Curs-cl-a-XII-a FR PDF
Curs-cl-a-XII-a FR PDF
Curs-cl-a-XII-a FR PDF
GEOGRAFIA ROMÂNIEI
A) AŞEZAREA ROMÂNIEI
1) Aşezarea matematică
- pe glob: - în emisfera nordică, respectiv estica
- pe paralela de 45grade latitudine nordică, la jumătatea distantei dintre Ecuator și Polul Nord => Romania i Polul Nord => Romania
este situata în plină zona de clima temperata
-în Europa:-in Europa Centrala, în partea ei de SE, traversata de meridianul de 25 de grade longitudine
estică, la distante aproximativ egale de Oceanul Atlantic şi Muntii Ural
2) Aşezarea geografică
Este definită prin 3 elemente:
- este o țara carpatica –ara carpatica – pentru ca 2/3 din lantul Munțara carpatica –ilor Carpati
- este o țara carpatica –ara dunareana -1075km se află în Romania
- este o tara pontica – 244 km litoral la Marea Neagră
B) VECINI
- N -Ucraina, și Polul Nord => Romania i în Nordul Dobrogei
- NE - Moldova
- S -Bulgaria
- SV -Serbia
- NV - Ungaria
C) SUPRAFATA: 238391 Km2
D) PUNCTE E X T R E M E :
- N –Horodiştea
- E –Tulcea
- S –Zimnicea
- V – BebaVeche
1
CARPATII
Diviziuni:
GRUPA NORDICĂ (Carpatii Maramureşului şi ai Bucovinei)
- limite: N-granita cu Ucraina, S-Depresiunea Dornelor- Câmpulung Moldovenesc,
- altitudinea max: 2303m, Vf Pietrosu, Muntii Rodnei
GRUPA CENTRALA (Carpatii Moldo- Transilvani)
- limite: N - Depresiunea Dornelor și Polul Nord => Romania i Campulung Moldovenesc, S -valea Oituz-
- altitudinea max: 2100m, Vf Pietrosu, Muntii Calimani
GRUPA SUDICA (Carpatii Curburii)
- limite: N – valea Oituz, S – Valea Prahovei
- altitudinea max: 1954m, Vf Ciucas, Muntii Ciucas
2. CARPATII MERIDIONALI
2
- limite: în E – valea Prahovei, pana în V- culoarul Timis- Cerna- Bistra
Caracteristici generale:
- s-au format prin cutarea și Polul Nord => Romania i inaltarea scoartei în orogeneza alpina
- altitudinea – sunt cei mai înalțara carpatica –i munțara carpatica –i din țara carpatica –ara; altirudinea max 2544m, Vf Moldoveanu, Muntii Fagaras
- fragmentarea foarte redusa; este sectorul cel mai masiv
- tipuri de roci: predominant sisturi cristaline, doar la extremitati apar calcare și Polul Nord => Romania i conglomerate
- tipuri de relief:
- glaciar: în toate grupele
- carstic: în M-tii Bucegi, Piatra Craiului, Cernei, Mehedinti
- pe conglomerate: în M-tii Bucegi, Babele și Polul Nord => Romania i Sfinxul
- depresiuni: Lovistei (pe Olt), Petrosani (pe Jiu), Hateg (pe Strei)
Diviziuni:
- grupa Bucegi (intre valea Prahovei și Polul Nord => Romania i valea Dambovitei), vf Omu, 2505m
- grupa Fagaras (intre v. Dambovitei și Polul Nord => Romania i v. Oltului), vf Moldoveanu, 2544m
- grupa Parang ( intre v Oltului și Polul Nord => Romania i v. V. Jiului), vf. Parangul Mare, 2519m
- grupa Retezat- Godeanu (intre v Jiului și Polul Nord => Romania i Culoarul Timis- Cerna), vf. Peleaga, 2509 m
3. CARPATII OCCIDENTALI
Diviziuni:
- Muntii Apuseni (intre Somes – și Polul Nord => Romania i Mures), vf Bihor, 1849 m
- Muntii Banatului ( intre Mures și Polul Nord => Romania i Dunare), vf Semenic, 1446 m
- limite: N și Polul Nord => Romania i E Carpatii Orientali, S – Carpatii Meridionali, NV- Dealurile de Vest, V – Carpatii Occidentali
Caracteristici:
- geneza: în interiorul arcului carpatic a avut loc o scufundare lenta a scoartei; depresiunea formata a fost
acoperită de apele unei mari și Polul Nord => Romania i umpluta de sedimente; Odată cu mi și Polul Nord => Romania cările de inaltare care au afectat Carpatii, s-a
ridicat și Polul Nord => Romania i bazinul depresionar.
