =i a sim\i. +i tocmai aceasta ]l face
dominant.
Iar pentru dl Panu, curentul =i dominarea lui se datoresc invi-
diei =i l[comiei de glorie a c`torva poe\i =i complicit[\ii unui critic.
+i acuma putem trece la ]nsu=i remediul propus de dl Panu
]mpotriva s[r[ciei noastre literare.
306 Constantin Dobrogeanu-Gherea

IV

REMEDIUL DLUI PANU

Dup[ toate dezvolt[rile f[cute, s[ trecem la ]nsu=i fondul arti-


colelor dlui Panu: pricina sl[biciunii literaturii noastre de azi =i
remediul acestei sl[biciuni.
O ]ntrebare va fi sugerat[ desigur ]n mintea fiec[ruia. Literatura
noastr[ de azi e slab[. Bine: dar cum poate fi pricina acestei
sl[biciuni faptul c[ poe\ii no=tri nu se inspir[ din poe\ii rena=terii
noastre literare =i nu ]i imiteaz[?
Cum?
Un t`n[r poet, exprim`ndu-=i sim\[mintele =i ideile proprii care
]l chinuiesc, tr[ind ]n epoca produc[toare a acestor sim\[minte
=i idei, av`nd ca model un maestru care a exprimat un mod ana-
log de a g`ndi =i a sim\i, va produce totu=i o oper[ slab[; cum s-ar
putea ca acela=i t`n[r, exprim`nd sim\[minte str[ine lui, dintr-o
epoc[ moart[ =i imit`nd poe\i slabi, s[ produc[ o oper[ de
valoare? Asta nici telepatia n-ar putea s-o explice.
S[ imite? S[ se inspire? S[ aib[ ca model?
Dar ce anume s[ aib[ de model un t`n[r poet liric de azi?
S[ nu exager[m, s[ nu lu[m ca pild[ lirica erotic[ de calibrul
urm[tor:

Zori de ziu[ se revars[


+i ochii ]nc[ n-am ]nchis;
Cum s[-i ]nchid c`nd ei vars[
P`raie de foc aprins?

Ah, moarte! numai la tine


Sc[parea mea poate fi:
Dar la necaz moartea vine?
+i omul poate muri?
Studii critice 307

Sau la Anton Pann:


Eu eram de cotitur[,
St`nd pe sub umbritur[,
C`nd cu m`ndr[ p[=itur[
Ea venea c`nt`nd din gur[.

Of! jurat s[ fie ceasul


C`nd plecai =i f[cui pasul;
S[ fi c[zut s[-mi rup nasul
Dec`t s[-i aud ei glasul.

C[ de nu-i vedeam frumse\ea


+i din ochii ei bl`nde\ea,
Nu m-ar fi cuprins iube\ea
S[-mi r[puie tinere\ea.
=.a.m.d.
S[ nu lu[m ca pild[ poeziile acestea, de=i de calibrul lor sunt
destul de multe. Nu, s[ lu[m ca pild[ poezia erotic[ a lui Ale-
csandri, cum e urm[toarea:
Cu Nini\a-n gondolet[
C`nd m[ primblu-nceti=or,
Trec[torul din pia\et[
Ne prive=te-oft`nd cu dor.

Atunci cerul se-nsenin[,


Lucind vesel l-am`ndoi
+-Adriatica s-alin[,
Se alin[ pentru noi.

Poezia e ginga=[, frumoas[, elegant[, vesel[.


Dar nu e oare clar, f[r[ nici o teorie, c[ aceast[ poezie vorbe=te
foarte pu\in amorezatului de azi? Iubirea e azi un sim\[m`nt mai
pu\in vesel, mai ad`nc, mai zbuciumat; =i aceasta ]ntr-un grad
mai intens ]nc[ la un temperament de poet.
308 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Iat[ de ce pentru exprimarea acestui sentiment azi sunt nece-


sare versurile fascinante chem[toare, hipnotice ale lui Eminescu:
Cobori ]ncet aproape, mai aproape...

Sau versurile molatice, voluptuase ale lui Vlahu\[, sau versurile


aproape isterice ale lui Beldiceanu.
}n Epoca literar[ e retip[rit[ o poezie a lui V[c[rescu, Ima-
gina\ia. Poezia e frumoas[. Imagina\ia =i muzele apar poetului
]n chipul unor z`ne. Frumoase, pline de veselie, de haz, ele pre-
sar[ flori, danseaz[ ]nv`rtindu-se ]n jurul poetului =i-i dau tot ce
le cere. Asta e muza lui V[c[rescu.
Oare tot astfel e =i muza poe\ilor no=tri de azi? }nchipui\i-v[,
m[ rog, pe Vlahu\[, Carp sau pe regretatul Beldiceanu s[rind =i
]nv`rtindu-se cu muzele lor, dans`nd cu ele vreun pas de qua-
tre* ... Vajnic[ ar fi poezia aceea! +i mai ales sincer[...
Muza poetului de azi e trist[ =i, c`nd r`de, r`de printre lacrimi;
mai adesea ]l face pe poet s[ pl`ng[; sau despletit[, cu bra\ele
goale ]n jurul g`tului lui, pl`nge ]mpreun[ cu el, am`ndoi copii
tri=ti ai unei vremi nenorocite! Muza de azi e acea din Nop\ile lui
Alfred de Musset.
Se ]n\elege c[ noi vorbim aici despre ceea ce este ]ntr-un mod
necesar, nu despre aceea ce ar fi trebuit s[ fie; or fi pricep`nd =i
poe\ii c[ veselia e preferabil[ triste\ii; dec`t poezia liric[ e izvor`t[
din ad`ncurile sentimentelor, iar nu din socotin\[ rece.
Dar sunt m[car multe poezii ca Imagina\ia lui V[c[rescu?
S[ ia ca model? S[ imite? Dar ce s[ imite?
S[ nu alegem noi, c[ s-ar putea zice c[ exager[m; de aceea s[
lu[m ca pilde modele pe care ni le aduce Epoca literar[ pentru
ilustrarea teoriei dlui Panu; aceste modele au fost str`nse =i alese
de un om de mare talent =i de mult gust literar — Caragiale.

* Una din figurile dansului numit cadril (n. ed.).


