UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA:FINANTE-BANCI 1
SEMINAR FINANTE

PROIECT INDIVIDUAL
CONCEPTUL DE MECANISM FINANCIAR

STUDENT:
BURLACU DIANA-GABRIELA

An: I
Grupa: 1

CONSTANTA
2022
 CUPRINS

1. Conceptul de mecanism financiar, structura şi funcţionalitatea acestuia...;

2. Sistemul fondurilor financiare....;
3. Metodele administrative de gestiune financiară....;
3.1 Previziunea financiara
3.2 Controlul financiar
4. Pîrghiile economico – financiare....;
5. Instituţii şi organe cu atribuţii în sfera activităţii financiare...;
6. Norme reglementării juridice privind activitatea financiară....;

1.CONCEPTUL DE MECANISM FINANCIAR

 Mecanismul financiar este o componentă de structură funcţională a mecanismului
economic.
Mecanismul economic reprezintă ansamblu de procese, tehnici şi instrumente de reglare
a activităţii economico – sociale.
Mecanismul financiar concentrează procesele, tehnicile şi instrumentele de reglare a
activităţii financiare care se concretizează prin operaţiuni şi fluxuri financiar – monetare ce se
derulează în contextul activităţii economico – sociale de ansamblu.
Mecanismul financiar depinde de tipul societăţii care la rîndul ei poate fi de două tipuri:
1).economia centralizată, socialistă.

2)economia de piaţă care se bazează pe aşa numite procese de autoreglare, presupune un

mecanism bazat pe adaptabilitatea la condiţiile de derulare a fluxurilor financiare monetare.
În condiţiile creşterii rolului statului în economie de piaţă în conformitate cu doctrine
economice care acceptă şi argumentează necesitatea intervenţiei statului în economie se
presupune utilizarea tot mai frecventă a instrumentelor financiar – monetare pentru reglarea
activităţii social – economice.
Deci, mecanismul financiar reprezintă mod de organizare a fluxurilor financiar –
monetare, şi mod de constituire, distribuire, utilizare a fondurilor băneşti financiare.
Elementele structurale ale mecanismului financiar sunt:
1. fondurile financiare
2. pîrghiile financiare
3. metode administrative de gestiune financiară.
4. organele cu funcţii în domeniul finanţelor.
5. dreptul financiar.

2.SISTEMUL FONDURILOR FINANCIARE

1
Stratulat O., „Mecanismul financiar”,Chisinau(1998)
 Sistemul fondurilor financiare – reprezintă componenţa de bază ale oricărui mecanism
financiar considerat la nivelul unei ţări, semnifică totalitatea fondurilor băneşti financiare ce se
constituie la scara economiei naţionale şi între care se manifestă legături de condiţionare directe
şi indirecte.

Delimitarea următoarelor categorii de fonduri băneşti financiare:

- în funcţie de tipul de proprietate, avem:

1. fonduri financiare publice: fonduri bugetare, fonduri extrabugetare, fonduri speciale

constituite la dispoziţia organelor de stat centrale sau locale; fondurile de asigurare; fondurile
de ereditare; fondurile financiare ale întreprinderilor cu capital de stat.
2. fondurile financiare private: fondurile întreprinderilor cu capital privat, fondurile de asigurare
create de întreprinderile private, fonduri de ereditare private.

- funcţie de nivelul la care se administrează diferite fonduri, se disting:

1. fondurile centralizate administrate la nivelul macro sau mediu economic.
2. fondurile descentralizate administrate la nivelul microeconomic.

- după rolul pe care îl îndeplinesc în procesul reproducţiei, fondurile pot fi:

1.fonduri de consum social şi individual.

2.fonduri de investiţii.

- după scopul urmărit prin constituirea şi utilizarea fondurilor financiare, pot fi:

1.fonduri destinate să satisfacă nevoi de consum curent.

2.fonduri destinate înlocuirii sau creşterii activelor fixe, sau finanţării investiţiilor.

- în funcţie de dreptul de dispoziţie asupra fondurilor financiare constituite se pot

distinge:

1.fonduri financiare la dispoziţia statului:(fondurile aflate la dispoziţia administraţiei centrale de

stat, administraţiei locale de stat, întreprinderilor de stat, instituţiilor financiar – bancare de stat,
instituţiilor operative de stat.
2.fonduri financiare la dispoziţia agenţilor economici privaţi.

3.METODE ADMINISTRATIVE DE GESTIUNEA FINANCIARA INCLUD

3.1 PREVIZIUNEA FINANCIARA
Previziunea financiară reprezintă activitatea de elaborare a planurilor financiare prin
determinarea volumului resurselor financiare, formelor şi metodelor de mobilizare a lor,
stabilirea indicatorilor financiari, proporţiilor şi mărimii fondurilor de mijloace băneşti, surselor
de formare a lor şi obiectivelor de utilizare. Exemple:
- bugetul de stat
- bugetul unităţilor administrativ locale.
- bugetul CNAM
- bugetul CNAS
- bugetul societăţilor comerciale cu capital de stat
- devize de cheltuieli a instituţiilor publice.

