2.

1 Frank Sinatra - ascensiunea în carieră, viața și creația sa

(12 decembrie 1915, Hoboken – 14 mai 1998, Los Angeles)

Din punct de vedere al cariereimuzicaleFrank Sinatra și-a început-o în era swing alături
de Harry James și Tommy Dorsey.

Cariera solo a început-o la mijlocul anilor 40, dar a stagnat până in 1954 când a câștigat
un premiu Oscar pentru cel mai bun rol secundar în filmul ”From here to Eternity”. A semnat un
contract cu Capitol records lansând câteva albume faimoase ( ”In the Wee Small Hours”, ”Songs
of Swingin Lovers” , ”Nice n Easy” , ”Only the Lonely” ).

Ulterior însă, el își deschide propria casă de discuri Reprise Records obținănd mari
succese cu albume precum ”Ring A Ding Ding” , ”Sinatra in the Sands” . Astfel, a ajuns să facă
turnee mondiale alăturându-se găștii Rat Pack si aliându-se cu președintele John. F. Kennedy la
inceputul anilor 60.

La vârsta de 50 de ani,înregistrează o retrospectivă numită ”September of my years”,

apare la TV în cadrul emisiunii ”Frank Sinatra: A Man and His Music” și lansează hiturile
”Strangers in The Night” și ”My Way”.

Sinatra este fiul unui boxer și pompier sicilian Anthony Martin Sinatra și a unei moașe
genoveze Natalie Sinatra. Frank a avut parte de niște complicații la naștere și s-a ales cu câteva
cicatrici permanente la nivelul capului.

La 14 ani își cunoaște viitoarea soție, Nancy Barbato, cu care se căsătorește în 1939. La
începutul anilor 30, Frank începe să cânte în public și fiind inspirat de Bing Cosby, decide să
facă din asta o profesie. Din păcate, părinții lui nu au fost de acord, ceea ce l-a făcut pe Frank sa
plece de acasă la vârsta de 17 ani. Se angajează la Hoboken Union Club, iar în 1935, mama lui
convinge grupul The Three Flashes să îl ia și pe Frank în gașcă. Grupul devine Hoboken Four, îl
impresionează pe Eduard Bowes și câștigănd primul loc în show-ul Major Bowes Amateur Hour,
obține un contract pe 6 luni.

1
 Sinatra are câteva divergențe cu grupul și se întoarce acasă unde tot mama lui îi gasește
alt loc de muncă la Rustin Cabin în Englewood, New Jersey ca și chelner cântăreț si MC,
obținând 15 dolari pe săptămână.

În 1938, este arestat din cauza unor acuzații de false promisiuni (se putea face închisoare
la acea vreme pentru acest lucru) venită din partea fostei iubite, mult mai în vârstă, dar în final
Sinatra are câștig de cauză în ianuarie 1939, iar la câteva săptamâni după, se căsătorește cu
Nancy Barbato.

Pe 13 martie 1939, apar primele înregistrări („Our Love”) cu formația lui Frank Mane.
Tot acum e angajat de Harry James în orchstra sa și îi propune să își schimbe numele în Frankie
Satin, dar acesta refuză.

Dupa câteva nemulțumiri legate de orchestra lui James, Sinatra se alătură lui Tommy
Dorsey până în 1942.

În 1941, devine unul din cei mai apreciați cântăreți în sondajele revistelor Billboard si
Downbeat. Contractul cu Dorsey era nemulțumitor , așa că în urma unei publicități negative
făcute de Sinatra la adresa lui Dorsey, reușește sa înbunătățească contractul. Dupa câțiva ani,
Dorsey îl acuză pe Sinatra că a trimis mafioți să îl amenințe. În realitate, avocatul l-a amenințat
că va face în asa fel încât să nu mai aibe show la NBC dacă nu modifica contractul în favoarea
lui Sinatra.

În 1941, Sinatra înregistrează 29 de piese, fiind numit de revista Billboard ”Male Vocalist
of the year”.

