Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată una sau

alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru.

 Teoriile ce stau la baza reglementării posesiunii
Teoria lui Friedrich Karl von Savigny
(teoria subiectivă)
Posesor este doar persoana care:
1. deţine posesiunea asupra lucrului şi
2. se comportă faţă de el ca un bun proprietar.
Teoria lui Rudolf von Ihering (teoria obiectivă)
Posesor este persoana care:
- exercită stăpânirea de fapt a unui lucru.

 Posesiunea este (art. 482-499 Cc)

- o starea de fapt

- ce constă în stăpânirea materială,

- voită a unui bun (corporal),

- stăpânire care, în condiţiile legii, produce efecte juridice.

 Trăsăturile caracteristice posesiunii

1. este o stare de fapt, care de cele mai dese ori coincide cu dreptul;
2. generează efecte juridice;
3. constă în stăpânirea materială a bunului, ceea ce constituie aspectul exterior
ce poate fi cunoscut de oricine

 Elementul posesiunii
Posesiunea întruneşte elementul material (corpus) (art.482-499 Cc).
Elementul material este:
- puterea reală pe care posesorul o are asupra bunului care permite ca în acel
moment să fie înlăturate persoanele terţe de la spăpânirea lucrului (alin.1 art.482
Cc).
Prezenţa elementului material
Exercitarea stăpânirii fizice asupra lucrului, ce-i permite să înlăture persoanele
terţe în acel moment de la o asemenea stăpânire.
Asigurarea elementului material:
- prin atingerea fizică a lucrului, dar nu este o condiţie obligatorie.
Persoana nu poate avea, în unul şi acelaşi moment, o atingere fizică cu toate
lucrurilor din posesiunea sa, ceea ce nu înseamnă că nu este posesorul lor.
 Nu este posesor persoana (alin. 1 art. 485 Cc)
a) care exercită stăpînirea de fapt nemijlocită asupra bunului în numele posesorului
sau
b) căreia posesorul îi poate da instrucțiuni obligatorii în legătură cu stăpînirea sau
folosirea bunului în interesul posesorului.
Aceasta persoană este numită prepus.
La categoria de prepus sunt atribuiţi (alin. 2 art.485 Cc) :
a) Salariatul posesorului sau persoana care exercită o funcţie similară; sau
b) Persoana căreia posesorul i-a îngăduit stăpânirea de fapt asupra bunului din
motive practice;
c) Persoana care accidental este într-o poziţie să exercite şi exercită stăpânirea
de fapt nemijlocită asupra bunului pentru posesor.
 Dobândirea şi pierderea posesiunii (alin.1 art. 482 Cc)
Posesiunea se dobândeşte prin exercitarea voită a stăpânirii de fapt a bunului.
Căile de dobândire a stăpânirii de fapt
Acte juridice:
– acte care dau naştere, modifică sau sting un raport juridic civil, inclusiv
posesiunea ca stare de fapt când are loc predarea lucrului.
Actele materiale:
- licite: creare lucrului, ocuparea, strămutarea, păstrarea bunului mobil,
grăniţuirea, îngrădirea, punerea de semne, cultivarea bunului imobil;
ilicite: acţiunile hoţului (alin. 1 art. 482 Cc)
 Posesiunea, potrivit art. 499 Cc, încetează prin:
a) înstrăinarea bunului:
b) abandonarea bunului mobil sau înregistrarea în registrul bunurilor imobile a
declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;
c) pieirea bunului;
 d) deposedarea de către terţ, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului
mai mult de 1 an;
e) imposibilitatea de a exercita posesia, intermitenţa fiind anormală în raport cu
natura bunului.
 Felurile pierderii posesiunii:
1. la voinţa posesorului:
a) posesorul transferă voluntar lucrul în posesiunea unei alte persoane, d.e. îl
înstrăinează;
b) posesorul abandonează ori renunţă definitiv şi expres la el.
2. contrar voinţei posesorului:
Eg.,
- dispariţia bunului imobil prin exproprierea lui,
- distrugerea în rezultatul calamităţilor naturale (cutremur, alunecări de teren,
inundaţii, etc).
 Efectul juridic al furtului sau pierderii bunului mobil:
Posesiunea nu încetează, deoarece potrivit alin. 2 art. 499 Cc, imposibilitatea
temporară de a exercita stăpînirea de fapt a bunului nu duce la încetarea posesiunii.