- tipuri de roci: roci sedimentare: nisipuri, pietrisuri, argile, etc structurate pe 2 zone: zona marginala: cu
structura cutate (cute diapire) și Polul Nord => Romania i zona centrala cu structura boltita (cu domuri gazeifere)
- tipuri de relief:
- relief structural cu cueste
- strate boltite sub forma de domuri (cu gaz metan)
- alunecari de teren
Diviziuni:
a).- zona marginala: cu cute diapire (=strate verticale cu samburi de sare)
- în E – sunt 2 siruri de depresiuni despărțara carpatica –ite de dealuri, ce formeaza Subcarpatii Transilvaniei (dealuri:
Becheci, Sieului, etc, depresiuni: Bistrita, Valenii de Munte, Praid, Odorhei, Cristuru-Secuiesc, etc)
- în S – Depresiunea Fagaras (pe Olt), Depresiunea Sibiu (pe Cibin)
- în V- Depresiunea Amas, Dealul Feleacului, Culoarul Albă Iulia – Turda
3
- în N- dealuri și Polul Nord => Romania i depresiuni (Culmea Breaza, Depresiunea Lapu
b).- zona centrala=Podisul Transilvaniei
- altitudini 500-700m
- diviziuni:
- Podisul Somesan – în NV, altitudini 500-650m
- Campia Transilvaniei – în centru, - cu strate boltite sub forma de domuri cu gaz metan, cu dealuri cu altit
400-600m, cu alunecari de teren; denumirea NU provine de la relief ci datorită utilizarii agricole a terenurilor
- Podisul Tarnavelor – la S de Mures, altit 500-600m, cu domuri gazeifere, cu Pod Secaselor în SV și Polul Nord => Romania i Pod
Hartibaciului în E
SUBCARPATII
Caracteristici:
- se afla la exteriorul Carpatilor Orientali și Polul Nord => Romania i Meridionali, intre valea Moldovei și Polul Nord => Romania i valea Motrului
- reprezintă o unitate de orogen , s-au format prin cutarea și Polul Nord => Romania i inaltarea scoartei
- formațara carpatica –i din roci sedimentare, inaltate pana la verticala formand cute diapire (Subcarpatii Curburii)
- prezenta argilei genereaza procese de alunecari de teren
- relief format dintr-o asociere de dealuri și Polul Nord => Romania i depresiuni
- altitudinea maxima: Dealul Chiciora 1218m
Diviziuni:
1. Subcarpatii Moldovei – intre v. Moldovei și Polul Nord => Romania i v Trotusului
- cuprind un sir de depresiuni și Polul Nord => Romania i un sir de dealuri: Depres Neamt închisă de Culmea Plesu (911m), Depres
Cracau- Bistrita marginita de Dealurile Bistritei, Depres Tazlau- Casin închisă de Culmea Pietricica
- altit 400-500m
2. Subcarpatii Curburii – intre v. Trotusului și Polul Nord => Romania i v. Dambovitei
- structura f cutata (cute diapire)
- cu 2 siruri de depresiuni și Polul Nord => Romania i 2 siruru de dealuri: depresiuni: Vrancei, Valenii de Munte, Campina, Vidra, etc,
dealuri: Ousoru, Magura odobesti, Deleanu, Istrita, etc
- altitudini 700-800m, altit max Magura Odobesti 996m
3. Subcarpatii Getici – intre v Dambovitei și Polul Nord => Romania i v. Motrului
- 2 siruri de dealuri și Polul Nord => Romania i depresiuni; dealuri: Chiciora (alt max 1218m), Bran, Magura Matau, depresiuni:
Campulung, Targu Jiu
DEALURILE DE VEST
Diviziuni:
1. Dealurile Silvaniei și Polul Nord => Romania i Crasnei – intre Somes și Polul Nord => Romania i Barcau
2. Dealurile Crisene – intre Barcau și Polul Nord => Romania i Mures
3. Dealurile Banatului – intre Mures și Polul Nord => Romania i Dunare
PODISUL MOLDOVEI
- în NE țara carpatica –ării
- limite: în N granițara carpatica –a cu Ucraina, S – C. Romana, E -v. Prutului, V – v. Moldovei și Polul Nord => Romania i Siretului
Caracteristici:
- s-a format prin sedimentare-fliş- din roci sedimentare-fliş- altit max 688 m Dealul Ciungi din Podisul Sucevei
- relieful format din dealuri și Polul Nord => Romania i depresiuni joase
- tipuri de relief: relief structural cu cueste, alunecari de teren (din cauza argilei)
Diviziuni:
1. Podisul Sucevei – în NV, altit 500-600m
2. Campia Moldovei (Jijiei) – în NE, 200-300m
3. Podisul Barladului – în sud, 400-500m
4
PODISUL GETIC
PODISUL MEHEDINTI
PODISUL DOBROGEI
CAMPIA ROMANA
CAMPIA DE VEST
DELTA DUNARII
EUROPA
Spațiul Europeaniul European
Tipuri de tarmuri:
- fiorduri - în N, pe țara carpatica –ărmurile Norvegiei
- țara carpatica –ărmuri cu riass - în NV Spaniei, Pen. Bretagne
- țara carpatica –ărmuri cu canale (de tip dalmatin) - la Marea Adriatică
- lagune - Marea Neagră, Marea Baltică
- limane- România și Polul Nord => Romania i Ucraina - la M. Neagră
- delte - Dunărea, Volga, Rhon, Rhin, Tibru
- estuare - Sena, Tamisa, Elba.
Relieful
- altitudini cuprinse între 0-4.807 m (Vf. Mont Blanc, Mțara carpatica –. Alpi),
- dacă luăm în calcul Marea Caspică și Polul Nord => Romania i M țara carpatica – Caucaz, atunci, altitudinile sunt cuprinse între -28 m (în apropierea M.
