Untitled

1.
În definiția cariei rampante sunt amintite următoarele caractere:
A. A Este o boală carioasă cu o evoluție agresivă,

B. F Este o boală carioasă cu o evoluție lentă,
C. A Suprafețele afectate prezintă un risc cariogen scăzut,
D. F Se mai numește „caria serpiginoasă”.
E.A Leziunile apar pe mai mulți dinți,
F. F Se manifestă numai prin leziuni cronice,
G. F Leziunile apar doar pe anumiți
dinți, H .A Se mai numește „caria
violentă”.
I. F Suprafețele afectate prezintă un risc cariogen mare,
J. A Se manifestă prin leziuni rapid progresive,
2. În caria rampantă, aspectele clinice orale pot cuprinde:
A. A Modificări organice sau funcţionale ale glandelor salivare,

B. F Numeroase leziuni carioase cu aspect oprit în evoluție,
C. F Numeroase uzuri dentare erozive,
D. A Numeroase leziuni carioase cu aspect acut,
E. F Numeroase leziuni carioase vindecate,
F. A Igiena orală deficitară.
G. F Nu se întâlnesc gingivite sau parodontite marginale,
H.F Igiena orală satisfăcătoare.
I. A Modificări ale aspectului mucoaselor orale
secundare hiposalivatiei,
J. A Gingivite sau parodontite marginale,
3. În caria rampantă, aspectele clinice dentare pot cuprinde:
A.F Leziunile acute apar doar pe zone cu risc cariogen mare,

B. F Predomină leziunile carioase inactive,
C. F Leziunile acute pot apare pe dinţi cu risc cariogen mare,
D. A Leziunile acute pot apare pe zone considerate imune
la carie
E. F Leziunile apar foarte rar pe dinţi recent erupţi,
F. A Multiple leziuni recurente
G.F Leziunile recurente sunt rare.
H. A Predomină leziunile carioase acute,
I. A Leziunile acute pot apare pe dinţi cu risc cariogen scăzut
J. A Leziunile apar frecvent pe dinţi recent erupţi
4. În caria rampantă leziunile carioase au mai multe particularități morfo-clinice:
A. F Se observă dentină sclerotică,

B. F Se observă zone de smalț remineralizat,
C. F Modificările de culoare variază in funcţie de nivelul de
igienă orală,
D. A Consistenţa ţesuturilor dure dentare este foarte redusă,
E. A Leziunile sunt frecvent hipersensibile.
F. A Modificările de culoare variază in funcţie de durata bolii,
G. F Leziunile frecvent sunt nedureroase.
H. F Țesuturile dentare au o consistență semidură,
I. A Modificările de culoare variază in funcţie de factorul etiologic,
J. A Nu se observă dentină sclerotică,
5. În caria rampantă, leziunile radiculare au următoarele caractere:

1. F Debutează sub forma unor plaje întinse de demineralizare cu
aspect maron închis,
2. A Debutează sub forma unor leziuni mici de demineralizare cu
apect galbui,
3. F Extinderea apicală este mai rapidă decât extinderea laterală.
4. F Nu apar întotdeauna pe zonele cu recesiuni parodontale,
5. F Țesuturile nu sunt foarte moi la palpare,
6. A Extinderea laterală este mai rapidă decât extinderea apicală.
7. A Leziunile inițiale se extind lateral rapid si confluează, înconjurând dintele,
8. F Leziunile inițiale evoluează în profunzime și ajung rapid în
camera pulpară,
9. A Apar întotdeauna pe zonele cu recesiuni parodontale,
10. A Țesuturile sunt foarte moi la palpare,
6. În caria rampantă post-iradiere, clinic au fost identificate 3 tipare de evoluție:

1. A În tiparul (3) leziunile se prezintă ca modificări de culoare în dentină.
2. A În tiparul (1) se dezvoltă o leziune circumferențială şi adesea apare
amputarea coroanei,
3. A Al doilea tipar (2) prezintă zone de demineralizare pe toate suprafețele dentare,
4. F În tiparul (1) nu sunt neobişnuite nici eroziuni generalizate şi uzuri ocluzale
şi incizale,
5. F Tiparul (1) prezintă zone de demineralizare pe toate suprafețele dentare,
6. A În tiparul (2) nu sunt neobişnuite nici eroziuni generalizate şi uzuri ocluzale
şi incizale,
7. F În tiparul (3) leziunile se prezintă ca modificări de culoare în smalț.
8. F În tiparul (2) se dezvoltă o leziune circumferențială şi adesea apare
amputarea coroanei,
9. A Tiparul (1) afectează zona cervicală a dinților și se extinde de-a
lungul joncțiunii smalț/cement,
10. F Tiparul (2) afectează zona cervicală a dinților și se extinde de-a
lungul joncțiunii smalț/cement,
7. În patogenia cariei rampante post iradiere, radiațiile X au avut diferite efecte

asupra țesuturilor dentare:
1. F Cariile post-iradiere dentinare de obicei încep cu afectarea pulpei dentare,
2. A Radicalii de hidrogen liberi şi peroxidul de hidrogen prezenți în dentină
îi vor altera microduritatea,
3. F Deteriorarea dintelui secundar forţelor masticatorii poate conduce la
formarea de goluri la joncțiunea smalț/dentină (JSD), favorizând uzura dentară
erozivă,
4. A Activarea metaloproteinazelor matriciale poate de asemenea juca un
rol nefast în patogeneza cariilor dentinare de iradiere.
5. A Modificări în componentele organice ale dentinei induc
pierderea capacităţii acesteia de a susține smalțul,
6. F Activarea factorilor de creștere dentinari poate de asemenea juca un
rol nefast în patogeneza cariilor dentinare de iradiere.
7. F Modificări în componentele organice ale dentinei nu induc
pierderea capacității acesteia de a susține smalțul,
8. A Cariile post-iradiere dentinare de obicei încep cu disoluţia apatitei,
9. F Radicalii de lactat dehidrogenază și amoniac prezenți în dentină îi
vor altera microduritatea,
10. A Deteriorarea dintelui secundar forţelor masticatorii poate conduce la
formarea de goluri la joncțiunea smalț/dentină (JSD), favorizând colonizarea bacteriană,
8. În caria rampantă post-iradiere s-a observat și afectarea glandelor salivare care

se manifestă prin:
1. F Prin efect asupra metaboliţilor secundari, sunt afectate
celulele ductale.
2. A Se produce afectarea directă a ADN-ului,
3. A Prin efect asupra metaboliţilor secundari, sunt afectate
celulele progenitoare.
4. A Se produce moartea celulelor mitotice şi interfazice,
5. A Sunt afectate în mod particular celulele acinare,
6. F Se produce afectarea directă a ARN-ului,
7. F Se produce moartea celulelor dendritice,
8. F Se produce adesea o sialolitiază, afecţiune cu caracter
inflamator a parenchimului acino- canalicular,
9. F Sunt afectate în mod particular celulele imunocompetente,
10. A Se produce adesea o sialadenită, afecţiune cu caracter
inflamator a parenchimului acino- canalicular,
9. În ce privește prevenirea şi managementul terapeutic al cariilor rampante post–

iradiere, despre utilizarea salivei artificiale se poate spune:
1.A Este capabilă să crească lubrefierea tisulară,
2. F Este capabilă să inhibe clearence-ul salivar şi neutralizarea pH-
ului,
3. A Saliva artificială aparent are un potenţial de remineralizare,
4.A Este capabilă să crească hidratarea,
5. F Este incapabilă să crească lubrefierea tisulară,
6. AEste capabilă să crească clearence-ul salivar şi neutralizarea pH-
ului,
7. F Este capabilă să crească deshidratarea,
8. A Adiţia de substanţe anorganice cum ar fi calciu, fosfaţii şi ionii de
fluor, poate stabiliza cariile prin reducerea solubilităţii apatitei.
9. F Adiţia de substanţe organice cum ar fi colagenul poate stabiliza
cariile prin reducerea solubilităţii apatitei.
10. F Saliva artificială aparent are un potenţial antibacteerian,
10. Restaurarea cariilor post-iradiere reprezintă o provocare extremă din mai multe
motive:
1. F Pentru a asigura o minimă retenție mecanică, prepararea cavității este
ușor de realizat,
2. A Materialul ales trebuie să posede o adeziune optimă, să
prevină cariile secundare şi să reziste la deshidratare şi
eroziune acidă.
3. A Accesul la leziunile cervicale este dificil,
4. F Accesul în leziunile cervicale poate conduce la o deschidere
accidentală a camerei pulpare,
5. F Materialul ales trebuie să reziste la o hidratare accentuată.
6.A Selectarea materialului de restaurarea este dificilă din cauza
provocărilor mediului oral al pacienților,
7. A Accesul în leziunile cervicale poate conduce la o incompletă
excavare a țesuturilor cariate,
8. F Accesul la leziunile cervicale este ușor de realizat,
9. F Selectarea materialului de restaurare este ușor de făcut,
10. A Prepararea cavității poate fi dificilă pentru a asigura o minimă
retenție mecanică,
11. Agentii remineralizanti topici nefluorurati se comercializeaza sub

forma de:
1. A ape de gura
2. A tablete
3. F geluri
4. F dropsuri
5. A lacuri
6. F dispozitiv intra-oral
7. F spray-uri
8. F sistemul Saliwell Crown
9.A paste de dinti
10. A gume de mestecat
12. Motivele pentru identificarea unor alternative la terapia cu

fluor sunt:
1.F inhiba formarea cariilor doar pe dinti temporari
2. F are actiune limitata asupra cariilor de pe fata palatinala
3. A actiune limitata asupra leziunilor carioase din santuri
si fosete
4. A exista riscul ingestiei cronice
5. F promoveaza remineralizarea doar pe dinti temporari
6. F inhiba formarea cariilor doar pe dinti frontali
7.A abilitatea fluorului de a inhiba formarea cariilor este
limitata
8. A concentratiile mari de fluor au efecte secundare
9. F are actiune limitata asupra dintilor frontali
10.A promovarea remineralizari este limitata
13. Indicatiile de utilizare a agentilor remineralizanti topici nefluorurati

sunt:
1. A regenerarea smaltului in leziuni de tip white-spot
2. F regenerarea smaltului in leziuni de tip eroziv
3.F terapie adjuvanta la pacientii cu diabet
4. A reducerea demineralizarii la pacientii cu tratament
orthodontic fix
5. F terapie adjuvanta la pacientii cu risc cariogen mic
6. A reducerea eroziunii dentare la pacientii cu reflux gastro-
esofagian
7. A terapie adjuvanta la pacientii cu risc cariogen mare
8. F regenerarea tesutului dentar la paceintii cu uzuri dentare
9. F terapie adjuvanta la pacientii fara risc cariogen
10. A terapie adjuvanta la pacientii cu risc cariogen extrem
14. Care din fosfatii de calciu sunt cu importanta biologica:

1. F hidroxiapatita tetracalcica
2. F ortofosfatul de calciu monohidrat
3. A fosfat octocalcic (OCP)
4. F fosfat monocalcic amorf
5. F promoveaza remineralizarea doar pe dinti temporari
6. F pirofosfat de calciu dihidrat
7. A fosfat monocalcic monohidrat (MCPM)
8. A fosfat dicalcic dihidrat (DCPD)
9. F metafosfatul de calciu
10. A fosfat monocalcic anhidru (MCPA)
(doar 4 raspunsuri corecte)
15. Avantajele produsului Clinpro White Varnish din punct de vedere

clinic sunt:
1. A nu lasa o culoare galbuie
2. A gustul este placut
3. F se poate aplica fara un periaj in prealbil
4. A nu necesita uscare dupa aplicare
5. F elibereaza fluor si calciu pe o perioada lunga de timp
6. A face priza repede
7. F poate fi aplicat de catre pacient
8. A adera pe termen lung la suprafata dentara
9. F necesita uscare doar in zona laterala dupa aplicare
10. F are stabilitate mare la nivelul molarilor
16. Produsul sub forma de lac Vanish White

Varnish(3MSPE) contine:
1.A TPC functionalizat
2.A 5% NaF
3. F 2% NaF
4. A solutie alcoolica
5.A xilitol
6. F acid maleic
7. A acid fumaric
8. F 5% SiO2
9. F 2% CaO
10. F agent de mineralizare
17. Sticla bioactiva Bioglass 45S5

contine: PAR 1. A 6% P2O5
2. F 5% NaF
3. A 24,5% NaO2
4. F 5% SiO
5. A 45% SiO2
6. A fosfat de calciu sub forma cristalina
7.F acidul fumaric
8. A 24,5 CaO
9. F ß-TCP
10. F solutie alcoolica
18. Urmatoarele afirmatii privind pastele de dinti cu Novamin

sunt corecte:
1. A au efect antibacterian
2. F contin 5% SiO
3. Fcontin 2% NaF
4. asigura starea de hidratare a mucoaselor orale
5. A contine ioni fosfat
6. A contin ioni de calciu
7. Ffavorizeaza solubilitatea alimentelor grosiere
8. Fasigura digestia chimica a amidonului din alimente
9. A au potential remineralizan
10. A reduc sensibilitatea dentinara
19. Tehnologia Recaldent (MI Paste si MI Paste Plus) estefolosita:
1. A in tratamentul leziunilor white-spot
2.F in reducerea vascozitati salivare
3.F in stimularea salivara
4. A in tratamentul fluorozei dupa procedura de albire
5. Fin cazul pacientilor cu boala parodontala avansata
6.F ientru cresterea cantitatii de mucina din saliva
7. A in timpul/dupa tratamentul ortodontic
8. A pe zone de smalt hipomineralizate
9.F in stimularea productiei de glucide din salva
10. A pentru imbunatatirea aspectului smaltului
20. Ca agent remineralizant complexul CPP-ACP are urmatoarele actiuni:
1. A mentine statusul suprasaturat al ionilor de Ca si PO4 la
suprafata dintelui
2. F creste cantitatea de mucina din saliva
3. F scade concentratia Lactobacililor din saliva
4. A incurajeaza biomineralizarea
5. F asigura lubrifierea mucoaselor orale
6. A inhiba si previne demineralizarea
7. A inhiba adeziunea,cresterea si reproducerea SM
8. F inhiba adeziunea Lactobacililor
9. F scade inflamatia gingivala
10. A creste concentratia ionilor de Ca si PO4 in saliva
21. Datorita actiunii sale remineralizante, CPP-ACP a fost introdus cu succes
in:
1. A gume de mestecat fara zahar
2. F gume de mestecat cu zahar
3. F tablete
4. A ape de gura
5. A lacuri dentare
6. F spray-uri dentare
7. A bauturi pentru sportivi
8. F dispozitive dentare
9. A creme dentare
10. F geluri dentare
22. Hidroxiapatita:
1. F este cel mai studiat material in domeniul medical
2. A atrage continuu cantitati mari de Ca si F
3. Feste eficienta in remineralizarea cariilor rampante
4 A . reprezinta constituientul principal al componentei minerale a
smaltului
5. A ofera smaltului aspectul stralucitor
6. F ofera smaltului aspectul alb
7. F are dimensiunea cristalelor cuprinsa intre 50-1500nm
8.F reprezinta 15% din componenta smaltului
9. A are o biocompatibilitate dovedita
10. A reprezinta o sursa importanta de Ca si F
23. Despre nanohidroxiapatita putem afirma ca:
1. A este eficient intr-o concentratie de 10% pentru
remineralizarea leziunilor incipiente de smalt
2. A este un material bioactiv
3. A poate fi un sablon in procesul de remineralizare
4.F are actiune optima in remineralizarea cariilor profunde
5. A este un material biocompatibil
6.F este eficienta in protejarea structurilor dentare profunde
7.F poate reprezenta 30% din componenta smaltului
8.F dimensiunea cristalelor este de 50-1500nm
9 A . este o sursa importanta de fosfat si calciu
10. Fpoate fi sursa importanta de fluor
24. Despre ionul de trimetafosfat (TMP) putem afirma ca: GRESIT
(sunt 6 raspunsuri adevarate)
1 F. reduce eroziunea dentara la pacientii cu reflux
2. A ajuta la difuziunea ionilor de calciu in interiorul smaltului
3. F eficient in reducerea aportului de acizi
4. A reduce pierderea de mineral
5. A eficient in reducerea leziunilor de uzura dentara
6. F are actiune optima in stimularea fluxului salivar
7. A induce remineralizarea colagenului intrafibrilar
8. A are efecte sinergice preventive si terapeutice
9. A promoveaza fosforilarea colagenului de tip I in dentina
demineralizata
10. ajuta la difuziunea ionilor de fluor(in carte scrie in smalt dar aici
nu specfica)
25. Despre produsul Teobromura putem afirma ca:
1. A este disponibil in ciocolata neagra
2. F este disponibil in ciocolata alba
3. A este un agent de remineralizare nefluorurat
4. F este sub forma de cristale
5. A este un alkaloid
6. F este disponibil in geluri dentare
7. F este disponibil in unele ape de gura
8. A este disponibil in cacao
9. F este disponibil in bauturi pentru sportivi
10. A se prezinta sub forma de pulbere alba
26. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la produsul BasicMint sunt
adevarate:
1. A actioneaza conform principiului Cavistat
2. F este o pasta de dinti
3. F se prezinta sub forma de cristale albe
4. F este disponibil in bauturile pentru sportivi
5. A este o guma de mestecat fara zahar
6. A face parte din tehnologia Cavistat
7. F este o apa de gura
8. F actioneaza conform principiului Recaldent
9. A este o guma de mestrecat cu menta
10. A contine bicarbonat de arginina-carbonat de calciu
27. Tipurile de dispositive Laser utilizate in preventia cariei
dentare sunt:YAC
1. A Er:YAG
2. A laser cu Argon
3. A laser cu CO2
4. F laser cu microunde
5. F laser QS
6. F laser vascular KTP
7. F laser cu pulsatii
8. A Nd:YAG
9. F laser cu semiconductori
10. A Cr:YSGG
28. Glicerofosfatul de calciu este:
1. A o sare a acidului glicerofosforic
2. A folosit ca un ingredient alimentar
3. A folosit ca un supliment nutritive
4. F utilizat in bauturile pentru sportivi
5. F un alkaloid
6. F ingredient folosit in gelurile dentare
7. F utilizat in leziunile de uzura dentara
8. A ingredient folosit in unele paste de dinti
9. A ingredient folosit in unele solutii pentru clatiri orale
10. F o baza a acidului glicolic
29. Agenti remineralizanti topici nefluorurati au urmatoarele indicatii:
1. A ca adjuvant in cazul pacientilor cu risc cariogen mare

sau extrem
2. F in regenerarea tesuturilor dentare profunde
3. F ca adjuvant in cazul unui flux salivar scazut
4. A in tratamentul hipersensibilitati dentinare
5. A in reducerea demineralizarii la pacientii cu tratament
orthodontic fix
6. F in regenerarea smaltului in leziuni de tip eroziv
7. F ca terapie adjuvanta la pacienti fara risc cariogen
8. A in regenerarea smaltului post tehnci de albire agresive
9. F ca terapie adjuvanta la pacienti cu risc cariogen mic
10. A in reducerea leziunilor de uzura dentara
30. Factorii care favorizeaza cautarea unor alternative la terapia cu
fluor sunt:
1. F protocolul de aplicare este anevoios
2. F actiunea limitata pe fata orala a dintilor frontali
3. A actiune limitata asupra fetelor ocluzale (santuri si fosete)
4. A rata de remineralizare nu este suficienta sa previna procesul carios
in cazul unor disfunctii salivare
5. A inhibarea leziunii carioase este limitata
6. F actiunea limitata pe fata vestibulara a dintilor frontali
7. F numarul redus de pacienti care au acces la terapia cu fluor
8. A cresterea fluorozei dentare datorita utilizarii excesive
9. A riscul supraexpunerii la fluor
10. F concentratiile mari de fluor duc la probleme digestive
31. Administrat pe cale sistemica fluorul are multiple avantaje:
1. F imbunatateste aspectul smaltului
2. A creste concentratia fluorului din saliva
3. F creste concentratia fluorului in leziunile de uzura
4. A creste nivelul de fluor din dinti deciduali
5. A permite ca efectele atat topice cat si sistemice sa se manifeste de mai
multe ori pe zi
6. A creste nivelul de fluor pe suprafetele radiculare expuse
7. F permite ca efectele fluorului sa se manifeste pe o prioada de
cateva luni
8. A creste concentratia florului in biofilm
9. F ajuta la mentinerea unui ph salivar normal
10. F reda culoarea de alb stralucitor smaltului
32. Se stie ca prezenta fluorului in cavitatea orala are urmatoarele beneficii
1. F solubilizeaza unele substante din alimentatie
2. A chiar in concentratii foarte mici, poate induce precipitarea de mineral
pe smalt
3. F este util doar in concentratii mari
4. A este capabil sa contrabalanseze pierderea de mineral
5. F rol important in lubrifierea tesuturilor orale
6. A inhiba demineralizarea
7. F efectele optime sunt exercitate doar cand este in forma libera
8. A promoveaza remineralizarea
9. F stimuleaza functia salivara
10. A rol in modularea bacteriilor
33. Inhibarea demineralizarii se realizeaza prin:
1. A prezenta fluorului in fluidul din interiorul smaltului
2. A prezenta fluorului in solutia din jurul cristalelor
3. F mentinerea unei homeostazii in limite normale
4. A consumul de alimente procesate cu sare fluorurata
5. F consumul de alimente cu continut ridicat de fosfat
6. A incoroprarea fluorurilor in compozitia minerala a smaltului
7. A mici cantitati de fluor in solutia din jurul dintelui
8. F prezenta fluorului atat in smalt cat si in dentina
9. F incorporarea fluorului in straturile dentare profunde
10. F cantitatea de mucina prezenta in saliva
34. Florul este util in:
1. F in lubrifierea tesuturilor orale
2. A managementul non-invaziv al leziunilor carioase necavitare
3. A inhibarea demineralizarii
4. F in promovarea demineralizarii
5. F stimularea functiei salivare
6. F solubilizeaza unele substante din alimente
7. A contrabalansarea pierderii de mineral
8. F in modularea bacteriilor
9. A promovarea remineralizarii
10. A precipitarea de mineral pe smalt chiar si in concentratii foarte
mici
35. Procesul de laminare apare:
1.F in profunzimea leziunii
2. F prin utilizarea produselor cu continut de fosfat
3. A prin utilizarea lacurilor cu concentratie mare de fluor
4. A la suprafata leziunii
5. F prin utilizarea produselor pe baza de calciu
6. F datorita utilizarii mijloacelor adjuvante de igienizare
7.A in procesul de remineralizare
8. A in special la concentratii mari de fluor
9. F dinspre interior spre exterior
10. A la nivelul stratului de suprafata poros al leziunii
36. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate privind utilizarea pastelor de dinti
fluorizate:
1. A in biofilm valorile F sunt mentinute chiar si 10 ore dupa periaj
2. F mentin o concentratie mica de F in saliva
3. A mentin o concentratie mare de F timp de cateva minute dupa
periaj
4. A ajuta in controlul cariei dentare
5. A in saliva dureaza cateva ore pana cand nivelul de F scade la valorile de
dinainte de periaj
6. F nu ajuta in controlul cariei dentare
7. F ajuta in controlul leziunilor de uzura dentara
8. F nu mentin o concentratie de fluor adecvata
9. F in saliva dureaza 20 de secunde pana cand nivelul de F scade la valorile de
dinainte de periaj
10. A imbogateste biofilmul cu F de pe suprafetele inaccesibile
37. Aplicarile topice profesionale cu fluor:
1. F se recomanda pentru utilizare acasa
2. F gelurile cu fluor sunt cele mai eficiente
3. F sunt indicate doar pacientilor cu floroza dentra
4. F nu sunt indicate pe leziunile de tip White-spot
5. A sunt indicate la pacientii care au functia salivara afectata
6. A sunt indicate la pacientii cu risc extrem
7. F sunt indicate in special la copii
8. A sunt indicate la pacientii cu risc carios mare
9. A sunt indicate la pacientii care vor suferi o iradiere cervico-faciala
10. A sunt indicate la pacientii cu aparat orthodontic
38. Urmatoarele afirmatii privind lacurile cu fluor sunt adevarate:
1. F au recomandare pe dintii frontali superiori
2. A au devenit cele mai utilizate produse cu aplicare topica in
cabinet
3. A sunt usor si rapid de aplicat
4. F sunt cele mai indicate pentru utilizare acasa
5. F sunt cele mai putin folosite in cabinet
6. A inainte de aplicare nu este necesara curatarea profilactica a
suprafetelor
7. F au o adeziune slaba la nivelul smaltului
8. A sunt aplicate in general la un interval de 6
luni
9. F sunt greu de aplicat pe suprafetele dentare
10. A au o adeziune mare la nivelul smaltului
39. Despre lacurile fluorurate putem spune ca:
A1. este necesara uscarea dupa aplicare
A2. sunt usor si rapid de aplicat
F3. se pot consuma alimente imediat dupa aplicare
A4. se aplica cu ajutorul unui mini penson de unica folosinta
F5. au o adeziune slaba la nivelul smaltului
F6. procedura de aplicare este greoaie
A7. se aplica in strat foarte subtire
F8. nu necesita uscare dupa aplicare
A9. se evita contactul cu tesuturile gingivale
F10. sunt cele mai indicate pentru utilizare acasa
40. Despre diaminofluorura de argint (DFA) putem

afirma urmatoarele:
F1. contine 30% argint
F2. contine 10% ioni de fluor
F3. in concentratie mare are efecte secundare
F4. in concentratie mare conduce la fluoroza dentara
A5. este un agent carioprotectiv
A6. contine 5% ioni de fluor
A7. contine 25% argint
A8. coloreaza in negru leziunea oprita in evolutie
A9. contine 8% amoniac
F10. coloreaza smaltul sanatos in gri
41. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind mecanismele de acţiune în

leziunile erozive:
1.A in leziunea carioasă, la un pH peste 5, ionii de fluor difuzează prin smalț în
leziunea de subsuprafață și aderă la suprafața cristalelor de hidroxiapatită
2. F in leziunea carioasă, la un pH peste 4, ionii de fluor din
lichidul biofilmului bacterian cresc nivelul de suprasaturare
3. A in leziunea carioasă, la un pH peste 5, există în lichidul
biofilmului bacterian ioni de fluor
4. F in leziunea carioasă, la un pH peste 4, ionii de fluor care difuzează
prin smalț în leziunea de subsuprafață și aderă la suprafața cristalelor de
hidroxiapatită
5. A in leziunea carioasă, la un pH peste 5, ionii de fluor din lichidul
biofilmului bacterian cresc nivelul de suprasaturare
6. A in leziunea carioasă, la un pH peste 5, ionii de fluor difuzează prin
smalț în leziunea de subsuprafață
7. F in leziunea carioasă, ionii de fluor care difuzează prin smalţ în
leziunea de subsuprafață nu încurajează procesele de remineralizare
8. F in leziunea carioasă, la un pH peste 4, ionii de fluor difuzează prin
smalț în leziunea de subsuprafață
9. F in leziunea carioasă, la un pH peste 4, există în lichidul
biofilmului bacterian ioni de fluor
10.A in leziunea carioasă, ionii de fluor care difuzează prin smalţ în leziunea
de subsuprafaţă şi cei din lichidul biofilmului bacterian încurajează
procesul de remineralizare
42. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind mecanismele de acţiune

