Contabilitatea Societailor de Asigurari

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea Științe Economice

Departamentul Contabilitate și Informatică Economică
Crisina DOLGHI Vladimir DOLGHI
CONTABILITATEA SOCIETĂȚILOR
DE ASIGURĂRI
POLITICI CONTABILE CONFORM IFRS
Manual
Aprobat de
Senatul USM
Chișinău – 2016
CEP USM
CZU 657:368(075.8)
D 64
Recomandat de Departamentul Contabilitate și Informatică Economică,

de Consiliul Facultății Științe Economice și de Consiliul Calității al USM
Recenzenți: Ludmila GRABAROVSCHI, doctor în științe economice,

conferențiar universitar, Academia de Studii Economice
din Moldova
Valentina PANUȘ, doctor în științe economice
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Dolghi, Cristina.
Contabilitatea societăţilor de asigurări. Politici contabile conform IFRS: Manual
/ Cristina Dolghi, Vladimir Dolghi; Univ. de Stat din Moldova, Fac. Ştiinţe Econ.,
Dep. Contabilitate şi Informatică Econ. – Chişinău: CEP USM, 2016. – 198 p.
Bibliogr.: p. 169-172. – 50 ex.
ISBN 978-9975-71-875-2.
657:368(075.8)
D 64
ISBN 978-9975-71-875-2
© Cr. Dolghi, Vl. Dolghi, 2016
© USM, 2016
CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................................................ 5
Capitolul 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ASIGURAREA

ȘI SOCIETĂȚILE DE ASIGURĂRI
1.1. Asigurarea – concept, esență economică, rol, funcții și clasiicare ...................... 9
1.2. Organizarea și supravegherea activității societăților de asigurări........................ 17
1.3. Riscul asigurat...................................................................................................... 27
1.4. Prima de asigurare................................................................................................ 34
1.5. Dauna sau indemnizația ...................................................................................... 35
1.6. Terminologia utilizată în asigurări ....................................................................... 40
1.7. Piața asigurărilor din Republica Moldova .......................................................... 43
Capitolul 2. PRINCIPIILE GENERALE ALE ORGANIZĂRII CONTABILITĂȚII

SOCIETĂȚILOR DE ASIGURĂRI, ARMONIZATE CU DIRECTIVELE
EUROPENE ȘI IFRS
2.1. Reglementarea normativă a contabilității ............................................................ 52
2.2. Principii, politici și tratamente contabile ............................................................. 56
2.3. Documentarea operațiilor aferente asigurărilor ................................................... 67
2.4. Sarcinile contabilității .......................................................................................... 71
2.5. Planul de conturi de lucru al societăților de asigurări .......................................... 73
Capitolul 3. ÎNREGISTRĂRI CONTABILE AFERENTE ASIGURĂRILOR

DIRECTE ȘI COASIGURĂRII
3.1. Contabilitatea primelor de asigurare, coasigurare și decontările interne ............. 79
3.2. Contracte de asigurare încetate, înregistrare contabilă ........................................ 91
3.3. Contabilitatea daunelor și îndemnizațiilor de asigurare....................................... 95
3.4. Înregistrarea operațiilor aferente pretențiilor de regres ....................................... 98
3.5. Sarcini pentru autoevaluare.................................................................................. 102
Capitolul 4. ÎNREGISTRĂRI CONTABILE AFERENTE RISCURILOR PRIMITE

ȘI CEDATE ÎN REASIGURARE
4.1. Reasigurarea – concept, necesitate, rol ............................................................... 107
4.2. Contabilitatea operațiilor la societatea ce cedează în reasigurare (cedent).......... 111
4.3. Contabilitatea operațiilor la societatea ce acceptă în reasigurare (cesionar) ....... 118
Capitolul 5. REZERVELE TEHNICE DE ASIGURARE

5.1. Rezervele tehnice – conținut, esență, clasiicare, utilizare................................... 126
5.2. Metode de calculare a rezervelor tehnice............................................................. 127
5.3. Contabilitatea operațiilor privind constituirea și utilizarea rezervelor tehnice .... 136
3
Capitolul 6. INDICATORI FINANCIARI AI ACTIVITĂȚII DE ASIGURĂRI:
SOLVABILITATE; LICHIDITATE CONFORME CU DIRECTIVELE
EUROPENE SPECIFICE
6.1. Solvabilitate – noțiune, condiții de garantare ..................................................... 140
6.1.1. Determinarea valorii activelor admise în calculul marjei de solvabilitate 142
6.1.2. Cerințe de dispersare a activelor în scopul determinării marjelor
de solvabilitate .......................................................................................... 144
6.1.3. Determinarea marjei de solvabilitate disponibile și ratei solvabilității .... 145
6.2. Lichiditate – noțiune, cerințe de menținere.......................................................... 146
6.2.1. Active și obligații admise în calcul ......................................................... 147
6.2.2. Determinarea coeicientului de lichiditate .............................................. 147
Capitolul 7. SITUAȚIILE FINANCIARE ALE SOCIETĂȚILOR DE ASIGURĂRI

ÎN BAZA IFRS ȘI RAPOARTE ANUALE
7.1. Delimitări și referințe .......................................................................................... 152
7.2. Exercițiul inanciar ............................................................................................... 155
– Bilanțul ......................................................................................................... 160
– Situația de proit și pierdere ........................................................................... 162
– Situația rezultatului global ............................................................................ 163
– Situația modiicărilor capitalului propriu ...................................................... 164
– Situația luxurilor de numerar ........................................................................ 165
– Note explicative la situațiile inanciare ......................................................... 166
7.3. Raportul conducerii............................................................................................. 167
7.4. Auditul extern...................................................................................................... 167
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................... 169
A N E X E ................................................................................................................... 173
Anexa 1. Lucrul individual ......................................................................................... 173
Anexa 2. Test evaluare inală ...................................................................................... 177
Anexa 3. Nomenclatorul conturilor contabile de lucru al societăților de asigurări
din Republica Moldova (Model)................................................................. 179
4
INTRODUCERE
Sistemul de asigurări contribuie la dezvoltarea sigură și durabilă a economi-

ei țării, reprezentând o bază suplimentară pentru sporirea securității populației,
asigurarea bunurilor cetățenilor și entităților economice. În același timp, dez-
voltarea asigurărilor, într-o mare măsură, depinde de perfecționarea cadrului le-
gal, eiciența politicilor iscale și monetare ale statului, calitatea supravegherii
activității de asigurări și de stabilitatea funcționării societăților de asigurări din
industria națională de asigurări.
Pentru realizarea scopului vizat, este necesară organizarea unui sistem de
asigurări eicient în Republica Moldova, inclusiv îmbunătățirea calității raportării
situațiilor inanciare, ceea ce va avea un impact semniicativ asupra asigurării ac-
cesului liber al tuturor categoriilor de utilizatori la informația aferentă activității
societăților naționale de asigurări, promovând astfel dezvoltarea activă a indus-
triei date atât pe plan național, cât și internațional.
Societățile de asigurări sunt entități comerciale și funcționează în conformi-
tate cu Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, cu alte
acte legislative și normative din domeniu prin oferirea, negocierea şi încheierea
de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune,
efectuarea de acțiuni de regres și de recuperare.
Autoritatea de supraveghere a activității de asigurări în Republica Moldova
este Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF).
Societățile de asigurări au obligația să-și organizeze și să țină contabilita-
tea conform Legii contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, actelor nor-
mative din domeniul contabilității și actelor legislative și normative elaborate
de CNPF. Începând cu 01 ianuarie 2012, legea contabilității obligă societățile
de asigurări, în calitate de entități de interes public, să țină contabilitatea și să
raporteze situațiile inanciare în baza Standardelor Internaționale de Raportare
Financiară (IFRS).
Prezenta lucrare a fost elaborată în baza curriculumului disciplinei „Conta-
bilitatea în societățile de asigurări”, ce se studiază la ciclul I, Licență, şi cuprin-
de toate temele prevăzute de aceasta. Disciplina „Contabilitatea în societăţile de
asigurări” reprezintă o parte componentă a cursului de contabilitate inanciară şi
managerială pentru studenţii specialităţii „Contabilitate”. Studiul acestei disci-
pline permite studenţilor să acumuleze cunoştinţele necesare privind obiectul de
5
studiu şi componentele lui aferente activității speciice ale societăților de asigu-
rări, menite să dezvolte următoarele competenţe sistemice speciice:
− organizarea contabilităţii în societățile de asigurări;
− aplicarea IFRS la înregistrarea operaţiilor economice speciice activită-
ţii de asigurări și raportării situațiilor inanciare;
− identiicarea operaţiilor economice și a înregistrărilor contabile aferen-
te asigurărilor directe și coasigurării; riscurilor primite și cedate în re-
− aplicarea metodelor de formare a rezervelor tehnice de asigurare;

asigurare;
− determinarea condiţiilor de garantare a solvabilităţii societăților de asi-

gurări.
În manualul dat, sunt prezentate noțiunile generale privind activitatea de
asigurări, baza normativă de organizare a contabilității în societățile de asigurări
și sarcinile fundamentale ale acesteia; înregistrările contabile aferente operațiilor
din asigurarea directă, coasigurare şi din operațiile de reasigurare; contabilita-
tea operațiilor privind constituirea și utilizarea rezervelor tehnice de asigurare;
particularitățile, componența și modul de prezentare a situațiilor inanciare de
către societățile de asigurări; metodologia de calcul a principalilor indicatori i-
nanciari speciici activității de asigurări. La elaborarea lucrării au fost luate în
considerație transformările pieței de asigurări din țară în ultimii ani și politicile
contabile actuale conform IFRS.
Manualul este adaptat predării în cadrul studiilor universitare și de master
din instituțiile de învățământ superior cu proil economic, contabililor, auditori-
lor și altor specialiști care activează în sectorul de asigurări.
Autorii manualului: Cristina DOLGHI, doctor în științe economice,
conferențiar universitar USM, auditor; Vladimir DOLGHI, doctorand, lector uni-
versitar USM, auditor practician, actuar certiicat, vor i recunoscători cititorilor
pentru sugestii şi obiecții, care vor i luate în considerație la publicarea edițiilor
viitoare.
6
Lista abrevierilor:
RM – Republica Moldova
MF – Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova
CNPF – Comisia Națională a Pieței Financiare a Republicii Moldova
CF – Codul iscal
UE – Uniunea Europeană
DE – Directivele Europene
CEE – Comunitatea Economică Europeană
IFRS – Standarde Internaționale de Raportare Financiară
SNC – Standarde Naționale de Contabilitate
IAS – Standarde Internaționale de Contabilitate
IFRIC – Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaționale
de Raportare Financiară
IASB – Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate
7
Cuvinte-cheie:
asigurări cesionar (reasigurător)
asigurător retrocesiune
asigurat retrocedent
beneiciar retrocesionar
coasigurare rezerve de asigurare
societăți de asigurări solvabilitate
risc asigurat lichiditate
primă de asigurare politici contabile
daune tratamente contabile
indemnizație de asigurare SIRF
despăgubire de asigurare SNC
reasigurări plan de conturi
cesiune de asigurare situații inanciare
cedent (reasigurat)
8
Capitolul 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ASIGURAREA
ȘI SOCIETĂȚILE DE ASIGURĂRI
Obiective:
− Deinirea noţiunii asigurare, funcțiile și tipurile acesteia.
− Determinarea rolului asigurărilor în economia națională.
− Prezentarea modului de organizare și de supraveghere a activității societăților
de asigurări.
− Determinarea riscului asigurat în funcție de tipurile de asigurări.
− Determinarea terminologiei profesionale utilizată în asigurări.
− Determinarea drepturilor și obligațiilor asigurătorului și asiguratului conform
−
contractului de asigurare.
Identiicarea răspunderii asigurătorului pe riscurile preluate în asigurarea de
bunuri și răspunderii civile, asigurarea de viață.
− Calcularea cuantumului despăgubirii și indemnizației de asigurare.
− Evaluarea principiilor de acoperire a daunelor utilizate de asigurători.
− Examinarea evoluției pieței de asigurări din Republica Moldova.
1.1. Asigurarea – concept, esență economică, rol, funcții și

clasiicare
Asigurarea reprezintă una dintre cele mai vechi categorii ale relaţiilor publi-
ce de producţie.
Sensul inițial al asigurării este legat de cuvântul „frică”. Expresia „asigura-
re” uneori se folosește cu sensul de susținere într-o afacere, garanția succesului
într-un anumit domeniu etc. În momentul actual, acest termen tot mai des este
folosit în calitate de instrument de protecție a intereselor patrimoniale ale persoa-
nelor izice şi juridice.
Formele inițiale ale asigurării au apărut în antichitate. Încă din epoca orânduirii
sclavagiste proprietarii de avere și robi foloseau asigurarea ca metodă de protecție
împotriva forțelor naturii, a pierderilor în urma unor evenimente neprevăzute.
Cele mai vechi reguli ale asigurării sunt descrise în una din cărţile lui Tal-
mud. Dacă unul dintre ciobani îşi pierdea animalul, Talmud ordona altor ciobani
să-i dea în schimb alt măgar, dar în niciun caz bani. Astfel, încă pe atunci a fost
elaborat principiul de bază: asigurarea este doar o protecţie contra riscului şi în
niciun caz nu poate servi drept bază pentru îmbogăţire.
La baza primelor forme de asigurare a fost ajutorul reciproc colectiv, care
era garantat prin obligaţii reciproce.
9
Odată cu dezvoltarea oraşelor şi apariţia localităţilor mari, sporea şi perico-
lul de moarte sau deteriorare a averii în urma incendiilor sau altor dezastre şi de
aceea devine foarte clară tendinţa oamenilor de a se uni pentru a preveni peri-
colul, a lichida consecinţele acestuia, inclusiv prin metode economice. Astfel, în
anul 1310, în oraşul Brugge (Germania) a fost îniinţată „Camera de asigurare”,
care se ocupa de protecţia intereselor patrimoniale ale negustorimii şi breslelor
meşteşugăreşti.
În epoca descoperirilor geograice, se observă o dezvoltare vertiginoasă a
transportului maritim şi a comerţului internaţional. Apariţia noilor pieţe pentru
comerţ sporeşte pericolul, totodată crescând necesitatea de protecţie a intereselor
patrimoniale. Apar primele forme ale organizaţiilor de asigurare, la care participă
diferiţi proprietari de avere. Aceste organizaţii au fost create în baza asigurării
patrimoniale reciproce de către grupuri separate ale negustorimii sau proprietari-
lor de nave maritime. În cazul unei caravane de comerţ terestru sau al transportă-
rii pe cale maritimă, construcţiei sau producerii în comun, oamenii se înţelegeau
ca în caz de distrugere sau deteriorare a patrimoniului unuia dintre participanţii la
această întreprindere comună, prejudiciul acestuia se împarte proporţional între
toţi participanţii. Acesta era principiul asigurării reciproce.
Pe lângă asigurarea imobilului ca obiect al activităţii de antreprenoriat, se
dezvolta şi asigurarea contra incendiului. Cea mai simplă formă a acestui tip de
asigurare consta în crearea unui fond special pentru a-i ajuta pe cei ai căror avere
a ars sau a fost deteriorată. Astfel, după incendiul de la Londra din 1666, când
acesta a distrus aproape tot centrul oraşului, a fost creată „Poliţa de asigurare
contra incendiului” pentru asigurarea caselor şi altor ediicii. În 1667 în oraşul
Cristiania (Oslo) a fot creată „Brand-casa” norvegiană. În decurs de câţiva ani, în
toată Europa au apărut o serie de organizaţii de asigurare.
Trebuie de menţionat că, în cazul asigurării reciproce, scopul participanţi-
lor la astfel de comuniuni nu era obţinerea proitului din acest tip de activitate.
Aceştia se ocupau doar de minimizarea daunelor, care ar putea apărea. Astăzi, un
astfel de sistem există în domeniul asigurării maritime.
Cu timpul, primele comuniuni de asigurare reciprocă au început să ie trans-
formate în companii de asigurare comerciale profesioniste, care se dezvoltau pe
principiile antreprenoriatului şi obţinerii de venit din acest tip de activităţi. Pro-
itul acestora era compus dintr-un procent din prima de asigurare şi posibilitatea
că evenimentele asigurate nu vor surveni.
Pe măsura dezvoltării economice, creşterii intereselor patrimoniale sporea
şi numărul de companii de asigurare, capitalul circulant al acestora şi investi-
ţiile în alte ramuri ale economiei. La începutul anilor 60 sec. XVIII, în Occi-
dent existau cca 100 de tipuri de asigurare a averii şi asigurare de persoane.
10
Ideea asigurării satisfăcea complet necesităţile economiei care se dezvolta şi
asigurarea s-a răspândit rapid în toate sferele de activitate. Formele şi metodele
asigurării se modiicau periodic în funcție de necesităţi. Spre exemplu, în 1706
a fost creată prima companie de asigurare de viaţă, iar în sec. XVIII-XIX apar
unele noi tipuri de asigurare, cum sunt asigurarea animalelor, asigurarea contra
furtului, asigurarea pierderilor inanciare, asigurarea de accidente şi alte tipuri
de asigurări.
Experienţa acumulată de-a lungul anilor demonstrează că în poida faptului
că calamităţile neprevăzute poartă un caracter întâmplător şi neuniform, numă-
rul persoanelor afectate întotdeauna este mai mic decât numărul persoanelor sau
entităților asigurate. În aceste condiţii, distribuirea solidară a daunelor posibile
între proprietarii de avere interesaţi aplanează semniicativ consecinţele calami-
tăţilor. Cu cât numărul persoanelor participante la distribuirea daunelor este mai
mare, cu atât mai mică este cota resurselor pentru iecare participant. Astfel a
apărut asigurarea, esenţa căreia constă în distribuirea închisă a daunelor între
persoanele interesate.
O formă mai primitivă de asigurare a fost asigurarea naturală. Odată cu dez-
voltarea relaţiilor monetare şi comerciale, asigurarea naturală a cedat locul asi-
gurării în formă bănească.
Distribuirea daunelor în formă bănească a lărgit şi a simpliicat semniicativ
posibilităţile de asigurare. Asigurarea s-a transformat într-o metodă universală de
protecţie a bunurilor persoanelor izice şi juridice în cazul unor anumite eveni-
mente (cazuri de asigurare) din contul fondurilor monetare formate din contribu-
ţiile pentru asigurare (prime, plăţi). Adică, esenţa economică a asigurării constă
în formarea de către asigurător a fondului de asigurare din contul primelor de
asigurare ale persoanelor asigurate, destinat pentru efectuarea plăţilor de asi-
gurare în beneiciul asiguraţilor în cazul apariţiei cazurilor de asigurare, stipu-
late în contract.
Din punctul de vedere al perioadei actuale, este necesar a sublinia importan-
ţa asigurării ca o categorie economică independentă.
Asigurarea reprezintă îmbinarea subiectivului şi obiectivului. Ea relectă
sfera existentă și necesară a relaţiilor economice. Aceasta este o relaţie între stat,
întreprinderi, entitățile de toate formele de proprietate, populaţie, companii de
asigurări. Caracterul obiectiv al asigurării s-a format în situaţia contradicţiilor
existente dintre om şi natură, precum şi a contradicţiilor care apar în procesul de
producţie şi diferite tipuri de fenomene şi evenimente. Aceasta este o contradic-
ţie între posibilităţile dezvoltării societăţii şi dezvoltarea ca atare, diferite riscuri
apărute în cazul încălcării procesului dezvoltării tehnice. Activitatea publică a
omului, viaţa şi experienţa acestuia sunt însoţite permanent de posibilitatea apa-
11
riţiei calamităţilor, accidentelor, riscul apariţiei cărora se majorează odată cu dez-
voltarea ştiinţei, tehnicii, producţiei.
Rolul asigurării poate i perceput corect în cazul analizei cadrului economic
monetar al republicii, care include inanţele (bugetul de stat şi inanţele întreprin-
derilor), creditul şi asigurarea. Fiecare dintre aceste categorii economice dispune
de trăsături, esenţă, forme de manifestare și funcţii proprii. Categoria economică
a asigurării se manifestă prin diferite ramuri, tipuri şi subtipuri ale asigurării.
După conţinut şi provenienţă asigurarea diferă de inanţe şi credit. Asigura-
rea reprezintă o categorie economică independentă. Aceasta constituie un sistem
de relaţii economice, care, în primul rând, include formarea din contul aporturilor
persoanelor izice şi juridice a unui fond special de resurse şi, în al doilea rând,
utilizarea acestuia pentru compensarea daunelor aduse averii în urma calamităţi-
lor naturale şi accidentelor, precum şi pentru acordarea ajutorului cetăţenilor în
cazul unor evenimente din viaţa acestora.
Veriga iniţială de studiere a esenţei asigurării – distribuirea închisă a dau-
nelor între persoanele interesate. Asigurarea reciprocă este un exemplu clasic de
distribuire închisă a daunelor.
În afară de aceasta, asigurarea întotdeauna este legată de posibilitatea de
apariţie a unui caz de asigurare, adică caracteristica obligatorie a asigurării este
caracterul probabil al relaţiilor. Utilizarea mijloacelor fondului de asigurare ține
de apariţia şi consecinţele cazurilor de asigurare.
În calitate de categorie economică asigurarea reprezintă un sistem de relaţii
economice, care include totalitatea formelor şi metodelor de formare a fondurilor
de asigurare şi utilizarea acestora pentru compensarea daunelor în caz de apariţie
a unor evenimente neprevăzute, precum şi pentru acordarea ajutorului în cazul
unor evenimente apărute pe parcursul vieţii.
Totodată, asigurarea presupune redistribuirea închisă a daunelor prin inter-
mediul fondului speciic de asigurare, format din primele de asigurare. În cadrul
asigurării apar relaţii de redistribuire, legate de crearea şi utilizarea acestui fond,
fapt care, pe de o parte, apropie asigurarea de inanţe, iar pe de altă parte, scoate
în evidenţă trăsăturile acesteia. Mişcarea costului în formă monetară în asigurare
depinde de probabilitatea de cauzare a daunelor ca rezultat al apariţiei cazurilor
de risc.
Funcţiile asigurării şi conţinutul acesteia în calitate de categorie economică
sunt corelate din punct de vedere organic.
În calitate de funcţii de categorie economică ale asigurării pot i numite
următoarele:
− formarea fondului speciic de asigurare în formă bănească (rezervele teh-
nice de asigurare);
12
− compensarea pagubelor şi indemnizațiilor de asigurare;
− prevenirea şi minimizarea daunelor.
Prima funcţie – formarea fondului speciic de asigurare în formă bănească
ca plăţi pentru riscul, pe care şi-l asumă societatea de asigurare.
Funcţia de formare a fondului de asigurare în formă bănească este îndeplinită
prin formarea rezervelor tehnice de asigurare, care asigură stabilitatea asigurării,
garantarea plăţilor şi compensărilor. Dacă în cadrul băncilor comerciale acumu-
larea fondurilor de la populaţie cu scopul, spre exemplu, acumulării mijloacelor
băneşti are doar un caracter de economisire, atunci asigurarea prin intermediul
funcţiei de formare a fondului de asigurare poartă un caracter de economisire şi
de risc. În plan moral, iecare participant la procesul de asigurare, spre exemplu
asigurarea vieţii, este sigur de obţinerea asigurării materiale în caz de accident şi
expirarea termenului contractului. În cazul asigurării patrimoniului prin interme-
diul funcţiei de formare a fondului de asigurare nu doar se rezolvă problema de
compensare a valorii patrimoniului prejudiciat în limita sumelor şi a condiţiilor
asigurării prevăzute în contractul de asigurare, dar şi se creează condiţii pentru
compensarea materială a valorii totale sau parţiale a patrimoniului prejudiciat.
Tot prin intermediul acestei funcţii, se rezolvă problema investirii mijloa-
celor temporar disponibile în structurile bancare sau în alte structuri comerciale,
a investirii mijloacelor băneşti în imobil, achiziţionării hârtiilor de valoare etc.
Odată cu dezvoltarea pieţei asigurărilor, se va perfecţiona şi extinde mecanismul
de utilizare a resurselor temporar disponibile. Va spori semniicaţia funcţiei de
formare a rezervelor tehnice de asigurare.
A doua funcţie a asigurării este compensarea pagubelor şi indemnizațiilor
de asigurare persoanelor asigurate. Doar persoanele izice şi juridice, care au
participat la formarea fondului de asigurare, au dreptul la plata pagubelor şi
indemnizațiilor de asigurare. Compensarea pagubelor prin intermediul acestei
funcţii persoanelor izice şi juridice este efectuată doar în limitele contractelor de
asigurare. Ordinea de compensare a pagubelor și a indemnizațiilor de asigurare
este determinată de societatea de asigurări, reieşind din condiţiile contractelor de
asigurare şi este reglementată de Autoritatea de supraveghere.
A treia funcţie a asigurării – prevenirea cazului de asigurare şi minimizare a
daunelor – presupune un set de măsuri preventive, inclusiv inanţarea evenimen-
telor pentru împiedicarea sau minimizarea consecinţelor negative ale accidente-
lor, calamităţilor naturale etc. Tot aici este inclus şi impactul legal asupra asigu-
rătorului, prevăzut de contractul de asigurare, încheiat şi orientat spre gestiunea
bunului asigurat. Măsurile asigurătorului de prevenire a cazului asigurat şi de
minimizare a pagubelor poartă denumirea de măsuri preventive.
13
Este în interesul asigurătorului să transmită o anumită sumă din mijloace-
le băneşti pentru măsurile de prevenire a pagubelor (spre exemplu, inanţarea
măsurilor de prevenire a incendiilor: procurarea echipamentului de stingere a
incendiului, instalarea dispozitivelor de control al emanărilor de căldură etc.),
care vor contribui la păstrarea bunului asigurat. Cheltuielile asigurătorului pentru
măsurile preventive sunt utile, deoarece permit economisirea semniicativă a mij-
loacelor băneşti în momentul achitării plăţii de asigurare, prevenind un incendiu
sau orice altă situaţie de risc.
Conform Legii 407-XVI din 21.12.2006 cu privire la asigurări, societățile de
asigurări practică asigurări de viață și asigurări generale.
Clasele de asigurări de viață și asigurări generale, conform Anexei 1 a Legii
cu privire la asigurări, includ următoarele tipuri de asigurări:
A. Asigurările de viață
Tipurile de asigurări care au o bază contractuală:
a) asigurările de viaţă, care includ: asigurarea la termen de supravieţuire,
asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces (mixtă de
viaţă), asigurarea de viaţă cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asi-
gurarea de naştere;
b) anuităţile;
c) asigurările de viaţă suplimentare: asigurările de deces din accident, asigu-
rările de vătămări corporale, asigurările de incapacitate permanentă de muncă din
boală, asigurările de incapacitate permanentă de muncă din accident, asigurările
de incapacitate temporară de muncă din boală, asigurările de incapacitate tem-
porară de muncă din accident, asigurările de spitalizare, asigurările de cheltuieli
medicale, asigurările de boli grave, asigurările de şomaj, când acestea sunt sub-
scrise suplimentar unui contract de asigurare de viaţă;
d) asigurările permanente de sănătate.
Clasele de asigurări de viață (inclusiv transmiterea şi primirea în reasi-
gurare):
1. Asigurările de viaţă, anuităţile şi asigurările de viaţă suplimentare prevăzute
în prezentul compartiment la lit.a)-d), cu excepţia celor prevăzute la pct.2 şi 3.
2. Asigurările de căsătorie, asigurările de naştere.
3. Asigurările de viaţă şi anuităţile care sunt legate de fondurile de investiţii,
prevăzute în prezentul compartiment la lit.a) şi b).
B. Asigurările generale
Clasele de asigurări generale:
1. Asigurările de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesi-
onale), pentru care se acordă:
− despăgubiri inanciare;
14
− despăgubiri în natură;
− despăgubiri mixte (inanciare şi în natură);
− despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul
transportului.
2. Asigurările de sănătate, pentru care se acordă:
− despăgubiri inanciare;
− despăgubiri în natură;
− despăgubiri mixte (inanciare şi în natură).
3. Asigurările de vehicule terestre (altele decât cele feroviare), care acoperă:
− daunele survenite la vehiculele terestre cu motor;
− daunele survenite la vehiculele terestre, altele decât cele cu motor.
4. Asigurările de vehicule de cale ferată, care acoperă:
− daunele survenite la vehiculele de cale ferată care se deplasează sau trans-
portă mărfuri ori persoane.
5. Asigurările de nave aeriene, care acoperă:
− daunele survenite la navele aeriene.
6. Asigurările de nave maritime, lacustre şi luviale, care acoperă:
− daunele survenite la navele luviale;
− daunele survenite la navele lacustre;
− daunele survenite la navele maritime.
7. Asigurările de bunuri în tranzit, care acoperă:
− daunele suferite de mărfuri, bagaje şi de alte bunuri transportate.
8. Asigurările de incendiu şi de alte calamităţi naturale, care acoperă:
− daunele suferite de proprietăţi şi de bunuri (altele decât bunurile cuprinse
în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7) cauzate de:
− incendiu;
− explozie;
− furtună;
− alte fenomene naturale, în afară de furtună;
− energie nucleară;
− alunecări de teren.
9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:
− daunele suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în
clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), în cazul în care aceste daune sunt cauzate de furt, grindină
sau îngheț altele decât cele prevăzute la pct.8.
10. Asigurările de răspundere civilă auto, care acoperă:
− daunele ce rezultă din folosirea autovehiculelor (inclusiv răspunderea
transportatorului).
15
11. Asigurările de răspundere civilă avia, care acoperă:
− daunele care rezultă din folosirea navelor aeriene (inclusiv răspunderea
transportatorului).
12. Asigurările de răspundere civilă maritimă, lacustră şi luvială, care aco-
peră:
− daunele care rezultă din folosirea navelor maritime, lacustre şi luviale
(inclusiv răspunderea transportatorului).
13. Asigurările de răspundere civilă generală, care acoperă:
− daunele din prejudiciul produs terţilor, altele decât cele menţionate la
pct.10,11 şi 12.
14. Asigurările de credite, care acoperă următoarele riscuri:
− insolvabilitatea;
− creditul de export;
− vânzarea în rate;
− creditul ipotecar;
− creditul agricol.
15. Asigurările de garanții pentru:
− garanțiile directe;
− garanțiile indirecte.
16. Asigurările de pierderi inanciare, care acoperă:
− riscurile de șomaj;
− insuiciența veniturilor;
− pierderile datorate condițiilor meteorologice nefavorabile;
− nerealizarea beneiciilor;
− riscurile aferente cheltuielilor curente;
− cheltuielile comerciale neprevăzute;
− deprecierea valorii de piață;
− pierderile de rentă sau alte venituri similare;
− pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menționate anterior;
− pierderile inanciare necomerciale;
− alte pierderi inanciare, conform clauzelor contractului de asigurare.
17. Asigurările de protecție juridică, ce acoperă:
− cheltuielile aferente procedurii judiciare şi alte cheltuieli, cum ar i: recu-
perarea pagubei suferite de asigurat într-o procedură civilă sau penală, apărarea
ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împo-
triva unei reclamaţii îndreptate împotriva lui.
18. Asigurările de asistenţă ale persoanelor alate în diicultate în cursul de-
plasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.
16
Notă: Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot i incluse într-o altă clasă, cu
excepţia riscurilor auxiliare.
C. Riscurile auxiliare
Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să
subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca licenţa să prevadă aceste riscuri,
dacă ele:
− sunt legate de riscul principal;
− privesc obiectul care se ală sub incidenţa riscului principal;
− sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.
Riscurile cuprinse în compartimentul B în clasele nr.14 „Asigurările de cre-
dite”, nr.15 „Asigurările de garanții” şi nr.17 „Asigurările de protecție juridică”
nu pot i considerate riscuri auxiliare pentru alte clase.
Riscurile cuprinse în compartimentul B în clasa nr.17 „Asigurările de
protecție juridică” pot i considerate riscuri auxiliare clasei nr.18 „Asigurările
de asistență” în cazul în care sunt legate de riscul principal şi în care riscul
principal se referă numai la asistența furnizată persoanelor alate în diicultate
în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu ori de la locul de reședință
permanentă.
Asigurările de protecție juridică pot i considerate riscuri auxiliare cu res-
pectarea prevederilor primului alineat al prezentului compartiment, dacă litigiile
sau riscurile care decurg din acestea sunt aferente utilizării navelor maritime.
Asigurarea servește drept un factor important de stimulare a activității şi ga-
rantarea unui mod de viaţă sănătos, stimulează creșterea productivității muncii în
conformitate cu investiția personală în producție şi asigurarea bunăstării proprii.
1.2. Organizarea și supravegherea activității societăților de

asigurări
Cadrul juridic privind activitatea în domeniul asigurărilor, dezvoltarea şi
consolidarea relaţiilor dintre asigurători, asiguraţi şi terţe persoane este format
din Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Legea
Republicii Moldova nr.407-XVI din 21 decembrie 2006 „Cu privire la asigurări”,
alte acte legislative, acte normative ale Autorităţii de supraveghere a asigurărilor,
acordurile internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.
Piaţa de asigurări, ca o parte componentă a pieţei inanciare, este obiect de
supraveghere şi control de către stat prin intermediul Autorităţii de supraveghere
cu scopul de a garanta o funcţionare stabilă.
În procesul asigurării participă doi subiecți esenţiali: asigurătorul şi asigu-
ratul.
17
Asigurătorul – este persoană juridică înregistrată în Republica Moldova,
care deţine dreptul de a desfăşura activităţi de asigurare conform legislaţiei în
vigoare.
Asigurat – este declarată persoana, care are încheiat un contract de asi-
gurare cu asigurătorul şi a achitat sau va achita prima de asigurare conform
condiţiilor prevăzute de acesta.
Procesul de asigurare cuprinde transferarea riscului eventual, inclusiv al ris-
cului unei pierderi inanciare sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asi-
gurător, în conformitate cu contractul de asigurare.
Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legis-
laţiei Republicii Moldova, corelate cu:
− persoana asiguratului sau a beneiciarului asigurării, cu viaţa, sănătatea şi
capacitatea lor de muncă (asigurarea de persoane);
− bunuri, credite şi garanţii, pierderi inanciare ale persoanelor izice şi ale
persoanelor juridice (asigurarea de bunuri);
− răspunderea pe care asiguratul o poartă faţă de persoanele izice sau per-
soanele juridice pentru prejudiciile cauzate lor (asigurarea de răspundere civilă).
Obiectul asigurării serveşte drept criteriu de clasiicare a asigurărilor.
După modul de efectuare, există două forme de asigurare: obligatorie şi
benevolă (facultativă).
În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile
şi obligaţiile iecărei părţi, condiţiile şi modul lor de implementare se stabilesc
prin lege.
În asigurarea benevolă, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile
şi obligaţiile iecărei părţi se stabilesc prin contract de asigurare. Condiţiile asi-
gurărilor benevole sunt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislaţia şi cu
actele normative ale Autorităţii de supraveghere în vigoare.
Activitatea de asigurare poate i desfăşurată exclusiv de către asigurători,
sub formă de societate pe acţiuni, inclusiv cu investiţii străine, care deţin licenţă
de activitate eliberată în condiţiile prevăzute de legislaţie.
Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate i înregistrat la Camera Înregistrării
de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, fără avizul Autorităţii de su-
praveghere a asigurărilor.
Acţionari ai asigurătorului (reasigurătorului) pot i persoane izice şi persoa-
ne juridice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova, în condiţiile prevăzute
de legea cu privire la asigurări şi de alte acte legislative în vigoare.
Capitalul social minim al asigurătorului (reasigurătorului) conform legislaţi-
ei în vigoare este stabilit de 15 milioane lei, la care se aplică:
− coeicientul 1 – pentru activitate de asigurări generale;
18
− coeicientul 1,5 – pentru activitate de asigurări de viaţă;
− coeicientul 2 – pentru activitate de reasigurare exclusivă.
Conform prevederilor legii cu privire la asigurări, în momentul înregistrării
de stat, capitalul statutar al asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să ie depus
integral de către acţionarii săi.
Aporturile la capitalul statutar minim se depun integral în formă bănească
atât la constituire, cât şi la majorare.
Activitatea de asigurare se desfăşoară în cadrul a două categorii: „asigu-
rări de viaţă” şi „asigurări generale”.
Activitatea asigurătorului se desfăşoară în bază de licenţă, eliberată exclusiv
pentru activitate în categoria „asigurări de viaţă” sau pentru activitate în catego-
ria „asigurări generale”.
Persoanele izice şi persoanele juridice străine, apatrizii (fără cetăţenie),
care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova, au aceleaşi drepturi şi
obligaţii în ceea ce priveşte negocierea, încheierea şi executarea contractelor de
asigurare ca şi persoanele izice şi persoanele juridice ale Republicii Moldova.
În baza legii cu privire la asigurări, activitatea asigurătorului (reasigurăto-
rului) se limitează la asigurare, reasigurare şi la operaţiunile ce rezultă direct
din aceste acţiuni, exclusă iind orice altă activitate comercială.
Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să efectueze următoarele acţiuni ce
rezultă din activitatea de asigurare sau reasigurare:
− investirea şi fructiicarea fondurilor şi rezervelor proprii şi celor atrase, a
rezervelor tehnice în modul stabilit de actele normative ale Autorităţii de supra-
veghere;
− acordarea de împrumuturi cu dobândă propriilor asiguraţi persoane izice
în limitele sumei de răscumpărare prevăzute în contractul de asigurare de viaţă,
cu acumulare a capitalului respectiv.
Legea cu privire la asigurări prevede obligaţia asigurătorului (reasigurătoru-
lui) în cazurile modiicărilor participaţiilor în capitalul social să informeze despre
aceasta Autoritatea de supraveghere.
În cazul dobândirii de către o persoană izică sau juridică, direct sau in-
direct, individual sau în comun cu persoanele sale ailiate, a dreptului de pro-
prietate sau în cazul dobândirii de către o persoană juridică a dreptului de ad-
ministrare asupra participaţiilor caliicate la capitalul social al asigurătorului
(reasigurătorului), asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să informeze des-
pre aceasta Autoritatea de supraveghere în termen de 7 zile de la data efectuării
tranzacţiei.
Asigurătorii (reasigurătorii) prezintă anual Autorităţii de supraveghere infor-
maţie detaliată despre identitatea acţionarilor semniicativi, numărul şi valoarea
19
totală a acţiunilor deţinute, în modul şi în termenele stabilite prin actele normati-
ve ale Autorităţii de supraveghere.
Majorarea participaţiei caliicate în capitalul social al asigurătorului (reasi-
gurătorului) peste 20%, 33% sau 50% din acţiunile cu drept de vot ale acestuia şi,
respectiv, reducerea sub aceste niveluri a participaţiei caliicate se efectuează cu
avizul prealabil al Autorităţii de supraveghere, în modul stabilit prin actele sale
normative.
Autoritatea de supraveghere este în drept să solicite, în limitele competenţei
sale, prezentarea actelor de constituire şi a rapoartelor inanciare de la fondatori,
acţionari şi de la alte persoane juridice care intenţionează să obţină participaţii
caliicate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului), precum şi să so-
licite informaţii autorităţilor administraţiei publice privitor la stabilitatea inanci-
ară şi buna-credinţă a persoanelor menţionate.
Asigurătorul (reasigurătorul), în scopul dirijării activităţii sale conform ca-
drului legislativ în acest domeniu, este obligat să respecte următoarele norme
speciice de prudenţă:
− organizarea şi desfăşurarea cu prudenţă şi profesionalism a activităţii, în
concordanţă cu speciicul şi amploarea ei;
− încadrarea în activitate a unui număr suicient de persoane care să cores-
pundă criteriilor de pregătire şi de competenţă profesională.
Pentru asigurările benevole practicate, asigurătorul este obligat să elabo-
− propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referi-

reze:
− propriile clauze de asigurare, care pot modiica condiţiile de asigurare, în

toare la contractul de asigurare;
funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului;

− propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;
− propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor,
în strictă concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile şi în clauzele de asi-
− reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice,

gurare;
în funcţie de propriul sistem de evidenţă operativă, cu respectarea actelor norma-

tive emise de Autoritatea de supraveghere;
− reglementări privind respectarea principiilor guvernării corporative.
Asigurătorul are următoarele obligaţii:
1. Să ţină evidenţa contabilă şi operativă care să permită:
− întocmirea rapoartelor solicitate de Autoritatea de supraveghere;
− analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări pentru a stabili dacă ac-
tivitatea sa în ansamblu este rentabilă.
20
2. Să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi de
asigurare, astfel încât activitatea de asigurare pe care o desfăşoară să nu ie peri-
clitată (depistate încălcări).
3. Să-şi organizeze procedurile de control intern, astfel încât să îndeplineas-
că prevederile legale şi să prezinte Autorităţii de supraveghere toate documente-
le, situaţiile şi informaţiile solicitate de ea.
4. Să întocmească situaţii inanciare consolidate, în conformitate cu actele
normative emise de către Autoritatea de supraveghere.
5. Să prezinte orice alte raportări inanciare, în conformitate cu actele nor-
mative emise întru aplicarea legii cu privire la asigurări.
6. Să ţină un registru special al activelor, în conformitate cu prevederile legii
cu privire la asigurări.
7. Să asigure auditarea situaţiilor inanciare anuale de către o organizaţie de
audit.
În scopul menţinerii situaţiei inanciare adecvate, legea cu privire la asigu-
rări limitează răspunderea asigurătorului la preluarea riscurilor.
Limita maximă a răspunderii asigurătorului (reasigurătorului) pentru un risc
asigurat sau preluat în reasigurare nu poate depăşi 25% din valoarea capitalului
propriu şi a rezervelor tehnice.
Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul să preia obligaţiile aferente riscului
de asigurare (reasigurare) depăşind limita stabilită de actele normative în vigoa-
re, cu condiţia ca partea excedentă a riscurilor legate de executarea obligaţiilor
preluate să ie reasigurată.
În cazul efectuării reasigurării la asigurătorul (reasigurătorul) nerezident al
Republicii Moldova, reţinerea proprie a asigurătorului (reasigurătorului) rezident
al Republicii Moldova trebuie să constituie cel puţin 20% din volumul total al
obligaţiilor, cu condiţia respectării cerinţelor legii cu privire la asigurări la efec-
tuarea acestor operaţii.
Autoritatea de supraveghere are dreptul să stabilească cerinţe referitor la
dezvăluirea informaţiilor privind existenţa de instrumente inanciare derivate ne-
incluse în raportul inanciar al asigurătorului (reasigurătorului).
Asigurătorul (reasigurătorul) şi brokerul de asigurare şi de reasigurare con-
form actelor normative în vigoare sunt obligaţi să elaboreze regulamente interne,
care prevăd cerinţe minime privind respectarea următoarelor principii obligatorii
ale guvernării corporative:
1. Acţionarii semniicativi şi persoanele cu funcţie de răspundere ale asigu-
rătorului (reasigurătorului) şi ale brokerului de asigurare şi de reasigurare vor
corespunde cerinţelor stabilite prin actele normative ale Autorităţii de suprave-
ghere.
21
2. Persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorului (reasigurătorului)
şi ale brokerului de asigurare şi de reasigurare vor evita în activitatea lor relaţiile
cu acţionarii sau cu persoanele cu funcţie de răspundere ale altor asigurători (re-
asigurători) şi brokeri de asigurare şi de reasigurare care pot afecta în orice mod
exercitarea obligaţiilor lor iduciare faţă de asiguraţi.
şi ale brokerului de asigurare şi de reasigurare nu vor deţine mai mult decât o
funcţie în cadrul societăţii, în cazul în care cumulul de funcţii ar putea conduce la
apariţia unor conlicte de interese.
îşi vor exercita obligaţiile cu scopul de a asigura: suicienţa rezervelor tehnice şi
matematice, menţinerea marjei minime a solvabilităţii şi îndeplinirea cerinţelor
privind rezervele tehnice şi matematice, suicienţa în orice moment a lichidităţi-
lor şi respectarea de către asigurător (reasigurător) a prevederilor actelor norma-
tive ale Autorităţii de supraveghere.
5. Asigurătorul (reasigurătorul) şi brokerul de asigurare sau de reasigurare
vor evita încheierea de tranzacţii cu persoane terţe (sau în beneiciul lor), care
se ală în relaţie de ailiere cu asigurătorul sau cu brokerul de asigurare şi de re-
asigurare, în condiţii mai favorabile decât cele existente în mod general pentru
celelalte persoane care nu se ală cu aceştia în asemenea relaţii.
Legea cu privire la asigurări prevede unele restricţii privind efectuarea tran-
zacţiilor de către asigurător (reasigurător):
1. Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate investi mai mult de 15% din capi-
talul propriu în capitalul social al unei societăţi comerciale, fără avizul prealabil
al Autorităţii de supraveghere.
2. Tranzacţiile de proporţii cu activele asigurătorului (reasigurătorului) se
efectuează cu avizul scris al Autorităţii de supraveghere.
3. Asigurătorului (reasigurătorului) i se interzice:
− să participe la capitalul social al persoanelor juridice cu una din formele
juridice de organizare de societate în nume colectiv sau de societate în comandită;
− să contracteze împrumuturi în cuantum ce depăşesc 10% din valoarea
capitalului social, fără avizul scris al Autorităţii de supraveghere.
4. Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat ca, în decursul a 5 zile, să in-
formeze Autoritatea de supraveghere despre gajarea bunurilor sale, acordarea de
garanţii sau preluarea unei alte obligaţii nerelectate în bilanţul contabil.
Asigurătorul (reasigurătorul) are dreptul la constituirea ilialelor (reprezen-
tanţelor) ce se efectuează în modul prevăzut de legislaţie.
Filiala (reprezentanţa) asigurătorului (reasigurătorului) îşi desfăşoară activi-
tatea sub denumirea asigurătorului (reasigurătorului).
22
Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să aducă la cunoştinţă Autorităţii
de supraveghere, în termen de 5 zile de la data adoptării hotărârii adunării gene-
rale privind constituirea ilialei sau reprezentanţei.
Cum a fost menţionat, asigurătorul desfăşoară activitate în categoria ce a
obţinut licenţă de activitate.
La desfăşurarea de către asigurător a activităţii de asigurare de viaţă, legea
cu privire la asigurări prevede următoarele obligaţii:
1. Să efectueze, la inele anului, examinarea activităţii de asigurare de viaţă,
inclusiv calcularea, conform principiilor fundamentale şi general-acceptate ale
calculului actuarial, a obligaţiilor aferente asigurărilor de viaţă şi a rezervelor
matematice necesare, precum şi estimarea concordanţei dintre rezervele tehnice,
matematice şi activele aferente.
2. Să efectueze examinarea activităţii de asigurare de viaţă pentru orice pe-
rioadă, la cererea Autorităţii de supraveghere, conform condiţiilor stabilite de
legea cu privire la asigurări.
3. Să furnizeze informaţii, documente şi detalii suplimentare, în forma pe
care Autoritatea de supraveghere o consideră necesară, pentru evaluarea active-
lor şi a situaţiei sale inanciare, după depunerea la Autoritatea de supraveghere a
raportului privind asigurările de viaţă.
Activele admise să acopere rezervele tehnice şi matematice în cazul asigură-
rilor de viaţă vor i folosite doar în raport cu obligaţiile aferente acestor asigurări.
Este interzisă grevarea unor astfel de active cu gaj sau ipotecă.
Legea cu privire la asigurări permite desfăşurarea activităţii simultană în ca-
tegoriile „asigurări de viaţă” şi „asigurări generale” numai în condiţiile separării
acestor două activităţi, în conformitate cu prevederile legii şi cu actele normative
ale Autorităţii de supraveghere.
Activitatea de asigurare de viaţă şi activitatea de asigurare generală sunt
gestionate separat pentru ca:
− interesele deţinătorilor de poliţe de asigurare de viaţă şi, respectiv, de po-
liţe de asigurare generală să nu ie în niciun fel prejudiciate şi, în special, proitul
înregistrat în una dintre cele două activităţi să nu ie folosit în beneiciul celeilalte
activităţi decât în cazuri excepţionale şi cu aprobarea prealabilă a Autorităţii de
supraveghere;
− marjele de solvabilitate, stabilite în conformitate cu prevederile legii cu
privire la asigurări şi cu actele normative ale Autorităţii de supraveghere, pentru
iecare dintre cele două activităţi să ie calculate în mod independent, fără trans-
fer de active de la o activitate la alta.
În cazul în care prin respectarea acestor condiţii rezultă că mai există active
23
disponibile la una dintre cele două activităţi evidenţiate în mod distinct, aceste
active pot i folosite pentru cealaltă activitate, dar numai cu aprobarea prealabi-
lă a Autorităţii de supraveghere.
Contabilitatea asigurătorilor cu activitate simultană trebuie organizată,
astfel încât din înregistrări să derive sursele rezultatelor pentru iecare dintre
cele două activităţi. În acest scop, toate veniturile (în special, primele încasate,
plăţile de la reasigurători şi veniturile din investirea activelor) şi toate cheltuie-
lile (în special, cele de plată a daunelor, sumele suplimentare pentru rezervele
tehnice şi rezervele matematice, primele de reasigurare, cheltuielile operaţio-
nale pentru activitatea respectivă) trebuie să ie relectate potrivit originii lor.
Cheltuielile comune ale celor două activităţi se înregistrează separat, pen-
tru iecare activitate, în conformitate cu o metodă de repartizare aprobată de
către Autoritatea de supraveghere.
În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate disponibile este
insuicientă, Autoritatea de supraveghere aplică, cu referinţă la activitatea la
care se înregistrează deicienţe, măsuri de redresare.
Asigurătorii care desfăşoară activitate simultană sunt obligaţi:
1. Să ţină pentru iecare dintre cele două activităţi câte un registru special
al activelor, în conformitate cu prevederile legii cu privire la asigurări.
2. Să transmită Autorităţii de supraveghere toate informaţiile, documente-
le şi raportările, a căror formă, al căror conţinut, ale căror detalii şi certiicări
sunt stabilite pentru iecare activitate.
3. Să depună la Autoritatea de supraveghere, în termen de 3 luni de la
încheierea anului inanciar, separat pentru iecare dintre cele două activităţi,
bilanţul contabil şi contul de proit şi pierderi, la care să anexeze rapoartele
de audiere, precum şi rapoartele inanciare stabilite de Autoritatea de supra-
veghere.
Condiţiile constituirii asigurătorului, licenţierii şi încetării activităţii lui,
prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul asigurărilor, sunt aplicabile rea-
sigurătorului care efectuează reasigurarea ca gen de activitate.
Cedarea de către asigurătorul (reasigurătorul) rezident al Republicii Mol-
dova a riscurilor în reasigurare în afara teritoriului ei poate i efectuată nemijlo-
cit către un reasigurător nerezident al Republicii Moldova, dacă acesta este un
reasigurător autorizat şi supravegheat în ţara sa de reşedinţă. Cedarea de către
asigurătorul (reasigurătorul) rezident al Republicii Moldova a riscurilor în rea-
sigurare către reasigurătorul menţionat nerezident al Republicii Moldova poate
i efectuată prin intermediul brokerului de reasigurare nerezident sau rezident
al Republicii Moldova.
24
Legea cu privire la asigurări reglementează procesul de efectuare a suprave-
gherii pieţei de asigurări:
1. Supravegherea participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor se efec-
tuează prin:
− control al documentelor;
− analize din oiciu şi inspecţii în teren;
− intervenţii în limita împuternicirilor atribuite prin prezenta lege cu privire
la asigurări.
2. În cadrul supravegherii, Autoritatea de supraveghere solicită participanţi-
lor profesionişti la piaţa asigurărilor orice informaţie şi document pentru îndepli-
nirea eicientă a sarcinilor încredinţate sub acest aspect.
3. În vederea exercitării funcţiilor de control şi asigurării unei supravegheri
eiciente, participanţii profesionişti la piaţa asigurărilor, autorităţile publice, or-
ganizaţiile şi întreprinderile sunt obligate să prezinte Autorităţii de supraveghere
orice informaţie sau document solicitat pentru executarea prevederilor legii cu
privire la asigurări.
4. Inspecţiile în teren se efectuează de către Autoritatea de supraveghere, în
conformitate cu procedura stabilită prin actele sale normative.
5. Participanţii profesionişti la piaţa asigurărilor sunt obligaţi să colaboreze
cu Autoritatea de supraveghere la atingerea obiectivelor controlului, să facă po-
sibilă chestionarea oricărui angajat, să asigure accesul la toate documentele şi la
alte surse de informaţie necesare controlului.
6. Persoana care efectuează controlul activităţii asigurătorului (reasigurăto-
rului), brokerului de asigurare şi de reasigurare poartă răspundere, în conformita-
te cu legislaţia în vigoare, pentru divulgarea informaţiilor, obţinute pe parcursul
controlului, ce constituie secret al asigurării sau secret comercial.
7. Autorităţile publice care exercită controlul asigurătorilor (reasigurători-
lor) şi brokerilor de asigurare sau de reasigurare, în limitele împuternicirilor pre-
văzute de actele legislative, vor comunica Autorităţii de supraveghere încălcările
legislaţiei în domeniul asigurărilor.
8. Autoritatea de supraveghere, personalul ei poartă răspundere disciplinară,
administrativă, civilă şi penală pentru deciziile şi acţiunile lor care au periclitat
neîntemeiat activitatea asigurătorilor sau le-au cauzat prejudicii.
Asigurătorul (reasigurătorul), intermediarul în asigurări sau în reasigurări
care încalcă prevederile legii cu privire la asigurări şi ale altor acte normative
ce reglementează activitatea de asigurare poartă răspundere în conformitate cu
legislaţia civilă, administrativă şi penală.
Încălcarea cu intenţie sau din culpă, prin acţiune sau inacţiune a prevederilor
25
legii cu privire la asigurări şi ale actelor normative ale Autorităţii de suprave-
ghere se sancţionează cu:
− limitarea operaţiunilor, prin aplicarea măsurilor prevăzute de legisla-
ţie;
− amendă aplicabilă persoanelor cu funcţie de răspundere ale asigurătoru-
lui (reasigurătorului) şi brokerului de asigurare;
− amendă de până la 0,3 la sută din capitalul social, aplicabilă asigurăto-
rului (reasigurătorului) şi brokerului de asigurare;
− suspendarea sau retragerea licenţei.
Amenzile se aplică prin decizia Autorităţii de supraveghere şi constituie
venit la bugetul de stat.
Decizia de sancţionare produce efecte din data comunicării persoanei
sancţionate.
Prejudiciile cauzate prin încălcarea legislaţiei ce reglementează activitatea
de asigurare se repară în modul stabilit de legislaţia civilă.
Reorganizarea asigurătorului (reasigurătorului) se efectuează cu avizul
scris al Autorităţii de supraveghere. Asigurătorul (reasigurătorul) constituit
prin reorganizare începe activitatea numai după obţinerea licenţei în condiţiile
prevăzute de legislaţia în vigoare.
Prin reorganizarea asigurătorului poate i creată doar societate de asigura-
re.
Asigurătorul intră în lichidare prin hotărârea adunării generale a acţionari-
lor sau prin hotărâre judecătorească, adoptate conform legislaţiei cu privire la
insolvabilitate, precum şi în cazul prevăzut de legea cu privire la asigurări.
Activitatea asigurătorului (reasigurătorului) conform legii cu privire la
asigurări se supune unui audit anual extern efectuat de către o organizaţia de
audit sau de către un auditor întreprinzător individual care deţine licenţă pentru
activitate de audit în domeniul asigurărilor.
Organizaţia de audit sau auditorul întreprinzător individual veriică situaţi-
ile inanciare anuale ale asigurătorului (reasigurătorului) în conformitate cu le-
gislaţia în vigoare şi cu standardele de audit, armonizate la standardele interna-
ţionale de audit, şi înaintează asigurătorului (reasigurătorului) actul de control
privind situaţiile inanciare anuale, însoţit de raportul de expertiză contabilă.
Raportul de expertiză contabilă al organizaţiei de audit sau al auditorului
întreprinzător individual este anexat la raportul anual al asigurătorului (reasi-
gurătorului) şi se publică împreună cu acesta în conformitate cu prevederile
legii cu privire la asigurări.
26
1.3. Riscul asigurat
Conform legii cu privire la asigurări, noțiunea cazului de asigurare prezintă
un risc asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui producere conferă
asiguratului dreptul de a i indemnizat sau despăgubit de către asigurător.
Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă
să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului
asigurat, să plătească asiguratului, beneiciarului asigurării sau terțului păgubit
despăgubirea ori indemnizația de asigurare, rezultată din contractul de asigurare
încheiat în condițiile legii, în limitele şi în termenele convenite.
Asiguratul este obligat să informeze asigurătorul despre toate circumstanțele
esențiale pentru determinarea gradului de risc. Asiguratul este obligat, de aseme-
nea, să răspundă la toate întrebările adresate de către asigurător pentru a determi-
na gradul de risc al bunurilor asigurate.
Contractul de asigurare intră în vigoare după achitarea de către asigurat a
primei depline sau a ratei inițiale. Acesta prevede termenul de asigurare, care
include perioada în care asigurătorul este obligat să efectueze plățile de asigurare
în legătură cu survenirea cazului asigurat prevăzut de contractul de asigurare.
Începutul şi sfârşitul termenului de asigurare este prevăzut de contract. Termenul
de asigurare poate să nu coincidă cu termenul acoperirii de asigurare. Începutul
este totdeauna identic, iar acoperirea de asigurare poate să se termine mai înainte.
De exemplu, în caz că asiguratul n-a achitat în termen rata primei de asigurare
sau asigurătorul în legătură cu survenirea cazului asigurat a achitat despăgubirea
de asigurare în mărimea sumei de asigurare.
Modiicarea Contractului de asigurare se efectuează în perioada de valabili-
tate a acestuia, care se perfectează în formă scrisă prin întocmirea unor acorduri
adiționale, contracte, care ulterior semnării de către pârți, fac parte integrantă din
contractul de asigurare. Orice modiicare a contractului de asigurare se anunță în
prealabil celeilalte părți în termenul stabilit de condițiile asigurării. Nerespecta-
rea termenului de preaviz atrage după sine dreptul părții de a solicita rezilierea
contractului de asigurare din data presupusei modiicări.
Dacă una din părți nu este de acord cu includerea unor modiicări în contrac-
tul de asigurare, atunci în termenul stabilit de contract, partea care a solicitat mo-
diicarea contractului va lua decizia despre rămânerea în vigoare a contractului în
baza clauzelor inițiale, sau va iniția rezilierea lui.
Consecințele cazului asigurat se exprimă în distrugerea integrală sau parțială
a obiectului asigurării. La survenirea cazului asigurat cu bunurile asigurate, plata
de asigurare (paguba) se achită sub formă de despăgubire de asigurare.
Asigurarea de bunuri se poate efectua numai în beneiciul proprietarului de
bunuri, dacă legislaţia în vigoare sau contractul nu prevede altfel.
27
Suma asigurată nu poate depăşi valoarea reală a bunurilor asigurate din mo-
mentul încheierii contractului de asigurare. În caz contrar, contractul este nul, în
virtutea legii, în partea, din suma asigurată, care depăşeşte valoarea reală a bunu-
rilor în momentul încheierii contractului.
La încheierea contractului, asigurătorul are dreptul să examineze bunurile
pentru a constata existenţa şi starea lor reală.
Legea cu privire la asigurări obligă asiguratul să întreţină bunul asigurat în
condiţii adecvate şi în conformitate cu stipulările stabilite în contract pentru a
preveni producerea riscului asigurat. Asigurătorul are dreptul să veriice modul
în care este întreținut bunul asigurat.
Despăgubirea de asigurare se stabileşte prin acordul comun al asigurătorului
şi asiguratului şi nu poate depăşi valoarea bunurilor la data producerii evenimen-
tului asigurat şi nici cuantumul prejudiciului real suportat.
Conform condițiilor asigurării, asiguratul are dreptul:
− să încaseze despăgubirea de asigurare în mărimea pagubei reale suporta-
te, în limitele sumei asigurate, ţinându-se cont de condiţiile concrete stipulate în
− să încheie contract de asigurare în favoarea terţei persoane. În acest caz,

