Tema Nr. 2 - Drept Penal Special
Tema Nr. 2 - Drept Penal Special
Tema Nr. 2 - Drept Penal Special
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
Tema nr. 2
În Capitolul III din Noul Cod Penal sunt incriminate faptele contra patrimoniului care se
săvârşesc prin nesocotirea încrederii, categorie în care au fost incluse, în primul rând, faptele
incriminate în Codul penal anterior, cum sunt: abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă,
însuşirea bunului găsit şi înşelăciunea. În acelaşi timp, la acestea au fost adăugate şi alte fapte
împotriva patrimoniului ale căror acţiuni ilicite se întemeiază pe nesocotirea încrederii, şi anume:
abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor, înşelăciunea privind asigurările, deturnarea
licitaţiilor publice şi exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile.
Art. 238 Abuzul de încredere
(1) Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel
căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Pagină 1 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
Art. 243 Însusirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a
pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni
sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce
aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea
acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Pagină 3 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau
agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Pagină 4 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
Pagină 5 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
Incriminari similare regasim si in art. 150 si 164 C. pen. elvetian, art. 313-5 si 314-7
C. pen. francez, 227 C. pen. portughez, 257-258 C. pen. spaniol, § 282 C. pen. norvegian
etc.
Noile incriminari referitoare la inselaciunea privind asigurarile, deturnarea
licitatiilor publice si exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile isi gasesc
justificarea in realitatea sociala, caci ele vin sa sanctioneze fapte care au devenit din ce in ce
mai frecvente in ultimii ani. Astfel, in conditiile dezvoltarii sustinute a pietei asigurarilor, a
cresterii numarului si ponderii asigurarilor obligatorii, a crescut si tentatia unor persoane
de a frauda asiguratorii in scopul obtinerii unor foloase patrimoniale injuste. Incriminari
similare se gasesc si in art. 642 C. pen. italian, art. 219 C. pen. portughez, § 272 C. pen.
norvegian etc.
In ceea ce priveste deturnarea licitatiilor publice, practica ultimilor ani a
demonstrat ca, nu in putine cazuri, participantii la o licitatie publica au recurs a diferite
manopere frauduloase, in scopul indepartarii de la licitatie a unor potentiali participanti,
alterand astfel pretul de adjudecare. Faptele de aceasta natura sunt incriminate si de alte
legislatii, cum este cazul art. 313-6 C. pen. francez, art. 230 C. pen. portughez, art. 262 C.
pen. spaniol.
In fine, prin incriminarea exploatarii patrimoniale a unei persoane vulnerabile se
doreste reprimarea unor fapte care au proliferat in ultimii ani si care au produs uneori
consecinte sociale devastatoare pentru persoanele care le-au cazut victima, fiind
aproapezilnic semnalate in presa cazuri ale unor persoane in varsta sau cu o stare de
sanatate precara care au ajuns sa isi piarda locuintele in urma unor asemenea intelegeri
patrimoniale disproportionate. Acest gen de fapte sunt incriminate in majoritate
legislatiilor europene. A se vedea art. 157 C. pen. elvetian, art. 226 C. pen. portughez, care
au inspirat redactarea textului din proiect, dar si art. 644 C. pen. italian, art. 313-4 C. pen.
francez, § 295 C. pen. norvegian.
Pagină 6 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
evidenţei populaţiei privind pe partea civilă (f. 181) şi pe inculpat (f. 182) şi s-a dispus
efectuarea testării criminalistice privind detectarea comportamentului simulat al martorilor F R
(f. 136-145), Z A (f. 180-199) şi al părţii civile N M (în privinţa acesteia testarea nu a putut fi
efectuată din motive medicale – f. 134-135).
Referitor la acţiunea civilă, la data de 15.02.2016 (f. 83-84), anterior începerii cercetării
judecătoreşti, persoana vătămată N M şi-a precizat cuantumul pretenţiilor,respectiv suma de
24.221 lei, din care 13.410 lei contravaloarea autoturismului, 5.811 lei echivalentul lipsei de
folosinţă al autoturismului şi 5.000 lei daune morale.
La data de 30.03.2016, partea civilă a depus note de şedinţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmării penale şi al
cercetării judecătoreşti, instanţa reţine:
În fapt, la data de 16.04.2014, între partea civilă N M, în calitate de comodant, şi
inculpatul B D A, în calitate de comodatar [referirea din cuprinsul actului de sesizare
referitoare la calitatea de ”comodant” a inculpatului este, în mod vădit, eronată], s-a încheiat
un contract de comodat având ca obiect autoturismul marca Volkswagen, tip Transporter,
culoare alb, având număr de înmatriculare MS.98.YOA, după cum reiese din înscrisurile de la
dosar (f. 15, dup) şi din susţinerile părţilor.