Caspice) și Polul Nord => Romania i 5.642 m (Vf. Elbrus, Mțara carpatica – Caucaz)
Principalele unitățara carpatica –i morfo-structurale sunt:
7
- unitățara carpatica –i de platformă precambriene( cel mai vechi nucleu continental): Scutul
Baltic și Polul Nord => Romania i Platforma Est-Europeană
- unitățara carpatica –i de orogen:
caledonice: Mțara carpatica – Scandinaviei, Mțara carpatica – Scoțara carpatica –iei, Mțara carpatica – Grampiani
hercinice: Masivul Central Francez, Mas. Renan, Mțara carpatica – Vosgi, Mțara carpatica – Pădurea
Neagră, Mțara carpatica – Hartz, Mțara carpatica – Penini, Mțara carpatica – Cambrieni, Podiși Polul Nord => Romania ul Meseta Spaniola,
Pod. Boemiei, Pod. Ardeni, Rila, Rodopi, Ural,
alpine: Mțara carpatica – Alpi, Pirinei, Sierra Nevada, Apenini, Carpațara carpatica –i, Balcani, Pindului, Dinarici, Caucaz
activitate vulcanică din neogen apare individualizată în V Carpa țara carpatica –ilor Orientali, în Masivul Central
Francez
vulcanismul actual este prezent în S continentului (Etna, Vezuviu , Stromboli ) și în Islanda
(Heckla )
Tipuri de relief
1. relief glaciar
- de calota- in N Europei, cu campii de eroziune, morene
- montan – la altitudini de pe peste 2000m, cu circuri, vai, morene glaciare
2. relieful vulcanic- se întâlneși Polul Nord => Romania te în Islanda (Heckla),Italia (Vezuviu, Etna, Stromboli), si in vulcanii stinsi
ai Europei
- se formează sub acțara carpatica –iunea erupțara carpatica –iilor vulcanice și Polul Nord => Romania i sub acțara carpatica –iunea eroziunii subaeriene asupra rocilor
vulcanice
- forme de relief: conuri și Polul Nord => Romania i cratere vulcanice
3. relieful petrografic
- relieful carstic - se formează în rocile calcaroase sub acțara carpatica –iunea apei încărcate cu CO2 care dizolvă aceste roci; apare
în Pod. Karst (Slovenia), Mțara carpatica –. Alpi, Meseta, Mțara carpatica – Apuseni; forme carstice:
- la suprafațara carpatica –ă (exocarst): platouri calcaroase, lapiezuri, doline, chei
- la interior (endocarst): peși Polul Nord => Romania teri,
- relieful pe conglomerate - se formează din cauza modului diferit de a reacțara carpatica –iona la eroziune a rocilor care formează
conglomeratele; este prezent în Alpi, Pirinei, Carpa țara carpatica –i; forme de relief: stânci cu forme deosebite (babe, sfinc și Polul Nord => Romania i,
coloane)
- relieful dezvoltat pe șisturi cristaline, granite - se formează sub acțara carpatica –iunea de eroziune a agen țara carpatica –ilor externi; se
întâlneși Polul Nord => Romania te în Alpi, Pirinei, Carpațara carpatica –ii Meridionali; forme de relief greoaie, masive, abrupturi, coloane verticale,
- relief dezvoltat pe nisipuri (= relief eolian)- se formează sub ac țara carpatica –iunea de eroziune și Polul Nord => Romania i de acumulare eoliană; apare în
SV Franțara carpatica –ei, în Câmpia Mării Caspice; forme: dune de nisip, depresiuni eoliene
- relief dezvoltat pe loess - se formează prin tasare și Polul Nord => Romania i sufoziune; la suprafațara carpatica –ă apar crovuri și Polul Nord => Romania i găvane, iar în interior:
hrube, tunele de sufoziune.
4. Relief fluvial
- cu lunci , terase, vai
-=> campii de acumulare, limane fluviale (in S si Centrul Europei)
Munti
Podisuri
Podișul Suediei (Norrland)
- dezoltat pe formațara carpatica –iuni precambriene, aparțara carpatica –inând celui mai vechi nucleu continental
- aspect colinar datorită acumulărilor morenaice
- modelat de calota glaciară cuaternară
Podișul Finlandei
- dezv pe formațara carpatica –iuni precambriene, aparțara carpatica –inând celui mai vechi nucleu continental
- aspect colinar, datorită acumulărilor morenaice
- alt. max sub 1.500 m
- modelat de calota glaciară cuaternară
Podișul Volîno-Podolic
- în Ucraina
- format pe structuri precambriene ale Platformei Est-Europene
- altit. 350-450 m
Podișul Valdai
- în Rusia
- format pe structuri precambriene ale Platformei Est-Europene
- altit. 250 m
Podișul Ardeni
- în Belgia, Franțara carpatica –a, Luxemburg
- format în orogeneza hercinică
- reprezintă vechi mțara carpatica – erodațara carpatica –i puternic
- altit. 600-700 m
Podișul Boemiei
- în Cehia
- format în orogeneza hercinică
- altit. 340 m
Podișul Karst
- în Slovenia
- relief carstic foarte dezvoltat
Campii
Campia Nord Europeana (Germano- Poloneza)
- din Olanda pana in Polonia
- campie de acumulare fluvio- glaciara
- altitudini sub 200m
- strabatuta de Colinele Pomeraniei si Colinele Mazuriei
