ANDREI FLORIN SORA*

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL
A REPUBLICII POPULARE ROMÂNE:
ÎNFIIN AREA RAIOANELOR ŞI REGIUNILOR**

Dup proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, drumul era

deschis spre comunizarea total a societ ii româneşti. În aceste împrejur ri, reorga-
nizarea administrativ-teritorial era o etap logic , care ar fi facilitat punerea în practic
a noilor politici de Stat şi prin care s-ar fi realizat o distinc ie mai clar fa de România
„burghez ”. Mai mult, urmând tiparul sovietic, în perioada 1948-1950 a avut loc şi
reorganizarea Partidului Muncitoresc Român (PMR), creat prin fuziunea Partidului
Comunist Român (PCR) cu Partidul Social Democrat1. Contextul politic de la sfârşitul
anilor ’40 recomanda sau mai degrab impunea aclimatizarea modelului sovietic şi în
administra ia public , prin adoptarea unor institu ii ca Sfaturile Populare şi printr-o nou
împ r ire administrativ-teritorial . Func ionarea unor unit i administrative superioare
jude elor nu era o idee nou , fiind discutat în numeroase rânduri, înc de la începutul
organiz rii statale a României moderne2. Istoriografia occidental , dar şi cea româ-
neasc recent au eviden iat caracterul str in al schimb rilor survenite prin înfiin area
Sfaturilor Populare şi raioanelor. În perioada 1948-1950 nu numai modific rile institu-
ionale au fost radicale, ci şi vocabularul administrativ. Au disp rut termeni cu o vechime
de cel pu in opt decenii (jude , plas , consiliu comunal, primar, prefect, subprefect, pretor,
notar), înlocui i cu denumiri care nu aveau leg tur cu tradi iile româneşti (Sfat Popular,
raion). Spre deosebire de reformele administrative din 1948-1950, cu excep ia criticilor
la adresa desfiin rii Regiunii Autonome Maghiare, reforma administrativ din 1968
beneficiaz de aprecieri pozitive în istoriografie şi în rândul popula iei.
Acest studiu îşi propune s analizeze cum a fost construit şi apoi reconstruit
harta administrativ-teritorial a României în primele decenii ale regimului comunist,
pân la mijlocul anilor ’60, importan a acestor schimb ri din punct de vedere politic,

*
Cercet tor postdoctoral, Universitatea din Bucureşti.
**
Aceast lucrare a fost finan at din contractul POSDRU/89/1.5/S/62259, proiect strategic „Ştiin e
socio-umane şi politice aplicative. Program de preg tire postdoctoral şi burse postdoctorale de cercetare în
domeniul ştiin elor socio-umane şi politice”, cofinan at din Fondul Social European prin Programul
Opera ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
1
Pentru mai multe informa ii, vezi Nicoleta Ionescu-Gur , Stalinizarea României. Republica Populară
Română 1948-1950: transformări instituţionale, Bucureşti, Editura ALL, 2005, p. 225-232.
2
Ioan Silviu Nistor, Comuna şi judeţul. Factori ai civilizaţiei româneşti unitare. Evoluţia istorică,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000, p. 123; Melinda Szasz, Câteva consideraţii istorice privind regionalizarea
în România, în Lucrările ştiinţifice ale simpozionului internaţional multidisciplinar „Universitaria Simpro”
2008. 60 de ani de învăţământ superior, 1948-2008, Petroşani, Editura Universitas, 2008, p. 152-154.

Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, t. XLIX, 2012, p. 169–187

170 ANDREI FLORIN SORA

economic şi social şi dimensiunea lor propagandistic . De altfel, şi în alte ri comuniste

reformele administrative au avut o frecven ridicat 3. Remarcabil este faptul c în
România aceste schimb ri succesive, pân la legea administrativ din 1968, au fost
realizate în timpul unui singur regim politic, dominat de aceeaşi persoan : Gheorghe
Gheorghiu-Dej. Vom analiza mai pu in institu iile locale şi angrenajul administrativ şi
ne vom concentra aten ia mai mult asupra modului în care puterea central (Partidul şi
Guvernul) elaboreaz o nou hart administrativ-teritorial care s îi serveasc
interesele. Cum s-a ajuns la regionalizare şi raionare4 şi care au fost etapele elabor rii
legisla iei în materie? În interiorul PMR au existat divergen e şi tensiuni privind acest
subiect? Inten ion m s stabilim dac raionarea înseamn o aclimatizare responsabil a
modelului sovietic sau o copiere a acestuia, f r s se fi avut în vedere evolu ia anterioar
a României. În perioada 1948-1968 este evident instabilitatea h r ii administrativ-
teritoriale a rii, situa ie diferit fa de echilibrul relativ din perioada interbelic .
Subiectul este unul actual. În România, o nou reconfigurare administrativ-teritorial
care s determine o descentralizare efectiv şi o corelare cu modelul regiunilor de
dezvoltare ale Uniunii Europene, dar şi eliminarea decalajelor dintre diferitele zone ale
rii este dezb tut în ultimii ani.
Înainte de 1944, în România nu au lipsit proiectele care urm reau crearea unor unit i
administrativ-teritoriale mai mari, superioare jude elor. Înc din 1862, prim-ministrul
Barbu Catargiu a propus gruparea jude elor în regiuni/prefecturi generale5. Alte proiecte
din sfera guvernamental au fost ini iate de c tre Theodor Rosetti în 1888 (căpitănii
generale), Petre P. Carp în 1907 şi 1912 (dregătorii şi regiuni şi respectiv circumscripţii
regionale). În perioada interbelic , în condi iile în care şi noile provincii veneau cu o
tradi ie puternic privind autonomia local , ideea înfiin rii unor suprastructuri
regionale a fost formulat nu numai în pres sau de c tre jurişti, ci şi în mediile politice.
Printre ini iativele din aceast perioad amintim: proiectele din 1919-1920, proiectele
lui Constantin Argetoianu din 1921 şi 1931 sau propunerile din 1931 ale lui Romul Boil 6,
un membru influent al Partidului Na ional r nesc. Prin legea de unificare adminis-
trativ din 3 august 1929 au fost f cu i primii paşi spre o administra ie local autonom
şi spre crearea unor unit i administrative superioare jude elor, care s permit descen-
tralizarea administra iei. Au fost înfiin ate şapte directorate ministeriale, care erau doar
organisme de coordonare a serviciilor publice centrale şi de inspec ie la nivel local. Deşi
organele locale comunele (urbane şi rurale) şi jude ene au câştigat mai mult autonomie
administrativ , iar agen ii guvernului (în special prefec ii) au pierdut o parte din
atribu iile lor, legea din 1929 nu a produs descentralizarea administrativ şi, în forma sa
ini ial , nu a r mas în vigoare decât doi ani. În august 1938, Carol al II-lea a ad ugat la
comune, pl şi7 şi jude e un nou nivel administrativ, ţinuturile, care au func ionat pân în

3
Albania (1949, 1953, 1958), Bulgaria (1947, 1949, 1959, 1977, 1988), Ungaria (1949, 1984, 1990),
Cehoslovacia (1949, 1960, 1968), Polonia (1946, 1950, 1972, 1975, 1999), Iugoslavia (1950, 1952, 1955,
1967, 1974, 1989). D nu -Radu S geat , Deciziile politico-administrative şi organizarea teritoriului: studiu
geografic cu aplicare la teritoriul României, Bucureşti, Editura Top Form, Editura Universit ii Na ionale de
Ap rare „Carol I”, 2006, p. 110.
4
Acest termen a fost folosit mai ales în anii ’50 şi este traducerea în limba român a cuvântului
raionirovanie, din limba rus . Comuniştii români au împrumutat termenul de raion din limba rus , care la
rândul s u provine din limba francez : rayon (raz , periferie, cuprins).
5
I. S. Nistor, op. cit., p. 123. Vezi şi Mihai T. Oroveanu, Organizarea administrativă şi sistematizarea
teritoriului R. S. România, Bucureşti, Editura Ştiin ific şi Enciclopedic , 1986, p. 156.
6
M. Szasz, op. cit., p. 153.
7
În ceea ce priveşte pluralul cuvântului plasă, ambele termene de plăşi şi plase sunt utilizate în epoc .
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 171

septembrie 1940. Toate aceste încerc ri valabile pentru o scurt perioad sau r mase
doar în stadiu de proiect urm reau mai degrab realizarea deconcentr rii administrative
şi nu o descentralizare efectiv .
Inconstan a legislativ şi inconsecven a autorit ilor comuniste privind adminis-
tra ia public local constituie o tr s tur specific primilor ani de dup abolirea Monar-
hiei. Constitu ia din 13 aprilie 1948 men iona împ r irea teritoriului Republicii Populare
Române în comune, pl şi, jude e şi regiuni8, ceea ce însemna c se avea în vedere o
reorganizare administrativ-teritorial . Se poate observa dac nu o neconcordan , cel pu in
o tensiune: pl şile şi jude ele nu erau desfiin ate, iar regiunea nu exista în acel moment şi
nici nu era amintit în Raportul politic de la Congresul PMR din februarie 1948 sau în
viitoarea lege a Consiliilor Populare din 1949. În administra ia local , pe teren legis-
lativ, preluarea total a puterii de c tre comunişti este vizibil prin adoptarea legii
Consiliilor Populare din 13 ianuarie 1949, care a realizat ruptura cu vechea organizare
administrativ . Modificarea h r ii administrativ-teritoriale din septembrie 1950, cât şi o
aservire mai mare a comuniştilor români fa de Moscova au angrenat înlocuirea legii
din 13 ianuarie 1949 cu o alta, adoptat în data de 28 decembrie 1950. Deşi limbajul şi
forma articolelor erau diferite, legea din 1950 nu a introdus schimb ri majore fa de
legisla ia anterioar .
Legea Sfaturilor Populare din 13 ianuarie 1949 a prev zut ca viitoarele modific ri
administrativ-teritoriale (art. 76) s fie analizate în prealabil de c tre Comisia de Stat
pentru aplicarea legii Sfaturilor Populare (CSALSP)9, structur înfiin at în jurul datei
de 4 februarie 194910. Aceeaşi lege a acordat Marii Adun ri Na ionale (MAN) dreptul
de a înfiin a, desfiin a jude e sau de a schimba limitele teritoriale şi denumirea acestora
(art. 14)11. În cazul pl şilor şi comunelor rurale, decizii asem n toare puteau fi luate tot
prin decret al MAN, dar pe baza raportului motivat al Consiliului/Sfatului Popular Jude-
ean (art. 14)12. În vederea împ r irii administrative, înc de la înfiin area sa în 1949,
CSALSP a avut misiunea s studieze reducerea num rului jude elor şi „modificarea
limitelor jude elor, pl şilor şi comunelor pe baze economice”, care s conduc la
„formarea unor unit i administrative viabile din punct de vedere economic şi eficace
din punct de vedere operativ”13.
Preşedinte al CSALSP a fost numit Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor
Interne, numit la propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej14. Principalul for decizional

8
Constitu ia din 1948, art. 75, în Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Mona-Lisa Pucheanu, Corneliu-Liviu
Popescu, Constituţiile române – Texte. Note. Prezentare comparativă, Bucureşti, Regia Autonom „Monitorul
Oficial”, 1993, p. 133.
9
Legea Consiliilor Populare, Bucureşti, 1949, p. 45-46.
10
Pentru organizarea acestei Comisii şi institu iile reprezentate, vezi şedin ele Secretariatului CC al
PMR din 17 ianuarie, 4 februarie şi din 10 mai 1949, în Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale
Secretariatului Comitetului Central al PMR (1949), vol. II, Bucureşti, Arhivele Na ionale ale României, 2003,
p. 20-22, 44, 259.
11
Legea Consiliilor Populare, p. 28.
12
Ibidem.
13
Programul de lucru, în SANIC, CC al PCR – Cancelarie, ds. 219/1949, f. 8-9.
14
Şedin a Secretariatului CC al PMR din 17 ianuarie 1949, în Stenogramele…, vol. II, p. 21. Ceilal i
membri ai CSALSP erau: Gheorghe Apostol (preşedinte al Confedera iei Generale a Muncii), Vasile Luca
(ministrul de Finan e), Vasile Mârza (ministrul S n t ii), Eduard Mezincescu (ministrul Artelor), Traian S vulescu
(preşedintele Academiei), Gheorghe Vasilichi (ministrul Înv mântului Public). Vezi: Copie dup decizia
Preşedin iei Consiliului de Miniştri, publicat în MOf, nr. 34 din 10 februarie 1949, în SANIC, fond Preşe-
din ia Consiliului de Miniştri (PCM) – Comisia de Stat pentru Aplicarea Legii Sfaturilor Populare (CSALSP),
inventar 2240, ds. 2121 (din 1949), f. 71.
172 ANDREI FLORIN SORA

al reformei administrative era Comitetul Central (CC) al PMR (Biroul Politic şi Secre-
tariatul), îns preg tirea primelor proiecte şi a bazei ini iale de discu ii a apar inut nu
numai CSALSP, ci şi Comitetului de Stat al Planific rii15, institu ie înfiin at în iunie
1948 şi redenumit în 1949 Comisia de Stat a Planific rii (CSP). Modelul acesteia a fost
Gosplanul sovietic. Primul preşedinte al CSP a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, c ruia i-a
urmat în 1949 Miron Constantinescu (1949-1955). Al turi de Ministerul de Interne şi
CSALSP, CSP a avut, cel pu in în 1949, un rol important în reforma administrativ-teri-
torial . Atât CSP, cât şi CSALSP au fost organizate urmând îndeaproape modelul
institu ional sovietic şi recomand rile consilierilor sovietici16.
În 1949-1950, concuren a dintre CSP şi CSALP este uşor observabil , mai ales în
elaborarea documenta iei şi planurilor pentru reorganizarea administrativ 17, rivalitate
identificabil şi în cazul conduc torilor acestora: Miron Constantinescu, raportorul
proiectului la Plenara CC din 15-17 mai 195018, şi Teohari Georgescu. În cadrul CSP,
responsabilitatea redact rii planului de reorganizare teritorial a revenit sec iei („divi-
ziunii”) Dezvolt rii Economice a Teritoriului. Men ion m c Miron Constantinescu a
participat şi la urm toarele modific ri importante ale h r ii administrativ-teritoriale: cele
din 1952 şi respectiv din 196819. În CSALP, realizarea proiectului pentru împ r irea
administrativ a revenit Subcomisiunii Teritoriale (condus de Popescu-Doreanu,
delegat al Ministerului Înv mântului Public), şi începând cu iunie 1949 Direc iei de
Îndrumare şi Coordonare, „organul de executare a sarcinilor” CSALSP20. Subliniem
faptul c Direc ia de Îndrumare şi Coordonare a CSALSP nu avea numai misiunea
elabor rii h r ii administrative, ci mai ales „organizarea, îndrumarea, coordonarea şi
controlul activit ii Comitetelor Provizorii”, aplicarea corect a legii Sfaturilor Populare
sau preg tirea „politic şi profesional ” a agen ilor administra iei locale21.
Dup Plenara din 15-17 mai 1950, rolul lui Miron Constantinescu în preg tirea
reformei administrative a sc zut, aceast misiune revenind în special lui Teohari
Georgescu, în calitatea sa de preşedinte al unei comisii desemnate de CC al PCR în
acest scop. „Comisia pentru reorganizarea administrativ-economic ” a fost format din
reprezentan i desemna i de CC al PMR, CSP, CSALSP, Ministerul For elor Armate şi
Ministerul Înv mântului Public22. De asemenea, au fost consultate şi au participat la
15
Pân în momentul public rii acestui articol, arhivele create de CSP nu au fost înc date în cercetare
de c tre Arhivele Na ionale. Acest fond de arhiv ne va l muri poate mai mult despre metodologia urmat în
realizarea împ r irii administrativ-teritoriale a României comuniste şi, în special, asupra implic rii factorilor
politici interni şi externi (Moscova prin consilierii s i în România).
16
Cu ocazia discut rii structurii CSALSP în Comitetul Central al PMR, Teohari Georgescu amintea c
proiectul de lege pentru înfiin area acestei comisii „a fost discutat cu consilierii sovietici şi s-au adus unele modi-
fic ri”. Vezi: Şedin a Secretariatului din 4 februarie 1949, SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 10/1949, f. 8.
17
Vezi criticile reciproce aduse de cele dou organisme, în Referat, SANIC, fond PCM – CSALSP,
ds. 2134 (din 1949), f. 1-8.
18
Raport asupra organizării administrativ-economice a teritoriului RPR, în SANIC, fond CC al PCR
– Cancelarie, ds. 181/1950, f. 10-14. Acest text este apropiat cu Principiile generale şi programul de lucru
privind reorganizarea politică administrativă a teritoriului Republicii Populare Române, în Stenogramele
şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al PMR (1950-1951), vol. III, Bucureşti,
Arhivele Na ionale ale României, 2004, p. 298-301.
19
Vezi afirma ia lui Miron Constantinescu c face parte din „subcolectivul” comisiei pentru studierea
reformei administrative, în Stenograma Şedinţei de lucru în legătură cu împărţirea administrativ teritorială a
R. S. România, 27 decembrie 1967, SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 190/1967, f. 16.
20
Proces verbal nr. 14 al şedin ei CSALSP din 1 iunie 1949, în SANIC, fond PCM – CSALSP, ds. 2121
(din 1949), f. 1.
21
Referat [nedatat, redactat în 1949, nesemnat de directorul Petre Belle, ci doar de un instructor], în
ibidem, f. 48.
22
SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 116/1949, f. 15.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 173

lucr rile acestui organism reprezentan i ai Ministerului Agriculturii, Ministerului Comu-

nica iilor, Ministerului Construc iilor, Departamentului Gospod riei Locale23. Dintre
membrii acestei comisii amintim pe Mihai Roller (din partea CC), Petre N vodaru şi
Petre Belle (ambii din partea CSALSP). Documentele redactate de diversele institu ii
implicate în procesul de redesenare a h r ii administrativ-teritoriale ne arat c s-a inut
cont de obiectivele economice şi de leg turile de comunica ie din interiorul viitoarelor
unit i administrative sau între diferitele localit i şi reşedin ele de raion sau de regiune.
Al turi de institu iile men ionate mai sus a participat şi Academia Român , fiind
consulta i specialişti de la Institutul de Ştiin e Geografice24.
Într-un text intitulat „Proiectul raportului asupra împ r irii teritoriale a RPR”,
nedatat şi nesemnat25, dar redactat probabil la sfârşitul anului 1949 sau la începutul
anului 1950, sunt prezentate planurile conducerii comuniste privind acest subiect. Docu-
mentul, care se reg seşte în mare parte în raportul prezentat la Plenara CC din 15-17 mai
1950, critic împ r irea administrativ înc în vigoare („instrument al consolid rii
puterii clasei exploatatoare”26, „supravie uire a structurii administrativ-teritoriale feudale”27)
şi stabileşte direc iile şi principiile care s stea la baza noii organiz ri. Oportunitatea
schimb rii era motivat prin: progresul civiliza iei (comunica iile etc.), dimensiunile
mici ale unor comune şi pl şi, num rul mare de circumscrip ii administrative care
antrenau un num r prea mare de „cadre de Partid, sindicale, administrative, tehnice şi de
organiza ii de mas 28. Se sublinia importan a pe care reconfigurarea teritorial trebuia s o
aib în dezvoltarea economic , cultural şi agricol a rii. În opinia autorului/autorilor
acestui proiect, trebuia înl turat „caracterul de plas ” al administra iei româneşti, ceea
ce constituia o fals problem . Plasa era doar o unitate teritorial a guvernului, prin care
ministerele şi alte institu ii centrale aveau reprezentan i la nivel local, ea nu avea perso-
nalitate juridic , buget şi nici aleşi locali. În schimb, jude ul ar fi devenit o „puternic
unitate politico-administrativ teritorial , pe care s se sprijine direct CC al PMR şi
guvernul RPR în aplicarea politicii partidului şi statului”29. La un nivel inferior, raionul
era menit s fie o „unitate administrativ şi organizatoric operativ din punct de vedere
economic, politic, administrativ”30. Termenul de regiune nu era men ionat în niciunul
din cele dou documente amintite.
Un moment decisiv în stabilirea liniilor generale de urmat şi a limitelor
teritoriale ale regiunilor a fost Plenara a VI-a a CC al PMR din 15-17 mai 1950. În
procesul de redactare, dar şi în dezbaterile din CC din perioada 1949-1952 observ m
creşterea progresiv a gradului de receptare a modelului sovietic şi sublinierea
excesiv a acestuia31. „Împrumutul” legislativ s-a realizat prin utilizarea literaturii de

23
Raport asupra organizării administrativ-economice a teritoriului RPR, f. 12.
24
Referat semnat de A. Sava, 26 iulie 1949, Direc ia de Îndrumare şi Coordonare a CSALSP, în SANIC,
fond PCM – CSALSP, ds. 2134 (din 1949), f. 55.
25
Proiectul raportului asupra împărţirii teritoriale a RPR, în SANIC, CC al PCR – Cancelarie, ds. 116/1949,
passim. Textul a fost redactat în 1949 de c tre Miron Constantinescu sau sub stricta supraveghere a acestuia şi
este apropiat atât raportului final (Raport asupra organizării administrativ-economice a teritoriului RPR), cât
şi expunerii f cute de M. Constantinescu în şedin a CC al PMR din 16 mai 1950.
26
Proiectul raportului asupra împărţirii teritoriale a RPR, f. 1.
27
Ibidem.
28
Ibidem, f. 2.
29
Raport asupra organizării administrativ-economice a teritoriului RPR, f. 11.
30
Ibidem.
31
În 1951, când a fost dezb tut în CC proiectul pentru viitoarea Constitu ie, se ajunge ca Vasile Luca
s cear , dup modelul constitu iilor unor republici sovietice, s fie men ionate în actul fundamental al rii nu
numai regiunile, ci şi raioanele. Vezi Stenograma şedinţei Comisiei însărcinată cu redactarea Proiectului noii
Constituţii, 22 noiembrie 1951, în Stenograme…, vol. III, p. 600.
174 ANDREI FLORIN SORA

specialitate32 şi prin interven ia direct a consilierilor sovietici33. În discursurile liderilor

comunişti români, în diversele proiecte de lege şi rapoarte nu lipsesc referin ele la
conduc torii sovietici (Lenin şi în special Stalin). Probabil nu întâmpl tor, în aceeaşi
direc ie a men inerii bun voin ei factorilor decizionali sovietici, dar şi a unei legitim ri
interne a fost utilizat lucrarea Dreptul de stat sovietic34, de Andrei I. Vîşinski, în acel
moment ministru al Afacerilor Externe al URSS şi, în calitatea sa de trimis al Moscovei
în România, unul dintre artizanii instal rii guvernului Petru Groza (1945). Proiectele de
lege sau inform rile privind mersul lucr rilor de reorganizare administrativ au fost
traduse şi în limba rus 35. Printre atribu iile din 1949-1959 ale Direc iei de Îndrumare şi
Coordonare a CSALSP se num ra şi „studierea experien ei sovietelor, a legisla iei, a
sistemului organizatoric şi a func ion rii organelor locale ale puterii de Stat în URSS în
scopul însuşirii şi transpunerii acestora în via a noastr de Stat”, inând seama de
condi iile specifice de dezvoltare ale României36. În acest scop, acest organism avea
responsabilitatea de a redacta, traduce, edita şi difuza lucr rile de specialitate37. Uniunea
Sovietic a devenit referin a exclusiv sau cel pu in singurul model administrativ
perceptibil al legislatorilor români, apogeul acestui curent fiind atins în 1952, în timpul
discut rii proiectului pentru o nou Constitu ie. Mai mult, consilierii sovietici s-au
implicat direct în reorganizarea administrativ-teritorial din 1952 şi mai ales în crearea
Regiunii Autonome Maghiare (RAM)38.
Pân la Plenara CC al PMR din mai 1950, atât CSP cât şi CSALSP au prezentat
propuneri diferite de proiecte privind împ r irea administrativ-teritorial a României.
Astfel, în 1949 CSP a propus crearea a 26 de noi unit i administrative, numite tot
jude e, pe când CSALSP a întocmit mai multe proiecte care prevedeau 42 de jude e39,
40 de jude e40 şi în cele din urm 28 de jude e (regiuni)41. Deşi a fost analizat oportu-
nitatea înfiin rii şi altor regiuni, în arhivele Cancelariei CC al PMR din 1950 nu am
g sit decât o singur variant luat în considerare pentru regiuni şi anume aceea de 2842.
Conform conducerii CSALSP, institu ia concurent , CSP, a sus inut faptul c „împ r-
irea administrativ trebuie s plece de la unit ile mari c tre cele mici” şi c întâi era
necesar s fie „trasate jude ele şi de abia dup aceea pl şile şi comunele”43. Dimpotriv ,
Direc ia de Îndrumare şi Coordonare a CSALSP a realizat proiectul de reorganizare
administrativ pornind de la comune, grupate în pl şi, ultimul palier fiind jude ele şi
urm rindu-se principiul comunit ii de interese economice44. De altfel, într-un alt
32
Raport asupra organizării administrativ-economice a teritoriului RPR, f. 10; Principiile generale şi
programul de lucru privind reorganizarea politică administrativă a teritoriului Republicii Populare Române, p. 299.
33
Şedin a din 16 mai 1950 a Plenarei CC al PMR, în SANIC, CC al PCR – Cancelarie, ds. 32/1950, f. 55.
34
Proiectul raportului asupra împărţirii teritoriale a RPR, f. 4.
35
Vezi, de exemplu, Referat privind lucrările în vederea proiectului de raionare al RPR, în SANIC,
fond PCM, cabinet Petre Costache, ds. 23/1950, în limba român f. 1-7, în limba rus f. 8-17.
36
Referat…, în SANIC, fond PCM – CSALSP, ds. 2121 (din 1949), f. 48.
37
Ibidem.
38
Note cu privire la înfiinţarea unei regiuni autonome maghiare în Transilvania, document (varianta
în limba român ) adresat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de c tre consilierii sovietici Arhipov şi Tumanov în
ziua de 7 septembrie 1951, în SANIC, fond PCM, ds. 72/1951, f. 1-7. Acelaşi text se reg seşte şi în SANIC,
fond CC al PCR – Sec ia Organizatoric , ds. 39/1951, passim.
39
Referat semnat de A. Sava, 26 iulie 1949, f. 56.
40
Referat [nedatat, redactat probabil de Direc ia de Îndrumare şi Coordonare din CSALSP], în SANIC,
fond PCM – CSALSP, ds. 2134, f. 2.
41
Ibidem, f. 1.
42
SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 181/1950, f. 17-33.
43
Referat, în SANIC, fond PCM – CSALSP, ds. 2134 (din 1949), f. 1.
44
Ibidem, f. 1-2.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 175

document, CSALSP a subliniat faptul c luând ca model organizarea Uniunii Sovietice

(„experien a” şi dezbaterile congreselor Partidului Comunist bolşevic din 1922 şi 1930)
a creionat o împ r ire administrativ-teritorial care „s se întemeieze pe date economice şi
geografice obiective şi anume pe acei factori care determin regiuni economice
naturale”45. Un alt principiu al CSALSP a fost acela ca unitatea administrativ de baz s
fie plasa, „corespunz toare raionului sovietic”46, şi cu o popula ie şi o suprafa mai mic
decât aveau în acel moment pl şile. Credem c atât CSP, cât şi CSALSP s-au inspirat în
special din organizarea administrativ-teritorial a Republicii Socialiste Sovietice Ucraina.
Dup Plenara din 15-17 mai 1950 şi constituirea unei alte comisii c reia i-a
revenit sarcina redact rii proiectului, se observ cristalizarea de c tre factorii decizionali
a direc iei de urmat în reorganizarea administrativ-teritorial . Criteriile avute în vedere
pentru aceast reform erau de ordin politic, economic, geografic, strategic, istoric, dar
şi raportul etnic local47. Obiectivul oficial principal urm rit era accelerarea dezvolt rii
economice, care urma s fie ob inut prin reducerea decalajelor economice dintre
diversele zone ale rii, prin eficientizarea planific rii teritoriale48 şi prin „transformarea
socialist a agriculturii”49. Nu întâmpl tor, în proiectele şi în stenogramele şedin elor
Secretariatului şi Biroului Politic al CC al PMR sau ale celorlalte organisme respon-
sabile este utilizat expresia „organizare administrativ-economic ”, în paralel cu aceea
de „organizare politico-administrativ ”. De altfel, modificarea grani elor circumscrip-
iilor administrative pleca de la premisa adapt rii acestora la noile cerin e economice ale
rii. Documentele oficiale şi propaganda comunist au subliniat caracterul retrograd al
împ r irii administrative în vigoare, care permitea o separare artificial şi d un toare a
regiunilor industriale de cele agricole50. Se urm rea ca regiunile s fie „un organism
armonios”, adic s aib centre industriale, suprafe e agricole şi „baze proprii de aprovi-
zionare”51. Noile structuri teritoriale urmau „s corespund organiz rii statului de tip
nou, regimului de democra ie popular ”, „s oglindeasc rolul politic conduc tor al
clasei muncitoare în Stat” şi s creeze leg turi mai strânse între putere şi „poporul
muncitor”. Schimbarea la nivel local era legitimat şi prin necesitatea cuceririi şi
p str rii puterii de c tre proletariat: „lupta de clas se ascute, se ascute foarte serios din
zi în zi la sate şi aceast raionare va trebui s însemne pentru noi un instrument puternic
în mâna dictaturii proletariatului, în lupta împotriva chiaburimii, în lupta împotriva
acelora care se opun şi se vor opune cu toat puterea împotriva socializ rii, a colec-
tiviz rii agriculturii”52. De altfel, şi în Uniunea Sovietic , reforma administrativ-
teritorial din 1930, în urma c reia s-au înfiin at 3.012 de raioane, a avut loc în timpul
procesului de colectivizare53. De asemenea, conform lui Vasile Luca, reforma administrativ

45
Referat semnat de A. Sava, 26 iulie 1949, f. 54.
46
Ibidem.
47
Şedin a din 16 mai 1950 a Plenarei CC al PMR, în SANIC, fond CC al PCR, ds. 32/1950, f. 49. Vezi
şi Principiile generale şi programul de lucru privind reorganizarea politică administrativă a teritoriului
Republicii Populare Române, vol. III, p. 299.
48
Proiectul raportului asupra împărţirii teritoriale a RPR, f. 5.
49
Raport asupra organizării administrativ-economice a teritoriului RPR, f. 10.
50
Acest obiectiv a r mas neschimbat şi în modificarea din 1952. Vezi Referat, etapa I-a, în SANIC,
fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 49/1952, f. 69.
51
D. R ducanu, O împărţire administrativă care nu mai putea dăinui, în „Scânteia”, an XIX, nr. 1796,
27 iulie 1950, p. 2.
52
Şedin a din 16 mai 1950 a Plenarei CC al PMR, în SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 32
/1950, f. 53-54.
53
Z. Mieczkowski, The 1962-1963 Reforms in Soviet Economic Regionalization, in „Slavic Review”,
vol. 24, nr. 3 (septembrie 1965), p. 480.
176 ANDREI FLORIN SORA

ducea „la o apropiere a organelor de Partid, de Stat, economice şi cooperatiste de

popula ia muncitoare”. Pe de alt parte, „dac este vorba de descentralizare operativ ,
descentralizarea sarcinilor, totuşi centralismul democratic r mâne în vigoare în toat
puterea lui, adic organele inferioare se supun fa de cele superioare”54.
Conform calendarului stabilit în mai 1950, lucr rile de reorganizare administrativ-
teritorial urmau s se încheie în perioada 11-15 octombrie 195055, îns la prima şedin
a comisiei responsabile de aceast reform s-a decis ca activitatea acesteia s dureze
pân la 1 septembrie 195056. La scurt timp, a fost adoptat un alt calendar, cu termene
mai scurte şi care presupunea o activitate de munc mai mare pe teren, data limit fixat
pentru prezentarea lucr rilor fiind 16 august 195057. Preg tirea proiectului de reorga-
nizare administrativ-teritorial s-a desf şurat în trei etape distincte, pentru cele trei tipuri
de structuri administrative propuse: regiunile, raioanele şi respectiv oraşele şi comu-
nele58. În cazul oraşelor s-a introdus ierarhizarea pe principii socio-economice în oraşe
de subordonare republican , regional şi respectiv raional . În interiorul CC al PMR au
existat tensiuni, discu ii şi nemul umiri în leg tur cu delimit rile noilor circumscrip ii
administrative, alegerea reşedin elor de regiune şi de raion, gradul de subordonare al
acestora. Un punct de dezbatere a fost raportul de subordonare al oraşului Bucureşti şi al
altor oraşe mari ale României fa de regiune59.
În proiectele de reorganizare administrativ din perioada interbelic denumirea de
regiune a fost propus de mai multe ori, de exemplu în 1920, în proiectele Comisiei de
Unificare (condus de Simion Mehedin i) sau în proiectele comisiei Argetoianu din
1921 şi 1931. În şedin a din 16 mai 1950 a Plenarei CC al PMR, Leontin S l jan a fost
primul care a sus inut promovarea denumirii de regiune: „… raionul reprezint unitatea
de baz economic , iar ceea ce ar face de acum înainte jude ul ar fi munca de
coordonare, de conducere, care e de fapt munca regiunii. [aliniat] În Uniunea Sovietic
nu exist jude e, ci numai raioane şi regiuni”60. Al i vorbitori au înt rit aceast sugestie,
o parte dintre ei încercând s separe mai clar cele dou niveluri administrative (regiunile
şi raioanele). Astfel, pentru Vasile Luca trebuia urmat „linia regiunilor aşa cum arat şi
experien a Uniunii Sovietice”61.
În special în 1950, plasa a fost perceput de c tre comunişti ca o reminiscen a
vechiului regim. Pentru înlocuirea sa, în condi iile func ion rii deja a Sfaturilor
Populare, solu ia cea mai facil p rea adoptarea institu iei raionului din Uniunea
Sovietic . În proiectele ini iale (proiectul de raport deja amintit) şi în textul final de
lege, accentul a c zut pe no iunea de raionare, men ionat şi în titlu, deşi, aşa cum au
remarcat unii lideri comunişti, tematica era mult mai larg 62. În şedin a din 16 mai 1950,
Gheorghe Vasilichi l-a întrebat pe raportorul Miron Constantinescu: „de ce se spune
raionare acestei opera ii de reorganizare, când raionul face o delimitare mai mic decât
54
Şedin a Biroului Organizatoric din 1 septembrie 1950, în SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie,
ds. 55/1950, f. 13.
55
Calendarul lucrărilor de raionare a teritoriului RPR, în idem, ds. 93/1950, f. 5.
56
Şedin a din 31 mai 1950 a Comisiei pentru reorganizarea administrativ-economic , în idem, ds. 181/1950,
f. 16.
57
Acelaşi plan de lucr ri exist în dou versiuni, în ibidem, f. 59-62 şi f. 63-64.
58
Anterior, printr-un decret al Prezidiului MAN din 7 aprilie 1949, un num r de 15 localit i au fost
declarate comune urbane asimilate cu jude ul. Vezi N. Ionescu-Gur , op. cit., p. 170, nota 372.
59
Şedin a Biroului Organizatoric din 1 septembrie 1950 (al CC al PMR), f. 13.
60
Şedin a din 16 mai 1950 a Plenarei CC al PMR, în SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 32/1950,
f. 51.
61
Ibidem, f. 56.
62
Ibidem, f. 48.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 177

jude ul? S se spun reorganizare administrativ ”63. R spunsul lui Miron Constantinescu
arat înc o dat conştientizarea rolului major al legitim rii schimb rii prin apelul la
Uniunea Sovietic şi la conduc torul acesteia: „Când spunem reorganizare [adminis-
trativ-economic a teritoriului] se pot în elege multe lucruri, pe când raionare explic
caracteristicile acestei reorganiz ri, c inten ia Partidului şi guvernului este de a pune
accentul pe unitatea de la baz … Expresia folosit în citatul dat din Stalin e raionare”64.
Pentru Teohari Georgescu: „Raionul este cu totul diferit de vechea plas … bine conturat
din punct de vedere economic, al perspectivelor sale imediate de dezvoltare, al c ilor de
comunica ie care leag în cele mai bune condi ii posibile centrul de raion cu toate
comunele dependente. Raioanele sunt mult mai mari decât pl şile”65. Şi totuşi, termenul
de raion nu s-a impus imediat: în şedin a din 15 iunie 1950 de la CC al PMR cu
secretarii jude eni (viitorii prim-secretari)66, termenul de plas era înc utilizat,
propunându-se chiar o clasificare a pl şilor în func ie de importan a lor67. În 1949-1950,
num rul şi componen a raioanelor a suferit modific ri succesive: de la 213 pl şi68, care
s înlocuiasc cele 424 de pl şi, s-a ajuns la 217 raioane69, iar în proiectul final aprobat
177 de raioane. Cel pu in la nivel declarativ, înc din faza de proiect „în problema
arond rii teritoriale” au fost consultate comunit ile locale: organiza iile jude ene de
Partid, administra ia jude ean 70 şi popula ia.
Termenii de regiune şi raion introduşi pentru a defini noile unit i administrative
erau relativ cunoscu i activiştilor comunişti. În Statutele PCR din 1945, organiza iile
locale erau organizate la nivel regional, jude ean, de plas , raional şi de sector71.
Statutul adoptat în 1948 nu mai con inea nici o referin la regiune şi la raion. Organi-
za iile PMR erau cele de baz , de sector72, de plas şi de jude 73. Aceast schimbare
echivala cu o suprapunere a organiza iilor PMR74 pe structura administrativ-teritorial a
României. În scurt timp, raportul s-a inversat: vechile denumiri de regiuni şi raioane
specifice structurii teritoriale a PCR au înlocuit denumirile „burgheze” de jude şi de
plas . Pentru organiza ia PMR Bucureşti, termenul de raion a fost introdus înainte de
intrarea în vigoare a noului decupaj administrativ-teritorial. Statutul PCR din 1965, mult
63
Ibidem.
64
Ibidem.
65
Teohari Georgescu, Expunere asupra proiectului de lege pentru raionarea teritoriului RPR, [Bucureşti],
Editura Partidului Muncitoresc Român, 1950, p. 18.
66
SANIC, CC al PCR – fond Cancelarie, ds. 44/1950, passim. Cel lalt punct pe ordinea de zi al
şedin ei a fost „îmbun t irea muncii de Partid în organizarea GAC [Gospod riile Agricole Colective]”. Vezi
şi Propunerile făcute asupra delimitării regiunilor de către secretarii judeţenelor de partid la Conferinţa CC
din 16 iunie 1950, în idem, ds. 181/1950, f. 73-78.
67
Idem, ds. 44/1950, f. 25.
68
Referat semnat de A. Sava, 26 iulie 1949, f. 54.
69
SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 181/1950, f. 36.
70
În acest scop, au fost convoca i „cu caracter consultativ” la Bucureşti secretarii organiza iilor jude ene
de partid sau preşedin ii Comitetelor Provizorii, ca de exemplu la şedin ele din 15 şi 16 iunie 1950.
71
Statutul Partidului Comunist Român, [1945]: „Organele de conducere ale organiza iilor regionale,
raionale, jude ene, de plas şi de sector sunt conferin ele acestor organiza ii, care aleg comitetele respective”,
art. 8, lit. a, p. 19.
72
Acest termen nu se referea doar la sectoarele Bucureştiului, ci şi la o alt form de organizare local :
„la întreprinderile sau institu iile cu un num r de membri de Partid şi candida i mai mare de 500, organiza ia
de Partid a întreprinderii sau institu iei poate fi echivalat cu o organiza ie de sector”, Statutul Partidului
Muncitoresc Român, [1948], art. 25, p. 30-31.
73
Ibidem, art. 24, p. 29.
74
Acelaşi Statut din 1948 preciza c : „Partidul Muncitoresc Român este organizat pe baza principiului
teritorial şi al locului de produc ie”, în ibidem, art. 23, p. 28-29, principiu men inut şi în Statutul din 1965 (art. 14,
p. 35).
178 ANDREI FLORIN SORA

mai explicit decât cele anterioare, con inea capitole separate pentru prezentarea organi-
za iilor de baz , or şeneşti, raionale şi regionale.
La doar o lun de la Plenara din 15-17 mai 1950, în ziua de 20 iunie 1950,
proiectul planului de raionare a rii a fost prezentat Secretariatului CC al PMR de c tre
Teohari Georgescu75. Obiectivele finale ale acestui proiect, f cute publice, au fost
stabilite prin Hot rârea şedin ei plenare a CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri din
20 iulie 195076. Proiectul, inclusiv structura şi delimitarea noilor unit i administrative,
a fost readus în discu ie în şedin a Biroului Politic şi a Biroului Organizatoric din
30 august 195077. Rolul MAN în redactarea şi discutarea proiectului de lege a fost
redus, acest for rezumându-se la votarea acestuia cu unanimitate de voturi în data de
6 septembrie 1950, legea fiind publicat dou zile mai târziu78.
Prin legea „raion rii” administrativ-teritoriale79 au fost desfiin ate cele 58 de jude e
şi 424 pl şi. Locul acestora a fost luat de 28 de regiuni şi 177 de raioane80. În linii mari,
regiunile aveau o suprafa medie dubl fa de fostele jude e. Num rul oraşelor era de 148,
iar al comunelor de 4.052. Func ionau opt oraşe de subordonare republican , inclusiv
capitala Bucureşti81, oraşe considerate de importan economic na ional , subordonate
direct organelor centrale ale Statului (art. 5)82. Grani ele tradi ionale între jude e nu au
fost p strate pentru regiuni decât în pu ine cazuri, ca de exemplu crestele Carpa ilor sau
culmile masivului Bihor83.
În alegerea capitalei regiunii au fost luate în calcul m rimea localit ii, localizarea
geografic , importan a ca nod de comunica ii şi for a sa economic . S-a urm rit ca
regiunile s aib un centru industrial principal (capitala regional ), înconjurat de o zon
rural şi s beneficieze de o re ea de transport care s lege zona industrial de cea
agricol , dar şi cu regiunile vecine. Aceste cerin e erau valabile şi pentru Bucureşti.
Pân în 1968, raioanele Bucureştiului au avut în cuprinsul lor zonele rurale adiacente,
care dup aceast dat au primit statutul de comune suburbane, iar începând cu 1981 au
fost reunite în Sectorul Agricol Ilfov. Reorganizarea administrativ din 1950 a realizat
subordonarea zonelor agricole fa de centrele urbane, ceea ce însemna din punct de
vedere simbolic şi chiar politic subordonarea r nimii fa de muncitorime84.
Multe din oraşele şi comunele capitale/reşedin e de regiune şi de raion au avut un
avantaj semnificativ în fa a altor localit i învecinate, statut care a însemnat o concentrare
mai mare a autorit ilor administrative, a Justi iei, a unit ilor medicale, de înv mânt,
75
Stenogramele…, vol. III, p. 292-301.
76
Despre acest subiect vezi pe larg în articolul Hotărârea C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri
cu privire la raionarea administrativ-economică a R.P.R., în „Scânteia”, an XIX, nr. 1793, 23 iulie 1950, p. 1.
77
Stenogramele…, vol. III, p. 306.
78
„Buletinul Oficial al Republicii Populare Române” (BO), nr. 77, 8 septembrie 1950, p. 857-859.
Începând cu 1952, „Buletinul Oficial al Republicii Populare Române” a devenit „Buletinul Oficial al Marii
Adun ri Na ionale”.
79
Vezi şi Anexă la legea nr. 5/1950, în Împărţirea administrativă a teritoriului Republicii Populare
Române, [Bucureşti], [1950], p. 7-436.
80
Legea nominaliza cele 28 de regiuni şi capitalele lor. Existau mai multe reşedin e de regiune care nu
de inuser anterior statutul de reşedin de jude : Caransebeş (regiunea Severin, în dauna Lugojului sau a
Oravi ei), Roşiorii de Vede (regiunea Teleorman, în locul oraşului Turnu M gurele), Baia-Mare (regiunea
Baia-Mare în locul Sighetului).
81
Celelalte oraşe cu statut de „subordonare republican ” erau: Cluj, Constan a, Gala i, Iaşi, Ploieşti,
„Oraşul Stalin” şi Timişoara.
82
BO, nr. 77, 8 septembrie 1950, p. 857.
83
R. A. Helin, The Volative Administrative Map of Rumania, în „Annals of the Association of American
Geographers”, vol. 57, no. 3 (septembrie, 1967), p. 495.
84
Ibidem, p. 496.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 179

culturale şi a serviciilor. Acest privilegiu a generat investi ii, creşterea popula iei şi a
gradului de urbanizare. Unele dintre comunele reşedin e de raion au devenit oraşe şi au
cunoscut o dezvoltare a industriei şi a sectorului serviciilor. Danu -Radu S geat
remarc cu temei faptul c înfiin area „unor diviziuni administrative de mari dimensiuni
în locul celor 58 de jude e a condus la diminuarea considerabil a investi iilor” c tre
fostele reşedin e de jude , în consecin , „exceptând oraşele reşedin de regiune care s-au
caracterizat prin creşteri medii superioare valorii de 50% (cu excep ia oraşului Bucureşti),
celelalte oraşe au fost situate în majoritate sub aceste creşteri”85. Printre abaterile de la
aceast regul , acelaşi autor men ioneaz trei foste reşedin e de jude (Blaj, F g raş şi
Turnu-M gurele)86.
Reforma administrativ-teritorial din 1950 a angrenat, înc o dat , reorganizarea
în teritoriu a PMR87. Numele conduc torilor de la nivel local ai PMR, dar şi ai adminis-
tra iei locale (preşedin ii Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare) au fost hot râte
înainte de punerea în aplicare a noii organiz ri administrative. Mai mult, înc din 14 august
1950 au început s func ioneze consiliile regionale de partid şi 27 din cele 28 de
Comitete Provizorii, care asigurau coordonarea administra iei locale pân la alegerile
pentru Sfaturi Populare88. În cazul organiza iilor politice şi administrative la nivel de
raion situa ia era mai pu in avansat : la mijlocul lunii august 1950, fuseser propuşi cea
mai mare parte a prim-secretarilor raionali, îns numai 43 dintre aceştia fuseser
accepta i de c tre conducerea superioar de partid89. La Şedin a Secretariatului CC din
20 iunie 1950, atunci când a prezentat proiectul de raionare, Teohari Georgescu a
subliniat c acest proces trebuia s fie înso it de reorganizarea „pe linie de partid, pe
liniile organiza iilor de mas , pe linie de Stat”90. Raionarea trebuia s conduc spre
progresul general şi „comuniştii trebuie s arate c interesele generale ale construirii
socialismului cer ca toate satele, comunele şi oraşele cuprinse într-un raion sau într-o
regiune s se ridice laolalt , deodat , în pas cu celelalte localit i şi regiuni din ar ”91.
Raionarea devenea o nou etap în lupta imperialiştilor92, o „b t lie, în care trebue s
demasc m cu t rie duşmanii poporului muncitor pentru uneltirile lor mârşave, o b t lie
care preg teşte condi ii mai bune pentru îndeplinirea cu succes a primului nostru plan
cincinal de stat, care gr beşte construirea orânduirii socialiste sub conducerea PMR”93.
Dubla subordonare a administra iei locale c tre Stat şi Partid era observabil şi prin
defini ia dat în lege regiunii ca „unitate administrativ-economic delimitat teritorial,
85
D. R. S geat , op. cit., p. 50.
86
Ibidem, p. 51.
87
Anterior, în preajma reformei administrativ-teritoriale, plenara CC din 23-24 ianuarie 1950 a modificat
organizarea la nivel central a PMR, aducând noi preciz ri în privin a sec iilor care formau aparatul CC şi a
structurii şi sec iilor Comitetelor de Partid jude ene („jude , plas , sector sau raion or şenesc”). Câteva luni
mai târziu, a fost luat decizia m ririi num rului de înal i responsabili jude eni de partid, fiind introdus şi
titulatura de prim-secretar. În func ie de importan a lor, a fost stabilit o ierarhie a jude elor: grupa I-a (un
prim-secretar şi patru secretari), grupa a II-a (un prim-secretar şi trei secretari), grupa a III-a (un prim-secretar
şi doi secretari) şi au fost precizate responsabilit ile conducerii locale. Vezi: Stenograma Şedin ei Plenare a
CC al PMR din 23-24 ianuarie 1950, în Stenogramele…, vol. III, p. 56-79; Dumitru Petrescu, Proces-verbal al
şedin ei cu tovar şii secretari ai Comitetelor de Partid Jude ene şi instructorii CC ai PMR, 15 iunie 1950, în
SANIC, CC al PCR – Cancelarie, ds. 44/1950, f. 22.
88
SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 181/1950, f. 42.
89
Ibidem.
90
Stenograme…, vol. III, p. 293.
91
Despre raionarea teritoriului Republicii Populare Române. 8 întrebări – 8 răspunsuri, [Bucureşti],
Editura Partidului Muncitoresc Român, [1950], p. 30-31.
92
Ibidem, p. 31.
93
Ibidem, p. 32.
180 ANDREI FLORIN SORA

pe care se sprijin direct organele centrale de Stat în înf ptuirea politicii Partidului şi
Guvernului” (art. 3)94. Deşi nu era clar precizat, aceast dubl dependen se subîn elegea
şi pentru palierele inferioare ale administra iei locale (raion, comun şi oraş)95. În noile
unit i administrative în septembrie 1950 au fost numite alte Comitete Provizorii, ceea
ce a prilejuit o nou verificare politic a reprezentan ilor locali96. În data de 3 decembrie
1950 au avut loc alegeri pentru Sfaturile Populare regionale, raionale, comunale.
Alegerea denumirilor noilor circumscrip ii administrative s-a realizat de c tre
conducerea PMR în urma unor propuneri venite din partea unui „colectiv” creat în acest
scop97. În 1952, mai mult ca în 1950, s-a sus inut ca regiunile s primeasc denumirea
oraşelor de reşedin care, de regul , erau şi principalele centre industriale şi urbane ale
acestora. A existat o singur excep ie de la aceast regul şi anume Hunedoara98. Oraşul
Deva, reşedin de jude , mai bine situat din punct de vedere al c ilor de comunica ie, a
fost preferat în continuare s fie capital de regiune99, chiar dac oraşul Hunedoara
cunoştea o industrializare şi o urbanizare mult mai accentuat . Pentru raioanele oraşului
Bucureşti s-a discutat ca s existe o concordan între denumire şi tr s turile sociale şi
economice ale zonei respective. Astfel, Iosif Ranghe a sus inut f r succes ca numele
de I. V. Stalin s fie purtat de un cartier proletar100, îns decizia final a fost aceea de a
da acest nume celei mai exclusiviste zone din Bucureşti, înainte şi dup 1948, delimitat
de P durea B neasa la nord, bulevardele 1 Mai şi Banu Manta, Calea Grivi ei şi Calea
Victoriei la vest, Bulevardul Republicii la sud, strada Alexandru Sahia şi Calea
Floreasca la est. Cartierele s race Ghencea, Rahova şi Ferentari au fost grupate în
raionul V. I. Lenin. Zona de est pân la calea ferat Bucureşti-Piteşti a devenit raionul
Gh. Gheorghiu-Dej. Istoria mişc rii comuniste din România era omagiat prin denumirea
dat unor raioane bucureştene101: „1 Mai” (ziua Muncii), „23 August”, („ziua eliber rii
na ionale”),102 şi „Grivi a Roşie”103. Alte dou raioane din Bucureşti au primit numele
de Tudor Vladimirescu şi respectiv Nicolae B lcescu. I. V. Stalin a fost pus pe un
piedestal superior lui Lenin, prin faptul c nu numai un raion, dar şi oraşul Braşov (din
22 august 1950) şi implicit o regiune au primit acest nume. În 1950 nu este înc uzual
ca raioanele şi oraşele s fie numite dup lideri comunişti, pe lâng cazurile amintite
mai sus mai exista doar oraşul de subordonare raional Vasile Roait (nume dat
anterior, în 1948, şi men inut pân în 1962). Ulterior, în Bucureşti au disp rut