Înscrisul sub semnătură privată reprezentând contractul de comodat încheiat de părţi a
primit dată certă la Biroul Notarilor Publici ŞUŞ, fiind inexactă menţiunea din rechizitoriu
referitoare la încheierea unui contract autentic.
Potrivit înţelegerii dintre părţi, perioada contractului este cuprinsă între 16 aprilie 2014
– 26 decembrie 2014, comodatarul având obligaţia să restituie autoturismului la termenul
prevăzut în act. De asemenea, în cuprinsul contractului, părţile au stipulat că inculpatul va
folosi autoturismul în România şi în străinătate în perioada menţionată, dar şi faptul că
evaluează autoturismul la 3.000 euro.
Pagină 9 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
Pagină 10 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
În primul rând, în viziunea judecătoriei, susţinerea părţii civile potrivit căreia l-a
cunoscut pentru prima dată pe inculpat la notar, când au încheiat contractul de comodat nu
poate fi primită, fiind cel puţin îndoielnic ca o persoană să încheie cu o alta un contract cu titlu
gratuit, fără a exista raporturi anterioare.
În al doilea rând, din declaraţia martorilor propuşi în apărare rezultă că inculpatul a
cumpărat autoturismul în cauză în vara anului 2012, anterior încheierii comodatului, iar
contractul de comodat a reprezentat doar un mijloc prin care inculpatul putea folosi
autoturismul şi în străinătate.
Astfel, din declaraţia martorilor Z A (f. 104-106) şi I G (f. 130-131), instanţa reţine că, în
vara anului 2012, inculpatul s-a deplasat împreună cu cei doi martori şi cu numitul V L la piaţa
auto din localitatea Ernei în vederea achiziţionării unui autoturism. După ce au examinat
autoturismul aflat spre vânzare, inculpatul l-a contactat telefonic pe fiul părţii civile, numitul F
R (al cărui număr de telefon era afişat în geamul autoturismului parcat în piaţă), iar mai apoi au
negociat la faţa locului preţul de achiziţie, de la suma de 3.900 la 3.500 euro. În aceeaşi zi,
inculpatul a efectuat o probă cu autoturismul iar mai apoi i-a remis numitului F R suma de
2.500 euro, restul de preţ fiind achitat în aceeaşi zi, la domiciliul inculpatului din localitatea
Aluniş. Între părţi nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă scrisă.
De asemenea, din declaraţiile martorilor reiese că inculpatul a folosit autoturismul
achiziţionat, din 2012 până în 2015, aspect verosimil având în vedere că martorii locuiesc în
acelaşi sat cu acesta.
Cele relevate prin declaraţiile acestor martori nu sunt infirmate de concluziile raportului
de constatare criminalistică – detectare comportament simulat, dispus în privinţa martorului Z A
(f. 180-199), deoarece nu s-a concluzionat că martorul este nesincer. În plus, declaraţiile
acestor martori se coroborează şi cu înscrisurile de la dosar, astfel cum se va arăta în
continuare, astfel că instanţa nu găseşte nici un motiv să le înlăture.
Posesia şi folosinţa autoturismului de către inculpat, în perioada anilor 2012-2015,
rezultă şi din înscrisurile depuse de către inculpat, respectiv: proces-verbal de contravenţie pe
Pagină 11 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
Pagină 12 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
În concret, instanţa reţine că titlul în baza căruia s-a formulat acuzaţia în materie penală
(contractul de comodat dintre părţi) nu este unul eficace din perspectivă penală, iar refuzul de
restituire nu este unul ”fără drept”.
Astfel, încredinţarea bunului în baza unui titlu trebuie să aibă loc în cadrul unui raport
juridic ce implică transmiterea posesiei ori a detenţiei, în conţinutul căruia intră şi obligaţi de
restituire. Deşi în mod formal contractul încheiat de părţi în anul 2014 se încadrează în aceste
limite, din probele administrate a reieşit că, anterior comodatului, autoturismul a fost cumpărat
de inculpat, folosindu-l în mod continuu începând cu anul 2012.
Prin urmare, nu se poate face abstracţie de raporturile existente între părţi anterior
încheierii contractului de comodat şi nici de motivul real pentru care s-a încheiat comodatul.
În privinţa cauzei contractului de comodat, judecătoria are în vedere că în cuprinsul
acestuia s-a prevăzut că autoturismul se va folosi în România şi în străinătate, fiind astfel
confirmată teza inculpatului referitoare la necesitatea întocmirii unui act pentru folosinţa
bunului în străinătate. În consecinţă, în acest fel, se explică raţional folosinţa autoturismului în
perioada anterioară contractului de comodat şi necesitatea încheierii unui astfel de act.
Totodată, deşi refuzul de restituire determină o prezumţie de tipicitate a acestei
infracţiuni, această prezumţie poate fi răsturnată dacă se dovedeşte că refuzul este unul legitim,
or, în speţă, este dovedit că inculpatul avea dreptul să reţină bunul în virtutea înţelegerii din
2012, dată la care a operat şi transferul dreptului de proprietate (contractul de vânzare-
cumpărare a unui bun mobil fiind unul consensual şi translativ de proprietate).
