GEOGRAFIE; clasa a XII-a fr

GEOGRAFIA ROMÂNIEI

A) AŞEZAREA ROMÂNIEI
1) Aşezarea matematică
- pe glob: - în emisfera nordică, respectiv estica
- pe paralela de 45grade latitudine nordică, la jumătatea distantei dintre Ecuator și Polul Nord => Romania i Polul Nord => Romania
este situata în plină zona de clima temperata
-în Europa:-in Europa Centrala, în partea ei de SE, traversata de meridianul de 25 de grade longitudine
estică, la distante aproximativ egale de Oceanul Atlantic şi Muntii Ural
2) Aşezarea geografică
Este definită prin 3 elemente:
- este o țara carpatica –ara carpatica – pentru ca 2/3 din lantul Munțara carpatica –ilor Carpati
- este o țara carpatica –ara dunareana -1075km se află în Romania
- este o tara pontica – 244 km litoral la Marea Neagră
B) VECINI
- N -Ucraina, și Polul Nord => Romania i în Nordul Dobrogei
- NE - Moldova
- S -Bulgaria
- SV -Serbia
- NV - Ungaria
C) SUPRAFATA: 238391 Km2
D) PUNCTE E X T R E M E :
- N –Horodiştea
- E –Tulcea
- S –Zimnicea
- V – BebaVeche

UNITATILE MAJORE DE RELIEF

1
 CARPATII

1) CARPATII ORIENTALI se împart în 3 grupe: Nordică, Centrală, Sudică

Limite: de la granițara carpatica –a de nord cu Ucraina pana la Valea Prahovei
Caracteristicile generale ale reliefului:
- s-au format prin incretirea și Polul Nord => Romania i inaltarea scoartei în timpul orogenezei alpine, și Polul Nord => Romania i prin vulcanism (muntii din
fasia vestica)
- tipuri de roci: muntii sunt dispuşi pe trei şiruri paralele de roci:
- vulcanice ( în vest),
- şisturi cristaline (în centru),
- sedimentare cutate= flis (în est și Polul Nord => Romania i toată grupa curburii);
- altitudinea maxima 2303m Vf Pietrosu, din Muntii Rodnei
- fragmentarea reliefului este mare, datorită multimii depresiunilor intramontane și Polul Nord => Romania i a vailor
- tipuri de relief:
- relief glaciar – cu circuri, vai și Polul Nord => Romania i morene glaciare, în muntii de peste 2000 m – Muntii Rodnei, Muntii
Maramuresului, Muntii Calimani
- relief vulcanic în vest – Muntii Oas, M-tii Gutai, M-tii Tibles, M-tii Calimani, M-tii Gurghiu, M-tii
Harghita
- relief carstic: M-tii Rarau (Pietrele Doamnei), M-tii Hasmasu Mare (Cheile Bicazului)
- relief pe conglomerate cu forme deosebite în M-tii Ceahlau, M-tii Ciucas
- depresiuni: Depresiunea Brași Polul Nord => Romania ov (cea mai mare depresiune intramontana din țara carpatica –ara), Depresiunea Maramures,
Depresiunea Ciuc, Giurgeu, etc

Diviziuni:
GRUPA NORDICĂ (Carpatii Maramureşului şi ai Bucovinei)
- limite: N-granita cu Ucraina, S-Depresiunea Dornelor- Câmpulung Moldovenesc,
- altitudinea max: 2303m, Vf Pietrosu, Muntii Rodnei
GRUPA CENTRALA (Carpatii Moldo- Transilvani)
- limite: N - Depresiunea Dornelor și Polul Nord => Romania i Campulung Moldovenesc, S -valea Oituz-
- altitudinea max: 2100m, Vf Pietrosu, Muntii Calimani
GRUPA SUDICA (Carpatii Curburii)
- limite: N – valea Oituz, S – Valea Prahovei
- altitudinea max: 1954m, Vf Ciucas, Muntii Ciucas

2. CARPATII MERIDIONALI

2
- limite: în E – valea Prahovei, pana în V- culoarul Timis- Cerna- Bistra
Caracteristici generale:
- s-au format prin cutarea și Polul Nord => Romania i inaltarea scoartei în orogeneza alpina
- altitudinea – sunt cei mai înalțara carpatica –i munțara carpatica –i din țara carpatica –ara; altirudinea max 2544m, Vf Moldoveanu, Muntii Fagaras
- fragmentarea foarte redusa; este sectorul cel mai masiv
- tipuri de roci: predominant sisturi cristaline, doar la extremitati apar calcare și Polul Nord => Romania i conglomerate
- tipuri de relief:
- glaciar: în toate grupele
- carstic: în M-tii Bucegi, Piatra Craiului, Cernei, Mehedinti
- pe conglomerate: în M-tii Bucegi, Babele și Polul Nord => Romania i Sfinxul
- depresiuni: Lovistei (pe Olt), Petrosani (pe Jiu), Hateg (pe Strei)
Diviziuni:
- grupa Bucegi (intre valea Prahovei și Polul Nord => Romania i valea Dambovitei), vf Omu, 2505m
- grupa Fagaras (intre v. Dambovitei și Polul Nord => Romania i v. Oltului), vf Moldoveanu, 2544m
- grupa Parang ( intre v Oltului și Polul Nord => Romania i v. V. Jiului), vf. Parangul Mare, 2519m
- grupa Retezat- Godeanu (intre v Jiului și Polul Nord => Romania i Culoarul Timis- Cerna), vf. Peleaga, 2509 m

3. CARPATII OCCIDENTALI

- limite: S -Valea Dunarii, N -Valea Somesului,

Caracteristici generale:
- s-au format prin inaltarea și Polul Nord => Romania i cutarea scoartei, în orogeneza alpina; prin vulcanism în sudul Mun țara carpatica –ilor Apuseni
- altitudinea: este sectorul cu cele mai mici altitudini
- altitudinea maxima: vf Bihor, 1849m, Muntii Bihor
- fragmentarea foarte mare, muntii sunt despăr țara carpatica –i țara carpatica –i de culoare de vale și Polul Nord => Romania i depresiuni
- tipuri de roci (=petrografia): foarte variate: sisturi cristaline, roci vulcanice, roci sedimentare, dispuse neuniform =
mozaic petrografic – în Muntii Apuseni
- tipuri de relief:
- relief carstic: chei, peși Polul Nord => Romania teri: Peși Polul Nord => Romania tera Vantului, P. Ursilor, P. Meziad, P. Scarisoara, Cetatile Ponorului
- în partea de vest a Munțara carpatica –ilor Apuseni apar „depresiuni golf”, formate prin pătrunderea Dealurilor și Polul Nord => Romania i a Campiei de
Vest în lungul raurilor, în interiorul zonei montane:
- Depresiunile – golf: Zarand (pe Crisul Alb), Beius (pe Crisul Negru), Vad- Borod (pe Crisul
Repede)

Diviziuni:
- Muntii Apuseni (intre Somes – și Polul Nord => Romania i Mures), vf Bihor, 1849 m
- Muntii Banatului ( intre Mures și Polul Nord => Romania i Dunare), vf Semenic, 1446 m