în leziunile erozive:
1.F suprafaţa afectată de leziunea erozivă este acoperită de placă
2. A suprafaţa afectată de leziunea erozivă este curată
3. A suprafața afectată de eroziune este acoperită de un biofilm
bacterian care modulează fenomenul de difuziune ionică
4. F suprafața afectată de eroziune nu este acoperită de un biofilm bacterian
care modulează fenomenul de difuziune ionică
5. A pH-ul maxim în jurul leziunii erozive este 4
6. F pH-ul minim în jurul leziunii erozive este 1
7. A pH-ul minim în jurul leziunii erozive este 2
8. A pH-ul din jurul leziunii erozive este cuprins între 2 și 4
9. F pH-ul din jurul leziunii erozive este cuprins între 1 și 6
10. F pH-ul maxim în jurul leziunii erozive este 6
leziunile erozive:
1. A in leziunea erozivă, stratul de suprafaţă parţial demineralizat este însoțit
de o pierdere de substanță centripetă
2. A in leziunea erozivă nu este timp pentru obținerea unei remineralizări reale,
ci se obține doar o protecție relativă și temporară
3. F in leziunea erozivă, stratul de suprafață total demineralizat are
o duritate scăzută
4. A in leziunea erozivă, stratul de suprafață parțial demineralizat are
o duritate scăzută
5. F leziunea erozivă, spre deosebire de caria dentară, este un fenomen de
profunzime însoțit de o pierdere de substanță centripetă combinată cu un
strat de suprafață parțial demineralizat
6. F in leziunea erozivă, stratul de suprafaţă total demineralizat este însoțit
de o pierdere de substanță centripetă
7. A in leziunea erozivă, stratul de suprafață parțial demineralizat este
rapid îndepărtat prin procese mecanice (abraziune)
8.F in leziunea erozivă, stratul de suprafață total demineralizat este rapid îndepărtat
prin procese mecanice (abraziune)
9. F in leziunea erozivă este timp pentru obținerea unei remineralizări reale
10 A. leziunea erozivă, spre deosebire de caria dentară, este un fenomen de
suprafață însoțit de o pierdere de substanță centripetă combinată cu un strat de
suprafață parțial demineralizat
44. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind mecanismele de acţiune ale preparatelor
pe bază de fluor utilizate în terapia leziunilor erozive:
1. A stratul asemănător cu CaF2 care apare după aplicarea unor preparate care
conțin fluor se comportă ca o barieră fizică ce împiedică contactul acidului cu
stratul de smalț subiacent
2.A aplicarea unor preparate care conțin fluor- în concentrații mari și cu un pH acid
conduce la formarea unui strat asemănător cu CaF2 care prin disoluție în
mediul eroziv ar putea proteja smalțul subiacent
3.A aplicarea de aminofluoruri (AmF) în concentrații mari și cu un pH
acid conduce la formarea unui strat asemănător cu CaF2
4.F aplicarea de aminofluoruri (AmF) în concentrații mici și cu un pH acid
conduce la formarea unui strat asemănător cu CaF2
5. A aplicarea fluorurii de sodiu (NaF) în concentrații mari și cu un
pH acid conduce la formarea unui strat asemănător cu CaF2
6. F aplicarea fluorurii de sodiu (NaF) în concentrații mici și cu un pH
acid conduce la formarea unui strat asemănător cu CaF2
7.F stratul asemănător cu fluoro-fosfat care apare după aplicarea unor preparate
care conțin fluor ar putea proteja smalțul subiacent deoarece acționează ca un
rezervor de minerale care în mediu acid eliberează ioni de calciu și fosfat
8.A stratul asemănător cu CaF2 care apare după aplicarea unor preparate
care conțin fluor ar putea proteja smalțul subiacent deoarece acționează ca
un rezervor de minerale care în mediu acid eliberează ioni de calciu și fosfat
9.F aplicarea unor preparate care conțin fluor- în concentrații mici și cu un pH acid
conduce la formarea unui strat asemănător cu CaF2 care prin disoluție în
mediul eroziv ar putea proteja smalțul subiacent
10.F stratul asemănător cu CaF2 care apare după aplicarea unor preparate care
conțin fluor se comportă ca o barieră termică ce împiedică contactul acidului
cu stratul de smalț subiacent
45. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind mecanismele de acţiune ale preparatelor
fluorurate utilizate în terapia leziunilor erozive:
1. A după utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente
(SnF2) s-a observat obținerea unui strat de smalț bogat în metale, care este
mult mai rezistent la atacul eroziv
2. A după utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente
(SnF2) s-a observat formarea unui strat de suprafață, precipitat, bogat în
metale, care este mult mai rezistent la atacul eroziv
3. F după utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente
(AlF4) s-a observat formarea unui strat de suprafață, precipitat, bogat în
4.F după utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente (CuF2)
s-a observat formarea unui strat de suprafață, precipitat, bogat în metale, care
este mult mai rezistent la atacul eroziv
5.F utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente conduc
la obţinerea unui strat de suprafață cu rezistenţă redusă la atacul eroziv
6. F după utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente
(AlF4) s-a observat obținerea unui strat de smalț bogat în metale, care este
mult mai rezistent la atacul eroziv
7.A după utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente (TiF4) s
a observat obținerea unui strat de smalț bogat în metale, care este mult mai
rezistent la atacul eroziv
8.F după utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente (CuF2) s
a observat obținerea unui strat de smalț bogat în metale, care este mult mai
rezistent la atacul eroziv
9. A utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente conduc la
obţinerea unui strat de suprafață protector mult mai rezistent la atacul
eroziv
10.A după utilizarea unor preparate fluorurate ce conțin metale polivalente
(TiF4) s a observat formarea unui strat de suprafață, precipitat, bogat în

leziunile erozive:
1. A aplicarea unor produse ușor acide (NaF), induce formarea unor
precipitate de CaF2 pe smalț
2. F aplicarea unor produse puternic acide (AmF), induce formarea
unor precipitate de CaF2 pe dentină
3.A factorul critic în combaterea eroziunii în dentină este reprezentat de
prezența matricei organice dentinare
4. F aplicarea unor produse puternic acide (NaF), induce formarea
unor precipitate de CaF2 pe dentină
5. A aplicarea unor produse ușor acide (NaF), induce formarea unor
precipitate de CaF2 pe dentină
6.F factorul critic în combaterea eroziunii în dentină este reprezentat de
prezența matricei anorganice dentinare
7. F aplicarea unor produse puternic acide (AmF), induce formarea
unor precipitate de CaF2 pe smalţ
8. F aplicarea unor produse puternic acide (NaF), induce formarea
unor precipitate de CaF2 pe smalț
9. A aplicarea unor produse ușor acide (AmF), induce formarea unor
precipitate de CaF2 pe smalţ
10. A aplicarea unor produse ușor acide (AmF), induce formarea unor precipitate
de CaF2 pe dentină
47. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind utilizarea soluţiilor fluorurate în
terapia leziunilor erozive:
1. F soluțiile ce conțin AmF și/sau SnF2 au prezentat o acțiune mult
mai eficientă comparativ cu soluțiile ce conțin NaF și/sau AmF
2. F in condiții clinice, când are loc o îndepărtare continuă a matricei organice,
soluțiile cu AmF/SnF2 au fost mai puţin eficiente comparativ cu soluţiile
ce conţin NaF
3.F in condiții clinice, când are loc o îndepărtare continuă a matricei organice,
soluțiile cu AmF/SnF2 au fost mai puţin eficiente comparativ cu soluţiile ce
conţin AmF
4. A in condiții clinice, când are loc o îndepărtare continuă a matricei organice,
soluțiile cu SnF2 ș au fost semnificativ mai eficiente comparativ cu soluţiile ce
conţin AmF
5. A in condiții clinice, când are loc o îndepărtare continuă a matricei
organice, soluțiile cu AmF/SnF2 au fost semnificativ mai eficiente
comparativ cu soluţiile ce conţin NaF
soluțiile cu SnF2 au fost mai puţin eficiente comparativ cu soluţiile ce
conţin NaF
7. A in condiții clinice, când are loc o îndepărtare continuă a matricei organice,
soluțiile cu SnF2 au fost semnificativ mai eficiente comparativ cu soluţiile ce
conţin NaF
soluțiile cu SnF2 ș au fost mai puţin mai eficiente comparativ cu soluţiile
ce conţin AmF
9. A in condiții clinice, când are loc o îndepărtare continuă a matricei
organice, soluțiile cu AmF/SnF2 au fost semnificativ mai eficiente
comparativ cu soluţiile ce conţin AmF
10. A soluțiile ce conțin AmF și/sau SnF2 au prezentat o acțiune doar puțin
mai eficientă comparativ cu soluțiile ce conțin NaF și/sau AmF
48. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind utilizarea fluorurilor în terapia
leziunilor erozive:
F1. fluorurile aplicate profesional sunt de obicei fluoruri care pot să fie aplicate
rapid în gutiere sub formă de soluţii
F2. pentru a asigura aceeași cantitate de fluor, spumele necesită mai mult material
decât gelurile
A3. fluorurile neutre concentrate NaF utilizate în tratamentul leziunilor erozive
au concentraţie 2%
F4. fluorurile aplicate profesional sunt de obicei fluoruri acide concentrate (NaF
2%)
A5. fluorurile aplicate profesional sunt de obicei fluoruri neutre concentrate
(NaF 2%) care pot să fie aplicate rapid în gutiere sub formă de spume
A6. fluorurile aplicate profesional sunt de obicei fluoruri care pot să fie
aplicate rapid în gutiere sub formă de geluri
A7. fluorurile aplicate profesional sunt de obicei fluoruri neutre concentrate (NaF
2%)
F8. fluorurile neutre concentrate NaF utilizate în tratamentul leziunilor erozive au
concentraţie 10%
F9. fluorurile aplicate profesional sunt de obicei fluoruri neutre concentrate (NaF
2%) care pot să fie aplicate rapid în gutiere sub formă de soluţii
A10. pentru a asigura aceeași cantitate de fluor, spumele necesită mai puțin
material decât gelurile
49. Mecanismele de acțiune a fluorului topic în reducerea demineralizării și
încurajarea remineralizării includ:
1. stimularea adeziunii ionice în timpul formării PD și a biofilmului bacterian
2. A un efect antimicrobian prin inhibarea căilor metabolice bacteriene
după penetrarea acidului fluorhidric în celulă
3. A interferența cu adeziunea ionică în timpul formării PD și a
biofilmului bacterian
4. creşterea cariosusceptibilității dinților recent erupți și a suprafețelor
radiculare, printr-un mecanism de post-maturare
5. un efect antimicrobian prin inhibarea căilor metabolice bacteriene
după penetrarea acidului clorhidric în celulă
6. A dezlipirea bacteriilor de pe HAP și reducerea aderenței bacteriene la HAP
7. scăderea pH-ului biofilmului bacterian în mod indirect și limitarea
acțiunii bacteriilor cariogene
8. A reducerea cariosusceptibilității dinților recent erupți și a
suprafețelor radiculare, printr-un mecanism de post-maturare
9. A creșterea pH-ului biofilmului bacterian în mod indirect și limitarea
acțiunii bacteriilor cariogene
10. creşterea aderenței bacteriene la HAP
50. Mecanismele de acțiune a fluorului topic în reducerea demineralizării și
încurajarea remineralizării includ: (RASPUNSURILE 4 SI 5 SUNT LA FEL,
RESPECTIV 9 SI 10)
1. A prezența lui în materialele de restaurare și de prevenție care au capacitatea
de reîncărcare cu ioni de fluor
2. A inducerea unui mineral mai rezistent (FHAP) care se demineralizează la
valori mai mici ale pH-ului
3. inducerea unui mineral mai rezistent (FCaHAP) care se demineralizează la
valori mai mici ale pH-ului
4. A schimbarea ionilor de hidroxil cu cei de fluor din HAP
5. A schimbarea ionilor de hidroxil cu cei de fluor din HAP
6. absenţa fluorului în materialele de restaurare și de prevenție care au capacitatea
de reîncărcare cu ioni de fluor
7. influențarea ratei de reacție în timpul formării și transformării fazei organice
8. A influențarea ratei de reacție în timpul formării și transformării fazei
minerale
9. A inhibarea demineralizării cristalelor de HAP din smalț și suprafețele
radiculare
10. A inhibarea demineralizării cristalelor de HAP din smalț și
suprafețele radiculare
51. Indicațiile de utilizare a agenților remineralizanți topici nefluorurați
sunt:
1. A regenerarea smalțului în leziunile white-spot
2. A reducerea demineralizării la pacienții cu tratament ortodontic
fix
3. F reducerea abfracţiei dentare la pacienții cu anxietate
4. F reducerea abraziei dentare
5. Fregenerarea smalțului în leziunile vindicate
6. Aterapia adjuvantă la pacienții cu risc cariogen mare
7. A reducerea eroziunii dentare la pacienții cu reflux gastro-esofagian sau a
altor uzuri dentare de etiologie mixtă
8. F terapia adjuvantă la pacienții cu risc cariogen
mic
9. F tratamentul hiposensibilității dentinare
10. A tratamentul hipersensibilității dentinare
52. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind fosfatul de calciu:
1. Ffosfatul de calciu acționează prin atragerea continuă de cantități mari de ioni
de fosfat din fluidele orale în leziune, promovând procese naturale de
remineralizare
2. A fosfatul de calciu acționează ca nuclee de cristalizare în
procesul de remineralizare
3. A in remineralizarea smalțului, fosfatul de calciu a fost identificat ca o
alternativă promițătoare biomimetică datorită similarității cu smalțul natural
4. A fosfatul de calciu funcționează prin infiltrarea microporilor
în leziunile carioase incipiente
5. F fosfatul de calciu acționează prin atragerea continuă de cantități mari de
ioni de Sn
6. F fosfatul de calciu acționează prin atragerea continuă de cantități mari de ioni
de Al din fluidele orale în leziune, promovând procese naturale de
remineralizare
7. F fosfatul de calciu acționează prin reducerea numărului de nuclee de
cristalizare în procesul de demineralizare
8. A fosfatul de calciu acționează prin creşterea diametrului microporilor
9. F fosfatul de calciu funcționează prin infiltrarea microporilor
în leziunile carioase profunde
10. A fosfatul de calciu acționează prin atragerea continuă de cantități mari de ioni
de calciu din fluidele orale în leziune, promovând procese naturale de
remineralizare
53. Fosfaţi de calciu cu importanţă biologică:
1. A fosfat octocalcic
2. A fosfatul ἀ-tricalcic (ἀ-TCP)
3. A fosfat monocalcic monohidrat
4. F fluoro-fosfatul de calciu
5. F fosfat pentacalcic
6. A fosfatul β-tricalcic (β- TCP)
7. A hidroxiapatita
8. F fosfatul tricalcic anhidru
9. F fosfatul teta-tricalcic
10. F fosfatul optocalcic
54. Sistemele de remineralizare cu fosfat de calciu cristalin includ:
1.A fosfat dicalcic dihidratat
2.F fosfat pentacalcic
3.F fluoro-fosfatul de calciu
4.A alfa fosfatul –tricalcic (ἀ-TCP)
5.F fosfatul teta-tricalcic
6. F fosfatul tricalcic anhidru
7. A fosfosilicații de calciu
8. A fosfatul tricalcic
9. F fosfatul optocalcic
10. A beta fosfatul-tricalcic funcționalizat (ß-TCP)
55. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind produsele pe bază de fosfat tricalcic:
(SUNT DOAR 4 RASPUNSURI CORECTE)
1.A fosfatul tricalcic este considerat unul dintre mijloacele posibile prin care
poate fi crescut nivelul ionilor de calciu în salivă
2. F saliva inactivează compuşii de hidroxiapatită degradând stratul protector
3. A saliva eliberează calciu la suprafaţa dentară, rezultând astfel o disponibilitate
mare de fluor şi calciu pe suprafaţa leziunii şi o difuziune ulterioară în leziune
pentru a promova remineralizarea
4. F prin utilizarea fosfatului β-tricalcic concentrația calciului în salivă poate
fi redusă
5. A fosfatul tricalcic este considerat unul dintre mijloacele posibile prin
care poate fi crescut nivelul ionilor de calciu în biofilm
6. A fosfatul tricalcic este utilizat în remineralizarea leziunilor carioase
incipiente în smalț (white-spot)
7. F fosfatul tricalcic este considerat cel mai important compus prin care
poate fi crescut nivelul ionilor de calciu în dentină
8. F fosfatul dicalcic este utilizat în remineralizarea leziunilor
carioase cavitare profunde
9. F fosfatul dicalcic este considerat cel mai important compus prin care
poate fi crescut nivelul ionilor de calciu în profunzimea smalţului
10.F prin utilizarea fosfatului β-tricalcic concentrația calciului în salivă poate
fi redusă
56. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind tehnologia Novamin:
1. F tehnologia Novamin utilizează o ceramică comercială, ce constă dintr-
un fosfosilicat amorf de aluminiu
2. F combinarea particulelor reziduale de NovaMin cu stratul nou
format de hidroxicarbonatapatită nu deschide fizic tubulii dentinari
3. A produsul Novamin stimulează formarea unui strat de
hidroxicarbonatapatită care este chimic și structural echivalentă cu apatita
naturală
4. A particulele fine de sticlă bioactivă incorporate într-o pastă de dinți
apoasă au capacitatea de a reduce clinic hipersensibilitatea dentinară prin
închiderea tubilor dentinari
5. F datorită eliberării de fosfaţi în timpul expunerii inițiale a materialului se
instalează o creștere tranzitorie și localizată a valorii pH-ului care ajută la
precipitarea ionilor de calciu și fosfat proveniți din particulele de
Novamin,
formând un strat precipitat de fosfat de calciu
6. A tehnologia Novamin utilizează o ceramică comercială, ce constă dintr-
un fosfosilicat amorf de calciu și fosfat
7. A combinarea particulelor reziduale de NovaMin cu stratul nou
format de hidroxicarbonatapatită închide fizic tubulii dentinari
8. A datorită eliberării de sodiu în timpul expunerii inițiale a materialului se
instalează o creștere tranzitorie și localizată a valorii pH-ului care ajută la
precipitarea ionilor de calciu și fosfat proveniți din particulele de
Novamin, formând un strat precipitat de fosfat de calciu
9.F produsul Novamin nu stimulează formarea unui strat de hidroxicarbonatapatită
care este chimic și structural echivalentă cu apatita naturală
10. F particulele fine de sticlă bioactivă incorporate într-o pastă de dinți apoasă nu
au capacitatea de a reduce clinic hipersensibilitatea dentinară prin închiderea
tubilor dentinari
57. Indicaţiile produselor pe bază de CPP-ACP:
1.F abfracţie
2. A carii de suprafaţă radiculară
3. F tratamentul leziunilor brown-spot
4. A tratamentul fluorozei după albire
5. A hipersensibilitatea dentinară după tehnici agresive de albire, după
detartrajul ultrasonic, manual sau după lustruirea radiculară
6.A eroziuni și carii de suprafață radiculară
7. A tratamentul leziunilor white-spot
8. F hiposensibilitatea dentinară după tehnici agresive de albire,
după detartrajul ultrasonic, manual sau după lustruirea radiculară
9. F de suprafaţă ocluzală
10. F tratamentul fluorozei după tratamente parodontale
58. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind acţiunea remineralizantă a complexului
CPP-ACP:
1. F dacă peptidele nu rămân intacte, CPP-ul din biofilm ar putea
acționa ca un rezervor pentru ionii care au rol în procesele de
demineralizare
2.A dacă peptidele rămân intacte, CPP-ul din biofilm ar putea acționa ca un
rezervor (capcană) pentru ionii cu rol în remineralizare, cu scopul de a crește
conținutul ionic al biofilmului atunci când pH-ul va crește din nou
3. A dacă peptidele rămân intacte, CPP-ul din biofilm ar putea
acționa ca un rezervor pentru ionii de fosfat
acționa ca un rezervor pentru ionii de fosfat
acționa ca un rezervor pentru ionii de calciu
acționa ca un rezervor pentru ionii de fluor
acționa ca un rezervor pentru ionii care au rol în procesele de
remineralizare
acționa ca un rezervor (capcană) pentru ionii cu rol în remineralizare
59. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind acţiunea anticariogenă a complexului
CPP-ACP:
1. F CPP-ACP nu influențează proprietățile și comportamentul
2.A asigurarea sistemului proteic și a celui fosfat implicat în tamponarea
fluidului biofilmului bacterian
3. A CPP-ACP influențează proprietățile și comportamentul
4. F asigurarea sistemului proteic și a celui fosfat implicat în
eliberarea fluidului biofilmului bacterian
5. A blocarea moleculelor de adeziune ale Streptococcilor
mutans, afectându-le incorporarea în biofilm
6. F scăderea nivelului ionilor de calciu din biofilm, inhibând
astfel procesul de fermentație
7. F stimularea creșterii speciilor acidurice atunci când
carbohidrații fermentabili sunt în exces
8. A inhibă creșterea speciilor acidurice atunci când carbohidrații
fermentabili sunt în exces
9. A creșterea nivelului ionilor de calciu din biofilm, inhibând
astfel procesul de fermentație
10. F dezlipirea moleculelor de adeziune ale Streptococcilor mutans
60. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind rolurile complexului CPP-ACP în
inhibarea demineralizării:
1.F nu reduce hipersensibilitatea dentinară
2. F prin distrucția enzimatică a CPP se produce fosfat care crește valoarea
pH- ului fluidului din biofilmul baterian, împiedicând dezvoltarea bacteriilor
cariogene
3. A capacitatea tampon crescută
4. A se obține un smalț remineralizant mai rezistent la atacul acid față de
cel normal
5.A inhibă adeziunea, creșterea și reproducerea Streptococcus mutans și
Streptococcus sobrinus în biofilmul bacterian
6. F se obține un smalț remineralizant mai puţin rezistent la atacul acid față
de cel normal
7.A prin distrucția enzimatică a CPP se produce amoniac care crește valoarea
pH ului fluidului din biofilmul baterian, împiedicând dezvoltarea bacteriilor
cariogene
8. A reduce hipersensibilitatea dentinară
9. F stimulează adeziunea, creșterea și reproducerea Streptococcus
mitis în biofilmul bacterian
10. F capacitatea tampon redusă
61. Complexul CPP-ACP are următoarele proprietăţi anticariogene şi antierozive:

1. F scade concentrația şi biodisponibilitatea ionilor de calciu şi fosfat în salivă
2. F modifică status-ul suprasaturat al ionilor de calciu și fosfat la
suprafața dintelui
3. A menține status-ul suprasaturat al ionilor de calciu și fosfat la
suprafața dintelui
4. F inhibă creșterea cristalelor
5. A crește biodisponibilitatea ionilor de calciu şi fosfat în salivă având
o constantă de disociere scăzută
6. F inhibă biomineralizarea prin localizarea ACP pe suprafața dintelui
7. A induce creșterea cristalelor
8. A incurajează biomineralizarea prin localizarea ACP pe suprafața dintelui
9. F creşte biodisponibilitatea ionilor de calciu şi fosfat în salivă având
o constantă de disociere crescută
10. A crește concentrația şi biodisponibilitatea ionilor de calciu şi fosfat în
salivă
62. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind hidroxiapatita:

1.A nanohidroxiapatita acţionează ca un şablon în procesul de remineralizare
prin atragerea continuă a cantităţi mari de ioni de fosfat din fluidele orale
2. F nanohidroxiapatita funcţionează prin umplerea indirectă a microporilor în
leziunile incipiente
3.F datorită dimensiunilor mici acționează ca o nanoumplutură (nano-filler)
reparând spațiile goale extinse și depresiunile de pe suprafața smalțului
4. A nanohidroxiapatita funcţionează prin umplerea directă a
microporilor în leziunile incipiente
5. A nanohidroxiapatita este un material bioactiv şi biocompatibil
6. A nanohidroxiapatita acţionează ca un şablon în procesul de
remineralizare prin atragerea continuă a cantităţi mari de ioni de calciu din
fluidele orale
7. F nanohidroxiapatita acţionează ca un şablon în procesul de
remineralizare prin atragerea continuă a cantităţi mici de ioni de fosfat din
fluidele orale
8. F nanohidroxiapatita acţionează ca un şablon în procesul de
remineralizare prin atragerea continuă a cantităţi mici de ioni de calciu din
fluidele orale
9. A datorită dimensiunilor mici acționează ca o nanoumplutură (nano-
filler) reparând spațiile goale mici și depresiunile de pe suprafața smalțului
10. F nanohidroxiapatita este un material neutru
63. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind peptidele autoasamblate:
1. F tratamentul cu peptide reduce semnificativ câștigul net de minerale
în leziune datorită inhibării demineralizării
2. F nu sunt utilizate de către tehnologia Curolox în
scopul remineralizării leziunilor incipiente
3.A sunt utilizate de către tehnologia Curolox în scopul remineralizării
leziunilor incipiente
4.F peptidele care se autoagregă spontan ca răspuns la factori declanșatori
specifici de mediu sunt utile în prevenția/tratamentul leziunii erozive prin
intermediul grupărilor bioactive din profunzime
5. A peptidele care se autoagregă spontan ca răspuns la factori declanșatori
specifici de mediu sunt utile în prevenția/tratamentul leziunii erozive prin
intermediul grupărilor bioactive la suprafață
6. A peptidele care se autoagregă spontan ca răspuns la factori declanșatori
specifici de mediu sunt utile în prevenția/tratamentul leziunii carioase prin
7. A tratamentul cu peptide creşte semnificativ câștigul net de minerale
în leziune datorită inhibării demineralizării
8.F tratamentul cu peptide reduce semnificativ câștigul net de minerale în
leziune datorită inhibării remineralizării
9. A tratamentul cu peptide creşte semnificativ câștigul net de minerale în
leziune datorită susținerii remineralizării
10.F peptidele care se autoagregă spontan ca răspuns la factori declanșatori
nespecifici de mediu sunt utile în prevenția/tratamentul leziunii carioase prin
64. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind efectele anticariogene ale compusului
Pro-Argin:
1.A Colgate Senzitive Pro-Relief conține arginină 1.5%, carbonat de calciu,
silicat de sodiu, monofluorfosfat de sodiu
2. F destinat remineralizării dentinare în leziuni erozive cavitare
3.A destinat remineralizării leziunilor incipiente şi prevenirii dezvoltării unor
noi leziuni
4. A destinat prevenirii dezvoltării unor noi leziuni
5. A compusul Pro-Argin se găseşte în Colgate Senzitive Pro-Relief
6. F aminoacizii arginici sunt dezaminaţi de către o enzimă salivară, fiind
astfel produs amoniac care este slab alcalin şi provoacă o creştere a pH-
ului în întregul mediu oral
7. F compusul Pro-Argin se găseşte în Sensodyne
8. A aminoacizii arginici sunt dezaminaţi de către o enzimă salivară, fiind astfel
produs amoniac care este puternic alcalin şi provoacă o creştere a pH-ului în
întregul mediu oral
9. F destinat vindecării leziunilor erozive agresive cavitare
10.F Colgate Senzitive Pro-Relief conține arginină 2.5%, carbonat de
calciu, silicat de sodiu, monofluorfosfat de sodiu
65. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind efectele antierozive ale produsului
Pronamel:
1.F conține 3% nitrat de potasiu
2. F este util în tratamentul hiposensibilităţii dentare
3. F se găseşte în pastele de dinţi Colgate Pro Relief fiind țintit
împotriva patologiei erozive
4. A conţine fluor sub formă de NaF (1500 ppm), cu peste 50% în plus
față de pastele de dinți convenționale
5. A pH neutru
6.A se găseşte în pastele de dinţi Sensodyne fiind țintit împotriva patologiei
erozive
7.A este util în tratamentul hipersensibilităţii dentare
8. F pH acid
9. A conține 5% nitrat de potasiu
10.F conţine fluor sub formă de NaF (3500 ppm), cu peste 50% în plus față
de pastele de dinți convenționale
66. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind efectele anticariogene
ale xylitolului:
1. A ajută la remineralizarea smalțului prin repararea defectului de suprafață și
menținerea sistemului nou de cristalizare obținut
2.F neutralizează acizii din biofilm prin scăderea producției de acid
sulfuric
3.A reduce formarea de biofilm
4. A neutralizează acizii din biofilm prin scăderea producției de
acid lactic
5. F reduce formarea unui biofilm mai puțin aderent
6. A induce formarea unui biofilm mai puțin adherent
7. F ajută la remineralizarea smalțului prin reducerea sistemului nou
de cristalizare obținut
8.F creşte nivelul de Streptococcus mutans
9.A reduce nivelul de Streptococcus mutans
10.F creşte formarea de biofilm
67. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind produşii pe bază de compuși

cu glicerofosfat de calciu şi monofluorfosfat de sodiu (CaGP):
1. F potențialul anticarie ar putea fi crescut dacă CaGP ar fi folosită
în cazul atacurilor acide avansate
2.F adăugarea de CaGP la pastele de dinți cu o concentrație redusă de fluor (100-
250 ppm) promovează efecte anticariogene similare cu cele ale unei paste cu o
concentrație de 1100 ppm
3. A adăugarea de CaGP la pastele de dinți cu o concentrație redusă de fluor
creşte concentrația ionilor de fluor în biofilm
4.F adăugarea de CaGP la pastele de dinți cu o concentrație crescută de
fluor reduce concentrația ionilor de fluor în biofilm
5.A adăugarea de CaGP la pastele de dinți cu o concentrație redusă de fluor (500-
550 ppm) promovează efecte anticariogene similare cu cele ale unei paste cu o
concentrație de 1100 ppm
6.A lacurile fluorurate în care se adaugă CaGP nu au efecte preventive
mai importante împotriva demineralizării smalțului
7.F lacurile fluorurate în care se adaugă CaGP au efecte preventive mai importante
împotriva demineralizării smalțului
8. F adăugarea de CaGP la lacurile fluorurate a redus eliberarea de fluor
9.A adăugarea de CaGP la lacurile fluorurate a crescut semnificativ eliberarea de
fluor
10. A potențialul anticarie ar putea fi crescut dacă CaGP ar fi folosită înainte
de provocarea cariogenă
68. Majoritatea agenților remineralizanți sunt disponibili sub mai multe forme
de administrare:
1. A materiale de restaurare
2. A spuma
3.A creme dentare
4. A gume de mestecat
5. F soluţie alcoolică 0,5%
6.F tinctură (concentraţie 5%)
7.F spray (concentraţie 0,5%)
8. A sigilanți
9. F picături
10. F firul de ață interdentar
69. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind utilizarea laserelor în terapia cariei
dentare:
1.A laserele pot reduce solubilitatea suprafeţei dentare
2.F prin degradare chimică fascicolul laser induce îndepărtarea apei și a
proteinelor
3.A laserele pot modifica proprietățile suprafeței dentare inducând pierderea fazei
carbonat din cristalele de smalț
4. A prin degradare termică fascicolul laser induce o „topire” a suprafeței
5. A prin degradare termică fascicolul laser induce îndepărtarea apei și a
proteinelor 6. F prin degradare chimică fascicolul laser induce o „topire”
a
suprafeței
7.F laserele pot modifica proprietățile suprafeței dentare inducând pierderea fazei
fosfat din cristalele de smalț
8.A efectele iradierii asupra dentinei se manifestă atît asupra conținutului
mineral, cât și a cristalinității
9.F efectele iradierii asupra dentinei se manifestă doar asupra conținutului
mineral
10.F laserele pot creşte solubilitatea suprafeţei dentare
70. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind utilizarea ozonului în terapia
cariei dentare:
1.A ozonul inhibă unele proteine care sunt inhibitori naturali ai
remineralizării
2.F ozonul inhibă unele proteine care sunt inhibitori naturali ai
demineralizării
3.A ozonoterapia stimulează remineralizarea leziunilor incipiente după un
tratament cu durata de 6-8 săptămâni
4.F ozonul încurajează remineralizarea leziunilor profunde radiculare
5.F ozonoterapia stimulează remineralizarea leziunilor profunde după un
tratament cu durata de 8-10 săptămâni
6.A ozonul schimbă climaxul comunitar cariogen într-unul normal,
domestic
7.F ozonul încurajează remineralizarea leziunilor profunde radiculare
8.F ozonul nu modifică climaxul comunitar cariogen
9.A ozonul joacă un rol important în reversibilitatea cariei
10.A ozonul încurajează remineralizarea leziunilor de suprafață
radiculară
71. Stimularea cu apă rece:
1.F Aplicarea pe dinte nu trebuie să depăşească 3 minute.
2.F In stimularea cu apa rece este bine să folosim o temperatura constanta;
3.A In stimularea cu apa rece se incepe cu seringa cu apa la temperatura cea
mai ridicata şi gradual scăzând ulterior temperatura.
4. A Stimularea cu apa rece presupune ca apa utilizata sa fie la temperatura de 7
ºC fiind ideală pentru identificarea dinţilor sensibili şi eliminarea rezultatelor fals
pozitive;
5. A In stimularea cu apa rece este bine să folosim o baterie de seringi cu apă
la diferite temperaturi (0-20ºC)
6. F Stimularea cu apa rece presupune ca apa utilizata sa fie la temperatura de 30
ºC fiind ideală pentru identificarea dinţilor sensibili şi eliminarea rezultatelor fals
pozitive;
7. F Dacă nu se obţine nici un răspuns, se va aştepta un interval de 3
secunde până la următoarea testare cu apă mai rece.
8. A Aplicarea pe dinte nu trebuie să depăşească 3 sec.
9. A Dacă nu se obţine nici un răspuns, se va aştepta un interval de 3 minute
până la următoarea testare cu apă mai rece.
10.F In stimularea cu apa rece se incepe cu seringa cu apa la temperatura cea
mai scazuta şi gradual crescand ulterior temperatura.
72. Hipersensibilitatea se poate caracteriza ca fiind :

1. A reprezintă mai curând un simptom de origine probabil plurifactorială
2. A o durere scurtă și ascuțită
3. A provine dintr-o suprafață dentară expusă
4.F apare în situații clinice rare, când smalțul și cementul se
suprapun
5.F nu apare la stimuli tipici : termici, tactili, osmotici
6. A nu poate fi atribuită altei patologii dentare
7. F o durere de lungă durată
8. F provine dintr-o suprafață de smalț expusă
9. A apare ca un răspuns la stimuli tipici : termici, tactili, osmotici
10.F poate fi atribuită unei patologii dentare
73. Despre caracterele durerii se poate preciza faptul ca:

1. F majoritatea pacientilor descriu durerea ca declansadu.se treptat
2. A durerea din hipersensibilitate are un caracter extrem de variat cu variatii
de intensitate
3. F caracterul durerii nu este unul localizat
4. F stimulii acizi includ alimente si bauturi dulci
5. F stimulii tipici: termici, osmotici, chimici, fizici, nu sunt principalii
in declansarea durerii
6. A intensitarea durerii variaza pe dinti diferiti si la persoane diferite
7. F stimultii osmotici includ alimente si bauturi acide
8. A retrocedarea spontana poate aparea prin fenomen de remineralizare naturala
9. A este localizata, dar poate proveni de la mai multi dinti
10. A intensitatea durerii este in legatura cu toleranta pacientului si diferiti
factori emotionali, fizici, de personalitate
74. Hipersensibilitatea dentinară:

1. F Nu este o patologie de sine stătătoare, ci în cele mai multe cazuri,
se atribuie unui alt defect sau patologie dentară
2. A Se referă la faptul că dentina per se nu este sensibilă, dar când sunt
aplicați diferiţi stimuli pe suprafaţa ei, declanșează un răspuns al sistemului
nervos pulpar
3. A Nu poate fi atribuită unui alt defect sau patologie dentară
4. A Se definește ca fiind o durere scurtă și ascuțită, ce provine de pe o
suprafață de dentină expusă
5. A Este un răspuns la stimulii tactili, osmotici sau chimici
6. F Stimulii osmotici sau chimici nu vor produce un răspuns
de tipul hipersensibilității dentinare
7. F Se referă la faptul că dentina per se este foarte sensibilă
datorită canaliculilor dentinare
8. F Este un răspuns la stimulii termici, tactili, dar nu și volatili
9. F Se definește ca fiind o durere scurtă și mocnită, ce provine de pe o
suprafață pulpară expusă
10. A Este un răspuns la stimulii termici, volatili
75. Despre inducerea sensibilității dentare este

adevărat:
1.F stimulii mecanici sau tactili sunt reprezentați de palparea suprafeţei dentinare cu o
sondă cu vârful ascuțit sau de instrumente de aplicare a presiunii controlate de un
dispozitiv electromagnetic (sonda Yeaple, sonda Joy)
2.F dacă la același individ sunt folosiți împreună stimulii tactili și termici, la
început trebuie utilizat stimulul termic
3. A este bine să utilizăm cel puţin 2 categorii de stimuli, iar intervalul între
stimuli trebuie să fie îndeajuns de mare pentru a minimaliza interacţiunea dintre ei
4. F în cazul stimulării cu apă rece este bine să folosim o baterie de seringi cu apă la
diferite temperaturi (0-20ºC) începând cu cea mai rece şi ulterior crescând gradual
temperatura, iar aplicarea apei pe
5. A stimularea chimică folosesc soluţii hipertone de glucoză (22%) şi zaharoză, care
îşi exercită efectul prin presiuni osmotice care induc mişcarea fluidului
6.F intensitatea iniţială a stimulului trebuie să fie pe cât de mare posibil urmată de o
scădere graduală până la nivelul prag
7.A în cazul stimulării electrice există riscul ca stimulul să se extindă şi în zonele
învecinate şi prin trecerea curentului în periodonţiu şi stimularea nervilor acestuia să se
obţină rezultate fals pozitive
8.A stimularea cu aer rece presupune aplicarea unui curent de aer de la unitul dentar timp
de o secundă, de la o distanță de 1 cm și perpendicular pe suprafața dintelui, dinții vecini
fiind acoperiți
9. F stimularea osmotică este o metodă ce prezintă sensibilitate și acuratețe
10.A se pot utiliza stimuli mecanici, chimici, electrici, aerul rece, apa rece
76. Referitor la inducerea sensibilității dentinare, urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

1. F se utilizeaza doar stimulii mecanici, chimici si electrici
2. A intervalul între stimuli trebuie să fie îndeajuns de mare pentru a
minimaliza interacţiunea dintre ei
3.A stimularea cu apă rece utilizează apă la temperatura de 7 ºC, ideală pentru
identificarea dinţilor sensibili şi eliminarea rezultatelor fals pozitive
4.A se pot utiliza atât stimuli mecanici, chimici și electrici, cât și stimularea cu aer rece
și cu apă rece
5. F intensitatea iniţială a stimulului trebuie să fie pe cât de mare, posibil urmată de
o scădere graduală
6. A este bine să utilizăm cel puţin 2 categorii de stimuli
7.F în stimularea electrică nu există niciun risc
8.F pentru stimularea cu aer rece se utilizează curentul de aer de la unitul dentar, aplicat
de la o distanță de 1 mm și paralel cu suprafața dintelui, dinții vecini fiind neacoperiți
9.F se utilizeaza doar stimularea cu aer rece si apă rece
10.A pentru stimularea mecanică se poate realiza palparea suprafeţei dentinare cu o sondă
cu vârful bont sau cu instrumente de aplicare a presiunii controlate de un dispozitiv
electromagnetic
77. Teoria inervației directe:
1.F Aplicarea anestezicelor topice abolește sensibilitatea
2.F Neuronii trigeminali proprioceptivi care inervează pulpa dentară trebuie să
posede receptori care să transforme un stimul specific în impulsuri nervoase
3.F Studiile de microscopie electronică au demonstrat că fibrele nervoase penetrează
dentina pe o distanță cu mult mai mare de 100 µm, fiind prezenți în special la nivelul
pulpei radiculare
4.A Susține că durerea se declanșează printr-o transducție directă a stimulilor externi,
termici sau mecanici către terminațiile nervoase existente în tubulii dentinari
5.A Există fibre nervoase amielinice în stratul extern al dentinei radiculare
6.A S-a evidențiat prezența unor polipeptide neurogenice
7.A Neuronii trigeminali nociceptivi care inervează pulpa dentară trebuie să posede
receptori care să transforme un stimul specific în impulsuri electrice
8.A Existența unor canale responsabile de transmiterea unor potențiale receptorilor
termosensibili în neuronii aferenți, sprijină concluzia că majoritatea acestora sunt
nociceptori
9.F Există fibre nervoase mielinice în stratul extern al dentinei radiculare, spre
deosebire de dentina coronară, unde se găsesc exclusiv fibre nervoase amielinice
10.A Susține că durerea se declanșează printr-o transducție indirectă a stimulilor
externi, termici sau mecanici către terminațiile nervoase existente în tubulii dentinari
78. Inducerea sensibilității dentinare prin stimularea cu aer rece este realizată astfel:
1.A se aplică un curent de aer de la unitul dentar timp de o secundă, la o presiune de 45
psi și o temperatură medie de 19-24°C;
2.A curentul de aer este aplicat de la o distanță de 1 cm și perpendicular pe
suprafața dintelui, dinții vecini fiind acoperiți;
3.F cod 1 (scala "Schiff") = pacientul nu răspunde la stimul;
4.F curentul de aer este aplicat de la o distanță mai mică de 1 cm de dinte și
perpendicular pe suprafața dintelui.
5.A cod 0 (scala "Schiff") = pacientul nu răspunde la stimul;
6.A cod 3 (scala "Schiff") = pacientul răspunde, dorește întrerupea stimulului și îl
consideră dureros.
7.F nu este necesară acoperirea dinților vecini pe parcursul inducerii sensibilității
dentinare cu aer rece;
8.A pentru evaluare se folosește o scală analogă tip "Schiff";
9.F cod 2 (scala "Schiff") = pacientul răspunde, dorește întrerupea stimulului și îl
consideră dureros.
10.F se aplică un curent de aer de la unitul dentar timp de 5 secunde, la o presiune de
20 psi și o temperatură medie de 10-15°C;
79. Referitor la tehnologia Pro-Argin, urmatoarele afirmatii sunt corecte:

1.F Indivizii cu boală carioasă controlată au concentrații mai mici de
arginină în salivă
2. A „Dopurile” formate protejează fluidul dentinar de acțiunea
stimulilor externi
3. A Arginina este un aminoacid natural
4.F „Dopurile” formate protejează fluidul dentinar de acțiunea stimulilor interni
5. A Indivizii cu boală carioasă controlată au concentrații mai mari de
arginină în salivă
6. A Arginina este compatibilă cu fluorul
7. F Arginina este un aminoacid sintetic
8. F Arginina este incompatibilă cu fluorul
9. F Arginaza clivează arginina în uree și amoniac inducând o scadere a pH-ului
10.A Arginaza clivează arginina în uree și amoniac inducând o creștere a pH-ului
80. Teoria transducției odontoblaștilor este caracterizata de:

1. A ca mecanism de semnalizare, ATP ar putea media semnalele dureroase
între odontobalști și neuronii cei mai periferici
2. F există sensibilitate chiar după îndepărtarea dentinei superficiale
3. F ca mecanism de semnalizare, ATP ar putea media semnalele dureroase între
odontobalști și neuronii cei mai centrali
4. F existența unor canale responsabile de transmiterea unor potențiale receptorilor
termosensibili în neuronii aferenți și/sau a unor canale mecanosensibile ce depind de
N care funcționează la nivelul odontoblaștilor pot genera potențiale de acțiune la
intervenția stimulilor rece și/sau cald sau mișcarea fluidului în tubuli
5. F odontoblaștii ar fi celule sensibile care pot modula și media indirect senzația
de durere
6. A localizarea foarte apropiată de terminațiile nervoase dentinare sugerează
că odontoblaștii ar fi sensibili la stimulii externi
7. A existența unor canale responsabile de transmiterea unor potențiale receptorilor
termosensibili în neuronii aferenți și/sau a unor canale mecanosensibile ce depind de K
care funcționează la nivelul odontoblaștilor pot genera potențiale de acțiune la
intervenția stimulilor rece și/sau cald sau mișcarea fluidului în tubuli
8.A odontoblaștii derivă embriologic din celulele mezenchimale ale crestei neurale
9. A nivelul de excitabilitate al odontoblaștilor rămâne necunoscut
10.F existența unor canale responsabile de transmiterea unor potențiale receptorilor
termosensibili în neuronii aferenți și/sau a unor canale mecanosensibile ce depind de K
care funcționează la nivelul odontoblaștilor pot genera potențiale de acțiune la
intervenția stimulilor rece și/sau dulce sau mișcarea fluidului în tubuli
81. Bacteriemia din cavitatea bucală poate servi ca rezervor pentru diseminarea
sistemică a bacteriilor patogene și a toxinelor acestora, în special la pacienții:
1. F cu hipertensiune arterială
2. F cu colecistită cronică
3.A imunocompromiși
4. A cu diabet
5. A la cei cu tratament pe bază de corticosteroizi sau
alte imunosupresoare
6.F cu bronșită cronică
7. A cu artrită reumatoidă
8. A oncologici
9. F cu artroză
10. F cu litiază renală
82. Precizați care din următoarele afecțiuni orale nu au impact direct asupra stării
generale de sănătate:
1. F boala parodontală
2. A hipoplazia de smalț
3. A caria dentară
4. F situri de extracție infectate
5. A dentinogeneza imperfecta
6. A fluoroza dentară
7. F patologia endodontică
8. A uzurile dentare necariogene
9. F cancerul de limbă
10. F cancerul glandelor salivare minore
83. Precizați în urma căror manopere terapeutice nu

apare bacteriemie:
1. F odontectomia molarului trei maxilar
2. F tratament endodontic
3. A tratamentul plăgii dentinare prin tehnica step-wise
4. A albirea dentară internă
5. A coafaj pulpar indirect într-un singur timp
6. F odontectomia molarului trei mandibular
7. A restauare directă cu rășini compozite
8. A prepararea dintilor pentru fațetare directă
9. F extracții
10. F detartraj
84. În cavitatea orală există mai multe bariere care se opun penetrării bacteriilor dinspre
biofilm spre țesuturi:
1. F o barieră fizica compusă din tesutul conjuctiv fibros din corion
2. A o barieră electrică care reflectă diferența de potențial dintre
celula gazdă și stratul microbian
3.F o barieră electrică care reflectă diferența de potențial dintre celule
care alcătuiesc stratul microbian
4. F defensinele: peptide antibacteriene anionice ale gazdei din epiteliul
mucoasei bucale
5.A o barieră fagocitară (sistemul reticuloendotelial)
6. F o barieră hematoencefalică
7. F o barieră imunologică a celulelor hematopoetice
8.A defensinele: peptide antibacteriene cationice ale gazdei din epiteliul
mucoasei bucale
9. A o barieră imunologică a celulelor formatoare de anticorpi
10. A o barieră fizică compusă din epiteliul de suprafață
85. Precizați care dintre următoarele afirmații privind hiposialia postiradiere este
adevărată :
1.A hiposialia postiradiere poate favoriza apariția leziunilor carioase explozive prin
modificări ale compoziției salivare
2. F hiposialia postiradiere nu este legtă de doza de iradiere
3. F hiposialia postiradiere nu este legată de cantitatea de țesut glandular iradiat
4. A hiposialia postiradiere poate favoriza apariția leziunilor carioase
explozive prin modificări ale dietei
5. F hiposialia postiradiere nu influențează tiparele dietetice
6.A hiposialia postiradiere poate favoriza apariția leziunilor carioase explozive
prin schimbarea florei orale în floră cu potențial cariogen
7.F hiposialia postiradiere favorizeaza selecția bacteriilor normale din
cavitatea orală
8.A severitatea hiposialiei postiradiere este legată de rata dozei și cantitatea de
țesut glandular iradiat.
9.F hiposialia postiradiere nu influențează compoziția salivară
10.A severitatea hiposialiei postiradiere este legată de doza de radiație
86. Complicațiile cariilor dentare pot conduce
la: A 1. tulburări masticatorii
A 2. subnutriție
A 3. abcese
A 4. afecțiuni gastro-intestinale
F 5. insuficiență renală
F 6. sindrom Sjogren
F 7. sialolitiaza glandelor submandibulare
F 8. hipertensiune arterială
F 9. astm bronșic
A 10. durere
87. Familiile, respectiv copiii care trăiesc în sărăcie prezintă cu risc ridicat pentru
incidența cariilor din cauza:
A 1. nivelului de educație scăzut
A 2. atenției mai mici acordată igienei dentare
F 3. utilizării doar a pastelor de dinți cu fluor
A 4. accesului limitat la serviciile de îngrijire orală
A 5. numărului mare de boli nediagnosticate și netratate
A 6. veniturilor mici
F 7. numărului mic de boli diagnosticate și netratate
F 8. utilizării exclusive a periajului manual
F 9. flossing-ului excesiv
F 10. accesului periodic la serviciile de îngrijire orală
88. Precizați care din următoarele afirmații privind consecințele durerii dentare este
adevărată:
A 1. modifică obiceiurile de somn
A 2. modifică procesele metabolice
F 3. nu modifică obiceiurile de somn
F 4. nu modifică aportul dietetic
A 5. modifică obiceiurile alimentare prin selectare alimentelor bogate în calorii,
cu conținut ridicat de grăsimi
A 6. modifică aportul dietetic
A 7. modifică obiceiurile alimentare prin evitarea anumitor alimente nutritive
F 8. procesele metabolice se desfașoară normal
F 9. durerea dentară nu este un factor de risc pentru obezitate
F 10. nu determină modificări ale obiceiurilor alimentare
89. Precizați care din următoarele afirmații privind serotipurile de Streptococi Mutans este
adevarată:
A 1. serotipul c este cel mai răspândit în rândul microorganismelor
orale
F 2. serotipul e invadează celulele din membrane bazală
F 3. serotipul f este cel mai răspândit în rândul microorganismelor orale
A 4. Str. Mutans este clasificat în patru serotipuri
A 5. serotipul k, prezintă o cariogenitate scăzută
F 6. serotipul k are o cariogenitate crescută
F 7. Str. mutans este clasificat în 5 serotipuri
F 8. serotipul k prezintă virulență scăzută în sânge
A 9. serotipurile e și f invadează celulele endoteliale
A 10. serotipul k, prezintă virulență ridicată în sânge
90. Precizați care din următoarele afirmații, privind relația dintre Streptococus Mutans
și ateroscleroză, este adevarată:
A 1. Str. Mutans a fost izolat în sângele pacienților cu endocardită infecțioasă
F 2. rata pozitivă a Str. Mutans în probele cardiovasculare ale pacienților ale
căror biofilme au fost de asemenea pozitive pentru Str. mutans a fost de 87%
A 3. rata pozitivă a Str. Mutans în probele cardiovasculare ale pacienților ale
F 4. rata pozitivă a Str. Mutans în probele cardiovasculare ale pacienților ale
A 5. Str. Mutans a fost detectat în cantități mari în probele de plăci ateromatoase
A 6. Str. Mutans a fost detectat în cantități mari în țesuturile valvei cardiace
F 7. Aggregatibacter actinomycetem comitans a fost cea mai frecvent detectată
specie la nivel cardiovascular urmată de Str. Mutans
F 8. Str. Mutans a fost detectat în cantități reduse în probele de plăci
ateromatoase
F 9. Str. Mutans a fost detectat în cantități mici în țesuturile valvei cardiace
A 10. Str. mutans a fost cea mai frecvent detectată specie la nivel cardiovascular
91. Răspunsurile imune înnăscute și adaptive pot influența colonizarea bacteriană, iar
unele tulburări pot afecta aceste sisteme imune, cum ar fi:
A 1. deficiențele imunitare generale asociate cu malnutriția
F 2. factori locali specifici care afectează alinierea dinților pe arcadă
A 3. tulburările genetice
F 4. unii factori locali care afectează retenția alimentară
F 5. anumiți factori locali care afectează volumul
dinților
F 6. factori locali specifici care afectează morfologia dinților
A 7. unii factori care afectează fluxul salivar
F 8. anumiți factori locali care afectează parodințiul marginal
A 9. unii factori care afectează compoziția salivei
A 10. tulburările produse de medicație
92. Despre subiecții fără carii sau indivizii cu susceptibilitate redusă la carie se poate
afirma că :
F 1. prezentă niveluri semnificativ mai mari de imunoglobulină salivară A și
mai mici de IgG față de cei cu susceptibilitate ridicată la carii
F 2. prezentă niveluri semnificativ mai mici de anticorpi serici IgG și IgM
pentru Str. mutans față de cei cu susceptibilitate ridicată la carii
A 3. prezentă niveluri semnificativ mai mari de anticorpi serici IgM pentru
Str. mutans față de cei cu susceptibilitate ridicată la carii
F 4. prezentă niveluri semnificativ mai mici de imunoglobulină salivară A față
de cei cu susceptibilitate ridicată la carii
F 5. prezentă niveluri semnificativ mai mari de imunoglobulină salivară A și
mai mici de IgM față de cei cu susceptibilitate ridicată la carii
F 6. prezentă niveluri semnificativ mai mici de imunoglobulină salivară A și
IgM față de cei cu susceptibilitate ridicată la carii
A 7. prezentă niveluri semnificativ mai mari de anticorpi serici IgG pentru
A 8. la pacienții cu sau fără artrită reumatoidă nu s-au gasit corelații
semnificative între nivelul bolii carioase și nivelul IgA salivare
A 9. prezentă niveluri semnificativ mai mari de imunoglobulină salivară A față
de cei cu susceptibilitate ridicată la carii
A 10. prezentă niveluri semnificativ mai mari de anticorpi serici IgA pentru
93. În cee ace privește asocierea dintre cariile dentare și infecția HIV, studiile au arătat
că: A 1. prevalența cariilor coronare este de 1,2 ori mai mare în rândul
femeilor HIV + în comparație cu femeile HIV
F 2. femeile seropozitive cu SIDA prezintă mai multe șanse de a avea leziuni
carioase radiculare, dar mai puține șanse de a avea carii coronare comparativ
cu femeile seropozitive fără SIDA
F 3. prevalența cariilor coronare este de 2 ori mai mică în rândul femeilor HIV +
în comparație cu femeile HIV
F 4. femeile seropozitive cu SIDA prezintă mai puține șanse de a avea leziuni
carioase coronare și radiculare comparativ cu femeile seropozitive fără SIDA
F 5. nu s-au putut stabili diferențe semnificative în ceea ce priveștel șansa de
apariție a leziunilor carioase coronare și radiculare la femeile seropozitive cu
SIDA comparativ cu femeile seropozitive fără SIDA
A 6. femeile seropozitive cu SIDA prezintă mai multe șanse de a avea
leziuni carioase radiculare comparativ cu femeile seropozitive fără SIDA.
A 7. femeile seropozitive cu SIDA prezintă mai multe șanse de a avea scoruri
mai mari ale indicelui DMFs comparativ cu femeile seropozitive fără SIDA.
A 8. femeile seropozitive cu SIDA prezintă mai multe șanse de a avea obturații
la nivelul suprafețelor radiculare comparativ cu femeile seropozitive fără SIDA.
F 9. femeile seropozitive cu SIDA prezintă mai multe șanse de a avea leziuni
carioase coronare, dar mai puține șanse de a avea carii radiculare comparativ cu
femeile seropozitive fără SIDA
A 10. femeile seropozitive cu SIDA prezintă mai multe șanse de a avea scoruri
mai mari ale indicelui DMF comparativ cu femeile seropozitive fără SIDA.
94. Mai multe studii au demonstrat rata mai mare a patologiei orale la
pacienții dializați prezentând semne și simptome cum ar fi:
A 1. inflamații ale mucoaselor
A 2. xerostomie
A 3. ulcerații orale
F 4. creșterea grosimii smalțului
F 5. hipersalivație
F 6. creșterea în grosime a stratului de cement acelular
A 7. tulburări ale gustului
F 8. hipermineralizare dentinară profundă
A 9. hipoplazia smalțului
F 10. hipermineralizare a smalțului superficial
95. Despre pacienții cu diabet se poate aprecia că :