Studii critice 309

M[ uit la aceste modele =i m[ mir: ce ar putea anume poe\ii


no=tri s[ imite =i de unde ar putea s[ se inspire?
Fabulele lui Alexandrescu sunt frumoase, dar fabula e un gen
inferior =i un gen literar mort — =i nu noi vom re]nvia mor\ii.
}ncolo, ce s[ imite? Povestirile lui Pann, B[lcescu, Oi\ele lui Tirs
a lui V[c[rescu?
}nchipui\i-v[ numai pe Vlahu\[, pe Carp inspir`ndu-se din
Oi\ele lui Tirs, pe regreta\ii Beldiceanu, Traian Demetrescu av`nd
ca modele cvasi-poeziile lui B[l[cescu, pe Duiliu Zamfirescu,
Stavri, A. C. Cuza imit`nd =i av`nd ca model interminabilele po-
vestiri ale lui Pann, cum Hogea a ]nv[\at s[ vorbeasc[ un m[g[ru=
sau cum a f[cut o sob[ pe ro\i; iar to\i av`nd ca model =i
urm[toarea poezie a lui Pann, tip[rit[ ]n Epoca literar[:
Vinul e veselitor
M`hni\ilor tuturor;
Vinul e doftorul bun
Al boalelor de comun,
Balsamul celor r[ni\i,
Odihnul celor trudi\i.

Nostim[ poezie am fi avut gra\ie tuturor acestor modele!


Poezia noastr[ o fi acum slab[; atunci ar fi ridicol[, baroc[!
Pornind pe aceast[ cale a inspir[rii =i a imit[rii, poezia noastr[
de azi s-ar preface ]ntr-o adev[rat[ caricatur[.
Dar literatura trecut[, mai ales p`n[ la Alecsandri =i Alexan-
drescu, nu poate s[ aib[ nici m[car o influen\[ indirect[.
+i aici e locul s[ ar[t[m ]n c`teva cuvinte deosebirea ]ntre
influen\a direct[ a unei opere de art[ care serv[ de model, care
poate ]ntruc`tva s[ determine o creare artistic[, =i influen\a in-
direct[.
Influen\[ direct[ exercit[ un mare poet asupra altora c`nd e
]nrudit cu ei suflete=te; aceast[ influen\[ se va ar[ta atunci ]n
liric[, ]n modul de a exprima ideile, sentimentele =i va determi-
na =coli deosebite: =coala lui Lamartine, a lui Musset, Byron,
310 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Eminescu. }n dram[ aceast[ influen\[ direct[ se va ar[ta ]n modul


de a trata caracterele, coliziunea de caractere =i pasiuni =i va
determina deosebirea, de pild[, ]ntre drama clasic[ a lui Cor-
neille, Racine, drama romantic[ a lui Hugo, drama modern[ a
lui Ibsen. Numai aici, ]n aceast[ influen\[ direct[, poate fi vorba
de inspirare, de imitare artistic[. Aceast[ ]nr`urire direct[ se
manifest[ ]n ]ns[=i opera de art[.
Dar mai e =i o alt[ influen\[, indirect[. Fiecare poet este =i
cititor, ca oricare altul, =i deci un admirator al marilor opere de
art[ ale tuturor timpurilor. Aceste opere de art[ trebuie s[ pro-
duc[ asupra lui o impresie puternic[, ne=tears[, care, perfec-
\ion`nd ]nsu=i sufletul artistului, instrumentul cre[rii, trebuie
s[ influen\eze =i asupra crea\iunii, asupra operei sale. Aceast[
influen\[ e incon=tient[, nev[dit[ nici pentru artist, nici pentru
cititorii lui; dar, totu=i, ea este. Hrana artistic[ primit[ e pref[cut[
]n organismul sufletesc al artistului =i se manifest[ ]ntr-o crea\iune
artistic[ neasem[n[toare cu ea ]ns[=i, dup[ cum hrana materi-
al[ ]n organismul material se preface ]n s`nge, nervi, energie
vital[.
Pentru un adev[rat artist, aceast[ hran[ sufleteasc[ primit[
din c[r\i, din citirea operelor literare mari, e mult mai pu\in
]nsemnat[ dec`t cea primit[ direct din via\a ]nconjur[toare; dar
totu=i are =i ]nsemn[tatea sa.
Goethe n-are influen\[ direct[ asupra nuveli=tilor germani de
azi; influen\a lui Maupassant e mult mai ]nsemnat[; dar influ-
en\[ mare indirect[ trebuie s[ aib[, pentru c[ ]n Germania cine
n-a citit =i n-a admirat nepieritoarele frumuse\i din marea oper[
a lui Goethe?
Din nenorocire, chiar influen\a indirect[ a rena=terii noastre
literare nu poate fi dec`t mic[.
Dac[ =i un talent mai mic poate exercita influen\[ direct[ numai
prin faptul ]nrudirii suflete=ti, prin faptul c[ exprim[ acela=i mod
de a g`ndi =i a sim\i; pentru a putea avea influen\[ indirect[, ]n
Studii critice 311

sensul ar[tat mai sus, scriitorii trecutului trebuie s[ fie genii sau
talente foarte mari, operele literare ale trecutului trebuie s[ fie
opere nepieritoare, nepieritoare frumuse\i.
Unde avem noi a=a opere p`n[ la Alecsandri =i Alexandrescu?
+i chiar opera acestora este oare ea a=a de mare? Pe c`t este, ]=i
=i exercit[ influen\a sa. Dup[ cum am zis, ]n tot ce se scrie, se
simte influen\a lui Alecsandri, care e doar[ ]ntruc`tva creatorul
limbii literare moderne.
De altmintrelea este un mare poet ]n trecutul nostru literar,
care a avut o influen\[ indirect[ =i chiar o influen\[ direct[ asu-
pra litera\ilor =i poe\ilor no=tri. Acest mare poet e unicul poate
care a exprimat ]n adev[r modul de a g`ndi =i a sim\i al poporu-
lui rom`nesc; care n-a imitat — c`teodat[ copiat chiar — pe poe\ii
str[ini f[r[ nici o rela\ie cu via\a ]nconjur[toare, cum au f[cut
at`t de adesea poe\ii rena=terii noastre literare. Acest mare poet
e ]nsu=i poporul rom`nesc ]n admirabilele lui poezii populare.
Dl Panu nici nu pomene=te despre d`nsul. +tie d-lui c[ pentru
acest poet genera\ia de azi are nu numai respect artistic, dar chiar
un cult, c`teodat[ un cult exagerat? +i aici vedem clar cum un
poet care poate =i trebuie s[ se impuie unei genera\ii de poe\i, se
impune f[r[ ajutorul ]ndemnurilor patriotice =i al protec\iei cri-
ticilor.
Dac[ e ceva =i mai straniu dec`t ]nvinuirea poe\ilor c[ n-au
imitat pe poe\ii rena=terii noastre literare =i nu s-au inspirat din-
tr-]n=ii, e ]nvinuirea f[cut[ criticii — care, dup[ dl Panu, e marele
vinovat ]n aceast[ nesocotire a poeziei trecute — c[ ea trebuie
s[ explice poe\ilor no=tri de azi poezia trecut[ =i s[-i fac[ s-o
admire; =i n-a f[cut-o. Dar mai ]nt`i, ca s[ sugereze pentru Co-
nachi, V[c[rescu, Cichindeal etc. at`ta admira\ie profund[, ]nc`t
aceasta s[ poat[ determina crearea poetic[, critica ]ns[=i trebuie
s[ aib[ acest entuziasm =i admira\ie; altfel ar min\i. +i dac[ nu
le are, cum po\i s[-i g[se=ti vina? Doar Conachi, Momuleanu,
Budai-Deleanu, Cichindeal n-or fi ]n afar[ de discu\ie ca Shakes-
peare, Dante =i Goethe!
312 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Dar s[ pesupunem c[ un critic a ]n\eles frumosul din literatu-