Pe baza acestui raţionament, toate obligaţiile ce decurg din contractul de comodat sunt
ineficiente din punct de vedere juridic, părţile fiind ţinute doar de actul juridic iniţial de vânzare.
Astfel, inculpatul avea dreptul nu doar să reţină bunul ci şi să exercite prerogativele dreptului de
proprietate, inclusiv sub aspectul dispoziţiei (materiale sau juridice), acţiunile sale fiind ”cu
drept” şi deci nesancţionabile penal.
Fără a specula cu privire la respectarea de către părţi a normelor de drept civil sau
fiscal incidente în cazul înstrăinării unui autoturism, instanţa mai reţine că există o diferenţă
Pagină 14 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
între aspectele de drept civil privind neexecutarea contractelor (fapte de natură civilă), pe de o
parte, şi comiterea infracţiunii de abuz de încredere, pe de altă parte. Este adevărat că nu se
poate face abstracţie totală de unele aceste aspecte de drept civil – după cum s-a analizat şi
anterior prin raportare la noţiunea de „titlu civil” în sensul art. 238 CP –, însă caracterul
simulat sau neexecutarea unui contract civil nu echivalează cu angajarea răspunderii penale.
Pentru a se reţine comiterea unei infracţiuni este necesar a se întruni în mod cert,
dincolo de orice dubiu rezonabil, elementele constitutive ale infracţiunii, astfel cum acestea
rezultă din art. 238 CP. Or, în speţă, dubiul ce rezidă din materialul probator trebuie să profite
inculpatului, conform art. 4 alin.2 CPP. În această ordine de idei, instanţa reţine că dovezile
administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat (în cursul urmării penale) conţin o
informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia inculpatului în legătură cu fapta imputată,
iar din probele noi, propuse în apărare în faza de judecată, a reieşit o stare de fapt semnificativ
diferită de cea reţinută în actul de sesizare, astfel că instanţa nu-şi poate forma o convingere
care să se constituie într-o certitudine în privinţa tipicităţii infracţiunii şi, de aceea,
concluzionează în sensul nevinovăţiei acuzatului.
Referitor la refuzul de restituire, instanţa mai reţine că partea civilă a încercat în mai
multe rânduri să solicite restituirea autoturismului la începutul anului 2015, fiind însă refuzată
de inculpat. De asemenea, printr-o notificare scrisă comunicată cu confirmare de primire la
data de 02.04.2014 (f. 20, dup), i s-a pus în vedere inculpatului să restituie bunul. În privinţa
acestei comunicări, se constată că inculpatul a contestat semnătura de la rubrica ”destinatar”,
iar prin comparaţie, respectiva semnătură este diferită de semnăturile efectuate de inculpat pe
actele de procedură întocmite în faţa instanţei şi de cele de pe alte înscrisuri (precum procesele-
verbal de contravenţie depuse la dosar sau contractul de comodat).
Totuşi, instanţa nu găseşte necesar a analiza aspectele referitoare la data la care s-a
realizat comunicarea notificării, respectiv data primului refuzul al inculpatului [susţinerile
reprezentantului Ministerului Public şi a părţii civile referitoare la faptul că termenul de
introducere al plângerii prealabile se raportează la data ultimului refuz sunt contrare legii, căci,
Pagină 15 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
plângeri penale împotriva inculpatului) o faptă care nu are conotaţii penale, ci, eventual,
consecinţe în planul răspunderii civile dintre părţi. De asemenea, în privinţa cuantumului,
judecătoria are în vedere numărul termenelor din cursul camerei preliminare respectiv a
judecăţii, dar şi cheltuielile privind întocmirea rapoartelor de constatare criminalistică.
În baza art. 275 alin. 6 CPP, cu referire la art. 6 teza a II-a din Protocolul privind
stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, încheiat de UNBR şi Ministerul Justiţiei, nr.
48025/2015, suma de 130 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu care a
asigurat apărarea inculpatului în cursul fazei de cameră preliminară (avocat Gârbuleţ Lucia,
delegaţia nr. 3763-f. 32), se va plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul
Baroului Mureş.
Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de inculpat, solicitate de inculpat cu ocazia
dezbaterii pe fondul cauzei, cuantumul acestora nu a fost probat, astfel că, în baza art. 276 alin.
5 CPP, va respinge cererea inculpatului ca nefondată.
BIBLIOGRAFIE
Pagină 17 din 18
DREPT PENAL SPECIAL I
An universitar 2022-2023,
Drept, anul III, IF, semestrul I,
Student: Braicovici Cătălin-Daniel
3. https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/infractiuni-contra-patrimoniului-prin-nesocotirea-
increderii-codul-penal?dp=gqytsojuhe4te;
4. https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-11m4ehu9.
Pagină 18 din 18