94
BO, nr. 77, 8 septembrie 1950, p. 857.
95
„Comitetele de partid” îndrumau, controlau, sprijineau Sfaturile Populare şi aveau autoritatea „s trag la
r spundere pe comuniştii din aceste organe atunci când nu-şi îndeplinesc treaba.” Vezi Gheorghe Gheorghiu-Dej,
Raport de activitate al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, în Congresul al II-lea al
Partidului Muncitoresc Român, 23-28 decembrie 1955, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatur Politic ,
1956, p. 150.
96
N. Ionescu-Gur , op. cit., p. 181.
97
SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 181/1950, f. 61.
98
Referat, etapa I-a, în idem, ds. 49/1952, f. 68.
99
De altfel, în timpul monarhiei austro-ungare sau în perioada interbelic , oraşul Deva a fost reşedin
de comitat/de jude .
100
Şedin a Biroului Politic şi a Biroului Organizatoric din 30 august 1950, în Stenogramele…, vol. III,
p. 309.
101
Harta împ r irii administrative a oraşului Bucureşti, în „Scânteia” (an XIX, nr. 1832, 8 septembrie
1950, p. 2) şi în Împărţirea administrativă a teritoriului Republicii Populare Române, [Bucureşti], [1950].
102
Se refer la 23 august 1944 când a avut loc arestarea mareşalului Antonescu şi întoarcerea armelor
împotriva Germaniei.
103
Aceast denumire a fost dat zonei din jurul atelierelor C ilor Ferate Române, amintind de grevele
din 1933.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 181

denumirile raioanelor I. V. Stalin (devenit „30 Decembrie”) şi Gheorghiu-Dej (devenit

„16 Februarie”104).
Raionarea a beneficiat de o intens campanie de popularizare. De altfel, una
dintre sarcinile CSALSP (prin Direc ia de Îndrumare şi Coordonare) a fost „promovarea
realiz rilor organelor locale ale puterii de Stat, prin pres , radio, film şi alte mijloace de
difuzare”105. Autorit ile au publicat o broşur cu titlul: Despre raionarea teritoriului
Republicii Populare Române. 8 întrebări – 8 răspunsuri106. Propaganda din jurul
raion rii amplifica înc o dat „lupta de clas ” şi antagonismul între cei r i şi cei buni.
Broşura amintit con inea şi întrebarea: „Cine sunt duşmanii raion rii şi cum trebuie
demasca i?”, în aceast categorie fiind trecu i: „foştii moşieri şi fabrican i expropria i,
împreun cu cozile lor de topor”, „chiaburii”, „epura ii din aparatul de stat şi debloca ii
– prip şi i mai ales prin sate”, „agen ii imperialismului anglo-american”, „bandi ii şi
spionii, duşmani ai Republicii Populare Române”107.
În anii ’50 observ m o continu c utare a autorit ilor române pentru retuşuri ale
organiz rii administrativ-teritoriale, în scopul declarat al progresului economic şi pentru
o mai eficient planificare economic . Reforma din 1950 nu a suferit numai modific ri
succesive la nivel regional şi raional, dar şi în ceea ce priveşte oraşele, comunele şi
satele. În teorie, nu doar autorit ile administrative locale (Sfaturile Populare) puteau
propune eventuale modific ri ale h r ii administrative, ci şi organiza iile de partid
locale, prin intermediul conducerii acestora, dar şi prin „acei activişti care muncesc pe
teren”108. Şi în acest caz, Partidul subordona administra ia local , „pentru a evita
propuneri nereale şi care nu ar fi în interesul majorit ii popula iei”109. Se observ
preocuparea autorit ilor române pentru ierarhizarea circumscrip iilor administrative,
care s reflecte importan a acestora şi c rora s le corespund o anumit schem admi-
nistrativ . Astfel, în 1954 a fost introdus o clasificare pe categorii a administra iei de
partid a regiunilor, raioanelor, oraşelor, comunelor şi întreprinderilor.
Constitu ia din 27 septembrie 1952 a realizat ruptura deplin cu vechiul regim.
Pentru Eleodor Focş neanu şi al i cercet tori ai acestei perioade, actul fundamental din
1952 marcheaz totala aservire a statului român fa de Uniunea Sovietic şi punerea în
practic a intereselor politice ale PMR, mult mai evident şi mai pregnant decât în
1948110. Inclusiv forma capitolelor din proiectul românesc urma fidel modelul Consti-
tu iei sovietice111. În ceea ce priveşte administra ia local , Constitu ia din 1952 preciza
c : „organele puterii de stat în regiuni, raioane, oraşe şi comune sunt Sfaturile Populare
ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate” (art. 51)112.

104
Ziua de 16 februarie 1933 a constituit apogeul grevelor de la Grivi a. Unul din cei şapte muncitori
ucişi de for ele de ordine a fost Vasile Roait .
105
Referat, 1949, SANIC, fond PCM – CSALSP, ds. 2121, f. 48.
106
Întreb rile erau: „Cum era f cut vechea împ r ire teritorial-administrativ a rii noastre şi care
erau elurile ei?”; „În ce împrejur ri a devenit cu putin desfiin area vechii împ r iri teritorial-administrative a
rii noastre?”; „Ce este şi cum va fi condus regiunea?”; „Ce este şi cum va fi condus raionul?”; „Cum era
înainte oraşul şi cum va fi el dup raionare?”; „Ce este raionul or şenesc?”; „De ce este necesar o nou
împ r ire (regrupare) a comunelor?”; „Cine sunt duşmanii raion rii şi cum trebuie demasca i?”. Vezi Despre
raionarea teritoriului Republicii Populare Române. 8 întrebări – 8 răspunsuri…
107
Ibidem, p. 27-28.
108
SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 116/1955, f. 1.
109
Ibidem, f. 1.
110
Eleodor Focş neanu, Istoria constituţională a României (1859-1991), Bucureşti, Editura Humanitas,
1992, p. 113.
111
Şedin a Secretariatului CC al PMR din 10 octombrie 1951, în Stenogramele…, vol. III, p. 596.
112
Constituţiile române…, p. 151.
182 ANDREI FLORIN SORA

În paralel cu procesul de elaborare a Constitu iei a fost adoptat decretul nr. 331
din 19 septembrie 1952 privind modificarea „împ r irii administrativ-economice” a teri-
toriului României, mai precis articolele 9 şi 10 ale legii nr. 5/1950. În actul fundamental
din 1952 (art. 57-58)113 şi în decretul nr. 331/1952 era men ionat înfiin area Regiunii
Autonome Maghiare (RAM)114. József Gagyi subliniaz faptul c „în România, una din
cele mai importante interven ii ale centrului moscovit era definirea politicii na ionale
prin reorganizarea teritorial-administrativ a rii”115. Minorit ii maghiare nu i se
acordau numai drepturi na ionale, regiunea autonom devenea un instrument politic şi
social al integr rii acestei comunit i în statul comunist116. Aceast regiune autonom
din România avea un statut asem n tor cu acela al oblastelor autonome din URSS117.
Nu se poate vorbi de sl birea controlului puterii centrale (Partidul şi Guvernul), îns
statutul particular şi special de regiune autonom a asigurat maghiarilor o prezen mai
mare în administra ia local , folosirea limbii na ionale în institu iile culturale şi de înv -
mânt, în administra ie şi în justi ie.
În 1952 au existat mai multe proiecte privind organizarea administrativ-teritorial
şi care urm reau reducerea num rului de regiuni: unul dintre acestea introducea 20 de
regiuni, 180 de raioane şi 4.073 de comune118, iar al doilea (cel adoptat) 18 regiuni,
183 raioane şi 4.096 comune. A doua op iune viza coordonarea organiz rii adminis-
trativ-teritoriale cu textul proiectului noii constitu ii, care prevedea înfiin area Regiunii
Autonome-Maghiare119. În momentul discut rii reorganiz rii administrative se observ
schimb ri substan iale la nivelul CC al PMR, prin dispari ia politic a lui Teohari
Georgescu, Vasile Luca şi Ana Pauker. Într-un prim „referat” cu modific rile propuse
pentru raionarea administrativ , au fost critica i autorii proiectului de lege precedent,
persoana vizat fiind Teohari Georgescu. Totuşi, în ceea ce priveşte noua reconfigurare
teritorial , anumite puncte de vedere ale conducerii României au r mas aceleaşi: rolul
economic al regiunilor, decupajul raional, func iile centrului regional etc. Ca şi în 1950,
în Biroul Politic al CC al PMR a fost pus din nou în discu ie oportunitatea includerii
jude ului Tulcea şi Deltei Dun rii la regiunea Gala i şi nu la regiunea Constan a120. Totuşi,
dac în 1952, aceast cerere nu s-a realizat, patru ani mai târziu, cea mai mare parte a
jude ului interbelic Tulcea (f r raionul M cin) a fost integrat regiunii Constan a.
Decretul nr. 331 din 19 septembrie 1952 a redus num rul regiunilor de la 28 la 18.
De asemenea, func ionau 183 raioane, 157 de oraşe (din care 27 de subordonare
regional şi 129 de subordonare raional ) şi 4.096 comune121. Cinci din regiunile

113
În unele studii publicate dup 1989, men ionarea Regiunii Autonome Maghiare în Constitu ie este
considerat o copiere a structurii de stat a Uniunii Sovietice şi un semn al pierderii României a calit ii de stat
unitar. Vezi, spre exemplificare, E. Focş neanu, op. cit., p. 114.
114
Privind acest subiect, vezi Stefano Bottoni, The creation of the Hungarian Autonomous Region in
Romania (1952): Premises and Consequences, în „Regio – Minorities, Politics, Society”, English edition,
1/2003, p. 71-93 sau idem, Înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare în anul 1952. Dictat sovietic sau
strategie de consolidare?, în Ágoston Olti, Attila Gidó (editori), Minoritatea maghiară în perioada
comunistă, Cluj-Napoca, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorit ilor Na ionale, Editura
Kriterion, 2009, p. 259-289.
115
József Gagyi, Construcţia mecanismelor relaţionale centru-periferie în România primilor ani ai
epocii comuniste. Cazul Regiunii Stalin, in Á. Olti, A. Gidó, op. cit., p. 230.
116
S. Bottoni, The creation of the Hungarian Autonomous Region…, p. 71.
117
R. A. Helin, op. cit., p. 496.
118
Referat, etapa I-a, în SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 49/1952, f. 70.
119
Referat, etapa a II-a, în ibidem, f. 84.
120
Idem, ds. 53/1950, f. 4; ds. 49/1952, f. 6.
121
D. R. S geat , op. cit., p. 51.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 183

desfiin ate în 1952 (Vâlcea, Ialomi a, Putna, Botoşani şi Rodna) fuseser în momentul
elabor rii reformei administrative din 1950 subiectul unor dezbateri privind oportu-
nitatea înfiin rii lor122. Pe lâng acestea, au disp rut şi regiunile: Severin, Gorj,
Teleorman, Buz u şi Sibiu. Legea din 1952 a trecut toate oraşele republicane, cu
excep ia Bucureştiului123, în categoria oraşelor regionale, num rul acestora crescând de
la 14 în 1950, la 27 în 1952 şi la 46 în 1961124. O alt modificare realizat prin decretul
nr. 331/1952 a constat în înlocuirea no iunii de capital (de regiune sau de raion), cu
aceea de reşedin (de regiune sau raion). Reorganizarea administrativ din 1952 a fost
legitimat prin necesitatea creşterii eficien ei economice şi institu ionale, fiind
considerat oportun şi datorit acumul rii de experien de c tre structurile de stat şi de
partid, centrale şi locale. Reducerea num rului de regiuni era explicat prin faptul c
acestea nu erau „suficient de puternice pentru a-şi îndeplini în condi iuni satisf c toare
rolul lor de centre de sprijin ale Partidului şi Guvernului”125. Explica ia c reşedin ele
regiunilor propuse spre desfiin are nu erau centre industriale şi c aveau o popula ie
redus 126 se reg seşte şi în a doua variant de proiect, deşi în acest caz una dintre
regiunile avute în vedere a fost Sibiu127, cu un oraş reşedin , Sibiu, dezvoltat din punct
de vedere economic.
Urm toarea organizare administrativ important a avut loc în 1956128, prin
decretul nr. 12 al Prezidiului MAN adoptat în data de 7 ianuarie 1956 şi publicat în ziua
de 10 ianuarie 1956129, prin care se aduceau modific ri legii nr. 5/1950. În 1956,
regiunile desfiin ate au fost: Arad (împ r it între regiunea Timişoara – c reia i-a fost
atribuit oraşul Arad – şi regiunea Oradea) şi Bârlad (împ r it între regiunile Gala i,
Bac u şi Iaşi). Alte modific ri ale limitelor regiunilor au vizat trecerea raionului Tulcea
de la Gala i la Constan a şi a raionului Dr g neşti-Olt de la regiunea Bucureşti la
regiunea Piteşti. Raionul Urziceni a trecut de la regiunea Ploieşti la regiunea Bucureşti,
dup ce anterior (între 1950 şi 1952) f cuse parte din regiunea Ialomi a. De asemenea,
în 1956 s-a revenit asupra deciziei din 1952 de a include raionul Roman în regiunea Iaşi.
Astfel, raionul şi oraşul Roman au fost integrate regiunii Bac u, în scopul creşterii for ei
economice a acesteia. Prin decretul din ianuarie 1956, în aproape toate regiunile s-au
produs modific ri la nivelul raioanelor, num rul lor atingând un maxim de 192, în care
erau grupate 4.313 de comune130. În plus, mai multe oraşe raionale au devenit oraşe
regionale (Botoşani, Techirghiol, Târgovişte) şi altele au trecut de la statutul de comune
la cel de oraşe raionale. Modific ri punctuale în interiorul grani elor regionale şi care au
constat în desfiin ri de raioane sau transfer ri de comune dintre raioane au avut loc şi
prin decretele nr. 548 din 9 octombrie 1956 (desfiin area raionului Vl deni din regiunea
Iaşi), nr. 652/1956, nr. 413 din 3 octombrie 1958 (desfiin area raionului Ceahl u din
regiunea Bac u), nr. 431/1958, nr. 164/959, nr. 423 din 5 noiembrie 1959 (trecerea
122
SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 181/1950, 44, f. 46, 49, 57.
123
Acest statut l-a primit în 1959 şi oraşul Constan a (şi zona limitrof ), creându-se atât o zon de
interes industrial, cât şi turistic, prin includerea sub o singur subordonare a sta iunilor turistice de la malul
M rii Negre.
124
D. R. S geat , op. cit., p. 50.
125
Referat, etapa I-a, 1952, f. 67.
126
Ibidem, f. 68.
127
Referat, etapa a II-a, 1952, f. 86.
128
În anul 1955 au avut loc câteva modific ri care au constat în redistribuiri de sate între comune, în
desfiin area unor comune, în trecerea unor comune la un alt raion, schimbarea unor denumiri de circumscrip ii
administrative.
129
BO, nr. 1, 10 ianuarie 1956, p. 3-4.
130
D. R. S geat , op. cit., p. 51.
184 ANDREI FLORIN SORA

raionului M cin şi a comunelor Pisica şi 23 August de la regiunea Gala i la regiunea

Constan a), nr. 431 din 7 noiembrie 1959 (raionul Reşi a din regiunea Timişoara a fost
desfiin at), nr. 297/1960, nr. 299/1960 şi nr. 310/1960131. Prin decretul nr. 310 din 5 sep-
tembrie 1960, raionul Feteşti, care includea şi Balta Ialomi ei, a trecut de la regiunea
Constan a la regiunea Bucureşti, dup ce anterior, între 1950-1952, apar inuse regiunii
Ialomi a132.
Legea nr. 2 din 24 decembrie 1960 a constituit o nou ac iune legislativ de
modificare a Constitu iei. Se sublinia înc o dat faptul c „împ r irea administrativ a
teritoriului Republicii Populare Române se face prin lege, inându-se seama de
condi iile economice, social-politice, geografice, istorice şi na ionale locale, în vederea
asigur rii dezvolt rii multilaterale a societ ii socialiste şi pentru apropierea aparatului
de stat de mase şi asigurarea particip rii tot mai largi a acestora la activitatea de stat şi
obşteasc ” (art. 18)133. Se realiza o modificare a compozi iei regiunilor, care şi de
aceast dat erau men ionate în textul legii (art. 19). De altfel, MAN a adoptat, în
aceeaşi zi, legea nr. 3/1960 „pentru îmbun t irea împ r irii administrative a teritoriului
RPR”134. Au fost schimbate denumirile a opt din cele 16 regiuni şi au fost realizate
redistribuiri teritoriale între regiuni şi comas ri de raioane. Oraşul şi regiunea Stalin au
primit vechiul nume de Braşov, regiunea Piteşti a devenit Argeş, iar RAM a devenit
Regiunea Mureş-Autonom Maghiar (RMAM). Mai mult, au reap rut vechile
denumiri de regiuni istorice: Maramureş (în loc de Baia-Mare), Crişana (în loc de
Oradea), Banat (în loc de Timişoara), Oltenia (în loc de Craiova) şi Dobrogea (în loc de
Constan a). Dup cum remarca şi cercet torul american Ronald A. Helin, aceste
schimb ri în denumire şi în structura teritorial a RMAM „reflectau trecerea gradual a
României de la un stalinism uniform la un na ional comunism, de la ignorarea trecutului
datorit moştenirii burgheze, la recunoaşterea trecutului pentru a amplifica conota iile
na ionale”135. În ceea ce priveşte decupajul administrativ-teritorial, localit i din
regiunea Suceava au trecut la regiunea Maramureş şi Cluj, localit i din Braşov au fost
incluse tot în regiunea Cluj, localit i din Banat au fost integrate regiunilor Hunedoara şi
Oltenia, Hunedoara a primit câteva localit i din regiunea Oltenia, care la rândul ei a
integrat câteva comune din regiunea Argeş. Schimb rile cele mai importante au vizat
RMAM, care a cedat raioanele Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc, regiunii Braşov şi
care a primit în schimb o parte a raionului Târn veni, anterior în regiunea Stalin şi
raionul Luduş, care îngloba fostele raioane Luduş şi S rmaş din regiunea Cluj. Aceste
modific ri teritoriale au antrenat sc derea procentual a popula iei maghiare din
RMAM, prin faptul c raioanele care au trecut la regiunile Cluj şi Braşov erau locuite în
propor ie de peste 85% de maghiari, iar raioanele Luduş şi Târn veni num rau o
popula ie mai mic de etnie maghiar (77% din popula ia raionului, respectiv 63%)136.
Dac înainte de legea administrativ-teritorial din 1960, din punct de vedere etnic în
RAM erau 77% maghiari, dup aceast dat num rul lor a sc zut la 62% din ansamblul
131
Vezi Cristina Monica Loşon i (Mitran), The „rayon” – administrative subunit of the region
between 1950 and 1968 – was it a territorial-administrative unit serving development?, în Lucrările
Seminarului Geografic „D. Cantemir”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, nr. 28/2007, p. 190, şi
la adresa http://www.seminarcantemir.uaic.ro/doc/PGSDC_No_28_p_189.pdf, accesat în data de 1 iunie 2012.
132
Ibidem, p. 191.
133
BO, nr. 27, 27 dec. 1960, p. 183.
134
Ibidem, p. 183-184.
135
R. A. Helin, op. cit., p. 500.
136
József Gagyi, Începuturile modernizării într-o regiune înapoiată din România. Putere, profesio-
nalism, transformare, în Á. Olti, A. Gidó, op. cit., nota 9, p. 330.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 185

popula iei137. Popula ia maghiar nu mai era concentrat într-o singur regiune. În 1960,
suprafa a acestei regiuni a sc zut de la 13.500 kmp la 12.250 kmp138.
În anii ’60 pân la legea din 1968 care a înlocuit sistemul administrativ pe trei
niveluri într-unul pe dou niveluri (jude e, respectiv oraşe şi comune) au mai fost
realizate câteva modific ri care au constat în desfiin area unor comune şi raioane,
înfiin area unor comune, oraşe, inclusiv ridicarea statutului unor localit i la rang de
oraşe regionale sau de oraşe raionale. Astfel, prin decretul nr. 799 din 17 decembrie
1964 au fost desfiin ate raioanele Vedea (regiunea Argeş), Buhuşi (regiunea Bac u),
Baia de Aram şi Segarcea (regiunea Oltenia) şi mai multe oraşe au primit un statut
administrativ superior139. Prin aceeaşi lege au fost redenumite mai multe circumscrip ii
administrative: un raion (Târgu Jiu, schimbat în Gorj), un oraş (Sighet, devenit Sighetul
Marma iei), 155 de comune şi 734 de sate140. În 1960 num rul raioanelor era de 142141.

Evolu ia administrativ-teritorial a României

Jude e Regiuni Jude e
An 1920 1925 1938 1949 1950 1952 1956 1960 1968 1981 1991
Nr. 76 71 71 58 28 18 16 16 39 40 41

Pl şi Raioane
An 1925 1938 1949 1950 1952 1956 (ian.) 1959 (nov.) 1960
Nr. 407 429 424 177 183 192 189 142

În perioada 1965-1968 a existat o „Comisie central de Partid şi de Stat” care a

elaborat documenta ia pentru o nou delimitare administrativ-teritorial a rii. În
vederea preg tirii legii din februarie 1968 s-au realizat şi cercet ri asupra organiz rilor
administrative anterioare. De exemplu, un dosar al direc iei Cancelarie a CC al PMR
con ine principalele materiale întocmite pentru raionarea administrativ din 1950142.
Între proiectele din 1949-1950 şi planurile pentru reconfigurarea administrativ-terito-
rial dezb tute sau puse în practic dup 1966 exist mai multe similitudini. Într-un
referat din iulie 1949 al CSASLP se preciza c : „jude ele care în toate ipotezele noastre
sunt sortite desfiin rii sunt: R d u i, Dorohoi, Baia, Vaslui, F lciu, Tecuci, R[âmnicu]
S rat, Muscel, Odorhei, Târnava-Mic , F g raş”143. Cu excep ia jude ului Vaslui,
celelalte nu vor fi înfiin ate nici în 1968. În data de 16 februarie 1968, MAN a adoptat
legea nr. 1/1968, privind organizarea administrativ-teritorial („Buletinul Oficial”, nr. 17-18,
17 februarie 1968), prin care se modifica Constitu ia în vigoare. Regiunile au fost
înlocuite cu 39 de jude e. Printr-un decret al Consiliului de Miniştri din 23 ianuarie
1981, jude ul Ialomi a a fost divizat în dou jude e (Ialomi a şi C l raşi), iar din jude ul
Ilfov s-au format jude ul Giurgiu şi Sectorul Agricol Ilfov, ultimul aflându-se în
subordinea Consiliului Popular al municipiului Bucureşti.
Dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, în centrul şi estul Europei, în statele
intrate sub control sovietic, au fost adoptate reforme administrative (Polonia – 1946,

137
R. A. Helin, op. cit., p. 499.
138
D. R. S geat , op. cit., p. 53.
139
Au devenit oraşe regionale: F g raş, Sighişoara, C l raşi, Tulcea, etc.
140
Valeriu Ureche, Organizarea administrativ-teritorială a României, 1918-2006, Timişoara, Editura
Eurostampa, 2006, p. 212-231.
141
D. R. S geat , op. cit., p. 51.
142
SANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, ds. 93/1950, passim.
143
Referat semnat de A. Sava, 26 iulie 1949, f. 56.
186 ANDREI FLORIN SORA

Bulgaria – 1947, Ungaria, Cehoslovacia şi Albania – 1949, Iugoslavia – 1950)144, care

introduceau schimb ri substan iale fa de perioada antebelic şi care reflectau un alt
context politic intern şi interna ional. Influen a sovietic şi cucerirea puterii de c tre
comunişti în aceste ri a însemnat, în grade diferite de la un stat la altul, ruptura cu
tradi iile administrative anterioare şi adaptarea modelului sovietic. Conform memoriilor
lui Milovan Djilas, pentru Stalin cel de-al Doilea R zboi Mondial avea consecin e
diferite fa de conflagra iile precedente: cine ocupa un teritoriu trebuia s impun şi
propriul s u sistem social, pân acolo unde armatele sale se aflau cantonate145. Dac
Sfaturile Populare au fost introduse în statele comuniste din Europa Central şi de Est,
aceast schimbare nu s-a produs decât în pu ine cazuri în ceea ce priveşte copierea sau
cel pu in adaptarea diviziunilor teritoriale sovietice. De exemplu, în Bulgaria termenul
de raion a fost folosit doar pentru subdiviziunile administrative ale marilor oraşe (Sofia,
Plovdiv şi Varna).
În România, gradul de penetrare al modelului administrativ sovietic a fost mai
puternic decât cel din alte state din centrul şi estul Europei, comuniştii români adoptând
o organizare administrativ-teritorial apropiat republicilor sovietice. Noii identit i
statale se ad ugau identit i regionale şi locale de sorginte sovietic . Nivelul maxim al
acestui model administrativ a fost atins în 1952, atunci când a fost înfiin at Regiunea
Autonom Maghiar . Crearea regiunilor şi raioanelor, ac iuni sugerate probabil de
sovietici, sunt semne evidente atât a comuniz rii totale a societ ii româneşti, cât şi a
servilismului clasei politice. În 1950, discu iile din Comitetul Central şi diversele
proiecte privind reorganizarea administrativ-teritorial urm resc în special s adapteze
cât mai mult modelul sovietic sau cel pu in s dea aceast impresie. Argumentul suprem
pentru sus inerea unor idei, concepte sau propuneri era referirea la „opiniile” lui Stalin
despre acest subiect. Cel pu in în 1950 consider m c poate fi aplicat conceptul de
auto-sovietizare (self-Sovietization)146. Noua putere politic din România avea nevoie
de un aparat administrativ care s îi consolideze pozi iile şi de o nou form adminis-
trativ , prin care s se detaşeze de regimurile politice anterioare. Mai mult, întreaga
popula ie a României urma s aib în certificatul de naştere şi în cartea de identitate
semnele acestei noi ordini: raionul, regiunea, Republica Popular Român . Comuniştii
români au înlocuit un sistem administrativ pe care îl cunoşteau foarte pu in cu un altul
diferit, pe care l-au adaptat, atât cât s-a putut, nevoilor lor şi care le-a facilitat conso-
lidarea puterii, îndep rtarea elementelor vechiului regim (atât func ionarii, cât şi
sistemul administrativ) şi prin care s-a transmis înc o dat Moscovei fidelitatea
Bucureştiului. Pentru guvernarea comunist , avantajul acestei reforme nu a fost doar
politic, ci şi economic şi social. Dac la nivel macro, crearea unor unit i administrative
superioare jude elor putea conduce spre un mai mare grad de implementare a politicilor
economice, în schimb înfiin area raioanelor şi dotarea lor cu organisme administrative,
politice şi de control (Mili ia, Securitatea etc.) a însemnat str pungerea mediului rural
de c tre puterea central . Amintim faptul c procesul de colectivizare a început în
martie 1949. Reforma administrativ-teritorial din 1950 nu a fost realizat f r discer-
n mânt şi nu a fost chiar atât de rapid pe cât pare la prima vedere.

144
D. R. S geat , op. cit., p. 108.
145
Milovan Djilas, Conversations with Stalin, New York, Harcourt Brace Jovanovich, 1962, p. 114.
146
Norman Naimark, The Sovietization of Eastern Europe, în Melvyn P. Leffler and Odd Arne
Westad, The Cambridge History of the Cold War, Volume I, Origins, Cambridge, Cambridge University
Press, 2010, p. 195-196.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIAL A RPR 187

În 1949-1950 s-a sus inut înfiin area unor unit i administrativ-teritoriale mai
mari, pentru a spori eficien a planific rii economice. Dup punerea în practic a unor
planuri anuale (în 1949 şi în 1950), trebuia creat un cadru propice pentru elaborarea şi
implementarea, ca şi în URSS, a planului cincinal, primul fiind cel din 1951-1956. De
altfel, exist un raport de cauzalitate între ini ierea planurilor economice de cinci/şase ani
(1951-1955, 1956-1960, 1960-1965147, plan de şase ani, 1966-1970, 1971-1975, 1976-1980,
1981-1985) şi reorganiz rile administrativ-teritoriale. În 1967, Ronald A. Helin considera
c , cel pu in în teorie, regiunile din 1950 erau entit i economice echilibrate şi auto-sufi-
ciente, dar în care predomina o ramur economic ce trebuia s se dezvolte şi mai mult
în viitor148. D nu Radu S geat subliniaz c : „integrate în ansamblul schimb rilor
economico-sociale, reformele administrative trebuiau s creeze decupaje care s
serveasc eficientiz rii controlului şi punerii în practic a sarcinilor de plan şi a refor-
melor economice”149.
Între 1950 şi 1968, în România s-au produs nu mai pu in de 15 modific ri ale
h r ii administrativ-teritoriale150. Cele trei paliere ale administra iei locale din aceast
perioad au cunoscut schimb ri substan iale. Dac la nivel regional tendin a a fost spre
o centralizare progresiv (de la 58 de jude e, la 28 de regiuni şi în final la 16 regiuni), în
cazul nivelului administrativ intermediar (raioanele), între 1950 şi 1956 procesul a fost
unul de fragmentare, care, în special dup 1959, va tinde spre o „aglomerare”, adic
spre sc derea accentuat a num rului de raioane. Aceast tendin corespunde evolu iei
din Uniunea Sovietic , unde începând cu 1930 num rul raioanelor a crescut progresiv
pân la un maxim de 4.368 de raioane în 1956, urmând apoi o sc dere în cinci ani la
3.433 de raioane (în iulie 1962)151.

ADMINISTRATIVE DIVISIONS OF THE ‘ROMANIAN DEMOCRATIC REPUBLIC’

(Summary)

Keywords: Romania, Communism, Sovietization, local government, territorial-adminis-

trative organization, State Planning Commission, State Committee for the Application of People’s
Councils Law

The Communization of the Romanian society in the late 40’s and early 50’s has not meant
only political, economic and social changes, but also a new administrative system, including a
different territorial-administrative framework. By the establishment of a three-tier system of local
government – regions, districts (raioane) and communes – the communist government made a
very clear distinction compared to the previous policy and demonstrated once again the
dependence and loyalty to the Soviet Union. The new administrative division of the country
facilitated an easier implementation of the five-year plan of Soviet economic model, and a more
intensive control of rural areas. The study explores the evolution of the territorial-administrative
map of Romania in the first decades of communist rule until the mid-60’s, especially how and
why, the region and district divisions replaced the old judeţe.

147
Pentru perioada 1951-1965, aceast particularitate este observat şi de R. A. Helin, op. cit., p. 500.
148
Ibidem, p. 495.
149
D. R. S geat , op. cit., p. 108.
150
C. M. Loşon i, op. cit., p. 190.
151
Z. Mieczkowski, op. cit., p. 480.