În 1944, Sinatra ia în considerare și o cariera cinematografică după ce joacă în 3 filme ca

vocalistul orchstrei lui Dorsey. Semnează un contract pe 7 ani cu RKO Pictures, dar este ulterior
observat de Louis B. Mayes care îi cumpără contractul și îi mărește salariul de la 25.000 la
130.000 de dolari pe film și îi obține și un contract de 1.5 milioane de dolari cu cei de la MGM,
astfel devenind un star cinematografic cu peste 40 de milioane de fani în America.

În 1946 lansează albumul de debut ”The voice of Frank Sinatra”

2
 În 1948 Sinatra vede cum cariera lui începe sa aibe un oarecare declin, căzând pe locul 4
în topul Down Beat al celor mai populari cântăreți, ceea ce îl face să înceapă să înregistreze
câteva piese gospel.

După o absența de 2 ani, Sinatra revine pe scenă, iar pe 7 octombrie 1950 are premiera
propriul lui show : ”The Frank Sinatra Show” la CBS. În 1931 își face debutul în Las Vegas, la
Desert Inn. În același an se căsătorește cu Ana Lavinia Gardner, dar au o relație tumultoasă ce îi
afectează cariera din cauză ca soția lui devenea mai populara decât el lansându-se în muzică cu
ajutorul lui, cei doi divorțează în 1957.

În 1957, Frank își mută prorpiul show la NBC pentru 3 milioane de dolari.

În 1958, Sinatra cântă la un concert caritabil în Monte Carlo unde leagă o relație
profesională cu Quincy Jones până în anii 80, dar și o prietenie cu acesta care a durat până la
moarte lui Sinatra. În această perioadă, Sinatra se apropie de familia Kennedy susținându-l pe
viitorul președinte, John F. Kennedy. În vara anului 1970 , Sinatra își declară susținerea lui
Ronald Regan în funcția de guvernator al Californiei. Primul film făcut in acest deceniu a fost
”Dirty Dingus Magee”.

Pe 12 iunie 1971, în timpul unui concert caritabil la Hollywood, Sinatra își anunță
retragerea după 36 de ani de show business la vârsta de 55 de ani, dar în 1973, după numeroase
cereri, înregistrează un show și un album ”Ol Blue Eyes is Back” și în 1976 se căsătorește cu
Barbara Marx, ultima lui soție.

În 1979 susține un concert în fața piramidelor din Egipt pentru președintele Muhammad
Amwas Al Sadat, iar la 64 de ani, primește Grammy Trustees Award când sărbătorea 40 de ani
de carieră. El continuă să susțină turnee deși avea probleme de sănătate, in 1994 căzând de pe
scenă. Ultimul său concert a fost în Fukuoba Dome în Japonia în decembrie 1994.

Au existat zvonuri între 1996 și 1997 că Sinatra ar suferi de altzheimer, dar nimeni nu
știa exact.

Pe 14 mai 1998, vocea secolului s-a stins la vârsta de 83 de ani, lăsând în urmă o
moștenire neprețuită care cu ajutorul tehnologiei va putea fi transmisă generații întregi de acum
înainte.

3
 Geniul vocal al cântărețului Frank Sinatra a constat – pe lângă faptul că frazarea și
sincronizarea lui erau inimitabila – în mult mai mult decât vocea lui de bariton. Vocea lui deținea
o rezonanță excepțională și un timbru și o culoare aparte. Pe măsură ce a înaintat în vârstă, a
început sa fumeze țigări și să bea whiskey. Acest lucru i-a cauzat vocii lui în sensul că a devenit
mai întuncată, mai bogată, putând fi comparată cu o melasă arsă bine la lemne de foc. Exista o
poveste care susține că Sinatra a avut o voce de bariton de la început și anume cea în care Sinatra
se întâlnește cu Papa și acesta îl intreabă pe cântăreț care din părțile de tenor dintr-o anume
lucrare le-a mai făcut, moment în care Sinatra îl corecteaza spunându-i “Suntbariton, Prea-
Sfințiavoastră!”.

4
2.2. Elvis Presley - ascensiunea în carieră, viața și creația sa
(1935, Tupelo, Mississippi, SUA – 1977, Memphis, Tennesse)

Elvis Aron Presley, cântăreț american emblematic și dominant al mijloculul anilor 50

până la moartea sa, a fost cunoscut în întreaga lumeca ”rege al rock-and-roll”.