ra veche =i l-a explicat altora. Sunt oare suficiente toate demon-
str[rile critice, pentru a excita o admira\ie at`t de profund[, ]nc`t
s[ influen\eze crearea artistic[? Nicidecum. Aceast[ admira\ie
profund[ a artistului e =i d`nsa tot at`t de spontanee, mai ales
]n poezia liric[, ca =i crea\iunea ]ns[=i. +i dac[ tinerii no=tri poe\i,
citind pe poe\ii trecutului (=i doar ]n =coal[ sunt obliga\i s[ ]nve\e
buc[\i alese din ei), nu se p[trund de aceast[ admira\ie, prin ce
minune ar putea s[ le-o insufle critica?
Dar cum r[m`ne cu continuitatea? „}n domeniul literaturii —
zice dl Panu — trebuie s[ fie o continuitate fatal[, ca de altminteri
]n orice domeniu, mai ales intelectual...“ Dac[ ar fi trebuit s[ fie
o continuitate fatal[, ar fi fost =i la noi; =i dl Panu se pl`nge de
contrariul?
}n dezvoltarea noastr[ social[ am s[rit brusc dintr-o stare
social[ ]n alta, f[r[ at`ta preg[tire ca ]n alte \[ri; nou[ ne lipse=te
continuitatea ]n toate domeniile vie\ii. Avem noi oare aceast[
continuitate pe terenul material, unde de la un plug de lemn am
s[rit la ma=ini agricole, de la c[ru\[ proast[ la drum de fier; o
avem noi oare pe terenul intelectual, unde de la ]nv[\[tura
s[r[c[cioas[ de odinioar[ am s[rit la cele din urm[ manifest[ri
=tiin\ifice ale spiritului omenesc; avem noi aceast[ continuitate
pe terenul moravurilor? +i c`nd toat[ via\a noastr[ social[ v[de=te
aceast[ lips[ de continuitate, cum ar putea manifestarea literar[,
care e reflexul vie\ii, s[ n-o aib[?

Dar respectul pe care trebuie s[-l aib[ poe\ii tineri pentru pre-
decesorii lor!
S[ ne ]n\elegem mai ]nt`i despre ce fel de respect e vorba aici
sau mai bine despre ce fel de manifestare a respectului. Dac[ e
vorba ca aceasta s[ se manifeste prin inspirare =i imitare artis-
tic[, atunci foarte bine fac poe\ii no=tri c[ n-au acest fel de res-
pect pentru poe\ii din trecut.
Studii critice 313

Dar de c`nd oare respectul =i admira\ia pentru predecesori tre-


buie s[ se manifeste prin imitare?
Oamenii primitivi, care cei dint`i au g[sit modul de a produce
o sc`nteie de foc prin frecarea a dou[ buc[\i de lemn, au f[cut
cea mai mare descoperire de c`nd tr[ie=te omenirea, au f[cut
posibil[ toat[ dezvoltarea ulterioar[ a omenirii. +i geniul grec a
sim\it aceasta =i i-a ]ndumnezeit pe ace=ti inventatori primitivi,
personific`ndu-i ]n zeul Prometheus, cea mai mare crea\ie a spi-
ritului poetic religios. Dar aceast[ venera\ie, care merge p`n[ la
]ndumnezeire, n-a f[cut, sper, pe nimeni s[ imite pe oamenii pri-
mitivi =i, din prea mare respect pentru continuitate, nimeni nu
va freca dou[ lemne, p`n[ i-or ie=i ochii din cap, pentru a aprinde
o \igar[.
Precum vedem, a respecta pe predecesori nu vrea s[ zic[ de-
loc a-i imita, ci a le recunoa=te meritul pentru tot ce au f[cut ]n
epoca lor.
Dac[ =i acest respect ar lipsi la unii din litera\ii no=tri, ar fi
foarte regretabil: ace=ti litera\i n-ar fi nici cul\i, nici inteligen\i.
}n evolu\ia unei literaturi se poate ca o oper[ de mai pu\in[
]nsemn[tate artistic[ chiar s[ fi avut mai mare influen\[ asupra
dezvolt[rii literare dec`t o oper[ mai ]nsemnat[. A cunoa=te
importan\a relativ[ a scriitorilor trecutului e, desigur, foarte in-
teresant. Un om cult, fie el literat sau ba, trebuie s[ cunoasc[
am[nun\it istoria literaturii \[rii sale, dup[ cum trebuie s[
cunoasc[ =i istoria politico-social[. Dac[ la noi lipsesc ]nc[ ace-
ste cuno=tin\e, vina nu e a acelora pe care dl Panu ]i ]nvinuie=te.
La noi nu exist[ ]nc[ o istorie mai am[nun\it[ a literaturii, nu
exist[ ]nc` o edi\ie critic[ a scriitorilor mai vechi; c[ci chiar cei
ne]nsemna\i din punct de vedere estetic pot avea o valoare is-
torico-literar[.
Mare ]nsemn[tate estetic[ nu va avea o lucrare de acest fel,
c[ci ceea ce e important ]n aceast[ privin\[ se cunoa=te deja, dar
va avea ]nsemn[tate istorico-literar[ =i lingvistic[.
314 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Pentru a scoate la lumin[ o atare lucrare nu e nevoie nici de


talent, nici de voca\ie artistic[, ci de munca st[ruitoare =i con-
tinu[ a c`torva muncitori con=tiincio=i: trebuie mijloace =i mijlo-
ace multe =i cine altul e obligat s[ fac[ aceast[ oper[ dec`t Aca-
demia, care ]n definitiv alt[ ]ns[rcinare nici nu are =i care dispine
de mijloace imense?
Pe de alt[ parte, =i =coala ar trebui s[ dea ]n programele ei
mai mare loc studiului literaturii trecute.

V
CE-I DE F{CUT?