Campia Est- Europeana
- intre Oc Arctic si zona M Caspice
- o asociere de campii si podisuri vechi (Pod Valdai, Pod Volgai, Pod Rusiei Centrale)
- s-a format pe fundamentul precambrian apartinand Platformei Est Europene, acoperita cu depozite sedimentare
Campia Pad
- in N Italiei
- campie de acumulare ( formandu-se prin umplerea cu sedimente a unui fost golf al M Adriatice)
11
Campia Panonica
- in Ung, Serbia, Croatia
- campie de acumulare fluviala
Campia Romana
- in lungul Dunarii
Campia Finlandei
Campia Andaluziei (Spa)
Campia Precaspica
12
PARTICULARITĂŢILE CLIMATICE
ALE ROMÂNIEI
VÂNTURILE
- sunt determinate de circulaţia generală a maselor de aer
- vânturile de vest sunt predominate-bat dinspre V şi determină temperaturi moderate şi precipitaţii
mai bogate
- crivăţul- bate dinspre E-NE mai ales iarna , fiind rece şi uscat determinând geruri puternice şi viscole
mai ales în E şi Se României –pătrunde şi în Depresiunea Braşov unde
poartă denumirea de Nemira
- suhoveiul- un vânt uscat ce bate dinspre E-NE, vara, în E şi SE României determinând secetă se mai
numeşte regional „Sărăcilă” sau „Traistă goală”
-vânturi locale
- austrul- un vânt cald şi uscat vara, cald şi umed iarna, bate în SV ţării
-brizele marine- în zonele de litoral moderează temperatura şi creşte umiditatea
- brizele de munte- bat în depresiuni şi culoare de vale ( se inversează de la zi la noapte)
-vânturi de tip foehn- se înregistrează pe versanţii opuşi circulaţiei generale vestice(SE
Munţilor Apuseni, SE Carpaţilor şi Subcarpaţilor Curburii, N Munţilor Făgăraş- Vântul Mare)fiind cald
şi uscat
A. REGIONAREA CLIMATICĂ
Sunt determinate de influenţele climatice exterioare
Climat cu influenţe oceanice- se resimte în V şi Centru, determină temperaturi moderate şi umiditate mai mare
Climat cu influenţe submediteraneene- resimţit în SV- ierni blânde şi veri mai puţin secetoase
Climat cu influenţe de tranziţie de influenţele oceanice şi submediteraneene la cele continentale de
ariditate-resimţite în partea centrală a Munteniei, cu precipitaţii ce scad de la V la E
Climat cu influenţe continentale de ariditate- resimţit în SE şi E , cu amplitudini termice anuale mari şi cu
precipitaţii reduse, geruri iarna şi secete frecvente vara
Climat cu influenţe scandinavo-baltice- înregistrat în Bucovina, cu temperaturi mai scăzute şi precipitaţii mai
bogate (iarna în general solide)
Climat cu influenţe pontice- resimţit pe o fâşie îngustă de litoral (15-20km), cu temperaturi moderate şi
precipitaţii reduse
14
1
TEMPER PRECIPIT
ETAJUL DE SI
UNITATEA ATURA AŢII
SUBETAJE DE VÂNTURI INFLUENŢE CLIMATICE
DE RELIEF MEDIE MEDII
CLIMĂ
ANUALĂ ANUALE
MON- Climat Carpaţii -2 şi 0 Peste 1200 -vânturile de vest -de tranziţie
TAN Alpin Meridionali grade C mm/ an -brizele de munte -scandinavo-baltice
800-2544 Peste 1800 Carpaţii
m m Orientali
Caracteris Climat Carpaţi Între 0-2 Între 1000- - -vânturile de -scandinavo-baltice
tici: Montan grade C 1200 mm/an vest -de tranziţie
-T=-2C- 1000- -brizele -oceanice
6C 1800m de munte
- PP=peste - Vântul Mare
800 (M-ţii Făgăraş)
mm/ Climat de Carpaţi Între 2-6 Între 800- - -vânturile de -scandinavo-baltice
an Munti josi Subcarpati grade C 1000 mm/an vest -de tranziţie
-V= - 800-1000m -Austrul şi -oceanice
vânturile Coşava–M-ţii - de ariditate
de vest Banat
1
1
PARTICULARITĂŢILE CLIMATICE
ALE EUROPEI
Europa dispune de un climat temperat pe cea mai mare suprafaţă, iar în nord de un climat rece (subpolar) .
Factorii climatogeni - cei care determină clima:
1. Radiaţia solară globală -determinat de mărimea energiei solare (bilanţul radiativ), a cărei valoare scade cu
latitudinea de la S la N dar creşte cu altitudinea
2. Suprafaţa mărilor şi oceanelor- reduc amplitudinile termice derminând o umiditate mai mare
- Curentul Golfului –influenţează NV Europei
3. Relieful - prin altitudine determină scăderea temperaturii cu 60C/1000 m, creşterea cantităţii de precipitaţii şi
scăderea presiunii aerului determină etajarea climatică: montan, de deal şi podiş, de câmpie
4. Circulaţia generală a maselor de aer -teritoriul Europei este afectat de :
a. anticicloni- zone cu presiune ridicată: Azorelor, Siberian, Groenlandez
b. cicloni- zone cu presiune scăzută: Islandez, Mediteranean, Central asiatică
Aerul circulă dinspre regiunile cu presiune mare către regiunile cu presiune mică
- in general la nivelul Europei predomină circulaţia vest-est (vânturile dde vest) urmată de cea nordică (vânturile polare)