contractul de asigurare;
dreptul la încasarea despăgubirii de asigurare în baza contractului de asigurare îl

deţine persoana indicată ca beneiciar în contractul şi poliţa de asigurare;
− să modiice condiţiile contractului de asigurare conform condiţiilor pre-
văzute în contractul de asigurare;
− să rezilieze contractul de asigurare conform prevederilor contractului de
asigurare și legislației în vigoare.
Contractul de asigurare, de asemenea, prevede și obligațiile asiguratului,
care includ următoarele:
− să plătească la timp şi integral prima de asigurare în modul stabilit de
− să asigure integritatea documentelor în baza cărora a fost încheiat con-

contractul de asigurare;
− să informeze asigurătorul despre toate împrejurările esențiale pentru de-

tractul de asigurare.
terminarea gradului de risc la încheierea contractului de asigurare şi despre toate

modiicările gradului de risc (condițiile de păstrare, exploatare etc.) în perioada
valabilității lui, să prezinte asigurătorului informație suplimentară despre bunuri-
− să întreţină bunul asigurat în condiţii adecvate şi în conformitate cu stipu-

le asigurate în perioada de asigurare.
lările stabilite în contract pentru a preveni producerea riscului asigurat;

− la survenirea cazului asigurat, să ia, pe seama asigurătorului şi în limitele
sumei la care s-a făcut asigurarea, în funcţie de împrejurări, măsuri de limitare a
pagubelor.
28
În caz că a survenit riscul asigurat, asiguratul este obligat:
− să întreprindă toate măsurile posibile în vederea salvării bunurilor asi-
gurate, evitarea deteriorării în continuare şi înlăturarea cauzelor care ar provoca
extinderea pagubei;
− să înştiinţeze instanţele competente (poliţia, serviciul de pompieri, servi-
ciul de avarii etc.) despre survenirea cazului asigurat;
− imediat, însă nu mai târziu de termenul stabilit în contract, să înștiințeze
în scris asigurătorul despre cazul asigurat, prin depunerea unei declarații cu in-
dicarea datei, locului, cauzelor şi împrejurărilor cazului asigurat, cu anexarea
listei bunurilor deteriorate, distruse sau furate, indicându-se paguba aproximativă
pentru iecare. Comunicarea întârziată despre survenirea evenimentului, care are
semnele unui caz asigurat, îi dă asigurătorului dreptul de a refuza plata despăgu-
birii de asigurare numai în cazul când, prin neexecutare, interesele asigurătorului
sunt afectate în mod serios;
− să păstreze toate bunurile rămase după producerea cazului asigurat, atât
cele deteriorate, cât şi cele nedeteriorate, în starea în care au rămas după produce-
rea cazului asigurat până la sosirea reprezentantului asigurătorului, dacă aceasta
nu contravine intereselor de securitate sau reducerii pagubei;
− să prezinte asigurătorului, la cerere, bunurile deteriorate, precum şi părţi-
le, accesoriile, detaliile şi rămăşiţele acestora;
− să acorde asigurătorului posibilitatea de a examina bunurile deteriorate în
scopul constatării circumstanțelor şi mărimii pagubei pentru întocmirea actelor
de asigurare corespunzătoare şi determinarea despăgubirii de asigurare;
− să participe la măsurile de reducere a pagubei şi de salvare a bunurilor
− în caz de distrugere, pierdere sau deteriorare a bunurilor asigurate, să pre-

asigurate;
zinte asigurătorului toate documentele disponibile, necesare pentru determinarea

cauzelor distrugerii sau deteriorării bunurilor şi constatarea întinderii pagubei;
− să transmită asigurătorului toate documentele şi să întreprindă măsurile
necesare pentru a garanta asigurătorului exercitarea dreptului de acţiune în regres
faţă de persoanele vinovate;
− la cererea pentru despăgubirea de asigurare să anexeze documente obli-
gatorii, care să conirme survenirea cazului asigurat şi cuantumul prejudiciului,
conform legislației în vigoare:
− să îndeplinească alte obligaţii în conformitate cu prezentele condiţii de
asigurare, contractul de asigurare şi legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.
Contractul de asigurare prevede și drepturile asigurătorului, care includ ur-
mătoarele:
− să veriice informația prezentată de asigurat şi corespunderea obiectului
asigurat cu descrierea făcută;
29
− să veriice starea obiectului asigurat, modul în care este întreținut bunul
asigurat, precum şi corespunderea datelor prezentate de asigurat, la încheierea
− să participe la acțiunile de salvare şi păstrare a bunurilor asigurate, să

contractului de asigurare;
ofere recomandări în scris asiguratului cu privire la reducerea pagubei;

− să determine de sine stătător cauzele şi circumstanțele cazului asigurat;
− să înceapă examinarea bunurilor deteriorate, fără a aştepta înștiințarea
asiguratului despre pagubă. Asiguratul nu este în drept să împiedice asigurăto-
− să solicite asiguratului informația necesară pentru constatarea concretă a

rul;
cazului asigurat sau a mărimii despăgubirii de asigurare dispusă plăţii, inclusiv

datele, care constituie taina comercială;
− în caz de necesitate, să depună cerere în instanţele competente referitor la
prezentarea documentelor şi informaţiilor corespunzătoare, care conirmă cauze-
le survenirii cazului asigurat;
− să preia în proprietatea sa rămășițele bunurilor asigurate sau înseși bunu-
rile pe care s-a achitat despăgubirea de asigurare integrală, în cuantumul sumei
asigurate.
La încheierea contractului de asigurare și în perioada de gestionare a aces-
tuia, asigurătorul este obligat:
− să familiarizeze asiguratul cu condițiile de asigurare;
− la data achitării primei de asigurare să remită asiguratului poliţă de asi-
− să asigure conidențialitate în relațiile cu asiguratul;

gurare;
− să îndeplinească alte obligații în conformitate cu condițiile de asigurare,

contractul de asigurare şi legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.
La survenirea cazului asigurat, asigurătorul este obligat:
− să examineze obiectul asigurării în termenul prevăzut de contract din mo-
mentul prezentării cererii asiguratului;
− cu participarea asiguratului să întocmească procesul-verbal privind pro-
− în comun cu asiguratul să efectueze calculul pagubei şi să determine suma

ducerea pagubei;
despăgubirii de asigurare;
− după constatarea tuturor circumstanțelor de survenire a cazului asigurat,
să efectueze plata despăgubirii de asigurare în formă bănească;
− în caz că refuză să plătească despăgubirea de asigurare, asigurătorul este
obligat să înștiințeze asiguratul în scris, argumentând motivul refuzului.
În cazul în care s-a încheiat contract de asigurare pentru o sumă asigurată
inferioară valorii bunului supus asigurării, despăgubirea cuvenită se reduce pro-
30
porţional raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă
prin contract nu s-a convenit altfel.
Dacă pentru acelaşi bun sunt încheiate mai multe contracte de asigurare care,
în ansamblu, depăşesc valoarea reală a bunului, iecare asigurător este obligat să
plătească partea din prejudiciu egală cu raportul dintre suma asigurată prin con-
tract şi valoarea totală a sumelor asigurate prin toate contractele, fără ca asigura-
tul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă
directă a riscului. Asiguratul are obligaţia să declare existenţa unor alte asigurări
pentru acelaşi bun la diferiţi asigurători, atât la încheierea contractului de asigu-
rare, cât şi pe parcursul executării lui.
În cazul înstrăinării bunurilor asigurate, dobânditorul are opţiunea de a men-
ţine valabilitatea contractului de asigurare sau de a-l rezilia în modul stabilit de
legislaţia în vigoare.
În cazul menţinerii valabilităţii contractului de asigurare, vânzătorul are
obligaţia de a informa asigurătorul, în decursul a 10 zile de la data înstrăinării,
despre înstrăinarea bunurilor asigurate. În caz contrar, contractul de asigurare se
consideră reziliat din momentul înstrăinării bunurilor. Asigurătorul, la rândul său,
este obligat să recalculeze prima de asigurare pentru noul asigurat şi să reducă
sau, respectiv, să majoreze prima de asigurare pentru perioada neexpirată a con-
tractului de asigurare.
În cazul asigurării de bunuri, contractul de asigurare poate să prevadă aplica-
rea francizei, al cărei cuantum se stabilește prin acordul comun al pârților.
În cazul asigurării de viață, indemnizația de asigurare se acordă sub formă
de plată unică sau de plăţi periodice. Suma asigurată pentru asigurarea de deces
poate să difere de suma asigurată pentru asigurarea de supravieţuire.
Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau, în caz de deces al
acestuia, beneiciarului desemnat de el conform contractului de asigurare înche-
iat. Dacă nu s-a desemnat niciun beneiciar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte
moştenitorilor asiguratului în calitate de beneiciari.
În cadrul asigurării de viaţă, pentru care se constituie rezervă matematică,
asiguratul poate să înceteze efectuarea plăţii primelor cu dreptul de a menţine
contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia, solicitând restituirea re-
zervei constituite (suma de răscumpărare), conform contractului de asigurare.
Legea cu privire la asigurări prevede că asiguratul care a încheiat contract
de asigurare de viaţă individual trebuie să aibă la dispoziţie, de la data semnării
contractului de către asigurător, o perioadă de 20 de zile în interiorul căreia să
poată denunţa contractul în cauză. Aceste prevederi nu se aplică contractelor de
asigurare de viaţă cu o durată de până la 6 luni inclusiv.
31
Indemnizaţia de asigurare se datorează independent de sumele cuvenite asi-
guratului sau beneiciarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de
către persoanele responsabile de producerea lui, precum şi de sumele primite de
la alţi asigurători în temeiul unor alte contracte de asigurare. Creditorii asiguratu-
lui nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneiciarului
sau moştenitorului legal, după caz.
În cazul asigurării de viaţă, cuantumul venitului investiţional aplicat la cal-
cularea tarifelor de asigurare şi prevăzut în contractul de asigurare nu poate depă-
şi procentul anual stabilit prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
Asiguratul persoană izică poate, cu acordul asigurătorului, să beneicieze
de un împrumut cu dobândă în limitele rezervei acumulate în cazul asigurării
de viaţă.
Conform prevederilor legii cu privire la asigurări, la rezilierea contractului
de asigurare de viaţă, asigurătorul restituie asiguratului, conform contractului de
asigurare, rezerva acumulată (suma de răscumpărare).
Asigurările riscurilor inanciare şi de garanții au ca obiect acoperirea ris-
curilor de insolvabilitate generală, precum şi de garanţii directe sau indirecte. La
încheierea acestor tipuri de contracte, prin metoda folosită în evaluarea riscurilor
de credit şi a riscului la subscrierea unei garanții, trebuie să rezulte că asiguratul
îndeplinește condițiile necesare pentru a putea i angajată răspunderea asigură-
torului. Indemnizația pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi inanciare
cuprinde atât dauna efectivă, cât şi pierderea de proit, precum şi cheltuielile ge-
nerale şi cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat.
La asigurarea răspunderii civile, asigurătorul se obligă să plătească o despă-
gubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în temeiul legii faţă de terţe
persoane păgubite şi pentru cheltuielile suportate de asigurat în procesul civil.
Prin contractul de asigurare, se poate include în asigurare şi răspunderea
civilă a unei persoane, alta decât aceea care a încheiat contractul.
În cazul asigurării răspunderii civile, drepturile persoanei păgubite se exer-
cită împotriva persoanei răspunzătoare de producerea pagubei.
Asigurătorul poate i chemat în judecată, de persoanele păgubite, în limitele
obligaţiilor ce îi revin prin contractul de asigurare.
Despăgubirea se stabileşte potrivit unui acord dintre asigurat, persoana pă-
gubită şi asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare ori cu o hotărâre
judecătorească. Pentru stabilirea despăgubirii în cazul evenimentelor produse pe
teritoriul Republicii Moldova, părţile sunt în drept, dacă nu ajung la înţelegere, să
supună litigiul spre soluţionare unei instanţe de judecată din Republica Moldova.
Asigurătorul plăteşte nemijlocit celui păgubit despăgubire (care nu poate i
urmărită de creditorii asiguratului) în măsura în care acesta nu a fost despăgubit
32
de asigurat. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dove-
deşte că l-a despăgubit pe cel păgubit, dacă asigurătorul nu are dreptul la acţiune
de regres faţă de asigurat.
La asigurarea răspunderii civile, asigurătorul este în drept:
− să participe, în lipsa asiguratului şi independent de voinţa lui, la examina-
rea circumstanţelor producerii cazului asigurat;
− să prezinte instituţiilor de rigoare interpelări, adrese şi petiţii care ar viza
circumstanţele cazului pretins asigurat.
La rezilierea contractului de asigurare de bunuri sau a contractului de asigu-
rare de răspundere civilă din culpa asigurătorului, conform prevederilor legii cu
privire la asigurări, asiguratului i se restituie integral prima de asigurare. În alte
cazuri, asigurătorul restituie asiguratului ori succesorilor lui primele de asigurare
pentru lunile complete până la expirarea contractului, reţinând suma cheltuielilor
efective de gestiune, în funcţie de clasele de asigurare.
Restituirea primelor de asigurare se efectuează numai în cazurile în care nu
s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri de asigurare.
Contractul de asigurare poate i considerat nul în cazurile prevăzute de legis-
laţie sau dacă a fost încheiat:
− în condiţii care contravin legislaţiei în vigoare sau care defavorizează si-
tuaţia asiguratului în raport cu legislaţia în vigoare;
− asupra unor bunuri declarate ca iind obţinute ilicit, sechestrate sau ares-
tate, ori care urmează a i coniscate în temeiul unei sentinţe judecătoreşti dei-
nitive;
− cu o persoană neautorizată să încheie contracte în numele asigurătorului;
− după producerea evenimentului pentru care contractul de asigurare preve-
de plata despăgubirii de asigurare sau a indemnizaţiei de asigurare.
În cazul nulităţii absolute a contractului de asigurare, asigurătorul restituie
integral asiguratului primele de asigurare încasate. Asigurătorul sau asiguratul
poate pretinde la repararea prejudiciului cauzat prin contractul de asigurare de-
clarat nul.
Nicio faptă a asigurătorului (reasigurătorului) ori a intermediarului în asi-
gurări sau în reasigurări constând în încălcarea oricăror prevederi ale legii cu
privire la asigurări sau a actelor normative ale Autorităţii de supraveghere, a
cuantumului primelor de asigurare, precum şi a altor reglementări privind în-
cheierea contractului de asigurare sau reasigurare, nu poate i invocată (a se
baza) de asigurător (reasigurător) pentru anularea contractului de asigurare sau
de reasigurare.
Speciicul legislației civile în sfera asigurărilor constă în aceea că asigură
egalitatea în drepturi a tuturor participanților afacerii în asigurări, dar cu prio-
33
ritatea asiguratului. Aceasta demonstrează protejarea asiguratului din mai mul-
te motive. În primul rând, particularităţile manifestării esenţei asigurării, care
constă în faptul că asiguratul în momentul încheierii contractului de asigurare
achită plata pentru asigurare, iar în schimb primeşte acoperirea de asigurare şi
nu un produs cu acelaşi cost. În al doilea rând, asigurarea diferă din cauza pro-
cedurilor complicate ce țin de calculele tarifelor de asigurare, despăgubirilor şi
indemnizațiilor de asigurare şi este bazată pe o terminologie speciică ce com-
plică înţelegerea documentelor de asigurare şi multe aspecte ale tranzacţiilor
în asigurări de către asigurat, care este nepregătit. În al treilea rând, interesele
asigurătorului sunt aparate de profesionişti, care activează în cadrul societăților
de asigurări.
În baza motivelor enumerate supra, sistemul legislaţiei civile garantează
egalitatea drepturilor şi a obligaţiilor părţilor contractuale în asigurări prin prio-
ritatea apărării intereselor asiguratului, iindcă tranzacţiile în asigurări sunt unele
dintre cele mai complicate tipuri de tranzacţii în afaceri pentru client.
1.4. Prima de asigurare

Prima de asigurare, conform art. 7 al legii cu privire la asigurări, repre-
zintă suma pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului, la eli-
berarea poliței de asigurare, în modul şi în termenul prevăzute de contractul de
asigurare, în schimbul preluării de către asigurător a riscului asigurat.
Plata primei de asigurare se face integral sau în rate plătibile în termenele
scadente prevăzute în contract conform negocierii părților, la sediul asigurăto-
rului sau al reprezentanților săi, dacă în contractul de asigurare nu se prevede
altfel.
Tariful de asigurare reprezintă cota (calculată pe o unitate a sumei asigura-
te) a primei de asigurare plătită de asigurat pentru o anumită perioadă.
Asigurătorii şi intermediarii în asigurări sunt obligaţi să opereze cu prime-
le şi tarifele de asigurare obligatorie, stabilite în conformitate cu legi speciale.
În cazul asigurărilor benevole, primele şi tarifele de asigurare sunt cal-
culate de asigurător. Mărimea concretă a tarifului de asigurare se stabileşte în
contractul de asigurare prin acordul comun al părţilor.
Autoritatea de supraveghere solicită asigurătorilor să colecteze şi să sis-
tematizeze datele statistice de bază, potrivit formularelor sale tipizate. Aceste
date sunt folosite de asigurători la calcularea primelor pentru iecare clasă de
asigurare.
Dovada plății primelor de asigurare o va face asiguratul, înscris constata-
tor iind orice document probator al plății prevăzut de legislația în vigoare.
34
1.5. Dauna sau indemnizația
Documentul juridic ce reglementează baza normativă dintre asigurător şi
asigurat este contractul de asigurare, în temeiul căruia asigurătorul este obligat la
survenirea cazului asigurat să efectueze plata de asigurare asiguratului sau altei
persoane în favoarea căreia este încheiat contractul de asigurare.
Contractul de asigurare se încheie în forma şi în modul stabilit de legislaţia
civilă în vigoare.
Contractul de asigurare trebuie să conţină următoarele clauze: numele sau
denumirea părţilor contractante, numărul de identiicare de stat, domiciliul sau
sediul lor; obiectul asigurării; riscurile care se asigură; începutul şi durata asigu-
rării; suma asigurată; prima de asigurare, locul şi termenele de plată; procedeul
de modiicare, reziliere şi încetare a contractului; condiţiile de plată a despăgubi-
rii de asigurare sau a indemnizaţiei de asigurare; drepturile şi obligaţiile părţilor;
răspunderea părţilor; jurisdicţia soluţionării litigiilor şi alte clauze stabilite prin
lege sau prin acordul părţilor.
La încheierea contractului de asigurare, asigurătorul selectează circumstan-
ţele riscurilor în baza cărora are posibilitate de a evalua probabilitatea apariţiei
evenimentului asigurat.
Cazul asigurat prezintă evenimentul, riscul asigurat la a cărei producere le-
gislaţia sau contractul de asigurare prevede plata sumei asigurate sau a despăgu-
birii de asigurare.
În asigurarea de bunuri şi de răspundere civilă, suma pe care asigurătorul o
datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de evenimentul
asigurat reprezintă despăgubirea de asigurare. Consecinţele cazului asigurat se
exprimă în distrugerea integrală sau parţială a obiectului asigurării.
În asigurarea de viață, suma care urmează a i plătită asiguratului sau bene-
iciarului asigurării la producerea evenimentului prevăzut în contract reprezintă
indemnizația de asigurare.
Indemnizația de asigurare sau despăgubirea de asigurare se plătește de că-
tre asigurător în bani. Compensarea prejudiciului prin restabilirea sau repararea
bunurilor, prin prestarea de servicii se permite doar cu acordul scris al asigura-
tului.
Despăgubirea de asigurare se stabileşte prin acordul comun al asigurătorului
şi asiguratului şi nu poate depăşi valoarea bunurilor la data producerii evenimen-
tului asigurat şi nici cuantumul prejudiciului real suportat.
La încheierea contractelor de răspundere civilă, asigurătorul plăteşte despă-
gubirea de asigurare nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost
despăgubit de asigurat. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care
35
acesta dovedeşte că l-a despăgubit pe cel păgubit, dacă asigurătorul nu are drep-
tul la acţiune de regres faţă de asigurat.
Plata sumelor de asigurare la survenirea cazului asigurat se achită de către
asigurător în limita răspunderii asumate sub formă bănească prin suma asigurată.
Sistemul de răspundere în asigurări prezintă principii de acoperire a daune-
lor, ce condiţionează corelaţia dintre suma de asigurare a bunurilor asigurate şi
paguba reală, adică nivelul despăgubirii pagubei apărute.
Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asigurătorului în cazul pro-
ducerii evenimentului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare.
Sistemul de răspundere în asigurări prezintă principii de acoperire a daune-
lor, ce condiţionează corelaţia dintre suma de asigurare a bunurilor asigurate şi
paguba reală, adică nivelul despăgubirii pagubei apărute.
În practica asigurărilor se utilizează următoarele principii de acoperire a da-
unelor:
− răspunderea valorii reale;
− răspunderea proporţională;
− răspunderea până la primul caz de asigurare;
− răspunderea părţii fracţionare;
− răspunderea valorii restabilite;
− răspunderea maximă admisibilă.
Răspunderea valorii reale. La acoperirea daunei în baza principiului dat,
suma despăgubirii de asigurare se determină ca valoarea efectivă a bunurilor la
ziua încheierii contractului de asigurare.
Despăgubirea de asigurare este egală cu suma daunei.
De exemplu, valoarea reală a obiectului asigurat constituie 500 mii lei. În
urma calamităţilor naturale, obiectul a fost distrus complet, suma daunei consti-
tuind 500 mii lei. Mărimea despăgubirii de asigurare va alcătui 500 mii lei.
Răspunderea proporţională. Acoperirea daunei prin principiul dat înseam-
nă asigurarea nedeplină a valorii obiectului. Valoarea despăgubirii de asigurare
presupune participarea asiguratului la restituirea pagubei, adică asiguratul poartă
o parte de răspundere din acest risc.
Mărimea despăgubirii de asigurare conform principiului dat se calculează
după formula următoare:
SxF
D = -------- ,
E
unde:
D – mărimea despăgubirii de asigurare, lei;
S – suma de asigurare conform contractului de asigurare, lei;
36
F – suma efectivă a daunei;
E – valoarea bunurilor asigurate stabilită prin evaluare.
De exemplu, valoarea reală a obiectului asigurat constituie 2 mil. lei, suma
de asigurare 1mil. lei. Pierderile asiguratului în urma deteriorării obiectului con-
stituie 0,5 mil. lei. În acest caz, mărimea despăgubirii de asigurare va constitui
0,25 mil. lei (1 x 0,5 : 2).
Răspunderea până la primul caz de asigurare prevede plata despăgubirii
de asigurare în mărimea pierderii, dar în limita sumei de asigurare. După prin-
cipiul dat, suma daunei în limita sumei de asigurare la survenirea primului caz
de asigurare se compensează în mod integral. Suma daunei ce depăşeşte suma
de asigurare la survenirea primul caz de asigurare şi la survenirea următoarelor
cazuri de asigurare nu se recuperează.
De exemplu, bunurile au fost asigurate prin utilizarea principiului de aco-
perire a daunelor până la primul caz de asigurare (primului risc) la suma 80 mii
lei. Suma daunei ca rezultat al inundaţiei constituie 100 mii lei. Despăgubirea de
asigurare se achită în mărime de 80 mii lei.
Răspunderea părţii fracţionare stabileşte două sume de asigurare în con-
tractul de asigurare: suma reală a obiectelor asigurate şi suma indicată. Prin suma
indicată asiguratul, de obicei, primeşte acoperirea riscului, exprimată în fracţie
naturală sau procente. Răspunderea asigurătorului este limitată în mărimea părţii
fracţionare, de aceea suma de asigurare va i egală cu suma indicată şi cu mări-
mea părţii fracţionare. Despăgubirea de asigurare este egală cu suma daunei, dar
nu poate i mai mare ca suma de asigurare.
În cazul când suma indicată este egală cu valoarea reală a obiectului asigu-
rat, acoperirea daunei prin principiul „răspunderea părţii fracţionare” corespunde
principiului „răspunderea până la primul caz de asigurare”.
În caz că suma indicată de către asigurat în contractul de asigurare este mai
mică ca valoarea reală a obiectului, despăgubirea de asigurare se calculează prin
următoarea formulă:
IxF
D = -------- ,
E
unde:
D – despăgubirea de asigurare, lei;
I – suma de asigurare indicată, lei;
F – suma efectivă a daunei;
E – valoarea bunurilor asigurate stabilită prin evaluare.
De exemplu, valoarea indicată în contract a bunurilor asigurate constituie
2 mil. lei, valoarea reală constituie 4 mil. lei. În urma producerii cazului asigurat –
37
furt, pierderile au constituit 3 mil. lei. Despăgubirea de asigurare va i achitată în
mărime de 1,5 mil. lei (2 x 3 : 4).
Răspunderea valorii restabilite înseamnă că despăgubirea de asigurare la
survenirea cazului asigurat va i egală cu preţul nou al obiectului asigurat. La
asigurarea bunurilor, uzura nu se ia în consideraţie.
Asigurarea prin utilizarea principiului de acoperire a daunei „răspunderea
valorii restabilite” corespunde principiului acoperii de asigurare integrală.
Răspunderea maximă admisibilă presupune existenţa unei anumite limite
a despăgubirii de asigurare. Prin sistemul dat, suma pierderilor spre recuperare
se determină ca diferenţa dintre mărimea anterior stabilită şi nivelul de venit ob-
ţinut. De obicei, acoperirea daunei prin acest principiu este folosită la asigurarea
riscurilor mari, spre exemplu asigurarea veniturilor. Dacă la survenirea cazului
de asigurare nivelul venitului obţinut va i mai mic ca mărimea anterior stabilită
drept limită maximă, atunci se va recupera diferenţa dintre limită şi venitul efec-
tiv primit.
De exemplu, contractul de asigurare prevede următorul eveniment, posibil,
caz asigurat: când valoarea roadei efectiv obţinută va i mai mică decât mărimea
stabilită, atunci diferenţa dintre limită şi valoarea reală a roadei anului curent se
consideră pierdere şi va i restituită.
Asigurătorul, în baza analizei rezultatelor din ultimii 3 ani, a stabilit costul
roadei de cartoi de pe 1ha 15 mii lei. Efectiv valoarea roadei a constituit 12 mii
lei. Despăgubirea de asigurare constituie 3 mii lei (15 - 12).
La asigurarea bunurilor, suma de asigurare stabilită în contractul de asigura-
re nu poate depăşi valoarea reală a acestora la data încheierii contractului.
În contractul asigurării de persoane, suma de asigurare este stabilită de asi-
gurat cu acordul asigurătorului.
Indemnizaţia de asigurare se achită asiguratului sau persoanei terţe, indi-
ferent de sumele ce se cuvin acestora pe alte contracte de asigurare, precum pe
asigurarea socială şi în ordine de restituire a daunei. Indemnizaţia de asigurare la
asigurarea de persoane ce se cuvine beneiciarului, în cazul decesului asiguratu-
lui, de asemenea, nu se include în suma averii succesorale (moştenite).
În contractul de asigurare poate i determinată o anumită mărime a despă-
gubirii, care este achitată de către asigurat de sine stătător – franciza. Franciza
poate i condiţionată şi necondiţionată. La stabilirea franșizei condiţionate,
despăgubirea, mărimea căreia este mai mică decât mărimea francizei, nu se
recuperează, însă despăgubirea de asigurare, suma căreia depăşeşte mărimea
stabilită a francizei condiţionate se achită integral. La stabilirea francizei ne-
condiţionate, despăgubirea de asigurare în toate cazurile se achită cu reţinerea
sumei francizei.
38
Franciza poate i ixată în mărime absolută sau relativă la suma de asigurare
şi suma evaluată a obiectului de asigurare. Franciza poate să ie ixată şi în pro-
cente de la suma daunei.
Conform art. 17 al legii cu privire la asigurări, asigurătorul este în drept să
refuze totalmente sau parţial asiguratului despăgubirea de asigurare în asigurările
de bunuri în cazul:
− producerii de pagube ca urmare a unor acţiuni intenţionate ale asigura-
tului sau ale beneiciarului, orientate spre provocarea sau facilitarea producerii
evenimentului asigurat, cu excepţia acţiunilor de îndeplinire a datoriei civice sau
de apărare a vieţii, sănătăţii, onoarei şi demnităţii;
− producerii de pagube ca urmare a unei infracţiuni intenţionate comise de
asigurat sau beneiciar, legate direct de producerea evenimentului asigurat;
− comunicării intenţionate de informaţii false către asigurător sau necomu-
nicării datelor, cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de asigurare, dacă cir-
cumstanţele tăinuite se ală în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului
− unor alte evenimente prevăzute de legislaţie.

asigurat;
Asigurătorul nu este în drept să nu plătească despăgubirea de asigurare în ca-

drul asigurării de răspundere civilă. În asigurarea de răspundere civilă, asigurăto-
rul are dreptul, în cazurile prevăzute supra, la acţiune de regres faţă de persoana
răspunzătoare de cauzarea prejudiciului.
În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat, în limitele
despăgubirii de asigurare plătite, în toate drepturile asiguratului sau ale beneicia-
rului asigurării contra persoanelor care poartă răspundere de producerea pagubei.
Asigurătorul poate renunţa total sau parţial la exercitarea dreptului de subrogare
împotriva persoanei care poartă răspundere de producerea pagubei, dacă ea însăşi
a suferit grav, sau împotriva moştenitorilor ei, dacă persoana a decedat ca urmare
a producerii riscului asigurat, sau în alte situaţii în care împrejurările justiică
renunţarea.
Dacă legea sau contractul nu prevede altfel, nu sunt despăgubite prejudiciile
cauzate de acţiuni militare, de instituirea stării de război sau a stării excepţionale,
de dezordini în masă, de acţiune a energiei nucleare, de contaminare chimică sau
biologică, de arestarea sau coniscarea bunurilor asigurate.
Nu se plăteşte despăgubire de asigurare când acţiunea cazului asigurat a
început până la momentul în care termenul de asigurare a început să curgă şi s-a
terminat în perioada termenului de asigurare, chiar dacă daunele sunt depistate în
interiorul acestui termen.
Asupra refuzului de a plăti integral sau parţial indemnizaţie de asigurare sau
despăgubire de asigurare, asigurătorul emite în scris o decizie motivată, pe care o
39
comunică în scris asiguratului, păgubitului şi beneiciarului în termenele indicate
în condiţiile de asigurare.
Refuzul asigurătorului de a plăti indemnizaţie de asigurare sau despăgubire
de asigurare poate i contestat de către asigurat în instanţa de judecată.
Starea inanciară precară, de criză a asigurătorului nu poate servi drept temei
pentru refuzul de a plăti asiguratului indemnizaţie de asigurare sau despăgubire
de asigurare.
1.6. Terminologia utilizată în asigurări

Deinițiile termenilor și principiilor fundamentale pentru domeniul asigură-
rilor sunt determinate de legea cu privire la asigurări și formează terminologia
profesională utilizată în industria de asigurări.
Principalele noțiuni semniicative:
Activitatea de asigurare – activitate care constă, în principal, din: oferirea,
negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de
prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare.
Autoritatea de supraveghere – autoritate a administraţiei publice centrale în
a cărei competenţă intră funcţiile de supraveghere şi reglementare a activităţii de
asigurare, în conformitate cu legislaţia în vigoare cu privire la această activitate.
Asigurare – transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi
inanciare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în confor-
mitate cu contractul de asigurare.
Asigurător (reasigurător) – persoană juridică înregistrată în Republica Mol-
dova care, în condiţiile legii cu privire la asigurări, deţine dreptul de a desfăşura
activităţi de asigurare (reasigurare).
Asigurat – persoană care are încheiat un contract de asigurare cu asigură-
torul.
Beneiciar de asigurare – persoana izică sau juridică, menţionată în con-
tractul de asigurare, care are dreptul la primirea despăgubirii de asigurare la pro-
ducerea cazului asigurat, prevăzut de acesta.
Agent de asigurare – persoană izică sau persoană juridică ce desfăşoară
activitate profesională în baza mandatului acordat de asigurător, având dreptul
să încheie, în numele şi din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terţii,
conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat, fără să aibă calitatea de
asigurător, reasigurător sau de broker de asigurare şi/sau de reasigurare.
Subagent – persoană izică, alta decât conducătorul agentului de asigurare
persoană juridică, având calitatea de angajat cu contract de muncă încheiat cu un
agent de asigurare, care acţionează în numele acestuia şi sub acoperirea contrac-
tului de răspundere civilă a agentului de asigurare persoană juridică.
40
Coasigurare – operaţiune prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu
acelaşi risc, iecare asumându-şi o cotă-parte din el.
Reasigurare – cedare parţială sau integrală a unor riscuri subscrise de un
asigurător, denumit reasigurat (cedent), unui alt asigurător, denumit reasigurător
(cesionar), care, la rândul său, îşi asumă angajamentul să recupereze o parte co-
respunzătoare din despăgubirea de asigurare acordată.
Reasigurare proporţională – divizarea, proporţional repartizării riscului în-
tre părţile contractului de reasigurare, a sumei asigurate.
Reasigurare neproporţională – reasigurare prin care reasigurătorul (cesio-
narul) îşi asumă obligaţia de a efectua despăgubirea de asigurare, la producerea
evenimentelor prevăzute în contractul de asigurare, în mărime ce depăşeşte reţi-
nerea proprie a reasiguratului (cedentului).
Reţinere proprie – partea din risc care rămâne în răspunderea asigurătorului
după cedarea riscului în reasigurare.
Activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări – activitate care
constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare şi/sau de rea-
sigurare, din alte acţiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din
încheierea lor, sau de contribuţie la gestionarea contractelor, în special în cazul
solicitării de daune.
Intermediar în asigurări – persoană izică sau persoană juridică ce desfă-
şoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unei remuneraţii şi are
calitatea de broker de asigurare sau de agent de asigurare.
Intermediar în reasigurări – broker de reasigurare care intermediază, în
schimbul unei remuneraţii, în principal activitatea de reasigurare.
Broker de asigurare şi/sau de reasigurare – persoană juridică înregistrată
în Republica Moldova, care, în condiţiile legii cu privire la asigurări, negociază
pentru clienţii săi persoane izice sau persoane juridice, asiguraţi (reasiguraţi) sau
potenţiali asiguraţi (reasiguraţi), încheierea de contracte de asigurare (reasigura-
re) şi care acordă asistenţă pe durata de acţiune a contractelor sau în legătură cu
regularizarea daunelor, după caz.
Asistent în brokeraj – persoană izică sau persoană juridică împuternicită
printr-o procură, în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de rea-
sigurare şi sub acoperirea contractului de răspundere civilă profesională a bro-
kerului în cauză, să desfăşoare anumite activităţi necesare pentru îndeplinirea
mandatului de brokeraj.
Mandat de brokeraj – contract de mandat încheiat între asigurat (reasigurat)
sau potenţial asigurat (reasigurat), în calitate de client, şi brokerul de asigurare şi/
sau de reasigurare prin care se încredinţează acestuia din urmă negocierea înche-
ierii contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenţă înainte
41
şi pe durata de acţiune a contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor,
după caz.
Actuar – persoană izică specialist independent sau angajat cu studii statis-
tice, matematice sau economice, titulară a unui certiicat de caliicare, eliberat
de Autoritatea de supraveghere în conformitate cu un regulament aprobat de
aceasta, care este responsabilă de calcularea primelor de asigurare, rezervelor
tehnice, dividendelor asiguraţilor, beneiciarilor de servicii de asigurare, tabe-
lelor de mortalitate, având şi alte responsabilităţi speciicate în legea cu privire
la asigurări.
Contract de asigurare – acord între asigurător şi asigurat, care reglementea-
ză drepturile şi obligaţiunile acestora în conformitate cu condiţiile de asigurare.
Poliţa de asigurare – este un document reglementat ce se eliberează de către
asigurător asiguratului şi conirmă intrarea în vigoare a contractului de asigurare.
Poliţa de asigurare se eliberează asiguratului în momentul plăţii primei de asi-
gurare integral sau a primei rate, când contractul de asigurare prevede achitarea
acesteia în rate.
Portofoliu de asigurare – reprezintă o totalitate a contractelor de asigurare,
împreună cu toate drepturile şi obligaţiile ce derivă din contractele în vigoare ale
asigurătorului.
Regulile (condiţiile) de asigurare – este unul din principalele acte normati-
ve, care determină condiţiile asigurării facultative.
Risc – eveniment inconvenient, posibil şi viitor care ar putea afecta bunurile,
capacitatea de muncă, viaţa ori sănătatea persoanei.
Risc asigurat – fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente
prevăzute în contractul de asigurare care, odată produse, pot genera prejudicii
bunurilor sau persoanei asigurate. (În asigurările de viaţă, fenomenul de supra-
vieţuire şi fenomenul de deces se încadrează în noţiunea de risc asigurat.)
Caz asigurat – risc asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui pro-
ducere conferă asiguratului dreptul de a i indemnizat sau despăgubit de către
asigurător.
Franciză – parte din prejudiciu suportată de asigurat, stabilită în calitate de
valoare ixă sau de procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asi-
gurare. Franciza poate i stabilită de două tipuri: condiţionată şi necondiţionată.
Primă brută subscrisă – primă calculată de asigurător (reasigurător) con-
form unui contract de asigurare (reasigurare), înainte de deducerea oricăror sume
din aceasta.
Primă netă subscrisă – primă brută calculată de asigurător (reasigurător)
conform unui contract de asigurare (reasigurare) după deducerea părţii din prima
transmisă în reasigurare.
42
Bonus – reducere din prima de asigurare sau restituirea unei părţi a primei
achitate pentru prevenirea producerii cazului asigurat de către asigurat.
Recompensă de comision – recompensă achitată de asigurător intermedia-
rilor în asigurări pentru atragerea clienţilor şi pentru perfectarea documentelor
de asigurare.
Fond de asigurare – prezintă rezervele formate de către societăţile de asi-
gurări din plăţile primite de la asiguraţi şi strict utilizate în scopul achitării
sumelor şi despăgubirilor de asigurare asiguraţilor.
Acţiune de regres – dreptul asigurătorului la înaintarea către partea vino-
vată în survenirea cazului asigurat a reclamaţiei în scopul recuperării daunei
cauzate.
Termen de asigurare – perioada în care asigurătorul este obligat să efec-
tueze plăţile de asigurare în legătură cu survenirea cazului asigurat prevăzut
de contractul de asigurare. Începutul şi sfârşitul termenului de asigurare sunt
prevăzute de contract.
Terminologia profesională este utilizată la efectuarea tranzacţiilor în asi-
gurări cu ajutorul căreia asigurătorul şi asiguraţii pot duce dialog cu privire la
condiţiile de asigurare, la stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, menţine-
rea relaţiilor de afaceri.
1.7. Piața asigurărilor din Republica Moldova

Dezvoltarea sistemului național de asigurări depinde de gradul de
perfecționare a legislației, de eiciența politicilor statului din domeniul inanci-
ar, de calitatea supravegherii activității de asigurări şi de stabilitatea funcționării
entităților din industria de asigurări. Realizarea proceselor date necesită elabo-
rarea şi implementarea pe etape a unor măsuri orientate spre sporirea calității
serviciilor de asigurări acordate, ceea ce presupune și necesitatea implicării
potențialului intern al statului, inclusiv a posibilităților investiționale proprii
ale asigurătorilor.
Deoarece sistemul de asigurări contribuie la dezvoltarea stabilă a economi-
ei la nivel național și mondial, acesta cuprinde toate aspectele vieții, activității
de antreprenoriat şi social-economice, îndeplinind funcțiile de compensare,
acumulare şi de economii. O importanță deosebită, în condițiile economiei de
piață, revine determinării unui șir de factori ce inluențează obiectivele stabilite
în dezvoltarea și modernizarea industriei de asigurări.
În primul rând, asigurarea oferă o protecție suplimentară diverselor inte-
rese ale persoanelor izice şi juridice, indiferent de caracterul şi volumul măsu-
rilor întreprinse de stat, însă încontinuu cea mai mare cotă-parte a cheltuielilor
legate de lichidarea consecințelor cataclismelor naturale şi catastrofelor tehno-
43
logice o poartă bugetul de stat, posibilitățile căruia sunt limitate, ce actualmen-
te necesită reorientarea acoperirii acestora din surse private.
În al doilea rând, folosirea mecanismului asigurărilor în condițiile eco-
nomiei de piață asigură dezvoltarea rapidă a activității de antreprenoriat și
perfecționarea continuă a tehnologiilor în producere, care dă posibilitate antre-
prenorului și în situațiile când intervin cazurile mai puțin avantajoase pentru
activitatea acestuia – cazul de asigurare. Ținând cont de scopul activității de
întreprinzător – obținerea proitului maxim cu cheltuieli minime de capital în
lupta de concurență și de faptul că în condițiile economiei de piață entitatea
economică soluționează de sine stătător problemele de bază ale activității sale
(organizarea afacerii, alegerea partenerilor, asigurarea păstrării resurselor ma-
teriale și inanciare), în scopul atingerii scopului dat este necesară compararea
capitalului investit cu rezultatele inanciare obținute, deoarece în condițiile re-
formei economice radicale cea mai mare parte a proitului se obține din aface-
rile cu riscuri sporite.
Cele mai tipice riscuri în afaceri sunt pierderea sau deteriorarea mijloace-
lor economice ale entității; apariția răspunderii civile a entității pe obligațiile
asumate ca rezultat al prejudiciilor cauzate vieții, sănătății sau bunurilor per-
soanelor terțe, sau mediului înconjurător; posibile pierderi sau pierderea bene-
iciilor așteptate; încălcarea obligațiilor asumate de către contractanții și parte-
nerii acesteia etc.
Mediul economic introduce în afaceri diferite incertitudini, extinde zonele
situațiilor de risc, majorează nivelul riscului în afaceri, în legătură cu aceasta
asigurătorul este permanent condiționat să perfecționeze și să implementeze
noi tipuri de asigurări, care pot i actuale și corespund activității de antrepreno-
riat în condițiile economiei concurențiale ale țării.
La prima etapă de dezvoltare a pieței naționale de asigurări, la începutul
anilor 90, când s-a marcat începutul demonopolizării pieței de asigurări și cre-
area societăților de asigurări pe principii de concurență, asigurarea riscurilor în
afaceri a avut o dezvoltare insuicientă datorită faptului că societățile de asigu-
rări nu dispuneau de situație inanciară stabilă, nici de practică de activitate în
domeniul dat și mai mult se acordau servicii de asigurare a bunurilor persoa-
nelor izice și juridice. La etapa dată, lipsea cadrul de reglementare a activității
de asigurări, iar societățile de asigurări nou-formate aproape că nu dispuneau
de surse proprii și capitalul social era insuicient. Speciicul acestei etape, în
general, a fost determinat de situația economică a epocii de „acumulare a ca-
pitalului”. Numărul societăților de asigurări, care practic acordau clienților lor
acoperire de asigurare clasică, era extrem de insuicient, iar gama serviciilor
acordate de acestea era limitată.
44
În urma dezvoltării continue a economiei naționale, s-a îmbunătățit și
situația inanciară a entităților ce practică activitatea de asigurări, treptat s-a
dezvoltat și gama serviciilor propuse pe piața de asigurări. Riscurile ce prezintă
încălcarea obligațiilor asumate de către contractanții și partenerii antreprenoru-
lui, solicitate în afaceri, o perioadă îndelungată numai au fost declarate de către
asigurători, însă dezvoltarea lor presupune și investiții din partea statului. Deci,
în condițiile maxime posibile ale pieței de asigurări din țară, necesitățile econo-
miei naționale și populației în servicii de asigurări calitative nu sunt satisfăcute
totalmente și în continuare principalele cheltuieli de lichidare a consecințelor
catastrofelor naturale sunt lăsate pe seama bugetului de stat. Riscurile la care
sunt supuse entitățile ce practică activitate de antreprenoriat sunt acoperite de
asigurare la circa 10%, iar a producătorilor agricoli numai 3%. Faptul dat se
conirmă și prin nivelul gradului de penetrare al asigurărilor în produsul intern
brut (PIB), care prezintă raportul dintre primele de asigurare subscrise la PIB
(Diagramele 1.1 și 1.2).
Diagrama 1.1. Gradul de penetrare al asigurărilor în PIB – Europa de Est și