F 1. sunt mai puțini susceptibili la tulburări senzoriale, parodontale și
salivare
F 2. șansele de apariție a candidozei orale sunt mai mici decât la pacienții
fără diabet
A 3. prezintă un risc crescut de apariție a eroziunilor
F 4. apariția și evoluția bolii parodontale nu diferă de cea a pacienților fără
diabet
F 5. prezintă un risc mai scăzut de apariție a leziunilor carioase comparativ cu
pacienții fără diabet
F 6. nu se găsesc niciodată sub riscul de apariție a xerostomiei
A 7. prezintă un risc crescut de apariție a leziunilor carioase noi primare
și adiacente restaurărilor
A 8. prezintă un risc crescut de apariție a boalii
parodontale A 9. prezintă un risc crescut de apariție a
xerostomiei
A 10. prezintă un risc crescut de apariție a candidozei
96. În cee ace privește asocierea dintre cariile dentare și afecțiunile gastro-intestinale se
poate afirma că :
A 1. unele studii au arătat un număr mai mic de leziuni carioase la indivizii cu
boala de reflux gastro-esofagian în comparație cu grupurile de control
A 2. studiile au arătat valori ale concentratiilor bacterine (lactobacili) în saliva
pacienților cu reflux cronic semnificativ mai mici decît în saliva pacienților
sănătoși
F 3. studiile au arătat valori ale concentratiilor bacterine (lactobacili) în saliva
pacienților cu reflux cronic semnificativ mai mari decît în saliva pacienților
sănătoși
F 4. studiile au arătat valori ale concentratiilor bacterine (streptococi) în saliva
pacienților cu reflux cronic semnificativ mai mari decît în saliva pacienților
sănătoși
F 5. anumite tulpini orale de Lactobacillus pot fi implicate în patogeneza
colitei ulcerative
A 6. studiile au arătat valori ale concentratiilor bacterine (streptococi) în saliva
pacienților cu reflux cronic semnificativ mai mici decît în saliva
pacienților sănătoși
F 7. unele studii au arătat un număr mai mare de leziuni carioase la indivizii
cu boala de reflux gastro-esofagian în comparație cu grupurile de control
A 8. există o relație inversă între cariile dentare și refluxul gastro-esofagian
A 9. anumite tulpini specifice de Streptococ mutans pot fi implicate în
patogeneza colitei ulcerative
F 10. există o relație direct proporțională între cariile dentare și refluxul
gastro esofagian
97. S-a constatat în unele studii că la pacienții cu diabet tip 2 în comparație cu

grupurile de control:
A 1. fluxul salivar s-a dovedit a fi semnificativ mai scăzut
F 2. nivelul fosfatul salivar a fost semnificativ mai crescut
F 3. nivelul calciului salivar a fost semnificativ mai crescut
A 4. indicele DMFT a avut valori semnificativ mai ridicate
F 5. indicele DMFT a avut valori semnificativ mai scăzute
F 6. nivelul fluorului salivar a fost semnificativ mai crescut
A 7. nivelul fluorului salivar a fost semnificativ mai scăzut
A 8. nivelul fosfatul salivar a fost semnificativ mai scăzut
F 9. nu există diferențe semnificative în ceea ce privește valorile
DMFT
A 10. nivelul calciului salivar a fost semnificativ mai scăzut
98. Studiile a arătat că subiecții diabetici au prezentat în biofilmul bacterian

supragingival, comparativ cu subiecții nediabetici, concentrații semnificativ mai ridicate
de:
A 1. Streptococcus oralis
A 2. Treponema denticola
F 3. Streptococcus constellatus
A 4. Prevotella nigrescens
A 5. Streptococcus sanguinis
A 6. Streptococcus intermedius
F 7. Lactobacillus reuteri
F 8. Treponema pallidum
F 9. FARA ENUNT
F 10. Haemophilus influenzae
99. Xerostomia, unul dintre simptomele orale la pacienții dializați, poate

determina A 1. disfagie
F 2. scăderea șansei de apariție a infecțiilor orale
F 3. scăderea sansei de apariției a inflamațiilor gingivale
A 4. dificultăți în masticația,
A 5. pierderea gustului
A 6. dificultăți de vorbire
A 7. algii la nivelul cavității orale
F 8. accentuarea gustului dulce
F 9. creșterea retenției protezelor dentare
F 10. scăderea sansei de apariției a cariilor dentare
100. Despre posibilele asocieri dintre cariile dentare și afecțiunile respiratorii se pot
face următoarele afirmații :
A 1. apariția infecțiilor tractului respirator în primul an de viață este asociată cu
un risc semnificativ mai crescut de a dezvolta carii timpurii în anii următori
F 2. există o mulțime de anaerobe implicate în distrugerea țesuturilor
parodontale care au fost, de asemenea, izolate din plămânii infectați, precum
Lactobacillus
A 3. biofilmul microbian și sănătatea orală precară au fost asociate cu boala
pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
F 4. apariția infecțiilor tractului respirator în primul an de viață este asociată cu
un risc semnificativ mai mic de a dezvolta carii timpurii în anii următori
Streptocucus oralis
A 6. există o mulțime de anaerobe implicate în distrugerea țesuturilor parodontale
care au fost, de asemenea, izolate din plămânii infectați, precum
Actinobacillus actinomycetemcomitans
A 7. există o mulțime de anaerobe implicate în distrugerea țesuturilor
Pseudomonas aeruginosa
Streptococus mutans
A 9. biofilmul microbian și sănătatea orală precară au fost asociate cu
pneumonia nosocomială
Streptocucus salivarius
101. Care sunt indicatiile restaurarilor directe in zona frontal?
A 1. Corectarea pozitiei unuia sau mai multor dinti
A 2. A reduce sau inchide spatii interdentare
A 3. Corectarea /modificarea formei unuia sau mai multor dinti
A 4. Uzuri dentare (fracture marginii incizale, abrazie,eroziune,atritie ,
abfractie)
A 5. Leziuni carioase primare (cavitati cl 3,4 si 5)
F 6. Leziuni carioase secundare , recidive cu afectare pulpara
F 7. A reduce / corecta unele asimetrii la nivelul tesuturilor moi (buze,
gingie)
F 8. A oferi sprijin pentru restaurari indirecte tip punti
F 9. A deschide sau mari spatiile interdentare
F 10. Restaurari indirecte inestetice
102. Care este rationamentul pentru stratificarea materialelor composite?
A 1. Obtinerea unui aspect esthetic optim
F 2. Se minimalizeaza gradul de polimerizare
A 3. Inlocuirea dentinei cu un compozit opac si a smaltului cu unul
transparent
F 4. Scaderea timpului de aplicare a compozitului si a timpului de
polimerizare
A 5. Minimalizarea stress-ului de polimerizare
F 6. Inlocuirea dentine cu un compozit treansparent si a smaltului cu unul
opac
A 7. Refacerea unui contur anatomic cat mai fidel
A 8. Optimizarea gradului de polimerizare
F 9. Se maximizeaza Stress-ul de polimerizare
F 10. Permite operatorului sa prevada lungimea dintelui
103. ENUNT TIP IMAGINE: (Avantajele ghidului de silicon în timpul inserării răşinii
compozite)
A 1. Creeaza o separare bine definita pentru inserarea primului strat de
rasina
A 2. Faciliteaza determinarea grosimii rasinii pentru smaltului palatin
A 3. Face posibila vizualizarea grosimii rasinii pentru dentina
F 4. Faciliteaza crearea unui halou transparent in regiunea marginii incizale
F 5. Maximizeaza riscul interferentelor ocluzale permitand o ajustare
“ anterioara, preliminara”
F 6. Nu face posibila vizualizarea grosimii rasinii pentru dentina
A 7. Faciliteaza definirea suprafetei palatinale a restaurarii
F 8. Impiedica crearea unor lobi dentinari si zone translucide in regiunile
proximale si incizale.
A 9. Permite operatorului sa prevada lungimea dintelui
F 10. Creste timpul de finisare si lustruire in regiunea palatinala a restaurarilor
104. Enumerati care din urmaroarele afirmatii sunt corecte referitor la
restaurarile coronare dentare:
F 1. Gravarea substraturilor dentare poate fi realizata doar utilizând sistemul
adeziv însuşi,
A 2. Restaurările semidirecte implică atât proceduri intraorale cât şi
extraorale pentru realizarea restaurărilor adezive
A 3. Aceste restaurări pot fi împărţite în directe, semidirecte şi indirecte
F 4. Restaurarile indirecte implică o şedinţă şi nu necesită asistenţa
laboratorului dentar
F 5. Restaurările adezive directe sunt de obicei recomandate atunci când
defectul este mare, subgingival
F 6. Restaurarile directe implică numai procedurile extraorale
A 7. Procedurile resturative sunt fundamental împăţite în 2 categorii:
restaurări tradiţionale şi restaurări adezive
A 8. Restaurările adezive implică utilizarea unei tehnici de gravare a
subtratului amelar şi dentinar şi ulterior utilizarea unui sistem adeziv
eficient/răşină de cimentare
A 9. Restaurarile directe implică numai procedurile intraorale la fotoliul dentar şi
de obicei necesită numai o singură şedinţă
F 10. Restaurările indirecte implică atât proceduri intraorale cât şi extraorale
pentru realizarea restaurărilor adezive
105. Despre parametrii estetici se poate afirma ca:
F 1. Este important să perpetuăm sau să creăm noi înşine un plan incizal deviat
prin restaurări
F 2. Etajul inferior se măsoară de la subnasale la glabela, care reprezintă
reperul inferior al bărbiei
A 3. Dacă în timpul surâsului, buza superioară este mai sus de linia gingivală
rezultă o expunere gingivală deasupra coroanelor clinice ale dinţilor ce poate
compromite estetica
A 4. Mobilitatea buzei este măsurată din poziţia de repaos până la poziţia cea
mai înaltă din timpul unui surâs complet
A 5. Faţa mai lungă, este de obicei rezultatul unei dezvoltări în exces în sens
vertical a maxilarului şi în multe cazuri este însoţită de o expunere excesivă a
gingiei în timpul râsului plin
F 6. Lungimea medie a buzei superioare este de 28-30 mm
A 7. Asimetriile de buză care joacă un rol semnificativ în rezultatul estetic final
al restaurărilor de obicei sunt trecute cu vederea
F 8. Planul incisal nu ar trebui să fie paralel cu orizontul
A 9. Faţa poate fi împărţită în sens vertical în 3 părţi, iar în repaus, etajul mijlociu
ar trebui să fie aproximativ egal cu etajul inferior
F 10. Coridorul vestibular reprezintă spaţiul între suprafeţele vestibulare ale
dinţilor maxilari posteriori si limba
106. Despre plasarea marginii incizale la incisivii centrali maxilari se poate afirma ca:
A 1. În timpul unui surâs plin, cuspizii vestibulari ai dinţilor posteriori
maxilari,
trebuie să asigure o progresie vizuală de la vârful caninului fără trepte în sus
sau în jos
F 2. Determinarea poziţiei corecte a marginilor incizale ale incisivilor
maxilari superiori nu este esenţială in restaurarile estetice
A 3. Când pacientul pronunţă „E” va trebui să apară un spaţiu între buza
superioară şi cea inferioară
A 4. În timpul unui surâs plin, marginea incizală a dinţilor maxilari anteriori
trebuie să fie încadrată de buza inferioară
F 5. Când pacientul spune „F” sau „V” marginea incizală a incisivilor
centrali maxilari contacteaza marginea incizala a celor inferiori.
A 6. Când pacientul spune „F” sau „V” marginea incizală a incisivilor centrali
vor trebui să atingă uşor marginea umedă/uscată a buzei inferioare
A 7. În repaos lejer, la femeia adultă tânără vor fi expuşi aprox. 3-4mm. a
marginii incizale a incisivilor maxilari, iar la bărbat 1-2mm
F 8. În timpul unui surâs plin, marginea incizală a dinţilor maxilari anteriori
trebuie să fie încadrată de buza superioara si sa nu fie vizibila
F 9. Când pacientul spune „F” sau „V” marginea incizală a incisivilor centrali
vor trebui să atingă uşor varful limbii
F 10. Când pacientul pronunţă „M” va trebui să apară un spaţiu între buza
superioară şi cea inferioară de aproximativ 10 mm
107. Despre configuratia marginii incizale si morfologia dentara se poate afirma ca:
A 1. Anatomia marginii incizale a incisivilor maxilari de obicei, face ca la marginea
incizală să se manifeste un „efect de halou” subţire, alb, opac care încadrează
transluciditatea incizală
F 2. Anatomia marginii incizale a incisivilor maxilari de obicei, face ca la
marginea incizală să se manifeste un „efect de halou” gros, transparent care
încadrează opacitatea incizala
A 3. Marginea incizală a incisivilor mandibulari trebuie să aibă un platou
incizal plat, îngust dar bine definit
F 4. Suprafeţele vestibulare ale incisivilor maxilari trebuie să fie rotunde în
sens mezio-distal si nu plate rezultând unghiuri vestibulo-meziale şi
vestibulo distale reduse
F 5. Suprafeţele distale ale incisivilor centrali şi laterali trebuie să aibă un
contur cat mai diferit, neregulat.
F 6. Platoul incisal mandibular trebuie să fie teşit uşor spre lingual si sa fie cat
mai lat
F 7. O discrepanţă mare a conturului intre incisivii centrali si laterali nu
afectază negativ frumuseţea zâmbetului
A 8. Datorită uzurii, marginea incizo-vestibulară la adulţi este relativ ascuţită şi
se continuă cu o faţetă linguală de 1 mm. după care cade în concavitatea
suprafeţei linguale
A 9. Marginile incizale rotunde in sens incizo-vestibular conferă restaurării
un aspect nenatural datorită reflectării luminii pe o suprafaţă curbă
A 10. Marginile incizale maxilare naturale în direcţie vestibulolinguală nu
sunt rotunde ci mai degrabă, ascuţite
108. Despre proportia si lungimea individuala a dintelui putem afirma ca:
A 1. Raportul înălţime/lărgime la incisivul central maxilar ar trebui să fie de
1.2 până la 1.0
A 2. Mărimea dentară este determinată de lăţimea MD(l) împărţită la
lungimea IG(L). Lăţimea este mai importantă decât lungimea.
A 3. Crearea unor dinţi cu un aspect tineresc la o persoană mai în vârstă
este discordantă şi crează o senzaţie de artificial
F 4. Incisivul central trebuie să aibă o lăţime egală cu 50% din înălţimea
sa F 5. Atunci când incisivii centrali erup ei au semne de uzura cu lobi
incizali nedefiniţi, o textură de suprafaţă lucioasa
A 6. Incisivii centrali maxilari reprezintă piesa centrală a zâmbetului.
Lungimea medie a incisivului central maxilar este între 10-12mm
A 7. Scoala lui Rufenacht care a propus determinarea morfofiziologică a unei
proporţii ideale au sugerat că lungimea şi lăţimea IC ar trebui să fie constantă
pe tot parcursul vieţii
F 8. Incisivul central trebuie să aibă o lăţime egală cu 95% din înălţimea sa
F 9. Raportul înălţime/lărgime la incisivul central maxilar ar trebui să fie de
2 până la 4
F 10. Este foarte usor să obţinem un efect estetic maxim pornind de la dinţii
maxilari anteriori scurţi
109. Urmatoarele afirmatii despre caracterele fundamentale ale dintilor
pacientilor adulti sunt adevarate:
F 1. Smalţul dinţilor pacienţilor adulti în general prezintă un efect opalescent
A 2. La vârsta de 40 de ani, nuanţele albastre sau portocalie şi transluciditatea
mai mare devin mai evidente
F 3. Textura suprafeţei smalţului este accentuată, astfel încât reflectând mai
multă lumină par mai albi şi mai strălucitori
A 4. Tubulii dentinari au un diametru mai mic decât la vârsta de 10 ani
A 5. La vârsta de 20 de ani, smalţul este mai puţin alb, prezintă o transluciditate
crescută iar conţinutul albăstrui sau portocaliu al luminii devine mai vizibil
A 6. Dentina este mai groasă şi mai închisă (saturată) decât aceea a dinţilor tineri
şi chiar poate fi expusă în regiunea marginii incizale
F 7. In regiunea marginii incizale, lobii dentinari sunt complet acoperiţi de
smalţ F 8. Tubulii dentinari au un diametru mai mare
F 9. La vârsta de 10 ani, smalţul prezintă o nuanţă coloristică aproape albă
ca laptele, este strălucitor şi translucid
A 10. Dintii pacientilor adulti prezintă o micro şi macrotextură a suprafeţei de
smalţ, reflectând astfel mai puţin lumina şi părând astfel mai închişi
110. Urmatoarele afirmatii despre caracterele fundamentale ale dintilor pacientilor tineri
sunt adevarate:
1. Mulţi tubuli dentinari sunt închişi prin depunerea de dentină sclerotică
2. A In regiunea marginii incizale, lobii dentinari sunt complet acoperiţi de smalţ
3. A Pe marginea incizală, structura dentinei subiacente pare ca un perete plat
4. A La vârsta de 10 ani, smalţul prezintă o nuanţă coloristică aproape albă
ca laptele, este strălucitor şi translucid
5. Smalţul dinţilor pacienţilor tineri în general prezintă un efect opalescent
6. In regiunea marginii incizale, lobii dentinari nu sunt acoperiţi de smalţ
7. A Tubulii dentinari au un diametru mai mare
8. Lobii individuali sunt cu greu de recunoscut şi rămân numai nişte
depresiuni uşoare
9. Microtextura de suprafaţă practic dispare, în timp ce macrotextura devine
considerabil mai redusă, ceea ce va face ca dintele să reflecte mai
puţină lumină şi să pară mai închişi ca la 40 de ani
10. A Textura suprafeţei smalţului este accentuată, astfel încât reflectând mai
multă lumină par mai albi şi mai strălucitori
111. În evaluarea calității restaurărilor din rășini compozite,
sensibilitatea postoperatorie se traduce prin:
A 1. Dureri temporare,
A 2. Dureri provocate mai puțin de agenți chimici.
A 3. Dureri ușoare,
F 4. Dureri provocate mai puțin de
masticație, F 5. Dureri continui,
A 6. Dureri provocate în special de masticație,
F 7. Dureri provocate în special de agenți chimici.
F 8. Dureri intense,
A 9. Dureri provocate mai puțin de variații termice,
F 10. Dureri spontane,
112. Sensibilitatea postoperatorie apare în următoarele circumstanțe:
GRESITA
F 1. O cavitate cu un factor C (configurație) mic,
F 2. Toxicitatea redusă a materialelor de restaurare,
A 3. Absența protecției organului pulpo-dentinar,
F 4. Utilizarea corectă a sistemelor adezive amelodentinare, respectând
indicațiile producătorului
A 5. O preparare intempestivă a cavității fără a respecta principiulbiologic,
A 6. Utilizarea unor soluții de condiționare tisulară un timp prelungit, având
ca rezultat creșterea permeabilității dentinare,
F 7. Utilizarea unor soluții de condiționare tisulară în concentrație
F 8. Utilizarea unor soluții de condiționare tisulară un timp prea scurt, având
ca rezultat scăderea permeabilității dentinare,
A 9. O cavitate complexă, cu un factor C (configurație) mare.
F 10. Utilizarea unor soluții de condiționare tisulară în concentrație
113. În evaluarea adaptării marginale a obturațiilor din amalgam proximale în exces

se poate spune că:
1. F La palpare cu sonda dentară nr. 17, aceasta nu va fi agățată de
„streașina” de amalgam de la pragul gingival,
2. F Pe radiografie se observă foarte greu mărimea și localizarea
acestui exces marginal de amalgam.
3. F Pragul de amalgam prezent nu va constitui un obstacol în
menținerea unei igiene corecte,
4.F Pragul de amalgam prezent nu va scămoșa firul interdentar,
5. A Pragul de amalgam prezent va scămoșa firul interdentar,
6. F Le putem pune în evidență indirect, prin inspecția papilei
gingivale adiacente, care de cele mai multe ori nu este inflamată,
7. A Le putem pune în evidență indirect, prin inspecția papilei
gingivale adiacente, care de cele mai multe ori este inflamată,
8. A Pragul de amalgam prezent va constitui un obstacol în
menținerea uneiigiene corecte,
9. A La palpare cu sonda dentară nr. 17, aceasta va fi agățată de
„streașina” de amalgam de la pragul gingival,
10.A Pe radiografie se observă ușor mărimea și localizarea acestui exces marginal
de amalgam.
114. În evaluarea calității resaturărilor din amalgam despre realizarea
reliefurilor anatomice se poate spune:
1. F La pasajul unui fir interdentar, punctul de contact corect realizat nu
se va opune activ.
2. F Punctul de contact va trebui să fie în suprafață,
3. A Dacă convexitatea ecuatorului dintelui pe suprafețele netede este
exagerat realizată, dintele va retenționa placa sub ecuatorul
clinic,
4. A La pasajul unui fir interdentar, punctul de contact corect realizat se
va opune activ.
5. A Dacă convexitatea ecuatorului dintelui pe suprafețele netede este
insuficient realizată prin impactare alimentară directă vor fi lezate țesuturile
parodontale marginale,
6. A Punctul de contact va trebui să fie strâns și punctiform,
7. F Dacă convexitatea ecuatorului dintelui pe suprafețele netede este
insuficient realizată dintele va retenționa placa sub ecuatorul
clinic,
8.A Creasta marginală a restaurării va trebui să fie compatibilă din punct de
vedere anatomic și funcțional cu creasta marginală a dintelui vecin,
9. F Dacă convexitatea ecuatorului dintelui pe suprafețele netede este exagerat
realizată, prin impactare alimentară directă vor fi lezate țesuturile
parodontale marginale,
10. F Creasta marginală a restaurării va trebui să fie compatibilă din punct de
vedere al materialului de restaurare cu creasta marginală a dintelui vecin,
115. În evaluarea calității restaurărilor fizionomice modificările de culoare
ale obturației pot apare prin:
1. F Greșeli în alegerea matricei și portmatreicei,
2. F Conținut mai bogat în umplutură anorganică a rășinii
compozite folosite.
3. A O suprafață aspră, retentivă a restaurării,
4. A O tehnică incorectă, folosind instrumentar metalic degradat, care prin
oxizii de suprafață modifică culoarea,
5. F O suprafață prea lucioasă a restaurării,
6.F O igienă exagerată a pacientului,
7. A Greșeli în alegerea nuanţelor
8.A O igienă nesatisfăcătoare a pacientului,
9. A Conținut mai bogat în matrice organică a rășinii compozite folosite.
10.F O tehnică incorectă, folosind instrumentar din plastic degradat, care prin
oxizii de suprafață modifică culoarea,
116. În evaluarea calității restaurărilor fizionomice fracturarea restaurării apare
când: (am considerat false anumite varinte pentru ca nu erau enumerate, dar
cumva ar putea fi corecte …)
1. F Pacientul are un risc cariogen mare,
2. A Nu am depistat o ocluzie dezechilibrată,
3. A Am utilizat un material inadecvat pentru zonele posterioare,
4. F Nu am respectat tehnica de aplicare a adezivului
amelo- dentinar.
5. F Ocluzia centrică este de tip „freedom in centric”,
6. F Am realizat un bizou prea larg
7. F Am plasat incorect pragul gingival,
8. A Nu am depistat prezența unor parafuncții,
9. A Nu am respectat tehnica de realizare a restaurării.
10.A Am preparat incorect cavitatea în ce privește localizarea bizoului,
117. În evaluarea calității restaurărilor fizionomice, cariile secundare

marginale apar în special la marginile proximale sau cervicale deoarece:
1. A Aici smalțul este aprismatic,
2. F Aici smalțul este orientat corect pentru gravaj acid,
3. F Aici nu se manifestă forțe de flexiune.
4. FÎn aceste zone accesul este facil,
5. F Aici smalţul este mai gros,
6.F Aici smalțul este prismatic,
7. A Aici smalțul este inadecvat orientat pentru gravaj acid,
8. A Aici smalţul este subţire,
9. A Aici se manifestă mai mult forţele de flexiune.
10. AÎn aceste zone accesul este dificil,
118. În evaluarea calității restaurărilor, decizia de a interveni sau nu şi
opţiunile terapeutice vor fi hotărâte în funcție de:
1. A Semnele şi simptomele pulpare coexistente,
2. F Numărul dinților prezenți pe arcadă,
3. F Numărul restaurărilor prezente în cavitatea orală.
4. F Valoarea fluxului salivar,
5. A Calitatea restaurării,
6. A Nivelul de activitate al cariilor,
7. F Duritatea alimentelor,
8. A Considerente estetice.
9. F Materialul de restaurare,
10. A Prognosticul dintelui,
119. Majoritatea clinicienilor sunt de acord cu intervenţia operativă
în managementul cariilor secundare când:
1. A Sunt dovezi FOTI că leziunea carioasă marginală progresează
în dentină.
2. A Există dureri provocate de leziunea respectivă,
3. F Sunt dovezi radiologice că leziunea carioasă marginală progresează
în camera pulpară,
4. F Dintele este asimptomatic,
5. A Există o cavitaţie deschisă cu expunerea dentinei,
6. A Este prezent un spaţiu marginal suficient de larg pentru a fi penetrat
de vârful unei sonde (0,25-0,4 mm),
7. F Există o microcavitate deschisă în smalț,
8. F Este prezent un spaţiu marginal foarte îngust care nu poate fi penetrat
de vârful unei sonde (0,25-0,4 mm),
9. A Sunt dovezi radiologice că leziunea carioasă marginală progresează
în dentină,
10. F Sunt dovezi FOTI că leziunea carioasă marginală progresează în smalț.
120. Concluziile clinice trase în urma analizării comportării materialului

de restaurare în cavitatea bucală susţin că:
1. Percolarea este mai mare între un amalgam vechi şi unul nou decât între
unul vechi şi pereţii cavităţii
2. Majoritatea combinaţiilor aderă mai bine decât un amalgam nou la
marginile cavităţii,
3. Cimenturile glass-ionomere aderă foarte slab la un amalgam recent aplicat,
4. Este de preferat să plasăm o restaurare reparativă din amalgam lângă oricare
material vechi.
5. Cimenturile glass-ionomere aderă foarte bine la un amalgam vechi în care s-a
intervenit recent
6. Răşinile compozite aderă bine la vechile răşini compozite
7. Răşinile compozite aderă slab la vechile răşini compozite,
8. Majoritatea combinațiilor aderă mai slab decât un amalgam vechi la
marginile cavităţii,
9. Percolarea este mai mică între un amalgam vechi şi unul nou decât între
unul nou şi pereţii cavităţii
10. Este de preferat să plasăm o restaurare reparativă din răşină compozită sau CGI
lângă oricare material vechi.
121. Parametrii specifici criteriilor FDI privind evaluarea calității restaurărilor se
pot încadra în 5 scoruri după cum urmează:
A1. Scorul 1 înseamnă că restaurarea este excelentă,
A2. Scorul 2 va fi acordat atunci când calitatea restaurării este acceptabilă cu
toate că unul sau mai multe criterii nu mai sunt ideale,
F3. Scorul 2 va fi acordat atunci când calitatea restaurării este aproape excelentă
când unul sau mai multe criterii nu mai sunt ideale,
F4. Scorul 1 înseamnă că restaurarea este acceptabilă, fără defecte,
F5. Scorul 5 se acordă unei restaurări care nu mai este acceptabilă și este
reparabilă 6. Scorul 5 se acordă unei restaurări care nu mai este acceptabilă și
trebuie înlocuită în totalitate
A7. Scorul 4 se acordă unei restaurări care nu mai este acceptabilă dar
este reparabilă,
F8. Scorul 4 se acordă unei restaurări care încă mai este acceptabilă și este
reparabilă,
F9. Scorul 3: calitatea restaurării este foarte greu acceptabilă având defecte
majore, A10. Scorul 3: calitatea restaurării este încă acceptabilă dar cu defecte minore,
122. În cazul criteriilor estetice FDI, deteriorarea suprafeței este accelerată
prin: F 1. Dinţii antagonişti cu morfologie normală,
F2. Absența parafuncţiilor,
F3. Dinții antagoniști sunt restaurați cu un material care nu eliberează
fluor, A4. Dinții antagoniști agresivi: sunt restaurați cu un material foarte
dur,
A5. Dinţii antagonişti agresivi: morfologie accentuată,
A6. Prezenţa porozităţii
F7. O alegere greşită a materialului: numai compozitele fluide permit o încetinire a
acestui proces,
A8. Parafuncţii,
F9. Absența porozităţii
A10. O alegere greşită a materialului: numai compozitele foarte încărcate permit
o încetinire a acestui proces
123. În cazul criteriilor funcționale FDI, fractura completă/parțială materialului
de restaurare/ retenţia restaurării apare prin:
F1. Realizarea bizoului la pragul gingival,
F2. Hipofuncție salivară,
F3. Utilizarea gravajului acid selectiv
A4. Materiale expirate sau conservate într-un mediu neprielnic,
F5. Alimentație foarte dură,
A6. O ocluzie
defavorabilă/parafuncții, A7. Un bizou
rău conceput,
A8. Un material contraindicat: un compozit sărac în filleri pe dinţii
posteriori, F 9. Un material contraindicat: un compozit bogat în filleri pe
dinţii posteriori, A10. Un protocol clinic discutabil fără izolarea câmpului
operator.
124. Există câţiva factori care pot predispune o persoană la CARS la
marginea gingivală:
A1. Această arie este predispusă la contaminare în timpul restaurării
A2. Zona gingivală a oricărei restaurări este mult mai dificil de menţinut fără
placă bacteriană,
F3. Această arie este mai puțin predispusă la contaminare în timpul restaurării,
F4. Marginile gingivale ale restaurărilor de clasa a II-a nu sunt dificil de
examinat clinic
F5. Contracţia de polimerizare a RC tinde să crească adeziunea la marginea
gingivală,
A6. Adeziunea la dentină şi cement este mai puţin eficientă faţă de
smalţ
F 7. Adeziunea la dentină şi cement este mai eficientă faţă de smalţ,
A8. Contracţia de polimerizare a RC tinde să provoace şanţuri la
marginea gingivală
A9. Marginile gingivale ale restaurărilor de clasa a II-a sunt dificil de examinat
clinic
F10. Zona gingivală a oricărei restaurări este mai ușor de menţinut fără
placă bacteriană,
125. În privința clasificării eșecurilor restaurative din grupa celor ce apar pe
termen mediu fac parte:
F1. Fracturi dentare,
F2. Uzura excesivă a dintelui antagonist.
A3. Pierderea vitalităţii dintelui.
F4. Uzura excesivă a materialului,
F5. Efecte secundare asupra parodonţiului,
A6. Sindromul dintelui despicat,
F7. Carii secundare(CAR),
A8. Decolorare marginală,
A9. Modificare de culoare a materialului,
A10. Ciupirea materialului,
126. În privința clasificării eșecurilor restaurative din grupa celor ce apar pe termen
lung fac parte:
A1. Carii secundare(CAR),
A2. Efecte secundare asupra parodonţiului,
F3. Decolorare marginală,
F4. Modificare de culoare a
materialului, F5. Ciupirea materialului,
A6. Uzura excesivă a dintelui antagonist
A7. Fracturi dentare,
F8. Pierderea vitalităţii dintelui
A9. Uzura excesivă a materialului,
F10. Sindromul dintelui despicat,
127. Furniruirea este indicată atunci când există defecte care pot fi corectate fără
să intervenim pe țesutul dentar:
F1. Pacienți cu risc cariogen crescut.
A2. Eliminarea modificărilor de culoare,
A3. Îndepărtarea marginilor debordante,
A4. Reconturarea suprafeței,
A5. Sigilarea marginală.
F6. Fractura structurii dentare adiacente,
F7. Fractura în masa restaurării,
F8. Uzura accentuată,
F9. Carii adiacente restaurărilor,
A10. Netezirea/glazurarea suprafeței fără să adăugăm o cantitate nouă de
rășină compozită,
128. Repararea este indicată în cazul unor defecte minore care reprezintă
defecte clinice ce nu mai pot persista:
F1. Netezirea/glazurarea suprafeței fără să adăugăm o cantitate nouă de rășină
compozită,
A2. Defecte marginale
F3. Sigilarea marginală.
A4. Eliminarea modificărilor de culoare,
A5. Îndepărtarea marginilor debordante,
F6. Carii adiacente restaurărilor
A7. Fractura structurii dentare adiacente,
F8. Uzura accentuată,
A9. Fractura în masa restaurării,
F10. Reconturarea suprafeței,
129. Repararea restaurărilor are următoarele contraindicații:
1. A Pacienţii cu vizite neregulate în cabinet,
2. F Prezenţa leziunilor carioase care nu subminează restaurarea
deja existentă,
3. A Pacienţii cu risc cariogen crescut,
4. A Fracturi repetate ale restaurării în antecedente.
5. F Pacienţii cu risc cariogen scăzut,
6. APacienţii reticenţi care refuză repararea
7. F Pacienţii cu vizite regulate în cabinet,
8. A Prezenţa leziunilor carioase care subminează restaurarea
deja existentă,
9.F Lipsa fracturilor repetate ale restaFării în antecedente.
10. F Pacienţii cooperanți,
130. Avantajele reparării comparativ cu înlocuirea sunt:
1. A Va fi îndepărtat mai puţin ţesut dentar,
2. A Reducerea costurilor.
3. A Reducerea timpului alocat tratamentului,
4. ANu este necesară administrarea anesteziei locale,
5. F Tehnica operativă este complicată,
6.A Reducerea efectelor potenţiale asupra ţesutului pulpar,
7. F Creșterea costurilor,
8. F Scade longevitatea restaurării,
9. F Accelerează “spirala morţii” dentare,
10. F Va fi îndepărtat mai mult ţesut dentar.
131. Despre uzurile dentare se poate spune:
F1. nu pot fi provocate de procese de coroziune
A2. pot fi provocate de procese de coroziune
A3. reprezintă pierderi ireversibile de ţesuturi dure dentare
A4. pot fi provocate de procese galvanice
A5. pot fi provocate de procese chimice
F6. pot fi provocate de activitatea bacteriană
A7. pot fi provocate de procese mecanice
F8. reprezintă pierderi reversibile ale ţesuturilor dure dentare
F9. nu pot fi provocate de procese galvanice
F10. nu pot fi provocate de procese chimice
132. Despre atriție se poate spune:
F1. Nu este un tip de uzură dentară
F2. Este reprezentată de interacţiunea mecanică între alimente şi
suprafeţele dentare
F3. Nu poate fi cauzată de funcția de deglutiție
A4. Este un proces mecanic
A5. Poate fi cauzată de parafuncții
A6. Este un tip de uzură dentară
F7. Este un proces chimic
F8. Implică flexia dinţilor sub acţiunea forţelor ocluzale
excentrice
A9. Presupune exclusiv contactele dento-dentare
A10. Poate fi cauzată de funcția de deglutiție
133. În eroziunea dentară:
1.A Pierderile de țesuturi dure dentare sunt nedureroase
2. F Țesuturile dure dentare sunt eliminate de pe suprafaţa dentară
prin acţiune acidă, cu implicare bacteriană
3. F Pierderile de țesuturi dure dentare sunt dureroase
4. F Țesuturile dure dentare nu sunt eliminate de pe suprafaţa dentară
prin acţiune electrolitică
5.A Țesuturile dure dentare sunt eliminate de pe suprafaţa dentară
prin acţiune acidă
6. F Pierderile de țesuturi dure dentare nu sunt localizate
7.A Pierderile de țesuturi dure dentare sunt cronice și localizate
8.F Țesuturile dure dentare sunt eliminate de pe suprafaţa dentară prin acţiune
mecanică
9.A Pierderile de țesuturi dure dentare sunt patologice
10.A Țesuturile dure dentare sunt eliminate de pe suprafaţa dentară
prin acţiune electrolitică
134. Tipurile de biocoroziuni care afectează dinții sunt:
1. F Acțiunea glicolitică
2. A Acţiunea proteolitică
3. A Efectul piezoelectric asupra dentinei
4. F Acțiunea lipolitică
5. A Chimice, biochimice, electrochimice
6.F Efectul piezoelectric asupra cementului
7.A Acizi endogeni
8.A Acizi exogeni
9.F Mecanice, electromecanice
10.F Efectul piezoelectric asupra smalțului
135. Corozivii proteolitici rezultă prin:
1.F Activarea metaloproteinazelor din cement
2.F Activarea metaloproteinazelor din smalț
3.A Activarea metaloproteinazelor din dentină
4.A Efectele piezoelectrice electrochimice care acţionează asupra colagenului din
dentină
5.A Producția pepsinei la nivelul stomacului
6.F Producţia tripsinei la nivelul stomacului
7.A Activarea metaloproteinazelor din fluidul crevicular
8.A Producţia tripsinei la nivelul pancreasului
9.F Efectele piezoelectrice electrochimice care acţionează asupra colagenului din
smalț
10.F Producția pepsinei la nivelul pancreasului
136. Despre aciditatea titrabilă putem spune:
1.A Reprezintă volumul de alkali necesar pentru a creşte pH-ul unui
volum standardizat de agent eroziv la o valoare de 7
2.F Volumul de alkali necesar pentru a crește pH-ul unui volum standardizat de
agent eroziv la o valoare de 7 este 0.1 molar NaOH
3.F O aciditate titrabilă mai mică sugerează mai corect prezenţa unui acid
suplimentar decât o face valoarea pH-ului
4.F Reprezintă volumul de alkali ( 0.1 molar NaOH) necesar pentru a scădea pH-ul
unui volum standardizat de agent eroziv la o valoare de 7
5.F Reprezintă volumul de alkali ( 0.1 molar NaOH) necesar pentru a creşte pH-ul
unui volum standardizat de agent eroziv la o valoare de 5
6.A Potenţialul eroziv adevărat al unui produs nu este dat de pH
7.A O aciditate titrabilă mai mare sugerează mai corect prezenţa unui
acid suplimentar decât o face valoarea pH-ului
8.F Potenţialul eroziv adevărat al unui produs este dat de pH
9.F Potenţialul eroziv adevărat al unui produs nu este dat de aciditatea
titrabilă A 10. Potenţialul eroziv adevărat al unui produs este dat de
aciditatea titrabilă
137. Medicamentele cu potențial eroziv: Verificat

1. A Din această grupă mai fac parte şi unii acizi utilizaţi pentru a
dizolva calculii renali mici.
2. Sunt dubii în ce priveşte înlocuitorii de salivă care au un pH alcalin ca
şi stimulentele salivare care conţin acizi citric sau maleic.
3. Din această grupă nu fac parte şi unii acizi utilizaţi pentru a dizolva
calculii renali mici.
4. A Produsele de igienă orală au un pH cuprins între 3.4 şi 8.3. Cele ca
conţineau EDTA prin acţiunea Ca-chelatoare au provocat leziuni erozive.
5. A Sunt dubii în ce priveşte înlocuitorii de salivă care au un pH
acid ca şi stimulentele salivare care conţin acizi citric sau maleic.
6. Potenţialul eroziv al preparatelor medicamentoase tonice ce conţin fier este
în legătură cu alcalinitatea, dar şi cu frecvenţa, durata şi metoda de
administrare.
7. A Utilizarea frecventă a inhalantelor antiastmatice ce conţin steroizi sau a
medicamentelor efervescente pot contribui la eroziune
8. Utilizarea frecventă a inhalantelor antiastmatice ce conţin steroizi sau
a medicamentelor efervescente pot contribui la atriție
9. Produsele de igienă orală au un pH cuprins între 3.4 şi 8.3. Cele ca
conţineau EDTA prin acţiunea Ca-chelatoare au provocat leziuni abrazive.
10. A Potenţialul eroziv al preparatelor medicamentoase tonice ce conţin fier este în
legătură cu aciditatea, dar şi cu frecvenţa, durata şi metoda de administrare.
138. Despre tulburările gastro-intestinale superioare care pot provoca eroziuni dentare
putem spune: VERIFICAT
1. A Manifestările clinice ale eroziunilor dentare de obicei nu apar până ce
acidul gastric nu a acţionat pe ţesuturile dentare în mod regulat de câteva ori
pe zi pentru o perioadă de cel puţin 1-2 ani.
2. A Vomismentele: reprezintă expulzia forţată a conţinutului gastric prin
cavitatea orală fiind întâlnită în multe afecţiuni organice şi psihosomatice.
3. Manifestările clinice ale eroziunilor dentare de obicei apar când acidul gastric
nu acționează pe ţesuturile dentare în mod regulat de câteva ori pe zi pentru o
perioadă de cel puţin 1-2 ani.
4. Boala de reflux gastro-esofagian(BRGE) este o formă particulară de
regurgitaţie în care conţinutul gastric este regurgitat, remestecat şi
reînghiţit.
5. A Regurgitaţia: se deosebeşte de vomă prin lipsa contracţiilor abdominale
diafragmatice şi cantitatea relativ mică de material ejectat.
6. A Boala de reflux gastro-esofagian(BRGE) este în legătură cu
incompetenţa sfincterului gastro-esofagian, cu o presiune gastrică crescută
sau cu un volum gastric crescut.
7. Ruminarea: reprezintă expulzia forţată a conţinutului gastric prin
cavitatea orală fiind întâlnită în multe afecţiuni organice şi
psihosomatice.
8. A Ruminarea: o formă particulară de regurgitaţie este în care conţinutul
gastric este regurgitat, remestecat şi reînghiţit.
9. Regurgitaţia: este în legătură cu incompetenţa sfincterului gastro-esofagian,
cu o presiune gastrică crescută sau cu un volum gastric crescut.
10. Vomismentele: o formă particulară de regurgitaţie este în care conţinutul
gastric este regurgitat, remestecat şi reînghiţit.
139. Caracteristicile vărsăturilor psihogene individualizate de Wruble S.

(2003) sunt: VERIFICAT
1. A Pot fi stăpânite voluntar
2. F Nu pot fi stăpânite voluntar
3. F De obicei apar în prezența greţurilor
4. F Apar tipic la un interval mai lung de timp după ce masa a început
sau după ce s-a terminat
5. F Sunt frecvent asociate cu eructaţiile
6. A Pierderea în greutate nu este semnificativă,
7. F Pierderea în greutate este semnificativă,
8. A Sunt rar asociate cu eructaţiile
9. A Apar tipic imediat după ce masa a început sau după ce s-a
terminat
10. A De obicei apar în absenţa greţurilor
140. Din punct de vedere clinic, eroziunea inițială prezintă: VERIFICAT
1. A Pierderea reliefului de suprafaţă (perikimata) cu aspect foarte neted şi
mătăsos
2. F Dentina este afectată
3. F Accentuarea reliefului de suprafaţă (perikimata) cu aspect foarte
neted şi mătăsos
4. A Dentina nu este afectată
5. F Smalţul poate apărea lucios
6. A Creşterea translucidităţii marginilor incisivilor
7. A „Rotunjirea” marginilor incisivilor
8. A Smalţul poate apărea mat
9. F Creşterea opacității marginilor incisivilor
10. F „Ascuțirea” marginilor incisivilor
141. Din punct de vedere clinic, despre eziuni putem spune:
VERIFICAT
1. F Din punct de vedere morfologic, leziunile au fost descrise
ca având formă regulată sau convexă.
2. A Din punct de vedere morfologic, leziunile au fost descrise ca
având formă de pană, de farfurie, neregulate, evazate sau concave.
3. F În general incisivii centrali sunt cei mai afectaţi probabil prin contactul
cel mai prelungit şi puternic cu periuţa
4. F Sunt mai frecvente plecând de la canin spre incisivul central.
5. A Posibile defecte osoase anatomice ale versantului alveolar asociate
cu localizarea lor mai frecvent vestibulară îi fac mai susceptibili la
recesiunea gingivală.
6. F Posibile defecte osoase anatomice ale versantului alveolar asociate cu
localizarea lor mai frecvent orală îi fac mai susceptibili la recesiunea
gingivală.
7. A Dinţii maxilari sunt cei mai afectaţi.
8. F Dinţii mandibulari sunt cei mai afectaţi.
9. A Sunt mai frecvente plecând de la canin spre primul molar.
10. A În general premolarii sunt cei mai afectaţi probabil prin
contactul cel mai prelungit şi puternic cu periuţa
142. Managementul clinic al eroziunilor dentare ia
în considerare: VERIFICAT
1. A Antecedentele medicale
2. F Ancheta alimentară timp de 7 zile
3. A Bulimia/anorexia
4. F Numărul de UFC/ml salivă
5. F Testele bacteriene
6. F Indicele DMFS
7. A Ancheta alimentară timp de 4 zile
8. A Refluxul gastro-esofagian
9. F Antecedentele psihologice
10. A Dieta
143. Măsurile preventive profesionale în eroziunile dentare indiferent de
etiologie sunt: VERIFICAT
1. A Aplicarea de lacuri cu fluor pe leziunile erozive incipiente de 4 sau
mai multe ori pe an , in funcţie de stadiul de activitate al leziunii
2.F Perie de dinţi cu duritate medie
3.A Înlocuirea restaurărilor ocluzale când au fost pierdute din cauza eroziunii
smalţului înconjurător pentru a preveni pierderea dimensiunii verticale, atunci
când sunt implicaţi mai mulţi dinţi.
4.F Gel cu fluor (1-2% F), de 2 ori pe săptămână
5.F Gume de mestecat, fără zahăr
6. A Monitorizarea progresiei eroziunii la fiecare 6 luni, comparând
stadiul respectiv cu cel iniţial înregistrat pe modele
7.A Îndepărtarea profesională a coloraţiilor pentru a descuraja utilizarea de
către pacient a pastelor foarte abrazive
8.F Nici un fel de periaj imediat după orice provocare acidă
9. F Tehnică de periaj fără presiuni exagerate
10.A Consilierea pacientului privind tehnicile si produsele de igienă orală
cele mai indicate
144. Măsurile preventive recomandate în controlul aportului şi reducerea expunerii
la acid sunt: VERIFICAT
1.F Reducerea expunerii la acid prin scăderea frecvenţei aportului de acid
şi a reducerii timpului de contact: de 3 ori pe zi
2. F Evitarea unor alimente sau băuturi care pot stimula refluxul gastro-
esofagian
3.A Reducerea expunerii la acid prin scăderea frecvenţei aportului de acid şi a
reducerii timpului de contact: doar la mesele principale
4.F Alegerea unor băuturi bogate în xilitol pentru sportivi
5.F Evitarea alimentelor şi băuturilor alcaline ca ultim aliment înainte de
culcare
6.A Gume de mestecat protective care stimulează secreţia salivară
7.A Evitarea unor alimente sau băuturi care pot induce refluxul gastro-
esofagian
8.A Alegerea unor băuturi bogate în calciu sau băuturi pentru sportivi
modificate
9.A Evitarea alimentelelor şi băuturilor acide ca ultim aliment înainte de
culcare
10.F Periaj intempestiv inainte de culcare
145. Asigurarea unei protecţii chimice eficiente în managementul
eroziunilor dentare se bazează pe: VERIFICAT
1.A Tablete antacide fără zahăr.
2.A Clătirea cu carbonat de sodiu dizolvat într-un pahar cu apă
3.A Menţinerea unei cantităţi mici de lapte în cavitatea bucală pentru scurt
timp după un atac acid prin alimente
4.F Aplicarea de paste sau geluri cu degetul pe dinţi dimineaţa
5.F Clătirea cu ape de gură cu clorhexidină
6.A Aplicarea de paste sau geluri cu degetul pe dinţi seara înainte de
culcare
7.F Tablete cu pH neutru fără zahăr
8.F Menţinerea unei cantităţi mici de lapte în cavitatea bucală pentru scurt
timp înainte de culcare
9. F Neutralizarea acidului trebuie realizată prin componentele
antibacteriene existente în dietă
10.A Neutralizarea acidului trebuie realizată prin componentele
tamponante existente în dietă
146. Tehnologia Recaldent în managementul eroziunilor dentare:
1. A Aderă la smalţ
2. A Conţine CPP (peptide caseino-fosfat)
3. A Conţine ACP + CPP(fosfat de calciu amorf + peptide caseino-
fosfat)
4. F Conţine ACP + CPP + xilitol
5. F Nu aderă la biofilmul bacterian
6. A Conţine ACP (fosfat de calciu amorf)
7. F Nu aderă la smalţ
8. F Nu aderă la pelicula dobândită
9. F Conţine xilitol
10. A Aderă la pelicula dobândită şi biofilmul bacterian
147. Tehnologia Pro-Argin în managementul eroziunilor dentare:
VERIFICAT
1.A Pasta de dinţi Colgate Sensitive Pro-Relief conţine
arginină 1,5%
2.A Produsul comercial este pasta de dinţi Colgate Sensitive
Pro-Relief
3.A Agentul activ este arginina
4. A Se bazează pe producţia de amoniac cu efect de creştere a pH-ului
oral
5. F Agentul activ este Pro-Argin
6. A Se bazează pe producţia de amoniac care este puternic alcalin
7. F Se bazează pe producţia de bicarbonat care este puternic alcalin
8. F Pasta de dinţi Colgate Sensitive Pro-Relief conţine arginină 15%
9.F Se bazează pe producţia de bicarbonat cu efect de creştere a pH-ului
oral
10.F Este încorporată în gume de mestecat
148. Produsele pe bază de nanohidroxiapatită în managementul eroziunilor
dentare: VERIFICAT
1. F Nanohidroxiapatita este utilizată în tratamentul leziunilor erozive avansate
2. A Nanohidroxiapatita funcţionează prin atragerea continuă a cantităţi mari
de ioni de calciu şi fosfat
3. F Nanohidroxiapatita funcţionează prin creşterea durităţii prismelor de smalţ
4. A Nanohidroxiapatita este utilizată în tratamentul leziunilor
erozive incipiente
5. A Nanohidroxiapatita funcţionează prin umplerea directă a microporilor în
leziunile erozive incipiente
6. F Pastele de dinţi combină nHAP cu fosfatul de calciu
7. F Se găsesc în gume de mestecat destinate remineralizării şi
prevenirii eroziunilor dentare
8.A Se găsesc în paste de dinţi şi ape de gură destinate remineralizării şi
prevenirii eroziunilor dentare
9. F Nanohidroxiapatita funcţionează prin atragerea continuă a cantităţi mari
de ioni de fluor din salivă
10. A Pastele de dinţi combină nHAP cu fluorul
149. Guma de mestecat cu xilitol: VERIFICAT

1. F Conţine xilitol şi fosfat de calciu
2. F Nu este indicată în prevenţia eroziunilor dentare
3. A Conţine xilitol şi agenţi de neutralizare a pH-ului
4. A Se mestecă 2 tablete de gumă cu xilitol, de 3-5 ori pe zi
5. A Este indicată la pacienţii care au indicată medicaţie care
induce xerostomia
6. F Se mestecă 1 tabletă de gumă cu xilitol, de 2 ori pe zi
7. F Nu este indicată la pacienţi cu risc cariogen mediu
8. A Este indicată la pacienţi cu risc cariogen crescut
9. F Se utilizează exclusiv înainte de culcare
10. A Se utilizează după masă sau când apare senzaţia de gură uscată sau halitoza
150. Tratamentul restaurativ în managementul eroziunilor dentare este indicat în
situaţiile în care: VERIFICAT
1. F Se urmăreşte prevenţia hipersensibilităţii dentare
2. A Localizarea leziunii compromite designul unei proteze
parţial amovibile
3. F Eroziuni dentare incipiente
4. A Defectul este d.p.d.v. estetic inacceptabil pentru pacient
5. A Dintele este hipersensibil
6. F Defectul este d.p.d.v. estetic acceptabil pentru pacient
7. F Se urmăreşte stoparea evoluţiei leziunii
8. A Dentina este hipersensibilă
9. A Se anticipează o deschidere a camerei pulpare
10. F Defectul este superficial
151. Cele mai bune opţiuni restaurative în managementul abfracţiilor dentare
sunt: VERIFICAT
1.A RC microfill sau fluide
2. F RC nanohibride
3. F RC hibride
4. A RC fluide
5. F Compomeri
6. F Ormoceri
7. A RC heavy-flow
8. A RC cu modul de elasticitate mic
9. A RC microfill
10. F CGI
152. Despre leziunile din distrofiile dentare primare cicatriciale se poate
spune că: VERIFICAT
1.A Fac parte modificările de structură,
2. F Face parte amelogeneza imperfectă,
3. A Fac parte modificările de formă.
4. F Nu fac parte modificările de formă,
5. A Nu fac parte amelogeneza imperfectă,
6. F Nu fac parte modificările de dimensiune,
7. F Face parte dentinogeneza imperfetcă.
8. A Nu face parte odontodisplazia regională,
9. A Fac parte modificările de număr,
10.F Face parte odontodisplazia regională,
153. În cadrul modificărilor de formă, despre dintele cu cuspid suplimentar se
pot face următoarele afirmații: VERIFICAT
1.A Se consideră cuspid suplimentar tuberculul lui Zukerkandel,
2. A Se consideră cuspid suplimentar tubercului lui Bolk,
3. A Se consideră cuspid suplimentar tuberculul lui Carabelli
4. F Nu se consideră cuspid suplimentar tuberculul sixtum,
5.A Nu se consideră cuspid suplimentar dens evaginatus.
6. F Se consideră cuspid suplimentar dens evaginatus.
7. A Nu se consideră cuspid suplimentar dintele dilacerat,
8. F Nu se consideră cuspid suplimentar tuberculul lui
Zukerkandel,
9. F Se consideră cuspid suplimentar dintele dilacerat,
10. F Nu se consideră cuspid suplimentar tuberculul lui Carabelli,
154. Despre modificările de formă din cadrul leziunilor din distrofiile

dentare primare cicatriciale se poate spune:
F 1. Tuberculul lui Carabelli este localizat pe fața orală a molarului de
6 ani mandibular,
F 2. Tuberculul lui Bolk este localizat pe fața vestibulară a molarului
secund temporar,
F 3. Dintele cu cuspid suplimentar prezintă la nivel radicular proeminențe
(cuspizi) suplimentare din dentină,
A 4. Dintele cu cuspid suplimentar prezintă la nivel coronar proeminențe
(cuspizi) suplimentare din smalț,
A 5. Tuberculul lui Bolk este localizat pe fața vestibulară a molarului
de 12 ani mandibular,
F 6. Tuberculul lui Zukerkandel este situat pe fața vestibulară a molarului de
12 ani mandibular,
A 7. Tuberculul sixtum este localizat pe fața orală a molarului de 6 ani
mandibular.
A 8. Tuberculul lui Carabelli este localizat pe fața orală a molarului de 6 ani
maxilar,
F 9. Tuberculul sixtum este localizat pe fața orală a molarului de 6 ani
maxilar.
A10. Tuberculul lui Zukerkandel este situat pe fața vestibulară a molarului
secund temporar,
(sunt de structură, nu de formă - am rezolvat-o ca fiind de structură)

155. Despre modificările de formă din cadrul leziunilor din distrofiile
dentare primare cicatriciale se poate spune:
F 1. În formele hipoplazice apar zone alb-cretoase (opacități) de
demineralizare acoperite de straturi de smalț mat.
demineralizare cu profunzime variabilă,
demineralizare acoperite de straturi de smalț lucios sănătos,
F 4. În formele hipomineralizate apar mici depresiuni sau șanțuri cu
dispunere simetrică pe dinți omologi,
A 5. În formele hipomineralizate apar zone alb-cretoase
(opacități) de demineralizare acoperite de straturi de smalț mat.
A 6. În formele hipoplazice apar mici depresiuni sau șanțuri așezate în zone
paralele cu marginea incizală sau ocluzală,
F 7. În formele hipomineralizate apar mici depresiuni sau șanțuri așezate în
zone paralele cu marginea incizală sau ocluzală,
A 8. În formele hipomineralizate apar zone alb-cretoase
(opacități) de demineralizare cu profunzime variabilă,
A 9. În formele hipoplazice apar mici depresiuni sau șanțuri cu dispunere
simetrică pe dinți omologi,
A 10. În formele hipomineralizate apar zone alb-cretoase (opacități)
de demineralizare acoperite de straturi de smalț lucios sănătos,
156. În cadrul sindromului de hipomineralizare molar-incisiv (MIH), la erupție

dinții prezintă:
F 1. Zone de smalț demineralizat au un aspect de pete galben-brune și
suprafață rugoasă,
F 2. Zonele afectate nu sunt bine delimitate,
F 3. Dinții afectați au sensibilitate la stimuli calzi și dulci,
F 4. Uneori leziunile au aspect simetric.
A 5. Zone de smalț demineralizat au un aspect de pete alb-cretoase și
suprafață lucioasă,
A 6. În stadiile mai avansate zonele de smalț demineralizat au aspect de pete
cu suprafață rugoasă și devin galben-brune,
A 7. Uneori leziunile au aspect asimetric.
F 8. În stadiile mai avansate zonele de smalț demineralizat au aspect de pete
cu suprafață netedă și culoare alb-cretoasă,
A 9. Zonele afectate sunt bine delimitate,
A 10. Dinții afectați au sensibilitate la stimuli reci,
157. Despre amelogeneza imperfectă se poate spune:

F 1. Interesează exclusiv dentiția permanentă,
A 2. Zonele afectate sunt alb-opace cu suprafață lucioasă în forma
hipoplazică,
F 3. Leziunile afectează dinții în erupție,
A 4. Leziunile evoluează rapid posteruptiv pe toți dinții,
A 5. Zonele afectate sunt cafenii cu suprafața rugoasă în
forma hipocalcificată.
A 6. Leziunile nu există pe dinții în erupție,
F 7. Leziunile evoluează mult mai lent posteruptiv pe toți dinții,
F 8. Zonele afectate sunt cafenii cu suprafața rugoasă în forma
hipoplazică.
A 9. Interesează ambele dentiții,
F 10. Zonele afectate sunt alb-opace cu suprafață lucioasă în forma
hipocalcificată,
158. Despre leziunile de abraziune se poate spune:

F 1. Sunt localizate de cele mai multe ori proximal și ocluzal,
F 2. Sunt leziuni apărute în contextul fiziologic al înaintării
în vârstă,
A 3. Sunt generate de un periaj cu frecvență crescută,
F 4. Sunt generate de o alimentație preponderent
acidă,
F 5. Sunt generate de utilizarea incorectă a unor paste de dinți foarte
puțin abrazive.
F 6. Sunt generate de o traumă ocluzală,
A 7. Sunt leziuni patologice,
A 8. Sunt localizate cervical,
A 9. Sunt generate de tehnici incorecte de periaj,
A 10. Sunt generate de utilizarea incorectă a unor paste de dinți
prea abrazive.
159. Despre eroziunile acide se poate spune:

A 1. Sunt generate de acizi ca acționează în diferite afecțiuni digestive,
A 2. Sunt generate de acizi ca acționează în diferite afecțiuni neuro-
psihice, F 3. Sunt generate de utilizarea incorectă a unor paste de dinți prea
abrazive,
A 4. Sunt afectate suprafețele dentare ale unui grup de dinți.
F 5. Sunt leziuni apărute în contextul fiziologic al înaintării în vârstă,
F 6. Sunt afectate exclusiv suprafețele dentare ale caninilor maxilari și
mandibulari.
A 7. Sunt generate de acizi ce provin din anumite activități profesionale,
A 8. Sunt generate de acizi ce provin din dietă,
F 9. Sunt generate de o traumă ocluzală,
F 10. Sunt generate de tehnici incorecte de periaj,
160. Despre leziunile cuneiforme se poate spune:

F 1. Sunt pierderi de structură dentară dură cu aspect de
„farfurioară”,
A 2. Sunt generate de trauma ocluzală,
F 3. Au suprafața internă foarte mată și aspră.
A 4. Au suprafața internă foarte lucioasă.
F 5. Sunt leziuni apărute în contextul fiziologic al înaintării în
vârstă,
A 6. Sunt pierderi de structură dentară dură cu aspect de
„pană”, F 7. Sunt localizate ocluzal,
A 8. Sunt localizate cervical, frecvent vestibular,
A 9. Sunt leziuni patologice,
F 10. Sunt generate de tehnici incorecte de periaj,
161. Despre discromiile exogene se poate spune:

A 1. Petele extrinseci pot fi maron sau negre,
A 2. Aceste colorații se îndepărtează după curățirea profesională,
A 3. Factorii care favorizează apariția lor sunt în legătură cu prezența unui
relief denivelat,
F 4. Aceste colorații nu se îndepărtează după curățirea
profesională, F 5. Petele extrinseci nu au un luciu metalic,
A 6. Petele extrinseci pot avea uneori un luciu
metalic, F 7. Petele extrinseci pot fi albastre,
F 8. Factorii care favorizează apariția lor sunt în legătură cu o dietă acidă,
erozivă.
A 9. Factorii care favorizează apariția lor sunt în legătură cu igiena orală
deficitară.
F 10. Factorii care favorizează apariția lor sunt în legătură cu prezența suprafeței
radiculare retentive,
162. Despre discromiile endogene cu etiologie necarioasă apărute înainte

de formarea dintelui se poate spune:
F 1. Sunt petele alb-cretoase din distrofiile evolutive,
A 2. Sunt generate de afecțiuni ale dinților
temporari. F 3. Sunt generate de factori de natură
endocrină,
A 4. Sunt petele alb-cretoase din distrofiile
stabile, A 5. Sunt generate de factori de natură
infecțioasă, A 6. Nu au tendință de evoluție,
F 7. Apar asimetric,
A 8. Apar simetric,
F 9. Nu pot fi generate de afecțiuni ale dinților temporari.
F 10. Au tendință să evolueze,
163. Despre discromiile endogene dobândite se poate spune:

A 1. Tetraciclina se fixează la dentină în mai mare măsură față de smalț,
A 2. Sunt determinate cel mai frecvent de administrarea sistemică a
tetraciclinei,
A 3. Gradul de colorare depinde de doza de antibiotic administrată,
F 4. Gradul de colorare nu depinde de durata administrării
antibioticului.
F 5. Evoluția se produce ca rezultat al amestecării produșilor,
A 6. Evoluția se produce ca rezultat al oxidării produșilor,
F 7. Tetraciclina se fixează la smalț în mai mare măsură față de
dentină,
F 8. Sunt determinate cel mai frecvent de administrarea sistemică a
cloramfenicolului,
A 9. Gradul de colorare depinde de durata administrării antibioticului.
F 10. Gradul de colorare nu depinde de doza de antibiotic administrată,
164. Din cadrul principiilor fundamentale ale adeziunii fac parte:

A 1. Puterea de adeziune reprezintă capacitatea unei legături
adezive de a rezista/suporta anumite solicitări.
F 2. Tensiunea de suprafață a adezivului trebuie să fie mai mare decât
energia liberă de suprafață a substratului.
A 3. Tensiunea de suprafață a adezivului trebuie să fie mai mică decât energia
liberă de suprafață a substratului.
A 4. Adeziunea este „procesul în care 2 suprafețe sunt lipite prin forțe
care pot consta în legături chimice, în blocajul micromecanic sau în
ambele tipuri (Societatea Americană pentru Testare și Materiale)
A 5. Eșecurile adeziunii sunt: eșecuri coezive în substrat/aderent; eșecuri
coezive în adeziv și eșec adeziv la nivelul interfeței dintre substrat și adeziv.
F 6. Puterea de adeziune reprezintă capacitatea unei legături adezive de a
ceda la anumite solicitări.
F 7. Adeziunea este „procesul în care 2 sau mai multe suprafețe sunt lipite
prin forțe care pot consta în legături chimice, electrice și fizice”
(Societatea Americană pentru Testare și Materiale)
F 8. Eșecurile adeziunii sunt: eșecuri chimice în substrat/aderent; eșecuri
electrice în adeziv și eșec fizic la nivelul interfeței dintre substrat și adeziv.
F 9. Un adeziv este un material (cel mai frecvent unul semisolid), care unește 2
sau mai multe substraturi solidificându-le și conferindu-le o rezistență de
obicei suboptimală la anumite solicitări.
A 10. Un adeziv este un material (cel mai frecvent un lichid vâscos), care
unește 2 substraturi solidificându-le și conferindu-le o rezistență la anumite solicitări.
165. Au fost descrise diferite mecanisme de adeziune:

F 1. Adeziunea prin difuziune blocajul mecanic al adezivului în
neregularitățile substratului/aderentului
A 2. Adeziunea prin difuziune: blocajul mecanic între moleculele mobile cum
ar fi adeziunea a doi polimeri ca parte la mecanismul total al adeziunii.
F 3. Adeziunea prin adsorbție: blocajul mecanic între moleculele mobile cum
ar fi adeziunea a doi polimeri ca parte la mecanismul total al adeziunii.
A 4. Adeziunea mecanică: blocajul mecanic al adezivului în
neregularitățile substratului/aderentului
A 5. Adeziunea prin adsorbție: unirea chimică între adeziv și aderent;
forțele implicate pot fi secundare (legături de hidrogen, interacțiuni dipol-
dipol sau van der Walls).
A 6. Adeziunea electrostatică: formarea unui strat electric dublu la interfața
dintre un polimer și un metal ca parte la mecanismul total al adeziunii
A 7. Adeziunea prin adsorbție: unirea chimică între adeziv și aderent;
forțele implicate pot fi primare (ionice sau covalente)
F 8. Adeziunea mecanică: unirea chimică între adeziv și aderent;
forțele implicate pot fi primare (ionice sau covalente)
F 9. Adeziunea electrostatică: unirea chimică între adeziv și aderent; forțele
implicate pot fi secundare (legături de hidrogen, interacțiuni dipol-dipol sau
van der Walls).
F 10. Adeziunea prin adsorbție formarea unui strat electric dublu la
interfața dintre un polimer și un metal ca parte la mecanismul total al
adeziunii
166. În general din pașii principali prin care sistemele adezive generează adeziunea la
țesuturile dure dentare fac parte:
F 1. Gravarea dentinei cu acid clorhidric prin care este expusă rețeaua
interfibrilară de colagen.
A 2. Aplicarea unui adeziv rășinos cu catenă încrucișată pentru a stabiliza
interfața cu smalțul și dentina
A 3. Gravarea smalțului cu acid fosforic sau cu o combinație de
primeri autogravanți.
A 4. Gravarea dentinei cu o combinație de primeri autogravanți prin care
este expusă rețeaua interfibrilară de colagen.
F 5. Aplicarea primerilor pe dentină (monomeri hidrofobici cu catenă scurtă
care vor crește nivelul de umectabilitate al dentinei
F 6. Gravarea dentinei cu un adeziv rășinos prin care este expusă
rețeaua interfibrilară de colagen.
F 7. Aplicarea unui adeziv rășinos cu catenă liniară pentru a destabiliza
interfața cu smalțul și dentina
A 8. Gravarea dentinei cu acid fosforic prin care este expusă rețeaua
interfibrilară de colagen.
A 9. Aplicarea primerilor pe dentină (monomeri hidrofilici cu catenă scurtă
care vor crește nivelul de umectabilitate al dentinei); va fi încurajată
penetrarea rețelei de colagen expuse cu scopul de a forma stratul hibrid.
F 10. Gravarea smalțului cu acid lactic
167.Tehnicile restaurative adezive sunt indicate în următoarele situații:

F 1. Slăbirea retenției coroanelor metalo-ceramice sau metalice
F 2. Mobilizarea dinților luxați sau mobili din cauze parodontale
A 3. Sigilarea SFOC
A 4. Modificarea formei și culorii dinților anteriori (fațete parțiale sau
totale)
F 5. Dezlipirea inelelor ortodontice
F 6. Decimentarea tuturor restaurărilor totale din ceramică
A 7. Îmbunătățirea retenției coroanelor metalo-ceramice sau metalice
A 8. Restaurarea cavităților de clasa I-VI post carie sau post
traumatism
F 9. Desigilarea canalului radicular după rezecții apicale.
A 10. Cimentarea tuturor restaurărilor totale din ceramică
168. Despre adeziune putem afirma că:

F 1. Nu se aplică pe dentina uscată
F 2. Nu este utilizată în desensibilizări
F 3. Nu este utilizată în sigilări
A 4. Se aplică pe dentina vitală sau sclerotică
A 5. Priza poate fi autopolimerizabilă sau duală
A 6. Se aplică pe un substrat retentiv sau neretentiv
F 7. Nu se aplică pe dentina de reparație
F 8. Nu este utilizată în reparația restaurărilor
A 9. Gravajul poate fi separat total sau autogravaj
A 10. Pe alte substraturi inerte pot fi indicate pretratamente de suprafață:
silanizare
169. Despre adeziune putem afirma că:

F 1. Slăbește structura dentară
F 2. Scade numărul opţiunilor terapeutice estetice
F 3. Acționează ca o pană
F 4. Maximizează îndepărtarea de structură dentară sănătoasă
A 5. „Întăreşte” structura dentară slăbită
A 6. Reducerea micropercolării
F 7. Nu asigură protecţia OPD
A 8. Reducerea sensibilităţii dentare postrestaurative
A 9. Repară restaurările deteriorate sau „dezlipite” fără un sacrificiu suplimentar
de structură dentară
A 10. Nu acţionează ca o pană
170. În ce privește capacitatea de umezire a adezivului:

F Trebuie să posede o tensiune de suprafață mare
A 2. Trebuie să posede o tensiune de suprafață mică
A 3. Adezivul trebuie să umezească suprafața solidă suficient de bine astfel
încât unghiul de contact să fie cât mai mic
F 4. Adezivul nu trebuie să umezească suprafața solidă suficient de bine astfel
încât unghiul de contact să fie cât mai mare
A 5. Să fie capabil să înlocuiască aerul în timpul procesului de adeziune
A 6. Trebuie să posede o vâscozitate mică pentru a penetra microporozităţile
F 7. Trebuie să posede o vâscozitate mare pentru a nu penetra
microporozităţile
A 8. Să fie capabil să înlocuiască umezeala în timpul procesului de
adeziune F 9. Nu trebuie să fie capabil să înlocuiască umezeala în timpul
procesului de adeziune
F 10. Nu trebuie să fie capabil să înlocuiască aerul în timpul procesului de
adeziune
171. Despre gravajul acid putem afirma că:

1.A-Crește aria de contact între adeziv și substrat
2. F-Induce o suprafață netedă și omogenă neretentivă substratului
3. F-Scade energia liberă de suprafață a substratului
F-4. Scade capacitatea de umezire a produselor aplicate
5. A-După aplicarea lui vor fi mai multe sedii de legătură
pentru adezivii monomerici
6. ACrește energia liberă de suprafață a substratului
7. AInduce o suprafață mai aspră, retentivă substratului
8. FScade aria de contact între adeziv și substrat
9.A Îmbunătățește capacitatea de umezire a produselor aplicate
10. FDupă aplicarea lui vor fi mai puține sedii de legătură pentru
adezivii monomerici
172. În ce privește adezivii monomerici (primeri) putem afirma că:

1. ACreează o conexiune între RC şi ţesuturile dure dentare
2.F Partea hidrofobică asigură conexiunea la țesuturile dure
dentare
3.A Sunt molecule ambipolare cu o parte hidrofilică
4.F Nu sunt molecule ambipolare și conțin numai o parte
hidrofobică
5.A Partea hidrofobică asigură conexiunea la agenții adezivi
6.F Partea hidrofilică asigură conexiunea la agenții adezivi
7.A Partea hidrofilică asigură conexiunea la țesuturile dure dentare
8.F Creează o conexiune între RC şi agentul adeziv rășinos
9.F Nu sunt molecule ambipolare și conțin numai o parte
hidrofilică
10.A Sunt molecule ambipolare cu o parte hidrofobică
173. Solvenții din sistemele adezive pot fi:

1.A Este adevărat că acetona se evaporă mai rapid ca alcoolul
2.A Este adevărat că alcoolul se evaporă mai rapid ca apa
3.A Apa
4.F Este adevărat că alcoolul se evaporă mai lent ca apa
5. A Alcoolul
6.A Acetona
7.F Acidul fosforic
8.F Acetaldehida
9. F Formolul
10.F Este adevărat că acetona se evaporă mai lent ca alcoolul
174. În ce privește adezivii rășinoși putem afirma că:

1. A Au o vâscozitate scăzută
2. F Au o vâscozitate crescută
3. F Nu formeză macrocapete rășinoase
4. F Nu conțin agenți de umezire (HEMA)
5. A Stabilizează stratul hibrid (SH)
6. F Destabilizează stratul hibrid (SH)
7. A Conțin agenți de umezire (HEMA)
8. A Formează macrocapete răşinoase
9. A Conțin lanțuri de monomeri hidrofobici încrucișați (bis-GMA, UDMA)
10. F Nu conțin lanțuri de monomeri hidrofobici încrucișați (bis-
GMA, UDMA)
175. Clasificarea sistemelor adezive:

1. F Nu are în vedere anumite generaţii
2. F Nu are în vedere tiparul de gravaj
3. A Se face după tiparul de gravaj
4. F Nu are în vedere tipul de polimerizare
5. F Nu are în vedere numărul de paşi clinici
6. A Se face după generaţie
7. F Nu are în vedere modul de aplicare
8. A Se face după numărul de paşi clinici
9. A Se face după modul de aplicare
10. A Se face după tipul de polimerizare
176. Despre prima generație de sisteme adezive se poate spune:

1. A Primul produs comercial disponibil pentru adeziunea dentinară a
fost Cervident (S.S White burs)
2. F S-a aplicat numai prin strategia gravajului selectiv
3. F Conținea HEMA
4. F Acest adeziv a legat satisfăcător din punct de vedere clinic răşina
compozită de dentină
5. A Puterea de adeziune era în jur de 1-5 Mpa
6. F Teoretic, N-fenilglicina glicidil metacrilat (NPG-GMA) nu putea chela
calciul de pe suprafaţa dentară și nu putea genera astfel legături chimice
adezive la dentină, rezistente la hidroliză
7. A Acest adeziv nu a legat satisfăcător din punct de vedere clinic
răşina compozită de dentină
8. A Conținea N-fenilglicina glicidil metacrilat (NPG-GMA)
9. F Puterea de adeziune era în jur de 10 Mpa
10. A Teoretic, N-fenilglicina glicidil metacrilat (NPG-GMA) putea chela calciul
de pe suprafaţa dentară generând astfel legături chimice adezive la dentină,
rezistente la hidroliză
177. Despre a doua generație de sisteme adezive se poate spune:

1. F Rășina adezivă conținea grupări hidrofilice astfel încât ea
„uda” suficient dentina
2. F Acționează prin formarea unor capete rășinoase
3. A Toate legăturile adezive stabilite se datorau interacțiunii cu ionii de
calciu din smear layer (SL)
4. F Primerii din această generație erau prea hidrofilici
5. A Primul produs din această generație a fost Clearfil Bond System
F (Kuraray, Co)
6. A Clearfil Bond System F (Kuraray, Co) conținea un material
rășinos fosfato esteric (radicali fosfat şi HEMA în etanol)
7. F Puterea de adeziune a fost de peste 10 MPa
8. F Toate legăturile adezive stabilite se datorau interacțiunii cu ionii de
calciu din dentina gravată anterior
9.A Rășina adezivă era lipsită de grupări hidrofilice astfel încât ea nu
„uda” suficient dentina
10. A Acționează prin interacțiunea chimică polară între grupările fosfat
încărcate negativ din rășină și ionii de calciu din smear layer (SL) încărcați
pozitiv.
178. Despre a treia generație de sisteme adezive se poate spune:

1. A-Puterea de adeziune obținută a fost între 6-10 Mpa
2. A fost evitată din cauza convingerii că răspunsurile pulpare inflamatorii au
fost declanșate de către aplicarea acidului pe suprafața dentinei.
3. F- În cadrul ei s-a propus gravajul acid al dentinei cu acid
fosforic 37%
4.-A Agentul adeziv era prea hidrofob
5. F-Agentul adeziv era prea hidrofil
6.F Puterea de adeziune obținută a fost peste 20 Mpa
7-F. Nu a constituit o convingere că răspunsurile pulpare inflamatorii au
fost declanșate de către aplicarea acidului pe suprafața dentinei.
8-F. Gravajul acid îndepărta în totalitate stratul de smear layer (SL),
9.-A În cadrul ei s-a propus pentru prima dată gravajul acid al
dentinei
10. -A Gravajul acid îndepărta stratul de smear layer (SL), fără eliminarea
dopurilor intratubulare.
179. Despre a patra generație de sisteme adezive se poate spune că pe dentină

acidul fosforic:
F-1. Îndepărtează doar stratul propriu-zis de smear layer (SL)
A-2. Expune fibrele de colagen
A-3. Îndepărtează în totalitate SL: stratul propriu-zis și dopurile
intratubulare
F-4. Nu expune fibrele de colagen
F-5. Dentina intertubulară este demineralizată pe o profunzime între 1-4 µm
A- 6. Îndepărtarea dopurilor intratubulare de smear layer va provoca o creștere
a fluxului de fluid dentinar pe suprafața expusă a dentinei
F-7. Nu demineralizează dentina peritubulară
A-8. Demineralizează dentina peritubulară
A-9. Dentina intertubulară este demineralizată pe o profunzime între 5-10
µm
F-10. Puterea de adeziune nu depășește 10 MPa
180. În adezivii din generația a 4-a dentina intertubulară este demineralizată pe

o profunzime între 5-10 µm:
F-1. Indiferent de tipul de
acid A-2. În funcție de tipul de
acid
A-3. În funcție de concentrația acidului
F-4. Indiferent de concentrația acidului
A-5. În funcție de vârsta dintelui
A-6. În funcție de timpul de aplicare al acidului
A-7. În funcție de localizare
F-8. Indiferent de timpul de aplicare al acidului
F-9. Indiferent de vârsta dintelui
F-10. Indiferent de localizare
181. Despre a patra generație de sisteme adezive se poate spune:

A- 1. Dentina demineralizată (fibrele de colagen expuse) are o energie liberă
de suprafață mică
A-2. Primerul trebuie aplicat foarte meticulos.
F-3. Adeziunea la dentina umedă este mai puțin provocatoare la sistemele
adezive care au ca solvent acetona
F-4. Dentina demineralizată (fibrele de colagen expuse) au o energie liberă
de suprafață mare
A-5. Solvenții acționează ca niște transportatori ai monomerului la locul acțiunii
de pe suprafața dentinei.
F-6. Induce o adeziune mai puternică la dentină decât la
smalț A-7. Adezivul rășinos ocupă spațiile interfibrilare.
A-8. O penetrare insuficientă a primerului determină apariția unor spații goale,
care vor induce apariția fenomenului de „nanopercolare”.
F-9. Adezivul rășinos aderă la stratul de smear layer
F-10. Acidul este incorporat în produs
182. Despre a patra generație de sisteme adezive se poate spune că pe smalț

acidul fosforic:
F-1. Nu ajută la formarea de microcapete rășinoase
F-2. Scade energia liberă de suprafață a acestuia
F-3. S-a demonstrat la SEM că o perioadă de acțiune de 10 sec. a provocat un
tipar microretentiv eficient.
F-4. Menține suprafața netedă a smalțului
A-5. Este cel mai eficient la o concentrație cuprinsă între 35-37%
F-6. Este cel mai eficient la o concentrație cuprinsă între 25-27%
A-7. Transformă suprafața netedă a smalțului într-una neregulată
A-8. Crește energia liberă de suprafață a acestuia
A-9. Puterea de adeziune la forfecare a rășinii compozite (RC) la smalț depășește
20 MPa și poate ajunge până la 53 MPa
A-10. S-a demonstrat la SEM că o perioadă de acțiune de 15 sec. a provocat un
tipar microretentiv eficient.
183. În strategia de adeziune cu gravaj separat despre agentul adeziv rășinos (A)
se poate spune:
F-1. Nu penetrează în tubulii dentinari conicizați și nu formează
macrocapete rășinoase
A-2. Pot conține și un procentaj mic de monomeri hidrofilici: HEMA
A-3. Penetrează și polimerizează în spațiile interfibrilare servind astfel ca
un substrat structural pentru stratul hibrid
F-4. Conține polimeri care în majoritatea sunt hidrofilici: Bis-GMA
A-5. Penetrează în tubulii dentinari conicizați și formează macrocapete
rășinoase
A-6. Conține monomeri care în majoritatea sunt hidrofobici: Bis-GMA
F-7. Nu penetrează în spațiile interfibrilare
F-8. Nu polimerizează cu moleculele de primeri
A-9. Copolimerizează cu moleculele de primeri
F-10. Pot conține și un procentaj mic de polimeri hidrofobici: HEMA
184. În ce privește provocările induse de adeziune la dentină se poate

spune: F-1. Numărul tubilor scade dinspre periferie (joncțiunea
smalț/dentină) spre pulpă (dentina circumpulpară)
A-2. Dentina conține o rețea densă de tubuli care conectează pulpa cu JSD
A-3. Tubulii dentinari sunt căptușiți cu un strat de dentină
hipermineralizată denumită dentină peritubulară.
F-4. Diametrul tubilor crește dinspre pulpă (dentina circumpulpară) spre
periferie (joncțiunea smalț/dentină)
F-5. Tubulii dentinari sunt plini cu aer
F-6. Fluidul dentinar se mișcă dinspre joncțiunea smalț/dentină spre pulpă
deoarece presiunea atmosferică este mai mare față de presiunea din camera
pulpară
F-7. Dentina intertubulară este mai mineralizată decât dentina peritubulară
A-8. Dentina intertubulară este penetrată de canale submicronice care formează
adevărate anastomoze intertubulare
A-9. Dentina conține o proporție semnificativă de apă și substanță organică
(colagen de tip I)
A-10. Dentina intertubulară este mai puțin mineralizată decât dentina peritubulară
185. Despre smear layer (SL) sunt adevărate următoarele afirmații:

F- 1. Nu conține decât o fază lichidă formată din multiple canale ramificate
pline cu lichid în jurul reziduurilor solide.
A-2. Are o fază solidă formată din reziduuri provenite după instrumentare:
particule minerale şi de colagen denaturate
A-3. Are o fază lichidă formată din multiple canale ramificate pline cu
lichid în jurul reziduurilor solide.
A-4. Se defineşte ca orice reziduu de natură calcificată produs prin
instrumentarea dentinei, smalţului sau a cementului
F-5. Crește permeabilitatea dentinară până la 86%
A-6. Împiedică interacţiunea cu ţesutul dentar necontaminat și
reduce permeabilitatea dentinară până la 86%
F-7. Se defineşte ca un strat vital format din celule specializate cu
origine în organul pulpo-dentinar format pe suprafața dentinei,
smalţului sau a cementului instrumentate
F-8. Nu conține decât o fază solidă formată din reziduuri provenite
după instrumentare: particule minerale şi de colagen denaturate
A-9. Bacteriile „prinse” în SL pot supravieţui şi se pot multiplica sub
restaurare.
F-10. Nu conține bacterii sau alte microorganisme
186. Permeabilitatea dentinară:

F-1. Rămâne aceeași indiferent de utilizarea sau nu a vasoconstrictorului
adițional anesteziei prin care scade presiunea pulpară și a fluidului dentinar în
tubul,
A-2. Poate fi influențată de diferența de presiune între interiorul și exteriorul
dintelui,
F-3. Rămâne aceeași indiferent de diferența de presiune între interiorul și
exteriorul dintelui,
A-4. Poate fi influențată de lungimea și diametrul tubilor,
F-5. Rămâne aceeași indiferent de vâscozitatea fluidului dentinar,
F-6. Rămâne aceeași indiferent de rata de eliminare a substanțelor de către
vasele sanguine.
A-7. Poate fi influențată de rata de eliminare a substanțelor de către vasele
sanguine.
A-8. Poate fi influențată de vâscozitatea fluidului dentinar,
F-9. Rămâne aceeași indiferent de lungimea și diametrul tubilor,
A-10. Poate fi influențată de utilizarea vasoconstrictorului adițional anesteziei
prin care scade presiunea pulpară și a fluidului dentinar în tubul,
187. În timpul manipulării adezivului cu gravaj separat în 2 pași agitarea și

aplicare activă a primer/adezivului:
F-1. Nu ajută la evaporarea apei reziduale din stratul adeziv și straturile
hibride
F-2. Nu este obligatorie având un caracter opțional și o
importanțăsecundară A-3. Asigură o infiltrare a adezivului optimă în
microretențiile din smalț
A-4. Ajută la evaporarea apei reziduale din stratul adeziv și straturile hibride
F-5. Asigură o infiltrare suboptimală a adezivului în rețeau de colagen
demineralizat
F-6. Nu împiedică fenomenul de nanopercolare
F-7. Asigură o infiltrare suboptimală a adezivului în microretențiile din
smalț A-8. Asigură o infiltrare a adezivului optimă în rețeau de colagen
demineralizat
A-9. Împiedică fenomenul de nanopercolare
A-10. Este obligatorie și critică (foarte importantă)
188. Uscarea excesivă (desicarea) a dentinei poate

determina: A1. Infiltraţie monomerică incompletă
A2. Colapsul reţelei de colagen expuse
F3. Profunzimea infiltraţiei monomerice poate fi mai mare decât profunzimea
demineralizării
F4. Infiltraţie monomerică completă
A5. Pe termen lung: nanopercolare și degradarea polimer rășinos și a colagenului
dentinar
A6. Profunzimea infiltraţiei monomerice poate fi mai mică decât profunzimea
demineralizării
A7. Pe termen scurt: separarea compozitului de dentină
F8. Pe termen scurt: unirea compozitului de dentină
F9. Expandarea reţelei de colagen expuse
F10. Absența fenomenelor de nanopercolare și degradare a polimerului rășinos și
a colagenului dentinar
189. Despre stresul care nu este eliberat din RC în cazul unui factor de configurație
(C) mare putem spune:
F1. Scade pericolul apariției sensibilității postoperative
F2. Contribuie la adaptarea marginală superioară în jurul restaurării
A3. Poate fi parțial responsabil pentru scăderea forțelor de adeziune la
dentina profundă
A4. Crește micropercolarea
A5. Contribuie la formarea unor spații marginale în jurul restaurării
F6. Elimină micropercolarea
F7. Contribuie la creșterea adeziunii interne
A8. Contribuie la perturbarea adeziunii interne
F9. Poate fi parțial responsabil pentru creșterea forțelor de adeziune la dentina
profundă
A10. Crește pericolul apariției sensibilității postoperative
190. Magnitudinea stresului provocat de contracția de polimerizare:
A1. Este în corelație cu natura și volumul relativ al filler-ului anorganic,
F 2. Nu este influențată de rigiditatea rășinii compozite (RC)
F3. Nu depinde de rata reacției de polimerizare,
F4. Nu este în funcție de opacitatea
materialului.
A5. Este în funcție de gradul de conversie al monomerilor
liberi, F6. Nu este influențată de tehnica de inserție a rășinii
compozite (RC),
A7. Depinde de rata reacției de polimerizare,
F8. Este aceeași indiferent de valoarea factorului de configurație(C)
A9. Depinde de rigiditatea rășinii compozite (RC),
A10. Este în funcție de tipul de monomer din rășina compozită (RC).
191. Au fost propuse mai multe strategii care să reducă efectele stresului provocat
de contracția de polimerizare:
A1. Aplicarea unor lineri intermediari cu un modul mic de elasticitate
F 2. Utilizarea unor materiale de restaurare cu un coeficient de contracție
de polimerizare mare
F3. Tehnicile de aplicare a materialului de restaurare în monobloc prin tehnica
substractivă,
A4. Controlul intensității luminii în timpul polimerizării,
A5. Tehnicile de aplicare a materialului de restaurare în straturi,
F6. Tehnica de aplicare a adezivului doar într-un singur strat
F7. Polimerizare prelungită cu aceeași intensitate
A8. Utilizarea unor materiale de restaurare cu un coeficient de contracție
de polimerizare mic
A9. Tehnica de aplicare a adezivului în 2 straturi
F10. Aplicarea unor lineri intermediari cu un modul mare de elasticitate
192. Printre efectele negative pe care stresul provocat de contracția de polimerizare
le are se pot enumera:
A 1. Hiperflexia cuspidiană,
F 2. Întărește structura dentară
F 3. Elimină hiperflexia cuspidiană,
A 4. Percolarea marginală cu formarea spațiilor marginale,
A 5. Scăderea puterii de adeziune,
F 6. Absența spațiilor marginale,
A 7. Fisurarea structurii dentare,
F 8. Creșterea puterii de adeziune,
A 9. Scăderea proprietăților fizice ale RC.
F 10. Creșterea proprietăților fizice ale RC.
193. Despre generația a 5-a de sisteme adezive se poate spune:
A 1. Sunt necesare mai multe straturi de adeziv
F 2. Sunt sisteme adezive autogravante
F 3. Puterea de adeziune peste 35 MPa
A 4. Sunt necesare gravajul şi spălarea
A 5. Nu a indus o creștere a puterii de adeziune sau o reducere a
micropercolării
F 6. Este suficient un singur strat de adeziv.
F 7. Sistemul adeziv este separat: primer un flacon și adezivul un alt
flacon
A 8. Sistemul adeziv este monocomponent: primer + adeziv
A 9. Puterea de adeziune: 3-25 MPa
F 10. A indus o creștere a puterii de adeziune sau o reducere a
micropercolării
194. Printre dezavantajele sistemelor adezive cu gravaj separat se regăsesc:
A1. Eliberarea de metaloproteinaze matriciale duce la degradarea hidrolitică a
fibrelor de colagen dentinare
A2. Acidul poate grava dincolo de nivelul sigilării
A3. Îndepărtarea în totalitate a smear-leyer-ului induce apariția așa numitei
„perioade vulnerabile”
A4. Longevitatea stratului hibrid este dubitabilă
A5. Tehnica de aplicare este sensibilă
F6. Acidul gravează până la nivelul sigilării
F7. Îndepărtarea în totalitate a smear-leyer-ului elimină posibilitatea apariției așa
numitei „perioade vulnerabile”
F8. Nu are loc eliberarea de metaloproteinaze matriciale
F9. Tehnica de aplicare este simplă
F10. Longevitatea stratului hibrid este optimă
195. Stratul hibrid format în urma aplicării sistemelor adezive autogravante
poate conține componente ale: GUNOAIE CONTINE LA URMA
A 1. Smalțului parțial demineralizat
F2. Dentinei sănătoase
A3. Amestecului monomeric
F4. Smalțului sănătos
F5. Fibrelor de colagen expuse anterior
A 6. Adezivului rășinos
A7. Smear layerului (SL) dizolvat
A8. Dentinei parțial demineralizate
F9. Materialului de restaurare
F10. Acidului aplicat
196. Creșterea concentrației de apă de la 0 la 60% (în volum) în
conținutul primerului acidic:
F 1. A crescut eficiența adezivă
A 2. A scăzut eficiența adezivă
A 3. A afectat proprietățile mecanice ale adezivilor autogravanți într-un singur
timp
F 4. I-a crescut concentrația
F 5. A scăzut nivelul de ionizare al acestuia
A 6. A crescut profunzimea demineralizării induse
F 7. Nu a afectat proprietățile mecanice ale adezivilor autogravanți într-un
singur timp
F 8. A scăzut profunzimea demineralizării induse
A 9. I-a diluat concentrația
A 10. A crescut nivelul de ionizare al acestuia
197. În ce privește strategia adezivă autogravantă în 2 pași putem spune
că: A 1. Primerul autogravant nu îndepărtează SL ci îl fixează
A 2. Primerul din cauza acidității sale (pH=2) expune pe o distanță de 0.5-1
µm colagenul intertubular
F 3. Monomerii autogravanți nu modifică structural dopurile de smear layer
(SL)
A 4. Atunci când impregnează dopurile de SL, monomerii autogravanți
formează adevărate microcanale în SL
F 5. Primerul autogravant îndepărtează stratul de smear layer (SL) în
totalitate
F 6. Gravajul smalțului este profund și eficient
A 7. Dopurile de SL sunt impregnate cu monomeer acid dar nu
sunt îndepărtate;
A 8. Gravajul smalțului este superficial
F 9. Primerul din cauza acidității sale (pH=2) nu expune deloc
colagenul intertubular
F 10. Dopurile de SL sunt îndepărtate în totalitate,
198. Mecanismul de acțiune al sistemelor adezive autogravante are
următoarele caracteristici:
A1. Posibilitatea ca să existe fibre de colagen expuse şi neprotejate este
redusă semnificativ
F2. Posibilitatea ca să existe fibre de colagen expuse şi neprotejate este foarte
mare
A3. Nu se gravează cu acid fosforic
A4. Reacţia este auto-limitantă: pH-ul adeziv-ului este neutralizat de către
Ca+ eliberaţi din ţesuturile dure dentare
A5. Smear layerul (SL) şi hidroxiapatita demineralizată devin incorporate în
stratul adeziv
F6. Reacţia este continuă deoarece pH-ul adeziv-ului nu este neutralizat constant
de către Ca+ eliberaţi din ţesuturile dure dentare
F7. Gravajul, demineralizarea şi infiltrarea primeri-lor se face separat
F 8. Smear layerul (SL) şi hidroxiapatita demineralizată sunt eliminate de
pe suprafața dentinei
F9. Se gravează cu acid fosforic
A 10. Gravajul, demineralizarea şi infiltrarea primeri-lor se face simultan
199. Despre sistemele adezive de generația a 6-a se poate spune că:
F 1. Sensibilitatea postoperativă este foarte frecventă, tubulii dentinari fiind
deschiși
A 2. Primer-ul autogravant: fosfaţi metacrilaţi cu pH acid
F 3. Solvenții sunt acetona și alcoolul
F4. Îndepărtează în totalitate smear layerul (SL)
F 5. Sunt necesare gravajul şi spălarea
F 6. Primer-ul autogravant: fosfaţi metacrilaţi cu pH bazic
A7. Este minimalizată sensibilitatea postoperativă, tubulii dentinari fiind
închişi
A 8. Solventul este apa
A 9. Modifică sau dizolvă parţial smear layerul (SL)
A 10. Nu sunt necesare gravajul şi spălarea
200. Despre sistemele adezive de generația a 7-a se poate spune că:
F 1. Se comportă ca membrane impermeabile care întăresc interfața
rășină/dentină.
F 2. Aplicarea mai multor straturi nu scade percolarea
A 3. Aplicarea mai multor straturi crește semnificativ puterea de adeziune
A 4. Se comportă ca membrane semipermeabile care facilitează
degradarea hidrolitică a interfeței rășină/dentină.
F 5. Hidrofilia monomerilor rășinoși organofosfați și carboxilați este
neglijabilă
F6. Sunt compatibile cu rășinile compozite autopolimerizabile
A 7. Aceste sisteme conțin monomeri ionici nepolimerizați care iau contact
direct cu materialul de restaurare
F 8. Aceste sisteme conțin monomeri bazici polimerizați care nu iau contact
direct cu materialul de restaurare
A 9. Sunt incompatibile cu rășinile compozite autopolimerizabile
A 10. Hidrofilia monomerilor rășinoși organofosfați și carboxilați este exagerată
201. Gravajul selectiv are următoarele

caracteristici: A 1. Manopera este sensibilă tehnic
A 2. Necesită un pas suplimentar
A 3. Sunt folosite întotdeauna sisteme adezive autogravante
A 4. Contaminarea dentinei cu acid este contraproductivă fiind îndepărtat
colagenul mineralizat
F 5. Nu necesită un pas suplimentar
F 6. Manopera nu este sensibilă tehnic
A 7. Îmbunătăţeşte adeziunea la smalţ în compensaţie cu efectul mai slab al
acizilor din generaţia 6-7
F 8. Contaminarea dentinei cu acid este benefică deoarece este îndepărtat
smear layerul (SL)
F 9. Îmbunătăţeşte adeziunea la dentină în compensaţie cu efectul mai slab
al acizilor din generaţia 6-7
F 10. Sunt folosite întotdeauna sisteme adezive cu gravaj separat în 2
pași
202. Dacă acidul fosforic vine în contact cu dentina, gravajul selectiv