Metode de previziune financiară.

1. metode de balanţă – întocmirea planului financiar sub forma de bilanţ în care sunt reflectate
veniturile şi cheltuielile.
2. metode bazate pe normative – reprezintă determinarea cheltuielilor reieşind din normele şi
normativele de cheltuieli.
Instrumentele de previziune financiară: proiecte tehnice, norme de stoc, norme de amortizare,

norme de asigurare, norme de cheltuieli ect.

3.2 CONTROLUL FINANCIAR

Controlul financiar reprezintă activitatea de verificare a respectării şi alicării corecte

normelor juridice ce reglementează activităţile financiare.

Obiect al controlului financiar sunt:

- procesele de repartiţie bănească de formare şi utilizare a fondurilor de resurse
financiare la toate nivelurile economiei naţionale.
Controlul financiar se exercita asupra utilizării mijloacelor financiare ale organelor şi

instituţiilor de stat şi asupra respectării regulamentărilor financiar – contabile de către regiile

autonome, societăţile comerciale şi alţi agenţi economici în legătură cu îndeplinirea

obligaţiunilor acestora faţă de stat.

 Clasificarea controlului financiar:

1. în dependenţă de subiectele care îl exercită:

- controlul de stat
- controlul intergospodăresc
- controlul independent
2. după forma controlului
- controlul preventiv
- controlul curent
- controlul post operativ
3. după metodele de efectuare
- controlul documental parţial
- analiză
- revizie: totală, parţială, tematică, complexă.

4.PARGHIILE ECONOMICO-FINANCIARE
Pîrghia economico – financiară este instrument de natură economică sau financiară,
cu ajutorul căreia statul acţionează asupra interesului economic al unei colectivităţi determinate
sau al membrelor acesteia luaţi în mod individual pentru realizarea unui obiectiv anumit, sau
stimulînd evoluţia în direcţiile dorite.
În cadrul mecanismului de autoreglare caracteristic economiei de piaţă pârghiile
financiare contribuie pe baze la rezolvarea unor probleme ce nu se pot soluţiona cu funcţionarea
obişnuită a mecanismului respectiv.
În ţările în curs de dezvoltare, prezintă interes preocupări pentru reformele fiscale
orientate în direcţia creşterii capacităţii de influenţare a dezvoltării economice prin pârghii
economico financiare. În acest scop se apelează:
1.la variante de impunere care presupun o folosire mai intensivă a resurselor, inclusiv
stimularea întreprinzătorilor autohtoni în realizarea de investiţii, sau atragerea de capital străin.
2.la măsuri şi practica amortizării accelerate a capitalului fix stimulînd procesul de capitalizare
ca şi scutirea de impozite pe profit a părţii de profit destinat investiţiilor.

Pârghiile financiare pot fi:

1. Pârghiile financiare ce se bazează pe categoriile specifice finanţelor publice se are în vedere
folosirea tehnicilor de prelevarea a resurselor financiare la dispoziţia statului şi tehnicilor de
alocare spre utilizare a resurselor financiare ale statului. Sau elaborat variante numeroase de
ajustare macroeconomică cu aplicabilitate în numeroase ţări bogate în principal pe aceste
pârghii cu suportul în prelevările de către stat şi finanţate de către stat:
Impozitele şi taxele se adaptează în raport cu obiectivele de stimulare economică atît în
plan intern, cît şi în plan extern.
 Tehnicile de impozitare, inclusiv de amînare a încasării impozitelor sau de restituirea lor
au devenit un suport important în realizarea obiectivului de creştere economică şi de
restructurare şi modernizare a economiei şi creştere a volumului exportului, stimularea
importului de materii prime pentru produse destinate exportului, taxe vamale specifice.
Pîrghiile de acest fel au ca suport raţional necesitatea armonizării intereselor individuale
cu cele naţionale.
- împrumuturi.
- Subvenţii, investiţii, transferuri.
- Burse, pensii, indemnizaţii
2. Pîrghiile ce se manifestă la nivelul întreprinderilor:
- profitul
- rentabilitatea
- preţ, tarif, cost
- rata dobînzii
- curs valutar
- cursul hartiilor de valoare
- amenzi,penalităţi
- amortizare
- sisteme de fonduri

5.INSTITUTII SI ORGANE CU ATRIBUTII IN SFERA ACTIVITATII

FINANCIARE
Instituţiile şi organele cu atribuţii în sfera activităţii financiare reprezintă o altă componentă
structurală a mecanismului financiar denumit în practică aparat financiar bancar.
Aceste instituţii se implică în activitatea financiară în modul cel mai direct îndeplinind
atribuţiuni privitoare la derularea operaţiunilor financiar-monetare, începînd de la derulare şi
încheind cu controlul efectuărilor.

Atribuţiunile financiare ce revin diferitelor instituţii şi organe pot fi:

1. Atribuţiunile Parlamentului:
2. Dezbaterea şi aprobarea programelor de guvernare , incluzînd şi componenţa financiară a
acestor programe.
3. Legiferarea activităţii financiare începînd cu aprobarea legii finanţelor publice.
4. Reglementarea prin legi a diferitelor laturi ale activităţii financiare publice, între care cele
privitoare la:

-  sistemul de impozite, taxe şi contribuţii, care sunt numai de competenţa acestuia, atunci
cînd sunt destinate bugetului administraţiei centrale.

-  legiferarea asigurărilor sociale sau a asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă.

-  legiferarea instituţiilor financiare publice, inclusiv a celor de control financiar; (Parlamentul
asigură şi controlul asupra bugetului de stat în faza de închidere a exerciţiului bugetar).

6.NORME REGLEMENTATIVE JURIDICE PRIVIND ACTIVITATEA

FINANCIARA

Funcţionarea mecanismului financiar presupune în mod obiectiv existenţa unui cadru

reglementativ privitor la organizarea şi efectuarea operaţiunilor băneşti financiare.
Reglementările de acest fel au ca scop să asigure un cadru unitar de ordin tehnic obligatorii de
respectat de către participanţii la fluxurile financiar monetare.
Se concretizează prin legi, ordonanţe şi ordine emise de organe ale puterii
administrative de stat sau prin hotărîri, decizii, regulamente emise de alte structuri economice şi
sociale pentru domeniul lor de activitate.
Existenţa lor asigură derularea fluxurilor financiar monetare în echilibrul cunoscut de
participanţii la aceste fluxuri, constituind o premiză a corelării şi armonizării lor. Asemenea
norme şi reglementări vizează:
1 .Instituirea şi realizarea veniturilor, cheltuielilor bugetare.
2 .Organizarea şi funcţionarea instituţiilor de control financiar şi modul de f
uncţionare a acestora.
3. Regimul creditelor bancare şi gestiunea datoriilor publice.
4. Sistemul de pârghii economico financiare.
5. Regimul dobînzii.
6. Relaţiile valutare la care participă agenţi economici sau statul.
În plan microeconomic, operează norme şi reglementări a căror aplicabilitate trebuie să
ţină seama de specificul activităţilor fiecărei întreprinderi integrîndu - se în reglementările care
asigură cadrul general obligatoriu pentru derularea operaţiunilor financiar monetare.
O condiţie indespensabilă este asigurarea concordanţei dintre reglementările din
activitatea financiară emise la diferite niveluri de decizie, evitînd contradicţiile posibile cu efecte
negative.
Obiectul reglementărilor juridice mai fac şi o serie de probleme ce necesită intervenţia
statului. Este vorba de:
 Intervenţia statutului la formarea sau controlul unor categorii de preţuri şi tarife;
 Intervenţia statului pe piaţa forţei de muncă, stabilirea salariului minim, acordarea
ajutorului de şomaj ect.
 Intervenţia statului pe piaţă monetară (luarea de măsuri cu caracter inflaţionist sau
deflaţionist);
 Intervenţia statului pe piaţa capitalului de împrumut (acordarea de credite de la
fondurile publice, garantarea unor credite ect.);
 Principalele acte normative cu caracter financiar ce reglementează procesele financiare
în Republica Moldova sînt: Constituţia, Codul fiscal, Legea anuală a bugetului de stat, Legea cu
privire la sistemul bugetar şi procesul bugetar, Legea privind sistemul public de asigurări sociale,
Legea privind finanţele publice locale, Legea instituţiilor financiare, Legea anuală a bugetului a
asigurărilor sociale de stat ect.
Normele juridice din domeniul finanţelor constituie reglementări de strictă
aplicabilitate, care nu admit soluţii bazate pe analogie. Între reglementările emise de diferite
organe de stat trebui să existe o concordanţă deplină. Mai mult ca atît, legile, hotărîrile,
regulamentele, trebuie să fie astfel redactate încât să nu mai necesite norme tehnice ori
instrucţiuni de aplicare.
În cazul apariţiei de conflicte dintre organele autorităţii administrative – ministere,
prefecturi, primării şi persoane fizice sau juridice în legătură cu stabilirea sau perceperea
impozitelor, taxelor, dimensionarea creditelor bugetare, repartizarea sau utilizarea resurselor
financiare publice, desfăşurarea controlului financiar, ţinerea evidenţei, administrarea
partimoniului public etc. este necesar să se respecte reglementările legale de soluţionare a
litigiilor apărute.
 BIBLIOGRAFIE

1. C. Basno,N. Dardac,C. Floricel:”Moneda,credit,banci”, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti (1993);

2. Matei Gh., „Finante generale”,Craiova(1994);
3. Stratulat O., „Mecanismul financiar”,Chisinau(1998);
4. Vacarel Iu., „Finante publice”, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti(2001)
5. https://www.scritub.com/economie/finante/Mecanismul-financiar-component204171216.php