Centrală, Europa de Sud-Est, CSI, %
Sursa: Elaborată de autori în baza datelor, Media XPRIMM, INSURANCE Report [21].
Indicatorul primei brute subscrise în PIB este un indicator calitativ al nive-

lului de trai al populației. Din analiza prezentată în Diagramele 1.1 și 1.2 este
vizibil că din toate țările vecine Republicii Moldova – țările Europei de Est și
Centrală, Europei de Sud-Est și CSI, indicatorul dat în țara noastră este cel mai
jos, în poida schimbărilor semniicative în industria națională de asigurări din
ultimii ani.
45
Diagrama 1.2. Gradul de penetrare al asigurărilor în PIB – Moldova, Româ-
nia, Rusia, Ucraina, %
Provocarea schimbărilor în dezvoltarea asigurărilor a fost inluențată de

condițiile interne și externe din asigurări. Numărul participanților profesioniști
ce activează pe piața de asigurări s-a redus considerabil, iar concurența a cres-
cut semniicativ. Societățile de asigurări au început să dezvolte afacerea în alte
direcții. Concurența dintre asigurători s-a transferat pe segmentul de asigurări
al riscurilor persoanelor izice și juridice legate de răspunderea civilă față de
persoanele terțe, asigurarea de persoane și de sănătate a lor. Aceasta a fost fa-
cilitată și de punerea în aplicare a Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.
484 cu privire la limitele cheltuielilor de asigurare ale agenților economici şi
persoanelor izice care practică activitatea de antreprenoriat, permise ca dedu-
ceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător pentru scopuri iscale din
04 mai 1998 cu completările și modiicările ulterioare, care a exclus din baza de
impozitare cheltuielile întreprinderii cu privire la toate asigurările obligatorii și
asigurările facultative de bunuri, mărfuri și răspundere; asigurarea angajaților
contra accidente.
Formarea unui sistem național de asigurări durabil și eicient necesită elabo-
rarea și implementarea unor măsuri de îmbunătățire a calității serviciilor de asi-
gurări. Pentru realizarea scopului dat, este necesară accelerarea dezvoltării unor
asigurări sociale. Dezvoltarea asigurărilor de viață pe termen lung ocupă un loc
important în soluționarea cu succes a problemelor sociale. Unul din aceste pro-
duse este asigurarea de pensii, care dă posibilitate de a facilita de pensie supli-
mentar la pensia din partea statului, și nu numai a pensiei pentru limită de vârstă,
46
dar și a pensiei de invaliditate, care micșorează partea de cheltuieli a bugetului de
stat, deoarece reduce cheltuielile bugetului social.
În scopul formării unei piețe naționale de asigurări capabile să devină un
instrument real în protejarea intereselor cetățenilor, agenților economici şi sta-
tului, la 13 septembrie 2004 prin Hotărârea Guvernului nr. 1012 a fost aprobată
Concepția şi obiectivele dezvoltării şi consolidării pieței asigurărilor în Moldova
pe termen mediu și Planul de acțiuni pentru realizarea acestora. Ca rezultat al
realizării obiectivelor stabilite, piața de asigurări din Republica Moldova, statul,
inclusiv consumatorii serviciilor de asigurări, au beneiciat de cadrul legal la ni-
vel european în domeniul de asigurări, deoarece în momentul aprobării acestuia
baza legislativă nu reglementa totalmente activitatea de asigurări. Inspectoratul
de Stat pentru supravegherea asigurărilor și fondurilor nestatale de pensii, de ase-
menea, nu avea suicientă autoritate și din aceste considerente, una din cele mai
importante sarcini ale Planului de acțiuni a fost și stabilirea formării unui organ
de stat independent, împuternicit cu funcții și drepturi similare Băncii Naționale
a Moldovei.
În urma măsurilor realizate, având în vedere intenția Republicii Moldova de
integrare economică prin adoptarea și punerea în aplicare a normelor economice
și comerciale, ce operează în spațiul economic european, în scopul implementării
pe piața inanciară a unui cadru de reglementare prudentă și sistem de supra-
veghere echivalent cu cel din Uniunea Europeană, la 26 decembrie 2006 a fost
semnată de către Parlamentul Republicii Moldova Legea cu privire la asigurări,
nr. 407-XVI, în vigoare din 06 aprilie 2007. Legea asigură conformitatea maximă
a cerințelor legislației din țară cu standardele europene, axate pe dezvoltarea unei
piețe eiciente, stabile și prudente, precum și orientarea acesteia spre cooperarea
în viitor cu autoritățile de supraveghere din alte state. Prin legea dată, de ase-
menea, a fost stabilită și autoritatea de supraveghere de stat, și anume, Comisia
Națională a Pieței Financiare din Republica Moldova. Principalele obiective în
reglementarea activității de asigurări din țară au fost stabilite: sporirea eicienței
activității de supraveghere în scopul protejării intereselor asiguraților, menținerea
unui mediu concurențial favorabil pe piața de asigurări și dezvoltarea infrastruc-
turii acesteia în conformitate cu practica internațională în organizarea activității
de asigurări.
Aprobarea Legii nr. 407-XVI a asigurat pieței naționale de asigurări o in-
frastructură stabilă și un nivel înalt al cerințelor de pregătire profesională a ca-
drelor în sfera de asigurări; a fost realizat un nivel înalt de protecție a agenților
economici și a cetățenilor de diferite grupuri de riscuri, s-a îmbunătățit calitatea
și a sporit spectrul serviciilor de asigurări acordate; s-a obținut îmbunătățirea ca-
47
litativă a competitivității pieței naționale de asigurări și creșterea oportunităților
investiționale; consolidarea procesului de integrare a pieței naționale de asigu-
rări în sistemul internațional.
Concomitent, la 22 decembrie 2006 a fost aprobată și Legea nr. 414-XVI
cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse
de autovehicule, care a permis acumularea volumului de prime subscrise și
majorarea acestora în produsul intern brut; implementarea sistemului unic au-
tomatizat al informației cu privire la asigurarea obligatorie a răspunderii civile
auto prin formarea unei baze de date unice, care asigură o supraveghere eicien-
tă a conformității cu legislația în vigoare (disponibilitatea poliței de asigurare,
implementarea sistemului bonus-malus, excluderea polițelor false etc.).
La 03 martie 2011, Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr.35 a
aprobat Strategia de dezvoltare a pieței inanciare nebancare pe anii 2011-2014
şi Planul de acțiuni pentru implementarea acesteia. În scopul consolidării pieței
de asigurări din țară, principalul obiectiv în domeniul asigurărilor a fost stabilit
formarea unei piețe stabile şi transparente, bazată pe tehnologii moderne de
asigurare.
Implementarea strategiilor de modernizare a pieței naționale de asigurări
este imposibilă în condiții naționale de autoizolare, fără utilizarea experienței
internaționale. Unele modele practicate în domeniul asigurărilor de țările dez-
voltate au fost implementate și în Republica Moldova. De exemplu, cele ce țin
de licențierea activității de asigurări; stabilirea clasiicării tipurilor de asigurări
după riscurile asigurate și obiectul asigurării; cerințele diferențiate cu privire la
mărimea capitalului statutar al asigurătorilor, în funcție de tipul de activitate în
domeniul asigurărilor; și de asemenea: cerințele față de formarea și menținerea
rezervelor tehnice de asigurare; respectarea marjei minime de solvabilitate a
asigurătorului; cerințele față de activele ce se admit pentru acoperirea rezer-
velor tehnice și marjei minime de solvabilitate. Toate acestea stau la baza ela-
borării actelor normative ce funcționează recent în industria asigurărilor din
Moldova.
În urma inluenței schimbărilor intense din ultimii ani, a crescut cererea
serviciilor de asigurări, fără îndoială, și prin prisma îmbunătățirii calității aces-
tora și implementării noilor tipuri de asigurări, dar asigurătorii din țară trebuie
să reorienteze obiectivele stabilite în dezvoltarea activității lor și în direcția de
a contribui la schimbarea atitudinii societății față de asigurări în scopul deve-
nirii acestora o necesitate vitală, deoarece nivelul cheltuielilor cu privire la asi-
gurări pe cap de locuitor rămâne scăzut în țară, fapt ce ne demonstrează nivelul
indicatorului dat din ultimii 7 ani prezentat în Diagrama 1.3.
48
Diagrama 1.3. Densitatea asigurărilor – Europa de Est și Centrală, Europa
de Sud-Est și CSI, inclusiv Moldova, România, Rusia, Ucraina (EUR/locuitor)
Integrarea Republicii Moldova în economia mondială necesită luarea în

considerație a multiplelor probleme existente în economia națională şi realizarea
politicii economice externe întemeiată pe interesul național. Procesul dat prezintă
o largă cooperare interstatală, care dispune de structura sa organizațională. Între
participanții procesului de integrare se realizează intensiv schimbul de mărfuri,
servicii, capital şi forțe de muncă.
Multiplele probleme ce apar în procesul integrării piețelor de asigurări sunt:
perfecționarea legislației în domeniul asigurărilor și dinamica gradului de asprime
a supravegherii asigurărilor; sporirea exigențelor referitor la stabilitatea inanciară
şi solvabilitatea societăților de asigurări şi reasigurări; organizarea unui sistem
de instruire, perfecționare şi avansare a cadrelor ce activează în domeniul asigu-
rărilor. Problemele date sunt caracteristice şi pentru țara noastră, care treptat se
soluționează și pe piața de asigurări în urma modernizării industriei de asigurări.
Procesul integrării piețelor de asigurări în economia mondială va aduce
plusvaloare piețelor naționale de asigurări și va contribui la soluționarea proble-
melor menționate. La 09 octombrie 2012, pentru prima dată în practica mondială,
a fost îniințată federația asociațiilor de asigurări din întreaga lume – Federația
Mondială a Asociațiilor de Asigurări (Global Federation of Insurance Associa-
tions – GFIA). Federația dată a fost formată de 31 de asociații ale asigurători-
lor din diferite țări, ce reprezintă 87% din primele subscrise din activitatea de
asigurări la nivel mondial și s-a stabilit la o reuniune a asociațiilor de asigurări
la Washington. Actualmente, în Federația Mondială a Asociațiilor de Asigurări
49
exizită ca membri 38 de asociații naționale și regionale ce au interese comune în
dezvoltarea și reglementarea domeniilor de asigurări de viață, asigurări generale
și reasigurări.
Scopul principal al acesteia este de a reprezenta asociațiile naționale și regi-
onale de asigurări și reasigurări la nivel mondial, de a spori eiciența reglemen-
tării în industria de asigurări în colaborare cu organizațiile internaționale și de a
contribui la dialogul internațional în interesul comun pentru toate asociațiile de
asigurări din întreaga lume.
Federația Mondială a Asociațiilor de Asigurări are un rol important în
soluționarea unei largi game de probleme ce afectează industria de asigurări
internațională, inclusiv problematica riscurilor sistemice, activitatea Asociației
Internaționale de Supraveghere în Asigurări (International Association of Insu-
rance Supervisors – IAIS) și contribuirea acesteia la dezvoltarea cadrului legal
comun de supraveghere (ComFrame) axat pe supravegherea eicientă la nivel de
grup pe plan internațional, problematicii concurenței pe piața de asigurări și a as-
pectelor legale ce țin de stabilitatea inanciară a asigurătorilor și reasigurătorilor,
precum și inițiative în ceea ce privește prevenirea și combaterea spălării banilor.
Reformele economice din țară au inluențat și dezvoltarea industriei de asi-
gurări. În ultimii ani s-a majorat considerabil gama serviciilor de asigurări pre-
state, s-au modernizat mecanismele de acordare a acestora, au fost dezvoltate
asigurările ce susțin activitatea de antreprenoriat din Republica Moldova. A fost
implementată legislația în ramura de asigurări ce operează în spațiul economic
european și continuă să se modernizeze.
Totodată, societățile de asigurări din țară depun eforturi de a schimba ati-
tudinea societății față de asigurări prin asigurarea protecției clienților săi și afa-
cerilor acestora; menținerea unui portofoliu de asigurări echilibrat; evaluarea
adecvată a riscurilor acceptate în asigurare și îndeplinirea obligațiilor asumate
prin contractele de asigurare și reasigurare. Măsurile date se bazează pe respon-
sabilitate, profesionalism și transparență; încrederea clienților și calitatea oferită
acestora la acordarea serviciilor de asigurare.
Întrebări de recapitulare la capitolul 1:

1. Ce reprezintă asigurarea?
2. Sub ce formă se stabileşte valoarea serviciilor de asigurări?
3. Ce reprezintă prima de asigurare?
4. Care sunt funcţiile Autorităţii de supraveghere?
5. Ce reprezintă asigurarea obligatorie şi benevolă (facultativă)?
6. Care este cuantumul minimum al capitalului social al asigurătorului con-
form legislaţiei în vigoare?
50
7. Descrieţi categoriile de desfăşurare a activităţii de asigurări.
8. Daţi deiniţia cu privire la asigurător, reasigurător, asigurat şi beneiciar
de asigurare?
9. Ce prezintă operaţiile de coasigurare şi reasigurare?
10. Daţi deiniţia şi clasiicarea intermediarilor în asigurări.
11. Ce reprezintă riscul asigurat şi cazul de asigurare?
12. Ce reprezintă suma de asigurare?
13. Care este baza pentru întocmirea contractului de asigurare?
14. Care este baza întocmirii poliţei de asigurare şi momentul eliberării aces-
teia?
15. Numiţi cadrul juridic privind activitatea de asigurări.
16. Ce restricţii cunoaşteţi privind efectuarea tranzacţiilor de către asigurător
şi reasigurător?
17. Numiţi normele speciice de prudenţă ale asigurătorului şi reasigurăto-
rului.
18. În ce cazuri se permite activitatea de asigurare simultană – în categoriile
„asigurări de viaţă” şi „asigurări generale”?
19. Care sunt obligaţiile asigurătorului la desfăşurarea activităţii simultane?
20. În ce cazuri contractul de asigurare este considerat nul?
21. Care sunt drepturile de reorganizare a asigurătorului şi reasigurătorului?
51
Capitolul 2. PRINCIPIILE GENERALE ALE ORGANIZĂRII
CONTABILITĂȚII SOCIETĂȚILOR DE ASIGURĂRI,
ARMONIZATE CU DIRECTIVELE EUROPENE ȘI IFRS
Obiective:
− Determinarea sistemului de reglementare a contabilității societății de asigu-
rări.
− Determinarea principiilor, politicilor și tratamentelor contabile în organizatea și
ținerea contabilității societății de asigurări conform cerințelor IFRS și DE.
− Identiicarea modului de documentare a operațiilor de asigurări și întocmirii
−
documentelor primare.
Evaluarea rezultatelor implementării IFRS în contabilitatea societății de asigu-
rări și raportării situațiilor inanciare.
− Modul de elaborare a planului de conturi de lucru al societății de asigurări.
2.1. Reglementarea normativă a contabilității

În contextul armonizării legislației Republicii Moldova la cerințele Directi-
velor Uniunii Europene și susținerii integrării economice a statului în UE, au fost
determinate prioritățile de dezvoltare a sistemului contabil în Republica Moldova
şi au fost stabilite măsurile şi acțiunile necesare pentru realizarea acestora. Ca re-
zultat în cadrul elaborării reglementărilor contabile naționale au fost implemen-
tate Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și puse în aplicare
noile Standarde Naționale de Contabilitate (SNC) ce au îmbunătățit semniicativ
calitatea raportării inanciare în țară.
Concomitent cu SNC, a fost aprobat și implementat Planul general de con-
turi contabile, care stabilește nomenclatorul claselor și al grupelor de conturi
contabile și metodologia de utilizare a acestora. Planul general de conturi a fost
aprobat de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și recomandat pen-
tru entitățile ce aplică SNC și sistemul contabil complet și simpliicat în partidă
dublă. În baza acestuia, entitățile pot elabora planuri de conturi de lucru care vor
cuprinde nomenclatorul conturilor sintetice și subconturile necesare pentru deter-
minarea indicatorilor din rapoartele inanciare.
Cadrul juridic, al cerinţelor unice şi al mecanismului de reglementare a
contabilităţii şi raportării inanciare în Republica Moldova este stabilit de Legea
contabilității. Persoanele juridice şi izice care desfăşoară activitate de întreprin-
zător, organizaţiile necomerciale, precum şi reprezentanţele şi ilialele întreprin-
52
derilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent
de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare apli-
că prevederile legii contabilității în organizarea și ținerea contabilității operațiilor
economico-inanciare.
Conform Legii contabilităţii, entitatea de interes public, inclusiv societățile
de asigurări ţin contabilitatea şi întocmesc situaţiile inanciare conform IFRS.
Entităţile care aplică sistemul contabil în partidă dublă, altele decât insti-
tuţiile publice, ţin contabilitatea şi întocmesc situaţiile inanciare în baza IFRS
sau SNC, conform politicilor contabile. Entităţile care aplică sistemul contabil
în partidă simplă ţin contabilitatea conform normelor aprobate de Ministerul Fi-
nanţelor.
Instituţiile publice aplică sistemul contabil în partidă dublă, ţin contabilita-
tea şi întocmesc rapoartele inanciare în baza Standardelor Naţionale de Contabi-
litate pentru Sectorul Public (SNCSP) sau a normelor metodologice aprobate de
Ministerul Finanţelor pentru sectorul bugetar.
Contabilitatea se ţine conform următoarelor principii de bază:
− continuitatea activităţii;
− contabilitatea de angajamente;
− permanenţa metodelor;
− separarea patrimoniului şi datoriilor;
− necompensarea;
− consecvenţa prezentării.
Informaţia din situaţiile inanciare trebuie să corespundă următoarelor ca-
racteristici calitative:
− inteligibilitatea;
− relevanţa;
− credibilitatea;
− comparabilitatea.
Abateri de la principiile de bază şi/sau de la caracteristicile calitative pot i
admise în cazuri excepţionale. Orice astfel de abateri, precum şi motivele care
le-au determinat, trebuie prezentate în notele explicative împreună cu o evaluare
a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, situaţiei inanciare şi a proitului
sau pierderii.
Reglementarea contabilităţii cuprinde:
− asigurarea normativă şi aplicarea cerinţelor unice ale contabilităţii şi ra-
portării inanciare pentru entităţi, indiferent de tipul activităţii economice;
− corespunderea prevederilor SNC, SNCSP sau normelor metodologice
aprobate de Ministerul Finanţelor pentru sectorul bugetar nivelului de dezvoltare
economică al ţării şi cerinţelor utilizatorilor situaţiilor inanciare;
53
− asigurarea condiţiilor necesare pentru aplicarea unică a standardelor de
contabilitate, inclusiv a IFRS, sau a normelor metodologice aprobate de Ministe-
rul Finanţelor pentru sectorul bugetar;
− stabilirea normelor contabile şi de raportare inanciară pentru entităţile
− stabilirea cerinţelor privind respectarea normelor contabile şi de raportare

micului business;
a situațiilor inanciare.
Conform Legii contabilităţii, organele de reglementare a contabilităţii sunt:
Guvernul, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, Comisia Naţiona-
lă a Pieței Financiare, organele centrale de specialitate ale administraţiei publi-
ce, autorităţile administraţiei publice locale, Serviciul situațiilor inanciare de pe
lângă Biroul Naţional de Statistică şi asociaţiile profesionale care au drept scop
perfecţionarea şi dezvoltarea contabilităţii.
Guvernul Republicii asigură aplicarea unei politici unice în domeniul con-
tabilităţii şi raportării inanciare; este responsabil de publicarea oportună a IFRS
şi actualizărilor aferente în Monitorul Oicial al Republicii Moldova şi de pla-
sarea acestora pe pagina Web oicială a Ministerului Finanţelor. IFRS şi actua-
lizările aferente se publică în Monitorul Oicial al Republicii Moldova periodic,
în funcție de volumul actualizărilor efectuate. IFRS şi actualizările aferente se
plasează pe pagina Web oicială a Ministerului Finanţelor în termen de o lună
de la data recepţionării actualizărilor; este responsabil de aducerea prevederilor
SNC în concordanţă cu prevederile directivelor Uniunii Europene şi cu IFRS
valabile în termen de 6 ani de la intrarea în vigoare a legii contabilității.
Ministerul Finanţelor elaborează, examinează, aprobă şi publică: Standar-
dele Naţionale de Contabilitate; Standardele Naţionale de Contabilitate pentru
Sectorul Public şi norme metodologice pentru sectorul bugetar; regulamente,
instrucţiuni, indicaţii metodice, reguli şi comentarii; Planul general de conturi
contabile; formulare de documente primare, registre contabile şi norme meto-
dologice de întocmire şi utilizare a acestora; reprezintă interesele Republicii
Moldova în organizaţiile internaţionale în domeniul contabilităţii şi raportării
inanciare; creează grupe de lucru pentru elaborarea actelor normative în dome-
niul contabilității și raportării inanciare; acordă entităţilor ajutor metodologic
în aspectele problematice ale contabilităţii şi raportării inanciare.
Serviciul situaţiilor inanciare colectează, veriică şi generalizează situațiile
inanciare; asigură prezentarea informaţiilor din situațiile inanciare tuturor ca-
tegoriilor de utilizatori, inclusiv publicului; supraveghează respectarea de către
entităţi a actelor normative contabile aferente formei situaţiilor inanciare şi ra-
poartelor anuale, a termenelor şi modului de întocmire şi prezentare a acestora;
acordă consultaţii şi organizează seminare cu entităţi în vederea aplicării actelor
54
legislative şi altor acte normative privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor
inanciare; publică situaţiile inanciare în ediţie specială oicială sau pe pagina sa
oicială în reţeaua Internet.
Comisia Naţională a Pieţei Financiare, organele centrale de specialitate
ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi
alte organe împuternicite de lege pot solicita, suplimentar cerinţelor prevăzute
de standardele de contabilitate, rapoarte speciice pentru anumite scopuri. For-
mularul, modul de întocmire şi de prezentare a acestor rapoarte se elaborează de
către autorităţile menţionate în prezentul alineat şi se aprobă în comun cu Minis-
terul Finanţelor.
Banca Naţională a Moldovei poate solicita rapoarte speciice pentru anu-
mite scopuri cu condiţia respectării actelor normative în vigoare, cu aprobarea
formularului, modului de întocmire şi de prezentare.
Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile
administraţiei publice locale pot să elaboreze, în conformitate cu standardele
de contabilitate şi cu alte acte normative, norme contabile speciice anumitor
ramuri, domenii şi sectoare de activitate, cu excepţia normelor contabile aferente
situaţiilor inanciare, cu coordonarea acestora cu Ministerul Finanţelor.
Asociaţiile contabililor sunt în drept să elaboreze şi să propună spre apro-
bare organelor competente proiecte de acte normative în domeniul contabilită-
ţii, programe de instruire profesională continuă a contabililor; să elaboreze şi să
implementeze reguli profesionale proprii în conformitate cu cerinţele legislaţiei
naţionale şi ale Federaţiei Internaţionale a Contabililor.
Articolul 15 al legii contabilității stabilește sistemele de ţinere a contabilită-
ţii şi de prezentare a situaţiilor inanciare pentru entitățile ce activează în Repu-
lica Moldova.
Contabilitatea în baza Sistemului contabil în partidă simplă, fără prezenta-
rea situaţiilor inanciare, se organizează şi se ţine de către gospodăriile ţărăneşti,
întreprinzătorii individuali, până la înregistrarea acestora ca contribuabili ai TVA
şi persoanele izice care prestează servicii profesionale, conform indicaţiilor me-
todice aprobate de Ministerul Finanţelor.
Contabilitatea în baza Sistemului contabil în partidă dublă, cu prezentarea
situaţiilor inanciare simpliicate, se organizează şi se ţine de către entităţile care
corespund următoarelor criterii pentru perioada de gestiune precedentă:
− numărul mediu scriptic al salariaţilor nu depăşeşte 9 persoane;
− veniturile din vânzări nu depăşesc 3 mil. lei; şi
− valoarea contabilă totală (de bilanţ) a activelor la data raportării nu depă-
şeşte 3 mil. lei.
55
Contabilitatea în baza Sistemului contabil în partidă dublă, cu prezentarea
situaţiilor inanciare complete, se organizează şi se ţine de alte entităţi decât cele
menţionate mai sus, inclusiv:
− entităţile în al căror capital social cota proprietarului (asociatului, partici-
pantului, acţionarului) persoană juridică, care nu este subiect al sectorului între-
prinderilor mici şi mijlocii, depăşeşte 35%;
− companiile iduciare;
− entităţile importatoare de mărfuri supuse accizelor;
− organizaţiile de microinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut şi alţi
participanţi la piaţa inanciară nebancară;
− casele de schimb valutar şi lombardurile;
− entităţile din domeniul jocurilor de noroc.
Instituţiile publice şi entităţile de interes public,inclusiv societățile de asi-
gurări organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă
dublă.
Organizaţiile necomerciale, cu excepţia asociaţiilor de economii şi împru-
mut şi a fondurilor nestatale de pensii, organizează şi ţin contabilitatea în baza
sistemului contabil în partidă dublă, cu prezentarea situaţiilor inanciare conform
indicaţiilor metodice aprobate de Ministerul Finanţelor.
Rapoartele inanciare ale instituţiilor publice cuprind formele stabilite de
Ministerul Finanţelor.
Structura situaţiilor inanciare, modul de evaluare şi de recunoaştere a ele-
mentelor acestora se stabilesc în standardele de contabilitate.
Entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul contabil în partidă simplă
poate aplica sistemul contabil în partidă dublă. Entitatea care are dreptul să pre-
zinte situaţii inanciare simpliicate poate prezenta situaţii inanciare complete.
2.2. Principii, politici și tratamente contabile

Entitățile economice, cu excepţia instituţiilor publice, pot să elaboreze poli-
ticile contabile de sine stătător, conform cerințelor stabilite de legea contabilității
şi a standardelor de contabilitate.
Elaborarea politicilor contabile constă în alegerea unui procedeu din cele
propuse în iecare standard de contabilitate, în fundamentarea procedeului ales,
ţinându-se cont de particularităţile activităţii entităţii, şi în acceptarea acestuia în
calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor inanciare.
Entitatea nou-creată aplică unul dintre sistemele de ţinere a contabilităţii în
conformitate cu datele din planul de afaceri şi cu politica de contabilitate apro-
bată.
56
Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportării situațiilor inanciare
conform Legii contabilităţii revine conducerii entităţii, care pot i:
− proprietarul – în cazul întreprinzătorilor individuali;
− partenerii – în cazul unui parteneriat;
− membrii organului executiv sau, ca alternativă, preşedintele consiliului
executiv, în numele consiliului executiv, şi preşedintele consiliului de suprave-
ghere, în numele consiliului de supraveghere – la întreprinderile cu răspundere
limitată şi în organizaţiile necomerciale;
− directorul ilialei – în cazul unei companii străine;
− conducătorul şi contabilul-şef (şeful serviciului contabil) – în cazul insti-
tuţiei publice;
− directorul executiv şi membrii consiliului – în cazul altor entităţi nespe-
ciicate mai sus.
Persoanele cărora le revine răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi rapor-
tării inanciare sunt obligate:
− să organizeze şi să asigure ţinerea contabilităţii în mod continuu din mo-
mentul înregistrării până la lichidarea entităţii;
− să asigure elaborarea şi respectarea politicilor contabile în conformitate
cu cerinţele legii contabilității, ale IFRS şi ale SNC;
− să asigure elaborarea şi aprobarea:
 planului de conturi contabile de lucru al entităţii;
 procedeelor interne privind contabilitatea de gestiune;
 formularelor documentelor primare şi registrelor contabile, în cazul lipsei
formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii;
 regulilor circulaţiei documentelor şi tehnologiei de prelucrare a informa-
ţiei contabile;
− să asigure întocmirea şi prezentarea oportună, completă şi corectă a do-
cumentelor primare, a registrelor contabile conform regulilor stabilite de Minis-
terul Finanţelor, precum şi integritatea şi păstrarea acestora conform cerinţelor
Organului de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic al
Republicii Moldova;
− să organizeze sistemul de control intern, inclusiv efectuarea inventarierii;
− să asigure documentarea faptelor economice ale entităţii şi relectarea
− să asigure respectarea actelor normative în vigoare elaborate de autorităţi-

acestora în contabilitate;
le statale privind reglementarea contabilităţii prevăzute de legea contabilității;

− să asigure întocmirea şi prezentarea situaţiilor inanciare în conformitate
cu legea contabilității şi cu standardele de contabilitate.
57
Regulile generale privind contabilitatea elementelor patrimoniale conform
legii contabilității interzic deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu,
înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice, fără do-
cumentarea şi relectarea acestora în contabilitate.
Conform legii contabilității, entitățile de interes public, inclusiv societățile
de asigurări sunt obligate să țină contabilitatea și raportarea situațiilor inancia-
re conform prevederilor SIRF. SIRF pot i aplicate şi de entităţile care utilizea-
ză sistemul contabil complet în partidă dublă, conform politicii de contabilitate
aprobate.
Ameliorarea cadrului normativ de raportare inanciară în conformitate cu
cerințele UE și IFRS, elaborarea mecanismului de implementare și actualizare a
IFRS constituie cadrul normativ de raportare inanciară modern.
Standardele Contabile constituie baza ţinerii contabilităţii şi raportării inan-
ciare de către entităţi şi sunt parte componentă a cadrului juridic al Republicii
Moldova.
Aplicarea IFRS de către entităţile de interes public a fost implementată obli-
gatoriu pentru rapoartele inanciare întocmite pentru anul 2012, cu excepţia IFRS 1
„Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Finan-
ciară”, care a fost aplicată începând cu 1 ianuarie 2011. În legătură cu realizarea
măsurilor date, Ministerul Finanțelor a publicat și a plasat pe site-ul său modi-
icările operate în IFRS de către Consiliul pentru Standardele Internaționale de
Contabilitate (IASB), a oferit asistență din partea experților străini cu privire la
implementarea IFRS și a asigurat asistența consultativă entităților în procesul de
implementare a IFRS ce a contribuit la pregătirea raportării situațiilor inanciare
ale entităților autohtone conform IFRS și la creșterea credibilității acestora.
Reforma sistemului contabil din țară a inluențat și contabilitatea societăților de
asigurări, care începând cu 01 ianuarie 2012 sunt obligate, în calitate de entități de in-
teres public, să țină contabilitatea și să raporteze situațiile inanciare în baza IFRS.
Societăţile de asigurări sunt societăţi comerciale specializate, care îndepli-
nesc rolul de asigurători şi ocupă un segment speciic în economia ţării.
Activitatea de bază a societăților de asigurări este prestarea serviciilor de
asigurări în baza condiţiilor de asigurare, care sunt elaborate conform legislaţiei
în vigoare de către asigurători şi coordonate cu Autoritatea de supraveghere a
asigurărilor pe tipurile de asigurări facultative (benevole) şi conform legii pe
tipurile de asigurări obligatorii.
Conform condiţiilor de asigurare pe tipurile de asigurări facultative şi legii
pe tipurile de asigurări obligatorii, cu acordul părţilor, se întocmeşte contractul
de asigurare, care servește ca bază juridică în tranzacțiile legate de operațiile de
asigurări.
58
Tratamentul contabil al contractelor de asigurare actualmente este prevăzut
în IFRS 4 „Contracte de asigurare”. Standardul dat nu se limitează la societăţile
de asigurări, ci se aplică tuturor emitenţilor de contracte de asigurare şi, prin ur-
mare, poate avea impact şi asupra altor entităţi care emit contracte ce întrunesc
deiniţia contractelor de asigurări.
Trebuie menționat faptul că IFRS 4 „Contracte de asigurare” este un stan-
dard provizoriu, în aşteptarea inalizării etapei a II-a a proiectului Consiliului
pentru Standardele Internaționale de Contabilitate privind contractele de asigu-
rări. IFRS 4 a fost elaborat în scopul reducerii schimbărilor de sisteme pe termen
scurt. În atare sens, acesta permite entităţilor să continue să-şi utilizeze politicile
contabile existente pentru datoriile ce decurg din contractele de asigurări în peri-
oada cât politicile existente îndeplinesc anumite cerinţe prevăzute în IFRS 4 și în
actele normative în vigoare.
Alte elemente semniicative din situaţiile inanciare ale unei societăţi de asi-
gurări, în afară de activele şi pasivele aferente asigurării, pot i reprezentate de
investiţii (de exemplu: instrumente inanciare, investiţii imobiliare), împrumu-
turi, creanţe comerciale etc.
Standardul consideră orice entitate emitentă a unui contract de asigurări
drept „asigurător“, indiferent dacă entitatea este sau nu privită ca o societate de
asigurări în scopuri legale şi de reglementare. De asemenea, acoperă instrumen-
tele inanciare emise de orice entitate şi care au o caracteristică de participare dis-
creţionară. Nu se aplică activelor şi pasivelor unei entităţi ce nu decurg din con-
tractele de asigurări sau instrumentele inanciare cu caracteristici de participare
discreţionară. Prevederile standardului dat nu se aplică contabilizării contractelor
de asigurări de către deţinătorii poliţelor de asigurare.
Articolul 14 din IFRS 4 „Contracte de asigurare” prevede cerinţele minime
ce trebuie îndeplinite de societăţile de asigurări cu privire la impactul articolelor
10-12 din IAS 8 „Segmente de activitate” conform cărora entitatea trebuie să
determine ce set de componente constituie segmentele de activitate, în funcţie de
principiul de bază, și anume:
a) nu vor recunoaşte ca datorie niciun provizion pentru posibilele cereri de
despăgubiri viitoare, dacă acestea decurg din contracte de asigurări ce nu sunt în
vigoare la sfârşitul perioadei de raportare;
b) vor efectua testul privind adecvarea datoriilor;
c) vor elimina o datorie asociată contractelor de asigurare (sau o parte din
aceasta) din situaţia inanciară numai atunci când este stinsă (adică atunci când
obligaţia speciicată în contract este plătită, anulată sau expiră);
d) nu vor compensa: active de reasigurare cu datoriile aferente asigurării;
sau venituri, sau cheltuieli din contracte de reasigurare cu cheltuieli sau venituri
59
din contractele de asigurare directă aferente; vor lua în calcul dacă activele de
reasigurare sunt depreciate.
Conform legii contabilității, contabilitatea activelor pe termen lung se ţine
pe iecare obiect de evidenţă, în expresie cantitativă şi valorică, iar contabilitatea
stocurilor se ţine în expresie cantitativă şi valorică sau numai în expresie valori-
că, în conformitate cu standardele de contabilitate.
Înregistrarea iniţială în contabilitate a elementelor de activ se face la valoa-
rea de intrare.
Recunoașterea veniturilor
Înțelegerea IFRS a activității de asigurări nu este dependentă de forma juri-
dică a contractului, dar de conținutul economic al acestuia. În IFRS 4 „Contracte
de asigurare” sau în IAS 18 „Venituri” nu există niciun model de recunoaștere a
veniturilor din contractele de asigurare.
IFRS 4 „Contracte de asigurare” include în domeniul său de aplicare numai
contractele de asigurare (inclusiv contractele de reasigurare) pe care le emite și
contractele de reasigurare pe care le acceptă societatea de asigurări.
Primele brute subscrise aferente contractelor de asigurare și reasigurare sunt
calculate și recunoscute lunar pe baza primelor brute încasate și care urmează să
ie încasate (prime subscrise).
Legea contabilității reglementează înregistrarea veniturilor pe feluri de veni-
turi, potrivit naturii sau sursei de provenienţă a acestora.
IFRS 4 „Contracte de asigurare” deineşte contractul de asigurare ca iind
un contract conform căruia o parte (asigurătorul) acceptă un risc de asigurare
semniicativ din partea celeilalte părţi (asiguratul – titularul poliţei) prin faptul
că este de acord să îl despăgubească pe cel din urmă în cazul în care acesta este
afectat de un viitor eveniment incert (evenimentul asigurat).
Principiul fundamental al deiniţiei contractului de asigurare este acela că
ar trebui să existe un risc de asigurare semniicativ decurgând dintr-un eveniment
viitor incert care îl afectează pe asigurat – deţinătorul poliţei de asigurare. Pentru
a respecta acest principiu, este necesar ca:
− să existe un eveniment viitor incert speciicat care îl afectează pe deţină-
torul poliţei de asigurare;
− evenimentul rezultă dintr-o situaţie cu conţinut comercial şi dintr-un risc
preexistent; şi
− beneiciile suplimentare datorate în cazul producerii evenimentului asigu-
rat sunt semniicative, comparativ cu toate celelalte situaţii.
Riscul constituie esenţa unui contract de asigurare. Cel puţin unul dintre
următoarele aspecte este incert la începutul unui contract de asigurare: dacă eve-
60
nimentul asigurat se va produce sau nu; când se va produce; sau cât de mult va
trebui să plătească asigurătorul, dacă evenimentul se produce.
Pentru a corespunde deiniţiei prezentate mai sus, un contract trebuie să aco-
pere un risc de asigurare. Riscul de asigurare este deinit de IFRS 4 „Contracte de
asigurare” ca iind orice alt risc decât cel inanciar. Riscul inanciar se deineşte
ca iind riscul unei posibile viitoare schimbări a uneia sau mai multor rate de
dobândă, preţuri de instrumente inanciare, indici de preţuri sau rate, rating al
creditului sau indici ai creditului sau a altor variabile noninanciare numai atâta
timp, cât aceasta nu se referă la una din părţi ale contractului.
Conform deiniţiilor prezentate, un contract este necesar să prevadă plata
către deţinătorul poliţei de asigurare (asigurat), dacă se produce un eveniment
incert speciicat de condițiile sale. Cu toate acestea, contractul nu este unul de
asigurare, decât dacă evenimentul speciicat decurge dintr-o variabilă noninan-
ciară şi dacă respectivul eveniment îl afectează în mod negativ pe deţinătorul
poliţei de asigurare. Un exemplu de astfel de eveniment este decesul sau acci-
dentul rutier.
Contractele ce conţin atât riscuri inanciare, cât şi de asigurare nu sunt
excluse din deiniţia contractelor de asigurări atât timp până riscul de asigurare
este semniicativ. Contractele cu primă unică, ce conţin un element de asigurare
de viaţă şi o sumă acumulată pe un anumit termen, inclusiv cota de proit, sunt un
exemplu de astfel de caz care trebuie analizat cu atenţie. IFRS 4 face distincţie
între contractele emise de societăţile de asigurări care nu conţin un risc de asigu-
rare semniicativ şi se referă la ele ca iind „contracte de investiţii“.
Contractele de investiţii sunt contabilizate în baza IAS 39, „Instrumente i-
nanciare: Recunoaştere şi evaluare”, şi IAS 18, „Venituri“, și nu în baza IFRS 4
„Contracte de asigurare”, chiar dacă, din punct de vedere juridic sau în scopuri
de reglementare, ele sunt numite contracte de asigurări.
Veniturile din investiții cuprind venituri din titluri şi obligaţiuni de stat, ve-
nituri din dividende, venituri din dobânzi, câştiguri nete din valoarea justă a ac-
tivelor inanciare la valoare justă prin contul de proit sau pierdere şi venituri din
vânzarea activelor inanciare. Veniturile date sunt recunoscute în contabilitate,
în funcție de metodele de recunoaștere și evaluare a instrumentelor inanciare la
care se referă.
Creanțe și datorii
Legea contabilității prevede înregistrarea în contabilitate a creanţelor şi da-
toriilor pe termen scurt la valoarea nominală, iar creanţele şi datoriile pe termen
lung – la valoarea scontată, în conformitate cu cerinţele standardelor de contabi-
litate. Contabilitatea creanţelor şi datoriilor se ţine pe categorii, clienţi, furnizori,
61
alţi debitori şi creditori. Valoarea acţiunilor sau a altor titluri de valoare, emise şi
subscrise, se relectă distinct în contabilitate.
Creanțe clienți. Creanţele din prime constau, în principiu, în soldurile sca-
dente ale primelor care sunt datorate de deţinătorii poliţelor de asigurare.
SIRF 4 şi IAS 39 nu reglementează în mod speciic contabilizarea creanţelor
clienţilor față de societatea de asigurări. Precizări asupra recunoaşterii iniţiale
şi ulterioare se regăsesc în IAS 39. Creanţele clienţilor aferente primelor de asi-
gurare trebuie încadrate în categoria împrumuturi şi creanţe şi ulterior trebuie
evaluate la cost amortizat minus deprecieri.
Deprecierea creanțelor clienți. Dacă există probe obiective că aceste cre-
anţe sunt depreciate, entitatea trebuie să reducă în consecinţă valoarea contabilă
a creanţelor din asigurare şi să recunoască respectiva pierdere din depreciere în
contul de proit şi pierdere. O posibilă abordare ce poate i utilizată în colectarea
probelor obiective conform cărora o creanţă din asigurare este depreciată ar i
utilizarea aceluiaşi proces adoptat în cazul împrumuturilor şi al creanţelor (adică
în conformitate cu IAS 39). Într-o astfel de situaţie, pierderea din depreciere se
poate calcula cu aceeaşi metodă folosită în cazul instrumentelor inanciare. IFRS
recomandă să se facă o analiză pe vechime a soldurilor conturilor de creanţe cel
puţin trimestrial, pe baza datei scadente a creanţelor.
În practică, provizioanele sunt constituite pentru creanţele cu o restanţă mai
mare de un anumit număr de zile de la data scadentă, cum este speciicat în con-
tractul de asigurare. Cea mai bună estimare a provizioanelor pentru prime trebuie
să se bazeze pe proiecţiile tuturor luxurilor de trezorerie relevante. Metodele
statistice pot i, de asemenea, utilizate pe baza informaţiilor istorice. Odată ce
este considerat neincasabil, soldul creanţei din prime va i trecut la cheltuială, sub
forma cheltuielilor cu clienţi incerţi, presupunând că încă nu a fost constituit un
provizion. Dacă a fost constituit un provizion, cheltuiala suplimentară va i egală
cu diferenţa dintre creanţă şi suma provizioanelor.
Datorii în asigurări. Testul de adecvare a datoriilor presupune ca asigură-
torul să evalueze la sfârşitul iecărei perioade de raportare, dacă datoriile sale
aferente asigurării şi recunoscute sunt adecvate, folosind estimările curente ale
luxurilor de trezorerie aferente contractelor sale de asigurare. Dacă acea evalu-
are indică faptul că valoarea contabilă a datoriilor sale aferente asigurării (mi-
nus costurile de achiziţie amânate şi activele necorporale aferente cum ar i cele
înregistrate în cazul unui transfer de portofoliu) este inadecvată din perspectiva
viitoarelor luxuri de numerar estimate, întregul deicit va i recunoscut în proit
sau pierdere (prevederile IFRS 4, art.15).
Testul privind adecvarea datoriilor presupune următoarele două etape:
În prima etapă, se stabileşte dacă entităţile au deja în practicile lor contabile
un test de adecvare similar care să satisfacă următoarele cerinţe minime:
62
− testul ia în considerare estimările curente ale tuturor luxurilor de trezo-
rerie contractuale şi ale luxurilor de trezorerie aferente, cum ar i costurile de
instrumentare a cererilor de despăgubire, precum şi cele rezultate din opţiunile şi
garanţiile încorporate;
− dacă testul relevă faptul că datoria nu este adecvată, întregul deicit este
recunoscut în proit sau pierdere.
Cea de-a doua etapă se aplică atunci când nu sunt îndeplinite cerinţele mi-
nime menționate mai sus. Aceasta necesită recunoaşterea unei pierderi pentru
contractele de asigurare în conformitate cu IAS 37 – „Provizioane, datorii contin-
gente şi active contingente“. În anumite situaţii, testul descris în IAS 37 include
marje de risc şi incertitudine, precum şi luarea în calcul a valorii-timp a banilor
(adică actualizare) care, în anumite situaţii, ar putea conduce la o pierdere recu-
noscută conform IAS 37 mai mare decât cifra ce ar i fost acceptabilă în confor-
mitate cu IFRS 4 „Contracte de asigurare”.
Rezerve tehnice. Testele privind adecvarea datoriilor (rezervelor) se efectu-
ează la inalul iecărei perioade de raportare pentru a asigura caracterul adecvat
al pasivelor contractuale nete de activele aferente cheltuielilor de achiziţie repor-
tate. În realizarea testelor date sunt utilizate cele mai bune estimări curente ale
luxurilor de numerar contractuale şi ale cheltuielilor de înregistrare şi adminis-
trare a cererilor de despăgubiri, precum şi venitul din investiţii din activele ce
stau la baza acestor pasive. Orice deicienţă este imediat înregistrată în contul de
proit sau pierdere iniţial prin anularea cheltutielilor de achiziţie reportate şi prin
constituirea ulterioară a unui provizion pentru pierderile ce decurg din testele
privind adecvarea datoriilor (provizion pentru risc neexpirat). Când testul privind
adecvarea datoriilor necesită adoptarea celor mai bune noi ipoteze, aceste ipoteze
(fără marjele pentru abaterile negative) sunt utilizate pentru evaluarea ulterioară
a acestor datorii.
IFRS 4 nu prescrie care rezerve tehnice ar trebui să ie recunoscute în situ-
aţiile inanciare ale asigurătorilor. IFRS 4 permite unui asigurător să continue cu
practicile curente, să formeze și să mențină rezervele tehnice conform reglemen-
tărilor aprobate de autoritatea de supraveghere a asigurărilor.
Operațiuni de reasigurare
Activitatea de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea
și primirea unor riscuri pe piața internă și cea externă de asigurări. Predarea riscu-
rilor de un asigurător, denumit reasigurat (cedent), poate i parţială sau integrală,
aceste riscuri sunt preluate de un alt asigurător, denumit reasigurător (cesionar),
care, la rândul său, îşi asumă angajamentul să recupereze o parte corespunzătoare
din despăgubirea de asigurare acordată de către cedent pe contractul de asigurare
directă.
63
Tranzacţiile şi soldurile aferente contractelor de reasigurare sunt evidenţiate
în informaţiile inanciare în conformitate cu prevederile contractelor de reasigu-
rare.
Primele cedate în reasigurare şi sumele aferente daunelor plătite pe riscurile
cedate în reasigurare, precum şi rezervele de prime pe riscurile cedate, şi rezer-
vele de daune ce se referă la riscurile cedate se înregistrează distinct pe baza
contabilităţii de angajament.
Primele cedate în reasigurare înregistrate în contabilitate sunt calculate con-
form contractelor de reasigurare având ca bază primele colectate.
Sumele estimate a i recuperabile de la reasigurători aferente daunelor neplă-
tite sunt înregistrate separat de sumele estimate a i plătite asiguraţilor.
În mod speciic, conform IFRS 4, alin. 14 (d), un asigurător nu trebuie să
compenseze activele de reasigurare cu datoriile asociate contractelor de asigurare
directă; sau venitul din, sau cheltuiala cu contractele de reasigurare cu venitul
din, sau cheltuiala cu contractele de asigurare directă aferente.
Comisioanele aferente primelor pe riscurile cedate în reasigurare reprezintă
venituri și trebuie înregistrate distinct conform condițiilor prevăzute în contracte-
le de reasigurare şi reglementărilor contabile în vigoare.
Depozitele de prime, primite de la reasigurători, reprezintă sumele depuse
sau reţinute de la aceştia, în virtutea contractelor de reasigurare. Acestea pot i
formate în cazurile când situaţia inanciară a cedentului nu permite acestuia achi-
tarea daunelor pe contractele de asigurare directă, pe care riscul parțial sau inte-
gral este cedat în reasigurare, de sine stătător până la efectuarea plăţilor de către
reasigurător în limita răspunderii asumate.
Dacă un activ de reasigurare este depreciat, pierderea din depreciere trebuie
să ie recunoscută în proit şi pierdere conform IFRS 4, alin. 20. Activele pot i
depreciate numai în cazul în care există indicatori obiectivi pentru a i depreciate
(dovezi).
Cheltuieli operaționale
Conform legii contabilității, contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de
cheltuieli, potrivit naturii sau destinaţiei acestora.
În componența cheltuielilor operaționale ale societății de asigurări, se includ
cheltuielile aferente desfăşurării activității de bază (de asigurări) a societății și
pot i divizate după funcție: în cheltuieli de gestiune și cheltuieli aferente despă-
gubirilor și îndemnizațiilor de asigurare.
Cheltuielile de gestiune includ cheltuielile operaționale aferente achiziționării
și gestiunii portofoliului contractelor de asigurare (reasigurare), precum și chel-
tuielile administrative și generale, cheltuieli legate de regularizarea daunelor și
alte cheltuieli aferente desfășurării activității de asigurări. Mărimea normativă a
64
cheltuielilor de gestiune se aprobă în cuantumul procentual la calculul structurii
taxei tarifare.
Parte componentă a cheltuielilor de gestiune generate în cadrul procesului
de încheiere a contractelor de asigurare sunt și cheltuielile de achiziţie, care
cuprind atât cheltuielile direct atribuite, precum comisioanele de achiziţie şi
cheltuielile de acceptare a contractelor de asigurare, cât şi cheltuielile indirect
atribuite, precum cheltuielile de publicitate sau cheltuielile administrative legate
de prelucrarea cererilor şi de eliberarea poliţelor de asigurare.
Conform politicilor contabile aprobate de societatea de asigurări, costurile
de achiziție pot i integral sau parțial capitalizate și amortizate printr-o metodă
similară cu cea folosită pentru amortizarea primei necâștigate.
Cheltuielile de achiziție normative se stabilesc în structura taxei tarifare
separat de celelalte cheltuieli de gestiune ale societății de asigurări, și pot i ac-
tualizate în funcție de rezultatul tehnic efectiv obținut pe produs de asigurare cu
informarea autorității de supraveghere.
Cheltuielile de achiziție care sunt efectuate în cursul exercițiului inanciar,
dar care sunt aferente unui exercițiu inanciar ulterior și care sunt legate în mod
direct de subscrierea sau reînnoirea cu succes a unui contract de asigurare, și
care rezultă direct din tranzacțiile contractuale prezintă cheltuieli de achiziție
reportate și sunt ocazionate de încheierea contractelor de asigurare.
Suma cheltuielilor de achiziție reportate se calculează pe o bază care este
compatibilă cu cea utilizată pentru calculul rezervei primei necâștigate, pentru
iecare produs de asigurare și pentru iecare contract de asigurare în parte și sunt
amortizate în timp proporțional cu veniturile obținute aferente iecărui produs de
asigurare, în măsura în care societatea de asigurări suportă aceste cheltuieli. Alte
costuri de achiziţie sunt înregistrate ca și cheltuieli ale perioadei de gestiune în
care au fost suportate.
La inalul iecărei perioade de raportare, sunt efectuate teste privind adec-
varea cheltuielilor de achiziție amânate pentru a asigura caracterul adecvat al
acestora.
Daune şi alte beneicii aferente contractelor de asigurare. Cheltuielile cu
daunele plătite şi alte beneicii cuprind sumele plătite aferente exercițiului i-
nanciar în baza contractelor de asigurare, si cuprind despăgubiri, indemnizații
de asigurare etc.
La încheierea contractului de asigurare, asigurătorul selectează circumstan-
ţele riscurilor în baza cărora are posibilitate de a evalua probabilitatea apariţiei
evenimentului asigurat.
Cheltuielile legate de despăgubiri constituie unul dintre principalele artico-
65
le de cheltuieli din asigurarea directă și se achită de către asigurător în conformi-
tate cu contractul de asigurare sau conform legii, în baza cererii asiguratului şi
conform deciziei societăţii de asigurări, după cercetările proprii privind cauzele
şi circumstanţele producerii cazului asigurat.
La încheierea contractelor de răspundere civilă, asigurătorul plăteşte des-
păgubirea de asigurare nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a
fost despăgubit de asigurat. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în
care acesta dovedeşte că l-a despăgubit pe cel păgubit, dacă asigurătorul nu are
dreptul la acţiune de regres faţă de asigurat.
Plata sumelor de asigurare la survenirea cazului asigurat se achită de către
asigurător în limita răspunderii asumate sub formă bănească prin suma asigu-
rată.
Proit sau pierdere
Conform prevederilor legii contabilității, în contabilitate, proitul sau pier-
derea se determină cu total cumulativ de la începutul perioadei de gestiune.
Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la inele
perioadei de gestiune.
Repartizarea proitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, con-
form deciziei adunării generale a acţionarilor societății de asigurări privind re-
partizarea proitului anual, după aprobarea situaţiilor inanciare anuale.
Pierderea contabilă reportată conform statutului societății de asigurări se
acoperă din proitul net al perioadelor de gestiune curentă şi precedentă, din
rezerve şi din capitalul social, din contribuţiile suplimentare ale acţionarilor,
potrivit hotărârii adunării generale a acestora.
Societățile de asigurări sunt obligate să ţină evidenţa activelor, capitalului
propriu, datoriilor, consumurilor, cheltuielilor şi veniturilor în baza conturilor
contabile. Să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi pasiv, cel
puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale, în cazul reorganizării
sau încetării activităţii, precum şi în cazurile prevăzute de Regulamentul privind
inventarierea, aprobat de Ministerul Finanţelor.
Societățile de asigurări, în calitate de entități de interes public, aplică IFRS și
elaborează planul de conturi de lucru propriu, ce corespunde cerinţelor IFRS.
Politicile contabile elaborate de către societățile de asigurări conform
cerințelor IFRS pot i modiicate numai în cazurile dacă acestea conduc la pre-
zentarea unor informaţii care sunt mai relevante şi nu mai puţin viabile sau mai
viabile şi nu mai puţin relevante decât anterior.
66
2.3. Documentarea operațiilor aferente asigurărilor
Conform prevederilor legii contabilităţii, faptele economice se contabili-
zează în baza documentelor primare şi centralizatoare. Documentele primare se
întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil, nemij-
locit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului.
Serviciile de asigurări sunt prestate în baza condiţiilor de asigurare, care
sunt elaborate conform legislaţiei în vigoare de către asigurători şi coordonate cu
Autoritatea de supraveghere a asigurărilor pe tipurile de asigurări facultative şi
conform legii pe tipurile de asigurări obligatorii.
Conform condiţiilor de asigurare pe tipurile de asigurări facultative şi legii
pe tipurile de asigurări obligatorii, cu acordul părţilor, se întocmeşte contractul
de asigurare. Încheierea contractului de asigurare este conirmată prin remiterea
de către asigurător, în termenul stabilit, a unui certiicat, numit poliţă de asigu-
rare. Poliţa de asigurare în toate cazurile prezintă dovada intrării contractului de
asigurare în vigoare.
Actele legislative principale ce reglementează documentarea operațiilor
economice sunt:
− Codul civil;
− Codul iscal;
− Legea contabilității nr. 113 -XVI din 27.04.2007;
− Hotărârea Guvernului nr. 294 din 17.03.1998 cu privire la executarea De-
cretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.406-II din 23 decembrie 1997;
− Ordinele Ministerului Finanțelor și Biroului Național de Statistică cu pri-
vire la aprobarea formularelor și instrucțiunilor de completare ale acestora.
Conform art. 19 al Legii contabilității, entitatea utilizează formulare tipizate
de documente primare, aprobate de Ministerul Finanţelor. În lipsa formularelor
tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii, entitatea elaborează şi
utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei, cu respectarea
cerinţelor de menținere a elementelor obligatorii reglementate de acest articol.
Documentele primare întocmite pe suport de hârtie sau în formă electroni-
că au aceeaşi putere juridică. În cazul întocmirii documentului primar în formă
electronică, entitatea, la solicitarea utilizatorului, este obligată să imprime copia
documentului pe suport de hârtie din cont propriu.
Documentele primare întocmite conform prevederilor art.19 alin. (6) al Le-
gii contabilităţii conţin următoarele elemente obligatorii: denumirea şi numărul
documentului; data întocmirii documentului; denumirea, adresa, IDNO (Codul
iscal) al entităţii în numele căreia este întocmit documentul; denumirea, adre-
sa, IDNO (Codul iscal) al destinatarului documentului, iar pentru persoanele
67
izice – Codul personal; conţinutul faptelor economice; etaloanele cantitative şi
valorice în care sunt exprimate faptele economice; funcţia, numele, prenumele şi
semnătura, inclusiv digitală, a persoanelor responsabile de efectuarea şi înregis-
trarea faptelor economice.
La întocmirea documentelor primare, pentru persoanele neînregistrate ca
subiecţi ai activităţii de întreprinzător și pentru necesităţile interne ale entităţii,
respectarea prevederilor date nu este obligatorie.
Documentele de casă, bancare şi de decontare, datoriile inanciare, comer-
ciale şi calculate pot i semnate unipersonal de conducătorul entităţii ori de două
persoane cu drept de semnătură: prima semnătură aparţine conducătorului sau
altei persoane împuternicite, a doua – contabilului-şef sau altei persoane împuter-
nicite. Semnăturile pe documentele menţionate, după caz, se conirmă prin apli-
carea ştampilei entităţii respective. În lipsa funcţiei de contabil-şef, semnătura pe
documentele menţionate se aplică de conducătorul entităţii respective sau de altă
persoană împuternicită. Persoanele care întocmesc şi/sau semnează documentele
primare răspund în conformitate cu legea contabilității.
Bonurile maşinilor de casă şi control cu memorie iscală sunt recunoscute
drept documente primare ce conirmă procurarea activelor şi prestarea serviciilor,
cu condiţia respectării cerinţelor enumerate mai sus conform art.19 alin.(6) al
Legii contabilităţii.
Emiterea mai multor documente primare pentru unele şi aceleaşi operaţiuni
se interzice.
Corectări în documentele primare care justiică operaţiunile de casă, banca-
re, de livrare şi achiziţie a bunurilor economice şi a serviciilor nu se admit.
Contabilului-şef (şefului serviciului contabil) i se interzice să primească
spre executare documente privind faptele economice ce contravin actelor le-
gislative şi normative, informând despre aceasta în scris conducătorul entităţii.
Astfel de documente se primesc spre executare numai cu indicaţiile suplimen-
tare în scris ale conducătorului entităţii căruia, ulterior, îi revine răspunderea
pentru aceasta.
Documentele primare ce justiică înregistrarea veniturilor din operațiile de
asigurări în contabilitatea asigurătorului sunt contractul de asigurare, poliţa de
asigurare, documentele ce conirmă plata primei de asigurare și factura.
Asigurătorul este obligat să remită asiguratului un exemplar, semnat de el,
al poliţei de asigurare. În poliţa de asigurare se va indica: numele sau denumi-
rea, domiciliul sau sediul părţilor contractante; obiectul asigurării: bun, persoană
şi răspundere civilă; riscurile ce se asigură; începutul şi durata asigurării; suma
asigurată; prima de asigurare, locul şi termenele de plată; alte date, conform legii
sau acordului dintre părţi.
68
Contractul de asigurare se încheie în forma şi în modul stabilit de legislaţia
civilă în vigoare. Prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească
asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la produce-
rea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneiciarului asigurării) suma
asigurată ori despăgubirea de asigurare, în limitele şi în termenele stipulate în
contractul de asigurare.
Pentru încheierea contractului de asigurare, asiguratul prezintă asigurăto-
rului propunere (cerere) scrisă, în care indică interesul propriu şi cel al beneici-
arului asigurării sau declară verbal că doreşte să încheie contract de asigurare.
Contractul de asigurare poate i încheiat în favoarea mai multor beneici-
ari.
Conform legislaţiei civile, în contractul de asigurare se stipulează obligato-
riu: numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante; obiectul
asigurării: bun, persoană şi răspundere civilă; riscurile ce se asigură; începutul
şi durata asigurării; sumele asigurate; primele de asigurare, locul şi termenele
de plată; alte date, conform legii sau contractului.
Valoarea veniturilor din asigurări se stabileşte în contractul de asigurare şi
în poliţa de asigurare sub formă de primă de asigurare.
Începând cu 01 ianuarie 2008, după intrarea în vigoare a noii legi a conta-
bilităţii, societăţile de asigurări conform prevederilor art. 20 „Documente pri-
mare cu regim special” sunt obligate la suma serviciilor de asigurare prestate
să elibereze asiguraţilor facturi, cu excepţia serviciilor de asigurare obligatorie
de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. Certiicatele eli-
berate asiguraţilor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă internă şi
externă în baza certiicatelor internaționale „Cartea Verde” sunt incluse în
lista formularelor documentelor primare cu regim special.
Facturile iscale la suma serviciilor de asigurare acordate, nu se eliberează
de către societăţile de asigurări, deoarece serviciile date sunt scutite de taxa pe
valoarea adăugată conform titlului III, cap. 4, art. 103, pct.12 lit.g) al Codului
iscal al Republicii Moldova.
La încheierea contractelor de asigurare, fără participarea intermediarilor
în asigurări, asigurătorul eliberează facrtură la suma primei brute subscrisă pe
contractul de asigurare directă sau coasigurare.
Acceptarea riscurilor în asigurare cu participarea intermediarului în asigu-
rări implică mai multe operații și atunci asigurătorul la suma primei de asigura-
re subscrisă pe contract eliberează factură, iar brokerul/agentul de asigurare/
agentul bancassurance eliberează factură asigurătorului la suma comisionului
calculat pentru serviciile de intermediere acordate societății de asigurări.
69
La plasarea riscurilor în reasigurare, fără participarea intermediarilor în asi-
gurări, asigurătorul eliberează factură la suma primei de reasigurare brute sub-
scrisă pe contractul de reasigurare, iar reasigurătorul eliberează factură la suma
comisionului calculat asigurătorului pentru gestiunea riscului cedat în reasigura-
re (în caz că contractul de reasigurare prevede calcularea comisionului).
La plasarea riscurilor în reasigurare cu participarea intermediarilor în asi-
gurări, asigurătorul eliberează factură la suma primei de reasigurare brute sub-
scrisă pe contractul de reasigurare, iar reasigurătorul eliberează factură la suma
comisionului calculat asigurătorului și factură la suma comisionului calculat
brokerului pentru serviciile de intermediere la plasarea riscului în reasigurare.
Conform art. 20 al Legii contabilității „Documente primare cu regim spe-
cial”, formularele tipizate cu regim special se utilizează în cazurile:
− înstrăinării activelor cu transmiterea dreptului de proprietate, cu excep-
ţia valorilor mobiliare;
− prestării serviciilor, cu excepţia serviciilor inanciare prestate de către
instituţiile inanciare, organizaţiile de microinanţare, asociaţiile de economii
şi împrumut;
− transportării activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vede-
re teritorial şi în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate;
− achiziţionării activelor şi serviciilor de locaţiune de la furnizori-cetă-
ţeni;
− transmiterii activelor în leasing, arendă, locaţiune.
Entitatea care desfăşoară activitate de întreprinzător şi dispune de un sis-
tem de imprimare automatizat imprimă formulare tipizate cu regim special de
sine stătător, cu acordul Ministerului Finanţelor, conform cerinţelor prevăzute
de Guvern.
Pentru operaţiunile de export-import al activelor şi serviciilor, drept do-
cumente primare pot i utilizate documentele aplicate în practica internaţională
sau cele prevăzute de contract.
Societatea de asigurări este obligată să păstreze pe suport de hârtie sau
în formă electronică documentele contabile care includ: documentele primare,
registrele contabile, situaţiile inanciare şi alte documente aferente organizării
şi ţinerii contabilităţii.
Documentele contabile trebuie să ie sistematizate şi păstrate în termenele
şi conform regulilor prevăzute de Organul de Stat pentru Supravegherea şi Ad-
ministrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova.
Răspunderea pentru organizarea păstrării şi integritatea documentelor conta-
bile o poartă conducătorul organului de administrare a societății de asigurări.
70
2.4. Sarcinile contabilității
Funcția principală a contabilității societăților de asigurări este de a oferi
managementului acesteia informații complete şi veridice, cu privire la situaţia
inanciară a entităţii; la situaţiile critice în sfera îndeplinirii obligațiilor contrac-
tuale sau la deicitul de mijloace băneşti; tranzacțiilor inanciare și rapoartelor
aferente acestora, pentru luarea deciziilor economice eiciente necesare în me-
diul de afaceri în scopul gestionării adecvate a resurselor societății de asigurări
și obținerii celor mai bune performanțe economice.
Conform art. 18 al Legii contabilității, ciclul contabil al entităţii cuprinde:
− întocmirea documentelor primare şi centralizatoare;
− evaluarea şi recunoaşterea elementelor contabile;
− relectarea informaţiilor în conturile contabile;
− întocmirea registrelor contabile;
− inventarierea elementelor contabile;
− întocmirea balanţei de veriicare, a Cărţii mari şi a situaţiilor inanciare.
Serviciul contabil este obligat să asigure următoarele cerinţe la prelucrarea
informaţiei cu privire la activitatea entității:
1. Operativitatea contabilităţii, care constă în prezentarea informaţiei con-
tabile în scopuri de management şi întocmirea situațiilor inanciare în termenele
stabilite.
2. Integritatea contabilizării operaţiilor economice, ce presupune prezen-
tarea completă a informaţiei contabile în scopuri de management al afacerii.
Este important să se excludă cazurile de prezentare a informaţiei duble şi nee-
senţiale.
3. Veridicitatea informaţiei contabile, care asigură documentarea tuturor
operaţiilor economice, respectarea regulilor cu privire la inventariere, evaluare
şi contabilizarea cheltuielilor perioadei.
4. Comparabilitatea indicatorilor planiicaţi cu cei contabili – necesară
pentru controlul respectării normelor de cheltuieli a materiei prime şi controlul
asupra îndeplinirii planurilor, prognozei, comenzilor, contractelor etc.
5. Eicacitatea serviciului de contabilitate – se caracterizează prin nivelul
de cheltuieli pentru întreţinerea angajaţilor serviciului (numărul de angajaţi la
un specialist din secţia de contabilitate, nivelul de computerizare al lucrului spe-
cialiştilor serviciului de contabilitate).
La sarcini de bază ale serviciului contabil pot i atribuite următoarele:
− prezentarea informaţiei complete şi veridice conducerii cu privire: la situa-
ţia inanciară a entităţii; la situaţiile critice în sfera îndeplinirii contractelor înche-
iate, în aprovizionarea cu materie primă sau la deicitul de mijloace băneşti etc.;
71
− efectuarea decontărilor cu debitorii şi creditorii şi reglarea relaţiilor cu
aceştia şi cu angajaţii entităţii cu privire la remunerarea muncii şi mijloacelor
virate sub răspundere titularilor de avans;
− controlul activităţii persoanelor cu răspundere materială;
− răspunderea pentru achitările în termen a datoriilor entităţii faţă de buget,
fondurile sociale şi asigurările obligatorii medicale;
− răspunderea integrală la efectuarea operaţiilor cu mijloacele băneşti în
numerar şi prin virament;
− prezentarea situațiilor inanciare, rapoartelor statistice şi iscale în terme-
nele stabilite organelor iscale şi de asigurări sociale şi medicale obligatorii, or-
ganelor statistice şi de control.
Particularităţile speciice ale activităţii de asigurări condiţionează sarcinile
principale ale contabilităţii acestor operaţiuni, care cuprind:
− înregistrarea corectă şi prelucrarea calitativă a datelor evidenţei contrac-
telor aferente asigurării directe, coasigurare și reasigurare după următoarele ni-
vele analitice: pe asiguraţi, termenele de apariţie şi stingere a creanţelor acestora
faţă de asigurător;
− înregistrarea în conturile contabile a operaţiilor economice aferente asi-
gurării directe, coasigurării și reasigurării în corespundere cu legislaţia în vigoa-
re, reglementărilor IFRS, altor acte din domeniul contabil și politicilor contabile
elaborate de asigurător;
− calcularea rezervelor tehnice de asigurare în corespundere cu actele nor-
mative stabilite de Autoritatea de supraveghere a asigurărilor;
− controlul asupra îndeplinirii obligaţiilor faţă de asiguraţi în corespundere
cu condițiile prevăzute de contractele încheiate la preluarea riscurilor în asigu-
− întocmirea veridică, deplină şi în termenele stabilite a informaţiei aferente