are următoarele dezavantaje potenţiale: doar dezavantajele selectam.
F1. Un gravaj mai profund decât sistemul adeziv utilizat poate să unească mai
strâns legătura strat adeziv-dentină subiacentă
A2. Poate apare eşecul adeziv datorită hidrolizei
A3. Un gravaj mai profund decât sistemul adeziv utilizat poate lăsa spaţii pline
cu fluid sub stratul adeziv
F4. Multe sisteme adezive autogravante polimerizează într-un timp mai scurt și
mai eficient
F5. Smear layerul (SL) este doar modificat
A6. Multe sisteme adezive autogravante eşuează în a polimeriza
A 7. Este îndepărtat smear layerul (SL)
A8. Pot fi activate și eliberate metaloproteinazele matriciale
F9. Metaloproteinazele matriciale nu mai pot fi eliberate și activate
F10. Nu apare eşecul adeziv datorită contracției de polimerizare
203. Dintre factorii care sunt implicați în modularea forței de adeziune se
pot enumera:
F 1. Orientarea tubilor dentinari şi a prismelor nu afectează valoarea forței
de adeziune
A 2. Obţinerea unor margini cât mai sigilante
F 3. Adeziunea este aceeași la smalţ, dentină și cement
A4. Puterea de adeziune imediată, la 24 de ore şi pe temen
lung A 5. Leziunea carioasă, starea dentiţiei
F6. Adeziunea este aceeași indiferent de tipul de dentină: sănătoasă, afectată,
sclerotică
F7. Adeziunea este aceeași indiferent dacă marginile sunt supra- sau
subgingivale
F8. Timpul şi tehnica nu influențează forța de
adeziune A 9. Fotopolimerizarea vs autopolimerizarea
A10. Pragul supra, juxta sau sub gingival
204. Sistemele adezive autogravante puternice ((pH<2) au
următoarele caracteristici:
F1. Tubulii dentinari rămân închiși cu dopurile de smear-layer
A2. creşte posibilitatea de infiltrare a fluidului la interfaţa
adezivă:
F3. Dentina nu este demineralizată după tiparul de acțiune al acidului
fosforic
A4. deschide tubulii în mod excesiv
F5. Fibrele de colagen expuse rămân integre
A6. interfaţa adezivă se degradează prin hidroliză
F7. Nu stimulează activitatea colagenazelor (MPM):
A8. colagenul nu este acoperit de hidroxiapatită parţial demineralizată sau de răşina
adezivă
A9. demineralizează dentina la fel ca acidul fosforic
F10. Integritatea feţei adezive nu este afectată
205. Despre implicarea metaloproteinazelor matriciale în adeziune se poate spune:
1. A Sunt activate într-un mediu acid (pH<4.5)
2. A Reprezintă enzime proteolitice ale gazdei sintetizate de către odontoblaşti
în timpul formării dintelui
3. F Clorhexidina (CHX) aplicată timp de 1 minut după aplicarea
acidului scade durabilitatea adeziunii la dentină în tehnicile cu gravaj
separat,
4. A Se găsesc sub formă inactivă, „fosilizată” în interiorul matricei
dentinare mineralizate
5. F Sunt activate într-un mediu bazic (pH>7)
6. F Clorhexidina (CHX) aplicată timp de 1 minut după aplicarea
acidului stimulează degradarea colagenului de la nivelul interfeţei
adezive,
7. F Pot hidroliza fibrele de colagen impregnate cu adeziv rășinos ce se
găsesc în interiorul stratului hibrid.
8. A Pot hidroliza fibrele de colagen expuse şi neprotejate existente
în dentina demineralizată
9. F Nu afectează puterea de adeziune la dentină
10. A Pot reduce puterea de adeziune între 36-70% după numai 1 an
206. Activitățile colagenolitice și gelatinolitice identificate în dentina
parțial demineralizată se datorează prezenței:
F 1. Enamelizina (MMP-9)
F 2. Fosfoproteinele dentinare (DPP)
A 3. Colagenaze (MMP-8)
A 4. Cistein-catepsinelor
A 5. Gelatinaze (MMP-9)
A 6. Gelatinaze (MMP-2)
A 7. Enamelizina (MMP-20)
F 8. Gelatinaze (MMP-20)
F 9. Factorilor de creștere
F 10. Proteoglicani
207. În ce privește caracteristicele unui adeziv ideal putem spune:
7 adevarate
1. A Smear layerul (SL) şi dopurile sale să nu fie îndepărtate
2. A Să nu fie prea hidrofilic pentru a nu atrage umezeala subiacentă
3. F Să nu devină hidrofobic după polimerizare
4. A Să fie îndeajuns de hidrofilic pentru a crea capete răşinoase mici şi a
nu lăsa goluri
5. A Să posede un grad mare de conversie a monomerilor în
timpul polimerizării
6. F Să fie foarte hidrofilic pentru a atrage umezeala subiacentă
7. A Să fie îndeajuns de hidrofilic pentru a satura smear
layerul (SL),
8. A Să fie capabilă de a se uni mecanic şi chimic cu
structura dentară
9. F Smear layerul (SL) şi dopurile sale să fie îndepărtate
10. A Să posede un pH uşor acid
208. Printre proprietățile optime ale sistemelor adezive putem enumera:
1. A Filmul adeziv să fie subţire
2. F Polimerizarea să fie exclusiv indusă luminos
3. F Să fie influenţate de condiţii clinice subgingivale
4. F Filmul adeziv să fie gros
5. A Să dea naștere la forţe de adeziune puternice la ţesuturile
dure dentare
6. F Să fie influenţate de umiditatea dentinei,
7. A Să fie uşor de manipulat: uşor de aplicat, fără amestecare, în cât mai
puţini paşi
8. F Să acţioneze diferit indiferent de modul de prezentare clinică
9. A Să fie compatibile cu produsele altor firme producătoare
10. A Să dea naștere la forţe de adeziune puternice la toate materialele
de restaurare
209. Despre modul de acțiune al 10-methacryloxydecyl dihydrogen phosphate(10-
MDP-ul) din compoziția adezivilor universali se poate spune:
1. F Provoacă o decalcifiere puternică
2. F Inhibă fenomenul de nanostratificare cât și adeziunea chimică
la calciu
3. F Acțiunea sa este susținută de prezența monomerului HEMA
4. A A scăzut degradarea legăturii adezive autogravante cauzată de
procesul de îmbătrânire
5. A Acțiunea sa este inhibată de prezența monomerului HEMA
6. A Nu provoacă o decalcifiere puternică
7. F Nu formează săruri stabile de fosfat de calciu
8. A Încurajează fenomenul de nanostratificare cât și adeziunea chimică
la calciu
9. F A încurajat degradarea legăturii adezive autogravante cauzată de
procesul de îmbătrânire
10. A Formează săruri stabile de fosfat de calciu
210. Adezivul Scotchbond Universal Adhesive posedă următoarele caracteristici
și avantaje:
F 1. Nu oferă o flexibilitate mare în timpul procedurilor clinice
A 2. Tehnicile autogravante asigură o sensibilitate postoperativă nulă şi o
tehnică ultrarapidă acolo unde izolarea este dificilă
F 3. Portofoliul strategiilor adezive este din ce în ce mai complex crescând
astfel posibilitatea apariție mai multor greșeli
A 4. Tehnicile autogravante asigură o tehnică ultrarapidă la pacienţii necooperanţi
F 5. Gravajul separat total și gravajul selectiv promovează cele mai puternice
forţe de adeziune la dentină
A 6. Oferă o pletora de soluţii versatile pentru restaurările directe şi
indirecte
F 7. Tehnica clinică de aplicare este laborioasă
F 8. În oricare din tehnicile aplicate poate apare sensibilitatea postoperatorie
A 9. Gravajul separat total și gravajul selectiv promovează cele mai puternice
forţe de adeziune la smalţ
A 10. Funcţionează în ambele tehnici: gravaj separat total și autogravaj
211. Adezivii universali pot fi utilizați și în alte situații clinice:
1. F Nu sunt indicați în tehnica de restaurare cu amalgam:
Amalgam bond
2. A Desensibilizare radiculară
3. F Nu sunt eficienți în sigilarea suprafeţelor restaurărilor din ciment
ionomer de sticlă
4. F Nu sunt utili în desensibilizarea radiculară
5. A Reparaţii ale unor restaurări
6. F Finisarea și lustruirea suprafețelor restaurărilor din
rășini compozite defectuoase
7. A Sigilări fără gravaj
8. A Sigilează dentina înainte de plasarea amalgamului
9. F Sigilări la care obligator înainte s-a făcut gravajul acid
10. A Sigilează suprafaţa de dentină a cavităţilor preparate
pentru restaurările indirecte
212. Despre fenomenul de nanopercolare sunt adevărate următoarele afirmații:
1. F Prin impregnare cu argint s-a identificat un tipar „pestriț” care apare în
stratul adeziv cel mai probabil în zonele unde apa nu a fost îndepărtată în
totalitate de la nivelul interfeței adezive
2. A fost utilizat pentru a descrie micile porozități de la nivelul tranziției
între stratul hibrid și dentina mineralizată
3. F Termenul de „arborizații cu apă” este asociat cu hipermineralizările din
stratul de adeziv polimerizat.
4. F A fost utilizat pentru a descrie vacuolele solide din stratul hibrid
5. A Prin impregnare cu argint s-a identificat un tipar „pestriț” în stratul hibrid
al adezivilor autogravanți care ar putea fi provocat de o infiltrare incompletă a
rășinii adezive
6. F Prin impregnare cu argint s-a identificat un tipar „reticular” în stratul hibrid al
adezivilor autogravanți care ar ar putea fi provocat de o infiltrare incompletă a
rășinii adezive
7. A Termenul de „arborizații cu apă” este asociat cu porozitățile din
stratul de adeziv polimerizat.
8. A Prin impregnare cu argint s-a identificat un tipar „reticular” care apare
în stratul adeziv cel mai probabil în zonele unde apa nu a fost îndepărtată
în totalitate de la nivelul interfeței adezive
9. F A fost utilizat pentru a descrie aranjamentul cristalin de la
nivelul tranziției între stratul hibrid și dentina mineralizată
10. A A fost utilizat pentru a descrie micile porozități din stratul hibrid
213. Reacțiile pulpare adverse apărute după o procedură restaurativă pot
fi provocate de mai mulți factori cum ar fi :
1. F Absența monomerilor nepolimerizați
2.F Lipsa preparărilor iatrogenice: presiune, căldură sau fricțiune minore
3.A Diferența de presiune provocată de o presiune excesivă indusă în
timpul cimentării
4.A Invazia bacteriană a pulpei cu origine într-o leziune carioasă
existentă
5.A Invazia bacteriană a pulpei în timpul preparării cavității
6.F Stresul neglijabil provenit din contracția de polimerizare a RC și a
sistemelor adezive
7. F Agresiuni traumatice minore
8. F Scăderea temperaturii pulpare indusă de polimerizarea RC, în special
a celor fluide
9. A Penetrarea bacteriană în pulpă provocată de o restaurardefectuoasă
10.A Diferența de presiune provocată de o desicare excesivă a dentinei
214. Infiltrarea incompletă a adezivilor în rețeaua colagenică
dentinară demineralizată în adeziunea cu gravaj separat total se
datorează:
1.A Unei demineralizări excesive a fibrelor de colagen
2. F Absenței apei reziduale dintre fibrile de colagen
3.A Prezenței apei reziduale care nu poate fi înlocuită dintre fibrile de
colagen
4. F Unei demineralizări insuficiente a fibrelor de colagen
5. F Unei creșteri insuficiente a vâscozității agenților
primeri/adezivi
6. A Colabării colagenului,
7.F Lipsei colabării colagenului,
8. A Unui timp prea lung de aplicare a agenților primeri/adezivi
9. A Unei scăderi insuficiente a vâscozității agenților
primeri/adezivi
10. F Unui timp prea scurt de aplicare a agenților primeri/adezivi
215. În cazul gravajului separat sensibilitatea postoperativă are mai multe cauze:
1. A Desicarea dentinei după spălarea acidului
2.A O fotopolimerizare insuficientă
3. F O gravare insuficientă a dentinei cu acid fosforic
4. A Rehidratarea în exces a dentinei care anterior a fost desicată
5. F Hidratarea în exces a dentinei după spălarea acidului
6. F O aplicare pasivă a agenților primeri/adezivi
7.A Supragravarea dentinei cu acid fosforic
8.F Fotopolimerizare cu intensitate crescută
9. F Desicarea dentinei care anterior a fost hidratată
10. A Lipsa fotopolimerizării
216. În cazul adezivilor autogravanți sensibilitatea postoperativă are mai
multe cauze:
1.F Un smear layer prea subțire
2.A Un smear layer prea gros
3.A O evaporare insuficientă a solventului
4. F Polimerizarea se face prea târziu după aplicare
5. A Timpul de aplicare prea scurt, insuficient pentru modificarea smear layer-
ului
6. F O aplicare activă
7. A O aplicare pasivă
8. F O evaporare exagerată a solventului
9. F Timpul de aplicare prea lung
10.A Polimerizarea imediată după aplicare
217. Au fost propuse mai multe proceduri clinice care să crească puterea
de adeziune imediată:
1.A Extinderea timpului de polimerizare
2.F O evaporare diminuată
3.F Scurtarea timpului de aplicare
4. A O aplicare activă
5.A Utilizarea unui strat hidrofobic, în acest sens fiind preferată
utilizarea sistemelor adezive nesimplificate
6. F Utilizarea unui strat hidrofil, în acest sens fiind preferată
utilizarea sistemelor adezive simplificate
7. A O evaporare susținută
8.A Creșterea timpului de aplicare
9. F O aplicare pasivă
10. F Scurtarea timpului de polimerizare
218. Boala carioasă/leziunea radiculară face parte din bolile complexe, adică:
1. F Nu este provocată de comportamente cotidiene cu risc
2. F Este provocată de factori degenerativi
3. A Este provocată de factori de mediu
4. A Este provocată de factori genetici
5. A Este o boală plurifactorială
6. A Este provocată de factori infecțioși
7. F Este provocată de un singur factor
8. F Este provocată de factori endocrini
9. A Este provocată de comportamente cotidiene cu risc.
10. F Este provocată de factori metabolici
219. Despre leziunea carioasă radiculară se poate spune că:
1. F Caria radiculară este o leziune carioasă dură
2. A Caria radiculară este o leziune carioasă moale
3. A Este situată fie în totalitate pe suprafaţa rădăcinii fie că subminează
smalţul la joncţiunea smalţ/cement
4. A Caria radiculară este o leziune carioasă neregulată
5. F Caria radiculară este o leziune carioasă cu margini regulate
6.A Din punct de vedere clinic, în mod clar, leziunea a debutat pe
suprafaţa radiculară.
7. F Caria radiculară este o leziune carioasă staționară în evoluție
8. F Din punct de vedere clinic, nu este evident că leziunea a debutat pe
suprafaţa radiculară.
9. A Caria radiculară este o leziune carioasă progresivă
10.F Este situată fie parțial pe suprafaţa rădăcinii fie că afectează smalțul dincolo
de joncțiunea smalț/cement
220. Despre leziunea carioasă radiculară se poate spune că:
1. A Este un proces patologic multifactorial
2. A Leziunea radiculară este slab conturată, implicând atât cementul cât
și dentina subiacentă.
3. F Leziunea radiculară nu este modificată de culoare și este dură
4. A Leziunea radiculară este modificată de culoare, moale,
5. F Este un proces patologic care provoacă distrucția țesuturilor dentare
dure sub forma unei microcavități care afectează de obicei doar smalțul
adiacent
6. A Este un proces patologic care provoacă distrucția țesuturilor dentare dure
sub forma unei cavități sub joncțiunea smalț- cement, fără a include de
obicei smalțul adiacent
7. F Leziunea radiculară este foarte bine conturată, implicând
doar cementul radicular.
8. A Este un proces patologic mediat bacterian
9. F Este un proces patologic fără implicare bacteriană
10. F Este un proces patologic unifactorial
221. În ce privește topografia leziunilor carioase radiculare putem spune:
1. A Cel mai frecvent pe suprafețele vestibulare și proximale: 50-75%, din
cauza accesului limitat la posibilitățile de autocurățire și pierderii țesutului
protectiv interdentar (papila gingivală),
2. A La maxilar incisivii sunt cei mai susceptibili urmați de canini,
premolari și molari
3. A La mandibulă molarii sunt cei mai susceptibili urmați de premolari,
canini și incisivi
4. F La maxilar molarii sunt cei mai susceptibili, urmați de premolari,
canini și incisivi
5. F Localizările vestibulare și proximale sunt mai rare aspectul clinic
fiind sub forma unor carii radiculare izolate
6. A Localizările orale sunt mai rare aspectul clinic fiind sub forma
unor carii radiculare izolate
7. A Cel mai frecvent pe suprafețele vestibulare și proximale: 50-75%, în
aceste locații fiind permisă retenția alimentelor și încurajată formarea
8. F La mandibulă incisivii sunt cei mai susceptibili, urmați de canini,
premolari și molari
9. F Cel mai frecvent pe suprafețele orale: 90%, din cauza accesului
limitat la posibilitățile de autocurățire
10. F Cel mai frecvent pe suprafețele orale: 90% în aceste locații fiind
permisă retenția alimentelor și încurajată formarea biofilmului bacterian
222. În ce privește componenta minerală a cementului afectată în caria
radiculară putem spune:
1. A Cristalele au dimensiuni mai mici ca cele ale smalțului
2. F Cristalele au dimensiuni asemănătoare ca cele ale smalțului
3. A Cristalele au dimensiuni asemănătoare cu cele ale dentinei
4. F Cristalele au o orientare regulată sub formă de prisme
5. A Cristalele în cement conțin hidroxiapatită
6. F Cristalele au dimensiuni mai mari ca cele ale dentinei
7. A Cristalele au o orientare neregulată
8. A Cristalele în cement au formă hexagonală
9. F Cristalele în cement conțin carbonat de calciu
10. F Cristalele în cement au formă dreptunghiulară
223. Saliva și fluidul crevicular formează pe suprafața radiculară pelicula dobândită
care acționează etiopatogenic prin mai multe mecanisme:
1. F Conține mai puține proteine plasmatice decât pelicula dobândită de
pe smalț
2. F Nu constituie surse primare de nutrienți pentru microorganismele atașate
3. A Influențează pH-ul local prin capacitatea tampon crescută
4.F Nu influențează colonizarea microbiană și formarea biofilmului
microbian
5. F Nu influențează pH-ul local
6. F Fluxul lor va îndepărta cristalele de hidroxiapatită demineralizate
7. A Conține mai multe proteine plasmatice decât pelicula dobândită de
pe smalț
8. A Influențează colonizarea microbiană și formarea biofilmului microbian
9. A Acționează ca surse primare de nutrienți pentru microorganismele atașate
10. A Fluxul lor va îndepărta microbii detașați de pe biofilm
224. În ce privește activitatea metaloproteinazelor în caria radiculară se poate
spune:
1. A Activitatea catepsinei B crește odată cu creșterea profunzimii leziunii
2. A Gelatinaza MMP-2, conținută în dentina sănătoasă, este activată
în timpul procesului carios.
3. F Activitatea catepsinei B scade odată cu creșterea profunzimii leziunii
4. F Cistein catepsinele B și K nu sunt implicate în accelerarea
leziunilor carioase active.
5. A Activitatea gelatinolitică a MMPs ale gazdei crește de la dentina
sănătoasă spre straturile cele mai superficiale ale leziunii carioase.
6. F Gelatinaza MMP-2, conținută în dentina sănătoasă, este inactivată în
timpul procesului carios.
7. F Cistein catepsinele active nu participă la progresia
cariei dentinare
8. A Cistein catepsinele active participă la progresia cariei dentinare
9. A Cistein catepsinele B și K sunt implicate în accelerarea
leziunilor carioase active.
10. F Activitatea gelatinolitică a MMPs ale gazdei scade de la dentina sănătoasă
spre straturile cele mai superficiale ale leziunii carioase.
225. Dentina „bătrână” a indivizilor în vârstă are următoarele caracteristici:
1. F La dinții „bătrâni” depunerea stratului de dentină
secundară împiedică formarea de dentină sclerotică în tubuli
2. A Dentina indivizilor în vârstă are o arie tubulară semnificativ mai mică
față de dentina indivizilor mai tineri
3. A La dinții „bătrâni” depunerea stratului de dentină secundară este
responsabilă în parte pentru scleroza tubulară.
4. F La dinții ”bătrâni” dentina este mai puțin fibroasă
5. F La dinții „bătrâni” depunerea stratului de dentină secundară
nu modifică traiectoria tubilor dentinari
6. F În dentina dinților bătrâni, tubulii sunt fără depuneri minerale.
7. A În dentina dinților bătrâni, tubulii sunt umpluți cu minerale, uneori
fiind închiși complet prin procesul de scleroză dentinară.
8. A La dinții ”bătrâni” dentina este mai fibroasă
9. A La dinții „bătrâni” depunerea stratului de dentină
secundară modifică traiectoria tubilor dentinari
10. F Dentina indivizilor în vârstă are o arie tubulară semnificativ mai mare față
de dentina indivizilor mai tineri
226. Printre caracterele histopatologice ale cariei radiculare amintim:
1.A Chiar în stadiile inițiale, leziunile se pot extinde în dentină, fiind prezent și
un strat relativ bine remineralizat
2.F Doar ăn stadiile tardive leziunile se pot extinde în dentină, fiind prezent și un
strat relativ bine remineralizat
3.F Bacteriile penetrează într-un stadiu mai tardiv dentina decât în cariile
coronare. 4. A În funcție de intensitatea stimulilor patologici are loc producția mai
tardivă de dentină terțiară de reacție sau de reparație
5.F Când apar microcavitățile, acestea sunt unite transformându-se în scurt timp
într-o leziune cavitară unică.
6.A Bacteriile penetrează într-un stadiu mai precoce dentina decât în
cariile coronare.
7.F În funcție de intensitatea stimulilor patologici are loc producția mai precoce de
dentină terțiară de reacție sau de reparație
8.A Când apar microcavitățile, acestea sunt adesea separate de arii cu un
aspect cvasinormal.
9.F OPD răspunde în stadii mai precoce decât în cariile coronare
10.A OPD răspunde în stadii mai avansate decât în cariile coronare
227. Caria radiculară are anumite caracteristici histopatologice în cement:
1.A Microscopic, în tipul a de evoluție se observă o demineralizare uniformă
a dentinei și cementului subiacente
2.F Microscopic, în tipul A de evoluție se observă o remineralizare neuniformă a
dentinei și cementului subiacente
3.F Microscopic în tipul B de evoluție în dentină la baza leziunii se observă un
halou radioopac
4.F Evoluează în profunzime, leziunea fiind mai profundă și mai puțin extinsă
5.F Microscopic în tipul B de evoluție s-au observat benzi radioopace dezordonate
între baza cavității și joncțiunea cemnt/dentină
6.A Microscopic în tipul c de evoluție s-a observat menținerea unui strat
de suprafață mineralizat (10-30 µm)
7.A Evoluează spre lateral, leziunea fiind mai extinsă și mai puțin profundă
8.A Microscopic în tipul b de evoluție în dentină la baza leziunii se observă un
halou radiotransparent
9.F Microscopic în tipul C de evoluție s-a observat menținerea unui strat de
suprafață foarte demineralizat (10-30 µm)
10.A Microscopic în tipul b de evoluție s-au observat benzi radiotransparente
radiar între baza cavității și joncțiunea cemnt/dentină
228. Evoluția spre lateral a cariei de suprafață radiculară se face din
cauza următorilor factori:
1.A Penetrarea bacteriană în cement și dentină are loc de-a lungul fracturilor
care par să urmeze liniile de creștere ale cementului
2.F Accesibilitatea la fluxul salivar împiedică remineralizarea în profunzime
3.A Accesibilitatea la fluxul salivar permite un proces de remineralizare
4.F Accesibilitatea la fluxul salivar permite un proces de demineralizare
5.A Accesibilitatea la fluxul salivar împiedică demineralizarea în profunzime
6.F Fluidul crevicular poate acționa ca un agent modelator din cauza pH-ului
foarte acid
7.F Penetrarea bacteriană în cement și dentină urmează direcția tiparului
prismatic
8.A Fluidul crevicular poate acționa ca un agent modelator din cauza pH-ului
neutru sau chiar ușor alcalin
9.A Biofilme mai subțiri pot avea un acces mai facil la clearence-ul salivar al
metaboliților
10.F Biofilme mai groase pot avea un acces mai facil la clearence-ul
salivar al metaboliților
229. În caria radiculară, leziunea avansată în dentină în tiparul evolutiv E
are următoarele caracteristici:
1.F Dentina peritubulară nu este afectată.
2.A Au fost observate straturi mineralizate în zonele profunde ale leziunii putând
fi puse în legătură cu procesul intermitent de de/ și remineralizare.
3.F Au fost observate straturi demineralizate în zonele profunde ale leziunii putând
fi puse în legătură cu procesul continuu de de/ și remineralizare.
4.F Prezintă numai o arie radioopacă ce se extinde sub formă de con cu vârful spre
dentină
5.F Dentina intertubulară este aproape complet remineralizată
6.A Dentina intertubulară este aproape complet demineralizată
7.F Au fost observate straturi demineralizate la suprafața leziunii putând fi puse în
legătură cu procesul continuu de demineralizare.
8.A Dentina peritubulară este afectată, dar se observă și semne de
remineralizare.
9.A Au fost observate straturi mineralizate la suprafața leziunii putând fi puse în
legătură cu procesul intermitent de de/ și remineralizare.
10.A Prezintă numai o arie radiotransparentă ce se extinde sub formă de
farfurioară spre dentină
230. Leziunile radiculare inactive au următoarele caractere morfopatologice:
1.A Prezintă o abrazie accentuată a suprafeței,
2.F Acest tip de leziuni sunt aproape complet demineralizate
3.F În dentină nu se observă scleroza tubulară.
4.A În dentină se observă scleroza tubulară.
5.A Dentina intertubulară a fost mineralizată, ceea ce reprezintă o reflectare
a potențialului reparativ al organului pulpo-dentinar în cariile radiculare.
6.A Tubulii dentinari de lângă suprafață sunt tapetați cu ”fantome” ale unor
microorganisme și cu cristale granulare
7.F Nu prezintă modificări caracteristice abraziei pe suprafață,
8.F Dentina intertubulară a fost demineralizată, ceea ce reprezintă o reflectare a
procesului continuu de demineralizare.
9.A Acest tip de leziuni sunt aproape complet mineralizate
10.F Tubulii dentinari de lângă suprafață sunt lărgiți și complet demineralizați,
fără cristale granulare
231. În caria radiculară activă, la inspecție vizuală leziunile au
următoarele caractere:
1.F Tipic este localizată la oarecare distanță de marginea
gingiei/JSC
2.A Tipic este localizată aproape de marginea gingiei/JSC
3.F Culoarea poate fi neagră
4.F Culoarea poate fi maron închis
5.A Tipic este acoperită de biofilm
6.F Aspectul este strălucitor
7.F Tipic nu este acoperită de biofilm
8.A Culoarea poate fi maron deschis
9.A Aspectul este mat/opac
10.A Culoarea poate fi galbenă
232. În caria radiculară inactivă, la inspecție vizuală leziunile au
următoarele caractere:
1.F Culoarea poate fi maron deschis
2.A Adesea nu este acoperită de biofilm
3.F Tipic este acoperită de biofilm
4.A Aspectul este strălucitor
5.F Tipic este localizată aproape de marginea gingiei/JSC
6.A Culoarea poate fi neagră
7. A Tipic este localizată la oarecare distanță de marginea
gingiei/JSC
8.F Aspectul este mat/opac
9.F Culoarea poate fi galbenă sau maron deschis
10.A Culoarea poate fi galben închis
233. În caria radiculară activă, la palpare leziunile au următoarele caractere:
1.A Leziunea poate fi cu cavitație manifestă
2.F Suprafața poate fi neregulată
3.A Consistența poate fi vâscoasă/~cu pielea
4.A Marginile cavității sunt net demarcate
5.A Consistența poate fi moale
6.F Suprafața poate fi aspră
7.F Nu sunt sensibile la palpare
8.F Dură la palparea lejeră cu sonda
9.A Leziunea poate fi fără cavitație
10.F Marginile cavității sunt netede
234. În caria radiculară inactivă, la palpare leziunile au următoarele caractere:
1.A Suprafața poate fi neregulată
2.A Dură la palparea lejeră cu sonda
3.F Consistența poate fi moale
4.F Leziunea poate fi cu cavitație manifestă
5.F Marginile cavității sunt net demarcate
6.F Consistența poate fi vâscoasă/~cu pielea
7.A Adesea nu este acoperită de biofilm
8.A Marginile cavității sunt netede
9.F Leziunea poate fi fără cavitație
10.A Nu sunt sensibile la palpare
235. În codul SIDEC pentru caria radiculară în codul 0 situația clinică poate
fi descrisă astfel:
1.A Suprafața radiculară poate prezenta o pierdere definită a continuității
radiculare care este asociată de obicei cu abfracţia.
2.A Suprafața radiculară nu prezintă nici o decolorare particulară care să se
distinga de țesutul adiacent.
3.F Suprafața radiculară nu prezintă nicio pierdere definită a continuității
radiculare.
4.F Suprafața radiculară prezintă mici și multiple defecte la nivelul JSC sau pe
restul suprafeței radiculare.
5.F Contur anatomic natural al suprafeței radiculare este modificat.
6.F Suprafața radiculară prezenta o pierdere definită a continuității radiculare care
este asociată cu procesul carios.
7.A Suprafața radiculară are un contur anatomic natural.
8.A Suprafața radiculară nu prezintă niciun defect la nivelul JSC sau pe
restul suprafeței radiculare.
9.A Suprafața radiculară poate prezenta o pierdere definită a continuității
radiculare care este asociată de obicei cu eroziunea.
10.F Suprafața radiculară prezintă decolorări multiple care se disting de
țesutul adiacent.
236. Despre factorii socio-demografici care au fost analizați în evaluarea riscului de
carie radiculară crescut putem enumera:
1.F Bărbaţii sunt mai puțin afectaţi decât femeile,
2.A Status socio-economic pauper,
3.F Vârsta: incidenţa cariilor radiculare scade odată cu vârsta
4.A Ședinţe de monitorizare rare și inconstante
5.F Status socio-economic superior,
6.A Nivel educaţional scăzut
7.F Nivel educaţional crescut
8.F Ședinţe de monitorizare frecvente și constante.
9.A Vârsta înaintată: incidenţa cariilor radiculare creşte odată cu
vârsta
10.A Bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile,
237. Despre factorii ce țin de sănătatea generală care au fost analizați în
evaluarea riscului de carie radiculară crescut putem enumera:
1.F Demența senilă nu influențează riscul cariogen radicular
2.A Rx-terapia pentru tumorile capului şi gâtului,
3.F Activități cotidiene susținute
4.F Dependenţă de tutun, alcool şi narcotice nu influențează riscul cariogen
radicular
5.A Diabet
6.F Depresia nu influențează riscul cariogen radicular
7.A Medicaţii pentru afecţiuni cronice,
8.F Bolile autoimune (Sindrom Sjogren) nu influențează riscul cariogen
radicular
9.A Deficit cognitiv prin Alzheimer
10.A Dizabilităţi fizice: scăderea manualităţii prin maladia Parkinson,
238. Despre factorii care țin de status-ul oral și experiența carioasă care
au fost analizați în evaluarea riscului de carie radiculară crescut putem enumera:
1.F Numărul mic de dinți prezenți,
2.F Puține suprafețe radiculare expuse/retracții gingivale.
3.A Suprafețe radiculare expuse/retracții gingivale multiple
4.A DMFT mare
5.A Experiența CR inițială (suprafețe radiculare obturate/cariate)
mare
6.F CariesScreen: < 1500 UL
7.A Neglijarea sănătății orale,
8.F Nivelul scăzut salivar al mutans streptocicilor (MS),
9.A DMFT mare,
10.F Hipersalivația,
239. În ce privește strategia de remineralizare ce utilizează tehnologia
NovaMin putem spune:
1. A Acest produs accelerează creşterea pH-ului
2. A Reprezintă un produs care conţine fosfosilicaţi de sodiu şi calciu sub
formă de nanoparticule
3. F Nu încarcă saliva cu ioni de calciu şi fosfat.
4. F Reprezintă un produs care conţine xylitol și fluor
5. F Lărgește diametrul tubilor dentinari în profunzime
6. A Nanoparticolele formate sunt eliberate pe suprafaţa țesuturilor
dentare și formează un strat nou mineral (hidroxicarbonatapatită).
7. A Acest produs accelerează creşterea pH-ului
8. A Blochează tubulii dentinari
9. F Nu este indicat în hipersensibilitatea dentinară cervicală
asociată eroziunii dentare.
10.A Încarcă permanent saliva cu ioni de calciu şi fosfat.
240. În ce privește strategia de remineralizare ce utilizează
tehnologia RECALDENT putem spune:
1. F Utilizează peptidele auto-asamblate
2. F CPP-ACP nu poate difuza în biofilm
3. F Sunt foarte fluide şi neaderente
4. A CPP-ACP prezintă o capacitate tampon remarcabilă
5. A CPP-ACP localizează ACP-ul în biofilm
6. A CPP-ACP poate difuza în biofilm,
7. A ACP păstrează calciul şi fosfatul într-o formă solubilă
(amorfă) având posibilitatea să se ”lege” la HAP
8. F CPP-ACP scade concentrația calciului în biofilm
9. F CPP-ACP prezintă o capacitate tampon foarte redusă
10.A CPP-ACP crește concentrația calciului în biofilm
241. În ce privește modul de funcționare al tehnologiei Pro-Argin se poate spune:
1. A Monofluorfosfatul de sodiu asigură ionii de fluor
2. A Aminoacizii arginici vor fi dezaminaţi de către dezaminaza arginică
3. F Aminoacizii arginici vor fi decarboxilați de către decarboxilaza arginică
4. F Amoniacul rezultat din decarboxilarea aminoacizilor arginici este neutru şi
nu provoacă o creştere a pH-ului.
5. F Decarboxilarea aminoacizilor arginici va produce amoniac
6. F Monofluorfosfatul de sodiu asigură ionii de fosfat
7. A Amoniacul rezultat din dezaminarea aminoacizilor arginici este
puternic alcalin şi provoacă o creştere a pH-ului în întregul mediu oral
8. A Dezaminarea aminoacizilor arginici va produce amoniac
9. A Carbonatul de calciu serveşte ca sursă de ioni de calciu.
10. F Carbonatul de calciu serveşte ca sursă de ioni de carbonat
242. În ce privește modul de funcționare al tehnologiei ce utilizează fileri
ai ionomerilor de sticlă cu suprafața pre-activată (SPRG) se poate spune:
A1. Ionii de strontiu (Sr) eliberați din filerii de SPRG pot să susţină rezistenţa la
acid a dinţilor prin convertirea hidroxiapatitei în strontiuapatită.
F2. „Matricea” răşinilor umplute cu filleri SPRG nu poate susţine formarea de
apatită chiar în prezenţa fluidului oral remineralizant care este saliva.
A3. Filerii tip SPRG au abilitatea de a elibera şi de a se reîncărca cu ioni de fluor
A4. Aceste materiale care conţin filleri tip SPRG au capacitatea de modulare a
pH ului mediului oral,
A5. „Matricea” răşinilor umplute cu filleri SPRG susţine formarea de apatită
în prezenţa fluidului oral remineralizant care este saliva.
F6. Aceste materiale care conţin filleri tip SPRG nu pot modula pH-ul mediului
oral,
F7. Filleri tip SPRG eliberează mai mulți ioni cum ar fi de Mg., OH-, H+.
F 8. Ionii de strontiu (Sr) eliberați din filerii de SPRG nu pot să susţină rezistenţa
la acid a dinţilor prin convertirea hidroxiapatitei în strontiuapatită.
A9. Filleri tip SPRG eliberează mai mulți ioni cum ar fi de Sr.,Na,şi SiO3.
F10. Filerii tip SPRG au abilitatea de a elibera şi de a se reîncărca cu ioni de
calciu și fosfat
243. În ce privește modul de funcționare al strategiei terapeutice CariFree CTx se
poate spune:
A1. Fluorul ajută la remineralizare şi inhibă producţia de acid de către
bacteriile cariogene
A2. Nano HA(CaPO4): ajută la remineralizarea cu nanoparticule de
hidroxiapatită
F3. Nano HA(CaPO4): ajută la remineralizarea cu nanoparticule de carbonat
apatită
A4. Xylitolul reduce dezvoltarea şi producţia de acid de către bacteriile
cariogene
A 5. Neutralizarea pH-ului
F 6. Scade valoarea pH-ului intraoaral
F 7. Fluorul inhibă remineralizarea şi crește producţia de acid de către
A 8. Acţiunea antibacteriană
F 9. Xylitolul încurajează dezvoltarea şi producţia de acid de către
F 10. Nu are acţiune antibacteriană
244. În ce privește modul de funcționare al ozonoterapiei în caria radiculară se poate
spune:
A1. Aproape tot acidul produs de bacterii este neutralizat
F2. Neutralizează foarte puțin din flora bacteriană
A3. Reprezintă indicația majoră, unanim recunoscută de clinicieni în
tratamentul neinvaziv al cariilor de suprafaţă radiculară.
A4. Promovează un mediu apt de a fi remineralizat pe cale naturală prin aportul
ulterior de săruri de calciu şi fosfat şi ioni de fluor
F5. Reprezintă indicația majoră, unanim recunoscută de clinicieni în tratamentul
neinvaziv al cariilor de pe suprafețele proximale.
A6. Penetrează smalţul şi dentina cariate
F7. Acționează doar la suprafața leziunii
F8. Nu promovează un mediu apt de a fi remineralizat pe cale naturală prin aportul
ulterior de săruri de calciu şi fosfat şi ioni de fluor
F9. Acidul produs de bacterii este neutralizat doar parțial
A10. Neutralizează 99% din flora bacteriană
245. În ce privește modul de funcționare al strategiei de biomodificare a dentinei în
caria radiculară se poate spune:
1. F Astfel de strategii încurajează acțiunea proteazelor
2. A Astfel de strategii inhibă acțiunea proteazelor
3. F Astfel de strategii nu induc modificări în hidrofilia tisulară.
4. A Modificările fizico-chimice ale dentinei mature biomodificate vor
modula în mod direct biomecanica și biodegrabilitatea țesuturilor locale.
5. A Astfel de strategii induc modificări în hidrofilia tisulară.
6. F Biomodificarea țesuturilor dure mature nu poate îmbunătăți biostabilitatea
și funcționarea tisulară.
7. F Astfel de strategii au ca țintă în primul rând colagenul de tip III
și refacerea legăturilor longitudinale intermoleculare ale acestuia,
8. A Biomodificarea țesuturilor dure mature îmbunătățește biostabilitatea
și funcționarea tisulară atât în scop preventiv cât și/sau
reparativ/restaurativ.
9. F Modificările fizico-chimice ale dentinei mature biomodificate nu vor
putea modula în mod direct biomecanica și biodegrabilitatea țesuturilor locale.
10. A Astfel de strategii au ca țintă în primul rând colagenul de tip I
și refacerea legăturilor transversale intermoleculare ale acestuia,
246. Metoda „expunerii leziunii” în tratamentul cariei radiculare este indicată
în leziunile:
1. F Care nu subminează smalțul,
2. F Care excavează în țesutul dentinar subiacent.
3. A Care nu excavează în țesutul dentinar subiacent.
4. F Necavitare
5. A Superficiale
6. F Inaccesibile
7. A Cavitare
8. A Accesibile
9. A Care subminează
smalțul, 10 F Profunde
247. Tratamentul restaurativ în caria radiculară este indicată în leziunile cavitare:
1.F Nu sunt evidente
2.F Superficiale
3.A Profunde
4. F Care sunt asimptomatice
5. A Care sunt simptomatice
6. F Care nu afectează estetica
7. A Care afectează estetica
8. F Accesibile
9. A Inaccesibile
10. A Evidente
248. Dintre factorii implicați în alegerea tipului de restaurare în caria
radiculară putem aminti: TOTUL INAFARA DE ALEGERE
1. A Accesibilitatea leziunii
2. F Alegerea se face indiferent de status-ul socioeconomic
al pacientului
3. F Alegerea se face indiferent de vârsta pacientului
4. F Alegerea se face indiferent de nivelul de igienă orală
al pacientului
5. A Activitatea leziunii
6. A Extinderea leziunii
7. F Alegerea se face indiferent complianţa pacientului
8. A Localizarea leziunii
9. A Profunzimea leziunii
10. F Alegerea se face indiferent de dorințele estetice ale pacientului
249. Despre eșecul adeziv în restaurările cervico-radiculare putem spune:
1.A Este provocat de un control inadecvat al izolării,
2. F Nu este provocat de deformările cuspidiene în timpul ocluziei.
3. A Este provocat de necesitatea de a face să adere acelaşi material
la substraturi diferite,
4. A Este provocat de adeziunea dubitabilă a RC la dentină/cement pe
termen lung,
5. A Este provocat de deformările cuspidiene în timpul ocluziei.
6. F Nu este provocat de un control inadecvat al izolării,
7. F Nu este provocat de necesitatea de a face să adere acelaşi
material la substraturi diferite,
8. F Nu este provocat de diferenţele în structura/compoziţia dentinei
/cementului
9. A Este provocat de diferenţele în structura/compoziţia dentinei /cementului
10. F Nu este provocat de adeziunea dubitabilă a RC la dentină/cement
pe termen lung,
250. Despre tratamentul restaurativ în caria radiculară cu ciment ionomer de
sticlă modificat cu rășini (CGImr) se poate spune că:
1. A Pentru adeziune apelăm cel mai corect la un sistem AG.
2.F Nu depinde de profunzimea cavității
3. F Pentru adeziune apelăm la acidul tartric,
4. F Pentru adeziune apelăm cel mai corect la un sistem cu gravaj separat în
2 pași.
5. A Este modulat de preferințele medicului
6. F Nu este modulat de preferințele medicului,
7. A Este modulat de disponibilitatea unei lămpi de polimerizare
8.A Depinde de profunzimea cavității
9. A Pentru adeziune apelăm la acidul poliacrilic,
10. F Nu depinde de disponibilitatea unei lămpi de polimerizare
251. În ce privește profilul bacteriologic asociat cariilor radiculare la pacienții în
vârstă, în cantități mri au fost identificate următoarele bacaterii: CARE NU ARE STR.
1. F Str. oralis
2. F Str. mitis
3.A Fusobacterium nucleatum
4.F Str. Anginosus
5.A Selenomolas noxia,
6.A Veillonella parvula,
7. A Campylobacter gracilis,
8. A Streptococcus mutans,
9. F Str. salivarius
10. F Str. sanguinis
252. În caria radiculară, leziunile stagnante sunt caracterizate de:
1. A O rezistență mare la enzimele acide și cele proteolitice
2.F În tubulii dentinari sunt prezente bacterii viabile,
3.A Impermeabilitatea dentinei la isotopi
4. F Dentina este permeabilă la coloranți,
5. A Impermeabilitatea dentinei la coloranți,
6. A Absența bacteriilor viabile în tubulii dentinari,
7. F O rezistență mică la enzimele acide,
8. A Un strat de suprafață cu un conținut mineral mare,
9. F Un strat de suprafață cu un conținut mineral mic,
10. F O rezistență mică la enzimele proteolitice
253. În caria radiculară, unele caractere ale biofilmului au fost considerate ca
fiind relevante privind potențialul cariogenic:
1. ASinteza pe termen lung a glicogenului,
2.A Dinamismul pH-ului
3. A Concentrația calciului liber în fluidele biofilmului oral după
expunerea la carbohidrați fermentabili,
4. F Ph-ul are o valoare constantă
5. A Activitatea colagenezei cu degradarea ulterioară a matricei organice,
6.F Colagenaza este incapabilă să degradeze ulterior matricea organică,
7. F Incapacitatea de a induce concentrații semnificative ale acizilor
organici derivați din biofilmul bacterian care au constante mari de
disociere
8. F Nu prezintă activități de degradare la niveluri acide ale pH-ului
9. A Activitățile de degradare la niveluri acide ale pH-ului
10. F Nu poate sintetiza pe termen lung glicogenul,

Untitled

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Untitled

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Untitled

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

În definiția cariei rampante sunt amintite următoarele caractere:

A. A Este o boală carioasă cu o evoluție agresivă,

2. În caria rampantă, aspectele clinice orale pot cuprinde:

A. A Modificări organice sau funcţionale ale glandelor salivare,

3. În caria rampantă, aspectele clinice dentare pot cuprinde:

A.F Leziunile acute apar doar pe zone cu risc cariogen mare,

4. În caria rampantă leziunile carioase au mai multe particularități morfo-clinice:

A. F Se observă dentină sclerotică,

5. În caria rampantă, leziunile radiculare au următoarele caractere:

6. În caria rampantă post-iradiere, clinic au fost identificate 3 tipare de evoluție:

7. În patogenia cariei rampante post iradiere, radiațiile X au avut diferite efecte

8. În caria rampantă post-iradiere s-a observat și afectarea glandelor salivare care

9. În ce privește prevenirea şi managementul terapeutic al cariilor rampante post–

11. Agentii remineralizanti topici nefluorurati se comercializeaza sub

12. Motivele pentru identificarea unor alternative la terapia cu

13. Indicatiile de utilizare a agentilor remineralizanti topici nefluorurati

14. Care din fosfatii de calciu sunt cu importanta biologica:

15. Avantajele produsului Clinpro White Varnish din punct de vedere

16. Produsul sub forma de lac Vanish White

17. Sticla bioactiva Bioglass 45S5

18. Urmatoarele afirmatii privind pastele de dinti cu Novamin

1. A ca adjuvant in cazul pacientilor cu risc cariogen mare

40. Despre diaminofluorura de argint (DFA) putem

41. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind mecanismele de acţiune în

42. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind mecanismele de acţiune

46. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind mecanismele de acţiune în

61. Complexul CPP-ACP are următoarele proprietăţi anticariogene şi antierozive:

62. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind hidroxiapatita:

67. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privind produşii pe bază de compuși

72. Hipersensibilitatea se poate caracteriza ca fiind :

73. Despre caracterele durerii se poate preciza faptul ca:

74. Hipersensibilitatea dentinară:

75. Despre inducerea sensibilității dentare este

76. Referitor la inducerea sensibilității dentinare, urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

79. Referitor la tehnologia Pro-Argin, urmatoarele afirmatii sunt corecte:

80. Teoria transducției odontoblaștilor este caracterizata de:

83. Precizați în urma căror manopere terapeutice nu

95. Despre pacienții cu diabet se poate aprecia că :

97. S-a constatat în unele studii că la pacienții cu diabet tip 2 în comparație cu

98. Studiile a arătat că subiecții diabetici au prezentat în biofilmul bacterian

99. Xerostomia, unul dintre simptomele orale la pacienții dializați, poate

113. În evaluarea adaptării marginale a obturațiilor din amalgam proximale în exces

117. În evaluarea calității restaurărilor fizionomice, cariile secundare

120. Concluziile clinice trase în urma analizării comportării materialului

137. Medicamentele cu potențial eroziv: Verificat

139. Caracteristicile vărsăturilor psihogene individualizate de Wruble S.

149. Guma de mestecat cu xilitol: VERIFICAT

154. Despre modificările de formă din cadrul leziunilor din distrofiile

(sunt de structură, nu de formă - am rezolvat-o ca fiind de structură)

156. În cadrul sindromului de hipomineralizare molar-incisiv (MIH), la erupție

157. Despre amelogeneza imperfectă se poate spune:

158. Despre leziunile de abraziune se poate spune:

159. Despre eroziunile acide se poate spune:

160. Despre leziunile cuneiforme se poate spune:

161. Despre discromiile exogene se poate spune:

162. Despre discromiile endogene cu etiologie necarioasă apărute înainte

163. Despre discromiile endogene dobândite se poate spune:

164. Din cadrul principiilor fundamentale ale adeziunii fac parte:

165. Au fost descrise diferite mecanisme de adeziune: