Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Departamentul Drept Privat

Lucru Individual
Tema: Posesiunea

A realizat: Arseni Daniela

Grupa: DR-2111
A verificat: Natalia Marcova

Chișinău, 2022
 Cuprins
Introducere..........................................................................................................pag 1
1. Aspecte generale privind dreptul de posesie.................................................pag 2
2. Posesorul de drept mijlocit și de drept nemijlocit........................................pag2-3
3. Prezumția proprietății.....................................................................................pag3-4
4.Posesorul de bună credință..............................................................................pag 4-5
5.Esența autoapărării posesiunii.........................................................................pag5
Concluzie...............................................................................................pag6
 INTRODUCERE
Actualitatea temei abordate. Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de
proprietate asupra unui bun de către o persoana care îl stăpânește și care se comporta ca un proprietar
al acelui bun și că posesorul poate fi cel ce se comportă ca titular al unui alt drept real, cu excepția
drepturilor reale de garanție.
Posesia se află la baza drepturilor reale și constituie manifestarea exterioară sau semnul exterior al
existenței acestora. Posesia, aflîndu-se la temelia drepturilor reale, nu trebuie confundată cu
proprietatea, întrucît proprietatea este dreptul, posesia nu este decît faptul. Posesia se află la granița
proprietății. Astfel, omul de la țară, care, deplasînd piatra de hotar își anexeaza o fâșie din terenul
vecinului, prin aceasta el nu devine proprietarul ei, ci numai posesor; la fel cel ce fură un obiect, îi este
acestuia posesor, nu proprietar. Ambii sunt posesori de rea credință pentru că ei știu bine că nu sunt
proprietari. Dar alți posesori sunt de bună credință, de exemplu dacă cumpăr un imobil de la cineva pe
care eu îl cred proprietar dar care în realitate nu este proprietar, nu devin proprietar dar sunt un posesor
și în temeiul credinței mele eronate, sunt un posesor de bună credință.
Scopul acestui lucru individual este de a analiza atributul de posesie prin prisma articolelor
reglementate de Codul Civil al RM.
Metodologia cercetării. La baza cercetării se află prevederile legislaţiei în vigoare.
 1. Aspecte generale privind dreptul de posesie
În dreptul Republicii Moldova, posesiunea este reglementată în cuprinsul titlului II din Codul Civil.
Codul civil nu definește în mod expres posesiunea. El doar accentuează elementele definitorii ale
acesteia. Potrivit articolului 482, alineat 1, deducem elementele definitorii ale posesiunii:
-Elementul material, adică toate faptele materiale de deținere, folosință etc. pe care posesorul le
exercită asupra lucrului.
-Elementul intențional, care constă în intenția posesorului de a exercita stăpînirea materială. Conform
dispoziției acestui alineat, nu putem sa afirmăm că posesiunea trebuie să întâlnească ambele elemente.
Este important doar ca cel care posedă să dorească acel lucru, elementul intențional fiind prezumat.
Codul Civil, consideră suficient pentru dobîndirea posesiei, dobîndirea elementului material, care
are loc în rezultatul exercitării, de catre posesor, a actelor unilaterale de posesie, fie a actelor juridice
bilaterale. Adică, posesia se poate dobîndi, atît prin acte materiale, cît și juridice.

2. Posesorul de drept mijlocit și de drept nemijlocit

Conform articolului 483 Cod Civil ,,Posesia este nemijlocită dacă stăpânirea de fapt este exercitată de
către posesor personal sau prin prepusul său. Iar al. 2 indică că posesia este mijlocită dacă stăpânirea
de fapt est exercitată prin intermediul posesorului de drept limitat.
Potrivit art. 484 Cс, posesorul poate exercita posesiunea în calitate de posesor:
-sub nume de proprietar sau
-în calitate de posesor de drept limitat.
Persoana care exercită posesia asupra bunului cu intenţia de a se comporta cu el ca un proprietar (alin.
2 art.484 Cc).Iar prezumţia fiind până la proba contrară, posesorul bunului se prezumă posesor sub
nume de proprietar (alin. 5 din art.484 Cc).
Să luăm de exemplu situația în care X cumpără niște cărți de la o librărie , automat el devine posesor
nemijlocit și sub nume de proprietar , peste o perioadă de timp el decide să îi transmită lui Y în posesie
și folosință gratuită , respectiv între cei dei apare un raport juridic , iar în urma transmiterii apar niște
efecte și anume că dupa transmitere X devine un posesor mijlocit iar Y este posesor nemijlocit de drept
limitat.
Este necesară dubla posesiune pentru a se putea acorda o posibilitate mai largă de apărare a acestei
stări , beneficiind de protecție atât posesorul mijlocit cât și cel nemijlocit.
Posesorul nemijocit are dreptul să recurgă la apărarea posesiunii atunci când a fost deposedat de
bun dar și posesorul mijlocit are dreptul să recurgă la apărarea posesiei atunci cțnd cel nemijlocit nu o
face.
 3. Prezumția proprietății
(1) Posesorul este prezumat proprietar al bunului pînă la proba contrară. Această prezumţie nu operează în
cazul în care, conform legii, dreptul de proprietate se dobîndeşte prin înregistrare într-un registru de
publicitate şi nici faţă de un fost posesor al cărui bun mobil a fost furat, pierdut sau ieşit din posesie în
alt mod fără consimţămîntul său, cu excepţia banilor şi a titlurilor de valoare la purtător.
(2) Pînă la proba contrară, se prezumă că posesorul anterior a fost proprietar al bunului pe parcursul
perioadei în care l-a posedat.
(3) În cazul posesiei mijlocite, prezumţiile prevăzute la prezentul articol sînt stabilite în folosul
posesorului sub nume de proprietar.

  Aliniatul 1 al art. 490 conţine o regulă conform căreia posesorul este prezumat proprietar al bunului
până la proba contrară. Pornind de la realitatea că de cele mai multe ori , posesia, ca stare de fapt, este
exercitată de însuşi titularul dreptului de proprietate, legiuitorul a instituit o prezumţie relativă de
proprietate în favoarea posesorului. Spunem prezumţie relativă fiindcă această prezumţie poate fi
răsturnată prin aducerea dovezilor care vor demonstra dreptul persoanei asupra bunului ce este posedat
de către posesor. În cazurile în care se va dovedi dreptul asupra bunului, acesta urmează să fie întors
titularului dreptului. Însă în cazul în care către posesor se va înainta o acţiune de revendicare a bunului,
acesta va fi scutit de a aduce alte probe în sprijinul dreptului său prezumat. Însă faptul posesie va fi
considerat ca o prezumţie a dreptului de proprietatea pînă în momentul dovedirii contrariului conform
aliniatului 2 articolul 490. Contrariul trebuie dovedit de cel ce pretinde că îi aparţin careva drepturi
asupra bunului deţinut de posesor.
Regula conform căreia posesorul este prezumat proprietar al bunului nu operează în toate cazurile.
Prezumţia dată nu va opera în cazul în care dreptul de proprietate trebuie înscris în registrul public. În
prezent este supus înregistrării dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile.
Deci, posesorul bunului imobil nu va putea invoca în favoarea sa regula conform căreia posesorul este
considerat proprietar al bunului. De asemenea această regulă nu va opera nici în cazurile când bunurile
au fost furate, pierdute sau au ieşit într-un alt mod din posesia posesorului, fără voia lui. În toate aceste
cazuri se consideră că bunul a ieşit din posesie contrar voinţei posesorului. Faptul că bunul a fost furat,
pierdut sau a ieşit în alt mod contrar voinţei proprietarului trebuie dovedit de cel ce revendică bunul.
Pînă nu va fi dovedit acest lucru va opera regula conform căreia posesorul este prezumat proprietar al
bunului.
Posesorul banilor şi titlurilor de valoare la purtător în toate cazurile va putea invoca regula conform
căreia posesorul este prezumat proprietar al bunului, chiar şi atunci cănd banii şi titlurile de valoare la
purtător au fost furaţi, pierduţi sau au ieşit din posesia posesorului în alt mod fără voia lui.
 4.Posesorul de bună credință
Conform articolului 497 Cod Civil (1) Posesorul de bună-credinţă dobîndeşte dreptul de proprietate
asupra fructelor bunului posedat. El nu este obligat să restituie fructele şi nici valoarea folosinţei
bunului posedat dacă a dobîndit posesia cu titlu oneros.
(2) Posesorul trebuie să fie de bună-credinţă la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute
anticipat revin posesorului în măsura în care buna sa credinţă se menţine la data scadenţei acestora.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), posesorul nu are dreptul la rambursarea cheltuielilor obişnuite de
întreţinere a bunului posedat.
Buna credinţă este un element subiectiv, şi constă în convingerea posesorului că titlul pe baza căruia
posedă bunul, ale cărui fructe le culege , este un titlu perfect valabil, nefiind afectat de vre-un viciu.
Să luăm următoarea situație în care X fură un telefon de la Z și merge la vecinul lui și îi
propune ,,telefonul său,, Vecinul fiindcă avea nevoie de un telefon nou , s-a decis să îl cumpere
neștiind că el este furat , între ei apare un contract de vînzare-cumpărare . Efectul juridic ar fi că
vecinul este posesor de bună credință. El se considera îndreptăţit să posede în urma unei examinări
diligente, necesare în raporturile civile, a temeiurilor îndreptăţirii sale”. Potrivit alin. 1 art. 497 Cc, nu
este obligat să restituie fructele şi nici valoarea folosinţei bunului posedat dacă a dobândit posesia cu
titlu oneros.
Buna-credinţă are la baza sa elementul subiectiv care constă în: convingerea posesorului că:
1. titlul în baza căruia posedă lucrul fructul căruia îl culege este perfect valabil, neviciat;
2. a dobândit lucrul de la adevăratul proprietar sau persoana împuternicită în acest sens.
3. nu este rezultatul neglijenţei posesorului, ci rezultatul acţiunilor sale cu diligenţă generală, necesară
raporturilor juridice civile.
Dovada bunei-credinţe ar fi prezentarea titlului (exemplu: de achiziţie a lucrului). Buna-credinţă se
apreciază atunci când persoana este posesorul actual iar la data fiecărei perceperi a fructelor, să existe
la fiecare moment al culegerii fructelor şi nu doar la luarea în posesiune a lucrului.

5.Esența autoapărării posesiunii

Posesorul se apără prin acţiuni proprii fără a se adresa la instanţa de judecată prin intentarea
acţiunilor posesorii. La exercitarea autoapărării posesorului urmează a fi respectate şi condiţiile
generale ale autoapărării. Acțiunile de autoapărare sunt îndreptate împotriva altei persoane care:
deposedează ilegal de bun posesorul, care în alt mod tulbură ilegal posesia, sau a cărei faptă de
deposedare ilegală sau tulburare ilegală este iminentă.
 Potrivit alin. 2 art. 492 Cc, mijloacele de autoapărare constau în: măsuri imediate și proporționale
necesare pentru: recuperarea bunului sau de a înceta ori a preveni deposedarea sau tulburarea, precum
și
de înlăturare a uzurpatorului din bunul imobil

Potrivit alin. 3 art. 492 Cc, autoapărarea la fel poate fi direcționată :

- împotriva posesorului mijlocit sub nume de proprietar care deposedează ilegal posesorul de drept
limitat sau îi tulbură ilegal posesia, încălcînd condițiile raportului juridic dintre posesorul sub nume de
proprietar și posesorul de drept limitat.
Să luăm situația în care X este posesor nemijlocit și îo oferă lui Y casa prin contract de locațiune
timp de 5 ani , Y devine posesor nemijlocit cu drept limitat. În cazul în care X îi tulbură posesia,
încălcând condițiile raportului juridic dintre posesorul sub nume de proprietar și posesorul de drept
limitat , atunci posesorul nemijlocit este în drept să recurgă la autoapărare
Aliniatul 2 exprimă faptul că mijloacele de autoapărare se limitează la măsuri imediate adică să nu
fie gândite timp de 3 4 zile și proporționale adică să nu încalce interese majore de exemplu sa recurgi
la violare sau vătămare a proprietății iar dacă aceste acțiuni nu sunt întrunite intervine calea judiciară ,
dacă posesorul vrea să-și reîntoarcă posesia el are la îndemână o acțiune în justiție care se numște
acțiunea în reintegrare conform art. 493 , să poți demonstra că tu anterior ai fost posesor și că în mod
ilicit tu ai fost deposedat.
Conform art. 494 avem și acțiunea în complângere pentru tulburările de posesie de exemplu ai văzut ca
vecinul tău face niște construcții periculoase , putem merge în instanță să cerem stoparea acestei lucrări
deoarece va avea loc o iminentă tulburare de posesie.
Atât art. 493 și 494 evidențiază că aceste acțiuni stau la îndemâna fostului posesor în cel mult 1 an
care este un termen de decădere. Posesorul trebuie să dovedească posesiunea sa anterioară a lucrului și
că a fost deposedat contrar voinţei sale.
Să presupunem că B este proprietara unui apartament din Chișinău . Ea îl dă în chirie lui C pe 2 ani,
după ce pleacă peste hotare. Peste 6 luni , C dă o cameră în chirie lui N. N schimbă lăcata la
apartament și efectiv îl evacuează C. În acest caz consider că C aree dreptul de a se opune lui N și
anume prin autoapărare și de a schimba lăcata, dacă o face imediat prin metode proporționale..

Concluzie
În urma celor analizate am ajuns la concluzia că , posesiunea oferă proprietarului posibilitatea de a
stăpâni în fapt bunul. O asemenea stăpînire îi poate aparţine direct şi nemijlocit, exercitîndu-l în interes
propriu şi în putere proprie. Proprietarul însă poate conveni ca stăpînirea de fapt să fie exercitată şi de
o altă persoană, dar în numele şi în interesul său.
 Posesia poate fi apărată prin autoapărare împotriva persoanei care tulbură ilegal , prin acțiuni în
intregrare și în complîngere.
Poți dobândi posesia doar dacă vrei fără a fi impus de cvineva.

Iar existenţa posesiunii este dictată de următoarele necesităţi:

1. de a acorda protecţie juridică celui care posedă la un moment dat un lucru, inclusiv contra
proprietarului bunului;
2. de a acorda posibilitate posesorului de a beneficia şi de alte efecte ale posesiunii, inclusiv de a
dobândi dreptul de proprietate asupra bunului posedat o perioadă expres prevăzută de lege –
uzucapiunea;
3. sociale - deseori este dificil sau chiar imposibil de a cunoaşte exact situaţia juridică a unei
persoane sau a unui bun.