Dar oare nu exist[ nici un remediu pentru s[r[cia noastr[ li-


terar[ de azi?
Pentru a g[si leacul, trebuie totdeauna s[ cunoa=tem pricinile
boalei =i aceste pricini ale s[r[ciei noastre literare au fost l[murite
de critica noastr[, a=a s[rac[ cum este, =i au fost l[murite, pare-
mi-se, c`t se poate de satisf[c[tor. Prima pricin[ e lipsa de genii
sau de mari talente.
}mpotriva acestei pricini n-ai ce s[ faci: geniile sunt totdeauna
rare, sunt fericite accidente, =i doar nu prin faptul c[ ne vom
]ntoarce la tradi\ia larg[ =i variat[ a literaturii trecute vor ]ncepe
femeile rom`ne s[ nasc[ genii!
E vorba, a=adar, numai de talentele pe care le avem =i numai
despre ele vorbe=te dl Panu.
+i e de net[g[duit c[ avem talente.
Avem talente ]nsemnate, ca al lui Co=buc, Caragiale, Vlahu\[,
avem talente ca Delavrancea, O. Carp, Duiliu Zamfirescu; to\i pe
care i-am pomenit sunt oameni de mai mult sau mai pu\in ta-
lent. O nuvel[ a lui Bujor, Mi-a c`ntat cucu ]n fa\[, ar fi fost re-
marcat[ =i ]ntr-o literatur[ mai bogat[ ca a noastr[; t`n[rul care
scrie sub pseudonimele Tom=a sau A. Toma are talent =i mult
talent; H. Lecca e un om de talent; A. Bacalba=a are f[r[ ]ndoial[
Studii critice 315

talent literar; de asemenea Teleor, Basarabeanu, V. Mor\un, Sofia


N[dejde =i al\ii; nu mai vorbesc de cei mai b[tr`ni, cum e dl
Hasdeu, un om de talent mare, superior.
Dac[ toate aceste talente s-ar putea dezvolta p`n[ la margi-
nile indicate lor de natur[, dac[ ar fi putut s[ produc[ tot ce
poten\ial a fost s[dit ]n ele, natural c[ am fi avut o literatur[ mai
]nsemnat[ — ]n orice caz mai bogat[ dec`t cea de azi.
Care sunt deci pricinile ce ]mpiedic[ aceast[ dezvoltare lite-
rar[?
Prima e piedica material[. Un literat la noi nu poate tr[i din
munca de literat: deci literatura nu poate s[ ajung[ o profesie, =i
de aici — diletantism. Pe de alt[ parte, ocupa\iile grele, dis-
trug[toare, prozaice omoar[ av`ntul artistic.
Alt[ pricin[ =i mai important[ e totala lips[ de entuziasm pen-
tru literatur[; ]n \ara noastr[ n-avem cititori. Aten\ia publicului
cult e ]ndreptat[ cu totul ]n alt[ parte. Politica ]i absoarbe pe
to\i. Cel mai ne]nsemnat fapt politic pasioneaz[ opinia public[
mai mult dec[t zece poezii frumoase. Lupta pentru existen\[ =i
lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile p[turii a=a-zise
culte.
Numai o atmosfer[ de entuziasm ]ns[ poate ajuta dezvoltarea
talentelor, poate face posibil[ o eflorescen\[ artistic[.
Alt[ pricin[ ]nsemnat[ e concuren\a literaturii franceze =i ]n
general a literaturilor str[ine. Aceasta e pentru literatura noas-
tr[ tot a=a de fatal[ ca =i concuren\a industriei str[ine pentru
industria noastr[. Publicul cult cite=te la noi fran\uze=te, c`teodat[
chiar mai bine dec`t rom`ne=te; deci, ]ntruc`t are nevoie de hran[
estetic[, el poate s[ =i-o ]ndestuleze dintr-un izvor at`t de bogat
cum e literatura francez[. Toate ]ndemnurile patriotice de a con-
suma produc\iunile na\ionale vor fi mai pu\in eficace ]n ceea ce
prive=te literatura dec`t ]n ceea ce prive=te industria; pentru c[
at`rn[ de voia mea s[ consum un articol industrial mai prost din
produc\ia na\ional[, dar nu at`rn[ de voia mea s[ gust o nuvel[
slab[ fiindc[ e scris[ de un rom`n.
316 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Citirea literaturilor str[ine face ca publicul nostru cititor s[


devie foarte exigent fa\[ cu literatura rom`n[ pl[p`nd[, s[-i aplice
norme de compara\ie =i s[-i puie cereri pe care, natural, ea nu le
poate satisface.
De aici o nesocotire, nedreapt[ dac[ vre\i, dar foarte explica-
bil[, a tinerei noastre literaturi. Chiar scriitorii rom`ni mai de
talent =i mai b[tr`ni care, ]n virtutea iluziilor fire=ti ce =i le face
fiecare artist despre propria sa lucrare, cred c[ opera lor e la
nivelul literaturilor str[ine, c`nd e vorba de a judeca opera al-
tuia, ]i aplic[ imediat, ca termen de compara\ie, operele similare
str[ine =i i-l aplic[ cu toat[ vigoarea invidiei profesionale. Rezul-
tatul e c[ opera ]ncep[torului e maltratat[ oribil.
}n astfel de condi\iuni materiale =i morale tr[ie=te =i se dez-
volt[ literatura noastr[.
Ce s[ ne mai mir[m deci de s[r[cia noastr[ literar[ =i s[-i
c[ut[m pricinile D-zeu =tie unde, c`nd ele sunt a=a de aproape?
Mai degrab[ ar trebui s[ ne mire c[ ea nu se g[se=te ]ntr-o stare
=i mai rea.
Natural c[ acelea=i sunt pricinile st[rii triste ]n care se g[se=te
=i critica noastr[. Pentru prosperarea criticii se cere, ]nc[ mai mult
dec`t pentru poezie, o atmosfer[ de entuziasm; pentru prospe-
rarea criticii e nevoie =i de existen\a unor ]nsemnate produc\iuni
artistice. O critic[ ]n sensul modern al cuv`ntului poate s[ fie
f[cut[ numai scriitorilor care ]n opera lor =i-au manifestat ]ntreaga
personalitate artistic[. Avem noi multe opere de aceste?
}n a=a condi\iuni poate s[ se dezvolte, de bine de r[u, critica-
recenzie, dar nu cea modern[.
}n trecutul nostru literar avem dou[ epoci interesante pentru
critica modern[. Prima e epoca Alecsandri-Alexandrescu =i al\ii,
a celor de la 1848; critica acestei opere ar putea re]nvia o ]ntreag[
epoc[ istoric[. A doua oper[ =i mai interesant[ e poezia poporu-
lui nostru; critica ar putea re]nvia aci psihologia poporului
rom`nesc cu toat[ via\a lui trist[, nem`ng`iat[. Dar pentru ace-
Studii critice 317