Consecinţa:
- posesorul deposedat are dreptul în baza calităţii de posesor să ceară noului
posesor restituirea lui.
 Stingerea posesiunii:
- pierderea stăpânirii de fapt a bunului.
- posesorul pierde posibilitatea de a face acte de posesiune.
Eg.,
- bunul se află în posesiunea altei persoane care este considerată posesor.
 Potrivit art. 483 Cc:
a) Posesiunea nemijlocită: stăpânirea de fapt este exercitată:
1. de către posesor personal sau
2. prin prepusul său.
b) Posesiunea mijlocită: stăpânirea de fapt este exercitată prin intermediul
posesorului de drept limitat.
Potrivit art. 484 Cс, posesorul poate exercita posesiunea în calitate de posesor:
 1. sub nume de proprietar sau
2. în calitate de posesor de drept limitat.
Delimitarea este relevantă pentru aplicarea regulilor uzucapiunii.
 . Posesiunea nemijlocită şi mijlocită
 Posesor sub nume de proprietar
Persoana care exercită posesia asupra bunului cu intenţia de a se comporta cu el ca
un proprietar (alin. 2 art.484 Cc).
 Prezumţia:
Până la proba contrară, posesorul bunului se prezumă posesor sub nume de
proprietar (alin. 5 din art.484 Cc).
 Posesor de drept limitat
Persoana care exercită posesia asupra bunului:
a) 1. În calitate de:
- titular al unui drept real limitat (alin. 3 art.484 Cc);
- locatar, comodatar sau coproprietar, în privinţa cotelor-părţi ale
celorlalţi coprorprietari
2. precum şi în alte cazuri când exercită posesia cu intenţia de a acţiona astfel în
interesul său, în baza unui anumit raport juridic cu posesorul sub nume de
proprietar prin care posesorul de drept limitat a dobândit dreptul să posede
bunul.
b) 1. în calitate de antreprenor, cărăuş, depozitar;
2. precum şi în alte cazuri când exercită posesia cu intenţia de a acţiona astfel la
indicaţia posesorului sub nume de propreitar, în baza unui anumit raport juridic
cu posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat are
dreptul de a reţine bunul până când cheltuielile sau costurile aferente posesiei
nu au fost achitate de către posesorul sub nume de proprietar.
- Temeiul apariţiei posesiunii nemijlocite şi mijlocite:
- existenţa unui raport juridic între posesorul mijlocit şi nemijlocit.
Necesitatea dublei posesiuni
– de a acorda o posibilitate mai largă de apărare a acestei stări, beneficiind de
protecţie atât posesorul nemijlocit cât şi cel mijlocit.
Art. 482-499 Cc sunt dedicate posesiunii nemijlocite, dar şi posesorul mijlocit
poate apela la protecţia posesiunii când posesorul nemijlocit nu face acest lucru.
 - Efectele posesiunii
5.1.Prezumţia proprietăţii
Potrivit alin. 1 art. 490 Cc: Posesorul este prezumat proprietar al bunului până la
proba contrară.
Potrivit alin. 3 art. 490 Cc: În cazul posesiei mijlocite, beneficiază de prezumţia
proprietăţii doar posesorul sub nume de proprietar.
Necesitatea instituirii prezumţiei proprietăţii: de cele mai dese ori posesiunea
este exercitată de titularul dreptului.
Caracterul prezumţiei: relativă, poate fi combătută prin proba dreptului persoanei
asupra lucrului posedat.
Consecinţa dovedirii dreptului: lucrul urmează să fie restituit titularului
dreptului.
Esenţa prezumţiei:
- dacă se intentează o acţiune de revendicare a lucrului, posesorul este scutit
să aducă alte probe în sprijinul dreptului său prezumat;
- cel ce pretinde trebuie să dovedească că are dreptul asupra lucrului deţinut
de posesor.
Excepţie: prezumţia nu operează (alin.1 art.490 Cc)
1. în cazul în care, conform legii, dreptul de proprietate se dobândeşte
prin înregistrare într-un registru de publicitate.
2. nici față de un fost posesor al cărui bun mobil a fost furat, pierdut sau ieșit
din posesie în alt mod fără consimțămîntul său, cu excepția banilor și a titlurilor
de valoare la purtător.
Acest fapt trebuie să fie dovedit de cel ce revendică bunul. Până la proba contrară
operează prezumţia că posesorul este proprietarul bunului.

 Apărarea posesiunii (art. 491-496 Cc)

Temeiurile de recurgere la apărarea posesiei (art. 491 Cc):
- deposedarea sau tulburarea ilegală.
Astfel, persoana care deposedează posesorul sau îi tulbură posesia acţionează ilegal
dacă:
- acţionează fără consimţământul posesorului, iar
- deposedarea sau tulburarea nu este permisă de lege.
 Mijloacele de apărare a posesiunii
1. Acţiunile posesorii:
 a) În reintegrare (art. 493 Cc) şi
b) În complângere (art. 494 Cc).
2. Autoapărare posesorului (art. 492 Cc).
Potrivit alin. 2 art. 492 Cc, mijloacele de autoapărare constau în:
măsuri imediate și proporționale necesare pentru:
- recuperarea bunului sau
- de a înceta ori a preveni deposedarea sau tulburarea, precum și
- de înlăturare a uzurpatorului din bunul imobil.
Potrivit alin. 3 art. 492 Cc, autoapărarea la fel poate fi direcționată
- împotriva posesorului mijlocit sub nume de proprietar care deposedează ilegal
posesorul de drept limitat sau îi tulbură ilegal posesia, încălcînd condițiile
raportului juridic dintre posesorul sub nume de proprietar și posesorul de drept
limitat.
 Beneficiază de protecţie prin acţiuni posesorii:
1. Posesorul nemijlocit, care le poate intenta chiar posesorului mijlocit pentru
a cere protecţia posesiunii de care a fost lipsită de către acesta;
2. Posesorul mijlocit, atunci când posesorul nemijlocit deposedat de bun
refuză să intenteze acţiuni posesorii celui care l-a deposedat.
Atenţie: în raporturile dintre posesorul nemijlocit şi cel mijlocit:
- numai posesorul nemijlocit poate apela la acţiunile
posesorii.
Posesorul mijlocit va putea intenta doar acţiuni petitorii, trebuind să dovedească
dreptul încălcat.
 Condiţia intentării acţiunilor posesorii: Posesorul să deţină sau să fi
deţinut stăpânirea materială a lucrului.
a) Acţiunea în reintegrare – acţiunea prin care posesorul deposedat ilegal
cere restituirea lucrului de la o altă persoană (art. 493 Cc).
b) Acţiunea în complângere – acţiunea prin care posesorul posesiunea căruia este
tulburată ilegal cere înlăturarea piedicilor puse în exercitarea posesiunii (art. 494
Cc).
Acţiunea în reintegrare (art. 493 Cc)
Noţiunea: Acţiunea prin care posesorul deposedat ilegal de un lucru cere
restituirea stăpânirii de fapt a acestuia.
Termenul de inaintare a acţiunii:
- 1 an, care este unul de decădere şi începe să curgă de la data deposedării.
Termenul de decădere
Este termenul în interiorul căruia poate fi exercitat un drept subiectiv sau încheiat
un act juridic.
Stabilirea lui: prin lege sau prin voința părților.
Efectul nerespectării termenului de decădere
Potrivit alin. 5 din art. Cc:
- neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului de decădere stabilit atrage
stingerea lui.
Deposedare ilegală:
- constă în uzurparea lucrului, obiect al litigiului, în posesiunea căruia posesorul nu
poate intra, deoarece întâmpină obstacole;
- rezultă dintr-un act de violenţă, care este de esenţa acţiunii în reintegrare.
Semnificaţia violenţei: pârâtul deposedează posesorul, acaparează lucrul fără a
recurge la autoritatea organelor competente administrative sau judiciare, conform
legii.
Acţiunea în complângere (art. 494 din Cc)
Acțiunea prin care posesorul cere terţului încetarea oricărei tulburări ilegale a
posesiunii, împiedicarea liberului ei exerciţiu.
Termenul de inaintare a acţiunii:
- 1 an.
Termenul de 1 an este unul de decădere.
Curgerea termenului de decădere
Potrivit art. 494 Cc, termenul de 1 an începe să curgă:
- din momentul în care tulburarea începe sau,
- dacă tulburarea este repetată, din momentul în care ultima tulburare a avut
loc.