5. Factorii antropici- prezintă influenţe locale prin defrişări, activităţi industriale, cultivarea terenurilor, etc.
ELEMENTELE CLIMATICE
1. TEMPERATURA AERULUI
Temperatura medie anuală- scade cu latitudinea +18C în S la 0- (-4) C în N dar şi cu altitudinea (0,6C/100
m)
Temperatura medie a lunii Iulie- scade pe direcţie SV-NE
Temperatura medie a lunii Ianuarie-scade pe direcţie S-N
Amplitudinea termică-creşte de la V către E
2. PRECIPITAŢIILE:
- sunt inflenţate de altitudine şi orientarea culmilor muntoase
- scad cantitativ de la V (peste 1 000 de mm/ an) la E (250 mm/ an în jurul M Caspice)
- cresc cu altitudinea
3. VÂNTURILE
- sunt determinate de circulaţia generală a maselor de aer
- vânturile de vest sunt predominate-bat dinspre V şi determină vreme instabilă
- crivăţul- bate dinspre E-NE mai ales iarna , fiind rece şi uscat determinând geruri puternice şi viscole
- austrul- un vânt cald şi uscat, bate în SV
- bora- un vânt rece ce bate în zona Alpilor Dinarici
- mistralul- bate în sudul Franţei
-brizele marine- în zonele de litoral moderează temperatura şi creşte umiditatea
-vânturi de tip foehn- se înregistrează pe versanţii opuşi circulaţiei generale vestice fiind cald şi uscat
în Centrul şi Nordul
Regiuni în Sudul în vestul Franțara carpatica –ei pana
in Estul continentului
continentului, continentului în Romania
continentului
Temperatura 15-180 C 8-150 C 5-100 C 9-110 C 0-50 C
1
1
Iernile sunt
blânde şi Reduse mai
În general În general
ploioase, iar ales sub
regulate, reduse, scad
Precipitaţii verile calde şi formă solidă
1000- 2000 spre est (500-
secetoase sub 200 mm/
mm/an 800 mm/an)
600-900 an
mm/an
Vâturile de Vânturile de Vânturile de
Vânturi
Vânturi vest, austrul, vest, brizele vest şi iarna
polare
bora, mistralul marine crivăţul
Verile sunt
Amplitudini Mari, cresc
Reduse Reduse scurte iar
termice spre est
iernile lungi
HIDROGRAFIA EUROPA
Apele curgătoare
-caracteristici:
- rețara carpatica –eaua hidrografică este bogată, dar neuniform repartizată
- alimentarea acestei rețara carpatica –ele se face din precipita țara carpatica –ii (pluvială), ape subterane, ghe țara carpatica –ari (glaciară), topirea zăpezilor (nivală)
- rețara carpatica –eaua hidrografică are caracter exoreic (ape care se varsă direct în mare) și Polul Nord => Romania i endoreic (ce se varsa in M Caspica
- rețara carpatica –eaua hidrografica este influențara carpatica –ată de relief și Polul Nord => Romania i climă.
Volga – 3531 km, cel mai lung fluviu al Europei cu cel mai mare bazin hidrografic; izvoară și Polul Nord => Romania te din Podi și Polul Nord => Romania ul Valdai și Polul Nord => Romania i se varsă
printr-o deltă în Marea Caspică.
Dunărea - al 2 lea fluviu din Europa ca lungime, cu 2.860 km; izvoră și Polul Nord => Romania te din Mțara carpatica –. Pădurea Neagră și Polul Nord => Romania i se varsă printr-o deltă în
Marea Neagră; cursul său este împărțara carpatica –it în 3 sectoare:
- cursul superior - (sectorul alpin), cu o lungime de 1.060 km, între izvoare și Polul Nord => Romania i Bratislava; prime și Polul Nord => Romania te ca afluen țara carpatica –i dinspre
M-tii Alpi (pe Gunz, Mindell, Riss, Isar, Wurm, Inn)
- cursul mijlociu - (sectorul panonic), cu o lung de 725 km, între Bratislava și Polul Nord => Romania i Bazia și Polul Nord => Romania ; afluen țara carpatica –i: Drava, Sava, Morava,
Tisa
- cursul inferior - (sectorul pontic), cu o lung de 1.075 km, între Bazia și Polul Nord => Romania și Polul Nord => Romania i vărsare; are 4 subsectoare
Ural - izvorăși Polul Nord => Romania te din Mțara carpatica – Ural și Polul Nord => Romania i se varsă în Marea Caspică printr-o deltă.
1
1
Lacurile
- dupa geneza se deosebesc:
a). lacuri naturale:
- tectonice: M Caspica (cea mai mare supraf 371000 km2), L Balaton (Ung),
- glaciare: - in regiunile acoperite de calota cuaternara – L Ladoga, L Onega (Rusia), L Vatern, L Malaren (Suedia)
- in reg montane inalte: L Geneva (=Leman – Elvetia), L Como, L Garda, L Maggiore (Italia), L Bucura, L
Balea, (Rom)
- vulcanice: L Albano, L Bolsena (Italia), L Sf Ana (Rom), Masivul Central Francez, Masivul Renan, etc
- carstice: in Alpi, Dinarici
- lagune si limane – NV Marii Negre
b). lacuri antropice
- hidroenergetice: L Volvograd (Volga), L Portile de Fier (Dunare), pe Don, pe Nipru, etc
Ghetarii
- continentali (de calota) – in Islanda, insulele arctice
- montani: in Alpi, Pirinei, muntii Scandinaviei
1
1
HIDROGRAFIA ROMÂNIEI
În România se regăsesc toate categoriile de ape (râuri, lacuri, ape subterane şi mare)
RÂURILE:
Caracteristici:
-majoritatea râurilor sunt carpatice -65%- izvorăsc din Carpaţi şi dealurile înalte
- majoritatea sunt dunărene deoarece 98% sunt colectate de Dunărea, iar restul sunt pontice
- reţeaua hidrografică are o orientare radiar-circulară, cu văi longitudinale şi transversale, impusă de relief
- regimul de scurgere este variabil determinat de climă (prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor), relief (prin altitudine şi
orientarea culmilor), alcătuirea substratului geologic şi om
- împreună acumulările antropice reprezintă principala sursă de apă pentru populaţie, pentru industrie, pentru obţinerea
hidroenergiei, pentru irigaţie, navigaţie, etc.
Regimul de scurgere:
- există mari diferenţe între debitele medii multianuale şi cele maxime ale râurilor(mai ales la cele mici), majoritatea
bazinelor hidrografice necesită amenajări pentru a preîntâmpina inundaţiile
- este variabil datorită succesiunii anotimpurilor, ploilor torenţiale şi secetelor:
Iarna – se înregistrează apele mici de iarnă, dar în zonele joase şi cele vestice se pot produce viituri de iarnă datorită invaziei
de mase de aer cald
Primăvara – se produc apele mari de primăvară (în aprilie în zonele joase şi mai în zonele înalte)
Vara- se înregistrează apele mici de vară; accidental pot apare viituri de vară pe fondul precipitaţiilor torenţiale
Toamna-se înregistrează cele mai mici debite apele mici de toamnă, în zonele joase unele râuri pot chiar seca
Ca urmare a secetelor prelungite are loc fenomenul de secare al râurilor
Iarna datorită temperaturilor negative se produc fenomene determinate de îngheţ: gheaţă la mal, sloiuri (care duc la formarea
zăpoarelor în zonele înguste inundaţii) poduri de gheaţă
DUNĂREA:
Caracteristici:
- este al doilea fluviu din Europa ca debit şi lungime după Volga
- are o lungime de 2860 km din care 1075 km (38%) pe teritoriul României (sectorul inferior)
- izvorăşte din Munţii Pădure Neagră (Masivul Kandel) din Germania
- străbate 10 ţări şi 4 capitale
- colectează aproape toată reţeaua de râuri din ţară ( 98%- mai puţin cele dobrogene)
- potenţialul hidroenergetic deţinut de Dunăre este de 25% din cel deţinut de toate râurile
- are un debit la intrarea în ţară, la Baziaş, de 5 560 m 3 /s ( mai ales datorită aportului de ape adus de principalii afluenţi (Tisa,
Drava, Morava, Sava) în zona Belgrad, iar la Pătlăgeanca debitul ajunge la 6 470 m 3 /s datorită aportului de ape adus de
afluenţii de pe teritoriul României
În funcţie de pantă, modul de depunere al aluviunilor, lăţime şi de pescaj, Dunărea a fost împărţită în 4 sectoare:
Defileul Dunării-între Baziaş şi Porţile-de-Fier
- include cel mai lung sector de defileu din Europa 144 km
- pe un sector de 9 km prezintă caracteristici de canion, zona fiind numită Cazanele Mici şi Cazanele Mari
- în trecut acest sector prezenta numeroase dificultăţi pentru navigaţie (cataracte, stânci în albie, repezişuri, vârtejuri),
eliminate în prezent prin construirea în cooperare cu Iugoslavia a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile-de-Fier ce
include şi 2 ecluze
Porţile-de Fier-Călăraşi(Lunca Dunării)
- valea prezintă versanţi asimetrici, înalţi înspre Bulgaria şi joşi spre România
- în albie apar ostroave ( Ostrovul Mare, Ostrovul Păsărilor), iar în luncă în trecut existau numeroase lacuri de luncă în
prezent desecate
- în această regiune s-a construit hidrocentrala Porţile de Fier II
Sectorul Bălţilor- între Călăraşi şi Brăila
- în acest sector lunca prezintă lăţimea cea mai mare, deoarece Dunărea se desparte de două ori în câte două braţe închizând
două incinte în trecut inundabile, în prezent desecate, îndiguite şi redate agriculturii: Balta Ialomiţei între Braţul Dunărea
Veche şi Braţul Borcea şi Balta Brăilei (Insula Mare a Brăilei) între Braţul Cremenea şi Braţul Măcin
- legătura cu Dobrogea se face prin intermediul podurilor Feteşti-Cernavodă (dublu feroviar şi rutier, traversat în viitor de
autostrada Bucureşti-Constanţa) şi Giurgeni-Vadu Oii (rutier)
Dunărea Maritimă (Dunărea Maritimă)-între Brăila şi Sulina
- datorită debitului mare şi albiei adânci pescajul ajunge la 7 m suficient pentru navele maritime de tonaj mare
1
2
- include şi sectorul Deltei Dunării, navigabil pentru vasele mari fiind doar Br. Sulina, care a fost regularizat şi dragat în
permanenţă
- „bara” de la Sulina îngreunează navigaţia fapt pentru care au fost construite diguri care înaintează în mare pe o distanţă de
12 km
RÂURILE INTERIOARE
- majoritatea se varsă direct sau prin intermediul unor colectori în Dunăre, excepţie fac câteva râuri din Dobrogea care se
varsă în lacurile de pe litoralul Mării Negre.
În funcţie de râul colector pot fi grupate în 4 grupe
GRUPA RÂURILOR DE NORD-VEST ŞI VEST:
- au ca râu colector pe Tisa
- Grupa râurilor de NV includ:
Vişeul care izvorăşte din M. Rodnei
Iza M. Rodnei
Tur M. Gutâi
- Grupa de Vest include
Someşul – este al 4-lea râu ca debit şi al 6-lea ca lungime (388 km) se formează prin confluenţa la Dej a Someşului Mare şi a
Someşului Mic
Someşul Mare M. Rodnei
Someşul Mic - format prin confluenţa Someşului Cald M. Vlădeasa şi a Someşului Rece M. Muntele Mare
Barcău M. Plopiş;
Crişul Repede M. Gilău;
Crişul Negru M. Bihor;
Crişul Alb M. Bihor;
Mureş – este cel mai lung râu interior (768km) şi al 3-lea ca debit
- traversează zone diferite: munţi, dealuri, podişuri, câmpii
- izvorăşte din M. Hăşmaşul Mare
2
2
Jiu– se formează prin confluenţa la Livezeni a Jiului de Est M. Parâng şi a Jiului de Vest M. Godeanu
afluenţi:
- pe dreapta: Tismana M. Vâlcan
Motru M. Oslea;
- pe stânga: Gilort M. Parâng
Amaradia Podişul Olteţului
Olt– este cel mai lung râu interior în totalitate pe teritoriul ţării dar al 2-lea ca lungime (737 km) şi debit
- traversează zone complexe: munţi, dealuri, podişuri, câmpii
- izvorăşte din M. Hăşmaşul Mare
- formează mai multe defilee: Tuşnad, Racoş, Turnu-Roşu-Cozia
afluenţi:
- pe dreapta: Homoroadele M. Harghita
Hârtibaciu Podişul Hârtibaciu
Cibinul M. Cândrel; cu afluentul Sadu
Lotrul M. Lotru
Bistriţa Oltului M. Căpăţânii
Olteţul M. Căpăţânii;
- pe stânga: Râul Negru M. Nemira
Topologul M. Făgăraş;
Călmăţuiul (Teleormănean) Câmpia Boianului
Vedea Podişul Cotmeana;
Argeşul M. Făgăraş
- pe cursul său se află lacul de acumulare Vidraru
afluenţi:
- pe dreapta: Neajlov C. Găvanu-Burdea;
pe stânga: Vâlsan M. Făgăraş
Argeşel M. Iezer
Dâmboviţa M. Iezer; cu afluentul său Colentina
Mostiştea Câmpia Vlăsiei
Ialomiţa M Bucegi
-este al 5-lea ca lungime (410 km) şi al 6-lea ca debit
-afluenţi pe stânga:
Cricovul Dulce Subcarpaţii Curburii
Prahova Pasul Predeal; cu afluenţii: Doftana M. Baiu, Teleajen M. Ciucaş,
Călmăţuiul (Ialomiţan) C. Buzăului
2
2
LACURILE
Caracteristici:
- sunt în număr de peste 3450 ocupând 1,1% din suprafaţa României
- alimentarea se face din precipitaţii, izvoare sau afluenţi
- regimul termic este influenţat de temperatura aerului, vara prezintă o stratificaţie directă (temperatura scade cu
adâncimea) ,iar iarna o stratificaţie inversă (temperatura creşte cu adâncimea), În Lacul Ursu are loc fenomenul de
heliotermie (temperatura creşte de la suprafaţă în adâncime)
- mineralizarea apelor lacurilor este diversă în funcţie litologie (tipul de rocă)
În funcţie de unitatea de relief şi de geneza cuvetei lacustre ( modul în care s-a format depresiunea în care s-a adunat apa)
lacurile se clasifică:
I. Lacuri naturale
Lacuri din zona montană:
1. Lacuri glaciare- s-au format în circurile glaciare prin topirea gheţarilor
- M. Rodnei (23)- Lala, Buhăiescu
-Grupa Făgăraş (25)-Bâlea, Podragul Mare, Capra,
-Grupa Parâng –Gâlcescu, Iezeru Şureanu, Lacul fără Fund
-Grupa Retezat(58)- Bucura ( cel mai extins ca suprafaţă-10 ha), Zănoaga ( cel mai adânc 25 m), Ana, Florica
Lacuri carstice- au luat naştere în zone calcaroase prin dizolvarea calcarului
L. Padiş şi L. Vărăşoaia M. Bihorului; L. Ighiu M. Trăscăului
Lacuri vulcanice – s-au format în craterele vulcanilor stinşi
L. Sfânta Ana din Masivul Ciomatu
Lacuri în depresiuni structurale- Lacul Vulturilor M. Siriu
Lacuri de baraj natural- s-a format prin bararea cursului râului Bicaz de către o alunecare de teren în 1837- Lacul Roşu
Lacuri pe masive de sare- s-au format prin surparea unor vechi ocne de sare şi acumularea apei
- Ocna Şugatag, Coştiui- Depresiunea Maramureş
Lacuri din zona de deal şi podiş:
Lacuri pe masive de sare- s-au format prin surparea unor vechi ocne de sare şi acumularea apei
-Subcarpaţii Curburii: L. Slănic, L. Teleaga
-Subcarpaţii Getici: L. Ocnele Mari
-Dep. Colinară a Transilvaniei: L. Ocna Dej, L. Ocna Turda, L. Ocna Mureş, L. Lacul fără Fund (Ocna Sibiului), L. Ursu
(Sovata), L. Praid
2
2
APELE SUBTERANE
Sunt apele ce se găsesc în interiorul scoarţei terestre având un volum de 8,3 mld m 3. Se împart în ape freatice
( situate la mică adâncime pe primul strat impermeabil) şi ape de adâncime (situate la adâncimi mai mari, între două strate
impermeabile numite şi ape captive)
Apele freatice:- cu un volum de peste 5 mld m3 se alimentează din precipitaţii debite variabile.
- se găsesc mai ales mai ales în zonele de câmpie şi terasele râurilor din zonele de deal, podiş, depresiuni
- sunt utilizate pentru uz casnic şi alimentaţie
Apele de adâncime: - uneori se găsesc la mare adâncime ( C. Română)
-unele sunt mineralizate ( clorosodice, sulfuroase, carbogazoase, oligominerale)
2
2
-unele sunt termale sau radioactive- precum cele care apar pe o lini de falie la contactul dintre C. de Vest cu Dealurile de
Vest, utilizate terapeutic la Băile Felix, Buziaş, Tinca, Moneasa
MAREA NEAGRĂ:
Caracteristici:
- este un rest al vechiului Lac Pontic, desprins prin prăbuşire din Marea Sarmatică
- ocupă o suprafaţă de 413 000 km2 (fără Marea de Azov)
- are o adâncime maximă de 2 211 m
- adâncimea medie este de 1 282 m
- este o mare de tip continental, semiînchisă, fiind legată de Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, iar de M.
de Azov prin Strâmtoarea Kerci
- deţine puţine peninsule (Crimeea) şi insule -(I. Şerpilor, I. Sacalin)
- în prezent se află într-un uşor proces de transgresiune marină ≈ 1mm/an
- prezintă variaţii de nivel determinat de bilanţul hidrologic (20-26 cm)
- temperatura ape variază la suprafaţă (11C în NV şi 16C în SE), în adâncime (7-8C până la 60 m, 5-7C între 60-80m ,
apoi începe să crească ajungând constantă la peste 450 m -9C), dar şi în funcţie de anotimp (25C vara şi sub 0C
iarnagheaţă la ţărm)
- salinitatea variază cu adâncimea două strate cu salinitatea diferită la suprafaţă (până la adâncimea de 180 –200m )
salinitatea este de 17-18‰ (chiar 10‰ în zona litorală datorită aportului de apă dulce aduse de râuri), iar în adâncime(sub
180-200 m) este de 21-22‰, acest lucru este cauzat de lipsa curenţilor verticali !!!
=> - un strat de suprafațara carpatica –a – pana la 180-200m, cu temp apei în func țara carpatica –ie de temp aerului, cu oxigen, salinitate scazuta și Polul Nord => Romania i
viețara carpatica –uitoare
- un strat de adâncime – de la 180-200, cu temp relativ constanta, cu salinitate mare, lipsit de oxigen și Polul Nord => Romania i cu hidrogen sulfurat,
toxic, fără viațara carpatica –a
- dinamica este reprezentată de valuri determinate de vânt ce pot ajunge şi la 6-8 m înălţime la furtuni şi de două categorii de
curenţi:
- curenţi de suprafaţă, neregulaţi ,determinaţi de vânturi, formează două circuite inverse acului de ceasornic, care în zona ţării
noastre sunt orientaţi NE-SV, modelând litoralul
- curenţi de compensaţie (de schimb) între M. Mediterană şi M. Neagră, unul de suprafaţă care duce ape mai dulci din M.
Neagră în M. Mediterană şi unul invers, în adâncime care aduce ape mai sărate din M. Mediterană în M. Neagră
- apele teritoriale ce aparţin României se întind pe o lăţime de 12 mile marine
- asigură legătura cu alte state
- în platforma continentală se găsesc importante zăcăminte de petrol, care se exploatează cu ajutorul platformelor marine
- reprezintă o importantă sursă piscicolă
- ţările riverane au constituit o organizaţie CEMN- Cooperarea Economică a Mării Negre
INVELISUL BIOPEDOGEOGRAFIC
EUROPA
a.Vegetaţia subtropicală, mediteraneeană
- dezvoltată în sudul Europei, în cele trei peninsule (până la aprox. 500 m altitudine), în insulele Mediteranei;
- pădure = redusă = stejar verde, stejar de plută, pini; formaţiuni arbustive semperviriscente: maquis, garriga (în sudul
Franţei), frigana (în Grecia), înlocuită cu păşuni şi plantaţii de măslin;
- faună = termofilă = broasca ţestoasă, şerpi, scorpioni;
- soluri: terra rosa.
b. Zona de deşert şi semideşert = Nordul Mării Caspice – prelungire a zonelor deşertice asiatice
c. Stepa + silvostepa se dezvoltă în estul Europei – regiuni cu climat secetos
- silvosepa = face trecerea de la pădure (stejar termofil, frasin, tei, arbuşti) la ierburi xerofile şi mezofile;
- stepa = din estul României - nordul Mării Negre – dincolo de Volga, ierburi (colilie, pelin, păiuş, arbuşti) animale
(rozătoare)
- soluri - molisoluri (cernoziomuri, soluri bălane);
- a fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale şi plante tehnice.
d. Zona pădurilor de foioase
- centrul, vestul Europei, Europa peninsulară;
- formată din 2 tipuri de păduri:
- Păduri de fag = terenurile umede şi răcoroase – spre est, îmbinat cu carpenul;
- Păduri de stejar = la sud = temperaturi mai mari, umezeală mică soluri brune, cenuşii, argiluvisoluri;
2
2
ROMÂNIA
- Învelişul biopedogeografic (vegetaţie, faună şi soluri) este organizat pe zone şi etaje biopedogeografice;
- în spaţiul carpato-danubiano-pontic se interferează vegetaţia caracteristică Europei Centrale (cu păduri de foioase) cu
vegetaţia Europei sud-estice, ponto-caspice (reprezentată de stepe).
Zone biopedogeografice (dispunere latitudinală)