Numele: ………………………………………

………………………………………………...
Prezenta lucrare conține ________ pagini
Inițiala prenumelui tatălui: ……………………
EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU
Prenumele: …………………………………....
ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a
…………………………………………………
Anul școlar 2022 – 2023
Școala de proveniență: ………………………..
Limba și literatura română
…………………………………………………
Centrul de examen: …………………………..
Localitatea: ……………………………………
Județul: ………………………………………..
Nume și prenume asistent Semnătura

A COMISIA DE EVALUARE NOTA NUMELE ȘI PRENUMELE SEMNĂTURA

(CIFRE ȘI LITERE) PROFESORULUI
EVALUATOR I
EVALUATOR II
EVALUATOR III
EVALUATOR IV
NOTA FINALĂ

B COMISIA DE EVALUARE NOTA NUMELE ȘI PRENUMELE SEMNĂTURA

(CIFRE ȘI LITERE) PROFESORULUI
EVALUATOR I
EVALUATOR II
EVALUATOR III
EVALUATOR IV
NOTA FINALĂ

C COMISIA DE EVALUARE NOTA NUMELE ȘI PRENUMELE SEMNĂTURA

(CIFRE ȘI LITERE) PROFESORULUI
EVALUATOR I
EVALUATOR II
EVALUATOR III
EVALUATOR IV
NOTA FINALĂ

______________________________________________________________________________

Probă scrisă la limba și literatura română

  Toate subiectele sunt obligatorii.
 Se acordă zece puncte din oficiu.
 Timpul de lucru efectiv este de două
ore.

SUBIECTUL I (70 de puncte)

_____________________________________________________________________________________

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.