ste opere trebuie ani =i ani de munc[, de munc[ lini=tit[. +i cine


ar putea s-o fac[ la noi, chiar dintre acei care au aptitudinea nece-
sar[? Cei boga\i n-au grija literaturii, cei s[raci n-au ce m`nca.
}n afar[ de aceste dou[ opere, literatura epocilor precedente,
dup[ credin\a mea, nu poate da material pentru o lucrare critic[
]n sensul modern al cuv`ntului. }nt`i, pentru c[ ]n aceast[ litera-
tur[ nu exist[ o oper[ artistic[ de o valoare ]nsemnat[; =i al doi-
lea, pentru c[ =i ceea ce are valoare artistic[ e, ]n mare parte,
imita\ie din literaturile str[ine, f[r[ nici o rela\ie cu via\a
rom`neasc[ de atunci.
G`ndeasc[-se numai cititorii no=tri ce rela\ie exist[ ]ntre mu-
zele =i idilele lui V[c[rescu, ]ntre erotica acestuia =i a lui Cona-
chi, o erotic[ imitat[ din str[in[tate, uneori pornografic[, =i via\a
patriarhal[ de atunci? Ce rela\ie aveau toate aceste: C[tre Lean-
dru ce nu vine sau Eloiza c[tre Abelard ale lui Conachi cu via\a
ce-l ]nconjura? De altminteri aceasta e credin\a mea. Crearea cri-
tic[ e =i ea liber[; =i dac[ se va p[trunde cineva de opera poe\ilor
mai vechi pentru o lucrare critic[, cu at`t mai bine pentru el!
***
Dar solu\ia! Unde e solu\ia? Ce e de f[cut pentru ridicarea nive-
lului literaturii noastre ]n toate manifest[rile ei?
Oh, =tiu; pe cititori ]i intereseaz[ mai ales solu\iile, =i aceasta
cu drept cuv`nt; din nenorocire ]ns[, ]n sensul care le caut[ citi-
torii — ele nu exist[.
O, dac[ iscoditorii de solu\ii ar putea s[ g[seasc[ remedii pen-
tru o stare intelectual[ care e legat[ de ]ntreaga stare social[ a
unei \[ri! Astfel de solu\ie numai vremea o poate aduce. }n
privin\a material[, ce e drept, se f[cuse o propunere ca statul s[
intervie =i s[ dea subsidii, s[ instituie pensii pentru poe\i.
O propunere mai detestabil[, mai degradatoare, nici nu se
poate ]nchipui.
Dar dac[ nu se poate da o solu\ie, un sfat bun se poate da
litera\ilor, poe\ilor no=tri.
318 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Opera artistic[ =i mai ales cea liric[, fiind expresiunea ]ns[=i a


personalit[\ii sale, artistul s[ caute s[-=i perfec\ioneze aceast[ per-
sonalitate printr-o cultur[ mai vast[, prin sentimente =i idealuri
mai ]nalte.
Acest sfat, pe care l-am dat mai demult, a f[cut mult s`nge
r[u confra\ilor mei. Ei au protestat c[ sf[tuiesc pe poe\ii no=tri
s[ puie socialismul ]n versuri.
Oamenii ace=tia nu pricep cel pu\in at`ta: c[ lirica despre care
era vorba acolo e o exprimare a sentimentelor, ideilor =i idealurilor
poetului ]nsu=i =i deci a se p[trunde de sentimente =i idealuri mai
]nalte ]nsemneaz[ o liric[ mai ]nalt[. }n alt[ \ar[ mai cult[, sfatul
ar p[rea c[ se ]n\elege de la sine, poate p[rea chiar banal — la
noi a ridicat proteste =i discu\ii.
Al doilea sfat ar fi s[ citeasc[ mai mult, s[ capete mai mult[
cultur[ artistic[ litera\ii no=tri! Cuno=tin\a aprofundat[ a tutu-
ror mae=trilor literaturilor mari: Homer, Dante, Goethe =.a.m.d.
l[rge=te orizontul artistic, ]nal\[ sufletul, perfec\ioneaz[ ]nsu=i
instrumentul cre[rii artistice. Aceast[ cultur[ larg[ va exercita
asupra cre[rii artistice ceea ce am numit influen\[ indirect[.
Citirea literaturii vechi rom`ne, desigur, nu poate exercita nici pe
departe at`ta influen\[ indirect[; totu=i o poate exercita ]ntruc`tva
=i mai ales poate ]nr`uri ]n bine limba literar[; de aceea aceast[
citire e negre=it folositoare.
Al treilea sfat important e s[ studieze toate literaturile str[ine
contemporane nou[, literaturile de azi ale popoarelor civilizate.
Aici poate fi vorba de model, de inspirare, de imitare artistic[.
Iat[ ]n adev[r un izvor imens, variat, nesecat, din care se pot
inspira litera\ii no=tri.
+i f[c`nd a=a, vor fi logici, vor r[m`nea ]n armonie cu toate
celelalte ramuri ale vie\ii noastre.
Noi ne inspir[m de la Europa Occidental[ ]n politic[, ]n eco-
nomie, ]n =tiin\[, ]n moravuri; trebuie deci, natural, s[ ne inspir[m
Studii critice 319

tot de acolo =i ]n literatur[, care e un reflex al celorlalte ma-


nifest[ri.
+tiu c[ nu se potrive=te tocmai bine una cu alta, c[ adev[rurile
=tiin\elor sunt deopotriv[ obligatorii pentru fiecare, pe c`nd o
oper[ artistic[ se deosebe=te de la om la om, de la un popor la
altul. O =tiin\[ na\ional[ nu poate exista, o art[ na\ional[ da.
A=a e.
Dec`t, via\a modern[: drumurile de fier, telegraful, rela\iile
continue ]ntre feluritele na\iuni, gazetele, revistele care pun ]n
leg[tur[ pe oamenii cul\i ai ]ntregii lumi civilizate, =i ]n general
condi\iunile asem[n[toare de via\[ economico-social[, moral[,
toate acestea creeaz[ la clasele culte ale tuturor na\iunilor civili-
zate un mod mai mult ori mai pu\in asem[n[tor de a g`ndi, de a
sim\i, ceea ce ]ntr-un cuv`nt francezii numesc „l’état d’âme“ al
omului modern.
Aceast[ via\[ social[ de azi =i acest „état d’âme“ modern tind
mai mult s[ formeze din toate literaturile o mare literatur[
interna\ional[. Ele fac ca opera unui scriitor s[ fie gustat[ uneori
mai bine ]n alte \[ri dec`t ]n \ara lui; ele fac posibil acest feno-
men straniu c[ un scriitor mare al unei na\iuni, cur`nd dup[
apari\ia lui, trece triumfal prin toate literaturile na\iunilor civili-
zate, g[sind pretutindeni imitatori, f[c`nd =coal[; ele fac ca Sully
Prudhomme s[ vorbeasc[ mai mult sufletului nostru dec`t Co-
nachi, V[c[rescu, B[l[cescu, Pann; ele fac ca literaturile tuturor
\[rilor civilizate s[ fie acum a=a de influen\ate una de alta =i ca
fiecare scriitor str[in s[ se adape din acest imens izvor inter-
na\ional.
Influen\a reciproc[ a scriitorilor =i a literaturilor str[ine e
enorm[ =i uneori se manifest[ aproape fantastic. George Sand a
avut o colosal[ influen\[ asupra scriitorilor tineri ru=i. Dostoievski
poveste=te cu ce impacien\[ nebun[ a=teptau ei apari\ia unui nou
roman al lui George Sand =i cu ce evlavie religioas[ ]l citeau.
320 Constantin Dobrogeanu-Gherea

Dar pe terenul rus romanul lui George Sand se preface ]n roman


naturalist, ]n sensul bun al cuv`ntului, =i acest roman rus influ-
en\eaz[ la r`ndul s[u a=a de mult romanul naturalist francez,
]nc`t marele Maupassant se declar[ discipol al lui Turgheniev.
Astfel s-ar putea zice c[ romantica George Sand influen\eaz[ ro-
manul naturalist francez prin intermediul romanului rus.
Literaturile scandinave, care s-au dezvoltat sub influen\a lite-
raturii clasice germane, au acum o influen\[ considerabil[ asupra
literaturii actuale a Germaniei.
Dar ce s[ mai vorbim de al\ii! Oare nu e aceasta tocmai
adev[rata noastr[ tradi\ie literar[?
Scriitorii rena=terii literare n-au imitat ei c`t au putut pe str[ini,
traduc`ndu-i chiar uneori f[r[ a ar[ta izvorul?
Cei mai mari poe\i ai no=tri: Alecsandri, Eminescu, Co=buc nu
s-au inspirat ei, n-au imitat ei pe str[ini p`n[ a fi acuza\i de pla-
giat =i nu sunt ei oare cu toate acestea adev[ra\i poe\i rom`ni?
Marea deosebire ]ntre modul actual de inspirare =i de imitare
artistic[ din literaturile str[ine =i cel de pe vremea rena=terii noas-
tre literare e urm[toarea:
Atunci, pe vremea rena=terii noastre literare, via\a social[ a
\[rii noastre nu sem[na deloc cu via\a popoarelor civilizate =i,
deci, inspir`ndu-se =i imit`nd o literatur[ produs[ de o via\[ so-
cial[ at`t de diferit[, litera\ii de atunci au creat o oper[ f[r[ nici
o rela\ie cu via\a \[rii lor* .
Pe c`nd acuma, via\a noastr[ social[, f[r[ s[ fi ajuns pe a
popoarelor civilizate, dar totu=i sem[n`nd cu a acestora, modul
de a g`ndi =i a sim\i sem[n`nd de asemenea, inspirarea din li-
teraturile str[ine nu ]mpiedic[ deloc ca opera creat[ s[ fie =i
na\ional[. Astfel e opera lui Eminescu, care s-a inspirat a=a de
mult din lirica german[.
* O excep\ie trebuie de f[cut pentru un poet cum e Pann, un adev[rat
scriitor na\ional; dar scrierile lui Pann sunt de un gen literar inferior.
Studii critice 321

}n nuvela lui Caragiale Leiba Zibal =i ]n drama N[pasta influen\a


lui Dostoievski e destul de v[dit[, ceea ce nu ]mpiedec[ deloc ca
nuvela =i drama s[ fie =i frumoase, =i opere rom`ne=ti.
***
Am vorbit p`n[ acum aproape exclusiv de poezia liric[, a=a de
potrivit[ pentru epoca noastr[.
Dar cu toat[ aceast[ potrivire, poezia liric[, chemat[ s[ exprime
cele mai profunde sentimente =i cele mai zbuciumate g`ndiri ale
omului modern, nu poate prin ]nsu=i caracterul ei s[ exprime =i
lupta grea pentru via\[, =i coliziunea de pasiuni, de interese, coli-
ziunea de caractere.
Pentru exprimarea acestei vie\i at`t de bogate a omului mo-
dern, s-a creat =i a luat o mare dezvoltare un alt gen literar, su-
perior: romanul.
Romanul bate la u=a literaturii rom`ne =i pentru roman n-avem
m[car un singur model valabil ]n literatura noastr[ trecut[.
}n literatura interna\ional[ modern[, ]n acest imens laborato-
riu, unde sentimentele, ideile omenirii de azi iau corp =i suflet ]n
crea\ii artistice, acolo trebuie s[ caute litera\ii no=tri — poe\i,
prozatori, critici — modele de imitat (pe c`t poate fi vorba de
imitare ]n art[), acolo trebuie s[ caute inspira\ie, acolo e un iz-
vor imens, nesecat, acolo e =i remediul ]mpotriva „uniformit[\ii
idea\iunii“, lipsei de varia\ie ]n exprimarea sentimentelor =.a.m.d.
Se ]n\elege, e un remediu pe c`t poate fi vorba acuma de re-
mediu pentru literatura noastr[, care tr[ie=te ]n condi\iuni at`t
de ucig[toare.
***
Am sf`r=it cu discutarea acelor p[r\i din articolele dlui Panu
care au interes general, un interes literar.
Sunt atinse =i alte chestii acolo care, dup[ p[rerea mea, n-au
vreo ]nsemn[tate. A=a, d-sa crede foarte p[gubitoare pentru li-
teratura noastr[ coteriile literare =i spiritul de exclusivism care
322 Constantin Dobrogeanu-Gherea

se dezvolt[ ]n ele. E adev[rat; dec`t ]nse=i coteriile literare, =i


mai ales r[ul pe care-l aduc literaturii la noi, sunt mai cur`nd
rezultatul l`ncezelii literare dec`t pricina ei. Coterii literare sunt
=i ]n str[in[tate, dar acolo, afar[ de r[u, aduc =i un bine — ex-
cit[ emula\ia.
Da altmintrelea, ce e drept e drept, spiritul de ga=c[ a ajuns la
noi a=a de departe, ]nc`t un literat rom`n, c`nd nu parvine s[
fac[ o ga=c[ literar[ cu litera\i ]n via\[, o face cu cei mor\i.
APRECIERI

