STUDIU DE CAZ -CAZUL AFSU

In 1992, Guvernul Federal se confrunta cu cel mai vizibil eșec,atunci când uraganul Andrew a lovit
sudul Floridei,lasând aproape 200000 de oameni fără adăpost și alți 1,3 milioane fară
electricitate.Produsele alimentare,apa curată,adăposturile și asistența medicală erau insuficiente,iar
Agenția Federală pentru Situații de Urgența(AFSU) era de negăsit.Atunci când și-au facut apariția,
incompetența lor a încurcat mai mult eforturile de acordarea ajutorului. Tot ce făcea AFSU confirma
descrierea unui senator ca fiind,,cea mai jalnică adunătura de birocrați proști pe care a întâlnit-o
vreodată’’.

După o serie de calamitati naturale(cutremurul din Loma Prieta,uraganul Hugo,inundatia din

1993 ,uraganul Andrew) la care reacția AFSU a fost ,de-a dreptul catastrofală,oamenii au început să
se întrebe dacă Guvernul Federal are vreun rol in acordarea asistenței in caz de dezastre
naturale.Specialiștii in calamități naturale spuneau că agenția creea mai mult probleme decât să le
soluționeze susținând că mai bine ar fi să fie dizolvată decât să se încerce reorganizarea ei.Cu toate
acestea, cea mai serioasă problemă a AFSU era si mai fundamentala:misiunea lor era indreptata intr-
o directie gresita,agentia cheltuia jumatate din bugetul sau pentru misiunea pentru care a fost
creeata in 1979:de a se pregati de un atac nuclear.

1. Cazul AFSU prezintă o situație de criză gestionată de autorități in mod eronat, raportat la
existenta unor calamități naturale(uraganul Andrew din 24 august 1992 ,uraganul Hugo din
Puerto Rico-1990,etc. Cadrul social din context este reprezentat de neincrederea populatiei in
agenție iar cadrul politic este reprezentat de conducerea Guvernului Federal atât in timpul
administrației Bush cât si în timpul administrației Clinton.
2. Participanții implicați in acest caz sunt :AFSU, Departamentele de Poliție si Pompieri Dade,
Guvernatorul Puerto Rico ,presedintele Bush, Ministrul Transporturilor Andrew Card, Garda
Națională, DPCF,membrii congresului,mass-media și cetățenii (victime ale influenței politicului în
administrația publică)
3. Problemele identificate au fost: intervenția politicului in administratia publică,obstacolele
birocratice agravate de incompetență,personalul fără experiență numit în funcții pe baza unor
criterii personale, misiunea greșit înteleasă de către agenție care se pregătea pentru un atac
nuclear deși alte dezastre se întâmplau periodic, fără ca AFSU să se implice. De asemenea, nici
potențialii beneficiari ai serviciilor oferite de AFSU nu au luat măsuri pentru îmbunătățirea
situației populației–Statul Florida nu a solicitat ajutoare, , nerecunoscând gravitatea situației de
fapt iar agenția nu a trimis nicio echipă pentru evaluarea daunelor produse.
4. Deciziile cheie:
-Principala decizie care a condus la schimbare a fost asumarea Președintelui Bush care a decis,in
ultimă instanță, formarea unei echipe operative conduse de Andrew Card, pe baza
profesionalismului acestuia.
-Stabilirea echipei de evaluatori si deplasarea acestora la fața locului in Florida în vederea
constatării pagubelor produse ,a constituit următoarea etapă .
-O altă decizie importantă asumată de președintele Bush a fost dislocarea fortelor militare
pentru a acorda ajutor civililor afectati de calamități . Momentul luării deciziei a fost crucial,
intrucât au putut fi acordate ajutoare statului Florida, însă deciziile respective ar fi putut fi luate
anterior astfel încât efectul devastator al altor dezastre ar fi fost mult diminuat. Deciziile au fost
luate ca urmare a presiunilor populației (criticilor aspre) si a lipsei ajutoarelor federale, însă, o
dată puse in aplicare, acestea au generat un impact pozitiv asupra cetățenilor și a
participanților.
-Stabilirea ca o echipă DPCF să analizeze AFSU, investigație finalizată printr-o concluzie ce privea
necesitatea reorganizării instituției, printr-o atitudine reactivă.)
5. Rezultatele care constau într-o funcționare eficientă a agenției, a îndeplinirii atribuțiunilor
sale, a misiunii pentru care a fost creată, au reprezentat un efect al schimbărilor abordate in
urma unor decizii corecte .Acestea au fost luate ca urmare a presiunilor populației (criticilor
aspre) , a lipsei ajutoarelor federale dar si a congresmanilor care au inteles că agenția trebuia
anihilată sau schimbată radical.
6. -Importanța mare a angajării personalului calificat, gestionarea corespunzătoare a
resurselor(bugetul alocat), necesitatea unei conduceri ferme, analiza periodică și adaptarea
permanentă a misiunii agenției.
-Administrația publică trebuie să se ghideze după norme și principii bine stabilite, cu
reglementări legale raportate la realitatea cotidiană.
-Posturile trebuie ocupate fără intervenția politicului, ci tinând cont de pregătirea profesională
a personalului angajat.
-Inlăturarea birocrației și responsabilizarea personalului cu funcții de conducere în vederea
managerierii situațiilor de criză.
Elaborarea unei metodologii de reglementare a zonelor de risc care să permită un răspuns rapid
in situații exceptionale in condițiile unor parametrii cost-rezultat favorabil.
7. Dezastrele naturale lovesc in toate țările,indiferent de condiția lor economică. La nivel
național, situațiile de criză sunt gestionate , in parte ,de DSU (MAI) și ANAR(in cazul inundațiilor).
Aceste structuri administrative colaborează cu ANM pentru preîntâmpinarea unor calamități si
pentru gestionarea eficientă a acestora. Înainte de înființarea DSU( care are ca structuri
subordonate IGSU,SMURD,Inspectoratul General de Aviație,si Salvamontul ca structura pe care
o coordonează), timpii de reacție/intervenție ai autorităților la orice tip de calamități/dezastre
erau destul de mari. După înființarea acestei structuri, au fost centralizati centrii de comandă
astfel incat interventiile in cazul dezastrelor s-au făcut intr-un mod mult mai eficient. In prezent,
in Romania cele mai intalnite sunt inundațiile, de aceea atunci cand ANM emite un cod roșu de
precipitatii extreme, IGSU si ANAR intra intr-o stare de alertă mărită, ANAR putând diminua
cotele extreme ale apelor, prin folosirea barajelor și zonelor de retenție in anumite cazuri.
Imediat după producerea dezastrului se urmăreste limitarea efectelor distructive si asigurarea
unui minim de siguranță pentru populație prin desfășurări de forțe de intervenție pentru
căutarea persoanelor aflate in pericol. Reziliența începe cu o bună guvernanță. Gradul de
pregătire al României la consecințele dezastrelor naturale este limitat din cauza slăbiciunii
instituțiilor.