Textul 1
„Bunica Safta era vaduvă de zece ani şi împlinea în vara asta, la Sfanta-Maria-mare, şaptezeci şi cinci.
Toata viaţa ei a fost o femeie înaltă, uscaţivă, iute în mişcari, neodihnită la lucru, pornită spre mânie
repede, învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniştea şi izbucnea în râs. Se mira toata lumea cum a
putut râmâne aşa de subţire şi frumoasă, şi acum, la bătrâneţe, aducând în lume cinci copii: patru băieţi
şi o fată. Altele se îngraşă, se lăbărţează, se urâţesc, se încreţesc la obraji, de nu le mai cunoşti, când
le-ai ştiut de fete. Ei, iată, Safta a ramas tot mlădioasă şi subţire, atâta doar că nu mai este aşa de înaltă
ca odinioară. Dar dacă la arătare era tot Safta de mai demult, scăzuse totuşi şi ea în puteri, în cele care
nu se văd pe din afară. Incepea să fie mai uitucă, greşea adeseori la numărat când trecea de zece,
amesteca numele nepoţilor, îl lua pe unul drept altul, uita căruia i-a dat de mâncare şi căruia nu. Dar
poate şi alta mai tânără în locul ei nu s-ar fi descurcat mai uşor între atâta puzderie de copii! Pentru că
bunica Safta nu avea în grija ei în zilele de vară, când oamenilor le crăpa maseaua de graba muncilor
de pe câmp, numai pe cei trei copii din casă, ai feciorului sau cel mai tânar, ci şi pe nepoţii după
ceilalţi trei feciori şi după fată, când copiii nu erau nici sugaci, nici destul de mari sa iasă şi ei la câmp,
dacă nu să sape, cel puţin să ajute la fân,ori să aducă apă.
Se nimerise ca ceilalţi feciori şi fete sa nu aibă nici un bătrân la casă în grija căruia să lase copiii. Şi
cum bunica Safta rămasese la casa ei, cu feciorul cel mic, cu Ion, şi cum gospodaria lor era aici
aproape de capul uliţei, le venea la îndemână celorlalţi să-i lase ei, copiii când mergeau la lucru şi să-i
ia când se întorceau seara. Aşa că vremea cât se scurgea lumea pe uliţa în sus, se deschidea mereu
portiţa, şi când unul, când altul dintre copiii bătrânei îşi lăsau odraslele în curtea cea largă, strigând-o:
— I-am adus şi eu, mama!
— Văd că i-ai adus! Dar le-ai pus în traista?
— Pus, cum să nu!
— Să le fi pus destul, că pe aştia cu greu îi saturi. O să-mi mănânce şi urechile.
Omul pleca grăbit, iar bunica Safta scotea traista de după grumazul copilului şi cerceta ce merinde i-au
pus parinţii. Apoi lega iar trăistuţa, o ducea în casă, în camera largă, care dădea spre uliţă, şi o punea
pe masă. In vreme de-o jumatate de ceas, cinci traistuţe se înşirau pe masă. Bătrâna le punea în rând,
una după alta, cum veneau copiii, să ştie care a cui este, pentru că trăistuţele tare semănau una cu alta.
In unele erau merinde mai multe, în altele mai puţine, după numărul nepoţilor. Dar câţi erau? Aici era
greutatea cea mare a bătrânei, şi să-i cunoască al cui era fiecare şi cum îl cheamă. Cu cei din casă erau
de toţi optsprezece copii şi copile, dar bunica Safta, de câte ori îi număra, afla tot alt număr, când zece,
când treisprezece, când cincisprezece. Poate nu-i slabise numai mintea, cinci nepoţi nu rămâneau într-
un loc până-i număra, ci se amestecau şi se învălmaşeau mereu. Din camera dinainte, unde-i aduna, să
le arate la fiecare unde le-a pus trăistuţele, până să apuce să-i numere, unii fugeau în tindă, alţii în
curte. Cum să-i mai numeri? Iar dacă încerca să facă adunarea în cap, ştiind câţi nepoţi i-a lepădat în
curte fiecare fecior şi fată, se încurca şi mai rău: socoteala în cap nu mai mergea deloc. Numărătoarea
se mai îngreuia şi altfel.
De pe uliţa asta, din vecini, mai erau trei-patru femei necăjite care nu aveau cu cine-şi lsa copiii acasă
şi, la rugamintea lor, bunica Safta îi lua sub ocrotirea ei şi pe aceştia. După ce îi dădeau de câteva ori
copiii în seamă, alte dăţi, când erau grăbiţi, îşi băgau copiii în curte şi îşi vedeau de drum, aşa că
bătrâna se mai trezea cu un rând de copii în ogradă. Nu mai ştia dacă sunt dintre nepoţii ei ori sunt
copiii vecinilor, şi se dumerea numai când vedea şi le lua traistuţele cu merinde de după grumaz şi le
punea într-alt rând pe masa cea mare din camera dinainte. De la vecine mai veneau cinci-şase copii,
aşa că acum erau în ograda cea largă vreo douazeci şi trei. Era o grădiniţă de copii cum ar fi în zilele
de azi şi bunica Safta se învârtea între ei ca o cloşcă între pui. Striga la ei, îi certa, avea şi o nuieluşă
în mână şi pe cei mai neastâmparaţi, gata de cearta şi de tăvăleala, îi plesnea din când în când.
Cel mai mare necaz al mătuşii era că le tot greşea numele.
— Mă lonuţ, ce tot sari într-un picior?
— Nu-i lonuţ, bunică!
— Ha?
— Nu-i lonuţ, e Vasilică.
Bătrâna nici nu mai auzea bine, mai ales când se schimba vremea.
— Mai Ilie, nu te mai scobi în nas ca o sa-l spargi.
— Nu-s Ilie, bunico!
— Dar cine-i?
— E Petruţu lui Dumitru.
— Dacă-i el, să-şi scoată degetul din nas, că-l plesnesc.
Era şi Petruţ al lui Nastase şi unul al Mariuţei, iar Ionei erau vreo şapte. Prin sat rămâneau însă mulţi
copii de capul lor, în grija vreunui bătrân, care aţipea toată ziua. Işi înfulecau bucatele la o mâncare şi-
apoi flămânzeau toată ziua.
Bunica cunoştea după obraz, pe fiecare nepot al cărui fecior era, sau al fetei, ce folos însă că rar le
nimerea numele. De la o vreme, fiindu-i lehamite să tot fie corectată, nu-i mai striga pe nume, ci zicea
„Tu,ăla de colo!” şi întindea jordiţa către el. Copiii săreau cu gura:
— Mă Toma, nu auzi că te strigă bunica?
— Tu, aia de colo, nu mai sta cu gura căscată, că intra muştele.
— Auzi, Saio, închide gura, strigau copiii veselindu-se.”
(Bunica Safta , de Ion Agârbiceanu)