Elvis a crescut într-o familie foarte săracă în Tupelo.Înadolescență s-a mutat în Memphis,
reușind să își aducă familia la sapă de lemn din cauză că Sam Philips de la Sun records i-a cerut
caseta demonstrative. După câteva săptămâni de înregistrări, s-a concretizattrupaformată din
Presley, chitaristul Scotty Moore șibasistul Bill Black. Genul musical abordat de aceștia este
chiar cel pentru care Elvis avea să devină faimos și anume cântecele blues și country, balade Tin
Pan Alley și imnuri evanghelice. Cunoașterea acestor genuri se datora faptului că le asculta la
radio, mergea cu părinții la biserica penticostală participând la grupurile musicale și faptului că
frecventa cluburile de blues de pe Beale Street.

Presley avea deja o personalitate explozivă, cu părul lung, dat pe spate cu gel și purta
haine de culori combinat evariat. Personalitatea lui muzicală s-a manifestat abia când trupa a
interpretat melodia ”That’s all right mama” a lui Arthur Crudup, cântăreț de blues. Trupa a
realizat o sinteză suprinzătoare ce s-a contretizat într-un gen numit rockabilly, păstrând totuși
inflexiunile originale de blues. Ceaa ce a făcut genul special a fost vocea de tenor a lui Presley
reușind să confere o tușă mai ușoară care împreună cu ritmul de bază a creat o linie melodică mai
suplă.

Acest sunet a devenit specific pentru cele 5 single-uri lansate de acesta cu Sun records în
anul urmator. Primele 4 cântecenu au devenit hit la nivel național, dar la lansarea celui de-al
cincilea, ”Mystery Train”, care a fost considerat cel mai bun cântec al său, a atras atenția în mod
substanțial în sudul Statelor Unite, în special pentru înregistrări, apariții live și difuzări pe postul
de radio cu acoperire națională Louisiana Hayride (Schimbarea muzicală s-a produs odată cu
venirea toboșarului D.J. Fontana, începând cu ”Mystery Train”)

Ulterior, Tom Parker, nume important în muzica country, devine managerul lui Presley.
Acesta l-a ajutat prin vânzarea contractelor de înregistrări unor companii din New York: Hill and

5
Range, respectiv RCA Victor. Sun records a câștigat 35.000 de dolari, Elvis a primit 5.000. Face
înregistrări în studiourile RCA din Tennessee si Nashville cu un grup de muzicieni mai numeros,
dar din care încă făceau parte membrii inițiali, reușind să facă senzație în toată țara cu hituri
precum Heartbreak Hotel, Don’t be Cruel, Love me Tender (toate în 1956) și All Shook Up
(1957).

Între 1956 și 1958 a dominat topul vânzărilor, reușind să deschidă calea epocii rock-and-
roll. Aparițiile la TV, în special în cadrul emisiunii de duminică seara a lui Ed Sullivan, au
stabilit recorduri de audiență. Pe lângă aceasta, filmele sala în care avea prestații destul de
ușoare, au avut un succes de box-office.

Presley devenise idolul adolescenților, iar înrolarea sa în armata americană în 1958 a

constituit un moment de o durere adevărată pentru fani și mai ales fanele acestuia. Pe lângă idol
al adolecenților, Elvis a fost și un catalizator cultural al perioadei. Afișa atât umilință, cât și
încredere în sine.

anagjament și neîncredere în capacitatea de a stârni fantezie. A inspirat în mare parte muzicieni

din sud care gândeau mai mult sau mai puțin ca el : Jerry Lee, Carl Perkin(prima generație de
rockabillies) și oameni ce au creat combinații de influențe: John Lennon, Bob Dylan, Prince și
mulți alții. Nu exista vreo vedetă rock care să nu îi datoreze cea explicit lui Elvis Presley.

Și mai mult, Elvis a inspirat publicul. Ca să fii ca Elvis nu trebuia să fii vedeta rock-and-
roll sau muzician, ci liber și lipsit de inhibiții, dar acorat totuși în cotidian.

Totuși, Elvis nu a fost adoral la nivel universal. Unii în disprețuiau (dar ignorat oricum nu
era). Preoții și criticii îl descriau ca fiind o anatemă, iar vocea lui lipsita de rezonanță ca fiind
obscenă. Rasiștii l-au acuzat că amestecă muzica albilor cu cea a negrilor. Era acuzat ca
responsabil de toate actele de huliganism și delicvență juvenilă, dar la fiecare apariție era amabil,
politicos, numai pe scenă transformându-se în ”Elvis the Pelvis”.

În 1960 Elvis s-a întors din armată să se alăture diviziei de spectacole din Serviciile
Speciale. În ciuda celor ce îl considerau un truc comercial, Elvis a continuat să scoată hituri din
înregistrările făcute înaintea plecării în armată. Când s-a întors în Statele Unite a lansat o serie de
peste 30 de filme ( de la ”Blue Hawaii” la ”Change of Habit” în următorii 8 ani. Majoritatea

6
aveau coloane sonore. Filmele și albumele care l-au îmbogâțit, aproape că l-au ruinat din cauză
că piesele aveau prea puțină legătură cu conținutul filmelor sau chiar deloc precum ”Nnow or
Never”, ”Are you lonesome tonight”, ”Little Sister”, ”Viva Las Vegas”. Astfel, Elvis a devenit
un artist comercial previzibil ce nu mai prezenta un interes real . Publicul rock se diversificase în
urma apariției unor noi cântăreți ca Beatles, Rolling Stones și Bob Dylan.

În 1968, Elvis era deja depășit. Au scăzut vânzările, dar și-a recâstigat credibilitatea cu un
tur de forță difuzat în cadrul emisiunii sale de Crăciun. Timp de încă 10 ani a continuat sî fie una
din cele mai mari atracții ale Statelor Unite. În 1967 s-a căsătorit, iar în 1968 s-a născut Lisa
Marie, fiica lui, iar în 1973 a divorțat. A renunțat la filme, dar s-a lansat un film pe marginea
concertelor, ”Elvis on tour”, care a avut succes. Albumele sale nu mai aveau calitatea de
odinioară. Se puteau găsi din când în când un cântec, două care dădeau dovadă de concentrare și
efort. Ultimele hituri au fost ”Suspicious Minds” (clasat pe locul I ) și ”Burning Love” (ultimul
hit, ce s-a clasat pe locul 10). A continuat totuși să câștige bani datorită criticului Jon Landan
care îl descria ca o apoteoză a comediei muzicale americane.

Presley avea totuși o viață total nesănătoasă. Ducea o viață de noapte înconjurat de un
anturaj parazitar și consuma multe mâncăruri grase și multe medicamente.

Spectacolele s-au deteriorat în ultimii 2 ani, iar cariera de studio a murit. El nu a fost niciodată
sigur pe sine că nu va ajunge din nou într-o sărăcie lucie și ca rezultat devine un singuratic
dependent de medicamente. În vara anului 1977, înainte de a începe un nou turneu, face infarct
din cauza abuzului de medicamente. Avea 42 de ani.

Ceea ce l-a deosebit pe Presley de ceilalți a fost modul lui de exprimare. Nu se exprima ca toți
oamenii clasei de mijloc prin jocuri de cuvinte cu care își explică reacțiile și emoțiile. El acționa
din instinct și se emprima prin felul în care ținea microfonul, prin mișcările din șolduri și modul
în care se apleca asupra microfonului. Geniul lui a constat în instict. E ceaa ce cu toții avem, iar
el s-a bazat pe acest lucru. Vocea lui era extraordinară pentru calitatea, puterea și ambitusul ei.
Deși a debutat în genul rock-and-roll, piesele din genul gospel și baladele erau favoritele lui,
unde își expunea cu adevărat calitățile vocale. Principalele calități ale vocii lui erau: sinceritatea
aproape dureroasă a vocii, faptul că stârnea dorință, lucru imposibil de izolat. Vocea lui era un
tot unitar greu de disecat.

7
8
2.3 Freddie Mercury- ascensiunea în carieră, viața și creația sa
(1946, Stone Town, Tanzania – 1991 Kensington, Londra, Regatul Unit)

Muzicianul britanic, lider al trupei Queen, cunoscut pentru calitățile sale vocale
excepționale și prestațiile live. Cele mai cunoscute hituri la nivel internațional sunt: ”Killer
Queen”, ”Bohemian Rhapsody”, ”Something to love”. A decedat din cauza unor complicații ale
bolii SIDA.

Deși Queen nu a fost văzută bine de criticii rock, a reușit să obțină un succes răsunător la
nivel internațional, petrecând mai mult timp în UK Album Charts decât oricine altcineva în
istoria muzicii. Piese precum ”We are the champions” și ”Bohemian Rhapsody” au fost votate ca
cele mai bune piese din toate timpurile de către Sony Ericsson și Guiness World Records.

Freddie Mercury (născut Farrokh Bulsara) s-a născut în Zamzibar, la acea vreme o
colonie britanică. Părinții lui, Bomi și Jer Bulsara erau din India și mai avea o soră mai mică,
Kashmira.

Copilăria și-a petrecut-o în India și a fost școlit la St. Peter’s School, lângă Bombay. A
fost un student strălucit și a excelat la sport și a învățat să cânte la pian, astfel întemeiând o trupă
The Hectics și a început tot acum să-și spune ”Freddie”. Și-a completat educația la St. Mary’s
High School î Mazagon.

La 17 ani, pleacă în Londra cu familia din cauza revoluției din Zanzibar. S-a înscris la
Isleworth Polytechnic unde a studiat arta, dar în final diploma în artă și design grafic o obține la
Eealing Art College. După absolvire se alătură câtorva trupe și vinde haine second hand în
Londra. Printre trupele ce s-au destrămat se numără Ibex în 1969 și Soul Mille Sea.

În 1970 se alătură chitaristul Brian May și toboșarul Roger Taylor din trupa Smile și
astfel se naște trupa Queen.

Freddie a fost considerat unul din cei mai buni cântăreți din toate timpurile, vocea lui
având un ambitus de 4 octave.Caracteristicile vocii lui au generat dispute între specialiștii în
domeniu. Datorită întinderii vocii lui pe 4 octave, mulți au înclinat spre ideea de tenor, dar după

9
ceva vreme, în urma unor studii amănunțite s-a stabilit că avea o voce de bariton. Acest lucru a
fost stabilit în urma studierii vocii lui în timpul vorbirii, acesta având o frecvență fundamentala
de 117Hz. Asta, plus faptul că a refuzat un duet de operă din cauză că se temea ca fanii sa nu îl
mai recunoască dupa vocea lui de bariton. De aceea a căutat totdeauna să îți etaleze capacitățile
vocale în fața publicului său. De asemenea vibrato-ul lui s-a dovedit a fi produs într-o parte a
laringelui unde nici măcar Pavarotti nu putea produce vreo mișcare.

El a compus 10 din cele 17 cântece de pe albumul Greatest Hits al formației : ”Seven Seas of
Rhye”, ”Killer Queen”m ”Bohhemian Rhapsody”, ”Somebody to Love”, ”Good Old-fashioned
Lover Boy”, ”We Are the Champions”, ”Bicycle Race”, ”Don’t stop me now”, ”Crazy Little
Thing Called Love” și ”Play the Game”. Majoritate apieselor le-a compus la pian, într-o mare
diversitate de stiluri musicale, desi el spunea adeseorică nu știe să citească note musicale.

Mercury era cunoscut pentru prestațiile live care implicau o mare participare a publicului
datorită personalitații lui teatrale.Drept dovadă stă concertul de la Live Aid din 1985 unde peste
72 000 de oameni au cântatși au bătut din palmealături de cântăreț. Freddie a reușit să facă întreg
stadionul să cântea lături de el ”We Will Rock You” Mulți specialiști au spus despre acest
concert cum că ar fi cel mai bun concert din toate timpurile.

Mercury a lansat de asemenea și albume solo precum Mr. Bad Guy (1985).A colaborat de
asemenea și cu cântăreața de opera Montserrat Caballe pentru albumul Barcelona (1988).

În afara scenei, Freddie era foarte deschis în privința bisexualității lui, dar relația lui a
păstrat-o ascunsă .A dus o viață plină de răsfăț, adorând șampania și cheltuind foarte mulți bani
colecționând artă. A cumpărat o colecție de picture chinezești în valoare de 400 000 de dolari.Cu
ocazia uneia din aniversările lui, și-a dus prietenii în Ibiza.

Până în 1989, Mercury s-a retras treptat din viața publică. Nu a promovat următorul
album al trupei, Innuendo, iar zvonuri legate de sănătatea lui au început să apară. Pe 23
noiembrie 1991, Mercury admite că este seropozitiv, iar la o zi după moare din cauza unei
pneumonii bronhiale cauzate de SIDA în vila sa din Londra. Avea 45 de ani.

10
 În memoria acestuia , în 1992 se organizează un concert drept tribut la Stadionul
Wembley în cadrul căruia au concertat diverși artiști (De la Deff Leppard la Elton John) în
cinstea lui Mercury și pentru a susține lupta împotriva bolii ce i-a pus capăt vieții artistului.

Înainte să moară, Freddie a realizat câteva lucrări în studio care au fost lansate ulterior de colegii
de trupă sub forma albumului Made in Heaven în 1995. Această colecție de lucrări a ajuns
repede în topurile britanice. În 2001, Mercury și trupa beneficiază de recunoaștere pentru
contribuțiile aduse istoriei muzicii când au fost introduși în Rock and Roll Hall of Fame.

11
3.4 Michael Jackson - ascensiunea în carieră, viața și creația sa
(1958, Gary, Indiana – 2009, Los Angeles)

Michael Jackson s- a putut bucura de o carieră impresionantă și înfloritoare alături de

trupa Jackson 5, dar și ca artist solo. A lansat cel mai bine vândut album din istorie, ”Thriller” în
1982

Născut în 1958 în Gary, Indiana, Michael Jackson a devenit solistul grupului familiei lui,
Jackson 5. Mai apoi a urmat o carieră solo de un real succes, lansând hituri incluse în albume
precum ”Off the Wall”, ”Thriller” și ”Bad”. Regele muzicii pop a fost acuzat de abuz de minori
în anii lui târzii și a murit chiar înainte de a începe un turneu de relansare în 2009.

A trăit într-o familie afro-americana din clasa muncitoare. Mama lui, Katherine Jackson
era casnică și o devotată martora a lui Jehovah. Tatăl lui, Joseph Jackson, a fost un chiarist care a
lăsat deoparte aspirațiile muzicale pentru a putea susține familia ca macaragiu. Crezând în
talentul fiului său, l-a modelat în grupul muzical în anii 60.

La început, grupul era constituit din frații mai mari a lui Michael: Tito, Jermaine și
Jackie. Michael s-a alăturat când avea 5 ani, devenind ulterior vocalistul trupei. A dat dovadă de
un ambitus și o adâncime a vocii impresionante pentru un interpret așa de tânăr, impresionând
audiența cu capacitatea de a transmite emoții complexe. Fratele mai mare, Marlon, s-a alăturat și
el ulterior așa încât în final grupul s-a numit Jackson 5.

Din ”spatele scenei”, Joseph Jacksson și-a împins fiii către succes. Se știa de altfel că era
uneori violent cu aceștia. Michael și frații săi petreceau ore întregi repetând și perfecționându-se.
La început grupul susținea concerte locale și ajung să captiveze audiența. Ulterior lansează un
single, ”Big Boy” care nu prea trezește mare interes.

Grupul a trecut după aceea la a cânta în deschiderea unor artiști r&b precum Gladys
Knight, James Brown, Sam and Dave. Astfel, Jackson 5 a atras atenția Motown records, mai
exact fondatorului Berry Gordy care încheie un contract cu aceștia în 1969. Michael și frații lui
s-au mutat apoi în Los Angeles unde au trăit cu Gordy și cu Diana Ross din Supremes și s-au și

12
stabilit acolo. Primul album, ”Diana Ross presents the Jackson 5” e lansat pe locul I în topul
Billboard Hot 100 imediat. Mai târziu și alte single-uri ajung în topuri: ”ABC”, ”The Love you
Save” și ”I’ll be there”.

La vârsta de 13 ani, Jackson s-a lansat într-o carieră solo pe lângă cea din grupul Jackson
5. A ajuns în topuri în 1971 cu ”Got to be there” din albumul cu același nume. Albumul ”Ben”
din 1972 prezenta balada eponimă despre un șobolan. Piesa a devenit primul single clasat pe
locul I a lui Jackson din cariera solo.

Timp de câțiva ani, Michael Jackson și Jackson 5 au continuat să aibe un program de

concerte și turnee destul de încărcat sub supravegherea lui Berry Bordy și personalului de la
Motown. Grupul a devenit atât de popular încât li s-a creat un desen animat cu numele lor ce a
rulat între 1971 si 1972.

În ciuda succesului, atât al trupei, cât și a lui Michael, au început să apară probleme între
Gordy și tatăl fraților legate de managementul carierei lor, cel din urma dorind un control mai
creativ al materialului lor. Grupul a încheiat colaborarea cu Motown în 1976, dar Jermaine
continuă cariera lui solo în cadrul casei de discuri.

Grupului devine ”Jacksons” și semnează un contract cu Epic Records. Pe când lansa al

treilea album în cadrul casei respective, ”Destiny” (1978), frații au devenit deja compozitori
talentați. După aceea, Michael șocheză lumea cu albumul lui ”Off the Wall” – un amestec de pop
si funk. Albumul conține single-ul premiat cu Grammy : ”Don’t stop til you get enough” alături
de alte hituri: ”Rock with You”, ”She’s Out of my Life” și piesa care a dat numele albumului.
Succesul lui Michael se răsfrânge și asupra trupei. ”Triumph” (1980) s-a vândut în peste 1 milion
de copii. Michael se aliază ulterior cu legenda rock Paul McCartney, iar duetul lor aproape că a
ajuns pe primul loc în topuri. Piesa apare și în albumul ”Thriller” carea a generat 7 hituri din Top
10 și devine cel mai bine vândut album din istorie. La o emisiune TV din 1983, Michael
interpretează hitul lui nr. 1, ”Billie Jean” prezentând de asemena și mișcarea de dans care avea să
devină faimoasă, ”Moonwalk”. De asemenea, tot el a creat coreografia altui hit faimos: ”Beat It”.

Cel mai elaborat videoclip este totuși al piesei ”Thriller” ce a avut un succes imens .
Albumul a stat pe locul I 37 de săptămâni și a fost nominalizat de 12 ori la Premiile Grammy, din
care 8 au fost câștigate. Victoriile lui Jackson au arătat diversitatea lucrărilor sale.

13
 În 1983 a semnat un acord de aprobare cu PepsiCo în valoare de 5 milioane de dolari, dar
reste rănit în timpul filmarilor reclamei pentru această companie, suferind arsuri la față și scalp,
moment în care Michael începe sa experimenteze cu chirurgia plastică, iar fața lui se deteriorează
în anii următori. În același an a avut loc și ultimul turneu al trupei Jacksons cu albumul
”Victory”. Hitul principal al albumului a fost duetul lui Michael cu Mich Jagger, ”State of
Shock”.

În 1985, Michael și-a arătat latura altruistă compunând ”We are the World” împreună cu
mulți alți artiști în scop caritabil.

Lansând ”Thriller” în 1987, Michael ajunge în top cu ”Bad”. Michael a petrecut mai mult
de un an călătorind pentru a promova albumul.

În afara scenei, Michael era tăcut și niciodată confortabil cu aparițiile în presă, dând
interviuri destul de rar. În anii 80 își crează prorpiul loc de retragere, ”Neverland”, unde avea
animale exotice și un mic parc de distracții în care organiza uneori evenimente cu copii.
”Neverland” era doar o parte din pachetul de comportamente neobișnuite, alaturi de albirea pielii
și de faptul că dormea într-o cameră speciala pentru a-și mari durata vieții.

În 1991 lansează albumul ”Dangerous” cu hitul ”Black and white”. Odată cu acest hit,
din cauza ultimelor minute, publicul a fost surprins sa observe o anumită gestică sexuală și
violență din partea cântărețului.

Începând cu 1993 apar acuzații de molestare de minori, un băiat susținând că Michael l-ar
fi mângâiat. Se știa ca se organizau petreceri la Neverland, dar poliția nu a găsit vrea dovadă în
acest sens. Problema s-a rezolvat între Jackson și pârinții băiatului. Alte acuzații au apârut, dar
Michael și-a susținut nevinovăția.

Declinul carierei începe în 1995 cu albumul ”HIStory: Past , Present and Future, Book I”.
În acest album piesa ”Scream” obține un Grammy pentru efectele din videoclip, iar ”They don’t
care about us” a atras critici din cauza utilizării unui termen antisemit. În 2001 apare
”Invincible”. Se vinde bine. În 2003 reputația lui a suferit din nou din cauza documentarului
”Living with Michael Jackson” în care el a vorbit și despre relația lui cu copiii. Jackson a
întâmpinat probleme în instanță, dar a fost absolvit de orice acuzații în 2005 din cauza unor

14
probleme cu mărturiile copilului în cauză și a mamei lui. În urma știrbirii reputației, Michael are
probleme financiare și este sprijinit de prințul Bahrain-ului care i-a plătit utilitățile și i-a construit
un studio.

Ulterior, cântărețul anunță că va ține un turneu final ”This is It” în 2009, dar din păcate
nu ajunge să se bucure de succesul anticipat (biletele s-au vândut în 4 ore) din cauza unui infarct
suferit acasă în Los Angeles. A fost dus la spital, dar medicii nu au reușit sa îl resusciteze. A
murit la vârsta de 50 de ani.

Având în vedere vocea lui Michael Jackson, aceasta prezintă destul de multe
caracteristici care au făcut-o să se diferențieze de oricare alta. Sunetul specific care l-a făcut
legendar al vocii lui este acel sughiț alături de o imediată poticnire ce îi tăia răsuflarea.
Mormăielile le executa cu o tehnică impecabilă, iar vocalele lui puteau fi fie feroce și exigente,
fie moi și pline de dragoste. De asemenea Michael putea cânta ritmuri stacatto și legato într-o
sincronizare perfectă și menține note lungi pentru o perioadă îndelungată fără fluctuații în
înalțime. Contrar ideii cum că Michael s-ar baza doar pe registrul lui de falsetto, acesta nu avea
nici o problema în a cânta note cu vocea de piept, după cum se poate observa dacă ascultăm
melodia “Butterflies” a capella. Notele de sus le cântă cu vocea de piept.

15
 Concluzii

Cele 4 mari legende ale muzicii pop-rock au stabilit efectiv pietrele de hotar ale genurilor
în care aceștia au excelat. Sinatra în swing și blues, Elvis în rock-and-roll și rockabilly, iar
Mercury cu Jackson în pop-rock, pop și funk. Aceștia au predat ștafeta de la unul la celălalt într-
o măsură sau alta, “dirijând” evoluția muzicii populară în rândul maselor de oameni din clasa
medie. Au influențat generații cu muzica și ideile lor. Au modelat tineri. Au mulțumit, dar au și
dezamagit. Au fost apreciați și disprețuiți în același timp. Binecuvântarea care le-a fost dată, au
abuzat-o fiecare în felul lui “pregătindu-și” fiecare sfârșitul carierei într-un mod ce a stârnit
compatimire și tristețe în rândul oamenilor.
De asemenea, cei 4 au determinat nașterea unor genuri hibride derivate din stilurile
abordate de aceștia, ieșind astfel la suprafață artiști care ulterior aveau să îi eclipseze într-un
anumit punct al carierei lor.
Felul în care muzica pop-rock și-a făcut loc în inimile oamenilor de-alungul unui secol a
fost dicatat de consecvența aparițiilor șocante a cântăreților anterior prezentați și nu numai.
Populația a dorit mereu excepționalul și originalul, dorință la care acești artiști au aplecat urechea
și și-au ascultat instinctul de a-și urma carierele în acest domeniu. Au oferit ceea ce publicul
dorea, până când faima și banii i-au determinat să se comercializeze într-un mod neglijent și
lipsit de munca și dedicarea de odinioară, sigur negeneralizând. Fiecare din aceștia s-au aflat în
cumpene din care au ieșit mai mult sau mai puțin șifonați.

16