rare;
operaţiilor din asigurarea directă, coasigurare şi reasigurare, precum şi cu privire

la achiziţionarea şi utilizarea proprietăţii societății de asigurări şi a obligaţiilor
− punerea la dispoziţie a informaţiei necesare tuturor utilizatorilor: propri-

acesteia;
etarilor şi angajaţilor societății, investitorilor şi creditorilor, organelor iscale şi

altor organe de stat despre toate domeniile de activitate ale societății de asigurări
în corespundere cu cerinţele legislaţiei în vigoare, reglementărilor IFRS, altor
acte din domeniul contabil și politicilor contabile elaborate de asigurător;
− prezentarea calitativă şi deplină a informației la raportarea situațiilor i-
nanciare pentru utilizatorii interni şi externi privind rezultatele inanciare ale ac-
tivităţii societății de asigurări, privind capacitatea de îndeplinire la termen a obli-
gaţiilor față de asigurați cu privire la achitarea despăgubirilor și indemnizațiilor
72
de asigurare, la achitarea altor sume asiguraţilor pe contractele de asigurare di-
rectă, coasigurare şi reasigurare, precum şi informaţiei referitor la situaţia pieţei
de asigurări în întregime;
− preîntâmpinarea şi neutralizarea pierderilor neproductive la toate etape-
le de circulaţie a mijloacelor economice, indiferent de cauza apariţiei lor.
Organizarea și ținerea calitativă a contabilității operațiilor de asigurări
servește drept bază eicientă în luarea deciziilor manageriale şi nu conduce la
pierderi suplimentare în activitatea de asigurări, exclude posibilele încălcări sau
eșecuri în activitatea societății de asigurări şi ca urmare în activitatea totală a
acesteia.
2.5. Planul de conturi de lucru al societăților de asigurări

Planul de conturi de lucru are caracter de recomandare în scopul predării
cursului „Contabilitatea societăților de asigurări” și în organizarea contabilității
de către societățile de asigurări licențiate în Republica Moldova.
Planul de conturi de lucru este elaborat în baza Standardelor Internaționale
de Raportare Financiară (IFRS) și reglementează modul de înregistrare a faptelor
economice în conturile contabile ale societăților de asigurări conform prevederi-
lor acestora, altor reglementări contabile și acte normative din domeniul de asi-
gurări la nivel național. Faptele economice se înregistrează în conturi, în funcție
de conținutul economic al acestora, în partidă dublă, cu respectarea normelor și
politicilor contabile interne ale societății de asigurări.
Planul-model de conturi contabile de lucru, recomandat de autori pentru or-
ganizarea contabilității în sistemul de asigurări din țară, cuprinde următoarele
capitole:
I. Dispoziţii generale;
II. Nomenclatorul conturilor contabile;
III. Caracteristica şi modul de aplicare a claselor și grupelor de conturi con-
tabile.
În capitolul I sunt prezentate modul general de clasiicare şi simbolizare a
conturilor contabile.
Capitolul II cuprinde nomenclatorul claselor de conturi, grupelor de conturi,
conturilor de gradul I (conturile sintetice) şi conturilor de gradul II (subconturile).
În capitolul III sunt caracterizate clasele și grupele de conturi contabile.
Planul-model de conturi contabile de lucru ale societății de asigurări cuprin-
de 9 clase:
1. Active imobilizate;
2. Active circulante;
73
3. Capitalul propriu;
4. Datorii pe termen lung;
5. Datorii curente;
6. Venituri;
7. Cheltuieli;
8. Conturi de gestiune;
9. Conturi extrabilanţiere.
Similar Planului general de conturi contabile, clasele 1-5 cuprind conturile
de bilanț, clasele 6-7 includ conturile de rezultate, clasa 8 include conturile de
gestiune şi clasa 9 include conturile extrabilanţiere.
Conturile de bilanț sunt destinate generalizării informației privind activele,
capitalul propriu şi datoriile societății de asigurări. La data raportării, soldurile
debitoare sau creditoare ale acestor conturi se includ în bilanțul contabil.
Conturile de rezultate sunt destinate generalizării informației privind venitu-
rile şi cheltuielile societății de asigurări. La data raportării, soldurile acestor con-
turi se iau în calcul la determinarea indicatorilor din situația de proit şi pierdere
a societății de asigurări.
Conturile de gestiune sunt destinate generalizării informației privind costuri-
le serviciilor de asigurări, încasărilor din vânzarea bunurilor, costurile refacturate
şi alte elemente contabile cu caracter tranzitoriu. Soldurile conturilor de gestiune
la data raportării se închid cu conturile de bilanț şi/sau de rezultate.
Conturile din clasele 1-8 funcționează în partidă dublă, conform căreia în-
registrările se efectuează concomitent în debitul unui cont şi creditul altui cont
contabil.
Conturile extrabilanţiere funcționează în partidă simplă și sunt destina-
te generalizării informației privind bunurile neînregistrate în bilanțul societății
de asigurări, dar alate în gestiunea acesteia, creanțele şi datoriile contingente,
garanțiile acordate şi primite, pierderile iscale şi alte elemente similare.
Simbolizarea conturilor în Planul de conturi contabile de lucru, recomandat
de autori pentru organizarea contabilității societății de asigurări, similar simboli-
zării conturilor conform Planului general de conturi contabile, are la bază siste-
mul zecimal potrivit căruia:
− clasele de conturi sunt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9;
− grupele de conturi sunt simbolizate cu două cifre, din care: prima indică
codul (simbolul) clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua – numărul
− conturile de gradul I sunt simbolizate cu trei cifre, din care: primele două
grupei;
formează codul grupei, la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră – numă-
rul contului de gradul I;
74
− conturile de gradul II sunt simbolizate cu patru cifre, din care: primele
trei cifre indică codul contului de gradul I, iar a patra cifră – numărul contului de
gradul II al contului sintetic respectiv.
Capitolul II, cum a fost menționat mai sus, cuprinde nomenclatorul clase-
lor de conturi, grupelor de conturi, conturilor de gradul I (conturile sintetice) şi
conturilor de gradul II (subconturile). Nomenclatorul este prezentat în Anexă la
suportul de curs.
În capitolul III „Caracteristica şi modul de aplicare a claselor și grupelor
de conturi contabile”, autorii prezintă caracteristica claselor și grupelor de conturi
contabile propuse pentru organizarea contabilității în societățile de asigurări.
Clasa 1 „Active imobilizate” include conturile ce sunt destinate generaliză-
rii informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor imobilizate și este formată
din următoarele grupe de conturi: imobilizări necorporale, imobilizări corpora-
le, investiții imobiliare, investiții în entitățile asociate și asocieri în participație
contabilizate prin metoda punerii în echivalență, investiții inanciare imobilizate,
active amânate privind impozitul pe venit, creanțe și avansuri acordate aferente
plasamentelor în imobilizări inanciare, active de reasigurare imobilizate și alte
active imobilizate.
Grupa 18 „Active de reasigurare imobilizate”, clasă ce include conturi legate
de speciicul activității de asigurări, include conturile de gradul 1 și gradul 2, care
generalizează informația cu privire la existența și mișcarea sumelor ce prezintă
cota reasigurătorului (active de reasigurare pe termen lung) în rezervele formate
de asigurător pe riscurile cedate în reasigurare.
Clasa 2 „Active circulante” include conturile ce sunt destinate generalizării
informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor circulante și cuprinde următoa-
rele grupe de conturi: stocuri, creanțe curente aferente contractelor de asigurare
și reasigurare, alte creanțe curente, numerar și echivalent de numerar, investiții
inanciare curente, active de reasigurare pe termen scurt, cheltuieli anticipate cu-
rente, active imobilizate și grupuri destinate cedării deținute în vederea vânzării
și alte active curente.
Conturi aferente activității operaționale a societății de asigurări în clasa 2
sunt conturile din grupul de conturi 22 „Creanțe curente aferente contractelor
de asigurare și reasigurare” care include conturile de gradul 1 și gradul 2 ce ge-
neralizează informația privind formarea și stingerea creanței asiguraților față de
asigurător pe contractele de asigurare directă și coasigurare, creanțele aferente
operațiilor de subrogare și regres, creanțe aferente deservirii contractelor de asi-
gurare directă și alte creanțe aferente operațiilor date. Grupa 26 „Active de reasi-
gurare pe termen scurt” include conturile ce generalizează informația cu privire
la cota reasigurătorului în rezervele formate de asigurător pe termen scurt.
75
Clasa 3 „Capital propriu” include conturile ce sunt destinate generalizării
informaţiei privind existenţa şi modiicarea capitalului social şi suplimentar al
societății de asigurări, rezervelor prevăzute de legislația în vigoare, altele decât
cele de asigurare, proitului nerepartizat (pierderi neacoperite) şi altor elemente
de capital propriu al societății de asigurări.
Clasa 4 „Datorii pe termen lung” include conturile ce sunt destinate gene-
ralizării informaţiei privind existenţa şi modiicarea datoriilor pe termen lung ale
societății de asigurări și include următoarele grupuri de conturi: datorii inanciare
pe termen lung, alte datorii pe termen lung și datorii asociate contractelor de asi-
gurare pe termen lung, ce includ generalizarea informației privind constituirea și
utilizarea rezervelor tehnice de asigurare aferente asigurării de viață și pe tipurile
de asigurări generale.
Clasa 5 „Datorii curente” include conturile ce sunt destinate generalizării
informaţiei privind existenţa şi modiicarea datoriilor curente și include următoa-
rele grupe de conturi: datorii inanciare curente, datorii curente aferente contrac-
telor de asigurare, altele decât cererile de despăgubiri, datorii calculate curente,
datorii aferente cererilor de despăgubiri şi alte datorii curente.
Grupa 52 „Datorii curente aferente contractelor de asigurare, altele decât
cererile de despăgubiri” include conturile de gradul 1 și gradul 2 ce generalizea-
ză informația cu privire la avansurile primite de către societatea de asigurări pe
contractele de asigurare directă și reasigurare, și veniturile anticipate pe acestea,
informația cu privire la datoriile asigurătorului aferente operațiilor de asigurare,
reasigurare și față de intermediarii în asigurări. De asemenea grupa dată include
conturile ce generalizează informația cu privire la constituirea și utilizarea rezer-
vei de prime necâștigate și rezervei riscurilor neexpirate.
Grupa 54 „Datorii aferente cererilor de despăgubiri” include conturile de
gradul 1 și de gradul 2 ce generalizează informația cu privire la datoriile asigu-
rătorului aferente cererilor de despăgubiri îndreptate spre plată, datoriilor legate
de instrumentarea dosarelor de daune de către persoanele terțe, datoriilor aferente
pretențiilor de regres și datoriilor pe contractele de asigurare anulate. În grupa
dată de conturi se includ și conturile ce țin de constituirea și utilizarea rezervei de
daune declarate, dar nesoluționate și rezervei de daune neavizate.
Clasa 6 „Venituri” include următoarele conturi de gradul 1: venituri din pri-
mele de asigurare, venituri din comisioane, venituri din subrogare și regres, ve-
nituri din investiții, câștiguri din inanțare, alte venituri din exploatare. Conturile
date au funcții de conturi de activ și de conturi de pasiv. În creditul conturilor pe
parcursul perioadei de gestiune se înregistrează cu total cumulativ de la începutul
perioadei veniturile recunoscute în conformitate cu standardele de contabilitate,
care se decontează în debitul acestor conturi la inele perioadei de gestiune la
76
rezultatul inanciar total. Conform politicilor contabile, în debitul contului de
venituri din primele de asigurare în perioada de gestiune, se înregistrează prime-
le de asigurare pe riscurile cedate în reasigurare, primele pe contractele anulate,
sumele din constituirea rezervelor de asigurare și altele. Evidența analitică a ve-
niturilor se ține în conturile de gradul 2.
Clasa 7 „Cheltuieli” include conturile cheltuielilor de exploatare ce sunt
destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile cu cereri de despăgubire,
cheltuielile de achiziție aferente contractelor de asigurare, cheltuielile de mar-
keting și distribuire, cheltuielile de administrare, alte cheltuieli de exploatare,
cheltuieli din investiții și cheltuieli cu costuri de inanțare. În debitul acestor con-
turi, pe parcursul perioadei de gestiune, se înregistrează cu total cumulativ de
la începutul perioadei cheltuielile de exploatare recunoscute în conformitate cu
standardele de contabilitate, iar la inele perioadei de gestiune în creditul aces-
tora se decontează la rezultatul inanciar total. Conform politicilor contabile ale
societății de asigurări, conturile date pot avea funcții nu numai de conturi de
activ, dar și de conturi de pasiv.
Clasa 8 „Conturi de gestiune” include conturile ce sunt destinate generali-
zării informaţiei privind costurile, încasările din vânzarea bunurilor în numerar,
costurile refacturate și alte costuri, care cuprind conturi de calculaţie şi alte con-
turi de gestiune. Conturile din clasa nominalizată la data raportării se închid cu
conturile de bilanţ şi/sau de rezultate.
Clasa 9 „Conturi extrabilanţiere” include conturile ce sunt destinate gene-
ralizării informaţiei privind bunurile neînregistrate în bilanţul societății de asigu-
rări, dar alate în gestiunea acesteia; creanţele şi datoriile contingente; garanţiile
acordate şi primite; pierderile şi facilităţile iscale şi alte elemente similare.
Societățile de asigurări elaborează planul de conturi de lucru de sine stătător
conform cerințelor IFRS și altor acte normative și legislative în vigoare, care
conține nomenclatorul integral al conturilor de gradele I şi II necesare pentru
ținerea contabilității Societății și întocmirii Situațiilor inanciare ale acesteia.

1. Prezentați cadrul juridic, cerințele unice și mecanismul de reglementare
a contabilității și raportării situațiilor inanciare.
2. Numiți principiile de bază în ținerea contabilității.
3. Care sunt organele de reglementare a contabilităţii?
4. Care sunt sistemele de organizare şi ţinere a contabilităţii conform legii
contabilităţii?
5. Care sunt criteriile limitelor pentru stabilirea sistemului de organizare şi
ţinere a contabilităţii?
77
6. Numiţi persoanele responsabile pentru ţinerea contabilităţii conform le-
gii contabilităţii.
7. Enumeraţi obligaţiile persoanelor responsabile pentru ţinerea contabili-
tăţii.
8. Prezentați deiniția contractului de asigurare conform IFRS 4 și princi-
piul fundamental al acesteia.
9. Prezentați presupunerea testului de adecvare a datoriilor asigurătorului și
etapele de aplicare a acestuia.
10. În ce constau creanțele din prime?
11. Care este baza de înregistrare a tranzacțiilor și soldurilor aferente con-
tractelor de reasigurare?
12. Ce prezintă depozitele de prime în asigurări?
13. Numiți actele normative ce reglementează documentarea operațiilor eco-
nomice.
14. Care sunt elementele obligatorii ale documentelor primare?
15. Numiți documentele primare ce justiică înregistrarea veniturilor din
operațiile de asigurări.
16. Ce documente primare emite asigurătorul la acceptarea riscului în asigu-
rare cu participarea intermediarului?
17. Care sunt documentele primare la cedarea riscurilor în reasigurare?
18. În ce cazuri se utilizează documentele primare cu regim special?
19. Care este funcția de bază a contabilității societăților de asigurări?
20. Numiți cerințele față de serviciul contabil la prelucrarea informației cu
privire la activitatea entității.
21. Numiţi sarcinile principale ale contabilităţii în societăţile de asigurări.
22. Prezentați funcțiile planului de conturi.
23. Care este modul de elaborare și punere în aplicare a planului de conturi
de lucru al societăților de asigurări?
78
Capitolul 3. ÎNREGISTRĂRI CONTABILE AFERENTE
ASIGURĂRILOR DIRECTE ȘI COASIGURĂRII
Obiective:
− Determinarea veniturilor și a cheltuielilor din operațiile de asigurări.
− Stabilirea modului de contabilizare a primelor subscrise pe contractele de asi-
gurare directă și coasigurare.
− Determinarea decontărilor cu asigurații și intermediarii în asigurări la înregis-
trarea primelor subscrise aferente operațiilor din asigurarea directă și coasigu-
−
rare.
Evaluarea riscurilor și stabilirea modului de calculare și restituire asiguraților
−
sumei primelor de asigurare pe contractele încetate.
Identiicarea operațiilor economice și înregistrărilor contabile aferente daune-
lor și indemnizațiilor de asigurare.
− Explicarea modului de exercitare a dreptului de regres în asigurări și înregistra-
re a operațiilor aferente pretențiilor de regres.
3.1. Contabilitatea primelor de asigurare, coasigurare și

decontările interne
Activitatea de bază a societăților de asigurări este prestarea serviciilor în
domeniul de asigurări conform condiţiilor de asigurare, care sunt elaborate de
asigurător şi coordonate cu Autoritatea de supraveghere a asigurărilor pe tipu-
rile de asigurări facultative (benevole) şi conform legii pe tipurile de asigurări
obligatorii.
Condițiile de asigurare și legislația în vigoare pe tipurile de asigurări obli-
gatorii servesc ca bază juridică la acceptarea riscurilor în asigurare și la înche-
ierea contractului de asigurare, cu acordul părților contractuale. După achitarea
primei de asigurare de către asigurat, conform condițiilor asigurării, asigurăto-
rul emite polița de asigurare, care este dovada intrării în vigoare a contractului
de asigurare.
Sarcinile contabilității la acceptarea riscurilor în asigurare sunt înregistra-
rea primelor subscrise pe contractele de asigurare directă și coasigurare; decon-
tărilor cu asigurații și intermediarii în asigurări, în caz că aceștia participă la
evaluarea și acceptarea riscurilor în asigurare.
La încheierea contractelor de asigurare, fără participarea intermediarilor
în asigurări, asigurătorul eliberează facrtură la suma primei brute subscrisă
pe contractul de asigurare directă sau coasigurare, iar la acceptarea riscurilor
în asigurare cu participarea intermediarului în asigurări, suplimentar la factu-
79
ra eliberată asiguratului, brokerul/agentul de asigurare/ agentul bancassurance
eliberează asigurătorului factură la suma comisionului calculat pentru serviciile
de intermediere acordate societății de asigurări.
Contracte de asigurare directă
Operațiile de bază cu privire la primele subscrise și decontările pe contrac-
tele de asigurare directă sunt următoarele:
1. Contabilizarea primelor de asigurare subscrise de către asigurător pe con-
tractele de asigurare directă:
Debit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2211 „Creanţe ale
asiguraților pe prime subscrise”
Credit 611„Venituri din primele de asigurare”, subcont 6111 „Prime brute
subscrise”.
2. Contabilizarea primelor de asigurare subscrise pe contractele de asigurare
directă prin intermediarii în asigurări:
Debit 222 „Creanțe curente ale intermediarilor în asigurări”, subcont
2221 „Creanţe ale intermediarilor pe prime subscrise”
subscrise”.
3. Înregistrarea rezervei de prime necâștigate la suma primelor de asigurare
subscrise pe contractele de asigurare directă:
Debit 611„Venituri din primele de asigurare”, subcont 6117 „Modiicarea
rezervei de prime necâștigate”
Credit 525 „Rezerva de prime necâștigate” (operația 1+ operația 2).
4. Încasarea primei de asigurare de către asigurător de la asigurați:
Debit 241 „Casa”, subcont 2411 „Casa în monedă națională”, sau
Debit 242 „Conturi curente în monedă naţională”, subcont 2421 „Nume-
rar la conturi nelegat”, sau
Debit 243 „Conturi curente în valută străină”, subcont 2431 „Numerar la
conturi în țară”
Credit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2211 „Creanţe
ale asiguraților pe prime subscrise”.
80
5. Încasarea primei de asigurare de către asigurător de la intermediari, în
caz când prima de asigurare la încheierea contractului a fost achitată acestuia de
către asigurat:
Credit 222 „Creanțe curente ale intermediarilor în asigurări”, subcont
2221 „Creanţe ale intermediarilor pe prime subscrise”.
6. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului la suma comisioanelor și onora-
riilor calculate intermediarilor în asigurări:
Debit 712 „Cheltuieli de achiziție aferente contractelor de asigurare”,
subcont 7121 „Cheltuieli privind comisioanele și onorariile
intermediarilor în asigurări”
Credit 524 „Datorii față de intermediari”, subcont 5241 „Datorii privind
comisioanele și onorariile”.
7. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului privind remunerările calculate
angajaților secțiilor de vânzări:
subcont 7122 „Cheltuieli privind remunerarea angajaților
aferente vânzărilor”
Credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, subcont
5311„Datorii salariale”.
8. Achitarea comisioanelor și onorariilor intermediarilor în asigurări pe
primele de asigurare achitate asigurătorului conform condițiilor contractului de
mandat:
Debit 524 „Datorii față de intermediari”, subcont 5241 „Datorii privind
comisioanele și onorariile”
Credit 241 „Casa”, subcont 2411 „Casa în monedă națională”, sau
Credit 242 „Conturi curente în monedă naţională”, subcont 2421 „Nume-
Credit 243 „Conturi curente în valută străină”, subcont 2431 „Numerar la
conturi în țară”.
81
9. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului privind asigurările sociale și
asigurările obligatorii de asistenţă medicală la suma remunerărilor calculate
angajaților secțiilor de vânzări
subcont 7123 „Cheltuieli privind asigurările sociale și me-
dicale din remunerările angajaților aferente vânzărilor”
Credit 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale”, subcont
5331 „Datorii faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat”
5332 „Datorii faţă de fondurile asigurării obligatorii de asis-
tenţă medicală”.
10. Contabilizarea reținerilor obligatorii din remunerările calculate
angajaților asigurătorului
Debit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, subcont
5311 „Datorii salariale”
Credit 534 „Datorii faţă de buget”, subcont 5342 „Datorii privind impo-
zitul pe venit din salariu”,
tenţă medicală”.
11. Achitarea datoriilor față de personal privind retribuirea muncii de că-
tre asigurător
Debit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, subcont
5311 „Datorii salariale”
Credit 242 „Conturi curente în monedă naţională”, subcont 2421 „Nu-
merar la conturi nelegat”.
Contabilizarea primelor subscrise și decontărilor pe contractele de asigu-
rare directă sunt prezentate de autori în baza unui studiu de caz.
Studiu de caz. Asigurătorul „X” în luna august 2013 a subscris prime de
asigurare a bunurilor în mărime de 167 045 lei pe contractele încheiate de
angajații secției vânzări, inclusiv: Marin M. – 45 723 lei; Ivanov E. – 78 327
82
lei și Cojocaru O. – 42 995 lei. În baza rapoartelor prezentate de intermediarii
în asigurări pentru luna august 2013, asigurătorul a subscris pe tipul dat de asi-
gurări 785 720 lei prime.
Primele de asigurare au fost încasate de către asigurător de la asigurați în
luna august 2013:
1. în casieria asigurătorului:
- pe contractele încheiate de către angajați: Marin M. – 20 723 lei; Ivanov
E. – 27 051 lei și Cojocaru O. – 20 116 lei;
- pe contractele încheiate de către intermediarii în asigurări – 59 950 lei.
2. la contul curent în monedă națională:
- pe contractele încheiate de către angajați: Marin M. – 25 000 lei; Ivanov
E. – 51 276 lei și Cojocaru O. – 12 379 lei;
- pe contractele încheiate de către intermediarii în asigurări – 250 275 lei.
Primele încasate la contul curent în monedă națională de la intermediarii în
asigurări pe contractele achitate acestora de către asigurați în luna august 2013
au constituit 307 590 lei.
Conform condițiilor contractului de mandat, comisionul intermediarilor în
asigurări pe asigurarea bunurilor constituie 12% din prima subscrisă și se achi-
tă de către asigurător din prima încasată de acesta. Retribuirea muncii pentru
angajați conform contractelor individuale de muncă constituie 5% din prima bru-
tă subscrisă pe tipul dat de asigurări. Spre plată, conform prevederilor contracte-
lor de muncă, sunt îndreptate datoriile salariale calculate din primele de asigurare
achitate asigurătorului de către asigurați. Conform situației la 31 iulie 2013, sala-
riul calculat și îndreptat spre plată angajaților constituie: Marin M. – 38 560 lei;
Ivanov E. – 27 450 lei și Cojocaru O. – 18 390 lei.
Asigurătorul a achitat comisionul intermediarilor în asigurări de la contul
curent în monedă națională, iar salariul angajaților diminuat la suma impozitelor,
asigurărilor sociale și asigurărilor obligatorii medicale din casierie.
Contabilizarea primelor subscrise pe contractele încheiate de către angajați
și intermediarii în asigurări, achitarea datoriilor salariale și decontările pe con-
tractele de asigurare directă au fost înregistrate de către asigurătorul „X” în
modul următor:
1. Contabilizarea primelor de asigurare subscrise pe asigurarea de bunuri de
către asigurător pe contractele de asigurare directă încheiate de către angajați și
intermediari în august 2013, achitate asigurătorului:
asiguraților pe prime subscrise” – 477 270 lei
subscrise” – 477 270 lei (167 045 + 250 275 + 59 950).
83
2. Contabilizarea primelor de asigurare subscrise în luna august 2013 pe
contractele de asigurare directă încheiate prin intermediarii în asigurări și achi-
tate acestora:
Debit 222 „Creanțe curente ale intermediarilor în asigurări”, subcont
2221 „Creanţe ale intermediarilor pe prime subscrise” –
475 495 lei
subscrise” – 475 495 lei (785 720-250 275-59 950).
3. Înregistrarea rezervei de prime necâștigate pe asigurarea bunurilor la
suma primelor de asigurare subscrise pe contractele de asigurare directă încheiate
în luna august 2013 de către asigurător:
rezervei de prime necâștigate” – 952 765 lei
Credit 525 ”Rezerva de prime necâștigate” – 952 765 lei
(167 045 +785 720).
4. Încasarea primei de asigurare de către asigurător pe asigurarea de bunuri
în august 2013 de la asigurați:
a) în casieria asigurătorului:
Debit 241 „Casa”, subcont 2411 „Casa în monedă națională” – 127 840 lei
Credit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2211 „Creanţe ale
(20 723+27 051+20 116+59 950);
b) la contul curent în monedă națională a asigurătorului:
rar la conturi nelegat” – 338 930 lei
Credit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2211 „Creanţe ale
(25 000+51 276+12 379+250 275).
5. Încasarea primei de asigurare de către asigurător de la intermediari la
contul curent în monedă națională în luna august 2013:
Credit 222 „Creanțe curente ale intermediarilor în asigurări”, subcont
2221 „Creanţe ale intermediarilor pe prime subscrise” –
307 590 lei.
84
6. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului la suma comisioanelor calculate
intermediarilor în asigurări pe asigurarea de bunuri în august 2013:
subcont 7121 „Cheltuieli privind comisioanele și onorariile
intermediarilor în asigurări” – 94 286,40 lei
Credit 524 „Datorii față de intermediari”, subcont 5241 „Datorii privind
comisioanele și onorariile” – 94 286,40 lei (785 720*12%).
7. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului privind remunerările calculate
angajaților secțiilor de vânzări pentru luna august 2013 pe asigurarea bunurilor:
subcont 7122 „Cheltuieli privind remunerarea angajaților
aferente vânzîrilor ” – 8 352,25 lei
Credit 531 „ Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, subcont
5311 „Datorii salariale” – 8 352,25 lei
[(45 723+78 327+42 995)* 5%].
8. Achitarea comisioanelor intermediarilor în asigurări pe primele de asi-
gurare încasate de către asigurător direct de la asigurați și prin intermediarii în
asigurări:
Debit 524 „Datorii față de intermediari”, subcont 5241 „Datorii privind
comisioanele și onorariile” – 74 137,80 lei
rar la conturi nelegat” – 74 137,80 lei
[(250 275+59 950+307 590)*12%].
9. Înregistrarea cheltuielilor asigurătorului privind asigurările sociale și
asigurările obligatorii de asistenţă medicală la suma remunerărilor calculate
angajaților secțiilor de vânzări:
subcont 7123 „Cheltuieli privind asigurările sociale și me-
dicale din remunerările angajaților aferente vânzărilor” –
2 213,35 lei;
5331 „Datorii faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat” –
1 921,02 lei;
Credit 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale”, subcont 5332
„Datorii faţă de fondurile asigurării obligatorii de asistenţă
medicală” – 292,33 lei.
85
10. Contabilizarea reținerilor obligatorii din remunerările îndreptate spre
plată angajaților asigurătorului în luna august 2013: Marin M. – (45 723*5%);
Ivanov E. – (78 327*5%) și Cojocaru O. – numai din suma primei achitate asigu-
rătorului (32 495*5%)]. Angajatului Cojocaru O. remunerarea din suma 10 500
lei (42 995-32 495) – creanța asiguraților pe prima de asigurare subscrisă, care nu
s-a achitat asigurătorului în luna august 2013 va i îndreptată spre plata conform
condițiilor contractului de muncă la încasarea acesteia de către asigurător.
Debit 531 „ Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, sub-
cont 5311 „Datorii salariale”– 937,18 lei
Credit 534 „ Datorii faţă de buget”, subcont 5342 „Datorii privind im-
pozitul pe venit din salariu” – 193,58 lei (calculate conform
normelor iscale)
– 469,64 lei
tenţă medicală” – 273,96 lei.
11. Achitarea datoriilor față de personal privind retribuirea muncii de către
asigurător din casierie pentru luna august 2013:
Debit 531 „ Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, sub-
cont 5311 „Datorii salariale” – 6 890,07 lei
Credit 241 „Casa”, subcont 2411 „Casa în monedă națională” –
6 890,07lei (7 827,25 -193,58 - 469,64 - 273,96).
Contracte de coasigurare
Obiectul asigurării poate i asigurat în comun de câţiva asigurători, aceasta
constituind o acţiune de coasigurare.
În cazul coasigurării, drepturile şi obligaţiile sunt repartizate între asigură-
tori potrivit unor corelări acceptate unanim.
Odată cu încheierea acordului între coasigurători, unul dintre ei îi poate
reprezenta pe ceilalţi în relaţii cu asiguratul, purtând răspundere proporţională
părţii asumate.
În baza acordului încheiat între coasigurători, unul dintre coasigurători
este reprezentant sau partea ce administrează riscul din numele coasigurători-
86
lor. Deci, coasigurătorul ce administrează riscul reprezintă interesele celorlalţi
coasigurători pe toată perioada de acţiune a contractului de coasigurare.
Evidenţa operaţiilor pe contractele de coasigurare, cum a fost menţionat
mai sus, se ţine în acelaşi mod ca şi operaţiile pe contractele de asigurare direc-
tă, cu excepţia încasării primei de asigurare.
Prima de asigurare pe contractele de coasigurare se încasează de către re-
prezentantul coasigurătorilor în mărime totală şi se repartizează între coasigu-
rători conform răspunderii asumate pe contractul dat de coasigurare.
Operaţiile de bază relectate în contabilitatea reprezentantului coasigură-
torilor şi în contabilitatea celorlalţi coasigurători, participanţi la contractul de
coasigurare sunt următoarele:
1. Contabilizarea primei de asigurare în momentul intrării în vigoare a
contractului de coasigurare în contabilitatea reprezentantului coasigurătorilor:
Debit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2211 „Creanţe
ale asiguraților pe prime subscrise”– la suma totală a pri-
mei de asigurare pe contractul de coasigurare;
Credit 611„Venituri din primele de asigurare”, subcont 6111 „Prime
brute subscrise” – la suma primei de asigurare calculată pro-
porţional răspunderii asumate de către coasigurătorul repre-
zentant pe contractul dat de coasigurare;
Credit 612 „Venituri din comisioane”, subcont 6122 „Comisioane din
deservirea contractelor de asigurare” – la suma comisionului
calculat coasigurătorului reprezentant conform condițiilor
contractului de coasigurare;
Credit 522 „Datorii curente aferente contractelor de coasigurare”, sub-
cont 5221„Datorii pe primele subscrise aferente contractelor
de coasigurare” – la suma cotei primei de asigurare ce apar-
ţine celorlalţi coasigurători, participanţi la coasigurarea ris-
cului dat, proporţional răspunderii asumate.
2. Înregistrarea rezervei de prime necâștigate pe contractul de coasigurare,
la suma primei de asigurare ce îi revine coasigurătorului reprezentant conform
răspunderii asumate:
Debit 611„Venituri din primele de asigurare”, subcont 6117 „Modiica-
rea rezervei de prime necâștigate”
Credit 525 ”Rezerva de prime necâștigate”.
87
3. Încasarea primei de asigurare de către reprezentant pe contractul de coa-
sigurare de la asigurat:
Debit 243 „Conturi curente în valută străină”, subcont 2431 „Numerar
la conturi în țară”
Credit 221„Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2211„Creanţe
ale asiguraților pe prime subscrise”– la suma achitată.
4. Plata primei de asigurare de către reprezentant celorlalţi coasigurători,
participanţi la contractul de coasigurare:
Debit 522 „Datorii curente aferente contractelor de coasigurare”, sub-
de coasigurare”
merar la conturi nelegat”, sau
Credit 243 „Conturi curente în valută străină”, subcont 2431 „Numerar
la conturi în țară” – la suma primei de asigurare calculate
proporţional cotei părţi a răspunderii asumate pe contractul
dat de coasigurare.
Contabilizarea primelor de asigurare subscrise în momentul intrării în vi-
goare a contractului de coasigurare în contabilitatea celorlalţi coasigurători,
participanţi la contractul de coasigurare se înregistrează prin următoarele
operații:
1. Contabilizarea primelor de asigurare subscrise pe contractul de coasigu-
rare de către participanți:
Debit 221„Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2214 „Alte
creanțe aferente contractelor de asigurare și coasigura-
re”
Credit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6111 „Prime
brute subscrise” – la suma primei de asigurare calculată pro-
porţional răspunderii asumate de către coasigurătorii ce par-
ticipă la contractul dat de coasigurare.
88
la suma primei de asigurare ce îi revine participantului proporțional răspunderii
asumate:
Debit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6117 „Modiica-
rea rezervei de prime necîștigate”
Credit 525 „Rezerva de prime necâștigate”.
3. Încasarea primei de asigurare de către coasigurători, participanţi la con-
tractul de coasigurare de la reprezentant se înregistrează prin următoarea for-
mulă contabilă:
Credit 221„Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2214 „Alte
creanțe aferente contractelor de asigurare și coasigura-
re”.
Contabilitatea primelor subscrise și decontărilor pe contractele de coa-
sigurare se prezintă în baza următorului studiu de caz:
Conform acordului semnat între părţi – Coasigurătorul „A” şi Coasigură-
torul „B” efectuează operaţiile de coasigurare facultativă a riscurilor inanciare.
Reprezentant pe riscurile asumate este coasigurătorul „A”.
Răspunderea pe riscurile asumate este repartizată între părţi în modul ur-
mător: Coasigurătorul „A” reprezentant – 60%, Coasigurătorul „B” participant
– 40%.
Decontările pe riscul preluat se efectuează de la conturile curente în valută
naţională ale participanților.
Conform dării de seamă pe luna curentă, prezentată de către coasigurătorul
„A”, reprezentant, prima de asigurare pe riscul coasigurat constituie 52 490
lei. Pentru administrarea riscului, coasigurătorul reprezentant beneiciază de un
comision în mărime de 10% de la prima subscrisă pe contract.
Operaţiile relectate în contabilitatea Coasigurătorului „A”, reprezentant:
1. Înregistrarea primei de asigurare subscrise la momentul intrării în vi-
goare a contractului de coasigurare în contabilitatea reprezentantului – Coasi-
gurătorul „A”:
89
asiguraților pe prime subscrise”– 52 490 lei
Credit 612 „Venituri din comisioane”, subcont 6122 „Comisioane din de-
servirea contractelor de asigurare” – 5 249 lei (52 490*10%)
subscrise” – 28 344,60 lei [(52 490-5 249)*60% – cota repre-
zentantului]
Credit 522 „Datorii curente aferente contractelor de coasigurare”, sub-
de coasigurare” – 18 896,40 lei [(52 490-5 249)*40% – cota
participantului].
la suma primei de asigurare ce îi revine coasigurătorului reprezentant conform
răspunderii asumate:
rezervei de prime necâștigate” – 28 344,60 lei
Credit 525 ”Rezerva de prime necâștigate” – 28 344,60 lei.
3. Încasarea primei de asigurare de către reprezentant pe contractul de coa-
sigurare de la asigurat:
Credit 221„Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2211„Creanţe ale
asiguraților pe prime subscrise”– 52 490 lei.
4. Achitarea primei de asigurare de către reprezentant coasigurătorului „B”,
participant la suma primei de asigurare calculate proporţional cotei-părţi a răs-
punderii asumate pe contractul dat de coasigurare:
Debit 522 „Datorii curente aferente contractelor de coasigurare”, subcont
5221„Datorii pe primele subscrise aferente contractelor de
coasigurare” – 18 896,40 lei
rar la conturi nelegat” – 18 896,40 lei.
Contabilizarea primei de asigurare subscrisă în momentul intrării în vigoare
a contractului de coasigurare în contabilitatea coasigurătorului „B”, participant
se înregistrează:
90
1. Contabilizarea primei de asigurare subscrisă pe contractul de coasigurare
de către participant la suma calculată proporţional răspunderii asumate:
Debit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2214 „Alte
creanțe aferente contractelor de asigurare și coasigurare”
–18 896,40 lei
Credit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6111 „Prime brute
subscrise” – 18 896,40 lei.
la suma primei de asigurare ce îi revine participantului proporțional răspunderii
asumate:
Debit 611„Venituri din primele de asigurare”, subcont 6117„Modiicarea
rezervei de prime necâștigate” – 18 896,40 lei
Credit 525 „Rezerva de prime necâștigate” – 18 896,40 lei.
3. Încasarea primei de asigurare de către coasigurătorul „B”, participant la
contractul de coasigurare de la reprezentant se înregistrează prin următoarea for-
mulă contabilă:
Debit 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcont 2421 „Numerar
la conturi nelegat” – 18 896,40 lei
Credit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2214 „Alte
creanțe aferente contractelor de asigurare și coasigurare”
– 18 896,40 lei.
3.2. Contracte de asigurare încetate, înregistrare contabilă