Textul 2
În vara lui 1963, când trecusem într-a treia primară, am făcut o călătorie care îmi revine în minte ori
de câte ori mă apropii de ciuperci murate, fie ele ghebe, hribi sau zbârciogi.
Eram de câteva zile în Bâhnășeni, comuna Solont pe atunci, din județul Bacău, unde se născuse tatăl
meu, Caton, ca fiu al preotului din sat, Ioan Comănescu, şi al Eleonorei, pe numele de fată Filimon,
din comuna Blăgești. Bunica împlinea 80 de ani, dar tata nu uitase să-i aducă „puțină pudră şi un ruj",
aşa cum îi ceruse ea încă de la primul lui salariu de magistrat. De bunicul preot nu se mai vorbea de
mult, murise destul de tânăr, de tifos exantematic, în 1917, în plin război, lăsând opt guri de hrănit,
dintre care una de numai câteva luni. Văduvă la 34 de ani, şi bărbat, şi femeie în casa ei de pe deal,
țața Eleonora îşi culegea livada, umplând zeci de borcane cu dulcețuri, gemuri, peltele şi şerbeturi, îşi
strângea porumbul, creştea vacă, porci şi cai și, mai ales, işi îngrijea cei patru băieți și cele patru fete
[...]. Țața Eleonora a avut un dublu noroc, mai întâi că au ajutat-o frații bunicului, toți preoți din
seminarul de la Cernăuți, apoi datorită fiului ei, Neculai, care la 20 de ani, proaspăt preot [...], a
început să se ocupe de întreținerea fraţilor mai mici.
Mi-o amintesc pe bunica mergând dreaptă, având luminite în ochi, cu vorba iute, tăioasă, sau
dimpotrivă, mucalită. La început mi-a fost frică de ea, prea auzisem multe povești despre duritatea ei.
Nu mult după ce am ajuns prima dată în casa ei, dându-și seama că tânjeam după un obiect sferic de
sticlă transparentă, în interiorul căruia se petrecea o ninsoare, mi l- a oferit imediat. Frica de ea mi-a
dispărut complet după călătoria din vara anului 1963. Am plecat de la Băhnășeni pe la opt dimineața.
Era mereu în faţă şi ne striga că ne mișcăm de parcă am avea ghiulele atârnate de picioare. Până am
dat de ciuperci. De-acolo am putut să o smulgem abia după vreo doua ore. Am repetat de nu știu câte
ori după ea: ghebe maronii cu pălărie mică ,hribi cu bască, zbârciogi roșietici cu căciuliță clopot. De
atunci mor după ciuperci mai ales murate.
(Denisa Comănescu, Călătorind cu țața Eleonora, din volumul Cartea cu bunici)

A.

1. Notează câți copii erau în zilele de vară, în curtea bunicii Safta. 2 puncte
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Ion, fiul bunicii Safta are:
a) cinci copii;
b) patru copii;
c) trei copii;
d) zece copii.

Răspunsul corect: 2 puncte

3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Țața Eleonora a fost ajutată de :
a) de cumnații ei preoți și de fiul ei magistrat;
b) de cumnații ei preoți și de fiul ei preot;
c) de frații ei preoți și de fiul ei preot;
d) de unchii ei preoți și de fiul ei magistrat.

Răspunsul corect: 2 puncte

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Bunica dă dovadă de :
a) cochetărie, grijă pentru copii, hărnicie;
b) cochetărie, grijă pentru copii, trândăvie;
c) grijă pentru copii, hărnicie, delăsare;
d) hărnicie, delăsare, nepăsare față de copii.

Răspunsul corect: 2 puncte

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,
bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte

Enunțul Corect Incorect

 Bunica Safta avea grijă doar de nepoții ei.
Soțul Bunicii Eleonora fusese preot.
În timpul zilei, bunica Safta nu-i lăsa pe copii să iasă la portiță.
Bunica Eleonora a rămas două ore în poiana cu ciuperci să se
odihnească, fiindcă nu putea merge mai repede.
În 1963, bunica Eleonora era văduvă de 46 de ani.
Uitarea, încurcarea numelor copiilor și greșitul la numărat sunt
semnele de bătrânețe ale bunicii Safta.

6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual identificat în fragmentul de mai jos și precizează rolul
acestuia.
6 puncte
„Mi-o amintesc pe bunica mergând dreaptă, având luminițe în ochi, cu vorbă iute, tăioasă sau,
dimpotivă, mucalită.”

__________________________________________________________________________________

7. Prezintă, în 30 – 70 de cuvinte, o temă comună celor două texte date, valorificând câte un element
de conținut. 6 puncte
8. Crezi că prezența bunicilor în viața copiilor este importantă? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de
cuvinte, valorificând textul 1. 6 puncte
9. Asociază fragmentul dat din textul, Bunica Safta de Ion Agârbiceanu, cu un alt text literar studiat la
clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare morală/culturală
comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
6 puncte
B.

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

Conțin vocale în hiat, toate cuvintele din seria:
a) călătorie, fiecare;
b) Eleonora, seamă;
c) preot, vremea;
d) primejdie, ulița.
Răspunsul corect: 2 puncte

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect. Cuvintele obținute prin compunere din
enunțul ,, De la vecine mai veneau cinci-șase copii, așa că acum erau în ograda cea largă vreo
douăzeci și trei.”, sunt:
a) așa că, douăzeci și trei;
b) de la, cinci-șase;
c) de la, așa că;
d) de la, douăzeci și trei.

Răspunsul corect: 2 puncte

3. Rescrie textul, precizând un antonim pentru cuvântul a scăpăta și un sinonim pentru cuvântul
ogradă, din enunțul dat: ,, Apoi, când soarele începe a scăpăta și umbra casei bâtrâne umple întrega
ogradă, când unul, când altul iese la portiță.”

4 puncte
4. Menționează ce părți de vorbire sunt cuvintele Safta, ce, părinții, din enunțul dat, precizând ce
funcție sintactică au.
„Omul pleca grăbit, iar Safta scotea traista de după grumazul copilului și cerceta ce merinde i-au
pus părinții.”

6 puncte

5. Alcătuiește o frază din două propoziții aflate în raport de coordonare copulativă. 6 puncte

6. Alcătuiește o propoziție afirmativă, în care substantivul „bunică” să aibă funcția sintactică de atribut
substantival (a) și o propoziție negativă, în care pronumele personal „el” să aibă funcția sintactică de
complement prepozițional (b). 6 puncte

a)

b)

__________________________________________________________________________________
7. Rescrie enunțul de mai jos, reprezentând reacția unui prieten după lectura fragmentului
memorialistic semnat de Denisa Comănescu, corectând greșelile de orice fel.
Corectează greșelile de orice natură, rescriind enunțul! 6 puncte

Bunica Eleonora i-a demonstrat nepoatei sale iubită cât de important a fost mediul familiar pentru
copiii care i-a crescut.

SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi un personajul din

textul 1.
În redactarea compunerii:
- vei menționa două trăsături ale personajului 4 puncte
- vei ilustra două modalități de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată; 6 puncte
- vei corela o valoare transmisă prin acest personaj cu una importantă pentru tine, justificându-ți
răspunsul. 2 puncte
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii - 12 puncte
• redactarea compunerii - 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor - 1 punct; coerența textului
- 1 punct; proprietatea termenilor folosiți - 1 punct; corectitudine gramaticală - 1 punct; claritatea
exprimării ideilor - 1 punct; respectarea normelor de ortografie - 1 punct; respectarea normelor de
punctuație - 1 punct; lizibilitate - 1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă
doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.