CUPRINS

... Dobrogeanu-Gherea r[m`ne un critic literar ]nsemnat, iar locul pe care


]l ocup[ ]n dezvoltarea criticii literare rom`ne=ti este unul proeminent. El
este... ]ntemeietorul adev[ratei noastre critici literare. Activitatea sa de cri-
tic literar =i ]ndeosebi partea din aceast[ activitate care se desf[=oar[ ]ntre
1885 =i 1900, dat[ dup[ care Gherea revine rar ]n acest domeniu, este de o
importan\[ hot[r`toare nu numai pentru c[ deschide drumuri noi, dar =i pen-
tru c[ a abordat =i a rezolvat problemele esen\iale ce se puneau ]n mi=carea
literar[ rom`neasc[ ]n epoca respectiv[. Importan\a contribu\iei lui Dobrogea-
nu-Gherea la dezvoltarea criticii literare rom`ne=ti nu decurge, deci, numai
din simpla confruntare a unor date cronologice, din faptul c[ el, ]naintea
altora, a pus ]n circula\ie anumite idei. Ea provine mai cu seam[ din faptul
c[ aceste idei noi, determinate de ]mprejur[ri concrete, s-au integrat orga-
nic ]n lupta literar[ a momentului =i au constituit un factor de seam[ ]n
fr[m`ntarea spiritual[ a acelui moment, ]n orientarea scriitorilor =i a publi-
cului cititor, ]n ]ns[=i dezvoltarea literaturii noastre.
G. C. NICOLESCU, Curentul literar de la „Contemporanul“, Editura tinere-
tului, Bucure=ti, 1966, p. 285—286.

Vorbind despre opera literar[ =i rela\ia acesteia cu „mijlocul social“, Gherea


credea, la ]nceputul activit[\ii sale, c[ mult mai important dec`t talentul
scriitorului este idealul lui social, tendin\a, mediul ]n care tr[ie=te, con-
formarea la o anumit[ ideologie. C`nd criticul vorbea, ]n 1887, despre
„tenden\ionism =i tezism ]n art[“, definind energic „direc\iunea“ revistei „Con-
temporanul“, afirma cu toat[ claritatea c[ „arta e un product, e o manife-
stare ca oricare alta a spiritului omenesc =i ca atare poate s[ fie ori folosi-
toare, ori v[t[m[toare“. Punctul de vedere sus\inut de Gherea nu este aici
unul estetic, ci unul evident utilitarist, ]ns[=i misiunea criticii (]n Asupra cri-
ticii, 1887) fiind asimilat[ ]n mare m[sur[ evalu[rii elementelor extrinseci
ale operei literare.
Mai t`rziu ]ns[ — =i acest aspect ne intereseaz[ aici ]n mod special —
Gherea ajunge s[ teoretizeze actul critic ]ntr-o viziune modern[, eliberat[,
324 Constantin Dobrogeanu-Gherea

aproape complet, de obsesia func\ionalit[\ii lui strict sociale =i, ]n consecin\[,


prea limitative, a criticii literare. Studiul polemic Dl Panu asupra criticii =i
literaturii, publcat ]n anul 1896, ]n „Lumea nou[“, reprezint[ un reper pre\ios
nu numai pentru evolu\ia g`ndirii critice a ]ndrum[torului socialist, dar =i a
conceptului de critic[ la noi.
Mihai DR{GAN, Clasici =i moderni, Ed. Cartea rom`neasc[, Bucure=ti,
1987, p. 160—161.

... C. Dobrogeanu-Gherea are pe de o parte un prea puternic sim\ al echi-


librului =i un prea treaz sentiment al =tiin\ificului ca atare (al relativit[\ii
oric[rei =tiin\e), spre a c[dea pur =i simplu ]n dogmatism; iar pe de alt[ parte
posed[ o cultur[ de specialitate vast[ =i profund[: el cultiv[ =i citeaz[ mereu,
cu respect, pe mae=trii ce =i-i recunoa=te: Sainte-Beuve, Taine, Brunetière,
Brandes, Hennequin, al[turi de compatrio\ii din prima tinere\e Cern`=evski
=i Dobroliubov, c[rora laolalt[ le relev[ atitudinea =tiin\ific[ =i modern[, ori
fa\[ de noii Faguet, Lema]tre sau Paul Bourget, de care \ine seama, fiindc[
pre\uie=te noutatea. }nc[ din importantul lui eseu, publicat ]n 1887, Asupra
criticii, concep\ia sa apare clar ]nchegat[: ]n urm[torii zece ani =i-o va nuan\a
doar confirm`nd-o, c[ci el e un spirit ml[dios, preciz`ndu-se ]n sensul des-
chiderii =i modernit[\ii, =i sf`r=ind chiar prin ]ncercarea de a cuprinde simbo-
lismul, la care accede prin intermediul parnasianismului =i prerafaelismului.
Probabil, i-a servit la o atare deschidere =i socialismul lui William Morris, ca
=i al unor simboli=ti rom`ni, simpatizan\i ai socialismului. Recunosc`nd,
a=adar, din capul locului c[ „arta e una din cele mai complexe manifest[ri
ale spiritului omenesc =i totodat[ e foarte pu\in supus[ la legi =tiin\ifice“,
Gherea nu preget[ s[ afirme autonomia operei artistice, care — condi\ionat[
de factori psihici =i sociali — condi\ioneaz[, la r`ndu-i, societatea prin
influen\a ce o exercit[ asupra publicului. Desigur, el cere criticului pe l`ng[
gust, talent =i cultur[ literar[, s[ cunoasc[ „societatea ]n care s-a dezvoltat
artistul“, „starea ei cultural[, dezvoltarea ei intelectual[, condi\iile politice =i
economico-sociale ]n care se g[se=te, precum =i starea moral[“, ad[ug`nd c[
„e peste putin\[ a fi critic f[r[ a avea o mare cultur[ =tiin\ific[“, dar ]n acela=i
timp apreciind c[ „o obiectivitate des[v`r=it[ e un cuv`nt de=ert“, el pune
accent deosebit pe intui\ia critic[ =i declar[ categoric: „criticului i se cere
inspira\ie ca =i artistului“.
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Ed. Minerva, Bucure=ti, 1991,
p. 123.
Studii critice 325

}nc[ de la ]nceput Gherea se delimiteaz[ pe un ton foarte respectuos de


pozi\ia lui Titu Maiorescu, sus\in`nd c[, dup[ p[rerea sa, opera literar[ nu
poate fi studiat[ ]n sine, ci numai ]n raport de factorii care o condi\ioneaz[
=i pe care, la r`ndul ei, ]i influen\eaz[. Maiorescu nu r[spunde, =i Gherea se
ocup[ ]n continuare de ceea ce el nume=te, cu un termen inventat ad-hoc,
decep\ionism, de decep\ionism ]n literatura rom`n[. Nu e, desigur, o ]n-
t`mplare c[ ]n acela=i an, 1887, public[ ]n „Contemporanul“ =i articolul Emi-
nescu, str[duindu-se s[ g[seasc[ poetului, dat[ fiind valoarea excep\ional[ a
operei sale =i ca atare ]nr`urirea pe care putea s-o aib[ asupra publicului,
m[car o prim[ faz[ de optimism =i explic`ndu-i „decep\ionismul“ prin soci-
etatea ]n care a tr[it... Meritul indiscutabil al lui Gherea era de a fi ]ntre-
prins, oric`t de primitiv, o prim[ lucrare de analiz[ a operei lui Eminescu,
]ntr-un moment mai mult de contest[ri dec`t de aprob[ri... E hot[r`t c[
Gherea avea s[ dea prin critica sa o direc\ie literaturii, alta dec`t cea de la
„Junimea“...
Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Ed. „Grai =i Suflet — Cultura Na-
\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 128.

}n amplele sale studii Dobrogeanu-Gherea opune principiilor estetice cul-


tivate de „Junimea“, de provenien\[ idealist[ german[ (Schopenhauer, He-
gel, Vischer, Hartmann), o concep\ie estetic[ materialist[, ce-=i are una din-
tre surse ]n teoria mediului a lui Taine =i ]n genere ]n g`ndirea pozitivist[
francez[ din timpul celui de-al doilea imperiu, iar altele — ]n democra\ii
revolu\ionari ru=i =i ]n materialismul istoric. Concep\ia propagat[ de Gherea
pleac[ de la premisa c[, fiind un „product“, opera de art[ nu poate fi
satisf[c[tor interpretat[ f[r[ studierea „cauzelor“ sale, apropiate =i mai
]ndep[rtate. Cauza imediat[ fiind artistul, trebuie cercetate biografia lui,
condi\iile ]n care s-a format, concep\iile sale. Aceasta implic[ studierea me-
diului social ]n care a ap[rut =i s-a afirmat produc[torul de art[. R[sp`ndit[
]n lume, opera exercit[ asupra societ[\ii o anume influen\[, folositoare sau
v[t[m[toare. Deci, cercet[torul, dup[ ce ]=i va fi edificat publicul „de unde
vine crea\iunea artistic[“, are de stabilit „ce influen\[ social[ =i moral[ e
menit[ s[ aib[, ce ]nr`urire educatoare va avea ea“, apoi „c`t de sigur[ =i
vast[ va fi acea influen\[“ =i, ]n sf`r=it, „prin ce mijloace aceast[ crea\iune
artistic[ lucreaz[ asupra noastr[“. Cum se vede, analiza estetic[ se afl[, ]n
reprezentarea lui Gherea, pe ultimul plan al interesului critic. Dar dac[ o
scriere este nul[ artistic? Vom sta s[-i determin[m ]nt`i „cauzele“, ne vom
ad`nci ]n laborioase cercet[ri extraliterare, pentru ca, la urm[, s[-i constat[m
326 Constantin Dobrogeanu-Gherea

irealitatea ]n spa\iul artei? Concluzia logic[ aceasta e, de vreme ce criticului


i se confer[ o func\ie ]n primul r`nd pedagogic[. Criticul ar avea, potrivit
acestei concep\ii, drept primordial[ =i esen\ial[ menire, aprecierea utilit[\ii
sociale, a valorii educative, =i doar ]n subsidiar pronun\area de judec[\i este-
tice asupra operelor literare...
}n\eleg`nd s[ promoveze o critic[ pozitiv[, mai precis spus: pozitivist[,
C. Dobrogeanu-Gherea are, incontestabil, meritul de a fi ]ncercat, cel dint`i
la noi, s[ dea exerci\iului critic o ]ntemeiere =tiin\ific[. Silin\ele lui reflect[
stadiul ]nc[ primar la care se g[sea ]n acea vreme g`ndirea sociali=tilor
rom`ni, tributar[ influen\elor unor variante ale materialismului vulgar =i pre-
dispus[ a prelua necritic diverse teorii mai mult sau mai pu\in =tiin\ifice
(Taine, Brandes etc.) de ultim[ or[ numai pentru c[ erau noi =i se bucurau
de popularitate ]n alte \[ri. R[m`ne, ]n tot cazul, un fapt c[ prin Gherea
critica literar[ de la noi a dep[=it stadiul „judec[toresc“, devenind analitic[,
adic[ critic[ propriu-zis[. Titu Maiorescu fusese mai mult un ]ndrum[tor li-
terar; Dobrogeanu-Gherea a purces, primul, la examenul am[nun\it al ope-
relor unor scriitori...
Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, I, Ed. Iriana, Bucure=ti,
1994, p. 300—301.

... Contribu\ia efectiv[ a lui Gherea trebuie c[utat[, ]n primul r`nd, ]n


teoretizarea unui concept modern de critic[, ]n Dl Panu asupra criticii =i li-
teraturii. Ca =i ]n estetic[, criticul este sincron ]n aceast[ direc\ie cu idei re-
curente la mai mul\i critici ]n Europa: Sainte-Beuve, Hennequin, Brunetière.
}ns[ locul s[u ]l singularizeaz[ expunerea conceptualizat[ =i, par\ial, sistema-
tizat[ a disciplinei care este investit[, lucru surprinz[tor la un partizan al
scientismului, cu valen\e expresive, chiar estetice, ]n tradi\ia celebrei identit[\i
a gustului =i geniului, lansat[ de romantici. Oricum, ]n viziunea lui, critica
]nceteaz[ de a mai fi exclusiv surs[ de judec[\i, informa\ie, ea tinde, printr-o
convertire existen\ial[, s[ se ridice deasupra datelor sale originare pentru a
produce o pl[cere similar[ cu aceea a lecturii literare. Gherea este primul la
noi care pune semn de egalitate ]ntre critic =i scriitor. Ca =i acesta, criticul
nascitur, el trebuie s[ posede har voca\ional, f[r[ de care programele =i me-
todele critice sunt superflue.
Ion PL{M{DEAL{, Un model rom`nesc de „critic[ =tiin\ific[“ ]n context
european, Tipografia Academiei de +tiin\e din Republica Moldova, Chi=in[u,
1996, p. 161.

S-ar putea să vă placă și