Conform prevederilor Legii nr. 407-XVI din 21.12.2006 cu privire la asigu-
rări, art.18, contractul de asigurare poate i reziliat, la cererea asigurătorului sau
asiguratului, doar în cazul în care partea opusă nu îşi onorează obligaţiile prevă-
zute de contract sau încalcă legislaţia, cu excepţia cazului înstrăinării bunurilor
asigurate (art.15 alin. (9) al legii), conform căruia, dobânditorul are opţiunea de a
menţine valabilitatea contractului de asigurare sau de a-l rezilia.
La rezilierea contractului de asigurare de bunuri sau a contractului de asi-
gurare de răspundere civilă din culpa asigurătorului, asiguratului i se restituie
integral prima de asigurare. În alte cazuri, asigurătorul restituie asiguratului ori
succesorilor lui primele de asigurare pentru lunile complete până la expirarea
contractului, reţinând suma cheltuielilor efective de gestiune, în funcţie de clase-
le de asigurare.
91
După înregistrarea cererii de reziliere a contractului de asigurare, asigurăto-
rul efectuează calculele necesare conform prevederilor legale și restituie asigura-
tului, reasiguratului sau altei persoane ce s-a adresat prima de asigurare rămasă.
Decontările pe contractele de asigurare reziliate până la expirarea termenu-
lui de valabilitate se înregistrează în contabilitatea asigurătorului prin următoare-
le formule contabile:
1. Înregistrarea primelor de asigurare anulate pe contractele încetate:
Debit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6114„Prime sub-
scrise anulate”
Credit 551 „Datorii pe prime anulate” – subcontul este selectat în funcție
de persoana ce are dreptul la solicitarea primei rămase după
rezilierea contractului de asigurare.
2. Stingerea creanței asiguratului față de asigurător pe etapele neachitate, în caz
că prima de asigurare conform condițiilor contractului de asigurare se achită în rate:
Debit 551 „Datorii pe prime anulate”
Credit 221 „Creanțe curente ale asiguraților”, subcontul 2211 „Creanțe
ale asiguraților pe prime subscrise”.
3. Înregistrarea veniturilor din comisioane aferente deservirii contractelor
de asigurare, când asigurătorul prevede aceste plăți suplimentare în condițiile
contractului în caz de reziliere a acestuia.
Debit 221 „Creanțe curente ale asiguraților”, subcontul 2213 „Creanțe
aferente deservirii contractelor de asigurare”
Credit 612 „Venituri din comisioane”, subcontul 6122„Comisioane din de-
servirea contractelor de asigurare” .
4. Achitarea primei anulate de către asigurător asiguratului:
Debit 551 „Datorii pe prime anulate”
Credit 242 „Conturi curente în monedă națională”, subcont 2421„Numerar
la conturi nelegat”,sau
Credit 243 „Conturi curente în valută străină”.
Restituirea primelor de asigurare prevăzute de lege se efectuează numai în
cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri de asigurare pe
contract.
Înregistrările contabile pe contractele de asigurare încetate sunt prezentate
în baza următorului studiu de caz.
92
Asigurătorul „X” în luna de raportare (septembrie 2013) a înregistrat urmă-
toarele cereri cu privire la rezilierea contractelor de asigurare:
1. La 01 septembrie 2013 a înregistrat cererea cu privire la rezilierea con-
tractului de asigurare obligatorie a răspunderii civile auto în legătură cu vinderea
unității de transport. Prima achitată de asigurat constituie 567 lei, perioada de
valabilitate a contractului este 03.06.2013-02.06.2014. Cheltuielile de gestiune
a asigurătorului conform metodologiei de calcul a tarifului constituie 20% de la
prima subscrisă. Prima anulată pe contractul reziliat a fost restituită din casieria
asigurătorului.
2. În luna septembrie 2013 au fost înregistrate 5 cereri de reziliere a contrac-
telor de asigurare a cheltuielilor medicale a persoanelor ce pleacă temporar peste
hotare, dintre care, la 10 septembrie 2013 pentru 3 contracte în legătură cu refu-
zul de a i deschisă viza de către Ambasada Germană, prima subscrisă pe acestea
a constituit: 108 lei, 216 lei și 387 lei corespunzător. Termenul de valabilitate
01.10.2013-31.10.2013. Costul unei polițe de asigurare, achitat de către asigu-
rător la confecționarea blanchetelor, constituie 12 lei, care conform condițiilor
de asigurare la rezilierea contractului se achită de către asigurat, în cazurile când
nu se rețin cheltuielile de gestiune, care conform structurii taxelor tarifare ale
asigurătorului constituie 25% din primele subscrise. La 17 și 24 septembrie 2013
au fost înregistrate 2 cereri cu privire la rezilierea contractelor pe acelasi tip de
asigurare. Prima cerere pe contractul de asigurare cu valabilitatea 15.05.2013-
14.11.2013 din motivul întoarcerii de peste hotare înainte de termen, pe care
asiguratul a achitat 1620 lei. A doua cerere în legătură cu rezilierea contractului
de muncă peste hotare și întoarcerea în țară a asiguratului, perioada de valabili-
tate 05.08.2013-04.08.2014, prima subscrisă a constituit 2950 lei. Decontările pe
contractele reziliate au fost efectuate din caseria asigurătorului.
3. La 26 septembrie 2013 a încetat acțiunea unui contract de asigurare fa-
cultativă a autovehiculelor, echipamentului suplimentar, conducătorului auto şi
pasagerilor de accidente (CASCO) a asiguratului-persoană juridică din motivul
neachitării ratei a doua a primei de asigurare de către asigurat. Termenul de vala-
bilitate a contractului constituie 11.06.2013-10.06.2014. Prima de asigurare sub-
scrisă constituie 4680 lei, care trebuia să ie achitată în 2 rate căte 50% iecare,
prima la încheierea contractului, iar a doua rată peste 3 luni. Conform condițiilor
contractului de mandat al intermediarului ce a intermediat contractul dat, în caz
de reziliere a contractului asigurătorul nu reține cheltuielile de gestiune și stor-
nează comisionul la suma neachitată pe contract. Asigurătorul pe acest contract
beneiciază de un comision în mărime de 10% pentru deservirea acestuia. Prima
anulată pe contractul reziliat a fost restituită de la contul curent în valută națională
a asigurătorului.
93
Ce cere: De efectuat calculele necesare conform prevederilor legale și
condițiilor asigurării; de înregistrat în contabilitatea asigurătorului decontările pe
contractele reziliate până la expirarea termenului de valabilitate.
Situația 1
Debit 611„Venituri din primele de asigurare”, subcont 6114„Prime sub-
scrise anulate” – 341,75 lei
Credit 551„Datorii pe prime anulate” – 341,75 lei
[567:365*275 (perioada neexpirată a contractului)]-
[427,19-85,44(427,19*20%)].
6. Achitarea primei anulate de către asigurător asiguratului din casierie:
Debit 551„Datorii pe prime anulate” – 341,75 lei
Credit 241„Casa”, subcont 2411”Casa în monedă națională” – 341,75 lei.
Situația 2
scrise anulate” – 2 969,50 lei
Credit 551„Datorii pe prime anulate” – 2 969,50 lei.
Calculul:
Primele 3 contracte reziliate se reține numai costul confecționării poliței de
asigurare 12 lei, deoarece termenul de valabilitate a polițelor n-a început până
la momentul refuzului de deschidere a vizei de plecare peste hotare. (108 -12)
+(216-12)+(387-12) =675 lei.
Contractul reziliat la 17 septembrie 2013 în legătură cu întoarcerea de
peste hotare înainte de expirarea termenului de valabilitate a contractului:
(1 620:183*58)-(513,44*25%)=385,08lei.
Contractul reziliat la 24 septembrie 2013 în legătură cu rezilierea contractului
de muncă peste hotarele țării: (2 950:365*315)-(2 545,89*25%) =1 909,42 lei
Total spre plată prima anulată constituie: 675 + 385,08 +1 909,42 =
2 969,50 lei.
2. Achitarea primei anulate de către asigurător asiguraților pe contractele
reziliate:
Debit 551 „Datorii pe prime anulate” – 2969,50 lei
Credit 241 „Casa”, subcont 2411„Casa în monedă națională” – 2969,50 lei.
94
Situația 3
scrise anulate” – 3 308,06 lei
Credit 551„Datorii pe prime anulate” (4 680:365*258) – 3 308,06 lei.
2. Stingerea creanței asiguratului față de asigurător pe etapa neachitată:
Debit 551„Datorii pe prime anulate” – 2 340 lei
Credit 221„Creanțe curente ale asiguraților”, subcontul 2211 „Creanțe
ale asiguraților pe prime subscrise” (4 680*50%) – 2 340 lei.
3. Înregistrarea venitului asigurătorului din comisioane aferente deservirii
contractelor de asigurare:
Debit 221„Creanțe curente ale asiguraților”, subcontul 2213„Creanțe
aferente deservirii contractelor de asigurare” – 330,81 lei
Credit 612„Venituri din comisioane”, subcont 6122„Comisioane din deser-
virea contractelor de asigurare” (3 308,06 *10% ) – 330,81 lei.
4. Stingerea creanței asiguratului la suma comisionului calculat asigurătoru-
lui pentru deservirea contractului:
Credit 221„Creanțe curente ale asiguraților”, subcont 2213„Creanțe
aferente deservirii contractelor de asigurare” – 330,81 lei.
5. Achitarea primei anulate de către asigurător asiguratului:
Credit 242 „Conturi curente în monedă națională”, subcont 2421„Numerar
la conturi nelegat” – 637,25 lei (3 308,06-2 340-330,81).
3.3. Contabilitatea daunelor și îndemnizațiilor de asigurare

Plățile de asigurare se achită de către asigurător în conformitate cu contrac-
tul de asigurare sau conform legii, în baza cererii asiguratului şi conform deciziei
societăţii de asigurări, după cercetările proprii privind cauzele şi circumstanţele
producerii cazului asigurat.
Contabilitatea cheltuielilor privind plăţile de asigurare, formarea rezervei de
daune și decontările interne ale acestor operațiuni se înregistrează în contabilita-
tea asigurătorului prin următoarele formule contabile:
95
1. Formarea rezervei de daune nesoluționate de către asigurător la înregis-
trarea cererii asiguratului referitor la producerea evenimentului asigurat:
Debit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7114 „Modiica-
rea rezervei de daune nesoluționate”
Credit 542 „Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate”.
2. Înregistrarea cheltuielilor la suma despăgubirii de asigurare spre plată
după inalizarea examinării dosarului de daune de către asigurător (emiterea or-
dinului de plată):
Debit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7111„Daune
achitate pe asigurarea directă și coasigurare”
Credit 541 „Datorii spre plată aferente cererilor de despăgubiri”, subcont
5411 „Datorii față de asigurați aferente cererilor de despă-
gubiri spre plată”.
3. Înregistrarea modiicării (micșorării) rezervei de daune nesoluționate la
suma despăgubirii de asigurare spre plată:
Debit 542 „Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate”
Credit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7114 „Modiica-
rea rezervei de daune nesoluționate”.
La inele iecărei perioade de raportare, asigurătorul veriică rezerva de dau-
ne nesoluționate și sumele ce vor i achitate într-o perioadă mai mare de 12 luni
se trec la datorii asociate contractelor de asigurare pe termen lung.
4. Înregistrarea datoriei pe termen lung aferentă rezervei de daune declarate,
dar nesoluționate:
Credit 433 „Rezerva de daune nesoluționate pe termen lung”, subcont
4331 „Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate pe ter-
men lung”.
5. Achitarea plăţilor de asigurare asiguraţilor de către asigurător:
Debit 541 „Datorii spre plată aferente cererilor de despăgubiri”, subcont
5411„Datorii față de asigurați aferente cererilor de despă-
gubiri spre plată”
Credit 243 „Conturi curente în valută străină”.
96
Contabilitatea cheltuielilor privind plăţile de asigurare, formarea rezervei de
daune nesoluționate, modiicarea rezervei de daune declarate, dar nesoluționate
și achitarea despăgubirii de asigurare, autorii le prezintă în baza unui studiu de
caz.
Studiu de caz. Societatea de asigurări a înregistrat cererea asiguratului re-
feritor la producerea evenimentului asigurat. Conform condiţiilor de asigurare a
contractului dat, asiguratul achită prima de asigurare în rate. Rata a doua în sumă
de 800 lei a primei de asigurare în momentul survenirii cazului asigurat n-a fost
achitată de către asigurat, deoarece termenul de plată n-a expirat.
În urma cercetărilor efectuate, asigurătorul a luat hotărârea de a achita asi-
guratului despăgubirea de asigurare în mărimea anunțată la depunerea cererii de
16 800 lei din casierie. Franciza necondiționată pe contract constituie 5% din
suma despăgubirii de asigurare. Asiguratul a prezentat asigurătorului acordul re-
feritor la reţinerea ratei a doua a primei de asigurare ce n-a fost achitată din suma
despăgubirii de asigurare.
Operaţiile date în contabilitatea societăţii de asigurări se înregistrează:
1. Formarea rezervei de daune nesoluționate de către asigurător la suma ce-
rerii înaintate de asigurat:
rea rezervei de daune nesoluționate” – 15 960 lei
Credit 542 „Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate” – 15 960 lei
[16 800 - (16 800 *5%)].
2. Înregistrarea cheltuielilor la suma despăgubirii de asigurare spre plată
după inalizarea examinării dosarului de daune de către asigurător (emiterea or-
dinului de plată):
Debit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7111 „Daune
achitate pe asigurarea directă și coasigurare” – 15 960 lei
Credit 541„Datorii spre plată aferente cererilor de despăgubiri”, subcont
5411„Datorii față de asigurați aferente cererilor de despă-
gubiri spre plată” – 15 960 lei.
3. Micșorarea rezervei de daune declarate, dar nesoluționate la suma despă-
gubirii de asigurare spre plată:
Debit 542 „Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate” – 15 960 lei
Credit 711„ Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7114 „Modiica-
rea rezervei de daune nesoluționate” – 15 960 lei.
97
4. Stingerea creanţei asiguratului la suma primei de asigurare (rata a doua)
reţinută din suma despăgubirii de asigurare:
Debit 541„Datorii spre plată aferente cererilor de despăgubiri”, subcont
5411 „Datorii față de asigurați aferente cererilor de despăgu-
bire spre plată” – 800 lei
Credit 221„Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2211 ”Creanţe ale
asiguraților pe prime subscrise” – 800 lei.
5. Plata despăgubirii de asigurare din casieria asigurătorului diminuată la
suma primei de asigurare reţinută:
Debit 541„Datorii spre plată aferente cererilor de despăgubiri”, subcont
5411 „Datorii față de asigurați aferente cererilor de despăgu-
biri spre plată” – 15 160 lei
Credit 241„Casa”, subcont 2411 „Casa în monedă națională” –
15 160 lei (15 960-800).
Principiile de acoperire a daunelor sunt prevăzute de condiţiile speciale de
asigurare (la asigurarea obligatorie de lege) şi pot i speciicate în contractele de
asigurare.
3.4. Înregistrarea operațiilor aferente pretențiilor de regres

Conform prevederilor Codului civil al Republicii Moldova, articolul 1329,
asigurătorul, care a plătit despăgubirea de asigurare, preia, în limitele acestei
sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat
despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea
pagubei, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Legea nr. 414-XVI din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, art. 29, prevede cazu-
rile când asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspun-
zătoare de producerea pagubelor, și anume:
a) accidentul a fost produs cu intenţie;
b) în momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de
ebrietate sau sub inluenţa stupeiantelor;
c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului care conducea auto-
vehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul
de conducere;
d) persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în
contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul
98
de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art.8 alin.(2) lit.b) a
legii date, care prevede încheierea contractului fără indicarea persoanelor admise
să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr nelimitat de
utilizatori);
e) contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe dru-
murile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentu-
lui a părăsit locul lui;
f) utilizatorul autovehiculului nu dispune de certiicat de revizie tehnică în
momentul producerii accidentului;
g) accidentul a avut loc din vina autorului unei infracţiuni, care încearcă să
fugă de urmărire.
Acestea sunt cazurile când asigurătorul are dreptul la înaintarea pretenției de
regres la persoana vinovată în cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă
pentru pagube produse de autovehicule. În practică pot i întâlnite diferite situații
și pe alte tipuri de asigurări.
Operaţiile de circulaţie a sumelor privind pretenţiile de regres în contabili-
tatea societății de asigurări se înregistrează în modul următor:
1. Înregistrarea sumelor pe pretenţiile de regres înaintate de către societăţile
de asigurări persoanelor vinovate ce au dat acord la restituire sau în caz când
instanța de judecată ia hotărâre cu privire la restituirea sumelor de daune achitate
persoanelor păgubite de către persoana vinovată asigurătorului:
Debit 221„Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2212 „Creanțe
aferente operațiilor de subrogare și regres”
Credit 613„Venituri din subrogare și regresuri”, subcont 6131 „Venituri
din pretențiile de regres înaintate”.
2. Încasarea sumelor privind pretenţiile de regres de către asigurător:
Credit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2212 „Creanțe
aferente operațiilor de subrogare și regres”.
Asigurătorul veriică (reclasiică) sumele pe pretențiile de regres înaintate la
data de raportare și cele ce vor i achitate într-o perioadă mai mare de 12 luni con-
form graicelor stabilite sau hotărârii de judecată se trec la alte creanțe pe termen
lung aferente contractelor de asigurare.
99
3. Înregistrarea creanței pe termen lung aferentă contractelor de asigurare
conform reclasiicării creanțelor aferente operațiilor de subrogare și regres la
data de raportare:
Debit 171„Creanțe pe termen lung”, subcont 1712 „Alte creanțe pe
termen lung aferente contractelor de asigurare”
Credit 221„Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2212 „Creanțe
aferente operațiilor de subrogare și regres”.
Contabilitatea operaţiilor privind pretenţiile de regres în asigurări se exa-
minează în baza următorului studiu de caz.
Studiu de caz. Societatea de asigurări „A” a înaintat cererea în instanţa de
judecată cu privire la recuperarea daunei plătite păgubitului (asiguratului) ce
deţine Poliţa de asigurare benevolă a mijlocului de transport auto în sumă de
180 000 lei către asigurătorul „B”, al cărui asigurat deţine Poliţă de asigurare
obligatorie a răspunderii civile auto şi este partea vinovată în accidentul rutier
ce a avut loc.
Asigurătorul „B” a refuzat restituirea benevolă a despăgubirii de asigurare
atât integral cât și parțial. Instanța de judecată în urma examinării cazului dat,
a obligat asigurătorul „B” să restituie asigurătorului „A” suma de 120 000 lei,
care constituie suma reală spre achitare persoanei păgubite ca rezultat al deteri-
orării mijlocului de transport din vina persoanei asigurate de către asigurătorul
„B”.
Suma înaintată de către asigurătorul „A” n-a fost acceptată integral spre
restituire de către instanța de judecată, deoarece unele piese de schimb și asam-
blare, conform actului de examinare a unității de transport, nu se prevedeau de
a i schimbate, dar reparate.
După hotărârea deinitivă a instanţei de judecată în favoarea societăţii de
asigurări „A”, asigurătorul „B” a restituit suma despăgubirii de asigurare inte-
gral la contul curent al societăţii de asigurări „A” .
Aceste operaţii în contabilitatea societăţii de asigurări „A” au fost înregis-
trate în modul următor:
1. Înregistrarea venitului asigurătorului recuperat din pretențiile de regres
conform Hotărârii instanței de judecată:
Debit 221„Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2212 „Creanțe
aferente operațiilor de subrogare și regres” – 120 000 lei
Credit 613„Venituri din subrogare și regres”, subcont 6131 „Venituri
din pretențiile de regres înaintate” – 120 000 lei.
100
2. Încasarea sumei achitate la contul curent de către asigurătorul „A”:
aferente operațiilor de subrogare și regres” – 120 000 lei.
Presupunem altă situaţie. Asigurătorul „B” a dat acord să restituie benevol
suma despăgubirii de asigurare la contul curent al societăţii de asigurări „A”
până la înaintarea cererii de către aceasta în instanţa de judecată.
Atunci, societatea de asigurări „A” înregistrează următoarele formule con-
tabile:
1. Înregistrarea venitului asigurătorului „A” recuperat în baza pretenției
de regres înaintată asigurătorului „B”:
Debit 221 „Creanţe curente ale asiguraților”, subcont 2212 „Creanțe
aferente operațiilor de subrogare și regres” – 180 000 lei
Credit 613 „Venituri din subrogare și regres”, subcont 6131 „Venituri
din pretențiile de regres înaintate”– 180 000 lei.
2. Încasarea creanței aferente pretenției de regres înaintate de către asigu-
rătorul „A” la contul curent:
aferente operațiilor de subrogare și regres” – 180 000lei.
Dar, presupunem şi a treia situaţie, când instanţa de judecată a motivat
asigurătorul „B” şi a luat hotărârea în favoarea acestuia, deci suma despăgubirii
de asigurare nu va i restituită societăţii de asigurări „A”.
În acest caz, societatea de asigurări „A” nu înregistrează venituri din
pretențiile de regres înaintate, deoarece conform hotărârii instanței de judecată,
asigurătorul n-a reușit să realizeze dreptul de regres către persoana vinovată și
dauna achitată persoanei păgubite a rămas pe seama acestuia. Conform SIRF,
sumele creanțelor înaintate nu pot i recunoscute în contabilitate fără acordul
debitorului, deoarece nu corespund criteriilor de recunoaștere a activului inan-
ciar.
101
3.5. Sarcini pentru autoevaluare
Studiu de caz 1
În baza contractului de mandat, Compania de Asigurări „X” a transmis Broke-
rului de Asigurare „ Y” poliţele de asigurare Carte Verde pentru realizare. În luna
curentă, prima brută de asigurare conform dării de seamă constituie 78 000 lei.
Primele de asigurare au fos încasate de către asigurător de la asigurați pe
contractele încheiate de către Brokerul de Asigurare „Y”:
- în casierie – 7 520 lei;
- la contul curent în valută națională – 23 780 lei.
Primele de asigurare încasate la contul curent în valută națională a asigură-
torului de la Brokerul de Asigurare „Y” pe contractele achitate acestuia de către
asigurați constituie 46 700 lei.
Comisionul brokerului de asigurare pentru poliţele de asigurare realizate
constituie 12% din prima subscrisă și se achită de către asigurător din prima în-
casată de acesta.
curent în monedă națională.
Se cere: Înregistrați în contabilitatea asigurătorului „X” primele de asigurare
subscrise și decontările cu intermediarii în asigurări.
Studiu de caz 2
Societatea de Asigurări „X” în luna septembrie 2013 a subscris prime de
asigurare a bunurilor în mărime de 81 251 lei pe contractele încheiate prin con-
sultantul în asigurări secției vânzări a Societății – Roșca I.
Primele de asigurare au fos încasate de către asigurător de la asigurați în luna
septembrie 2013:
1. la contul curent în valută națională – 47 280 lei;
2. în casieria asigurătorului – 17 247 lei.
Retribuirea muncii pentru Roșca I., consultant în asigurări conform contrac-
tului individual de muncă, constituie 5% din prima brută subscrisă pe tipul dat de
asigurări. Spre plată, conform prevederilor contractului de muncă, sunt îndrep-
tate datoriile salariale calculate din primele de asigurare achitate asigurătorului
de către asigurați. Asigurătorul a achitat salariul angajatului Popescu I., diminuat
la suma impozitelor, asigurărilor sociale și asigurărilor obligatorii medicale din
casierie.
Se cere: Contabilizarea primelor subscrise pe contractele încheiate de către
angajat; achitarea datoriilor salariale; decontările pe contractele de asigurare di-
rectă.
102
Studiu de caz 3
Societatea de Asigurari „A” în luna noiembrie 2013 a subscris prime de
asigurare a bunurilor în mărime de 250 720 lei pe contractele încheiate de inter-
mediarii în asigurări.
luna noiembrie 2013 pe contractele încheiate de către intermediari: la contul cu-
rent în valută națională 75 000 lei și în casieria asigurătorului – 7 500 lei.
Primele încasate la contul curent în valută națională de la intermediarii în
asigurări pe contractele achitate acestora de către asigurați în luna noiembrie
2013 au constituit 152 700 lei.
Conform condițiilor contractului de mandat, comisionul intermediarilor în
asigurări pe asigurarea bunurilor constituie 8% din prima subscrisă și se achită de
către asigurător din prima încasată de acesta.
curent în valută națională.
Se cere: Argumentați modul de contabilizare a primelor subscrise pe con-
tractele încheiate de către intermediarii în asigurări și decontările pe contractele
de asigurare directă în contabilitatea Societății de Asigurări „A”.
Studiu de caz 4
Conform acordului semnat între părţi – Coasigurătorii „A”, „B” şi „C” efec-
tuează operaţii de coasigurare facultativă a bunurilor. Răspunderea pe riscurile
asumate este repartizată între părţi în modul următor 45%, 35% şi 20% respectiv.
Achitările dintre părţi se efectuează din conturile curente în valută naţională. Re-
prezentantul din partea coasigurătorilor este asigurătorul „A”, comisionul căruia
pentru administrarea riscului constituie 6% din suma brută de asigurare. Prima
de asigurare pe riscul coasigurat constituie 171 253 lei şi a fost achitată de către
asigurat la contul curent în valută naţională al reprezentantului.
Se cere: Argumentaţi conţinutul economic al operaţiilor de coasigurare pe
contractul încheiat. Înregistraţi operaţiile date în contabilitatea reprezentantului
şi celorlalţi coasigurători.
Studiu de caz 5
Conform acordului semnat între părţi – Coasigurătorul „A” şi Coasigură-
torul „B” efectuează operaţiile de coasigurare facultativă a riscurilor inanciare.
Răspunderea pe riscurile asumate este repartizată între părţi egal, a câte 50%.
Achitările dintre părţi se efectuează din conturile curente în monedă naţională.
103
Conform dării de seamă pe luna curentă, prezentată de către coasigurăto-
rul „A”, reprezentant din partea coasigurătorilor, prima de asigurare pe riscul
coasigurat constituie 112 537 lei. Pentru administrarea riscului, coasigurătorul
reprezentant beneiciază de un comision în mărime de 6% din suma brută de
asigurare.
Se cere: Relectați înregistrările contabile aferente operaţiunilor de coasi-
gurare în contabilitatea Coasigurătorului „A” şi Coasigurătorului „B” conform
condiţiilor de coasigurare.
Studiu de caz 6
Asigurătorul a înregistrat cererea asiguratului cu privire la producerea eveni-
mentului asigurat. În urma cercetărilor efectuate, Asigurătorul a luat decizia de a
achita Asiguratului despăgubirea de asigurare în mărime de 17 500 lei. Franciza
necondiționată constituie 1 000 lei. În contabilitatea Asigurătorului se înregis-
trează datoria Asiguratului aferentă ratei a doua a primei de asigurare pe contrac-
tul încheiat în sumă de 2 700 lei. Asigurătorul a achitat asiguratului despăgubirea
de asigurare din casierie cu reţinerea ratei neachitate a primei de asigurare, în
conformitate cu acordul asiguratului.
Se cere: Argumentați conţinutul economic al operaţiilor cu privire la conta-
bilizarea cheltuielilor privind despăgubirea de asigurare şi decontările cu asigu-
ratul.
Studiu de caz 7
Societatea de Asigurări „A” a înaintat pretenţia de regres cu privire la recu-
perarea daunei plătite păgubitului ce deţine Poliţa de asigurare benevolă a unităţii
de transport auto la suma de 48 653 lei către asigurătorul „B”, al cărui asigurat
deţine Poliţa de asigurare obligatorie a răspunderii civile auto şi este partea vino-
vată în accidentul rutier ce a avut loc. Decontările dintre asigurători se efectuează
din contul curent în valută naţională.
Se cere: Argumentaţi conţinutul economic al operaţiilor cu privire la de-
contările dintre Asigurători pe pretenţia de regres înaintată de Asigurătorul „A”,
în situaţiile în care Asigurătorul „B” a dat acord să restituie benevol suma des-
păgubirii de asigurare, precum şi dacă instanţa de judecată a emis hotărârea în
favoarea asigurătorului „B”.
Studiu de caz 8
Societatea de Asigurări „A” a înaintat cererea în instanţa de judecată cu pri-
vire la recuperarea daunei plătite păgubitului ce deţine Poliţa de asigurare bene-
104
volă a unităţii de transport auto la suma de 35 600 lei către asigurătorul „B”, al
cărui asigurat deţine Poliţa de asigurare obligatorie a răspunderii civilă auto şi
este partea vinovată în accidentul rutier ce a avut loc. Asigurătorul „B” a refuzat
restituirea benevolă a despăgubirii de asigurare. Instanţa de judecată a primit
hotârârea în favoarea societăţii de asigurări „A” pentru soluţionarea pretenţiei în
mărime de 26 300 lei. Asigurătorul „B” a restituit suma despăgubirii de asigurare
în mărimea dată la contul curent în valută naţională al Asigurătorului „A”.
Se cere: Apreciaţi care vor i acţiunile Asigurătorului „A”, determinaţi mo-
dul de înregistrare în contabilitate a diferenţei neachitate pe pretenţia înaintată şi
argumentaţi înregistrările contabile aferente operaţiilor cu privire la decontările
între Asigurători pe pretenţia de regres înaintată de Asigurătorul „A”.
Studiu de caz 9
Societatea de Asigurari „X” la 10 iulie 2013 a preluat riscul de asigurare a
autovehiculelor – CASCO de la asigurat persoană juridică. Termenul de valabi-
litate a contractului 10.07.2013-09.07.2014. Prima de asigurare subscrisă consti-
tuie 57 238 lei care va i achitată în două rate câte 50% iecare, și anume:
- prima rată – la încheierea contractului;
- a doua rată – peste 2 luni de la intrarea în vigoare a contractului.
Prima de asigurare pe contractele încheiate a fost achitată la contul curent
în valută națională al asigurătorului. La 25 septembrie 2013 a încetat acțiunea
contractului de asigurare facultativă CASCO a asiguratului persoană juridică din
motivul neachitării ratei a doua a primei de asigurare de către asigurat. Pe con-
tractul dat asigurătorul beneiciază de un comision în mărime de 5% pentru de-
servirea acestuia. Prima anulată pe contractul reziliat a fost restituită din casieria
asigurătorului.
tractele încheiate, decontările pe contractele reziliate până la expirarea termenu-
lui de valabilitate.
Studiu de caz 10
La 10 august 2013, Societatea de Asigurări „A” a preluat riscul de asigurare
obligatorie a răspunderii civile auto de la asigurat persoană juridică. Termenul de
valabilitate a contractului – un an. Prima de asigurare subscrisă constituie 1 750
lei care a fost achitată la contul curent în monedă națională al asigurătorului.
Societatea de Asigurari „A” la 11 octombrie 2013 a înregistrat cererea cu
privire la rezilierea contractului de asigurare obligatorie a răspunderii civile auto
ca rezultat al vânzării acestuia. Cheltuielile de gestiune ale asigurătorului consti-
105
tuie 18% din prima subscrisă. Prima anulată pe contractul reziliat a fost restituită
din casieria asigurătorului.
tractul încheiat, decontările pe contractul reziliat până la expirarea termenului de
valabilitate în contabilitatea Societății de Asigurări „A”.

1. Numiți ce acte prezintă baza juridică la acceptarea riscurilor în asigurare
și la incheierea contractului de asigurare.
2. Numiți documentele primare emise de asigurător la înregistrarea prime-
lor subscrise pe contractele de asigurare directă.
3. Identiicați operațiile economice la acceptarea riscului în asigurare cu
participarea intermediarului în asigurări.
4. Identiicați operațiile economice la acceptarea și încheierea contractului
de asigurare de către angajatul societății de asigurări.
5. Determinați modul de înregistrare a operațiilor economice cu privire la
stingerea creanței asiguratului față de asigurător, în caz că acesta achită
prima de asigurare prin intermediar.
6. Identiicați operațiile economice cu privire la înregistrarea chietuielilor
de achiziție aferente contractelor de asigurare (comisioanelor și onorari-
ilor intermediarilor și remunerările angajaților).
7. Ce constituie acţiunea de coasigurare?
8. Identiicați operațiile economice la contabilizarea primelor subscrise pe
contractele de coasigurare la reprezentant și participanți.
9. Sub ce formă se achită plata de asigurare la survenirea cazului asigurat
cu bunurile asigurate şi la survenirea cazului asigurat cu persoanele asi-
gurate?
10. Care sunt principiile de acoperire a daunelor utilizate în asigurări?
11. Identiicați operația economică la înregistrarea cheltuielilor cu cereri de
despăgubire.
12. În ce mărimi poate i ixată franciza în contractul de asigurare directă?
13. În ce cazuri societatea de asigurări preia dreptul la înaintarea pretenţiei
de regres conform legii 414?
14. Lămuriți și argumentați situația când asigurătorul ce a înaintat pretenția
de regres în instanța de judecată nu înregistrează în contabilitate nicio
operație economică.
15. Identiicați operațiile economice și argumentați înregistrările contabile
cu privire la veniturile obținute de asigurător din subrogare și regres.
106
Capitolul 4. ÎNREGISTRĂRI CONTABILE AFERENTE
RISCURILOR PRIMITE ȘI CEDATE ÎN REASIGURARE
Obiective:
−
−
Determinarea conceptului de reasigurare.
Identiicarea necesității reasigurării.
− Argumentarea rolului reasigurării în activitatea societății de asigurări.
− Determinarea modului de înregistrare a operațiilor economice în contabilitatea
−
cedentului la cedarea riscurilor în reasigurare.
Determinarea modului de înregistrare a operațiilor economice aferente primirii
riscurilor în reasigurare în contabilitatea reasigurătorului.
− Identiicarea principiilor de restituire a daunelor de cărte reasigurători
reasiguraților pe riscurile primite în reasigurare.
4.1. Reasigurarea – concept, necesitate, rol

Societățile de asigurări, care nu-şi acoperă obligaţiile asumate conform con-
tractelor de asigurare în vigoare din propriile mijloace şi rezervele tehnice de
asigurare formate, sunt obligate să garanteze îndeplinirea acestora pe calea reasi-
gurării lor conform legislaţiei în vigoare.
Asigurătorul este obligat să adopte un program privind necesităţile de reasi-
gurare pentru iecare an inanciar, în conformitate cu cerinţele faţă de programul
de reasigurare şi cu regulile de contractare a reasigurărilor stabilite prin actele
normative ale autorităţii de supraveghere.
În majoritatea cazurilor, societățile de asigurări, care nu acoperă obligațiile
asumate, nu dispun de mijloace inanciare proprii suiciente pentru instrumentarea
de sine stătător a dosarelor de daune (achitarea despăgubirilor și indemnizațiilor
de asigurare). Prin transmiterea unei părţi din răspunderea sa reasigurătorului, so-
cietatea de asigurări poate garanta îndeplinirea obligaţiilor față de asigurat, chiar
şi în cazul producerii câtorva cazuri de asigurare majore. Acest fapt reprezintă o
garanţie suplimentară pentru asigurat în ceea ce priveşte soluționarea și achitarea
acestuia a despăgubirii de asigurare în mărimea prejudiciului suferit, garantând
în acelaşi timp asigurătorului să-şi menţină stabilitatea inanciară.
Reasigurarea este o condiţie necesară pentru asigurarea stabilităţii inanciare
a operaţiunilor de asigurare şi a funcţionării eiciente a societății de asigurări.
Activitatea de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea
şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi externă de asigurări. Procesul ce ţine
de transmiterea riscului, complet sau parţial, se numeşte risc de reasigurare sau
107
cesiune de reasigurare. În acest caz, reasiguratul, care transmite riscul, se nu-
meşte cedent, iar reasigurătorul, care primeşte riscul – cesionar. În operaţiunile
de reasigurare, raporturile dintre asigurător (cedent) şi reasigurător (cesionar),
drepturile şi obligaţiile iecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.
Riscul, primit de către reasigurător de la reasigurat (de către cesionar de la
cedent), deseori este transmis complet sau parţial altui asigurător sau reasigurător.
O astfel de transmitere ulterioară a riscului reasigurat se numeşte retrocesiune. Re-
asiguratul (societatea cedentă) ce transmite riscul unei persoane terţe, se numeşte
retrocedent, iar reasigurătorul, care primeşte riscul în cauză – retrocesionar.
Scopul retrocesiunii este redistribuirea ulterioară a riscului, care se desfă-
şoară în acelaşi mod, ca şi cedarea riscului în reasigurare.
Asigurătorul care transmite riscul în reasigurare (cedentul) este responsabil
integral faţă de asigurat, de obligiunile asumate în baza contractului de asigurare,
condițiile de asigurare și legislației în vigoare pe toată perioada de valabilitate a
contractului.
Asigurătorul (cedentul) este obligat să comunice reasigurătorului (cesiona-
rului) toate modiicările intervenite în contractul de asigurare încheiat cu asigu-
ratul.
Reasigurarea se clasiică în reasigurare proporţională şi reasigurare nepro-
porţională.
Reasigurarea proporţională prezintă divizarea răspunderii asumate față de
asigurat proporţional repartizării riscului între părţile contractului de reasigurare,
iar reasigurarea neproporţională este reasigurare prin care reasigurătorul (cesio-
narul) îşi asumă obligaţia de a plăti despăgubirea de asigurare, la producerea eve-
nimentelor prevăzute în contractul de asigurare, în mărime ce depăşeşte reţinerea
proprie a reasiguratului (cedentului).
Persoana juridică, care doreşte să efectueze reasigurarea ca gen de activita-
te, este obligată să îndeplinească condiţiile de constituire, licenţiere şi încetare
a activităţii sale conform prevederilor legislaţiei în vigoare pentru activitatea de
asigurări.
Reasigurătorul care deţine licenţă pentru reasigurare poate desfăşura atât
activitate de reasigurare proporţională, cât şi activitate de reasigurare neproporţi-
onală, conform categoriilor de „asigurare generală” sau „asigurare de viaţă”.
Asigurătorul care deţine licenţă pentru categoria „asigurare generală” sau
categoria „asigurare de viaţă” are dreptul, fără a dispune de licenţă pentru rea-
sigurare, să desfăşoare activitate de reasigurare proporţională şi neproporţională
numai în limitele claselor pentru care a obţinut licenţă.
Cedarea de către asigurătorul (reasigurătorul) rezident al Republicii Mol-
dova a riscurilor în reasigurare în afara teritoriului ei poate i efectuată nemijlo-
108
cit către un reasigurător nerezident al Republicii Moldova, dacă acesta este un
reasigurător autorizat şi supravegheat în ţara sa de reşedinţă. Cedarea de către
asigurătorul (reasigurătorul) rezident al Republicii Moldova a riscurilor în rea-
sigurare către reasigurătorul menţionat nerezident al Republicii Moldova poate
i efectuată prin intermediul brokerului de reasigurare nerezident sau rezident al
Republicii Moldova.
Formele de transmitere, primire a riscurilor în reasigurare şi încheiere a re-
laţiilor juridice între părţi pot i facultativă şi obligatorie.
Conform formei facultative de reasigurare, societatea de asigurări transmi-
ţătoare (cedentul) poate transmite riscurile primite în reasigurare altei societăți
de asigurări (reasigurătorului), şi în orice caz să ie liberă în luarea deciziei de
cesiune. Această chestiune se precaută şi se decide pe iecare risc aparte.
La rândul său, reasigurătorul nu are obligaţii faţă de societatea de asigurări
transmiţătoare de a primi în reasigurare riscurile propuse: el poate să respingă
riscurile propuse în reasigurare, să primească parţial sau să elaboreze condiţii de
întâmpinare conform cărora riscul poate i primit în reasigurare.
Conform formei obligatorii de reasigurare, relaţiile dintre reasigurat şi reasi-
gurător poartă un caracter obligatoriu.
Baza juridică a relaţiilor dintre reasigurat (cedent) şi reasigurător (cesionar)
este contractul de reasigurare. El reprezintă un document de bază în cazul dezba-
terilor juridice, litigiilor dintre reasigurat şi reasigurător.
După tipul de participare a reasigurătorului la risc în iecare caz aparte şi în-
deplinire a relaţiilor legale între părţi (asigurătorului şi reasigurătorului), relaţiile
contractuale de reasigurare se împart în proporţionale şi neproporţionale.
Principalele forme ale contractelor reasigurării proporţionale sunt:
− cotă-parte;
− excedentare;
− mixte (cotă şi excedent).
După condiţiile contractului de reasigurare cotă-parte, societatea de asigu-
rări transmite în reasigurare cota procentuală, coordonată cu reasigurătorul, a
tuturor riscurilor primite în asigurare pe un tip anumit de asigurare sau o grupă
de asigurări adiacente.
În aceeaşi cotă-parte, reasigurătorului i se transferă prima ce i se cuvine şi
el despăgubeşte reasiguratului această cotă-parte a tuturor daunelor plătite, în
conformitate cu condiţiile de asigurare.
Transmiţând riscurile în reasigurare, reasiguratul are dreptul la comision în
favoarea sa, precum şi la participarea anumită în beneiciul posibil al reasigurăto-
rului, obţinut de la riscurile primite în reasigurare, adică reasiguratul are dreptul
la tantiemă.
109
După condiţiile contractului de reasigurare excedent, un factor determinativ
în mecanismul reasigurării este aşa-numita reţinere proprie a societății de asi-
gurări care reprezintă, în majoritatea cazurilor, nivelul economic argumentat al
sumei în limita căreia societatea de asigurări ia („reţine”) asupra sa o parte deter-
minată a riscurilor asigurate, transmiţând în reasigurare sumele ce o depăşesc.
Limitele răspunderii proprii sau reţinerii proprii societatea transmiţătoare,
de regulă, le stabileşte într-o sumă determinată ce se referă la toate riscurile de
asigurare pe un tip de asigurare: încărcături, obiecte industriale etc.
Principalele forme ale contractelor reasigurării neproporţionale sunt urmă-
toarele:
− excedent de daună;
− oprire de daună (Stop loss).
După condiţiile contractului excedent de daună, procesul reasigurării intră
în vigoare numai atunci când suma determinată a daunei pe riscul asigurat ca
rezultat al cazului de asigurare sau al unui şir de cazuri de asigurare, ca urmare a
acţiunii unuia şi aceluiaşi incident, va depăşi suma determinată.
Prima, care se cuvine reasigurătorilor-participanţi la încheierea contractelor,
excedentul de daună, de regulă, se stabileşte în anumite procente faţă de prima
brută anuală, pentru portofoliul de asigurări deţinut.
După condiţiile contractului, orice daună a societății de asigurări apără re-
zultatele generale ale gestiunii pe un tip determinat de asigurare, în caz că neren-
tabilitatea va depăşi procentul determinat în contract sau mărimea ei.
Mărimea nerentabilităţii asupra căreia contractul este în vigoare se determi-
nă, în aşa mod încât societatea transmiţătoare să nu aibă posibilitatea de a avea
rentabilitate inanciară din partea răspunderii ce-i revine, adică contractul are
scopul nu de a garanta societății transmiţătoare beneiciu, dar numai de a apăra
de pierderi suplimentare sau neaşteptate.
Caracteristica amănunţită a riscului transmis în reasigurare se expune în slip
(document-ofertă, care se expediază de către reasigurat reasigurătorului şi conţi-
ne principalele caracteristici ale riscului propus).
Pe contractele de reasigurare excedente, în cazul asigurării vieţii şi pe cele-
lalte tipuri de reasigurare pentru riscurile ce depăşesc un anumit nivel al sumei
de asigurare minimă, cedentul periodic prezintă reasigurătorului borderoul de
prime.
Daunele achitate relectate separat pe anii de apariţie se aduc la cunoştinţa
reasigurătorului periodic (trimestrial, lunar) sub formă de borderou de daune.
Reasigurătorul duce împreună cu cedentul evidenţa contabilă curentă. Ce-
dentul, periodic, prezintă reasigurătorului notele contabile ce includ datele pri-
vind comisionul şi tantiema plătite efectuate de către asigurător, soldul debitor
110
şi/sau creditor pe depozitul de prime, dobânzile calculate la suma depozitului de
prime.
Plăţile de reasigurare, conform contractelor de reasigurare se determină in-
dividual conform acordului dintre părţi.
Corespunzător condiţiilor contractului de reasigurare, reasigurătorul este
obligat să restituie cheltuielile reasiguratului, pe care cel din urmă le-a suportat
ca rezultat al producerii cazului asigurat conform contractului de asigurare direc-
tă în limita răspunderii primite în reasigurare.
Reasigurătorul este obligat să restituie reasiguratului cota-parte a despăgubi-
rii de asigurare, achitată de către acesta la survenirea cazului asigurat pe contrac-
tul de asigurare directă în perioada de acţiune a contractului de asigurare, chiar
şi în cazul când achitarea despăgubirii de asigurare se efectuează după expirarea
termenului de acţiune a contractului de reasigurare.
4.2. Contabilitatea operațiilor la societatea ce cedează în

reasigurare (cedent)
În urma cedării riscurilor în reasigurare, cedentul are dreptul la anumite veni-
turi în formă de: recompensă de comision; recuperări din reasigurare; tantiemă.
Cheltuielile cedentului din operaţiile de transmitere a riscurilor în reasigu-
rare constituie suma primei cedate pe riscurile transmise în reasigurare, pe care
acesta este obligat să o achite reasigurătorului.
Mărimea recompensei de comision, plăţilor de reasigurare, modul şi terme-
nele aplicării tantiemei, ca şi alte condiţii ale procesului de reasigurare, se stabi-
lesc de contractul de reasigurare.
Venitul cedentului sub formă de comision obținut din transmiterea riscului
în reasigurare este destinat pentru acoperirea cheltuielilor de achiziție, cheltu-
ielilor legate de distribuire și altor cheltuieli de administrare a contractelor de
asigurare și de exploatare.
Evidenţa analitică a creanțelor pe riscurile cedate în reasigurare se ţine pe
reasigurători şi pe iecare risc transmis în reasigurare.
În cazurile când contractele de reasigurare prevăd formarea depozitelor de
prime, societatea cedentă poate forma acest depozit numai pentru perioada de
valabilitate a acestui contract. Depozitele de prime de obicei se formează în ca-
zurile când situaţia inanciară a cedentului nu-i permite îndeplinirea obligațiilor
asumate pe contractele de asigurare directă de sine stătător și pe care riscul parțial
sau integral este cedat în reasigurare.
Evidenţa analitică a depozitelor de prime pe riscurile cedate în reasigurare se
ţine pe reasigurători şi tipuri de contracte de reasigurare.
111
Operaţiile de bază ce ţin de riscurile cedate în reasigurare în contabilitatea
societății de asigurări cedentă se înregistrează prin următoarele formule contabile:
1. Înregistrarea primelor cedate pe riscurile transmise în reasigurare:
Debit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6113 „Prime ceda-
te pe riscurile transmise în reasigurare și retrocesie”
Credit 523 „Datorii curente asociate contractelor de reasigurare”, sub-
cont 5231„Datorii pe prime cedate în reasigurare”.
2. Înregistrarea depozitului de prime pe riscurile cedate în reasigurare con-
form condiţiilor reasigurării:
Debit 523 „Datorii curente asociate contractelor de reasigurare”, subcont
5231„Datorii pe prime cedate în reasigurare”
Credit 513 „Depozite de prime pe riscurile cedate în reasigurare”.
3. Înregistrarea venitului cedentului la suma comisionului calculat pe riscu-
rile cedate în reasigurare conform condiţiilor reasigurării:
Debit 224 „Creanțe curente ale reasigurătorilor”, subcont 2241„Creanțe
aferente comisioanelor pe riscurile cedate”
Credit 612 „Venituri din comisioane”, subcont 6121„Comisioane primite
de la reasigurători”.
4. Micșorarea datoriei cedentului pe primele cedate în reasigurare la suma
comisionului calculat ce îi revine pe riscul cedat, în cazurile când contractul de
reasigurare prevede expres compensarea creanţei reasigurătorului din contul da-
toriei cedentului pe un risc anumit:
Credit 224 „Creanțe curente ale reasigurătorilor”, subcont 2241„Creanțe
aferente comisioanelor pe riscurile cedate”.
5. Achitarea primei de asigurare pe riscurile cedate în reasigurare de către
cedent reasigurătorului:
112
După cum a fost menționat, sistemul de răspundere în asigurări prezintă
principii de acoperire a daunelor, adică despăgubire a persoanei păgubite la
survenirea cazului asigurat. Când pe riscul cedat a avut loc cazul de asigurare,
reasigurătorul este obligat, conform condițiilor contractului de reasigurare, să
restituie cedentului o parte din dauna achitată către păgubit pe contractul de
asigurare directă conform răspunderii asumate. La survenirea cazului asigurat,
cedentul este obligat să anunțe reasigurătorul cu privire la survenirea cazului
asigurat. Acesta, la rândul sau, poate să participe în procesul de regularizare a
daunei sau să încredințeze instrumentarea dosarului de daune cedentului, după
caz. Cedentul poate să înregistreze în contabilitate recuperările calculate din
riscurile transmise în reasigurare, conform condițiilor contractului de reasigu-
rare, numai după ce reasigurătorul acceptă participarea la acoperirea daunei
date.
6. Înregistrarea sumelor spre recuperare pe riscurile transmise în reasigu-
rare în contabilitatea cedentului:
Debit 224 „Creanțe curente ale reasigurătorilor”, subcont 2242
„Creanțe aferente recuperărilor din reasigurare”
Credit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7113 „Recom-
pense de pagube încasate pe riscurile transmise în reasigu-
rare”.
Creanța reasigurătorului aferentă recompensei de pagube pe riscul prelu-
at poate i stinsă din suma depozitului de prime format de cedent în momen-
tul transmiterii riscului în reasigurare, în cazul când contractul prevede aceste
condiții. În caz contrar, reasigurătorul este obligat să achite cedentului cota-
parte a daunei conform răspunderii asumate pe riscul primit în reasigurare și
condițiilor prevăzute în contract.
7. Stingerea creanței reasigurătorului aferentă recompensei de pagube din
suma depozitului de prime format la intrarea în vigoare a contractului de reasi-
gurare, dacă condițiile acestuia prevăd efectuarea operației date:
Debit 513 „Depozite de prime pe riscurile cedate în reasigurare”
Credit 224 „Creanțe curente ale reasigurătorilor”, subcont 2242
„Creanțe aferente recuperărilor din reasigurare”.
113
8. Încasarea de către cedent a recompensei de pagube achitate de reasigură-
tor, în cazul când contractul de reasigurare nu prevede stingerea creanței reasigu-
rătorului din suma depozitului de prime (operația 7):
Debit 241 „Casa”, subcont 2411 ”Casa în monedă națională”, sau
Credit 224 „Creanțe curente ale reasigurătorilor”, subcont 2242
„Creanțe aferente recuperărilor din reasigurare”.
9. Relectarea lunară a cheltuielilor cu costuri de inanțare de către societatea
cedentă la suma dobânzii calculate pe depozitul de prime format:
Debit 717„Cheltuieli cu costuri de inanțare”
cont 5234 „Datorii privind alte operații aferente contracte-
lor de reasigurare”.
La expirarea termenului de valabilitate a contractului de reasigurare, socie-
tatea de asigurări cedentă restituie reasigurătorului depozitul de prime şi datoria
pe dobânda calculată conform condiţiilor reasigurării.
10. Achitarea de către cedent reasigurătorului:
a) a sumei depozitului de prime sau soldului acestuia (dacă au fost efectuate
plăți de daune din suma depozitului):
Debit 513 „Depozite de prime pe riscurile cedate în reasigurare”
conturi în țară”;
b) a datoriei la suma dobânzilor calculate:
Debit 523„Datorii curente asociate contractelor de reasigurare”, subcont
5234 „Datorii privind alte operații aferente contractelor de
reasigurare”
Credit 243 „Conturi curente în valută străină”, subcont 2431 ”Numerar la
114
Operaţiile ce ţin de transmiterea riscurilor în reasigurare la cedent se exa-
minează în baza următorului studiu de caz.
Studiu de caz. Societatea de Asigurări „X” la 03 septembrie 2012 a semnat
contractul de reasigurare cu privire la cedarea riscului de asigurare a bunuri-
lor reasigurătorului „Polish Re”. Răspunderea reasigurătorului pe riscul cedat
constituie 60%. Termenul de acţiune al contractului este de un an (03.09.2012
- 02.09.2013). Prima de asigurare subscrisă pe contractul de asigurare directă
constituie 520 670 lei.
Conform condițiilor reasigurării riscului dat, cedentul formează pe perioada
de valabilitate a contractului de reasigurare un depozit de prime în scopul înde-
plinirii obligațiilor cu privire la achitarea plăților de asigurare în momentul sur-
venirii cazului asigurat pe contractul de asigurare directă. Depozitul de prime se
formează în mărime de 50% din suma primei calculate pe riscul cedat la intrarea
în vigoare a contractului de reasigurare. Rata dobânzii aferentă depozitului for-
mat de către cedent constituie 5% anual.
Reasigurătorul, conform condițiilor contractului de reasigurare, achită ce-
dentului un comision din suma calculată pe riscul cedat în mărime de 7% în
scopul acoperirii unei părți din cheltuielile cedentului legate de achiziție, admi-
nistrarea riscului cedat și altor cheltuieli de exploatare.
La 01 martie 2013, cedentul a achitat despăgubirea spre plată pe contractul
de asigurare directă în mărime de 180 520 lei. Creanța reasigurătorului, aferentă
recompensei pagubei date în limita răspunderii asumate, a fost stinsă de către
cedent din suma depozitului de primă format.
Decontările ce ţin de operaţiile de transmitere a riscului în reasigurare s-au
efectuat de la contul curent în valută națională.
Depozitul de primă şi comisionul, conform condiţiilor reasigurării, s-au reţi-
nut de către cedent din prima de asigurare calculată pe riscul cedat.
La 03 septembrie 2013, data expirării termenului de acţiune a contractului
de reasigurare, cedentul a restituit reasigurătorului soldul depozitului de primă
format la intrarea în vigoare a contractului şi dobânda calculată.
Contabilizarea operaţiilor ce ţin de transmiterea riscului în reasigurare la soci-
etatea de asigurare cedentă se înregistrează prin următoarele formule contabile:
1. Înregistrarea primelor cedate pe riscurile transmise în reasigurare:
Debit 611„Venituri din primele de asigurare”, subcont 6113 „Prime cedate pe
riscurile transmise în reasigurare și retrocesie” – 312 402 lei
Credit 523„Datorii curente asociate contractelor de reasigurare”, subcont
5231„Datorii pe prime cedate în reasigurare” – 312 402 lei
(520 670 * 60%).
115
2. Înregistrarea depozitului de prime pe riscurile cedate în reasigurare con-
form condiţiilor reasigurării:
5231„Datorii pe prime cedate în reasigurare” – 156 201 lei
Credit 513 „Depozite de prime pe riscurile cedate în reasigurare” –
156 201 lei (312 000*50%).
3. Înregistrarea venitului cedentului la suma comisionului calculat pe riscu-
rile cedate în reasigurare conform condiţiilor reasigurării:
aferente comisioanelor pe riscurile cedate” – 21 868,14 lei
Credit 612 „Venituri din comisioane”, subcont 6121„Comisioane primite
de la reasigurători” – 21 868,14 lei (312 402*7%).
4. Micșorarea datoriei cedentului pe primele cedate în reasigurare la suma
comisionului calculat ce îi revine pe riscul cedat conform prevederilor contrac-
tului de reasigurare:
5231„Datorii pe prime cedate în reasigurare” – 21 868,14 lei
aferente comisioanelor pe riscurile cedate” – 21 868,14 lei.
5. Plata primei de asigurare reasigurătorului, pe riscurile cedate în reasigu-
rare de către cedent:
5231„Datorii pe prime cedate în reasigurare” – 134 332,86 lei
Credit 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcont 2421 ”Numerar
la conturi nelegat” – 134 332,86 lei
(312 402-156 201-21 868,14).
6. Înregistrarea sumelor spre recuperare pe riscurile transmise în reasigurare
în contabilitatea cedentului după ce reasigurătorul a acceptat participarea la aco-
perirea daunei date:
aferente recuperărilor din reasigurare” – 108 312 lei
Credit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7113„Recompense
de pagube încasate pe riscurile transmise în reasigurare” –
108 312 lei (180 520*60%).
116
7. Stingerea creanței reasigurătorului aferentă recompensei de pagube din
suma depozitului de prime format la intrarea în vigoare a contractului de reasigu-
rare conform condițiilor acestuia:
Debit 513 „Depozite de prime pe riscurile cedate în reasigurare” –
108 312 lei
aferente recuperărilor din reasigurare” – 108 312 lei.
8. Relectarea lunară a cheltuielilor cu costuri de inanțare de către societatea
de asigurări cedentă la suma dobânzii calculată pe depozitul de prime format:
Debit 717„Cheltuieli cu costuri de inanțare” – 5 050,33 lei
Credit 523„Datorii curente asociate contractelor de reasigurare”, subcont
5234 „Datorii privind alte operații aferente contractelor de
reasigurare” – 5 050,33 lei
[(156 201*5%/365*179) + (47 889*5%/365*186)].
9. Achitarea la 03 septembrie 2013 de către cedent reasigurătorului:
a) a sumei soldului depozitului de prime:
Debit 513 „Depozite de prime pe riscurile cedate în reasigurare” –
47 889 lei
rar la conturi nelegat” – 47 889 lei (156 201-108 312);
b) a datoriei la suma dobânzii calculate:
5234 „Datorii privind alte operații aferente contractelor de re-
asigurare” – 5 050,33 lei
Credit 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcont 2421 ”Numerar
la conturi nelegat” – 5 050,33 lei.
Operaţiile retrocedentului, ce ţin de transmiterea riscurilor în retrocesiune,
se contabilizează în acelaşi mod ca şi operaţiile la cedent ce ţin de riscurile trans-
mise în reasigurare.
117
4.3. Contabilitatea operațiilor la societatea ce acceptă în
reasigurare (cesionar)
Reasigurătorul la realizarea operaţiilor ce ţin de primirea riscurilor în re-
asigurare, de asemenea, ca și cedentul obţine venituri şi suportă anumite chel-
tuieli.
Veniturile din operaţiile de reasigurare la reasigurător cuprind sumele re-
zultate din primele de reasigurare pe riscurile primite şi sumele dobânzilor cal-
culate pentru depozitul de prime acordat cedentului conform condiţiilor reasi-
gurării la intrarea în vigoare a contractului.
Cheltuielile suportate de către reasigurător, ce ţin de primirea riscurilor în
reasigurare, constituie suma comisionului cedentului şi sumele pagubelor achi-
tate pe riscurile primite în reasigurare în limita răspunderii asumate de către
reasigurător.
Evidenţa analitică a creanţelor reasiguraților privind riscurile primite în
reasigurare se ţine pe iecare cedent, pe termenele de formare şi achitare a cre-
anţei pe iecare contract de reasigurare.
Evidenţa analitică a depozitului de prime pe riscurile primite în reasigurare
(în cazul când contractul de reasigurare prevede acordarea acestuia cedentului)
se ţine pe cedenţi şi tipuri de contracte de reasigurare.
Operaţiile de bază ce ţin de riscurile primite în reasigurare în contabi-
litatea societății de asigurare cesionar (reasigurător) se înregistrează prin
următoarele formule contabile:
1. Înregistrarea primelor de asigurare pe riscurile primite în reasigurare:
Debit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2231„Creanțe
ale reasiguraților pe prime subscrise”
Credit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6112 „Prime
subscrise pe riscurile primite în reasigurare și retrocesiu-
ne”.
2. Înregistrarea creanței cedentului la suma depozitului de prime format pe
riscurile primite în reasigurare conform condiţiilor reasigurării:
Debit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2232 „Depozite
de prime pe riscurile primite în reasigurare”
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2231„Creanțe
ale reasiguraților pe prime subscrise”.
118
3. Înregistrarea cheltuielilor reasigurătorului la suma comisionului calculat
cedentului pe riscurile primite în reasigurare conform condiţiilor reasigurării:
subcont 7124„Cheltuieli legate de comisioane pe riscurile ac-
ceptate în reasigurare”
cont 5232 „Datorii aferente comisioanelor pe riscurile primite
în reasigurare”.
4. Stingerea datoriei reasigurătorului faţă de cedent la suma comisionului
calculat acestuia în cazul când contractul de reasigurare prevede această condiție
concret pe un risc anumit:
5232 „Datorii aferente comisioanelor pe riscurile primite în
reasigurare”
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2231 „Creanțe
5. Încasarea primei de asigurare de către reasigurător pe riscurile primite în
reasigurare:
6. Înregistrarea cheltuielilor reasigurătorului la suma recompensei de pagu-
be calculate cedentului pe riscurile primite în reasigurare conform răspunderii
asumate:
Debit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7112 „Recom-
pense de pagube achitate pe riscurile primite în reasigurare”
cont 5233 „Datorii aferente recuperărilor din reasigurare”.
7. Stingerea datoriei reasigurătorului din suma depozitului acordat ceden-
tului la suma recompensei de pagube spre plată acestuia pe riscurile primite în
119
reasigurare în cazul, când contractul de reasigurare prevede efectuarea operației
date:
Debit 523 „Datorii curente asociate contractelor de reasigurare”, sub-
cont 5233 „Datorii aferente recuperărilor din reasigurare”
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2232 „Depozi-
te de prime pe riscurile primite în reasigurare”.
8. Achitarea datoriei la suma recompensei de pagube pe riscurile primite
în reasigurare spre plată de către reasigurător cedentului (când contractul de
reasigurare nu prevede condițiile din operația 7):
cont 5233 „Datorii aferente recuperărilor din reasigurare”
merar la conturi nelegat”, sau
Credit 243 „Conturi curente în valută străină”, subcont 2431 „Numerar
la conturi în țară”.
9. Înregistrarea lunară a venitului reasigurătorului la suma dobânzii calcu-
late pe depozitul de prime acordat cedentului:
Debit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2233 „Alte
creanțe aferente contractelor de reasigurare”
Credit 614 „Venituri din investiții”.
10. Încasarea de către reasigurător la expirarea termenului de valabilitate a
contractului de reasigurare:
a) a sumei depozitului de prime acordat cedentului pe perioada de acțiune
a contractului de reasigurare sau soldului acesteia, dacă au fost acoperite daune
pe riscurile primite în reasigurare:
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2232 „Depozi-
te de prime pe riscurile primite în reasigurare”;
120
b) a dobânzii calculate pe depozitul de prime acordat cedentului:
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2233 „Alte
creanțe aferente contractelor de reasigurare”.
Contabilizarea operaţiilor ce ţin de primirea riscului în reasigurare la rea-
sigurător se examinează în baza aceluiași studiu de caz în care au fost examina-
te operațiile de cedare a riscurilor în reasigurare în contabilitatea cedentului:
1. Înregistrarea primei de asigurare pe riscul primit în reasigurare:
Debit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2231„Creanțe ale
reasiguraților pe prime subscrise” – 312 402 lei
Credit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6112 „Prime sub-
scrise pe riscurile primite în reasigurare și retrocesiune” –
312 402 lei (52 0670 * 60%).
2. Înregistrarea depozitului de prime format de cedent conform condiţiilor
reasigurării:
Debit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2232 „Depozite
de prime pe riscurile primite în reasigurare” – 156 201 lei
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2231„Creanțe
ale reasiguraților pe prime subscrise” – 156 201 lei
(312 000*50%).
3. Înregistrarea cheltuielilor reasigurătorului la suma comisionului calculat
cedentului pe riscul primit în reasigurare:
subcont 7124„Cheltuieli legate de comisioane pe riscuri ac-
ceptate în reasigurare” – 21 868,14 lei
cont 5232 „Datorii aferente comisioanelor pe riscurile primite
în reasigurare” – 21 868,14 lei (312 402*7%) .
121
4. Stingerea datoriei reasigurătorului faţă de cedent la suma comisionului
calculat acestuia:
Debit 523„Datorii curente asociate contractelor de reasigurare”, sub-
cont 5232 „Datorii aferente comisioanelor pe riscurile pri-
mite în reasigurare” – 21 868,14 lei
ale reasiguraților pe prime subscrise” – 21 868,14 lei.
5. Încasarea primei de asigurare de către reasigurător pe riscurile primite
în reasigurare:
ale reasiguraților pe prime subscrise” – 134 332,86 lei
(312 402-156 201-21 868,14).
6. Înregistrarea cheltuielilor reasigurătorului la suma recompensei de pa-
gube calculate cedentului pe riscul primit în reasigurare conform răspunderii
asumate:
Debit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7112 „Recom-
pense de pagube achitate pe riscurile primite în reasigurare”
– 108 312 lei
cont 5233„Datorii aferente recuperărilor din reasigurare” –
108 312 lei (180 520*60%).
7. Stingerea datoriei reasigurătorului din suma depozitului acordat ceden-
tului la suma recompensei de pagube spre plată acestuia pe riscurile primite în
reasigurare conform condițiilor contractului de reasigurare:
cont 5233„Datorii aferente recuperărilor din reasigurare” –
108 312 lei
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2232 „Depozite
de prime pe riscurile primite în reasigurare” – 108 312 lei.
122
8. Relectarea lunară a venitului reasigurătorului la suma dobânzii calculată
pe depozitul de prime acordat cedentului:
Debit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2233 „Alte creanțe
aferente contractelor de reasigurare” – 5 050,33 lei
Credit 614 „Venituri din investiții” – 5 050,33 lei
[(156 201*5%/365*179) + (47 889*5%/365*186)].
9. Încasarea de către reasigurător la expirarea termenului de valabilitate a
contractului de reasigurare:
a) a soldului depozitului de prime:
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2232 „Depozite
de prime pe riscurile primite în reasigurare” – 47 889 lei
(156 201-108 312);
b) a dobânzii calculate pe depozitul de prime acordat cedentului:
Credit 223 „Creanțe curente ale reasiguraților”, subcont 2233 „Alte
creanțe aferente contractelor de reasigurare” – 5 050,33 lei.
Cedând o parte din răspunderea asumată pe contractele de asigurare încheia-
te altor asigurători (reasigurători) în baza condiţiilor coordonate cu ei, asigurăto-
rul creează un portofoliu de asigurare echilibrat şi asigură stabilitatea inanciară
proprie.

Studiu de caz 1
Conform condiţiilor prevăzute de contractul de reasigurare semnat de ambe-
le părţi, Cedentul a transmis reasigurătorului riscul în reasigurare. Răspunderea
reasigurătorului constituie 70%. Prima de asigurare pe asigurarea directă con-
stituie 312 543 lei. Depozitul de prime format de cedent în momentul intrării în
vigoare a contractului de reasigurare constituie 50% din prima de asigurare pe
riscul transmis în reasigurare. Comisionul cedentului constituie 8% din prima de
asigurare pe riscul cedat în reasigurare. Decontările ce ţin de operaţiile de trans-
mitere a riscului în reasigurare s-au efectuat în felul următor: depozitul de primă
şi comisionul cedentului, conform condiţiilor reasigurării s-au reţinut de către ce-
123
dent din prima de asigurare, iar suma diferenței de primă calculată pe riscul cedat
în reasigurare s-a achitat de către cedent din contul curent în monedă națională.
Se cere: Înregistrați în contabilitatea cedentului prima de asigurare pe ris-
cul cedat, depozitul de prime format conform condițiilor reasigurării, venitul ce-
dentului la suma comisionului calculat și achitarea primei reasigurătorului. De
asemenea, înregistrați formarea depozitului de prime și restituirea acestuia la ex-
pirarea termenului de valabilitate a contractului de reasigurare cesionarului din
contul curent în monedă națională a cedentului.
Studiu de caz 2
Răspunderea reasigurătorului pe riscul primit în reasigurare conform con-
diţiilor reasigurării constituie 70%. Termenul de acţiune a contractului de reasi-
gurare – un an, reasigurarea este proporţională. Prima de asigurare pe contractul
de asigurare directă constituie 415 768 lei. Depozitul de primă format de cedent
constituie 80% din prima de asigurare pe riscul primit în reasigurare, iar rata do-
bânzii aferentă depozitului de primă constituie 6% anual. Comisionul cedentului
constituie 5% din prima calculată pe riscul primit în reasigurare. Prima de asigu-
rare diminuată la suma depozitului de primă format de către cedent şi comisionul
calculat de către acesta a fost încasată de către reasigurător la contul curent în
monedă naţională.
Se cere: Înregistrați în contabilitatea reasigurătorului operaţiile economice
cu privire la venitul obținut de reasigurător pe riscul primit în reasigurare, chel-
tuielile la suma comisionului calculat cedentului pentru gestiunea riscului cedat,
formarea depozitului de prime, venitul reasigurătorului la suma dobânzii calcula-
te pe depozitul de prime format de cedent şi încasarea la contul curent în monedă
naţională a primei de către reasigurător.
Studiu de caz 3
În perioada de acţiune a contractului de reasigurare pe asigurarea directă,
cedentul a achitat despăgubirea de asigurare în sumă de 78 560 lei. Răspunderea
reasigurătorului pe contractul dat constituie 60%. Franciza necondiţionată con-
stituie 17 000 lei. Reasigurătorul a dat acordul de a achita cota despăgubirii de
asigurare cei revine în limita răspunderii asumate din contul depozitului de primă
reţinut anterior de cedent, iar diferența a fost achitată din contul curent în mone-
dă națională. Soldul rezervei de prime formate de cedent la intrarea în vigoare a
contractului de reasigurare constituie 30 000 lei.
Se cere: Argumentaţi conţinutul economic al operaţiilor ce ţin de înregis-
trarea recompensei procentuale a pagubelor pe riscurile transmise/primite în
124
reasigurare. Înregistraţi operaţiile date în contabilitatea cedentului şi reasigu-
rătorului.

1. Ce reprezintă reasigurarea?
2. În ce cazuri asigurătorul este obligat să transmită parţial sau integral ris-
curile preluate pe contractele de asigurare directă în reasigurare?
3. Prezentați deiniția reasigurării.
4. Lămuriți necesitatea reasigurării și evaluați rolul acesteia în stabilitatea
inanciară a asigurătorului.
5. Cine este partea responsabilă faţă de asigurat la transmiterea riscului pre-
luat în reasigurare?
6. Asigurătorul ce practică activitatea de asigurare directă are dreptul la
activitatea de reasigurare?
7. Care este baza juridică a reasigurătorului care doreşte să practice reasi-
gurarea ca gen de activitate?
8. Daţi clasiicarea şi deiniţia tipurilor de reasigurare.
9. Numiți procesul de transmitere a riscului primit în reasigurare unei părţi
ulterioare şi care este scopul acestui proces?
10. Numiţi termenii utilizaţi la denumirea părţilor ce participă la transmite-
rea riscului preluat în reasigurare unei părţi ulterioare.
11. Care este baza juridică a relaţiilor dintre părţi la transmiterea şi primirea
riscurilor în reasigurare?
12. Argumentați necesitatea reasigurării în activitatea de asigurări.
13. Ce forme de reasigurare cunoaşteţi?
14. Identiicați limita de restituire a daunelor de către reasigurător cedentului
pe riscul primit în reasigurare.
15. Identiicați veniturile şi cheltuielile cedentului din operaţiile ce ţin de
transmiterea riscurilor în reasigurare.
16. Determinați pentru acoperirea căror cheltuieli este destinat comisionul
cedentului din operaţiile pe riscurile transmise în reasigurare?
17. Determinați care este scopul formării depozitului de prime la cedent pe
riscurile transmise în reasigurare?
125
Capitolul 5. REZERVELE TEHNICE DE ASIGURARE
Obiective:
− Determinarea noțiunii și componenței rezervelor tehnice de asigurare.
− Identiicarea necesității formării rezervelor tehnice de asigurare.
− Determinarea și aplicarea metodelor de calculare a rezervelor tehnice de asi-
−
gurare.
Identiicarea modului de contabilizare a operațiilor privind constituirea și utili-
zarea rezervelor tehnice de asigurare.
− Argumentarea conținutului economic al rezervelor tehnice de asigurare.
5.1. Rezervele tehnice – conținut, esență, clasiicare, utilizare

Rezervele tehnice de asigurare, în esenţă, reprezintă datorii, şi în majoritatea
cazurilor sunt obligaţiuni de plată existente la data întocmirii situațiilor inanci-
are ale asigurătorului. Informația cu privire la rezervele tehnice de asigurare se
prezintă în bilanţul contabil al asigurătorului în calitate de datorie care nu este
speciicată şi nu are termene de rambursare.
La stabilitatea inanciară a asigurătorului inluenţează, în mare măsură,
eiciența utilizării luxurilor de numerar obținute în urma formării rezervelor teh-
nice de asigurare în calitate de sursă. Soldul acestora prezintă datorie pe obligaţii-
le asigurătorului neîndeplinite faţă de asiguraţi conform contractelor de asigurare
în vigoare la sfârşitul perioadei de raportare.
Conform prevederilor art. 34. al Legii nr. 407-XVI din 21.12.2006 cu pri-
vire la asigurări, asigurătorul formează şi menţine, potrivit activităţii pe care o
desfăşoară, suiciente rezerve tehnice, necesare îndeplinirii obligaţiilor ce rezultă
din contractele de asigurare şi reasigurare. Asigurătorul este obligat să colecteze
şi să păstreze la un nivel adecvat informaţia necesară creării de rezerve.
Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria „asigurare generală” are
obligaţia să formeze şi să menţină următoarele rezerve tehnice:
1. Rezerva de prime necâştigate;
2. Rezerva de daune nesoluţionate, care include:
a) rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate;
b) rezerva de daune neavizate;
3. Rezerva riscurilor neexpirate.
1) Rezerva de prime necâştigate care se calculează prin însumarea cotelor-
părţi din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contracte-
lor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi
126
această rezervă să relecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la
data calculării.
a) Rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate, care se creează şi se actu-
alizează în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel
încât fondul creat să ie suicient pentru acoperirea acestor daune.
b) Rezerva de daune neavizate care se creează şi se ajustează cel puţin la
încheierea anului inanciar în baza estimărilor asigurătorului, a datelor statistice
sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate, dacă regle-
mentările autorităţii de supraveghere nu prevăd altfel.
3) Rezerva riscurilor neexpirate – care se calculează în baza estimării da-
unelor ce vor apărea după încheierea anului inanciar, aferente contractelor de
asigurare încheiate înainte de acea dată – în mărimea în care valoarea lor estimată
depăşeşte rezerva de prime necâştigate.
Asigurătorul care desfăşoară activitate în categoria „asigurare de viaţă” are
obligaţia să constituie şi să menţină următoarele rezerve tehnice:
1. Rezerva matematică;
2. Rezerva matematică adiţională;
3. Rezerva pentru beneicii suplimentare;
4. Rezervele speciicate în categoria „asigurare generală”, după caz.
Rezerva matematică se calculează în baza evaluării actuariale necesare, lu-
ându-se în considerare viitoarele obligaţii ale asigurătorului rezultate din contrac-
tele de asigurare individuale.
Asigurătorul este obligat să prezinte autorităţii de supraveghere explicaţii, în
anexele la situațiile inanciare anuale, privind baza şi metodele aplicate la calcu-
larea rezervei matematice.
Mărimea rezervelor tehnice şi a celor matematice, constituite şi menţinute
conform art. 34 al Legii cu privire la asigurări, nu poate i mai mică decât mă-
rimea obţinută prin calculul acestor rezerve potrivit metodologiei stabilite prin
actul normativ al autorităţii de supraveghere.
În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata
despăgubirilor în valută străină, rezervele tehnice aferente se pot forma şi menţi-
ne în această valută.
Modul de formare a rezervelor tehnice şi a rezervelor matematice se stabi-
leşte prin actele normative ale autorităţii de supraveghere.
5.2. Metode de calculare a rezervelor tehnice

Rezervele tehnice de asigurare se formează de către societățile de asigurări
în baza regulamentelor interne „cu privire la rezervele tehnice de asigurare” care
sunt elaborate și implementate în vederea executării legii cu privire la asigurări
127
ştigate se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare, prin
însumarea cotei părţi din prima brută subscrisă, aferentă perioadei neexpirate a contractului de
și Regulamentului privind rezervele tehnice de asigurare aprobat prin Hotărârea

Pentru calcularea
nr. 1/5 valorii rezervei
din 11.01.2011 de prime
a Comisiei necâştigate,
Naționale aferentă unui
a Pieței Financiare contract
(CNPF) din Re-
se aplicăpublica
metodaMoldova.
„ ”, exprimată prin formula:
Calculul rezervei de prime necâştigate
Rezerva de prime necâştigate se calculează separat pentru iecare contract de
asigurare, prin însumarea cotei-părţi din prima brută subscrisă, aferentă perioadei
neexpirate a contractului de asigurare.
Pentru calcularea valorii rezervei de prime necâştigate, aferentă unui con-
în care:
tract de asigurare, se aplică metoda pro rata temporis, exprimată prin formula:
rezerva de prime necâştigate;
Ci
prima brută subscrisă; RPN = PBS × –––,
i i
Di
numărul
în care: de zile corespunzătoare perioadei neexpirate a contractului de asigurare,
pentru care aRPNfosti –subscrisă
rezerva de prime
prima ( necâştigate;
) de asigurare şi care se determină ca diferenţa dintre
PBSi – prima brută subscrisă;
numărul totalCde– zile ( ) corespunzătoare
numărul perioadei
de zile corespunzătoare de valabilitate
perioadei a contractului
neexpirate de asigurare
a contractului de şi
i
numărul asigurare, pentrudecare
de zile expirate a fost
la data subscrisăvalabilităţii
începutului prima (PBSacestuia;
i
) de asigurare şi care se de-
termină ca diferenţa dintre numărul total de zile (Di) corespunzătoare perioadei
numărul de zile corespunzătoare perioadei de valabilitate a contractului de asigurare,
de valabilitate a contractului de asigurare şi numărul de zile expirate de la data
începutului
pentru care valabilităţii
a fost subscrisă primaacestuia;
(
Di – numărul de zile corespunzătoare perioadei de valabilitate a contractului
contractul de asigurare pentru care se calculează rezerva de prime necâştigate.
de asigurare, pentru care a fost subscrisă prima (PBSi) de asigurare;
Rezerva i de prime necâştigate
– contractul de asiguraretotală
pentrureprezintă suma rezervelor
care se calculează rezerva dede prime
prime necâştigate
necâş-
tigate. ) pentru care prima de asigurare a fost subscrisă
Rezerva de prime necâştigate totală reprezintă suma rezervelor de prime
la data evaluării şi este
necâştigate exprimată
calculate prin formula:
pe iecare contract de asigurare (RPNi) pentru care prima de
asigurare a fost subscrisă la data evaluării şi este exprimată prin formula:
n
RPNt = ∑ RPNi
i=1
în în care:
care:
RPNt – rezerva de prime necâştigate totală la data t ;
nrezerva de prime
– numărul necâştigate
de contracte totală
pentru care la
sedata
calculează rezerva primei necâştigate.
numărul
Primadebrută
contracte pentru
subscrisă de care se calculează
asigurare include rezerva primei
atât prima necîştigate.
subscrisă prin asigu-
rarea directă, cât şi prima subscrisă, aferentă riscurilor primite în reasigurare,
Prima brută subscrisă de asigurare include atât prima subscrisă prin asigurarea directă, în t şi
cazul în care asigurătorul dispune de dreptul contractual de a înregistra prima
prima subscrisă
subscrisă,aferentă
iar primariscurilor primiteefectiv
a fost încasată în reasigurare, în cazul şi
sau recunoscută înînregistrată
care asigurătorul dispune de
ca primă
dreptul de încasat la de
contractual dataa evaluării
înregistrarezervei
primaprimei necâştigate.
subscrisă, iar prima a fost încasată efectiv sau
recunoscută şi înregistrată ca primă de încasat la
128
data evaluării rezervei primei necâştigate.
Pentru contractele de asigurare, la care data intrării în vigoare a contractului de asigurare
începe după data înregistrării în venituri a primei subscrise, i
Pentru contractele de asigurare, la care data intrării în vigoare a contractu-
lui de asigurare începe după data înregistrării în venituri a primei subscrise, iar
calculul rezervei primei necâştigate se efectuează la o dată intermediară între
data încheierii contractului şi data intrării în vigoare a contractului, rezerva
primei necâştigate este egală cu prima subscrisă.
Calculul rezervei de daune nesoluţionate

Rezerva de daune nesoluţionate, include: rezerva de daune declarate, dar
nesoluţionate și rezerva de daune neavizate.
Rezerva de daune nesoluţionate se referă la daunele declarate sau nu până
la data evaluării şi reprezintă suma rezervelor tehnice de daune nesoluționate a
asigurătorului în momentul formării acestora.
Asigurătorul este obligat să calculeze cu prudenţă costurile inale, aferente
daunelor nesoluţionate, estimate astfel încât să soluţioneze toate daunele şi/
sau beneiciile apărute în perioada de până la data calculării rezervei de daune
nesoluţionate şi care erau nesoluţionate la acea dată.
Costurile inale stabilite pentru soluţionarea daunelor şi/sau beneiciilor
includ valoarea calculată sau estimată a despăgubirii cuvenite pentru compen-
sarea daunelor, îndemnizaţiilor sau beneiciilor persoanei asigurate/păgubite
sau beneiciarului, plus valoarea efectivă şi/sau estimată a cheltuielilor de ad-
ministrare legate cu constatarea, evaluarea şi soluţionarea daunelor şi benei-
ciilor, aferente contractelor de asigurare, pentru care se calculează rezerva de
daune declarate, dar nesoluţionate, şi rezerva de daune neavizate.
Rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate se creează şi se actualizea-
ză separat pentru iecare contract de asigurare la care s-a notiicat producerea
cazului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor i efectuate
în viitor cu soluţionarea daunelor şi/sau beneiciilor, determinate în baza ra-
poartelor de daune şi/sau avizelor recepţionate de către asigurător pe parcursul
perioadei de gestiune, în orice formă (scrisă, telefonică, fax, poştă electronică/
e-mail etc.), indiferent dacă este sau nu determinată valoarea inală a daunelor
şi/sau beneiciilor, dar care nu au fost plătite sau au fost plătite parţial la data
calculării rezervei de daune declarate, dar nesoluţionate, astfel încât fondul cre-
at, aferent rezervei de daune declarate, dar nesoluţionate, să ie suicient pentru
acoperirea acestor daune şi/sau beneicii.
Mărimea totală a rezervei de daune declarate, dar nesoluţionate reprezintă
valoarea estimată a costurilor inale pentru soluţionarea tuturor daunelor şi/sau
beneiciilor apărute şi declarate pe parcursul perioadei de gestiune până la data
129
calculării. Valoarea estimată a costurilor inale se calculează prin următoarea
relaţie:
CR = (A + B – C + D),
în care:
CR – rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate, calculată pentru iecare
contract de asigurare;
A – valoarea daunelor şi/sau beneiciilor nesoluţionate din perioadele ante-
rioare celei de gestiune;
B – valoarea daunelor apărute şi declarate şi/sau a beneiciilor care decurg
din evenimentele care au avut loc în perioada de gestiune şi care trebuie să ie
înregistrate, pentru „asigurările generale” – în Registrul daunelor şi pentru „asi-
gurările de viaţă” – în Registrul daunelor şi beneiciilor;
C – valoarea daunelor şi/sau beneiciilor soluţionate din perioada de gesti-
une;
D – cheltuielile de administrare şi estimare a daunelor, care includ, după caz,
următoarele:
a) valoarea de 3% din suma daunelor nesoluţionate constatate la sfârşitul
perioadei de gestiune;
b) valoarea efectivă şi estimată a cheltuielilor de constatare, evaluare şi solu-
ţionare a daunei, aferente serviciilor prestate de terţe persoane (experţi indepen-
denţi), constatate la sfârşitul perioadei de gestiune, după caz.
În cazul în care valoarea nesoluţionată a daunei declarate sau beneiciului
este cunoscută la data calculării, această valoare trebuie să ie recunoscută şi
înregistrată ca rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate. În cazurile în care
dauna a apărut şi a fost declarată, dar nesoluţionată, şi beneiciul a fost recunos-
cut ca obligaţie, dar nesoluţionat la data calculării rezervei de daune declarate,
dar nesoluţionate, iar suma despăgubirii sau beneiciului încă nu a fost estimată
sau calculată, valoarea care va i înregistrată ca rezervă de daune declarate, dar
nesoluţionate este suma maximă a despăgubirii sau beneiciului de asigurare pe
riscuri similare, care însă nu poate depăşi suma asigurată pentru acest contract,
plus 3% (trei procente) din această valoare sau plus valoarea cea mai bună esti-
mată a cheltuielilor de administrare şi ajustare a daunelor, dacă înregistrarea şi
investigarea daunelor sunt executate prin intermediul serviciilor prestate de terţe
persoane (experţi independenţi).
În cazul daunelor care sunt obiectele unor acţiuni în instanţa de judecată,
rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate reprezintă valoarea daunelor ne-
soluţionate conform pretenţiilor reclamantului, înaintate în baza actelor de eva-
luare a prejudiciilor întocmite sub răspunderea persoanelor îndreptăţite să emită
astfel de acte, şi care nu poate i mai mare decât suma asigurată. În cazul în care
130
reclamantul nu prezintă un act de evaluare, asigurătorul calculează rezerva de
daună declarată, dar nesoluţionată în baza estimărilor dispuse de el. Valoarea
rezervei de daune declarate, dar nesoluţionate astfel constituită se menţine până
la pronunţarea hotărârii deinitive şi irevocabile a instanţei. O valoare adiţională
rezervei se creează imediat şi atunci când asigurătorul posedă informaţii precum
că sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru soluţionarea daunelor inale.
În cazul în care asigurătorul emite decizie de refuz la achitarea despăgubirii
de asigurare şi aceasta face sau devine obiectul unei acţiuni în instanţa de judeca-
tă, rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate se va constitui şi se va menţine
până la pronunţarea hotărârii deinitive şi irevocabile, la valoarea daunelor neso-
luţionate conform pretenţiilor reclamantului, înaintate în baza actelor de evaluare
a prejudiciilor întocmite sub răspunderea persoanelor îndreptăţite să emită astfel
de acte, şi care nu poate i mai mare decât suma asigurată.
La determinarea mărimii rezervei de daune declarate, dar nesoluţionate, afe-
rente daunelor survenite la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto ex-
ternă Cartea Verde, se ia în consideraţie valoarea daunelor apărute şi declarate,
precum şi cheltuielile de soluţionare a daunelor, indicate în cererile, notiicările,
debit-notele sau alte documente similare prezentate de persoane îndreptăţite, pre-
cum şi de Birourile Naţionale din ţările-membre ale Sistemului Carte Verde.
Asigurătorul are obligaţia de a menţine registrele de daune prevăzute de
actele normative în vigoare, astfel încât toate înregistrările aferente daunelor apă-
rute şi declarate, inclusiv datele calendaristice de soluţionare a daunelor, să se
efectueze zilnic.
Rezerva de daune neavizate se calculează pe iecare clasă de asigurări, în
baza celor mai bune estimări ale asigurătorului, prin metode actuariale, folosind
date statistice rezonabile. Această rezervă se creează şi se menţine pentru daunele
întâmplate, dar neavizate până la sfârşitul perioadei de gestiune (data calculării
rezervei).
La determinarea rezervei de daune neavizate, se va aplica metoda triunghiu-
lară de dezvoltare a daunelor (metoda Chain Ladder). Această metodă trebuie să
se bazeze pe metodologiile şi ipotezele actuariale, care trebuie să îndeplinească,
cel puţin, următoarele cerinţe:
a) să utilizeze informaţie statistică trimestrială, pentru cel puţin ultimele do-
uăsprezece trimestre anterioare perioadei de gestiune, aferentă daunelor plătite şi
rezervelor de daune declarate, dar nesoluţionate (daune apărute), înregistrate în
cel puţin ultimele douăsprezece trimestre anterioare datei de calculare a acestei
rezerve;
b) din informaţia statistică utilizată la calculul rezervei de daune neavizate
se exclud, dacă există, valoarea regreselor şi recuperărilor, precum şi a daunelor
131
pentru care asigurătorul a prezentat dovada legală de respingere a acestora la
plată;
c) cheltuielile de administrare şi alte cheltuieli de soluţionare a daunelor
trebuie să ie incluse în valoarea inală a Rezervei de daune neavizate. Aceste
cheltuieli vor include valoarea calculată de 3% (trei procente) din valoarea
Rezervei de daune neavizate care rezultă din calculele actuariale şi, după caz,
valoarea estimată preventiv a cheltuielilor de constatare, evaluare şi soluţionare
a daunei, aferente serviciilor prestate de terţe persoane (experţi independenţi);
d) daunele cu valori foarte mari pot i excluse în condiţiile în care actuarul
consideră că o abordare prudenţială a estimărilor ar impune neincluderea aces-
tora în informaţia statistică folosită la calculul rezervelor de daune neavizate. În
acest caz, actuarul este obligat să prezinte într-o notă separată motivele excluderii
acestor date din calcul.
Calculul Rezervei riscurilor neexpirate

Rezerva riscurilor neexpirate se calculează în baza estimării daunelor ce vor
apărea după încheierea perioadei de gestiune aferentă contractelor de asigurare
în vigoare la data calculării, în mărimea în care valoarea estimată a acestor daune
viitoare depăşeşte rezerva de prime necâştigate.
Rezerva riscurilor neexpirate se calculează şi se menţine separat pentru ie-
care clasă de asigurări.
Rezerva riscurilor neexpirate, pentru iecare clasă de asigurări, se calculează
prin următoarea relaţie:
RRNi = DEi – RPNi ,
în care:
RRNi – rezerva riscurilor neexpirate;
DEi – valoarea daunelor estimate care vor apărea în perioadele viitoare;
RPNi – rezerva de prime necâştigate la data calculării RRNi ;
i – clasa de asigurări
Valoarea totală a rezervei riscurilor neexpirate reprezintă suma rezervei ris-
curilor neexpirate (RRNi) calculate pentru iecare clasă de asigurări.
Metode de calcul a rezervei matematice, rezervei matematice adiţionale

şi rezervei pentru beneicii suplimentare
Rezerva matematică se calculează separat pentru iecare contract de asigura-
re de viaţă, folosind metoda primei brute bazată pe o evaluare actuarială prospec-
tivă – rezerva Zillmer (în continuare – Metoda prospectivă brută).
132
Asigurătorul poate aplica alte metode decât Metoda prospectivă brută, dacă
actuarul conirmă şi certiică că rezervele matematice calculate conform metode-
lor alternative (metoda primei brute bazată pe o evaluare actuarială retrospectivă,
metoda primei nete bazată pe o evaluare actuarială retrospectivă sau prospectivă
etc.) nu sunt mai mici decât mărimea rezervelor calculate folosind Metoda pro-
spectivă brută.
Metoda prospectivă brută va i aplicată ţinând cont de:
a) toate evenimentele viitoare pentru care sunt plătibile prime sau beneicii
conform termenelor şi condiţiilor care stau la baza contractelor sau poliţelor de
asigurare;
b) aşteptările rezonabile ale deţinătorilor de poliţe privind valorile de răs-
cumpărare sau rezerva acumulată, bonusurile, participaţia la proit sau altele ase-
menea stabilite conform practicilor asigurătorului şi aferente indemnizaţiilor;
c) costul opţiunilor, inclusiv comisioanele, după caz, oferite deţinătorilor
de poliţe în conformitate cu termenele şi condiţiile contractelor de asigurare de
viaţă.
Determinarea valorii obligaţiilor pentru iecare contract de asigurare de viaţă
se va efectua în baza unor premise corecte şi prudente, bazate pe datele ce rezultă
din experienţa asigurătorului sau alte statistici privind parametrii relevanţi şi va
include o valoare adecvată a marjei pentru variaţii adverse ale parametrilor cu
inluenţă relevantă, care poate necesita majorarea valorii rezervelor matematice.
Metoda de calcul a rezervelor matematice şi a parametrilor de evaluare a lor
nu se va modiica de la un an la altul pe durata contractului de asigurare, din cau-
za modiicărilor arbitrare aduse metodei de calcul sau parametrilor de evaluare şi
trebuie să ie de aşa natură, încât să permită recunoaşterea distribuţiei beneiciilor
în mod adecvat.
Rezervele matematice calculate la o dată intermediară, care nu corespunde
cu data de aniversare a contractului, se calculează printr-o metodă de interpolare
a rezervei.
Orice rezervă matematică negativă va i raportată şi evidenţiată ca iind ega-
lă cu zero.
În cazul în care valoarea de răscumpărare a unui contract de asigurare este
garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare în orice
moment trebuie să ie, cel puţin, egală cu valoarea de răscumpărare garantată.
La determinarea rezervelor matematice, se va ţine cont de natura, tipul şi
starea activelor care reprezintă răspunderea aferentă rezervelor, în scopul creării
unor rezerve prudente care să prevină eventualele modiicări ale valorii acelor
active ce ar inluenţa capacitatea asigurătorului de a-şi onora obligaţiile contrac-
tuale.
133
Rezervele matematice adiţionale se calculează în cazul în care randamen-
tul prezent sau previzibil al activelor asigurătorului, care practică asigurări de
viaţă, devine insuicient pentru a-şi îndeplini angajamentele faţă de asiguraţi în
ceea ce priveşte rata dobânzii utilizată în calcule.
Rezerva pentru beneicii suplimentare (bonusuri de asigurare) se formea-
ză şi se menţine în scopul evaluării obligaţiilor asigurătorului datorate pentru
plata bonusurilor aferente contractelor de asigurări de viaţă la care se prevede
dreptul asiguratului de a participa la beneiciile suplimentare (venitul investi-
ţional) obţinute din fructiicarea rezervei matematice. Rezerva pentru beneicii
suplimentare (bonusuri de asigurare) se calculează prin metoda retrospectivă,
separat pe iecare contract de asigurare.
Cota reasigurătorului în rezervele tehnice brute (contul reasigurătorului)

Cota reasigurătorului în rezervele tehnice brute se determină conform mo-
dului stabilit de Regulamentul privind rezervele tehnice de asigurare, în funcție
de tipul reasigurării (proporţională sau neproporţională, facultativă sau obliga-
torie etc.), de condiţiile şi termenele contractului de reasigurare.
Asigurătorul calculează cota reasigurătorului în rezervele tehnice conco-
mitent cu determinarea valorii brute a rezervelor tehnice. Cota reasigurătorului
trebuie calculată şi raportată separat pentru iecare tip de rezervă tehnică.
La determinarea cotei reasigurătorului în rezervele tehnice, aferente con-
tractelor sau poliţelor transmise în reasigurare, se va ţine cont de capacitatea
asigurătorului de a plăti indemnizaţiile de asigurare pentru daunele reasigurate
şi oportunitatea primirii plăţilor respective de la reasigurator. Această formă de
risc de piaţă se ia în consideraţie la evaluarea rezervelor tehnice. În acest caz,
actuarul trebuie să dezvăluie şi să informeze despre existenţa unui astfel de
risc, potenţialul impact al acestuia asupra rezervelor tehnice ale asigurătorului
şi modul în care actuarul a gestionat riscul respectiv la determinarea acestor
rezerve.
Între asigurătorul care cedează şi reasigurător sau între reasigurătorul care
retrocedează şi reasigurător sau retrocesionar transferul de valori trebuie să ie
real şi complet.
Cota reasigurătorului în rezerva de prime necâştigate brută aferentă con-
tractelor cedate în reasigurare se calculează conform metodelor pentru calculul
rezervelor de prime necâştigate, prevăzute în prezentul Regulament, iar în cazul
în care aceste metode nu pot i aplicate – în conformitate cu clauzele contractu-
lui de reasigurare, la data intrării în vigoare a contractului de reasigurare.
134
Cota reasigurătorului în rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate bru-
tă, aferentă contractelor cedate în reasigurare, se calculează separat pe iecare
contract de asigurare la care s-a notiicat producerea evenimentului asigurat şi
care a fost transmis în reasigurare, şi este egală cu valoarea recuperabilă de la
reasigurători, în conformitate cu condiţiile contractelor de reasigurare.
Cota reasigurătorului în rezerva de daune neavizate brută, aferentă con-
tractelor cedate în reasigurare, se calculează pe iecare clasă de asigurare în
baza datelor statistice acumulate privind despăgubirile plătite pe contracte de
asigurare, transmise în reasigurare, pe clasa de asigurare dată, aplicând urmă-
toarea formulă:
DRE
RDNARE = RDNABRUT × ––––
D
în care:
RDNARE – cota reasigurătorului în rezerva de daune neavizate brută pentru
o anumită clasă de asigurări;
RDNABRUT – rezerva de daune neavizate brută pentru o anumită clasă de
asigurări, care dispune de contracte cedate în reasigurare;
DRE – valoarea daunelor şi/sau îndemnizaţiilor şi beneiciilor recuperate
efectiv din reasigurare în perioada de gestiune, aferente aceleiaşi clase de asi-
gurări;
D – valoarea totală a daunelor şi/sau îndemnizaţiilor şi beneiciilor plătite
pe parcursul perioadei de gestiune, aferente aceleiaşi clase de asigurări.
În calitate de valori DRE şi D pot i folosite, prin argumentarea actuarului,
şi valorile corespunzătoare aferente rezervelor de daune declarate, dar nesolu-
ţionate, stabilite la data calculării. Suma totală a rezervei de daune neavizate
(RDNARE) corespunzătoare iecărei clase de asigurări reprezintă cota totală a
reasigurătorului în rezerva de daune neavizate.
Cota reasigurătorului în rezerva riscurilor neexpirate brută, aferentă con-
tractelor cedate în reasigurare, se calculează conform metodei prevăzute pentru
calculul rezervelor riscurilor neexpirate sau conform clauzelor contractului de
reasigurare, la data intrării în vigoare a contractului de reasigurare.
Cota reasigurătorului în rezerva matematică se calculează separat pentru
iecare contract sau poliţă de asigurare (grupe de contracte sau poliţe) în con-
formitate cu prevederile contractului de reasigurare şi/sau programului de rea-
sigurare.
135
5.3. Contabilitatea operațiilor privind constituirea și utilizarea
rezervelor tehnice
Rezerva de prime necâștigate
1. Înregistrarea rezervei de prime necâștigate la suma primelor de asigurare
subscrise pe contractele de asigurare directă:
rezervei de prime necâștigate”
Credit 525 ”Rezerva de prime necâștigate”.
2. La inele iecărei luni se actualizează rezerva de prime necâștigate de că-
tre asigurător și se înregistrează în contabilitate sumele eliberate din rezervă:
Debit 525 „Rezerva de prime necâștigate”
Credit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6117„Modiicarea
rezervei de prime necâștigate”.
3. Înregistrarea cotei reasigurătorului în momentul încheierii contractului
de reasigurare conform condițiilor reasigurării:
Debit 261 „Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen scurt”,
subcont 2611 „Cota reasigurătorului în rezerva de prime
necâștigate”
Credit 611 „Venituri din primele de asigurare”, subcont 6118 „Modiicarea
cotei reasigurătorului în rezerva de prime necâștigate”.
4. Eliberarea sumelor din cota reasigurătorului în rezerva de prime
necâștigate, actualizarea la inere lunii curente:
cotei reasigurătorului în rezerva de prime necâștigate”
Credit 261 „Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen scurt”,
subcont 2611 „Cota reasigurătorului în rezerva de prime
necâștigate”.
Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate

6. Formarea rezervei de daune declarate, dar nesoluționate de către asigurător
la înregistrarea cererii asiguratului referitor la producerea evenimentului asigurat:
Credit 542 „Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate”.
136
7. Actualizația lunară a rezervei:
– în caz că dauna evaluată curentă este mai mare decât dauna anunțată, se
înregistrează diferența prin aceeași formulă contabilă:
Credit 542 „Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate”;
– în caz că dauna evaluată curentă este mai mică ca cea precedentă, se înre-
gistrează eliberarea sumelor din rezervă:
Credit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7114 „Modiica-
rea rezervei de daune nesoluționate”.
8. Cota reasigurătorului în rezerva de daune declarate, dar nesoluționate se
înregistrează conform condițiilor reasigurării:
Debit 261„Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen scurt”,
subcont 2612 „Cota reasigurătorului în rezerva de daune de-
clarate, dar nesoluționate”
Credit 711„Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7115 „Modiica-
rea cotei reasigurătorului în rezerva de daune nesoluționate”.
9. Actualizarea lunară a rezervei:
– în caz că dauna evaluată curentă este mai mare decât dauna anunțată, se
înregistrează diferența în cota reasigurătorului:
Debit 261„Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen scurt”,
clarate, dar nesoluționate”
Credit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7115„Modiicarea
cotei reasigurătorului în rezerva de daune nesoluționate”;
– în caz că dauna evaluată curentă este mai mică ca cea precedentă, se înre-
gistrează eliberarea sumelor din cota reasigurătorului în rezervă:
Debit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7115„Modiica-
rea cotei reasigurătorului în rezerva de daune nesoluționate”
Credit 261„Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen scurt”,
clarate, dar nesoluționate”.
137
10. După achitarea daunei pe contractul de asigurare directă se anulează
activul – cota reasigurătorului în rezerva de daune declarate, dar nesoluționate și
se recunoaște creanța reasigurătorului spre achitare cedentului:
– anularea activului la cota reasigurătorului în suma daunei:
Debit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7115„Modiica-
rea cotei reasigurătorului în rezerva de daune nesoluționate”
Credit 261„Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen scurt”,
clarate, dar nesoluționate”;
– recunoașterea creanței reasigurătorului la cota acestuia în suma daunei:
Debit 224„Creanțe curente ale reasigurătorilor”, subcont 2242 „Creanțe
aferente recuperărilor din reasigurare”
Credit 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgubire”, subcont 7113 „Recompen-
se de pagube încasate pe riscurile transmise în reasigurare”.

Studiu de caz 1
Rezerva daunelor declarate, dar nesoluționate, formată pe contractul de asi-
gurare directă, constituie 20 000 lei. În urma cercetărilor efectuate, asigurătorul
a luat hotărârea de a achita asiguratului despăgubirea de asigurare în mărimea de
16 000 lei. Riscul pe contractul dat este reasigurat. Răspunderea reasigurătorului
constituie 60%.
Se cere: Argumentaţi conţinutul economic al operaţiilor cu privire la con-
tabilizarea modiicării mărimii rezervei daunelor declarate, dar nesoluționate în
contabilitatea asigurătorului.
Studiu de caz 2
Determinaţi rezerva de prime necâştigate la 01.07.2013 și 01.10.2013 pe
contractul de asigurări de bunuri preluat de Societatea de asigurări „XXX”, care
intră în vigoare la 03.06.2013. Prima brută subscrisă pe contractul dat constituie
7 600 lei. Termenul contractului de asigurare – un an.
Studiu de caz 3
Rezerva daunelor declarate, dar nesoluționate, formată pe contractul de asi-
gurare directă, constituie 23 000 lei. În urma cercetărilor efectuate, asigurătorul
138
a luat hotărârea de a achita asiguratului despăgubirea de asigurare în mărime de
25 000 lei. Riscul pe contractul dat este reasigurat. Răspunderea reasigurătorului
constituie 60%.
Se cere: Argumentaţi conţinutul economic al operaţiilor cu privire la con-
tabilizarea modiicării mărimii rezervei daunelor declarate, dar nesoluționate în

1. Prezentați cerințele de formare și păstrare a rezervelor tehnice de asigu-
rare de către societatea de asigurări.
2. Clasiicați rezervele tehnice de asigurare formate de asigurătorul care
practică activitate în categoria „asigurări generale”.
3. Clasiicați rezervele tehnice de asigurare formate de asigurătorul care
practică activitate în categoria „asigurări de viață”.
4. Care este esența rezervelor tehnice de asigurare?
5. Identiicați metoda de formare a rezervei de prime necâștigate.
6. Ce reprezintă rezerva totală de prime necâștigate a asigurătorului?
7. Identiicați metoda de calcul a rezervei de daune declarate, dar
nesoluționate.
8. Determinați modul de calcul al rezervei de daune neavizate.
9. Care este baza de calcul a rezervei riscurilor neexpirate?
10. Identiicați metoda de calcul a rezervei riscurilor neexpirate.
11. Determinați modul de calcul al cotei reasigurătorului în rezervele tehnice
brute.
12. Explicați momentul și cuantumul formării rezervei daunelor declarate,
dar nesoluționate de către societatea de asigurări.
13. Identiicați formulele contabile la înregistrarea cheltuielilor cu des-
păgubiri când are loc modiicarea rezervei de daune declarate, dar
nesoluționate.
14. Prezentați înregistrarea operației economice cu privire la formarea rezer-
vei de prime necâștigate.
15. Explicați modul de înregistrare a sumelor eliberate din rezerva de prime
necâștigate.
139
Capitolul 6. INDICATORI FINANCIARI AI ACTIVITĂȚII
DE ASIGURĂRI: SOLVABILITATE; LICHIDITATE
CONFORME CU DIRECTIVELE EUROPENE SPECIFICE
Obiective:
− Determinarea noțiunilor de solvabilitate și lichiditate a asigurătorului/reasigu-
rătorului.
− Determinarea valorii activelor admise în calculul marjei de solvabilitate.
− Identiicarea condiţiilor de garantare a solvabilităţii activităţii de asigurări.
− Determinarea valorii activelor admise în calculul marjei de solvabilitate.
− Explicarea cerințelor de dispersare a activelor în scopul determinării marjelor
de solvabilitate a asigurătorului/reasigurătorului.
− Stabilirea modului de calcul al marjei de solvabilitate disponibile și ratei
solvabilității.
− Calcularea marjei de solvabilitate disponibile și ratei solvabilității în baza stu-
−
diului de caz.
Calcularea coeicientului de lichiditate în baza studiului de caz.
6.1. Solvabilitate – noțiune, condiții de garantare

Solvabilitatea asigurătorului/reasigurătorului reprezintă capacitatea lui i-
nanciară de a-şi onora în momentul oportun şi în totalitate obligaţiile de plată
asumate.
Conform legii cu privire la asigurări, art. 30, asigurătorul/reasigurătorul tre-
buie să deţină, pe durata activităţii sale, în orice moment, o marjă de solvabilitate
disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate.
Marja de solvabilitate disponibilă conform cerințelor legale în vigoare este
constituită din patrimoniul asigurătorului/reasigurătorului liber de orice angaja-
ment previzibil, cu excepţia activelor nemateriale.
În funcţie de clasele de asigurări practicate, asigurătorul/reasigurătorul este
obligat să-şi determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităţi de
calcul şi de raportare sunt stabilite de Regulamentul privind marjele de solvabili-
tate şi coeicientul de lichiditate ale asigurătorului (reasigurătorului) aprobat prin
Hotărârea CNPF RM nr. 2/1 din 21 ianuarie 2011.
Stabilitatea inanciară a asigurătorului/reasigurătorului reprezintă capacita-
tea acestuia de a respecta marja de solvabilitate pe întreaga durată a obligaţiilor
certe, asumate conform contractelor de asigurare (reasigurare), precum şi a obli-
gaţiilor viitoare.
140
Stabilitatea inanciară a asigurătorului/reasigurătorului este garantată prin:
− nivelul capitalului propriu;
− totalitatea activelor şi gradul lor de diversiicare şi lichiditate;
− rezervele tehnice şi matematice;
− coraportul dintre obligaţiile din asigurare şi obligaţiile cedate în reasi-
− eicienţa politicii investiţionale.

gurare;
Cerinţele faţă de modalitatea de calculare şi raportare, structura şi compo-

nentele marjei de solvabilitate minime (MSM) şi marjei de solvabilitate disponi-
bile (MSD), categoriile de active admise să reprezinte rezervele tehnice şi marja
de solvabilitate minimă, regulile de dispersare a plasamentelor şi coeicientul
de lichiditate ale asigurătorului (reasigurătorului) sunt stabilite în Regulamentul
privind marjele de solvabilitate şi coeicientul de lichiditate ale asigurătorului
(reasigurătorului), (în continuare Regulament) aprobat de către autoritatea de su-
praveghere.
Termenii şi expresiile din Regulament au următoarele semniicaţii:
active lichide – mijloacele băneşti în casierie, conturi de decontare, conturi
de depozit la vedere sau de depozit la termen, care pot i retrase necondiţionat
şi valorile mobiliare care pot i uşor convertite în mijloace băneşti, fără a atrage
penalităţi;
daune apărute – daunele plătite plus modiicarea rezervelor de daune neso-
luţionate pentru o anumită perioadă de raportare;
daune brute apărute – daunele apărute, înainte de deducerea cotei reasigu-
rătorului aferentă lor;
daune nete apărute – daunele brute apărute minus cota reasigurătorului din
daunele brute apărute;
fondurile asiguraţilor – totalitatea activelor admise de Regulament să aco-
pere obligaţiile contractuale ale asigurătorului (reasigurătorului) şi o treime din
mărimea marjei de solvabilitate minime, în cuantumurile prevăzute de regulile
de dispersare;
fondurile asigurătorului (reasigurătorului) – totalitatea activelor admise şi
prevăzute de Regulament, altele decât cele care reprezintă fondurile asiguraţilor;
marja de solvabilitate disponibilă – suma cu care valoarea activelor depă-
şeşte valoarea obligaţiilor şi constituie nivelul capitalului propriu al asigurătoru-
lui (reasigurătorului);
marja de solvabilitate minimă – nivelul capitalului propriu pe care asigură-
torul (reasigurătorul) este obligat să-l deţină şi să-l menţină în permanenţă, nivel
sub care asigurătorul (reasigurătorul) nu are stabilitate inanciară garantată, pu-
nându-se în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de asiguraţi (reasiguraţi).
141
Mărimea marjei de solvabilitate minime nu poate i mai mică decât mărimea
capitalului social minim stabilit prin lege;
obligaţii contractuale (obligaţii asumate prin poliţa de asigurare) – valoa-
rea totală a rezervelor tehnice de asigurare;
rata de solvabilitate – raportul dintre valoarea marjei de solvabilitate dispo-
nibile şi valoarea marjei de solvabilitate minime;
suma la risc – diferenţa dintre indemnizaţia de asigurare şi rezerva matema-
tică, calculată pentru contractele de asigurare care acoperă riscul de deces.
Rata de solvabilitate a asigurătorului (reasigurătorului) trebuie să ie egală cu cel
puţin 100%, care trebuie menținută în permanență. Rata de solvabilitate la un nivel
nu mai mic decât cel de 100% este nivelul sub care asigurătorul/reasigurătorul este
considerat incapabil de a-şi onora obligaţiile pe măsură ce acestea devin eligibile.
Fiecare asigurător (reasigurător) este obligat să-şi calculeze şi să monitorize-
ze lunar, în mod continuu, marja de solvabilitate minimă şi marja de solvabilitate
disponibilă.
Asigurătorul (reasigurătorul) raportează informaţia privind marja de solva-
bilitate minimă şi marja de solvabilitate disponibilă la data la care se întocmesc
situațiile inanciare sau la oricare altă dată de raportare stabilită de autoritatea de
supraveghere.
În cazul în care se constată că oricare dintre marjele sale de solvabilitate,
minimă sau disponibilă, coboară sub nivelul de 100% (nivel minim aprobat), asi-
gurătorul (reasigurătorul) este obligat să informeze autoritatea de supraveghere
într-un termen de 10 zile din ziua în care a alat despre această încălcare.
6.1.1. Determinarea valorii activelor admise în calculul marjei

de solvabilitate
Sunt admise să acopere şi să reprezinte rezervele tehnice de asigurare şi
marja de solvabilitate minimă a asigurătorului (reasigurătorului), conform Regu-
lamentului privind marjele de solvabilitate şi coeicientul de lichiditate ale asigu-
rătorului (reasigurătorului), următoarele categorii de active:
1. valori mobiliare emise de Guvernul Republicii Moldova sau de altă auto-
ritate de stat, cu condiţia că Guvernul, respectiv autoritatea, garantează achitarea
sumei de bază şi a dobânzii;
2. valori mobiliare emise de guvernele, băncile centrale ale altor state, care deţin
ratingul de cel puţin BBB sau unul similar potrivit agenţiilor internaţionale de rating,
precum şi de organisme inanciare internaţionale, cu condiţia că guvernele, băncile
sau organismele menţionate garantează achitarea sumei de bază şi a dobânzii;
3. valori mobiliare corporative tranzacţionate pe o piaţă reglementată (bur-
să) din Republica Moldova;
142
4. valori mobiliare corporative care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă regle-
mentată (bursă) din Republica Moldova, cu condiţia că acestea sunt emise de
persoane juridice care sunt constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare şi
îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova;
5. disponibilităţi băneşti în casierie alate sub control restricţionat din partea
asigurătorului;
6. disponibilităţi băneşti în conturi de decontare curente, depozite şi investi-
ţii, în instituţiile inanciare licenţiate de Banca Naţională a Moldovei;
7. bunuri imobiliare şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobiliare care
sunt contabilizate ca terenuri sau construcţii, cu condiţia că aceste active sau
drepturi aduc sau vor aduce beneicii economice şi sunt înregistrate în Registrul
bunurilor imobile;
8. creanţe aferente primelor subscrise în măsura în care nu sunt mai vechi de
60 de zile de la data scadentă;
9. cota reasigurătorului în rezervele tehnice de asigurare.
Asigurătorul (reasigurătorul) va determina valoarea activelor în scopul cal-
culării marjei de solvabilitate şi va întocmi raportul Forma A – Active conform
Anexei la Regulamentul privind marjele de solvabilitate şi coeicientul de lichi-
ditate ale asigurătorului (reasigurătorului) .
Următoarele active vor i recunoscute la valoarea zero:
1. activele nemateriale ale asigurătorului (reasigurătorului), cu excepţia pro-
gramelor soft;
2. mobila ca parte componentă a mijloacelor ixe, materialele şi obiectele de
inventar;
3. avansurile care au o vechime de peste 90 de zile de la data scadentă, acor-
date angajaţilor;
4. creanţele aferente primelor subscrise în măsura în care sunt mai vechi de
60 de zile de la data scadentă;
5. creanţele de la reasigurători mai vechi de 90 de zile de la data scadentă;
6. alte creanţe şi avansuri, în măsura în care nu sunt recuperabile;
7. cheltuielile, inclusiv de achiziţie, reportate;
8. partea de proit şi/sau rezerve, altele decât cele tehnice, spre alocare ale
asigurătorului (reasigurătorului) şi orice active ictive altele decât cheltuielile an-
ticipate.
Valoarea calculatoarelor şi echipamentului electronic, precum şi valoarea
programelor soft trebuie să corespundă valorilor atribuite după cum urmează:
1. şaptezeci şi cinci procente (75%) din cost în anul de achiziţie;
2. cincizeci procente (50%) din cost în al doilea an de la data achiziţiei;
3. douăzeci şi cinci procente (25%) din cost în al treilea an de la data achiziţiei;
143
4. zero procente (0%) ulterior.
Toate celelalte active ale unui asigurător (reasigurător) trebuie să dețină va-
lori corespunzătoare determinate în conformitate cu prevederile Legii contabili-
tăţii nr.113-XVI din 27.04.2007.
Asigurătorul (reasigurătorul) determină valoarea obligaţiilor în scopul cal-
culării marjei de solvabilitate şi întocmește raportul Forma O – Obligaţii, con-
form Anexei 2 la Regulamentul privind marjele de solvabilitate şi coeicientul de
lichiditate ale asigurătorului (reasigurătorului).
6.1.2. Cerințe de dispersare a activelor în scopul determinării marjelor

de solvabilitate
Activele care acoperă rezervele tehnice de asigurare şi marja de solvabili-
tate minimă trebuie plasate şi investite în mod prudent, astfel încât să se asigure
protecţia şi securitatea lor, precum şi într-un mod diversiicat, astfel încât să se
evite concentrarea inutilă a riscului investiţional care poate i asociat anumitor
categorii de active admise.
Activele admise să acopere rezervele tehnice de asigurare, exceptând cota
reasigurătorului în rezervele tehnice şi marja de solvabilitate minimă, nu pot servi
drept obiect al contractelor de gaj, drept sursă de plată a obligaţiilor asumate prin
garanţii bancare sau pentru acoperirea altor obligaţii faţă de creditori, precum şi
nu pot i grevate de alte sarcini.
La plasarea activelor admise să acopere rezervele tehnice de asigurare şi o
treime din marja de solvabilitate minimă, astfel cum sunt descrise la pct.16 al
Regulamentul privind marjele de solvabilitate şi coeicientul de lichiditate ale
asigurătorului (reasigurătorului), asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să respecte
următoarele reguli de dispersare:
1. valorile mobiliare emise de către Guvernul Republicii Moldova sau de
altă autoritate de stat sunt admise în orice cuantum, în limita totalului dintre re-
zervele tehnice, exceptând cota reasigurătorului în rezervele tehnice, şi o treime
din marja de solvabilitate minimă, cu condiţia că se respectă coeicientul de li-
chiditate stabilit la pct.25 al Regulamentului privind marjele de solvabilitate şi
coeicientul de lichiditate ale asigurătorului (reasigurătorului);
2. valorile mobiliare emise de guvernele, băncile centrale ale oricărui alt
stat, sau ale unei organizaţii inanciare internaţionale, pot constitui nu mai mult
de 5% în cazul unui şi aceluiaşi emitent şi nu mai mult de 20% în ansamblu din
totalul dintre rezervele tehnice, exceptând cota reasigurătorului în rezervele teh-
nice, şi o treime din marja de solvabilitate minimă;
3. valorile mobiliare corporative pot constitui nu mai mult de 15% în cazul
unuia şi aceluiaşi emitent sau debitor şi nu mai mult de 40% în ansamblu din
144
nice, şi o treime din marja de solvabilitate minimă, cu condiţia că valorile mo-
biliare care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată (bursă) a Republicii
Moldova constituie nu mai mult de 3% în cazul unuia şi aceluiaşi emitent sau
debitor şi nu mai mult de 10% în ansamblu din totalul dintre rezervele tehnice,
exceptând cota reasigurătorului în rezervele tehnice, şi o treime din marja de
solvabilitate minimă;
5. disponibilităţile băneşti în casierie pot constitui nu mai mult de 3% din
nice, şi o treime din marja de solvabilitate minimă;
6. disponibilităţile în conturi de decontare curente în instituţii inanciare li-
cenţiate de Banca Naţională a Moldovei, inclusiv în valută străină, pot constitui
nu mai mult de 10% din totalul dintre rezervele tehnice, exceptând cota reasigu-
rătorului în rezervele tehnice, şi o treime din marja de solvabilitate minimă;
7. depozitele şi investiţiile în instituţii inanciare licenţiate de Banca Naţi-
onală a Moldovei pot constitui nu mai mult de 15% în cazul uneia şi aceleiaşi
instituţii inanciare şi nu mai mult de 50% în ansamblu din totalul dintre rezervele
tehnice, exceptând cota reasigurătorului în rezervele tehnice, şi o treime din mar-
ja de solvabilitate minimă;
8. terenurile sau construcţiile separate, sau terenurile sau construcţiile situ-
ate suicient de aproape unele de altele, ca să ie considerate efectiv ca o singură
investiţie, într-un interes legal real într-o proprietate imobiliară, pot constitui nu
mai mult de 15% în cazul uneia şi aceleiaşi investiţii şi nu mai mult de 40% în
ansamblu din totalul dintre rezervele tehnice, exceptând cota reasigurătorului în
rezervele tehnice, şi o treime din marja de solvabilitate minimă;
9. creanţele aferente primelor subscrise, în măsura în care nu sunt mai vechi
de 60 de zile de la data scadentă, pot constitui nu mai mult de 3% în cazul unuia
şi aceluiaşi debitor şi nu mai mult de 15% în ansamblu din totalul dintre rezer-
vele tehnice, exceptând cota reasigurătorului în rezervele tehnice, şi o treime din
marja de solvabilitate minimă;
10. cota reasigurătorului în rezervele tehnice este admisă în cuantumul obţi-
nut la calcularea rezervelor tehnice.
6.1.3. Determinarea marjei de solvabilitate disponibile și ratei solvabilității

Asigurătorul (reasigurătorul) care practică asigurări de viaţă calculează mar-
ja de solvabilitate minimă pe baza rezervelor tehnice aferente asigurărilor de via-
ţă şi sumei la risc, în conformitate cu Forma MSM V, Anexa 3 la Regulamentul
(reasigurătorului).
145
Asigurătorul (reasigurătorul) care practică asigurări generale calculează
marja de solvabilitate minimă pe baza primelor nete subscrise în ultimele 12
luni şi daunelor nete apărute în ultimele 12 luni, în conformitate cu Forma
MSM_G, Anexa 4 la Regulament.
Marja de solvabilitate disponibilă şi rata de solvabilitate a asigurătorului
(reasigurătorului) se calculează în conformitate cu Forma MSD_RS, Anexa 5
la Regulament.
Rezervele tehnice de asigurare şi o treime din marja de solvabilitate mi-
nimă trebuie în permanenţă acoperite şi reprezentate de active admise, ţinând
cont de regulile de dispersare, în conformitate cu capitolul IV al aceluiași Re-
gulament.
6.2. Lichiditate – noțiune, cerințe de menținere

Lichiditatea reprezintă capacitatea unui activ de a i transformat în bani
fără pierderea valorii sale. Astfel, un activ este cu atat mai lichid, cu cât poate
i mai ușor și mai repede transformat în bani cash.
Menținerea lichidităților este capacitatea societății de asigurări să-și ono-
reze obligațiile asumate pe contractele de asigurare în vigoare la momentul
survenirii cazului asigurat. Conform Regulamentului privind marjele de solva-
bilitate şi coeicientul de lichiditate ale asigurătorului (reasigurătorului), cap.
V „Modul de calculare și raportare a coeicientului de lichiditate”, asigurătorul
este obligat să garanteze lichiditatea prin menţinerea în permanenţă a unor ac-
tive negrevate de sarcini şi lichide şi să menţină lichiditatea permanentă asigu-
rând executarea în termen a obligaţiilor sale contractuale, precum şi a celorlalte
obligaţii, şi acoperirea cheltuielilor sale operaţionale.
Pentru a menţine o lichiditate permanentă, asigurătorul este obligat să în-
treprindă măsurile necesare pentru a asigura securitatea investiţiilor sale cu
scopul de a preveni periclitarea valorii lor de piaţă şi a lichidităţii sale.
În scopul garantării lichidităţii, asigurătorul (reasigurătorul) va planiica în
iecare zi, în măsura în care este posibil, luxul de intrări şi ieşiri de lichidităţi
pentru următoarele şase zile.
Coeicientul de lichiditate al asigurătorului (reasigurătorului) constituie
raportul dintre activele lichide şi obligaţiile devenite scadente.
Conform pct. 25 al Regulamentului privind marjele de solvabilitate şi co-
eicientul de lichiditate ale asigurătorului (reasigurătorului), asigurătorul (rea-
sigurătorul) este obligat să menţină în permanenţă un coeicient de lichiditate
de cel puţin 1,0.
146
6.2.1. Active și obligații admise în calcul
În scopul determinării coeicientului de lichiditate, activele lichide ale asi-
gurătorului (reasigurătorului) sunt următoarele:
1. mijloacele băneşti în conturile de decontare curente, inclusiv în valută
străină;
2. numerar în casierie;
3. depozite bancare la vedere;
4. depozite bancare care pot i retrase necondiţionat;
5. alte active care pot i transformate imediat în mijloace băneşti pentru
stingerea obligaţiilor devenite scadente.
Obligaţiile devenite scadente ale asigurătorului (reasigurătorului) sunt
următoarele:
1. obligaţiile devenite scadente conform contractelor de asigurare (reasi-
gurare);
2. obligaţiile devenite scadente rezultate din activitatea operaţională, altele
decât cele indicate la pct.1 al Regulamentului;
3. alte obligaţii devenite scadente.
6.2.2. Determinarea coeicientului de lichiditate

Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să calculeze zilnic suma activelor li-
chide menţionate la pct. 6.2.1, suma obligaţiilor devenite scadente menţionate
şi coeicientul de lichiditate, conform formei CL din Anexa 6 a Regulamentului
(reasigurătorului).
Forma CL întocmită de asigurător (reasigurător) se păstrează în documen-
tele primare şi este prezentată autorităţii de supraveghere la cererea acesteia
sau la oricare altă dată de raportare.
Asigurătorul este obligat să notiice autoritatea de supraveghere privind
incapacitatea sa de a-şi onora obligaţiile devenite scadente în cel mult 48 de
ore din momentul constatării situaţiei de incapacitate, anexând forma CL la
acea dată.
Notiicarea trebuie să includă suma şi structura activelor lichide şi obliga-
ţiile devenite scadente, dar nesoluţionate ale asigurătorului, explicaţii privind
incapacitatea de plată şi măsurile de redresare aplicate.
147
Studiu de caz 1
Conform informaţiei din bilanț pentru anul 2015, Societatea de asigurări
„X” dispune de următoarele active şi obligaţii:
Valoarea
Indicatorii
(lei)
1. Rezerva de prime necâştigate 5 550 500
2. Rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate 1 600 750
3. Rezerva de daune neavizate 1 575
4. Datorii asociate contractelor de asigurare 1 940 800
5. Datorii aferente cererilor de despăgubiri 51 783
6. Datorii comerciale 124 761
7. Datorii față de acționari 49 400
8. Datorii pe prime cedate în reasigurare 859 200
9. Datorii față de intermediari 230 700
10. Active admise în Fondurile asiguraţilor 9 880 900
11. Active admise în Fondurile asigurătorului 12 345 800
12. Marja de solvabilitate minimă 15 000 000
Se cere: Calculați marja de solvabilitate disponibilă şi rata solvabilităţii asi-

gurătorului conform Formei MSD_RS, Anexa 5 la Regulamentul privind marjele
de solvabilitate ale asigurătorului (reasigurătorului), apreciaţi rezultatele obţinute
în conformitate cu cerinţele normative în vigoare și expuneți-vă care sunt măsu-
rile obligatorii ale asigurătorului în acest caz.
Studiu de caz 2
La data de 01 octombrie 2015, conform informaţiei din bilanţ, Societatea de
asigurări „XXX” dispune de următoarele active şi obligaţii:
Active:
– admise în fondul asiguraţilor – 25 712 700 lei;
– admise în fondul asigurătorului – 30 521 400 lei;
Obligaţii:
– obligaţii contractuale (rezervele tehnice de asigurare) – 16 234 800 lei;
– obligaţii, altele decât cele contractuale – 12 341 500 lei.
Marja de solvabilitate minimă constituie 15 000 000 lei.
Se cere: Prezentați calculul marjei de solvabilitate disponibile şi ratei sol-
vabilităţii asigurătorului (reasigurătorului) conform Formei MSD_RS prezentată
infra şi apreciaţi rezultatele obţinute în conformitate cu cerinţele normative în
vigoare.
148
Anexa nr.5
la Regulamentul privind marjele de solvabilitate și coeicientul de lichiditate
ale asigurătorului (reasigurătorului), aprobat prin Hotărârea
Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr.2/1 din 21 ianuarie 2011
FORMA MSD_RS
Calculul marjei de solvabilitate disponibile şi ratei solvabilităţii asigurătorului
(reasigurătorului)
la data de _______________________
Denumirea asigurătorului (reasigurătorului) _________________________
Cod IDNO
Nr.
Descriere Valoarea
d/o
A 1 2
1. Active admise în Formulele asiguraților (rd.3 col.(4) din Forma A –
Active), lei
2. Obligații contractuale (Rezervele tehnice de asigurare) (rd.3 col.(3)
din Forma O – Obligații, lei
3. Excedent/deicit în Fondurile asiguraților față de obligațiile
contractuale (rd.1 – rd.2), lei
4. Active în Fondurile asigurătorului (reasigurătorului) (rd.3 col.(5)
din Forma A – Active), lei
5. Obligații aferente Fondurilor asigurătorului (reasigurătorului) (rd.3
col.(4) din Forma O – Obligații), lei
6. Excedent/deicit în Fondurile asigurătorului (reasigurătorului)
(rd.4 – rd.5), lei
7. Total marja de solvabilitate disponibilă (MSD) (rd.3 + rd.6), lei
8. Total marja de solvabilitate minimă (MSM), lei
9. Rata solvabilității ([MSD rd.7/MSM RD.8] * 100), %
Studiu de caz 3
Societatea de asigurări „Z” la 31 decembrie 2015 dispunea de următoarele
active lichide şi obligaţii ce pot i luate în calcul în scopul determinării coeicien-
tului de lichiditate:
– activele lichide ale asigurătorului:
1. mijloacele băneşti în conturile curente, inclusiv în valută străină –
2 734,5 mii lei;
2. numerar în casierie – 24 ,7 mii lei;
3. depozite bancare la vedere – 0 lei;
4. depozite bancare care pot i retrase necondiţionat – 5 700 mii lei;
149
5. alte active care pot i transformate imediat în mijloace băneşti pentru stin-
gerea obligaţiilor devenite scadente – 0 lei.
– obligaţiile devenite scadente ale asigurătorului:
1. obligaţiile devenite scadente conform contractelor de asigurare (reasigu-
rare) – 8 765,7 mii lei;
2. obligaţiile devenite scadente rezultate din activitatea operaţională, altele
decât cele indicate la pct.1 – 765,5 mii lei;
3. alte obligaţii devenite scadente – 496,7 mii lei.
Se cere: Calculați coeicientul de lichiditate conform Formei CL de mai jos,
apreciaţi rezultatele obţinute în conformitate cu cerinţele normative în vigoare și
descrieți ce măsuri este obligat asigurătorul „Z” să întreprindă conform cerințelor
Regulamentului privind marjele de solvabilitate ale asigurătorului (reasigurăto-
rului).
Anexa nr.6
la Regulamentul privind marjele de solvabilitate și coeicientul de lichiditate
ale asigurătorului (reasigurătorului), aprobat prin Hotărârea
Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr.2/1 din 21 ianuarie 2011
Forma CL
Calculul coeicientului de lichiditate pentru asigurător (reasigurător)
la data de ______________________
______________________________________________________
Denumirea asigurătorului (reasigurătorului): Cod IDNO
Nr. Suma,
Denumirea Notă
d/o lei
A 1 2 3
1. Mijloace băneşti în conturi de decontare
2. Numerar în casierie
3. Depozite bancare la vedere
4. Depozite bancare care pot i retrase necondiţionat
5. Alte active care pot i transformate imediat în mijloace
băneşti pentru stingerea obligaţiilor devenite scadente
6. Total active lichide
7. Obligaţii devenite scadente conform contractelor de
asigurare (reasigurare)
8. Obligaţii devenite scadente rezultate din activitatea
operaţională, altele decât cele indicate în rd.7
9. Alte obligaţii devenite scadente
10. Total obligaţii devenite scadente
11. Coeicientul de lichiditate rd.6/ rd.10
150
1. Ce se subînţelege prin stabilitatea inanciară a societăţii de asigurări?
2. Daţi noţiunea de solvabilitate a societăţii de asigurări.
3. Care este rata de solvabilitate minimă ce trebuie menținută de societatea
de asigurări?
4. Prin ce este garantată stabilitatea inanciară a asigurătorului?
5. Care sunt categoriile de active admise să reprezinte rezervele de asigu-
rare ale asigurătorului?
6. Identiicați activele care sunt recunoscute la valoarea 0 și nu sunt admise
în calculul marjei de solvabilitate.
7. La ce valoare sunt admise în calculul marjei de solvabilitate calculatoa-
rele și echipamentul electronic?
8. Prezentați regulile de dispersare la plasarea activelor ce acoperă rezerve-
le tehnice de asigurare și o treime din marja minimă de solvabilitate.
9. Prezentați modul de calcul al excedentului/deicitului în fondurile
asiguraților fără obligațiile contractuale.
10. Prezentați modul de calcul al excedentului/deicitului în fondul asigură-
torului.
11. Care este scopul calculării coeicientului de lichiditate de către asigură-
tor?
12. Prezentaţi formula prin care se calculează coeicientul de lichiditate.
13. În ce mărime este obligat asigurătorul să menţină coeicientul de lichi-
ditate?
14. Determinați activele lichide ale asigurătorului care se includ în calculul
coeicientului de lichiditate.
15. Identiicați obligațiile devenite scadente ale asigurătorului conform
cerințelor stabilite de Regulamentul privind marja de solvabilitate și co-
eicientul de lichiditate ale asigurătorului (reasigurătorului).
151
Capitolul 7. SITUAȚIILE FINANCIARE ALE
SOCIETĂȚILOR DE ASIGURĂRI ÎN BAZA IFRS ȘI
RAPOARTE ANUALE
Obiective:
− Determinarea componenței și modului de prezentare a situațiilor inanciare de
către societățile de asigurări.
− Identiicarea regulililor generale de întocmire conform IFRS a situațiilor inan-
ciare ale societăţii de asigurări.
− Elaborarea situațiilor inanciare ale asigurătorului/reasigurătorului în baza unui
studiu de caz concret.
7.1. Delimitări și referințe

Raportarea situațiilor inanciare în societățile de asigurări, ca şi contabilitatea,
are o serie de particularităţi ce sunt condiţionate de speciicul acestei activităţi.
Situațiile inanciare prezentate de către societățile de asigurări reprezintă un
sistem reglementat de indicatori inanciari generalizatori, ce caracterizează situa-
ţia patrimonială şi inanciară, rezultatele activităţii economice obţinute în cursul
perioadei de raportare a acestor societăți. Situațiile inanciare se întocmesc prin
calcularea, gruparea şi prelucrarea specială a datelor contabilităţii curente şi con-
stituie stadiul inal al acesteia. Informaţia din situațiile inanciare este necesară
atât pentru utilizatorii interni cât şi externi.
Conform prevederilor art. 4 „Aplicarea standardelor de contabilitate” a
legii contabilității, entitățile de interes public, inclusiv societățile de asigu-
rări, țin contabilitatea și întocmesc situațiile inanciare conform Standardelor
Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). Entităţile care aplică sistemul
contabil în partidă dublă, altele decât instituţiile publice, ţin contabilitatea şi
întocmesc situaţiile inanciare în baza IFRS sau SNC, conform politicilor con-
tabile aprobate de entitate.
Entitatea de interes public are importanţă deosebită pentru public datorită
domeniului (tipului) de activitate şi reprezintă o instituţie inanciară, un fond de
investiţii, o societate de asigurări, un fond nestatal de pensii, o societate comerci-
ală ale cărei acţiuni se cotează la Bursa de Valori a Republicii Moldova.
Aplicarea IFRS de către entităţile de interes public a fost implementată obli-
gatoriu în Republica Moldova pentru situațiile inanciare întocmite pentru anul
2012, cu excepţia IFRS 1 „Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţi-
onale de Raportare Financiară”, care a fost aplicată începând cu 1 ianuarie 2011.
152
Implementarea IFRS a contribuit la pregătirea raportării situațiilor inanciare ale
entităților autohtone conform IFRS și la creșterea credibilității acestora.
În cadrul reformei contabilității în Republica Moldova în conformitate cu
cerințele DE și IFRS, în anul 2013 au fost implementate untr-un set unic Stan-
dardele Naționale de Contabilitate (SNC), care pot i utilizate de către entitățile
autohtone, cu excepția entităților de interes public, începând cu 01 ianuarie 2014
și obligatoriu din 01 ianuarie 2015. SNC existente au fost abrogate.
Concomitent cu SNC a fost aprobat și implementat Planul general de conturi
contabile, care stabilește nomenclatorul claselor și grupelor de conturi contabile
și metodologia de utilizare a acestora. Planul general de conturi a fost aprobat de
către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și recomandat pentru entitățile
ce aplică SNC și sistemul contabil complet și simpliicat în partidă dublă. În
baza acestuia, entitățile pot elabora planuri de conturi de lucru care vor cuprinde
nomenclatorul conturilor sintetice și subconturile necesare pentru determinarea
indicatorilor din situațiile inanciare.
Entitățile ce aplică IFRS, inclusiv societățile de asigurări, elaborează în mod
individual planuri de conturi proprii, conform cerințelor IFRS.
În componența IFRS se includ Standarde și Interpretări adoptate de către
Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB),
și anume:
− Standarde Internaționale de Raportare Financiară;
− Standarde Internaționale de Contabilitate; și
− Interpretări elaborate de către Comitetul pentru Interpretarea Standarde-
lor Internaționale de Raportare inanciară (IFRIC) sau fostul Comitet Permanent
pentru Interpretarea Standardelor (SIC).
Pot i menționate unele deiniții-cheie care trebuie să ie clare în perioada de
implementare a IFRS:
1) Prima perioada de raportare a IFRS:
Perioada de raportare IFRS care se sfârseste la data de raportare a primelor
situatii inanciare IFRS ale unei entitati.
2) Primele situații inanciare conform IFRS:
Primele situaţii inanciare IFRS ale unei entităţi sunt primele situaţii inan-
ciare anuale în care entitatea adoptă IFRS-urile prin intermediul unei declaraţii
explicite şi fără rezerve, cuprinsă în acele situaţii inanciare în conformitate cu
IFRS.
Situații inanciare în conformitate cu IFRS ale unei entități sunt primele
situații inanciare IFRS în cazul în care, de exemplu, entitatea:
− întocmește situațiile inanciare în conformitate cu IFRS pentru uz in-
tern;
153
− a întocmit un pachet de raportare conform cu IFRS, în scopuri de con-
solidare.
− Începutul celei mai timpurii perioade pentru care o entitate prezintă

3) Data trecerii la IFRS:
informații comparative complete conform IFRS în primele sale situații inanciare

IFRS.
4) Bilanț IFRS de deschidere:
Bilanț IFRS de deschidere este bilanțul unei entități (publicat sau nepubli-
cat) la data trecerii la IFRS.
În bilanţul de deschidere conform cerințelor IFRS, entitatea:
– va recunoaşte toate activele sau datoriile a căror recunoaştere este cerută
de IFRS.;
– nu va recunoaşte elementele ca active sau datorii, dacă IFRS nu permit o
astfel de recunoaştere;
– va reclasiica elementele care au fost recunoscute conform principiilor
contabile general-acceptate anterioare ca un tip de activ, datorie sau componentă
a capitalurilor proprii, dar care sunt un tip diferit de activ, datorie sau componentă
a capitalurilor proprii conform IFRS;
– va aplica IFRS în evaluarea tuturor activelor şi datoriilor recunoscute.
O entitate trebuie să folosească în bilanţul său IFRS de deschidere şi în toate
perioadele ulterioare aceleaşi politici contabile utilizate în primele sale situaţii
inanciare IFRS.
Politicile contabile trebuie să ie conforme cu iecare IFRS care este în vi-
goare la data raportării primelor sale situaţii inanciare în baza IFRS și raportării
ulterioare.
Societățile de asigurări conform reglementărilor legislative și normative în vigoa-
re ţin contabilitatea după sistemul complet în partidă dublă, cu prezentarea situațiilor
inanciare complete. Acestea prezintă situațiile inanciare semianuale şi anuale.
Situațiile inanciare semianuale cuprind:
− bilanţul;
− situația de proit şi pierdere;
− situația modiicărilor capitalului propriu;
− situația luxurilor de numerar.
Situațiile inanciare anuale cuprind:
− bilanţul;
− situația de proit şi pierdere;
− situația rezultatului global;
− situația modiicărilor capitalului propriu;
− situația luxurilor de numerar;
− notele la situațiile inanciare.
154
Suplimentar la situaţiile inanciare, societatea de asigurări prezintă anual ra-
portul conducerii şi raportul auditorului.
Situațiile inanciare prezentate vor include indicatorii activităţii tuturor i-
lialelor, reprezentanţelor şi subdiviziunilor interioare ale societății de asigurări,
indiferent de locul amplasării acestora.
Situațiile inanciare conform prevederilor legii contabilității se semnează
până la momentul prezentării acestora utilizatorilor de către persoanele ce repre-
zintă conducerea entităţii.
Persoanele cu funcții de răspundere pentru ținerea contabilității și raportării
situațiilor inanciare din cadrul societății de asigurări sunt obligate să respecte
regulile de întocmire a situațiilor inanciare semianuale și anuale, respectiv a
situațiilor inanciare consolidate, și publicarea în termen a acestora.
7.2. Exercițiul inanciar

Conform prevederilor legii contabilităţii, situațiile inanciare ale societăților
de asigurări se întocmesc cu utilizarea datelor inventarierii pentru autentiicarea
existenţei şi a stării activelor, datoriilor și capitalului propriu și se evaluează po-
trivit cerințelor IFRS.
Cerinţele de prezentare a situaţiilor inanciare în conformitate cu IFRS sunt
bazate pe principii de prezentare şi dezvăluire şi sunt mai exigente, ce înseamnă că
întocmirea acestora în practică necesită mai multe eforturi şi în plus aplicarea ra-
ţionamentului. Prezentările situaţiilor inanciare în conformitate cu IFRS sunt mai
ample spre deosebire de situaţiile inanciare întocmite în conformitate cu SNC.
Situațiile inanciare relectă valoarea elementelor aferente perioadelor de
gestiune curentă şi precedentă. Dacă această valoare nu este comparabilă, datele
perioadei precedente vor i ajustate, absenţa comparabilităţii şi orice ajustare este
necesar a i prezentată în notele explicative.
Perioada de gestiune pentru întocmirea şi prezentarea rapoartelor inanciare
este anul calendaristic, care cuprinde perioada de la 01 ianuarie până la 31 de-
cembrie, cu excepţia cazurilor de reorganizare şi lichidare a entităţii.
Prima perioadă de gestiune se consideră perioada de la data înregistrării de
stat a entităţii până la 31 decembrie a aceluiaşi an calendaristic. În cazul în care
înregistrarea de stat a entităţii are loc după 1 octombrie, prima perioadă de ges-
tiune se consideră, de regulă, perioada de la data înregistrării de stat până la 31
decembrie a anului calendaristic ce urmează după anul înregistrării de stat.
Data întocmirii situaților inanciare este ultima zi calendaristică a perioadei
de gestiune, cu excepţia cazurilor de reorganizare şi lichidare a entităţii.
Societățile de asigurări prezintă rapoartele inanciare acţionarilor, Serviciului
informaţional al rapoartelor inanciare, Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
155
Conform legii contabilităţii, entităţile de interes public, inclusiv societățile
de asigurări sunt obligate să prezinte:
− situații inanciare semianuale proprii pentru primul semestru în termen de
30 de zile următoare semestrului de gestiune;
− situațiile inanciare anuale proprii şi consolidate în termen de 120 de zile
următoare anului de gestiune;
− rapoartele proprii ale entităţii-mamă şi raportul consolidat ce reprezintă
un raport integral la una şi aceeaşi dată.
Termenul concret de prezentare a situațiilor inanciare pentru societățile de
asigurări se stabileşte de Serviciul informaţional al rapoartelor inanciare.
Comisia Naţională a Pieţei Financiare separat stabileşte termenul concret de
prezentare a situațiilor inanciare pentru societățile de asigurări.
Situațiile inanciare ale societăților de asigurări sunt elaborate de autori
conform cerințelor IFRS și se prezintă în baza studiului de caz de mai jos.
Studiu de caz. Societatea de asigurări „X” a raportat la 31.12.2014 următoa-
rele solduri ale conturilor bilanțiere și rulaje anuale ale conturilor de rezultate.
Tabelul 7.1
Balanța de veriicare a conturilor contabile ale Societății de asigurări
„X” la 31.12.2014
(Activ)
Contul Denumirea contului contabil Sold inal
contabil
112 Imobilizări necorporale 275 731
113 Amortizarea imobilizărilor necorporale (64 257)
121 Imobilizări corporale în curs de execuție 390 530
124 Mijloace ixe 26 188 053
125 Amortizarea mijloacelor ixe (3 996 531)
131 Investiții imobiliare 17 951 840
142 Titluri de participare în întreprinderi asociate 13 894 473
151 Titluri de participare în entități 130 227
161 Active amânate privind impozitul pe venit 1 029 376
171 Creanțe pe termen lung 809 590
211 Materiale 760 852
221 Creanțe curente aferente contractelor de asigurare 28 458 650
232 Creanțe ale bugetului, din care: 1 418 579
232.1 Creanțe privind impozitul pe venit 1 364 791
233 Creanțe ale personalului 495 106
Creanțe privind veniturile din utilizarea de către terți a
234 481 601
activelor entității
156
236 Alte creanțe curente 9 058
241 Investiții inanciare curente în părți neailiate 17 391 304
251 Numerar în casierie 159 800
252 Numerar la conturi curente în valută națională 8 825 246
253 Numerar la conturi curente în valută străină 3 086 825
261 Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen scurt 20 678 035
271 Avansuri acordate aferente serviciilor terților 3 463 469
272 Cheltuieli de achiziție reportate 14 704 141
282 Mijloace ixe deținute în vederea vânzării 26 452
287 Alte active imobilizate deținute în vederea vânzării 12 609 827
(Pasiv)
Contul Denumirea contului contabil Sold inal
contabil
311 Capital social 34 782 609
322 Rezerve statutare 2 858 455
331 Corecții ale rezultatelor anilor precedenți (551 022)
332 Proit nerepartizat al anilor precedenți (80 872)
333 Proit net al perioadei de gestiune 6 070 560
343 Alte elemente de capital propriu 11 565 811
424 Venituri anticipate pe termen lung 1 871 479
428 Alte datorii pe termen lung, din care: 2 946 038
428.1 Datorii aferente impozitului amânat 2 946 038
Avansuri primite și venituri anticipate curente pe contractele
521 5 139 967
de asigurare și reasigurare
523 Datorii curente asociate contractelor de reasigurare 4 628 054
525 Rezerva de prime necâștigate 52 436 731
531 Datorii față de personal privind retribuirea muncii 1 153 961
532 Datorii față de personal privind alte operații 552
533 Datorii privind asigurările sociale și medicale 279 887
534 Datorii față de buget 251 914
538 Provizioane curente 1 189 207
541 Datorii spre plată aferente cererilor de despăgubiri 21 119 214
543 Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate 18 148 944
544 Rezerva de daune neavizate 4 048 172
551 Datorii preliminate 42 274
553 Alte datorii curente, din care: 1 276 042
553.1 Datorii comerciale 348 859
157
Tabelul 7.1 (continuare)
Balanța de veriicare a conturilor contabile ale societății de asigurări
„X” la 31.12.2014
(Conturi de rezultate)
Contul
Denumirea contului contabil Rulaj anual
contabil
6111 Prime brute subscrise 151 057 328
6112 Prime subscrise pe riscurile primite în reasigurare 456 103
6113 Prime cedate pe riscurile transmise în reasigurare și (46 988 530)
retrocesiune
6114 Prime subscrise anulate (1 479 479)
6117 Modiicarea rezervei de prime necâștigate (13 774 925)
6118 Modiicarea cotei reasigurătorului în rezerva de prime 2 210 001
necâștigate
6121 Comisioane primite de la reasigurători 5 638 469
6122 Comisioane din deservirea contractelor de asigurare 2 601 350
6131 Venituri din pretențiile de regres înaintate 1 644 185
6133 Alte venituri din operațiile de regres și subrogare 323 837
6142 Venituri din arenda curentă 1 072 888
6143 Venituri din dobânzi 1 879 622
6144 Venituri din reevaluarea investițiilor imobiliare 178 128
6145 Venituri din dividende 166 889
6161 Alte venituri de exploatare 588 870
7111 Daune achitate pe asigurarea directă și coasigurare (47 609 300)
Recompense de pagube achitate pe riscurile primite în
7112 (94 020)
reasigurare
Recompense de pagube încasate pe riscurile transmise în
7113 15 398 546
reasigurare
7114 Modiicarea rezervei de daune nesoluționate (6 390 363)
Modiicarea cotei reasigurătorului în rezerva de daune
7115 5 069 970
nesoluționate
158
7116 Alte cheltuieli corelate cu cererile de despăgubire (166 583)
7121 Cheltuieli privind comisioanele intermediarilor în asigurări (36 304 086)
Cheltuieli privind remunerarea angajaților aferente
7122 (3 867 651)
vânzărilor
Contribuții, taxe și plăți regulatorii în asociații profesionale
7124 (2 304 017)
și alte organizații
7131 Cheltuieli de marketing (2 086 749)
7141 Cheltuieli legate de beneiciile personalului administrativ (11 132 652)
7143 Cheltuieli legate de amortizare (582 321)
7144 Cheltuieli de binefacere și sponsorizare (83 265)
7146 Cheltuieli de întreținere a transportului (1 202 282)
7147 Cheltuieli cu privire la casarea altor active circulante (334 024)
7148 Cheltuieli legate de serviciile persoanelor terțe (1 514 829)
7149 Alte cheltuieli de administrare (5 512 733)
7151 Alte cheltuieli de exploatare (7 188)
7211 Cheltuieli privind impozitul pe venit (780 629)
159
Bilanțul
Note 2014 2013

MDL MDL
ACTIVE
227 302
Active necorporale (cont. 112, 113) 211 474
Imobilizări corporale (cont. 121, 124, 13 132 060
125) 22 582 052
Investiții imobiliare (cont. 131) 17 951 840 17 773 711
Investiții în entitățile asociate (cont. 142) 13 894 473 11 628 305
Titluri de capital disponibile pentru 130 227
vânzare (cont. 151) 130 227
Creanțe din asigurări (cont. 171, 221) 29 268 240 18 009 795
Alte împrumuturi și creanțe (cont. 232, 20 741 253
233, 234, 236, 241, 271) 21 894 326
Creanțe privind impozitul pe proit (cont. 55 692
231.1) 1 364 791
Impozit amânat (cont. 161) 1 029 376 881 946
Cheltuielile de achiziție reportate (cont. 9 191 816
272) 14 704 141
Active de reasigurare (cont. 261) 20 678 035 13 398 064
Stocuri (cont. 211) 760 852 685 778
Numerar și echivalente de numerar (cont. 6 712 710
251, 252, 253) 12 071 871
Active imobilizate deținute în vederea 99 131
vânzării (cont. 282) 26 452
Alte active (cont. 287) 12 609 827 12 563 753
TOTAL ACTIVE 169 177 977 125 231 543
160
2014 2013
PASIVE MDL MDL
Capitaluri proprii
Capital social (cont. 311) 34 782 609 34 782 609
Alte rezerve de capital (cont. 322) 2 858 455 2 858 455
Rezerve din reevaluare (cont. 343) 11 565 811 11 565 811
Rezultat reportat (cont. 331, 332, 333) 5 438 666 (80 872)
Total capitaluri proprii 54 645 541 49 126 003
Datorii
Datorii asociate contractelor de asigurare (cont.
74 633 847 54 468 560
525, 543, 544)
Venituri în avans (cont. 521, 424) 7 011 446 5 080 973
Beneicii ale angajaților (cont. 531, 532, 538) 2 343 720 2 036 890
Datorii din asigurări (cont. 523, 541) 25 747 268 11 054 467
Datorii comerciale (cont. 553.1) 348 859 128 665
Impozitul amânat (cont. 428.1) 2 946 038 1 781 971
Datorii față de acționari 0 871 512
Datorii privind impozitul pe proit curent 0 788
Alte datorii (cont. 533, 534, 551, 553) 1 501 258 681 714
Total datorii 114 532 436 76 105 540
TOTAL CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII 169 177 977 125 231 543
161
Situația de proit și pierdere
Note 2014 2013
MDL MDL
Prime brute subscrise (cont. 6111, 6112) 151 513 431 109 818 158
Prime anulate (cont. 6114) (1 479 479) (1 222 761)
Prime cedate în reasigurare (cont. 6113) (46 988 530) (27 520 383)
Prima netă subscrisă 103 045 422 81 075 014
Variația rezervei de prime nete (cont. 6117, (11 564 924) (14 693 155)
6118)
Venituri nete din primele de asigurare 91 480 498 66 381 859
Venituri din comisioane de deservirea 8 239 819 3 261 538

contractelor (cont. 6121, 6122)
Venitul din subscrierea contractelor de 99 720 317 69 643 397
asigurare
Cheltuieli nete cu cereri de despăgubire (32 471 357) (22 076 439)
(cont. 7111, 7112, 7113, 7116)
Variația rezervei de daune nete (cont. 7114, (1 320 393) (7 635 932)
7115)
Cheltuieli cu daunele nete de reasigurare (33 791 750) (29 712 371)
Proit din subscrierea contractelor de 65 928 567 39 931 026

asigurare
Venituri din subrogare și regrese (cont. 6131, 1 968 022 1 872 569
6133)
Venituri din investiții (cont. 6142, 6143, 3 297 527 1 905 668
6144, 6145)
Alte venituri de exploatare (cont. 6161) 588 870 745 928
Cheltuieli de achiziție (cont. 7121, 7122, (42 475 754) (22 077 755)
7124)
Cheltuieli cu marketingul și administrarea
(cont. 7131, 7141, 7143, 7144, 7146, 7147, (22 448 855) (14 249 056)
7148, 7149)
Alte cheltuieli de exploatare (cont. 7151) (7 188) (29 826)
Rezultate ale activităților de exploatare 6 851 189 8 098 554
Câștiguri / (costuri de) din inanțare nete - -
Proit înainte de impozitare 6 851 189 8 098 554

Cheltuiala cu impozitul pe proit (cont. 7211) (780 629) (291 467)
Proitul net al anului 6 070 560 7 807 087
162
Situația rezultatului global
Note 2014 2013

MDL MDL
Proitul net al anului 6 070 560 7 807 087
Alte elemente ale rezultatului global

Câștiguri din valoarea justă a imobilizărilor
3 285 742 -
corporale (cont. 343a)
Impozit pe venit amânat aferent altor elemente
(394 289) -
ale rezultatului global (cont. 343b)
Alte elemente ale rezultatului global aferente 2 891 453 -
anului, fără impozit
Rezultat global al anului 8 962 013 7 807 087
163
Situația modiicărilor capitalului propriu
Rezerva din
Capitalul Capital de Rezultat
reevaluare a Total
Note social rezervă reportat
activelor
MDL MDL MDL MDL MDL
Sold inițial la 01.01.2013 34 782 609 2 858 455 11 565 811 (7 887 959) 41 318 916
Emitere de acțiuni ordinare - - - - -
Dividende - - - - -
Transferuri între componente-
- - - - -
le capitalurilor proprii
164
Total rezultat global al anului - - - 7 807 087 7 807 087

- - - - -
Sold inal la 31.12.2013 34 782 609 2 858 455 11 565 811 (80 872) 49 126 003
Emitere de acțiuni ordinare - - - - -
Dividende - - - - -
Transferuri între componente-
- - - - -
le capitalurilor proprii
Total rezultat global al anului
- - - 5 519 538 5 519 538
(cont. 331 , 333)
- - - - -
Sold inal la 31.12.2014 34 782 609 2 858 455 11 565 811 5 438 666 54 645 541
Situația luxurilor de numerar
Note 2014 2013

MDL MDL
Fluxuri de numerar din activități de exploatare
Încasările în numerar din primele brute 114 754 028 78 508 087
Plățile în numerar privind primele de reasigurare 29 454 591 19 289 827
Plățile în numerar privind daunele nete de încasările 33 938 624 18 546 639
de regres
Încasările în numerar privind daunele aferente 7 115 989 5 360 920
reasigurării
Plățile în numerar către și în numele angajaților 9 158 192 6 866 073
Plățile în numerar privind comisioanele către agenți 5 512 691 2 114 989
de asigurare și brokeri de asigurare
Plata impozitului pe venit 2 041 368 0
Alte încasări / (plăți) nete ale mijloacelor bănești (25 669 674) (14 203 384)
Numerar net din activități de exploatare 16 094 877 22 848 095
Fluxuri de numerar din activități de investiții

Încasări din ieșirea activelor imobilizate corporale și 111 907 85 612
necorporale
Plăți pentru procurarea imobilizărilor corporale și 2 020 827 1 604 404
necorporale
Dobânzi încasate 1 853 827 937 421
Dividende încasate 164 870 247 304
Încasări / (plăți) aferente plasamentelor (3 210 525) (8 927 536)
Alte încasări (plăți) ale mijloacelor bănești (656 611) 0
Numerar net folosit în activitățile de investiții (3 757 359) (9 261 603)
Fluxuri de numerar din activități de inanțare

Plăți bănești privind creditele și împrumuturile 173 913 0
Plata dividendelor 6 866 730 12 523 271
Alte încasări / (plăți) ale mijloacelor bănești 16 483 0
Numerar net folosit în activitățile de inanțare (7 024 160) (12 523 271)
Creștere / (scădere) netă a numerarului în perioadă 5 313 358 1 063 221
Numerar și a echivalentelor de numerar la începutul 6 712 710 5 701 131
perioadei
Câștiguri / (pierderi) din cursul de schimb aferente 45 803 (51 642)
numerarului
Numerar și a echivalentelor de numerar la 12 071 871 6 712 710
sfârșitul perioadei
165
Note explicative la situațiile inanciare
Notele explicative prezintă informații despre reglementările contabile care au
stat la baza întocmirii situațiilor inanciare anuale și despre politicile contabile fo-
losite, estimările și raționamentele contabile esențiale, managementul riscurilor, și
oferă informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, situația de proit și
pierdere și, după caz, în situația modiicărilor capitalurilor proprii și/sau situația lu-
xurilor de numerar, dacă sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și
practicile speciice aplicate de entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor i-
nanciare anuale.
Societatea prezintă în notele explicative informații aferente elementelor
semniicative din situațiile inanciare anuale, care detaliază aspectele necesar a i
dezvăluite conform IFRS și alte informații semniicative, după situație, necesare
luării deciziilor de către utilizatorii situațiilor inanciare.
Conform prevederilor art. 30 al legii contabilității, pe lângă cerinţele speci-
ice prevăzute de standardele de contabilitate, notele explicative cuprind şi urmă-
toarele date:
− denumirea şi adresa juridică a entităţii în care însăşi entitatea raportoare
sau o persoană care acţionează în nume propriu, dar din partea entităţii, deţine cel
puţin 20% din capitalul statutar, din părţile sociale deţinute sau din acţiunile sub-
scrise, din rezervele şi proitul (pierderea) pentru ultima perioadă de gestiune;
− denumirea, adresa sediului sau adresa juridică şi forma juridică de orga-
nizare a iecărei entităţi cu răspundere nelimitată al cărei membru este entitatea
raportoare cu răspundere limitată;
− sumele datoriilor cu termenul de prescripţie expirat;
− valoarea activelor gajate pentru acoperirea datoriilor bilanţiere şi extra-
bilanţiere;
− numărul scriptic mediu al salariaţilor pe parcursul perioadei de gestiune
divizaţi pe categorii, mărimea salariilor, contribuţiilor în fondurile de pensii, con-
tribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obliga-
torie de asistenţă medicală;
− suma retribuţiilor acordate pe parcursul perioadei de gestiune membrilor
organelor administrative, de conducere şi de supraveghere şi alte angajamente
apărute sau asumate în legătură cu pensiile membrilor actuali sau ale foştilor
− suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor administrati-

membri ai acestor organe, pe categorii;
ve, de conducere şi de supraveghere speciicate mai sus, cu indicarea ratelor do-

bânzii, condiţiilor principale de acordare a acestora, sumelor rambursate, precum
şi a angajamentelor asumate în numele lor sub garanţii de orice fel.
166
Dacă aplicarea prevederilor legii contabilității, ale standardelor de contabili-
tate nu este suicientă pentru a oferi imaginea reală şi idelă a elementelor conta-
bile ale entităţii, nota explicativă va conţine informaţii suplimentare.
7.3. Raportul conducerii

Societatea de asigurări, suplimentar la situaţiile inanciare, prezintă anual ra-
portul conducerii, care conform prevederilor art. 31 al legii contabilității include:
− prezentarea reală a dezvoltării şi performanţelor activităţii entităţii şi gru-
pului de entităţi;
− descrierea principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă entita-
tea şi grupul de entităţi;
− informaţii privind mediul înconjurător şi oportunităţile profesionale ale
angajaţilor;
− orice eveniment important care a avut loc de la inele perioadei de gesti-
une până la prezentarea situaţiilor inanciare;
− perspectivele de dezvoltare a entităţii şi a grupului de entităţi;
− activităţile entităţii şi ale grupului de entităţi în sfera cercetării şi dezvoltării;
− informaţii privind răscumpărarea acţiunilor proprii;
− informaţii privind existenţa ilialelor entităţii.
Raportul conducerii societății de asigurări cuprinde un capitol privind gu-
vernanţa corporativă, care se include ca un document în raportul conducerii, şi
conţine informaţie despre:
− codul de guvernanţă corporativă aplicat de entitate, cu referinţă la sursa
şi locul publicării;
− gradul cu care societatea de asigurări se conformează sau nu prevederilor
din codul de guvernanţă corporativă;
− sistemele de control intern şi gestiune a riscurilor societății şi ale grupului
− împuternicirile şi drepturile organelor de conducere şi ale acționarilor

acesteia;
societății de asigurări, precum şi despre modul de exercitare a acestor împuterni-

ciri şi drepturi;
− componenţa, modul de funcţionare şi structura organelor de conducere
ale societății de asigurări.
7.4. Auditul extern

Conform art. 40 al legii cu privire la asigurări, activitatea asigurătorului (re-
asigurătorului) se supune unui audit anual extern efectuat de către o societate de
audit sau de către un auditor întreprinzător individual care deţine licenţă pentru
activitate de audit în domeniul asigurărilor.
167
Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual veriică situaţii-
le inanciare anuale ale asigurătorului (reasigurătorului) aplicând procedurile de
control al calităţii lucrărilor de audit în conformitate cu legislaţia în vigoare, stan-
dardele de audit şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere. Societatea
de audit sau auditorul întreprinzător individual prezintă asigurătorului (reasigu-
rătorului) raportul auditorului, care trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei
în vigoare şi actelor normative ale autorităţii de supraveghere şi să conţină reco-
mandări privind riscurile aferente activităţii asigurătorului (reasigurătorului).
Societatea de audit sau auditorul întreprinzător individual informează auto-
ritatea de supraveghere în termen de 15 zile lucrătoare din momentul în care, în
exercitarea atribuţiilor, a luat cunoştinţă de orice act sau fapt care:
a) constituie o încălcare din partea asigurătorului (reasigurătorului) a preve-
derilor legislaţiei în domeniul asigurărilor;
b) este de natură să afecteze situaţia inanciară a asigurătorului (reasigură-
torului);
c) poate conduce la imposibilitatea exprimării de către auditor a opiniei asu-
pra situaţiilor inanciare ale asigurătorului (reasigurătorului) sau la exprimarea de
către acesta a unei opinii cu rezerve.
Din echipa desemnată de auditor, cel puţin, o persoană trebuie să deţină cali-
tatea de actuar în vederea examinării activităţii de asigurare conform principiilor
fundamentale şi generale acceptate ale calculului actuarial.
Situaţiile inanciare ale entităţilor supuse auditului obligatoriu se plasează
în reţeaua Internet pe pagina oicială a entităţii şi a organului căruia i se prezintă
situaţiile inanciare şi sunt puse la dispoziţia utilizatorilor.

1. Ce reprezintă situațiile inanciare ale societății de asigurări?
2. Prezentați componența situațiilor inanciare semianuale ale societății de
asigurări.
3. Prezentați componența situațiilor inanciare anuale ale societății de asi-
gurări.
4. Care este perioada de gestiune pentru întocmirea situațiilor inanciare?
5. Care este prima perioadă de gestiune pentru întocmirea situațiilor inan-
ciare la înregistrarea noii societăți de asigurări?
6. Numiți data întocmirii situațiilor inanciare.
168
BIBLIOGRAFIE
Acte legislative şi normative:

1. Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007 cu completări și modii-
cări. Disponibil: site-ul Ministerului Finanțelor, http://www.mf.gov.md/
actnorm/contabil/lawcontabil.
2. Legea nr. 407-XVI din 21.12.2006 cu privire la asigurări. În: Monitorul
Oicial al RM din 06.04.2007, nr.47-49/213.
3. Legea nr. 414-XVI din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. În: Monitorul
Oicial al RM, nr.32-35/112 din 09.03.2007.
4. Legea nr. 192-XIV din 12.11.1998 privind Comisia Națională a Pieței
Financiare. În: Monitorul Oicial al Republicii Moldova din 14.08.2007,
nr. 22-23/91.
5. Legea nr.35 din 03.03.2011 pentru aprobarea strategiei de dezvoltare a
pieței inanciare nebancare pe anii 2011-2014 și a Planului de acțiuni
pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a pieței inanciare neban-
care pe anii 2011-2014. În: Monitorul Oicial al Republicii Moldova din
29.04.2011, nr. 70-73.
6. Legea nr. 1134 din 02.04.1997 privind societățile pe acțiuni. Republicată
în temeiul Legii nr. 163- XVI din 13 iulie 2007. În: Monitorul Oicial al
Republicii Moldova nr. 142-143.
7. Hotărârea Guvernului nr.238 din 29.02.2008 privind aplicarea Stan-
dardelor Internaţionale de Raportare Financiară pe teritoriul Republicii
Moldova . În: Monitorul Oicial al Republicii Moldova din 07.03.2008,
nr. 47-48/302.
8. Hotărârea Guvernului nr. 1507 din 31.12.2008 cu privire la aprobarea
Planului de dezvoltare a contabilităţii şi auditului în sectorul corpo-
rativ pe anii 2009-2014. În: Monitorul Oicial al Republicii Moldova
din 23.01.2009, nr.10-11/31.
9. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 1/5 din 11.01.2011
cu privire la aprobarea Regulamentului privind rezervele tehnice de asi-
gurare. În: Monitorul Oicial al Republicii Moldova din 11.03.2011, nr.
37-38/205.
10. Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 2/1 din 21.01.2011
cu privire la aprobarea Regulamentului privind marjele de solvabilitate
şi coeicientul de lichiditate ale asigurătorilor (reasigurătorilor). În: Mo-
nitorul Oicial al Republicii Moldova din 15.04.2011, nr. 59-62/310.
169
11. Standardele Internaționale de Raportare Financiară // Ministerul
Finanțelor al Republicii Moldova, http://www.mf.gov.md/actnorm/con-
tabil/lawcontabil.
12. Ordinul Ministerului Finanțelor nr.166 din 28.11.2013 cu privire la apro-
barea Recomandărilor metodice privind tranziţia la noile Standarde Na-
ţionale de Contabilitate şi modiicarea, şi completarea Ordinelor nr.118
şi 119 din 6 august 2013. În: Monitorul Oicial a Republicii Moldova din
13.12.2013, nr. 291-296/1833.
13. Ordinul Ministerului Finanțelor nr.119 din 06.08.2013 privind aprobarea
Planului general de conturi contabile. În: Monitorul Oicial a Republicii
Moldova din 22.10.2013, nr. 233-237/1534.
14. Recomandări metodice privind tranziția de la Standardele Naționale de
Contabilitate la Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Or-
dinul MF al RM nr.69 din 17.09.2009. În: Monitorul Oicial al Republicii
Moldova din 09.10.2009, nr. 153-154/693.
15. IFRS 4 „Contracte de asigurare”; IFRS 8 „Segmente de activitate”;
IAS 18 „Venituri”; IAS 37 „Provizioane, datorii contingente şi active
contingente”; IAS 39 „Instrumente inanciare: Recunoaștere și evalua-
re”. Disponibil: www.mf.gov.md.
Manuale, cărţi, broşuri:

în română:
16. Nederiţa A., Ţurcanu V., Bucur V. ș.a. Contabilitatea inanciară. Chişi-
nău: ACAP, 2003. 640 p.
17. Dolghi C. Particularităţi ale contabilităţii în activitatea de asigurări.
Chișinău: 2009, Somersbi SRL. 166 p.
18. Fotescu S., Ungureanu T., Teacă A., Cernica V. Inițiere în asigurări.
Chișinău: „Policolor” SRL, 2003, 156 p.
19. Fotescu S. Eiciența asigurărilor în Republica Moldova. Chișinău: Cen-
trul Editorial-Poligraic ASEM, 2001. 98 p.
20. Văcărel Iu., Bercea F. Asigurări și Reasigurări. București: Expert, 2007.
672 pag.
21. Xprimm INSURANCE Report. Year VII – Issue 1/2015 (12) – MAY.
în rusă:
22. Архипов А. П., Гомелля В. Б., Туленты Д. С., Страхование. Совре-
менный курс. Москва: Финансы и статистика, 2007. 416 с.
23. Базанов А. Н., Белинская Л. В., Вещунова Н. Л. и др. Т.1. Страхова-
ние: экономика, организация, управление: Под ред. Г.В. Черновой
Москва: ЗАО, Издательство Экономика, 2010. 751 с.
170
24. Базанов А. Н., Власов П. А., Комарова Н.В. и др. Т.2. Страхование:
экономика, организация, управление. Под ред. Г.В. Черновой. Мо-
сква: ЗАО, Издательство Экономика, 2010. 671 с.
25. Вещунова Н. Л. Бухгалтерский учет в страховых компаниях. Мо-
сква: Проспект, ТК Велби, 2006.
26. Гомелля В.Б. Страхование Москва: Московская финансово-
промышленная академия, 2011. 624 с.
27. Долгий K., Мунтяну A. Особенности бухгалтерского учета в стра-
ховых организациях Республики Молдова. B: Бухгалтерские и На-
логовые Консультации. Кишинэу, 2003. 192 c.
28. Слепухов Ю. А., Дюжиков Е. Ф. Страхование. Москва: ИНФРА,
2006.
29. Шахов B. B. Cтрахование. Москва: ЮНИТИ, 2003.
Articole:
30. Cobzari L., Fotescu St., Tendinţe în evoluţia formelor de instruire şi func-
ţionare a asigurărilor. În: Conferinţa știinţiică internaţională „Competi-
tivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii”, 25-26 septembrie 2009,
Chişinău: ASEM, 2009, p. 121-123.
31. Dolghi C. Contabilitatea cheltuielilor legate de cererile de despăgubire
și operațiilor cu privire la realizarea dreptului de regres a asigurătorului.
În: Conferința științiică internațională jubiliară. Ediția a VIII-a, 01-02
noiembrie 2013. Chișinău: CEP USM, 2013, p. 228-233.
32. Dolghi V. Politici contabile conform SIRF în contabilizarea primelor de
asigurare subscrise pe contractele de asigurare directă. În: Conferința
științiică internațională jubiliară. Ediția a VIII-a, 01-02 noiembrie 2013.
Chișinău: CEP USM, 2013, p. 264-269.
33. Dolghi C., Dolghi V. Politici generale contabile internaționale con-
form SIRF în contabilizarea operațiilor de reasigurare. În: Conferința
științiică internațională jubiliară. Ediția a VIII-a, 01-02 noiembrie 2013,
CEP USM, 2013, p. 234-242.
34. Dolghi I. Etapele de formare a pieței de asigurări din Republica Moldova
și dezvoltarea modernă a acesteia. În: Revista teoretico-științiică „Eco-
nomie și Sociologie”. Chișinău: Complexul editorial IEFS, nr.3/2013,
p. 113-121.
35. Dolghi I. Problemele asigurării riscurilor în afaceri și direcțiile principa-
le de dezvoltare a acestora în Republica Moldova. În: Revista științiico-
didactică „Economica”. Chișinău: Departamentul Editorial-Poligraic al
ASEM, nr.3 (85), septembrie 2013, p. 19-27.
171
36. Dolghi V. Gestiunea cererilor legate de despăgubiri și înregistrarea
acestor cheltuieli în contabilitatea societății de asigurări. În: Conferința
științiică internațională. Ediția IX. Politici și mecanisme de inovare și
dezvoltare a proceselor economico-inanciare și sociale în plan național
și internațional, 31 octombrie-01 noiembrie 2014. Chișinău: CEP USM,
2014, p. 309-312.
37. Dolghi C., Dolghi V. Culegeri de lucrări științiice. Problemele socio-
economice ale Republicii Moldova: relecții și sugestii. Vol. I. Politici
contabile conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
în sistemul de asigurări. Chișinău: CEP USM, 2015, p. 6-12.
38. Dolghi C. Strategii de modernizare a sistemului de asigurări din Repu-
blica Moldova sub inluența reformelor economice la nivel național și
mondial. În: Conferința științiică internațională. Ediția X. Priorități stra-
tegice de modernizare inovațională a economiei Republicii Moldova și
politici de dezvoltare durabilă la nivel mondial, 30-31 octombrie 2015,
Chișinău: CEP USM, 2015, p. 22-29.
39. Dolghi V. Culegeri de lucrări științiice. Problemele socioeconomice ale
Republicii Moldova: relecții și sugestii. Vol. I. Strategii de implemen-
tare a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în Republica
Moldova. Chișinău: CEP USM, 2015, p. 13-18.
40. http://www.ifrs.org.
41. http://www.iasb.org.
172
ANEXE
Anexa 1
LUCRUL INDIVIDUAL
Produsul – Studiu de caz
Descrierea produsului:
În luna iunie 2015, Societatea de Asigurari „Y” a încheiat următoarele con-
tracte de asigurare:
Contracte încheiate de angajatul Societății:
I. la 10 iunie 2015 asigurătorul a preluat riscul de asigurare a autovehicu-
lelor – CASCO de la asigurat persoană juridică. Termenul de valabilitate al con-
tractului 10.06.2015-09.06.2016. Prima de asigurare subscrisă constituie 15 000
lei care va i achitată în două rate câte 50% iecare, și anume:
– prima rată – la încheierea contractului;
– a doua rată – peste 2 luni de la intrarea în vigoare a contractului.
II. La 04 iunie 2015 asigurătorul a preluat riscul de asigurare obligatorie a răs-
punderii civile auto de la asigurat persoană izică. Termenul de valabilitate al con-
tractului 04.06.2015-03.06.2016. Prima de asigurare subscrisă constituie 500 lei.
Remunerarea angajatului constituie 8% din prima subscrisă pe contractul de
asigurare și se achită conform condițiilor contractului de muncă după încasarea
acesteia de la asigurat.
Contract încheiat prin intermediul brokerului de asigurare:
III. La 07 iunie 2015, Societatea de Asigurări „Y” a încheiat prin interme-
diul brokerului de asigurare „ACM” contractul de asigurare al răspunderii civile
a transportatorilor (CMR) cu întreprinderea de transport „ALEX” SRL. Comisio-
nul intermediarului în asigurări conform condițiilor contractului de mandat pe ti-
pul dat de asigurare este stabilit în mărime de 12%. Riscul asigurat constituie răs-
punderea pentru distrugerea și/sau deteriorarea încărcăturii supuse transportării.
Termenul de valabilitate al contractului: 07.06.2015-06.06.2016. Prima subscrisă
constituie 170 254 lei. Riscul dat a fost transmis în reasigurare pe același termen
de valabilitate al contractului de asigurare directă. Răspunderea reasigurătorului
constituie 50% din riscul preluat, iar comisionul cedentului este de 5% din prima
calculată pe riscul cedat.
Prima de asigurare pe contractele încheiate a fost achitată:
– în casieria asigurătorului pe contractul de asigurare a autovehiculelor –
CASCO conform ratelor stabilite și pe contractul de asigurare obligatorie a răs-
punderii civile auto în momentul încheierii acestuia;
– la contul curent în valută națională pe contractul de asigurare a răspunde-
173
rii civile a transportatorilor de către intermediarul în asigurări conform raportului
prezentat.
Societatea de Asigurari „Y” a înregistrat următoarele cereri cu privire la re-
zilierea contractelor de asigurare:
I. la 5 septembrie 2015 a încetat acțiunea contractului de asigurare faculta-
tivă CASCO a asiguratului persoană juridică din motivul neachitării ratei a doua
a primei de asigurare de către asigurat. Pe contractul dat, asigurătorul beneiciază
de un comision în mărime de 7% pentru deservirea acestuia.
II. la 11 septembrie 2015 s-a reziliat contractul de asigurare obligatorie a
răspunderii civile auto ca rezultat al vânzării acestuia. Cheltuielile de gestiune ale
asigurătorului constituie 20% de la prima subscrisă.
Prima anulată pe contractele reziliate a fost restituită din casieria asigurăto-
rului.
Structura produsului
1. Foaia de titlu.
2. Descrierea cazului și sarcinile formulate (de către titularul discipli-
nei).
3. Metodologia aplicată, care cuprinde:
a. baza informațională (cadrul legislativ şi normativ, surse metodologice,
monograice, lucrări ştiinţiice, baze de date statistice etc.);
b. metodele de cercetare utilizate (cantitative și/sau calitative).
4. Soluționarea cazului;
5. Concluziile formulate și/sau decizii adoptate.
Anexe (la necesitate).
Cerințe de elaborare:
1. Descrieți operațiile economice cu privire la înregistrarea primei de asigu-
rare pe contractele de asigurare directă și reasigurare.
2. Prezentați operațiile economice cu privire la decontările cu angajatul
societății de asigurări și intermediarul în asigurări privind încasarea primelor
subscrise pe contractele de asigurare directă și remunerare a acestora.
3. Înregistrați operațiile economice în conturile contabile prin aplicarea
cerințelor IFRS.
4. Calculați primele de asigurare și comisionul cedentului pe riscul cedat în
reasigurare.
5. Îdentiicați operațiile economice pe riscul transmis în reasigurare în con-
tabilitatea cedentului.
6. Identiicați și înregistrați operațiile economice cu privire la decontările pe
174
contractele de asigurare încetate până la expirarea termenului de valabilitate în
7. Determinați rezerva de prime necâștigate conform prevederilor Regula-
mentului privind rezervele tehnice de asigurare pe contractele încheiate de Societa-
tea de asigurări „Y” și argumentați contabilizarea formării și modiicării acestora:
– la 30.06.2015;
– la 30.09.2015;
– la 31.12.2015.
Termenul de elaborare – cel puțin cu 2 săptămâni până la încheierea semes-

trului.
Criterii de evaluare și descriptori de performanță:
Criterii de Descriptori de performanță
evaluare 9-10 7-8 5-6
1. Structura Respectă părțile Respectă toate părțile Una din părțile compo-
produsului componente ale ca- componente, dar una nente lipseşte
zului din ele nu este realiza-
tă conform strategiilor
2. Relevanța Este relevantă. Este adecvată scopu- Fără aspecte concrete

metodologiei Corespunde cazului lui, dar a condus la
aplicate cercetat şi a condus soluţionarea parţială a
la soluţionarea com- cazului (în proporţie
pletă a cazului (90- de 70-80%)
100%)
3. Gradul de Foarte bine. Bine. Parțial.
soluţionare a Cu respectarea inte-
Cu respectarea algorit- Nu au fost realizate cir-
cazului grală a algoritmului
mului de soluţionare ca 50-60% din sarcinile
de soluţionare a ca-
a cazului 70-80%, dar formulate pentru soluţi-
zului 90-100% conţine unele devieri onarea cazului
neesenţiale
4.Gradul de Foarte bun. Bun. Parțial.
argumentare Soluţii argumentate Soluţii concrete, dar Soluţii parţial argumen-
a soluțiilor bazate pe un studiu care necesită mici con- tate, unele generale fără
profund al cazului cretizări argumentări
5. Evaluarea Demonstrează Conține erori concep- Nu a reușit să formule-
modului de cunoașterea profun- tuale în rezolvarea ze soluții clare și coe-
rezolvare a dă a cazului cazului rente privind modul de
cazului soluţionare a cazului
6. Perfecta- Conform cerințelor Cu abateri nesub- Cu abateri substanțiale
rea produ- formulate stanțiale de la cerințele de la cerințele regula-
sului regulamentare mentare
175
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA (font 16, Bold, centered)
FACULTATEA (font 14, Bold, centered)
CATEDRA „Contabilitate și Informatică Economică”
NUMELE DE FAMILIE, PRENUMELE AUTORULUI

(font 14, Bold, centered)
Lucrul individual (font 16, Bold, centered)
la disciplina_________________________________
Studiu de caz (font 18, Bold, centered)
Coordonator ştiinţiic: _____________ Numele, prenumele, gradul ştiinţiic
Autorul: ______________
Chişinău – 2016
176
Anexa 2
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Aprobat
la şedinţa departamentului
„Contabilitate şi Informatică Economică”
din _________________
Proces-verbal nr. __
Şef departament
____________
TEST
Varianta __
Pentru examen: Contabilitatea în societăţile de asigurări
Student__________________ Grupa _______
Facultatea Ştiinţe Economice
Subiectul I. Noţiuni generale privind activitatea de asigurări
I. La nivel de cunoaştere 3 p.
1.1. Prezentaţi deiniţia asigurării şi caracterizaţi rolul Statului în această
activitate.
II. La nivel de aplicare 5 p.
1.2. Determinaţi baza normativă şi sarcinile de bază ale contabilităţii în
societăţile de asigurări.
III. La nivel de integrare 7 p.
1.3. Societatea de Asigurari „A” în luna noiembrie 2013 a subscris prime
de asigurare Carte Verde în mărime de 20 000 lei pe contractele încheiate de
angajatul secției vânzări Popescu I.
luna noiembrie 2013 pe contractele încheiate de către angajatul secției vânzări:
la contul curent în valută națională 12 000 lei și în casieria asigurătorului –
8 000 lei.
Conform condițiilor contractului individual de muncă retribuirea muncii
pentru angajat constituie 6% din prima subscrisă pe tipul dat de asigurări. Spre
plată sunt îndreptate datoriile salariale calculate din primele de asigurare achi-
tate asigurătorului de către asigurați. Asigurătorul a achitat salariul angajaților
diminuat la suma impozitelor, asigurărilor sociale și asigurărilor obligatorii
medicale din casierie.
Se cere: Argumentați modul de contabilizare a primelor subscrise pe
contractele încheiate de către angajați, achitarea datoriilor salariale și de-
contările pe contractele de asigurare directă în contabilitatea Societății de
Asigurări „A”.
177
Subiectul II. Contabilitatea operaţiilor din asigurarea directă
I. La nivel de cunoaştere 3 p.
2.1. Relataţi noţiunea de intermediar în asigurări, nominalizaţi şi prezentaţi
cerinţele legale în această activitate.
II. La nivel de aplicare 5 p.
2.2. Identiicați modul de înregistrare a operaţiilor cu privire la decontările
pe contractele de asigurare încetate în contabilitatea asigurătorului cu prezentarea
conţinutului economic al acestor operaţii.
III. La nivel de integrare 7 p.
2.3. Societatea de asigurări „A” a înaintat cererea în instanţa de judecată
cu privire la recuperarea daunei plătite păgubitului ce deţine Poliţa de asigurare
benevolă a unităţii de transport auto la suma de 35 600 lei către asigurătorul „B”,
al cărui asigurat deţine Poliţa de asigurare obligatorie a răspunderii civile auto
şi este partea vinovată în accidentul rutier ce a avut loc. Asigurătorul „B” a re-
fuzat restituirea benevolă a despăgubirii de asigurare. Instanţa de judecată a luat
hotârârea în favoarea societăţii de asigurări „A” pentru soluţionarea pretenţiei în
mărime de 26 300 lei. Asigurătorul „B” a restituit suma despăgubirii de asigurare
în mărimea dată la contul curent în valută naţională al Asigurătorului „A”.
Se cere: Apreciaţi care vor i acţiunile asigurătorului „A”, determinaţi mo-
dul de înregistrare în contabilitate a diferenţei neachitate pe pretenţia înaintată
şi argumentaţi înregistrările contabile aferente operaţiilor cu privire la decontă-
rile dintre Asigurători pe pretenţia de regres înaintată de Asigurătorul „A”.
Baremul de notare
Puncte Nota
6- 8 5
9-11 6
12-18 7
19-25 8
26-28 9
29-30 10
Data „__” ______________________ Examinator: ________
178
Anexa 3
MODEL
Capitolul II. NOMENCLATORUL CONTURILOR CONTABILE DE LUCRU

al societăților de asigurări din Republica Moldova
CLASA 1. ACTIVE IMOBILIZATE
11 IMOBILIZĂRI NECORPORALE
111 Imobilizări necorporale în curs de execuţie
1111 Imobilizări necorporale în curs de execuţie
1112 Avansuri acordate în vederea procurării imobilizărilor necorporale
112 Imobilizări necorporale

1121 Drepturi de autor şi titluri de protecţie
1122 Invenţii şi mărci
1123 Know-how-uri şi francize
1124 Licenţe
1125 Programe informatice
1126 Desene şi modele industriale
1127 Drepturi de utilizare a imobilizărilor necorporale
1128 Drepturi de utilizare a imobilizărilor corporale
1129 Alte imobilizări necorporale
113 Amortizarea imobilizărilor necorporale

1131 Amortizarea drepturilor de autor şi titlurilor de protecţie
1132 Amortizarea invenţiilor şi mărcilor
1133 Amortizarea know-how-urilor şi francizelor
1134 Amortizarea licenţelor
1135 Amortizarea programelor informatice
1136 Amortizarea desenelor şi modelelor industriale
1137 Amortizarea drepturilor de utilizare a imobilizărilor necorporale
1138 Amortizarea drepturilor de utilizare a imobilizărilor corporale
1139 Amortizarea altor imobilizări necorporale
114 Deprecierea imobilizărilor necorporale

1141 Deprecierea drepturilor de autor şi titlurilor de protecţie
1142 Deprecierea invenţiilor şi mărcilor
1143 Deprecierea know-how-urilor şi francizelor
179
1144 Deprecierea licenţelor de activitate
1145 Deprecierea programelor informatice
1146 Deprecierea desenelor şi modelelor industriale
1147 Deprecierea drepturilor de utilizare a imobilizărilor necorporale
1148 Deprecierea drepturilor de utilizare a imobilizărilor corporale
1149 Deprecierea altor imobilizări necorporale
115 Deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuție
1151 Deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuție
116 Fond comercial
117 Deprecierea fondului comercial
118 Imobilizări necorporale asociate contractelor de asigurare
1181 Cheltuieli de achiziție asociate contractelor de economii pe termen
lung
1182 Imobilizări necorporale asociate contractelor de asigurare dobândite
într-o combinare de asigurători sau în urma unui transfer de
portofoliu
1183 Alte imobilizări necorporale asociate contractelor de asigurare
119 Amortizarea și deprecierea imobilizărilor necorporale asociate
contractelor de asigurare
1191 Amortizarea imobilizărilor necorporale asociate contractelor de
asigurare
1192 Deprecierea imobilizărilor necorporale asociate contractelor de
asigurare
12 IMOBILIZĂRI CORPORALE
121 Imobilizări corporale în curs de execuţie

1211 Construcţii în curs de execuţie
1212 Utilaj şi echipamente destinate instalării
1213 Imobilizări corporale până la punerea în utilizare
1214 Costuri ulterioare în curs de execuție
1215 Avansuri acordate aferente plasamentelor în imobilizări corporale
122 Terenuri
1221 Terenuri în curs de pregătire spre utilizare
1222 Terenuri fără construcţii
1223 Terenuri cu construcţii
1224 Terenuri cu zăcăminte
1225 Terenuri cu plantaţii perene
180
1226 Terenuri primite în gestiune economică
1227 Alte terenuri
1228 Deprecierea terenurilor
123 Mijloace ixe

1231 Clădiri
1232 Construcţii speciale
1233 Maşini, utilaje şi instalaţii de transmisie
1234 Mijloace de transport
1235 Instrumente, inventar, piese de schimb și asamblare
1236 Echipamente electronice și IT
1237 Mobilier și echipament de birotică
1238 Mijloace ixe primite în leasing inanciar
1239 Alte mijloace ixe
124 Amortizarea mijloacelor ixe

1241 Amortizarea clădirilor
1242 Amortizarea construcţiilor speciale
1243 Amortizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de transmisie
1244 Amortizarea mijloacelor de transport
1245 Amortizarea instrumentelor, inventarului, pieselor de schimb și
asamblare
1246 Amortizarea echipamentelor electronice și IT
1247 Amortizarea mobilierului și echipamentelor de birotică
1248 Amortizarea mijloacelor ixe primite în leasing inanciar
1249 Amortizarea altor mijloace ixe
125 Deprecierea mijloacelor ixe

1251 Deprecierea clădirilor
1252 Deprecierea construcţiilor speciale
1253 Deprecierea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de transmisie
1254 Deprecierea mijloacelor de transport
1255 Deprecierea instrumentelor, inventarului, pieselor de schimb și
asamblare
1256 Deprecierea echipamentelor electronice și IT
1257 Deprecierea mobilierului și echipamentelor de birotică
1258 Deprecierea mijloacelor ixe primite în leasing inanciar
1259 Deprecierea altor mijloace ixe
126 Stocuri imobilizate
181
1261 Stocuri imobilizate la cost
1262 Deprecierea stocurilor imobilizate
127 Alte imobilizări corporale
13 INVESTIŢII IMOBILIARE
131 Investiţii imobiliare
1311 Investiţii imobiliare temporar neutilizate
1312 Investiţii imobiliare transmise în leasing operaţional
1313 Alte investiţii imobiliare
132 Amortizarea investiţiilor imobiliare

133 Deprecierea investiţiilor imobiliare
14 INVESTIŢII ÎN ENTITĂŢILE ASOCIATE ŞI ASOCIERI ÎN
PARTICIPAŢIE CONTABILIZATE PRIN METODA
PUNERII ÎN ECHIVALENŢĂ
141 Titluri de participare în întreprinderi iice
142 Titluri de participare în întreprinderi asociate
143 Titluri de participare în alte părți
144 Deprecierea investițiilor în entitățile asociate și asocierilor în

participație contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă
15 INVESTIŢII FINANCIARE IMOBILIZATE

151 Titluri de participare în entități
1511 Acțiuni disponibile pentru vânzare
1512 Ajustarea valorii acțiunilor la valoarea justă
1513 Deprecierea acțiunilor disponibile pentru vânzare
1514 Cote-parți în capital deținute la părți neailiate disponibile pentru vânzare
1515 Ajustarea valorii cotelor-parți în capital la valoarea justă
1516 Deprecierea individuală a cotelor-parți în capital disponibile pentru vânzări
152 Obligațiuni deținute până la scadență
153 Obligațiuni disponibile pentru vânzare
154 Împrumuturi imobilizate acordate
182
1541 Împrumuturi imobilizate acordate la valoarea inițială
1542 Primele pe imobilizări acordate
1543 Discount pe imobilizări acordate
155 Instrumente derivate pe termen lung
156 Depozite imobilizate la societăți cedente
16 ACTIVE AMÂNATE PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT

161 Active amânate privind impozitul pe venit
17 CREANŢE ŞI AVANSURI ACORDATE AFERENTE

PLASAMENTELOR ÎN IMOBILIZĂRI FINANCIARE
171 Creanţe pe termen lung

1711 Creanţe pe termen lung aferente primelor subscrise
1712 Alte creanţe pe termen lung aferente contractelor de asigurare
1713 Creanțe pe termen lung ale entităților asociate
1714 Alte creanțe pe termen lung
172 Avansuri acordate aferente plasamentelor în imobilizări

inanciare
1721 Avansuri acordate în ţară
1722 Avansuri acordate în străinătate
18 ACTIVE DE REASIGURARE IMOBILIZATE
181 Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen lung

1811 Cota reasigurătorului în rezerva de prime necâștigate
1812 Cota reasigurătorului în rezerva de daune declarate, dar
nesoluționate
1813 Cota reasigurătorului în rezerva de daune neavizate
1814 Cota reasigurătorului în rezerva riscurilor neexpirate
1815 Cota reasigurătorului în alte rezerve
182 Deprecierea cotei reasigurătorului în rezervele tehnice
1821 Deprecierea cotei reasigurătorului în rezerva de prime necâștigate
1822 Deprecierea cotei reasigurătorului în rezerva de daune declarate, dar
nesoluționate
1823 Deprecierea cotei reasigurătorului în rezerva de daune neavizate
1824 Deprecierea cotei reasigurătorului în rezerva riscurilor neexpirate
183
1825 Deprecierea cotei reasigurătorului în alte rezerve
19 ALTE ACTIVE IMOBILIZATE
191 Avansuri imobilizate acordate

1911 Cheltuieli anticipate pe termen lung
1912 Avansuri acordate aferente livrărilor bunurilor
1913 Avansuri acordate aferente serviciilor
192 Cheltuieli de achiziție reportate
193 Alte cheltuieli anticipate pe termen lung
194 Resurse minerale
1941 Resurse minerale în curs de pregătire spre extracţie
1942 Resurse minerale alate în extracţie
195 Amortizarea şi deprecierea resurselor minerale

1951 Amortizarea resurselor minerale
1952 Deprecierea resurselor minerale
196 Active biologice imobilizate
1961 Active biologice imobilizate
1962 Active biologice imobilizate în curs de pregătire spre utilizare
197 Amortizarea şi deprecierea activelor biologice imobilizate

1971 Amortizarea activelor biologice imobilizate
1972 Deprecierea activelor biologice imobilizate
198 Alte active imobilizate
CLASA 2. ACTIVE CIRCULANTE
21 STOCURI
211 Materiale
2111 Materii prime şi materiale de bază
2112 Materiale auxiliare
2113 Piese de schimb
2114 Combustibil
2115 Ambalaje
2116 Anvelope şi acumulatoare procurate separat de mijloacele
de transport
184
2117 Materiale cu destinaţie agricolă
2118 Materiale transmise temporar terţilor
2119 Alte materiale
212 Obiecte de inventar
213 Bunuri recuperate din plățile de asigurare

2131 Mijloace de transport
2132 Piese de schimb și asamblare
2133 Alte bunuri recuperate
214 Avansuri acordate în vederea procurării stocurilor
215 Deprecierea stocurilor

2151 Deprecierea materialelor
2152 Deprecierea obiectelor de inventar
2153 Deprecierea bunurilor recuperate din plățile de asigurare
2154 Deprecierea avansurilor acordate în vederea procurării stocurilor
22 CREANŢE CURENTE AFERENTE CONTRACTELOR DE

ASIGURARE ȘI REASIGURARE
221 Creanţe curente ale asiguraților

2211 Creanţe ale asiguraților pe prime subscrise
2212 Creanțe aferente operațiilor de subrogare și regres
2213 Creanțe aferente deservirii contractelor de asigurare
2214 Alte creanțe aferente contractelor de asigurare și coasigurare
222 Creanțe curente ale intermediarilor în asigurări

2221 Creanţe ale intermediarilor pe prime subscrise
2222 Alte creanțe ale intermediarilor aferente contractelor de asigurare și
coasigurare
223 Creanțe curente ale reasiguraților
2231 Creanțe ale reasiguraților pe prime subscrise
2232 Depozite de prime pe riscurile primite în reasigurare
2233 Alte creanțe aferente contractelor de reasigurare
224 Creanțe curente ale reasigurătorilor
2241 Creanțe aferente comisioanelor pe riscurile cedate
2242 Creanțe aferente recuperărilor din reasigurare
185
2243 Alte creanțe ale reasigurătorilor pe riscurile primite în reasigurare
225 Alte creanțe curente aferente contractelor de asigurare
226 Deprecierea creanțelor curente aferente contractelor de

asigurare
2261 Deprecierea creanțelor curente ale asiguraților
2262 Deprecierea creanțelor curente ale intermediarilor în asigurări
2263 Deprecierea creanțelor curente ale reasiguraților
2264 Deprecierea creanțelor curente ale reasigurătorilor
2265 Deprecierea altor creanțe curente aferente contractelor de
asigurare
23 ALTE CREANŢE CURENTE
231 Avansuri acordate aferente plasamentelor în active inanciare

2311 Avansuri acordate în țară
2312 Avansuri acordate în străinătate
232 Creanţe ale bugetului

2321 Creanţe privind impozitul pe venit
2322 Creanţe privind taxa pe valoarea adăugată
2323 Creanţe privind accizele
2324 Creanţe privind alte impozite şi taxe
2325 Alte creanţe ale bugetului
233 Creanţe ale personalului

2331 Creanţe ale titularilor de avans
2332 Creanţe privind recuperarea prejudiciului material
2333 Creanţe privind împrumuturile acordate personalului
2334 Alte creanţe ale personalului
234 Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a

activelor entităţii
2341 Creanţe privind plăţile de leasing
2342 Creanţe privind dobânzile şi redevenţele calculate
2343 Creanţe privind dividendele calculate
2344 Alte creanţe privind veniturile
186
235 Creanţe preliminate
2351 Creanţe preliminate privind decontările cu bugetul
2352 Creanţe preliminate privind leasingul
2353 Alte creanţe preliminate
236 Alte creanţe curente

2361 Creanţe privind ieşirea activelor imobilizate
2362 Creanţe privind pretenţiile înaintate şi recunoscute
2363 Creanţe privind alte operaţii
24 NUMERAR ȘI ECHIVALENTE DE NUMERAR
241 Casa
2411 Casa în monedă națională
2412 Casa în valută străină
2413 Numerar în casierie legat
242 Conturi curente în monedă națională

2421 Numerar la conturi nelegat
2422 Numerar la conturi legat
243 Conturi curente în valută străină

2431 Numerar la conturi în țară
2432 Numerar la conturi în străinătate
2433 Numerar la conturi legat
244 Alte conturi bancare

2441 Acreditive
2442 Carduri bancare
2443 Numerar la alte conturi bancare
245 Transferuri de numerar în expediție
246 Documente bănești
247 Echivalente de numerar
25 INVESTIŢII FINANCIARE CURENTE
251 Investiţii inanciare curente în părţi neailiate
187
2511 Valori mobiliare
2512 Cote de participaţie
2513 Depozite
2514 Împrumuturi acordate
2515 Alte investiții inanciare curente
252 Investiții inanciare curente în părți ailiate

2521 Valori mobiliare
2522 Cote de participație
2523 Depozite
2524 Împrumuturi acordate
2525 Alte investiții inanciare curente
253 Depozite de prime pe riscurile primite în reasigurare și

retrocesiune
2531 Depozite de prime pe riscurile primite în reasigurare și retrocesiune
2532 Dobânzi aferente depozitelor de prime pe riscurile primite în
reasigurare și retrocesiune
26 ACTIVE DE REASIGURARE PE TERMEN SCURT
261 Cota reasigurătorului în rezervele tehnice pe termen scurt

2611 Cota reasigurătorului în rezerva de prime necâștigate
2612 Cota reasigurătorului în rezerva de daune declarate, dar
nesoluționate
2613 Cota reasigurătorului în rezerva de daune neavizate
2614 Cota reasigurătorului în rezerva riscurilor neexpirate
2615 Cota reasigurătorului în alte rezerve
27 CHELTUIELI ANTICIPATE CURENTE
271 Avansuri acordate aferente serviciilor terților

272 Cheltuieli de achiziție reportate
273 Alte cheltuieli anticipate curente
28 ACTIVE IMOBILIZATE ȘI GRUPURI DESTINATE

CEDĂRII DEŢINUTE ÎN VEDEREA VÂNZĂRII
281 Active necorporale deținute în vederea vânzării
188
282 Mijloace ixe deținute în vederea vânzării
283 Investiții imobiliare deținute în vederea vânzării
284 Investiții în entitățile asociate deținute în vederea vânzării
285 Alte plasamente în imobilizări inanciare deținute în vederea
vânzării
286 Grupuri destinate cedării deținute în vederea vânzării
287 Alte active imobilizate deținute în vederea vânzării
29 ALTE ACTIVE CIRCULANTE
291 Alte active circulante
CLASA 3. CAPITAL PROPRIU
31 CAPITAL SOCIAL ŞI SUPLIMENTAR
311 Capital social
312 Capital suplimentar

3121 Prime de aporturi
3122 Diferenţe din anularea sau înstrăinarea părţilor sociale retrase
3123 Alte elemente de capital suplimentar
313 Capital nevărsat

3131 Capital nevărsat privind părţile sociale neachitate de proprietari
3132 Capital nevărsat privind acoperirea pierderilor anilor precedenţi
314 Capital neînregistrat

3141 Acţiuni neînregistrate emise la îniinţarea societăţii
3142 Părţi sociale până la înregistrarea de stat a majorării capitalului
social
315 Capital retras
32 REZERVE
321 Capital de rezervă
322 Rezerve statutare
189
323 Alte rezerve
33 PROFIT NEREPARTIZAT (PIERDERE NEACOPERITĂ)
331 Corecții ale rezultatelor anilor precedenți
332 Proit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenți
333 Proit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune
334 Proit utilizat al perioadei de gestiune
335 Rezultat din tranziția la noile reglementări contabile
34 ALTE ELEMENTE DE CAPITAL PROPRIU
341 Fonduri
3411 Fondul de active imobilizate
3412 Fondul de autoinanţare
3413 Alte fonduri
342 Subvenții ale entităților cu proprietate publică

3421 Subvenții aferente activelor imobilizate
3422 Alte subvenții
343 Alte elemente de capital propriu
35 REZULTAT FINANCIAR TOTAL
351 Rezultat inanciar total
CLASA 4. DATORII PE TERMEN LUNG
41 DATORII FINANCIARE PE TERMEN LUNG
411 Credite bancare pe termen lung

4111 Credite bancare în monedă națională
4112 Credite bancare în valută străină
4113 Datorii convertibile privind creditele bancare
190
4114 Alte credite bancare pe termen lung
412 Împrumuturi pe termen lung

4121 Împrumuturi din părţi neailiate
4122 Împrumuturi din părţi ailiate
4123 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni
4124 Împrumuturi de la personalul entităţii
4125 Datorii convertibile privind împrumuturile
4126 Alte împrumuturi pe termen lung
413 Datorii pe termen lung privind leasingul inanciar
42 ALTE DATORII PE TERMEN LUNG
421 Datorii comerciale pe termen lung

4211 Datorii comerciale în țară
4212 Datorii comerciale în străinătate
4213 Alte datorii comerciale
422 Datorii faţă de părţile ailiate pe termen lung

4221 Datorii faţă de părţile ailiate din ţară
4222 Datorii faţă de părţile ailiate din străinătate
4223 Alte datorii faţă de părţile ailiate
423 Avansuri primite pe termen lung

4231 Avansuri primite din ţară
4232 Avansuri primite din străinătate
424 Venituri anticipate pe termen lung

4241 Subvenţii
4242 Alte venituri anticipate pe termen lung
425 Finanțări și încasări cu destinație specială pe termen lung
426 Provizioane pe termen lung
427 Datorii pe termen lung privind bunurile primite în gestiune

economică
191
428 Alte datorii pe termen lung
43 DATORII ASOCIATE CONTRACTELOR DE ASIGURARE

PE TERMEN LUNG
431 Rezerve tehnice aferente asigurării de viață
4311 Rezerva matematică
4312 Rezerva matematică adițională
4323 Rezerva pentru beneicii suplimentare
4324 Alte rezerve
432 Rezerva de prime necâștigate pe termen lung
433 Rezerva de daune nesoluționate pe termen lung
4331 Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate pe termen lung
4332 Rezerva de daune neavizate pe termen lung
434 Rezerva riscurilor neexpirate pe termen lung
435 Alte rezerve tehnice pe termen lung
436 Alte datorii asociate contractelor de asigurare
CLASA 5. DATORII CURENTE
51 DATORII FINANCIARE CURENTE
511 Credite bancare pe termen scurt

5111 Credite bancare în moneda naţională
5112 Credite bancare în valută străină
5113 Credite bancare în moneda naţională restante
5114 Credite bancare în valută străină restante
5115 Alte credite bancare pe termen scurt
5116 Dobânzi aferente creditelor bancare
512 Împrumuturi pe termen scurt

5121 Împrumuturi de la părţi neailiate
5122 Împrumuturi de la părţi ailiate
5123 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni
5124 Împrumuturi de la personalul entităţii
5125 Alte împrumuturi pe termen scurt
5126 Dobânzi aferente împrumuturilor
513 Depozite de prime pe riscurile cedate în reasigurare
192
52 DATORII CURENTE ASOCIATE CONTRACTELOR
DE ASIGURARE ALTELE DECÂT CERERILE DE
DESPĂGUBIRI
521 Avansuri primite și venituri anticipate curente pe contractele de

asigurare și reasigurare
5211 Avansuri primite din ţară
5212 Avansuri primite din străinătate
5213 Venituri anticipate curente
522 Datorii curente aferente contractelor de coasigurare
5221 Datorii pe primele subscrise aferente contractelor de coasigurare
5222 Alte datorii curente aferente contractelor de coasigurare
523 Datorii curente asociate contractelor de reasigurare
5231 Datorii pe prime cedate în reasigurare
5232 Datorii aferente comisioanelor pe riscurile primite în reasigurare
5233 Datorii aferente recuperărilor din reasigurare
5234 Datorii privind alte operații aferente contractelor de reasigurare
524 Datorii față de intermediari
5241 Datorii privind comisioanele și onorariile
5242 Datorii privind alte operații
525 Rezerva de prime necâștigate

526 Rezerva riscurilor neexpirate
527 Alte rezerve tehnice
53 DATORII CALCULATE CURENTE
531 Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii

5311 Datorii salariale
5312 Datorii faţă de deponenţi
532 Datorii faţă de personal privind alte operaţii

5321 Datorii faţă de titularii de avans
5322 Datorii faţă de personal privind alte operaţii
533 Datorii privind asigurările sociale şi medicale

5331 Datorii faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat
5332 Datorii faţă de fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
5333 Alte datorii privind asigurările sociale şi medicale
193
534 Datorii faţă de buget
5341 Datorii privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător
şi profesională
5342 Datorii privind impozitul pe venit din salariu
5343 Datorii privind impozitul pe venit reţinut la sursa de plată
5344 Datorii privind taxa pe valoarea adăugată
5345 Datorii privind accizele
5346 Datorii privind alte impozite şi taxe
5347 Datorii privind sancţiunile
5348 Alte datorii faţă de buget
535 Venituri anticipate nelegate de contractele de asigurare

5351 Subvenţii
5352 Alte venituri anticipate curente
536 Datorii faţă de proprietari

5361 Datorii privind dividendele calculate
5362 Datorii privind alte operaţii
537 Finanțări și încasări cu destinaţie specială curente
538 Provizioane curente
54 DATORII AFERENTE CERERILOR DE DESPĂGUBIRI
541 Datorii spre plată aferente cererilor de despăgubiri

5411 Datorii față de asigurați aferente cererilor de despăgubiri spre plată
5412 Datorii aferente intermediarilor
5413 Datorii față de reasigurați
5414 Datorii față de persoane terțe legate de instrumentarea dosarelor
de daune
5415 Datorii aferente pretențiilor de regres
5416 Alte datorii aferente cererilor de despăgubiri
542 Rezerva de daune declarate, dar nesoluționate
543 Rezerva de daune neavizate
55 DATORII CURENTE AFERENTE CONTRACTELOR
ÎNCETATE
551 Datorii pe prime anulate
5511 Datorii aferente primelor anulate față de asigurați
194
5512 Datorii aferente primelor anulate față de intermediari
5513 Datorii aferente primelor anulate față de reasigurați
5514 Datorii aferente primelor anulate față de alte persoane
56 ALTE DATORII CURENTE
561 Datorii preliminate

5611 Datorii preliminate privind decontările cu bugetul
5612 Datorii preliminate privind primele de asigurare obligatorie de
asistență medicală
5613 Datorii preliminate privind leasingul inanciar
5614 Alte datorii preliminate
562 Datorii curente privind bunurile primite în gestiune economică
563 Alte datorii curente
CLASA 6. VENITURI
61 VENITURI DE EXPLOATARE
611 Venituri din primele de asigurare
6111 Prime brute subscrise
6112 Prime subscrise pe riscurile primite în reasigurare și retrocesiune
6113 Prime cedate pe riscurile transmise în reasigurare și retrocesiune
6114 Prime subscrise anulate
6115 Prime subscrise anulate pe riscuri primite în reasigurare și
retrocesiune
6116 Prime anulate pe riscurile cedate
6117 Modiicarea rezervei de prime necâștigate
6118 Modiicarea cotei reasigurătorului în rezerva de prime necâștigate
612 Venituri din comisioane
6121 Comisioane primite de la reasigurători
6122 Comisioane din deservirea contractelor de asigurare
6123 Alte venituri din comisioane
613 Venituri din subrogare și regrese
6131 Venituri din pretențiile de regres înaintate
6132 Venituri aferente operațiilor de subrogare
6133 Alte venituri din operațiile de regres și subrogare
614 Venituri din investiții
195
615 Câștiguri din inanțare
616 Alte venituri de exploatare
CLASA 7. CHELTUIELI
71 CHELTUIELI DE EXPLOATARE
711 Cheltuieli cu cereri de despăgubire
7111 Daune achitate pe asigurarea directă și coasigurare
7112 Recompense de pagube achitate pe riscurile primite în reasigurare
7113 Recompense de pagube încasate pe riscurile transmise în
reasigurare
7114 Modiicarea rezervei de daune nesoluționate
7115 Modiicarea cotei reasigurătorului în rezerva de daune nesoluționate
7116 Alte cheltuieli corelate cu cererile de despăgubire
712 Cheltuieli de achiziție aferente contractelor de asigurare
7121 Cheltuieli privind comisioanele și onorariile intermediarilor în
asigurări
7122 Cheltuieli privind remunerarea angajaților aferente vânzărilor
7123 Cheltuieli privind asigurările sociale și medicale din remunerările
angajaților aferente vânzărilor
7124 Cheltuieli legate de comisioane pe riscurile acceptate în reasigurare
7125 Contribuții, taxe și plăți regulatorii în asociații profesionale și alte
organizații
7126 Alte cheltuieli de achiziție
713 Cheltuieli de marketing și distribuire
7131 Cheltuieli de marketing
7132 Cheltuieli legate de distribuire
7133 Alte cheltuieli legate de marketing și distribuire
714 Cheltuieli de administrare
7141 Cheltuieli legate de beneiciile personalului administrativ
7142 Cheltuieli de întreținere a clădirilor și încăperilor
7143 Cheltuieli legate de amortizare
7144 Cheltuieli de binefacere și sponsorizare
7145 Cheltuieli aferente IT și telecomunicații
7146 Cheltuieli de întreținere a transportului
7147 Cheltuieli cu privire la casarea altor active circulante
7148 Cheltuieli legate de serviciile persoanelor terțe
7149 Alte cheltuieli de administrare
715 Alte cheltuieli de exploatare
196
716 Cheltuieli din investiții
717 Cheltuieli cu costuri de inanțare
72 CHELTUIELI PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT

721 Cheltuieli privind impozitul pe venit
7211 Cheltuieli privind impozitul pe venit
7212 Economie privind impozitul pe venit
CLASA 8. CONTURI DE GESTIUNE
81 CONTURI DE CALCULAŢIE
811 Activități de bază
812 Activități auxiliare
82 CONTURI DE REPARTIZARE
83 ALTE CONTURI DE GESTIUNE
CLASA 9. CONTURI EXTRABILANŢIERE
911 Imobilizări corporale primite în leasing (arendă, locaţiune)

operaţional
912 Bunuri primite pentru montare
913 Imobilizări corporale transmise în leasing inanciar
914 Bunuri primite în păstrare sau custodie
915 Bunuri primite spre prelucrare sau reparare
916 Bunuri primite în baza contractelor de comision
917 Bunuri obținute din materialele prelucrate ale terților
918 Formulare cu regim special
919 Creanțe compromise decontate
920 Creanțe contingente
921 Datorii contingente
922 Garanții acordate
923 Garanții primite
924 Pierderi iscale
925 Facilități iscale
197
Crisina DOLGHI Vladimir DOLGHI
CONTABILITATEA SOCIETĂȚILOR DE ASIGURĂRI

POLITICI CONTABILE CONFORM IFRS
Manual
Redactare – Antonina Dembițchi

Asistență computerizată – Maria Bondari
Bun de tipar 22.12.2016. Formatul 70x100 1/12.

Coli de tipar 16,5. Coli editoriale 11,0.
Comanda 71. Tirajul 50 ex.
Centrul Editorial-Poligrafic al USM

str. Al. Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009

Contabilitatea Societailor de Asigurari

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Societailor de Asigurari

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Societailor de Asigurari

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Științe Economice

Crisina DOLGHI Vladimir DOLGHI

Recomandat de Departamentul Contabilitate și Informatică Economică,

Recenzenți: Ludmila GRABAROVSCHI, doctor în științe economice,

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Capitolul 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND ASIGURAREA

Capitolul 2. PRINCIPIILE GENERALE ALE ORGANIZĂRII CONTABILITĂȚII

Capitolul 3. ÎNREGISTRĂRI CONTABILE AFERENTE ASIGURĂRILOR

Capitolul 4. ÎNREGISTRĂRI CONTABILE AFERENTE RISCURILOR PRIMITE

Capitolul 5. REZERVELE TEHNICE DE ASIGURARE

Capitolul 7. SITUAȚIILE FINANCIARE ALE SOCIETĂȚILOR DE ASIGURĂRI

Sistemul de asigurări contribuie la dezvoltarea sigură și durabilă a economi-

− aplicarea metodelor de formare a rezervelor tehnice de asigurare;

− determinarea condiţiilor de garantare a solvabilităţii societăților de asi-

1.1. Asigurarea – concept, esență economică, rol, funcții și

1.2. Organizarea și supravegherea activității societăților de

− propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referi-

− propriile clauze de asigurare, care pot modiica condiţiile de asigurare, în

funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului;

− reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice,

în funcţie de propriul sistem de evidenţă operativă, cu respectarea actelor norma-

− să încheie contract de asigurare în favoarea terţei persoane. În acest caz,

dreptul la încasarea despăgubirii de asigurare în baza contractului de asigurare îl

− să asigure integritatea documentelor în baza cărora a fost încheiat con-

− să informeze asigurătorul despre toate împrejurările esențiale pentru de-

terminarea gradului de risc la încheierea contractului de asigurare şi despre toate

− să întreţină bunul asigurat în condiţii adecvate şi în conformitate cu stipu-

lările stabilite în contract pentru a preveni producerea riscului asigurat;

− în caz de distrugere, pierdere sau deteriorare a bunurilor asigurate, să pre-

zinte asigurătorului toate documentele disponibile, necesare pentru determinarea

− să participe la acțiunile de salvare şi păstrare a bunurilor asigurate, să

ofere recomandări în scris asiguratului cu privire la reducerea pagubei;

− să solicite asiguratului informația necesară pentru constatarea concretă a

cazului asigurat sau a mărimii despăgubirii de asigurare dispusă plăţii, inclusiv

− să asigure conidențialitate în relațiile cu asiguratul;

− să îndeplinească alte obligații în conformitate cu condițiile de asigurare,

− în comun cu asiguratul să efectueze calculul pagubei şi să determine suma

1.4. Prima de asigurare

− unor alte evenimente prevăzute de legislaţie.

Asigurătorul nu este în drept să nu plătească despăgubirea de asigurare în ca-

1.6. Terminologia utilizată în asigurări

1.7. Piața asigurărilor din Republica Moldova

Diagrama 1.1. Gradul de penetrare al asigurărilor în PIB – Europa de Est și

Indicatorul primei brute subscrise în PIB este un indicator calitativ al nive-

Provocarea schimbărilor în dezvoltarea asigurărilor a fost inluențată de

Integrarea Republicii Moldova în economia mondială necesită luarea în

Întrebări de recapitulare la capitolul 1:

2.1. Reglementarea normativă a contabilității

− stabilirea cerinţelor privind respectarea normelor contabile şi de raportare

2.2. Principii, politici și tratamente contabile

− să asigure respectarea actelor normative în vigoare elaborate de autorităţi-

le statale privind reglementarea contabilităţii prevăzute de legea contabilității;

− întocmirea veridică, deplină şi în termenele stabilite a informaţiei aferente

operaţiilor din asigurarea directă, coasigurare şi reasigurare, precum şi cu privire

− punerea la dispoziţie a informaţiei necesare tuturor utilizatorilor: propri-

etarilor şi angajaţilor societății, investitorilor şi creditorilor, organelor iscale şi

2.5. Planul de conturi de lucru al societăților de asigurări

Întrebări de recapitulare la capitolul 2:

Data „” ____________ Examinator: