Lab14 Biofizica
Lab14 Biofizica
Lab14 Biofizica
Raport
Lucrarea de laborator nr.14
Tema: „Înregistrarea potențialului de acțiune la cordul de broască”
Chișinău, 2020
Scopul lucrării:
● Prezentarea aspectelor teoretice privind bioelectrogeneza;
● Cercetarea metodelor de înregistrare a biopotenţialelor;
● Înregistrarea potenţialului de acţiune la cordul de broască;
● Importanţa înregistrării biopotenţialelor în practica medicală;
● Confirmarea teoriei lui Einthoven prin metoda modelării.
Noţiuni teoretice:
Organismele vii conţin o cantitate considerabilă de apă în care sunt solvite săruri
minerale. În aceste condiţii, mediile biologice sunt bogate în ioni – purtători de sarcini
electrice. Bioelectrogeneza (geneza biologică de potenţiale electrice) este legată de
diferenţa de potenţial electric între faţa interioară şi cea exterioară a membranei
celulare. Aceste diferenţe de potenţial sunt de ordinul 50 –100 mV, potenţialul fiind
negativ în interior faţă de exteriorul membranei celulare. Potenţialul transmembranar
este cauzat de diferenţele de concentraţie intra şi extracelulară a ionilor Na+, K+ şi Cl
–. Aceste diferenţe de concentraţii se datorează activităţii pompei de sodiu-potasiu şi în
măsură mai mică datorită echilibrului Donnan.
fig. 1
Tensiunea între cele două feţe ale membranei celulare (potenţialul de membrană)
s-a măsurat printr-o tehnică de microelectrod. Un electrod este plasat la exteriorul
membranei (de regulă axon de nerv), iar în interior pătrunde un vârf subţire, efilat, cu
diametru de sub 1 mm, al unui microelectrod din sticlă. Microelectrodul este umplut cu
o soluţie saturată de KCl în contact cu un electrod de Ag peste care s-a format AgCl
(Fig. 1). Schema măsurării potenţialului de membrană la axonul gigant de calmar: EA
– electrod activ, EI – electrod indiferent, _ _ _ – transport pasiv, ______ – transport
activ. Potenţialul măsurat se numeşte potenţial de repaus. Valoarea acestui potenţial se
determină conform ecuaţiei lui Goldmann:
în care: P este permeabilitatea membranei pentru ionul respectiv; [ ] reprezintă
concentraţia ionilor respectivi; indicii i şi e se referă la partea interioară şi exterioară a
membranei celulare. Remarcăm că valorile numerice ale potenţia lului de repaus
variază în funcție de tipul de celulă, de specie etc. O proprietate comună pentru toate
celulele vii este excitabilitatea, însoţită de mai multe fenomene, printre care şi anumite
manifestări electrice. Ultimele sunt de fapt expresia dezechilibrului fenomenelor
electrice de repaus şi apariţia potenţialului de acţiune.
fig. 3
I-în repaus, organul este polarizat şi nu există nicio diferenţă între punctele A şi B
pe care sunt aplicaţi electrozii de culegere. Acul galvanometrului indică zero, iar grafic
se înscrie o linie orizontală numită linie de izopotenţial;
II– excitaţia aplicată în punctul A produce un dezechilibru între punctul A
depolarizat (electronegativ) şi punctul B încă polarizat (electropozitiv). Acest
dezechilibru poate fi reprezentat printr-un vector orientat de la “–” la “+”. Prin
circuitul exterior trece curent electric, ce provoacă devierea acului galvanometrului
într-un sens şi grafic se înregistrează o linie brusc ascendentă;
III-–după ce excitaţia a cuprins tot muşchiul care este în întregime depolarizat,
între punctele A şi B din nou nu există diferenţă de potenţial, acul galvanometrului
revine la zero, iar unda revine spre linia de izopotenţial unde se menţine scurt timp;
IV- urmează faza de repolarizare care începe în punctul A şi se propagă în acelaşi
sens cu excitaţia. În timpul repolarizării se produce din nou un dezechilibru electric
între zona încă depolarizată (electronegativă) şi zona repolarizată (electropozitivă).
Acul galvanometrului va fi deviat în sens opus celui de la depolarizare. Direcţie opusă
va avea şi vectorul electric. Grafic se înscrie o undă care coboară sub linia izoelectrică,
dar care are o desfăşurare mai puţin amplă;
V-– când toată fibra s-a repolarizat, între cei doi electrozi diferenţa de potenţial
lipseşte, acul galvanometrului revine la zero, iar graficul la linia izoelectrică.
Descrierea dispozitivului:
Aparatul cu care se va înregistra electrocardiograma la cordul de broască se
numeşte „Salut”. Acest aparat portativ este folosit şi în practica medicală. În principiu
aparatul amplifică diferenţele de potenţial culese de pe suprafaţa cordului cu doi
electrozi inpolarizabili de tip D’Arsonval şi le înregistrează. Amplificarea
biocurenţilor se face cu un sistem electronic. Curenţii amplificaţi trec printr-un
solenoid, produc un câmp magnetic variabil care antrenează o peniţă înregistratoare.
Aceasta lasă urme pe hârtie termosensibilă, care este antrenată în mişcare cu o viteză
cunoscută, de către un motoraş electric.
fig. 5 Schema instalației
7. După 5-6 secunde peniţa înregistratoare se eliberează din starea fixată prin apăsarea
butonului 5 (trecerea în poziţia de sus).
60 60 h 23
l 15 n1 = = =100 U 1= = =2.3 mV
T 1= = =0.6 s T 0.6 S 10
V 25
60 60 h 24
l 15.5 n2 = = =97 U 2= = =2.4 mV
T 2= = =0.62 s T 0.62 S 10
V 25
60 60 h 21
l 14.5 n3 = = =103 U 3= = =2.1 mV
T 3= = =0.58 s T 0.58 S 10
V 25
n1 +n 2+ n3 100+ 97+103
n med= = =100
3 3
∆ n1=|n1 −nmed|=|100−100|=0
∆ n2=|n 2−nmed|=|97−100|=3
∆ n3=|n 3−nmed|=|103−100|=3
∆ n +∆ n2 + ∆ n3 0+ 3+3
∆ nmed = 1 = =2
3 3
∆ n med 2
Er= ∗100 %= ∗100 %=2 %
nmed 100
U 1 +U 2 +U 3 2.3+ 2.4+2.1
U med = = =2.26 mV
3 3
∆ U 1 =|U 1−U med|=|2.3−2.26|=0.04 mV
∆ U 2=|U 2−U med|=|2.4−2.26|=0.14 mV
∆ U 3 =|U 3−U med|=|2.1−2.26|=0.16 mV
∆ U 1+ ∆ U 2+ ∆ U 3 0.04+0.14 +0.16
∆ U med= = =0.11 mV
3 3
∆ U med 0.11
Er= ∗100 %= ∗100 %=5 %
U med 2.26
Concluzie:
После выполнения лабораторной работы я заметил схватки сердечной
мышцы у лягушки. То же самое мы зафиксировали потенциальные действия
на шнуре лягушки. Мы представили теоретические аспекты
биоэлектрогенеза, исследовали методы регистрации биопотенциалов.