DEPRESIUNEA COLINARA A TRANSILVANIEI

- limite: N și Polul Nord => Romania i E Carpatii Orientali, S – Carpatii Meridionali, NV- Dealurile de Vest, V – Carpatii Occidentali
Caracteristici:
- geneza: în interiorul arcului carpatic a avut loc o scufundare lenta a scoartei; depresiunea formata a fost
acoperită de apele unei mari și Polul Nord => Romania i umpluta de sedimente; Odată cu mi și Polul Nord => Romania cările de inaltare care au afectat Carpatii, s-a
ridicat și Polul Nord => Romania i bazinul depresionar.
- tipuri de roci: roci sedimentare: nisipuri, pietrisuri, argile, etc structurate pe 2 zone: zona marginala: cu
structura cutate (cute diapire) și Polul Nord => Romania i zona centrala cu structura boltita (cu domuri gazeifere)
- tipuri de relief:
- relief structural cu cueste
- strate boltite sub forma de domuri (cu gaz metan)
- alunecari de teren
Diviziuni:
a).- zona marginala: cu cute diapire (=strate verticale cu samburi de sare)
- în E – sunt 2 siruri de depresiuni despărțara carpatica –ite de dealuri, ce formeaza Subcarpatii Transilvaniei (dealuri:
Becheci, Sieului, etc, depresiuni: Bistrita, Valenii de Munte, Praid, Odorhei, Cristuru-Secuiesc, etc)
- în S – Depresiunea Fagaras (pe Olt), Depresiunea Sibiu (pe Cibin)
- în V- Depresiunea Amas, Dealul Feleacului, Culoarul Albă Iulia – Turda
3
 - în N- dealuri și Polul Nord => Romania i depresiuni (Culmea Breaza, Depresiunea Lapu
b).- zona centrala=Podisul Transilvaniei
- altitudini 500-700m
- diviziuni:
- Podisul Somesan – în NV, altitudini 500-650m
- Campia Transilvaniei – în centru, - cu strate boltite sub forma de domuri cu gaz metan, cu dealuri cu altit
400-600m, cu alunecari de teren; denumirea NU provine de la relief ci datorită utilizarii agricole a terenurilor
- Podisul Tarnavelor – la S de Mures, altit 500-600m, cu domuri gazeifere, cu Pod Secaselor în SV și Polul Nord => Romania i Pod
Hartibaciului în E

SUBCARPATII
Caracteristici:
- se afla la exteriorul Carpatilor Orientali și Polul Nord => Romania i Meridionali, intre valea Moldovei și Polul Nord => Romania i valea Motrului
- reprezintă o unitate de orogen , s-au format prin cutarea și Polul Nord => Romania i inaltarea scoartei
- formațara carpatica –i din roci sedimentare, inaltate pana la verticala formand cute diapire (Subcarpatii Curburii)
- prezenta argilei genereaza procese de alunecari de teren
- relief format dintr-o asociere de dealuri și Polul Nord => Romania i depresiuni
- altitudinea maxima: Dealul Chiciora 1218m
Diviziuni:
1. Subcarpatii Moldovei – intre v. Moldovei și Polul Nord => Romania i v Trotusului
- cuprind un sir de depresiuni și Polul Nord => Romania i un sir de dealuri: Depres Neamt închisă de Culmea Plesu (911m), Depres
Cracau- Bistrita marginita de Dealurile Bistritei, Depres Tazlau- Casin închisă de Culmea Pietricica
- altit 400-500m
2. Subcarpatii Curburii – intre v. Trotusului și Polul Nord => Romania i v. Dambovitei
- structura f cutata (cute diapire)
- cu 2 siruri de depresiuni și Polul Nord => Romania i 2 siruru de dealuri: depresiuni: Vrancei, Valenii de Munte, Campina, Vidra, etc,
dealuri: Ousoru, Magura odobesti, Deleanu, Istrita, etc
- altitudini 700-800m, altit max Magura Odobesti 996m
3. Subcarpatii Getici – intre v Dambovitei și Polul Nord => Romania i v. Motrului
- 2 siruri de dealuri și Polul Nord => Romania i depresiuni; dealuri: Chiciora (alt max 1218m), Bran, Magura Matau, depresiuni:
Campulung, Targu Jiu

DEALURILE DE VEST

-in vestul țara carpatica –ării

- limite: N- v Somesului, S – Dunarea, E – Carp Occidentali, V- Campia de Vest
Caracteristici:
- formata prin acumularea de sedimente aduse de raurile din Carpati
- din roci sedimentare
- altit 300-400m

Diviziuni:
1. Dealurile Silvaniei și Polul Nord => Romania i Crasnei – intre Somes și Polul Nord => Romania i Barcau
2. Dealurile Crisene – intre Barcau și Polul Nord => Romania i Mures
3. Dealurile Banatului – intre Mures și Polul Nord => Romania i Dunare

PODISUL MOLDOVEI
- în NE țara carpatica –ării
- limite: în N granițara carpatica –a cu Ucraina, S – C. Romana, E -v. Prutului, V – v. Moldovei și Polul Nord => Romania i Siretului
Caracteristici:
- s-a format prin sedimentare-fliş- din roci sedimentare-fliş- altit max 688 m Dealul Ciungi din Podisul Sucevei
- relieful format din dealuri și Polul Nord => Romania i depresiuni joase
- tipuri de relief: relief structural cu cueste, alunecari de teren (din cauza argilei)
Diviziuni:
1. Podisul Sucevei – în NV, altit 500-600m
2. Campia Moldovei (Jijiei) – în NE, 200-300m
3. Podisul Barladului – în sud, 400-500m
4
 PODISUL GETIC

- în Sudul Subcarpatilor Getici

- limite: E -Dambovita, V -Dunarea
Caractersitici:
- s-a format prin depunerea de sedimente într-o fosta depresiune aflata la poalele mun țara carpatica –ilor
- format din roci sedimentare
- relief de culmi deluroase
- atitudinile scad de la N ( 600-700m) spre S (200-300m)
- tipuri de relief : relief structural cu cueste, alunecari de teren
Diviziuni:
-Platforma Strehaiei, Platforma Jiului, Oltetului, Cotmeana, Argesului, Candesti

PODISUL MEHEDINTI

- în SV țara carpatica –ării, în NV Pod Getic

- limite: E -Motru, V – Dunarea,
Caracteristici:
- este cea mai mica unitate de podis
- o unitate de orogen (format prin inaltarea și Polul Nord => Romania i cutarea scoartei)
- din roci dure: sisturi cristaline și Polul Nord => Romania i calcare
- altit 500-600m
- relief format din culmi deluroase cu aspecte montane, cu relief carstic (pe și Polul Nord => Romania tera Topolnita, Ponoare)
- se aseamana cu muntii prin geneza, roci, tipuri de relief și Polul Nord => Romania i cu podisurile prin altitudine și Polul Nord => Romania i aspect !!!!!!!!!

PODISUL DOBROGEI

- în SE țara carpatica –ării

- limite: V și Polul Nord => Romania i N – lunca și Polul Nord => Romania i Delta Dunarii, E – Marea Neagră
Caracteristici:
- este cea mai veche unitate de relief!!!!
- geneza:
- Pod Casimcei – s-a format în orogeneza caledoniana, formata din cele mai vechi roci = sisturi verzi
- Muntii Macinului – în orogeneza hercinica
- Pod Dobrogei de Sud – o regiune de platforma formata din sedimente
- tipuri de roci:
- în Masivul Dobrogei de Nord: sisturi verzi (Pod Casimcei) și Polul Nord => Romania i grani țara carpatica –e, bazalte (Muntii Macin), calcare
- în Podisul Dobrogei de Sud: roci sedimentare (calcare, gresii), acoperite de o cuvertura de loess
- altit max 467m, Muntii Macin, Vf Greci
- tipuri de relief: pe loess, carstic (peși Polul Nord => Romania tera Gura Dobrogei)
- în estul Podisului Dobrogei apare un relief litoral cu un țara carpatica –ărm jos, cu lagune și Polul Nord => Romania i limane (pana la Capul Midia), și Polul Nord => Romania i un
țara carpatica –ărm înalt, cu faleze și Polul Nord => Romania i plaje (intre Capul Midia și Polul Nord => Romania i Vama Veche)
Diviziuni:
1. Masivul Dobrogei de Nord: cu Muntii Macin, Culmea Niculitel, Dealurile Tulcei, Pod Babadag, Podisul Casimcei
2. Podisul Dobrogei de Sud: Podisul Negru Voda, Pod Medgidiei, Pod Oltinei, Pod Mangaliei

CAMPIA ROMANA

- în S țara carpatica –ării

- limite: V, S, E – lunca Dunarii, N – Pod Getic, Subcarp Curburii, Pod Moldovei
Caracteristici:
- geneza: prin depunerea de sedimente pe locul unui fost lac
- tipuri de roci: sedimentare, nisipuri, pietrisuri, peste care s-a depus un strat de loess
- altitudini medii 50-90m. Altit max 300m în Campia Pitestiului, minima 10-20 m în Campia Siretului Inferior
- genetic se deosebesc 3 tipuri de campii:
- câmpii inalte (piemontane): Campia Pitestiului, C.Targovistei, C. Ploiestilor, C. Ramnicului
5
 - câmpii joase (de subsidenta): C. Titu, C. Buzaului, C. Siretului Inferior, etc
- câmpii tabulare (orizontale): C Baraganului, C Vlasiei, etc
- tipuri de relief: fluvial (lunca Dunarii), de dune de nisip (Campia Olteniei), de tasare (în loess)
- în Campia Olteniei, și Polul Nord => Romania i Campia Baragan sunt acumulari de nisip, ce creaza relief de dune de nisip
Diviziuni:
1. Campia Olteniei (-la V de Olt)
2. Sectorul Olt- Arges
3. Campia Bucurestilor
4. Campia Baraganului
5. Sectorul Estic

CAMPIA DE VEST

- în V țara carpatica –ării

- limite: N- raul Tur, S – Dunarea, E – Dealurile de Vest, Carp Occidentali, V - granițara carpatica –a cu Ungaria
Caracteristici:
- în est pătrunde ca niși Polul Nord => Romania te golfuri printre Dealurile de Vest, în lungul raurilor
- geneza: s-a format prin umplerea cu sedimente a lacului Panonic
- roci: sedimentare: nisipuri, pietrisuri peste care s-a depus loess
- altitudini intre 80-170, maxima în Campia Vingai 174 m
- dpdv genetic se disting 3 tipuri de câmpii:
- inalte (piemontare): C Vingai, C Miersig, C Lugojului
- tabulare (orizontale): C Arad, C Carei
- de subsidenta: C Somesului, C Crisurilor, C Timisului,

DELTA DUNARII

- în E țara carpatica –ării, la vărsarea Dunarii în M Neagra

- limite: N – granițara carpatica –a cu Ucraina, S- Pod Dobrogei, E – M Neagră
Caracteristici:
- geneza: este cea mai noua unitate de relief !!!!!!!!
- la formarea deltei au contribuit și Polul Nord => Romania i Dunarea și Polul Nord => Romania i M Neagră: Dunarea prin aluviunile transportate. M Neagră
prin: lipsa mareelor care favorizează depunerea aluviunilor, panta redusa a platformei continentale, curentii circulari ai
marii care au creat grindurile marine ce au închis fostul golf transformandu-l în lagune
- este o campie în formare prin aluvionare !!!!!!!!!!!!!
- altitudinea max: 12, 4 m în grindul Letea, cele mai mari adancimi sunt situate pe bra țara carpatica –ele Dunarii: Chilia -39m
- uscatul deltaic este format din grinduri și Polul Nord => Romania i ostroave, iar relieful negativ este reprezentat de canale în care s-au instalat
apele Dunarii, prin brațara carpatica –ele principale, secundare, mlastini, etc
- dpdv genetic se deosebesc:
- grinduri fluviale (longitudinale), le-a lungul brațara carpatica –elor, formate din aluviunile depuse de bra țara carpatica –ele Dunarii
- grinduri fluvio-maritime (transversale), perpendiculare pe bra țara carpatica –e; au rezultat din cordoanele litorale create de
curentii marini: Letea, Caraorman, Saraturile
- grinduri continentale, resturi dintr-un fost uscat predeltaic: Chilia, Stipoc

EUROPA
Spațiul Europeaniul European

suprafațara carpatica –a - 10,17 mil kmp

populațara carpatica –ia - peste 700 mil loc
Pozițiul Europeania geografică, limitele și țiul Europeanărmurile
- situată în emisfera nordică
- formează cu Asia un supercontinent, Eurasia
- limite:
- la N - Oc. Arctic,
- la E – Asia -despartita prin: Mțara carpatica – Ural, fluviul Ural, Mțara carpatica – Caucaz, Marea Neagră , M. Mediterana
- la S Africa -despartita prin Str Gibraltar si M Mediterana
6
 - la V - Oc. Atlantic
- punctele extreme:
 N - Capul Nord (71 08 lat N),
 S - Capul Marroqui (36 lat N)
 V - Capul Roca
 E - Mțara carpatica – Ural
- țara carpatica –ărmurile sunt variate și Polul Nord => Romania i prezintă:
- mări mărginași Polul Nord => Romania e: Marea Barents, M Alba, M. Norvegiei, M. Nordului, M. Mânecii, M. Baltică, M.
Mediterană (M. Ligurică, M. Tireniană, M. Ionică, M. Adriatică, M. Egee), M. Neagră, M. Azov, M.
Marmara, M Caspica,
- peninsule: Scandinava, Kola, Iutlanda, Bretagne, Iberică, Italică, Balcanică, Crimeea,
- insule: Britanice, Islanda, Azore (Port), Madeira (Port), Canare (Spa) (- în Atlantic), Baleare (Spa), Corsica
(Fr), Sardinia (It), Sicilia (It), Malta, Creta, Cipru,
- golfuri: Biscaya, Lion, Botnic, Finic, Riga, Odessa,
- strâmtori: Gibraltar, Bosfor, Dardanele, Kerci,

Tipuri de tarmuri:
- fiorduri - în N, pe țara carpatica –ărmurile Norvegiei
- țara carpatica –ărmuri cu riass - în NV Spaniei, Pen. Bretagne
- țara carpatica –ărmuri cu canale (de tip dalmatin) - la Marea Adriatică
- lagune - Marea Neagră, Marea Baltică
- limane- România și Polul Nord => Romania i Ucraina - la M. Neagră
- delte - Dunărea, Volga, Rhon, Rhin, Tibru
- estuare - Sena, Tamisa, Elba.

Relieful

- altitudini cuprinse între 0-4.807 m (Vf. Mont Blanc, Mțara carpatica –. Alpi),
- dacă luăm în calcul Marea Caspică și Polul Nord => Romania i M țara carpatica – Caucaz, atunci, altitudinile sunt cuprinse între -28 m (în apropierea M.
Caspice) și Polul Nord => Romania i 5.642 m (Vf. Elbrus, Mțara carpatica – Caucaz)
Principalele unitățara carpatica –i morfo-structurale sunt:

7
 - unitățara carpatica –i de platformă precambriene( cel mai vechi nucleu continental): Scutul
Baltic și Polul Nord => Romania i Platforma Est-Europeană
- unitățara carpatica –i de orogen:
 caledonice: Mțara carpatica – Scandinaviei, Mțara carpatica – Scoțara carpatica –iei, Mțara carpatica – Grampiani
 hercinice: Masivul Central Francez, Mas. Renan, Mțara carpatica – Vosgi, Mțara carpatica – Pădurea
Neagră, Mțara carpatica – Hartz, Mțara carpatica – Penini, Mțara carpatica – Cambrieni, Podiși Polul Nord => Romania ul Meseta Spaniola,
Pod. Boemiei, Pod. Ardeni, Rila, Rodopi, Ural,
 alpine: Mțara carpatica – Alpi, Pirinei, Sierra Nevada, Apenini, Carpațara carpatica –i, Balcani, Pindului, Dinarici, Caucaz
 activitate vulcanică din neogen apare individualizată în V Carpa țara carpatica –ilor Orientali, în Masivul Central
Francez
 vulcanismul actual este prezent în S continentului (Etna, Vezuviu , Stromboli ) și în Islanda
(Heckla )
Tipuri de relief
1. relief glaciar
- de calota- in N Europei, cu campii de eroziune, morene
- montan – la altitudini de pe peste 2000m, cu circuri, vai, morene glaciare
2. relieful vulcanic- se întâlneși Polul Nord => Romania te în Islanda (Heckla),Italia (Vezuviu, Etna, Stromboli), si in vulcanii stinsi
ai Europei
- se formează sub acțara carpatica –iunea erupțara carpatica –iilor vulcanice și Polul Nord => Romania i sub acțara carpatica –iunea eroziunii subaeriene asupra rocilor
vulcanice
- forme de relief: conuri și Polul Nord => Romania i cratere vulcanice
3. relieful petrografic
- relieful carstic - se formează în rocile calcaroase sub acțara carpatica –iunea apei încărcate cu CO2 care dizolvă aceste roci; apare
în Pod. Karst (Slovenia), Mțara carpatica –. Alpi, Meseta, Mțara carpatica – Apuseni; forme carstice:
- la suprafațara carpatica –ă (exocarst): platouri calcaroase, lapiezuri, doline, chei
- la interior (endocarst): peși Polul Nord => Romania teri,

- relieful pe conglomerate - se formează din cauza modului diferit de a reacțara carpatica –iona la eroziune a rocilor care formează
conglomeratele; este prezent în Alpi, Pirinei, Carpa țara carpatica –i; forme de relief: stânci cu forme deosebite (babe, sfinc și Polul Nord => Romania i,
coloane)

- relieful dezvoltat pe șisturi cristaline, granite - se formează sub acțara carpatica –iunea de eroziune a agen țara carpatica –ilor externi; se
întâlneși Polul Nord => Romania te în Alpi, Pirinei, Carpațara carpatica –ii Meridionali; forme de relief greoaie, masive, abrupturi, coloane verticale,

- relief dezvoltat pe nisipuri (= relief eolian)- se formează sub ac țara carpatica –iunea de eroziune și Polul Nord => Romania i de acumulare eoliană; apare în
SV Franțara carpatica –ei, în Câmpia Mării Caspice; forme: dune de nisip, depresiuni eoliene

- relief dezvoltat pe loess - se formează prin tasare și Polul Nord => Romania i sufoziune; la suprafațara carpatica –ă apar crovuri și Polul Nord => Romania i găvane, iar în interior:
hrube, tunele de sufoziune.

4. Relief fluvial
- cu lunci , terase, vai
-=> campii de acumulare, limane fluviale (in S si Centrul Europei)

Unitățara carpatica –ile majore de relief

Munti

Munțiul Europeanii Scandinaviei (Alpii Scandinaviei)

- situațara carpatica –i în Pen. Scandinaviei (Norvegia/Suedia)
- formațara carpatica –i în orogeneza caledoniană și Polul Nord => Romania i apoi ridicațara carpatica –i în orogeneza alpină
- altitudini maxime de peste 2.000 m
- ghețara carpatica –ari montani actuali
- relief glaciar
8
- aspect de platouri create de calota glaciară
- prezintă văi cu versanțara carpatica –i abrupțara carpatica –i spre ocean, formând fiorduri.
Munțiul Europeanii Grampiani
- în N Marii Britanii
- orogeneza caledoniană
- formațara carpatica –i din roci dure
- altitudini maxime peste 1.300 m (1.343 m Vf. Ben Nevis)
Munțiul Europeanii Penini
- în Marea Britanie
- mțara carpatica – vechi cu structuri caledoniene și Polul Nord => Romania i hercinice
- alt. max sub 900 m
- mțara carpatica – joși Polul Nord => Romania i cu aspect de podiși Polul Nord => Romania în partea centrala
Munțiul Europeanii Cambrieni
- în SV Marii Britanii
- mțara carpatica –. vechi, cu structuri caledoniene și Polul Nord => Romania i hercinice
Munțiul Europeanii Pirinei
- situațara carpatica –i în NE Spaniei, la granițara carpatica –a cu Franțara carpatica –a
- orogeneza alpină
- altit. de peste 3.000 m
- masivi, relief glaciar (circuri, văi și Polul Nord => Romania i creste glaciare)
Munțiul Europeanii Sierra Nevada
- S Spaniei
- orogeneza alpină
- altitudini peste 3.000 m
Munțiul Europeanii Alpi
- lanțara carpatica – montan cu o lungime de peste 1.200 km
- se întind din apropierea litoralului Mării Ligurice până în Depresiunea Panonică
- orogeneza alpină
- altitudini de peste 4.000 m (4.807 m Vf. Mont Blanc)
- alcătuițara carpatica –i din și Polul Nord => Romania isturi cristaline și Polul Nord => Romania i pe alocuri apar calcare și Polul Nord => Romania i dolomite
- masivitate ridicată
- ghețara carpatica –ari montani actuali, de tip alpin
- relief glaciar bine dezvoltat
- relief carstic în partea E
- importantă regiune turistică (Chamonix, Davos, Innsbruck)
Munțiul Europeanii Apenini
- în Peninsula Italică
- orogeneza alpină
- altitudinea maximă 2.914 m (Vf. Gran Sasso)
- alunecări de teren în N
- cu vulcani activi (Etna, Vezuviu) și Polul Nord => Romania i stinși Polul Nord => Romania i
- relief vulcanic (conuri și Polul Nord => Romania i cratere)
Munțiul Europeanii (Alpii) Dinarici
- în NV Pen. Balcanice (Croațara carpatica –ia, Bosnia-Herțara carpatica –egovina)
- orogeneza alpină
- altitudini maxime peste 2.500 m
- alcătuițara carpatica –i din și Polul Nord => Romania isturi cristaline, calcare, fliși Polul Nord => Romania ,
- relief carstic
- pe litoralul Adriatic au format un țara carpatica –ărm de tip dalmatin
Munțiul Europeanii Carpațiul Europeani
- se dezvoltă din Bazinul Vienei până la Valea Timokului (Slovacia, Polonia, Ucraina, România, Serbia)
- orogeneza alpină
- altitudinea max. 2.655 m (Vf. Gerlakovka - Mțara carpatica – Tatra)
- alcătuițara carpatica –i din și Polul Nord => Romania isturi cristaline, calcare, fliși Polul Nord => Romania
- fragmentațara carpatica –i (depresiuni, culoare de vale)
- relief glaciar, relief carstic, relief vulcanic
Munțiul Europeanii Balcani (Stara Planina)
9
- situațara carpatica –i în Pen. Balcanică (Bulgaria), în prelungirea arcului Carpatic
- orogeneza alpină
- altitudini peste 2.300 m
- alcătuițara carpatica –i din și Polul Nord => Romania isturi, calcare, fliși Polul Nord => Romania
Munțiul Europeanii Rodopi
- în S Bulgariei
- orogeneza hercinica
- altitudinea maximă peste 2.000 m
Munțiul Europeanii Rila
- SV Bulgariei
- orogeneza hercinica
- cei mai înalțara carpatica –i mțara carpatica – din Pen. Balcanică: peste 2.900 m
Munțiul Europeanii Pindului
- Pen. Balcanică (Grecia)
- în prelungirea Alpilor Dinarici
- orogeneza alpină
- altitudinea max. 2.917 (Mt. Olimp)
- alcătuițara carpatica –i din calcare, roci cristaline, fliși Polul Nord => Romania
- relief ruiniform
- relief carstic
Munțiul Europeanii Caucaz
- SE Europei
- orogeneza alpină
- 5.642 m Vf. Elbrus
- roci: granite, roci vulcanice, calcare, conglomerate
- relief glaciar pleitocen actual
Masivul Central Francez
- C Franțara carpatica –ei
- orogeneza hercinică
- 1.886 m Vf. Mt. Dore
- relief vulcanic puternic erodat în C și Polul Nord => Romania i N
- relief carstic cu doline și Polul Nord => Romania i chei în S și Polul Nord => Romania i SV
- relief pe structură faliată cu grabene
Munțiul Europeanii Jura
- Franțara carpatica –a, Elvețara carpatica –ia, Germania
- orogeneza hercinică
- peste 2.000 m
- alcătuițara carpatica –i din calcare
- relief carstic
Munțiul Europeanii Vosgi
- E Franțara carpatica –ei
- orogeneza hercinică
- h sub 1.500 m
- erodațara carpatica –i
Munțiul Europeanii Pădurea Neagră
- SV Germaniei
- orogeneza hercinică
- h sub 1.500 m; - erodațara carpatica –i

Masivul Șistos Renanistos Renan

- V Germaniei
- orogeneza hercinică
- h 600-800 m
- relief vulcanic
Munțiul Europeanii Hartz
- Germania
- orogeneza hercinică
- h sub 1.200 m
10
- erodațara carpatica –i, cu aspect de platou
Munțiul Europeanii Ural
- formează limita dintre Europa - Asia
- lungime peste 2.000 km
- orogeneza hercinică
- orientare N-S
- 1.894 m Vf. Narodnaia
- erodațara carpatica –i, cu aspect de dealuri
Meseta Spaniolă
- Spania
- orogeneza hercinică
- relief alc. din podiși Polul Nord => Romania uri (600-1.000 m), platouri pietroase și Polul Nord => Romania i culmi (sierre)
- relief glaciar în sierre

Podisuri
Podișul Suediei (Norrland)
- dezoltat pe formațara carpatica –iuni precambriene, aparțara carpatica –inând celui mai vechi nucleu continental
- aspect colinar datorită acumulărilor morenaice
- modelat de calota glaciară cuaternară
Podișul Finlandei
- dezv pe formațara carpatica –iuni precambriene, aparțara carpatica –inând celui mai vechi nucleu continental
- aspect colinar, datorită acumulărilor morenaice
- alt. max sub 1.500 m
- modelat de calota glaciară cuaternară
Podișul Volîno-Podolic
- în Ucraina
- format pe structuri precambriene ale Platformei Est-Europene
- altit. 350-450 m
Podișul Valdai
- în Rusia
- format pe structuri precambriene ale Platformei Est-Europene
- altit. 250 m
Podișul Ardeni
- în Belgia, Franțara carpatica –a, Luxemburg
- format în orogeneza hercinică
- reprezintă vechi mțara carpatica – erodațara carpatica –i puternic
- altit. 600-700 m
Podișul Boemiei
- în Cehia
- format în orogeneza hercinică
- altit. 340 m
Podișul Karst
- în Slovenia
- relief carstic foarte dezvoltat

Campii
Campia Nord Europeana (Germano- Poloneza)
- din Olanda pana in Polonia
- campie de acumulare fluvio- glaciara
- altitudini sub 200m
- strabatuta de Colinele Pomeraniei si Colinele Mazuriei
Campia Est- Europeana
- intre Oc Arctic si zona M Caspice
- o asociere de campii si podisuri vechi (Pod Valdai, Pod Volgai, Pod Rusiei Centrale)
- s-a format pe fundamentul precambrian apartinand Platformei Est Europene, acoperita cu depozite sedimentare
Campia Pad
- in N Italiei
- campie de acumulare ( formandu-se prin umplerea cu sedimente a unui fost golf al M Adriatice)
11
Campia Panonica
- in Ung, Serbia, Croatia
- campie de acumulare fluviala
Campia Romana
- in lungul Dunarii
Campia Finlandei
Campia Andaluziei (Spa)
Campia Precaspica

12
 PARTICULARITĂŢILE CLIMATICE
ALE ROMÂNIEI

România dispune de un climat temperat continental moderat de tranziţie.

Factorii climatogeni - cei care determină clima:
1. Poziţia României pe Glob pe paralela de 45 integrarea în cadrul climatului temperat
2. Poziţia în cadrul Europei, în partea central-sud esticănuanţarea climatului temperat în climat temperat
continental moderat situat la interferenţa influenţelor climatice din N Europei(scandinavo-baltice), E
Europei(continentale excesive), S Europei(submediteraneene), V Europei(oceanice)
3. Potenţialul energetic-determinat de mărimea energiei solare, care scade cu altitudinea-125kcal/cm2/an pe
litoral, 110kcal/cm2/an pe crestele Carpaţilor şi latitudinea-125kcal/cm2/an în S şi 115kcal/cm2/an în N
4. Circulaţia generală a maselor de aer-teritoriul României este afectat de :
- circulaţia maselor de aer vestice cu o frecvenţă de 45%, ce determină temperaturi moderate şi
precipitaţii bogate
- circulaţia maselor de aer nordice şi nord-vestice cu o frecvenţă de 30% , ce determină scăderi de
temperatură şi precipitaţii mai bogate
- circulaţia maselor de aer estice şi nord-estice, cu o frecvenţă de 10%, ce determină temperaturi
foarte scăzute iarna (ger) şi secete vara
- circulaţia maselor de aer sudice, cu o frecvenţă de 15%, fiind calde şi umede dinspre SV şi calde şi
uscate dinspre SE
Circulaţia maselor de aer este determinată de existenţa centrilor barici (zone cu o anumită presiune a
aerului):
- anticicloni- zone cu presiune ridicată: Azorelor, Siberian
- cicloni- zone cu presiune scăzută: Islandez, Mediteranean
Aerul circulă dinspre regiunile cu presiune mare către regiunile cu presiune mică
5. Relieful - prin altitudine determină scăderea temperaturii cu 6C/1000 m, creşterea cantităţii de precipitaţii
şi scăderea presiunii aerului determină etajarea climatică:
- etajul montan
- etajul de deal şi podiş
- etajul de câmpie
- prin orientarea culmilor montane reprezintă o barieră orografică pentru masele de aer, astfel încât versanţii V sunt
mai umezi şi mai răcoroşi ,iar cei E mai calzi şi mai uscaţi; tot orientarea culmilor, care împiedică pătrunderea maselor
de aer în anumite regiuni determină regionarea climatică a României
- în depresiuni şi culoarele de vale datorită stagnării maselor de aer reci se manifestă inversiuni termice (inversări ale
temperaturii-pe creste temperaturile sunt ridicate, iar pe fundul văii temperaturi coborâte) ce determină şi inversiuni de
vegetaţie
6. Marea Neagră- influenţează climatul pe o fâşie îngustă de 15-20 km un climat cu temperaturi moderate
şi umiditate mai ridicată
7. Factorii antropici- prezintă influenţe locale prin defrişări, activităţi industriale, cultivarea terenurilor, etc.
8. Vegetaţia- prezintă influenţe locale, moderând temperatura, reducând viteza vântului, creşterea umidităţii
aerului

PARTICULARITĂŢILE ELEMENTELOR CLIMATICE

 TEMPERATURA AERULUI
 Temperatura medie anuală
- este de +10C pe ansamblul ţării
- scade cu altitudinea (0,6C/100 m) şi în latitudine (în S 11C în Lunca Dunării şi 8,5C în N)
- izotermele (liniile care unesc puncte cu aceeaşi temperatură) urmăresc fidel curbele de nivel (liniile care unesc
puncte cu aceeaşi altitudine) izoterma de 6C ≈ curba de nivel de 1000m(delimitează zona montană), iar izoterma de
0C ≈ curba de nivel de 2000 m (delimitează etajul alpin)
 Temperatura medie a lunii Iulie
- este de +21C
- scade cu altitudinea (Lunca Dunării 23-24C , zonele montane înalte 18C)
 Temperatura medie a lunii Ianuarie
- este de ≈ - 2C
-scade cu altitudinea (0C în zona litoralului şi -10C zonele înalte montane) şi de la V la E ( Câmpia de Vest -1C,
Câmpia Bărăganului -4C, Pod. Moldovei -5C)
13
  Amplitudinile termice anuale
- diferenţele de temperatură între lunile extreme (Ianuarie ,Iulie)
- evidenţiază caracterul continental moderat al climei
- sunt de ≈ 21-23C
- cresc de la V la E şi scad cu altitudinea
 Temperaturi extreme:
- s-au înregistrat datorită unor condiţii locale
- temperatura maximă absolută +44,5C-înregistrată la 10.VIII.1951 la Ion Sion (lângă Brăila)
- temperatura minimă absolută –38,5C-înregistrată la 25.I.1942 la Bod (lângă Braşov)
- amplitudinea termică anuală absolută: 83C
 PRECIPITAŢIILE:
- media este de 637 mm/an
- cresc odată cu altitudinea – 388 mm/an în Delta Dunării ăi pe litoral şi peste 1200 mm/an la peste 2000 m ( 1400
mm/an în M.Vlădeasa)
- scad de la V (630 mm/an- Câmpia de Vest) la E ( Bărăgan sub 500 mm/an)

 VÂNTURILE
- sunt determinate de circulaţia generală a maselor de aer
- vânturile de vest sunt predominate-bat dinspre V şi determină temperaturi moderate şi precipitaţii
mai bogate
- crivăţul- bate dinspre E-NE mai ales iarna , fiind rece şi uscat determinând geruri puternice şi viscole
mai ales în E şi Se României –pătrunde şi în Depresiunea Braşov unde
poartă denumirea de Nemira
- suhoveiul- un vânt uscat ce bate dinspre E-NE, vara, în E şi SE României determinând secetă se mai
numeşte regional „Sărăcilă” sau „Traistă goală”
-vânturi locale
- austrul- un vânt cald şi uscat vara, cald şi umed iarna, bate în SV ţării
-brizele marine- în zonele de litoral moderează temperatura şi creşte umiditatea
- brizele de munte- bat în depresiuni şi culoare de vale ( se inversează de la zi la noapte)
-vânturi de tip foehn- se înregistrează pe versanţii opuşi circulaţiei generale vestice(SE
Munţilor Apuseni, SE Carpaţilor şi Subcarpaţilor Curburii, N Munţilor Făgăraş- Vântul Mare)fiind cald
şi uscat

REGIONAREA CLIMATICĂ ŞI ETAJELE CLIMATICE

A. REGIONAREA CLIMATICĂ
Sunt determinate de influenţele climatice exterioare
 Climat cu influenţe oceanice- se resimte în V şi Centru, determină temperaturi moderate şi umiditate mai mare
 Climat cu influenţe submediteraneene- resimţit în SV- ierni blânde şi veri mai puţin secetoase
 Climat cu influenţe de tranziţie de influenţele oceanice şi submediteraneene la cele continentale de
ariditate-resimţite în partea centrală a Munteniei, cu precipitaţii ce scad de la V la E
 Climat cu influenţe continentale de ariditate- resimţit în SE şi E , cu amplitudini termice anuale mari şi cu
precipitaţii reduse, geruri iarna şi secete frecvente vara
 Climat cu influenţe scandinavo-baltice- înregistrat în Bucovina, cu temperaturi mai scăzute şi precipitaţii mai
bogate (iarna în general solide)
 Climat cu influenţe pontice- resimţit pe o fâşie îngustă de litoral (15-20km), cu temperaturi moderate şi
precipitaţii reduse

14
 1

B: Etajele de CLIMA ale ROMÂNIEI

TEMPER PRECIPIT
ETAJUL DE SI
UNITATEA ATURA AŢII
SUBETAJE DE VÂNTURI INFLUENŢE CLIMATICE
DE RELIEF MEDIE MEDII
CLIMĂ
ANUALĂ ANUALE
MON- Climat Carpaţii -2 şi 0 Peste 1200 -vânturile de vest -de tranziţie
TAN Alpin Meridionali grade C mm/ an -brizele de munte -scandinavo-baltice
800-2544 Peste 1800 Carpaţii
m m Orientali
Caracteris Climat Carpaţi Între 0-2 Între 1000- - -vânturile de -scandinavo-baltice
tici: Montan grade C 1200 mm/an vest -de tranziţie
-T=-2C- 1000- -brizele -oceanice
6C 1800m de munte
- PP=peste - Vântul Mare
800 (M-ţii Făgăraş)
mm/ Climat de Carpaţi Între 2-6 Între 800- - -vânturile de -scandinavo-baltice
an Munti josi Subcarpati grade C 1000 mm/an vest -de tranziţie
-V= - 800-1000m -Austrul şi -oceanice
vânturile Coşava–M-ţii - de ariditate
de vest Banat

DEAL ŞI Climat de Subcarpaţi Între 6-8 Între 700- - -vânturile de -scandinavo-baltice

PODIŞ dealuri Podişul grade C 800 mm/an vest -de tranziţie
300-800 înalte Moldovei -Crivăţul- -de ariditate
m 500-800 m Subcarp
Caracteris Curburii şi
tici: Moldovei
-T=-6C- Climat de Dealurile de Între 8-10 Între 600- Vânturile de -oceanice
10C dealuri Vest grade C 700 mm/an vest, Austrul,
- PP= 600- joase şi Depres.Transil Suhovei, Crivăţ -de ariditate
800 podiş vaniei
mm/ 300-500 m Pod. Moldovei -de tranziţie
an Pod.Getic -submediteraneene
-V= - - Pod.Mehedinţi
vânturile
de vest

CÂMPIE Climat de Câmpia de Între 10-11 Între 400- Vânturile de -oceanice

Sub 300 câmpie Vest grade C 600 mm/an vest, Austrul, -submediteraneene
m 0-300m Câmpia Coşava , -de ariditate
Caracteris Română Suhovei, Crivăţ
tici: Climat de Delta Dunării peste11 Sub 400 Vânturile de -pontice
-T=-peste litoral şi Lunca Dunării grade c mm/an vest, Austrul, -submediteraneene
10C deltă O fâşie (388mm/an- Coşava , -de ariditate
- PP=sub sub100 m îngustă de Delta Suhovei, Crivăţ
600 litoral Dunării)
-V= - -
vânturile
de vest

1
 1

PARTICULARITĂŢILE CLIMATICE
ALE EUROPEI
Europa dispune de un climat temperat pe cea mai mare suprafaţă, iar în nord de un climat rece (subpolar) .
Factorii climatogeni - cei care determină clima:
1. Radiaţia solară globală -determinat de mărimea energiei solare (bilanţul radiativ), a cărei valoare scade cu
latitudinea de la S la N dar creşte cu altitudinea
2. Suprafaţa mărilor şi oceanelor- reduc amplitudinile termice derminând o umiditate mai mare
- Curentul Golfului –influenţează NV Europei
3. Relieful - prin altitudine determină scăderea temperaturii cu 60C/1000 m, creşterea cantităţii de precipitaţii şi
scăderea presiunii aerului determină etajarea climatică: montan, de deal şi podiş, de câmpie
4. Circulaţia generală a maselor de aer -teritoriul Europei este afectat de :
a. anticicloni- zone cu presiune ridicată: Azorelor, Siberian, Groenlandez
b. cicloni- zone cu presiune scăzută: Islandez, Mediteranean, Central asiatică
Aerul circulă dinspre regiunile cu presiune mare către regiunile cu presiune mică
- in general la nivelul Europei predomină circulaţia vest-est (vânturile dde vest) urmată de cea nordică (vânturile polare)
5. Factorii antropici- prezintă influenţe locale prin defrişări, activităţi industriale, cultivarea terenurilor, etc.

ELEMENTELE CLIMATICE

1. TEMPERATURA AERULUI
 Temperatura medie anuală- scade cu latitudinea +18C în S la 0- (-4) C în N dar şi cu altitudinea (0,6C/100
m)
 Temperatura medie a lunii Iulie- scade pe direcţie SV-NE
 Temperatura medie a lunii Ianuarie-scade pe direcţie S-N
 Amplitudinea termică-creşte de la V către E
2. PRECIPITAŢIILE:
- sunt inflenţate de altitudine şi orientarea culmilor muntoase
- scad cantitativ de la V (peste 1 000 de mm/ an) la E (250 mm/ an în jurul M Caspice)
- cresc cu altitudinea
3. VÂNTURILE
- sunt determinate de circulaţia generală a maselor de aer
- vânturile de vest sunt predominate-bat dinspre V şi determină vreme instabilă
- crivăţul- bate dinspre E-NE mai ales iarna , fiind rece şi uscat determinând geruri puternice şi viscole
- austrul- un vânt cald şi uscat, bate în SV
- bora- un vânt rece ce bate în zona Alpilor Dinarici
- mistralul- bate în sudul Franţei
-brizele marine- în zonele de litoral moderează temperatura şi creşte umiditatea
-vânturi de tip foehn- se înregistrează pe versanţii opuşi circulaţiei generale vestice fiind cald şi uscat

REGIONAREA CLIMATICĂ A EUROPEI

Clima Clima Clima

Tipul de Clima Clima Clima-tul
temperat temperat temperata de
climă mediteraneană subpolară montan
oceanică continentală tranzitie
400-600 lat N
Caracterizat

300-400 lat N 400-700 lat N din estul

elementelor
de etajarea

în Centrul şi Nordul
Regiuni în Sudul în vestul Franțara carpatica –ei pana
in Estul continentului
continentului, continentului în Romania
continentului
Temperatura 15-180 C 8-150 C 5-100 C 9-110 C 0-50 C

1
 1

Iernile sunt
blânde şi Reduse mai
În general În general
ploioase, iar ales sub
regulate, reduse, scad
Precipitaţii verile calde şi formă solidă
1000- 2000 spre est (500-
secetoase sub 200 mm/
mm/an 800 mm/an)
600-900 an
mm/an
Vâturile de Vânturile de Vânturile de
Vânturi
Vânturi vest, austrul, vest, brizele vest şi iarna
polare
bora, mistralul marine crivăţul
Verile sunt
Amplitudini Mari, cresc
Reduse Reduse scurte iar
termice spre est
iernile lungi

HIDROGRAFIA EUROPA

Apele curgătoare
-caracteristici:
- rețara carpatica –eaua hidrografică este bogată, dar neuniform repartizată
- alimentarea acestei rețara carpatica –ele se face din precipita țara carpatica –ii (pluvială), ape subterane, ghe țara carpatica –ari (glaciară), topirea zăpezilor (nivală)
- rețara carpatica –eaua hidrografică are caracter exoreic (ape care se varsă direct în mare) și Polul Nord => Romania i endoreic (ce se varsa in M Caspica
- rețara carpatica –eaua hidrografica este influențara carpatica –ată de relief și Polul Nord => Romania i climă.
Volga – 3531 km, cel mai lung fluviu al Europei cu cel mai mare bazin hidrografic; izvoară și Polul Nord => Romania te din Podi și Polul Nord => Romania ul Valdai și Polul Nord => Romania i se varsă
printr-o deltă în Marea Caspică.
Dunărea - al 2 lea fluviu din Europa ca lungime, cu 2.860 km; izvoră și Polul Nord => Romania te din Mțara carpatica –. Pădurea Neagră și Polul Nord => Romania i se varsă printr-o deltă în
Marea Neagră; cursul său este împărțara carpatica –it în 3 sectoare:
- cursul superior - (sectorul alpin), cu o lungime de 1.060 km, între izvoare și Polul Nord => Romania i Bratislava; prime și Polul Nord => Romania te ca afluen țara carpatica –i dinspre
M-tii Alpi (pe Gunz, Mindell, Riss, Isar, Wurm, Inn)
- cursul mijlociu - (sectorul panonic), cu o lung de 725 km, între Bratislava și Polul Nord => Romania i Bazia și Polul Nord => Romania ; afluen țara carpatica –i: Drava, Sava, Morava,
Tisa
- cursul inferior - (sectorul pontic), cu o lung de 1.075 km, între Bazia și Polul Nord => Romania și Polul Nord => Romania i vărsare; are 4 subsectoare
Ural - izvorăși Polul Nord => Romania te din Mțara carpatica – Ural și Polul Nord => Romania i se varsă în Marea Caspică printr-o deltă.

!!! Principalele fluvii pe bazine maritime:

- spre Marea Baltică, se scurg: Vistula, Oder/Odra
- spre Marea Nordului, se scurg: Elba, Wesser, Rhin, Tamisa
- spre Marea Mânecii: Sena
- spre Oceanul Atlantic: Shannon (Irlanda), Loara/Loire, Garonne, Duero/Douro, Tejo/Tajo, Guadalquivir, Guadiana
- spre Marea Mediterană: Ebru, Rhon, Tibru, Pad, Marițara carpatica –a (Axios)
- spre Marea Neagră: Dunărea, Nistru, Bugul de Sud, Nipru, Don (Marea Azov)
- spre Marea Caspică: Volga, Ural.
Dupa regimul hidrologic se deosebesc fluvii cu regim complex (in cursul anului au mai multe cresteri si scaderi de debit –
Rin, Ron, Dunarea), si fluvii cu regim simplu (o singura crestere de debit si o sg scadere in cursul uni an):
Fluvii cu regim de scurgere simplu:
- tipul vestic caracterizeaza raurile din climatul temperat oceanic. Ca urmare a precipitatiilor mai abundente raurile au un
debit bogat tot timpul anului si prezinta un maxim iarna.
- tipul central (continental) caracterizeaza raurile ce se varsa in Marea Baltica si Marea Neagra.
Ingheata iarna ( debite mici) si au debite mari primavara ( “ ape mari de primavara” ce produc viituri)
- tipul estic este specific raurilor ce se varsa in Marea Caspica (debite mici vara si iarna, bogate primavara)
- tipul sudic caracterizeaza raurile ce se varsa in Marea Mediterana. Raurile au debite bogate iarna si mici vara
- tipul nordic – debit mai redus iarna, dar in general debite bogate
Fluviile se varsa prin:
- delte: Dunarea, Volga, Pad, Vistula, Ron, Rin, Tibru

1
 1

- estuare: Tamisa, Sena, Elba

Lacurile
- dupa geneza se deosebesc:
a). lacuri naturale:
- tectonice: M Caspica (cea mai mare supraf 371000 km2), L Balaton (Ung),
- glaciare: - in regiunile acoperite de calota cuaternara – L Ladoga, L Onega (Rusia), L Vatern, L Malaren (Suedia)
- in reg montane inalte: L Geneva (=Leman – Elvetia), L Como, L Garda, L Maggiore (Italia), L Bucura, L
Balea, (Rom)
- vulcanice: L Albano, L Bolsena (Italia), L Sf Ana (Rom), Masivul Central Francez, Masivul Renan, etc
- carstice: in Alpi, Dinarici
- lagune si limane – NV Marii Negre
b). lacuri antropice
- hidroenergetice: L Volvograd (Volga), L Portile de Fier (Dunare), pe Don, pe Nipru, etc
Ghetarii
- continentali (de calota) – in Islanda, insulele arctice
- montani: in Alpi, Pirinei, muntii Scandinaviei

1
 1

HIDROGRAFIA ROMÂNIEI

În România se regăsesc toate categoriile de ape (râuri, lacuri, ape subterane şi mare)
RÂURILE:
Caracteristici:
-majoritatea râurilor sunt carpatice -65%- izvorăsc din Carpaţi şi dealurile înalte
- majoritatea sunt dunărene deoarece 98% sunt colectate de Dunărea, iar restul sunt pontice
- reţeaua hidrografică are o orientare radiar-circulară, cu văi longitudinale şi transversale, impusă de relief
- regimul de scurgere este variabil determinat de climă (prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor), relief (prin altitudine şi
orientarea culmilor), alcătuirea substratului geologic şi om
- împreună acumulările antropice reprezintă principala sursă de apă pentru populaţie, pentru industrie, pentru obţinerea
hidroenergiei, pentru irigaţie, navigaţie, etc.
Regimul de scurgere:
- există mari diferenţe între debitele medii multianuale şi cele maxime ale râurilor(mai ales la cele mici), majoritatea
bazinelor hidrografice necesită amenajări pentru a preîntâmpina inundaţiile
- este variabil datorită succesiunii anotimpurilor, ploilor torenţiale şi secetelor:
Iarna – se înregistrează apele mici de iarnă, dar în zonele joase şi cele vestice se pot produce viituri de iarnă datorită invaziei
de mase de aer cald
Primăvara – se produc apele mari de primăvară (în aprilie în zonele joase şi mai în zonele înalte)
Vara- se înregistrează apele mici de vară; accidental pot apare viituri de vară pe fondul precipitaţiilor torenţiale
Toamna-se înregistrează cele mai mici debite apele mici de toamnă, în zonele joase unele râuri pot chiar seca
Ca urmare a secetelor prelungite are loc fenomenul de secare al râurilor
Iarna datorită temperaturilor negative se produc fenomene determinate de îngheţ: gheaţă la mal, sloiuri (care duc la formarea
zăpoarelor în zonele înguste inundaţii) poduri de gheaţă

DUNĂREA:
Caracteristici:
- este al doilea fluviu din Europa ca debit şi lungime după Volga
- are o lungime de 2860 km din care 1075 km (38%) pe teritoriul României (sectorul inferior)
- izvorăşte din Munţii Pădure Neagră (Masivul Kandel) din Germania
- străbate 10 ţări şi 4 capitale
- colectează aproape toată reţeaua de râuri din ţară ( 98%- mai puţin cele dobrogene)
- potenţialul hidroenergetic deţinut de Dunăre este de 25% din cel deţinut de toate râurile
- are un debit la intrarea în ţară, la Baziaş, de 5 560 m 3 /s ( mai ales datorită aportului de ape adus de principalii afluenţi (Tisa,
Drava, Morava, Sava) în zona Belgrad, iar la Pătlăgeanca debitul ajunge la 6 470 m 3 /s datorită aportului de ape adus de
afluenţii de pe teritoriul României
În funcţie de pantă, modul de depunere al aluviunilor, lăţime şi de pescaj, Dunărea a fost împărţită în 4 sectoare:
Defileul Dunării-între Baziaş şi Porţile-de-Fier
- include cel mai lung sector de defileu din Europa 144 km
- pe un sector de 9 km prezintă caracteristici de canion, zona fiind numită Cazanele Mici şi Cazanele Mari
- în trecut acest sector prezenta numeroase dificultăţi pentru navigaţie (cataracte, stânci în albie, repezişuri, vârtejuri),
eliminate în prezent prin construirea în cooperare cu Iugoslavia a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile-de-Fier ce
include şi 2 ecluze
Porţile-de Fier-Călăraşi(Lunca Dunării)
- valea prezintă versanţi asimetrici, înalţi înspre Bulgaria şi joşi spre România
- în albie apar ostroave ( Ostrovul Mare, Ostrovul Păsărilor), iar în luncă în trecut existau numeroase lacuri de luncă în
prezent desecate
- în această regiune s-a construit hidrocentrala Porţile de Fier II
Sectorul Bălţilor- între Călăraşi şi Brăila
- în acest sector lunca prezintă lăţimea cea mai mare, deoarece Dunărea se desparte de două ori în câte două braţe închizând
două incinte în trecut inundabile, în prezent desecate, îndiguite şi redate agriculturii: Balta Ialomiţei între Braţul Dunărea
Veche şi Braţul Borcea şi Balta Brăilei (Insula Mare a Brăilei) între Braţul Cremenea şi Braţul Măcin
- legătura cu Dobrogea se face prin intermediul podurilor Feteşti-Cernavodă (dublu feroviar şi rutier, traversat în viitor de
autostrada Bucureşti-Constanţa) şi Giurgeni-Vadu Oii (rutier)
Dunărea Maritimă (Dunărea Maritimă)-între Brăila şi Sulina
- datorită debitului mare şi albiei adânci pescajul ajunge la 7 m suficient pentru navele maritime de tonaj mare

1
 2

- include şi sectorul Deltei Dunării, navigabil pentru vasele mari fiind doar Br. Sulina, care a fost regularizat şi dragat în
permanenţă
- „bara” de la Sulina îngreunează navigaţia fapt pentru care au fost construite diguri care înaintează în mare pe o distanţă de
12 km

RÂURILE INTERIOARE

- majoritatea se varsă direct sau prin intermediul unor colectori în Dunăre, excepţie fac câteva râuri din Dobrogea care se
varsă în lacurile de pe litoralul Mării Negre.
În funcţie de râul colector pot fi grupate în 4 grupe
GRUPA RÂURILOR DE NORD-VEST ŞI VEST:
- au ca râu colector pe Tisa
- Grupa râurilor de NV includ:
Vişeul care izvorăşte din M. Rodnei
Iza M. Rodnei
Tur  M. Gutâi
- Grupa de Vest include
Someşul – este al 4-lea râu ca debit şi al 6-lea ca lungime (388 km) se formează prin confluenţa la Dej a Someşului Mare şi a
Someşului Mic
Someşul Mare M. Rodnei
Someşul Mic - format prin confluenţa Someşului Cald  M. Vlădeasa şi a Someşului Rece M. Muntele Mare
Barcău  M. Plopiş;
Crişul Repede  M. Gilău;
Crişul Negru  M. Bihor;
Crişul Alb  M. Bihor;
Mureş – este cel mai lung râu interior (768km) şi al 3-lea ca debit
- traversează zone diferite: munţi, dealuri, podişuri, câmpii
- izvorăşte din M. Hăşmaşul Mare

2
 2

formează defilee: Topliţa- Deda

- afluenţi:
pe dreapta: Arieşul  M. Bihor
Ampoiul  M. Metaliferi
- pe stânga: Gurghiu  M. Gurghiu
Târnavele-formate prin confluenţa la Blaj a Târnavei Mici şi Târnavei Mari
Sebeş  M. Lotrului
Strei  M. Şureanu;
Cerna Ruscăi  M. Poiana Ruscă
Bega M. Poiana Ruscă, canalizat pe o lungime de 114 km, singurul râu interior amenajat pentru navigaţie asigurându-se un
pescaj de 1,2-1,3 m
GRUPA RÂURILOR DE SUD-VEST ŞI SUD
- toate se varsă direct în Dunăre
- Grupa râurilor de SV includ:
Timişul  M. Semenic;
Bârzava M. Semenic
Caraşul  M. Aninei; pe valea căruia se află Peştera Comarnic
Nera  M. Semenic; aici se află Cheile Nerei
Cerna  M. Oslea ;
- Grupa de Sud include
Topolniţa  Podişul Mehedinţi, pe valea căreia se află Peştera Topolniţa

Jiu– se formează prin confluenţa la Livezeni a Jiului de Est  M. Parâng şi a Jiului de Vest  M. Godeanu
afluenţi:
- pe dreapta: Tismana  M. Vâlcan
Motru  M. Oslea;
- pe stânga: Gilort  M. Parâng
Amaradia  Podişul Olteţului
Olt– este cel mai lung râu interior în totalitate pe teritoriul ţării dar al 2-lea ca lungime (737 km) şi debit
- traversează zone complexe: munţi, dealuri, podişuri, câmpii
- izvorăşte din M. Hăşmaşul Mare
- formează mai multe defilee: Tuşnad, Racoş, Turnu-Roşu-Cozia
afluenţi:
- pe dreapta: Homoroadele  M. Harghita
Hârtibaciu  Podişul Hârtibaciu
Cibinul  M. Cândrel; cu afluentul Sadu
Lotrul  M. Lotru
Bistriţa Oltului M. Căpăţânii
Olteţul  M. Căpăţânii;
- pe stânga: Râul Negru  M. Nemira
Topologul  M. Făgăraş;
Călmăţuiul (Teleormănean) Câmpia Boianului
Vedea  Podişul Cotmeana;
Argeşul  M. Făgăraş
- pe cursul său se află lacul de acumulare Vidraru
afluenţi:
- pe dreapta: Neajlov  C. Găvanu-Burdea;
pe stânga: Vâlsan  M. Făgăraş
Argeşel  M. Iezer
Dâmboviţa  M. Iezer; cu afluentul său Colentina
Mostiştea Câmpia Vlăsiei
Ialomiţa  M Bucegi
-este al 5-lea ca lungime (410 km) şi al 6-lea ca debit
-afluenţi pe stânga:
Cricovul Dulce  Subcarpaţii Curburii
Prahova  Pasul Predeal; cu afluenţii: Doftana  M. Baiu, Teleajen  M. Ciucaş,
Călmăţuiul (Ialomiţan) C. Buzăului

2
 2

GRUPA RÂURILOR DE EST

Cuprinde 2 râuri colectoare Siret şi Prut
Siretul – este cel mai mare râu ca debit (222 m3/s) din ţară şi al 4-lea ca lungime(596 km)
- izvorăşte din M. Beskizii Orientali
-afluenţi:
- pe dreapta: Suceava  Obcina Mestecăniş; cu afluentul Suceviţa
Moldova  Obcina Mestecăniş; Cu Moldoviţa şi Neamţ (Ozana)
Bistriţa  M. Rodnei; cel mai mare afluent al Siretului şi cu cei mai numeroşi afluenţi: Bistriţa Aurie, Dorna, Bistricioara,
Bicaz, Cracău
Trotuş  M. Ciuc; cu afluenţii Asău, Tazlău, Caşin, Oituz
Putna M. Vrancei;
Şuşiţa  M. Vrancei
Râmnicul Sărat  M. Vrancei
Buzău  M. Ciucaş; cu cel mai complicat curs , având ca afluenţi Bâsca Mare şi Mică, Slănic, Câlnău
- pe stânga: Bârladul  Pod. Central Moldovenesc; cu afluenţii săi Vaslui, Crasna, Racova, Tutova, Zeletin
Prutul – este al 3-lea ca lungime (716 km) şi al 5-lea ca debit
-afluenţi:
- pe dreapta: Başeul  Dealul Ibăneştilor
Jijia Dl. Ibăneştilor; cu afluenţii Sitna şi Bahlui

GRUPA RÂURILOR DE SUD-EST (Dobrogene)

Cuprinde râuri scurte, cu debite mici, ce seacă uneori vara şi care se varsă în limanele sau lagunele de la Marea Neagră
Teliţa  Pod. Niculuiţel se varsă în limanul Babadag
Taiţa  M. Măcin se varsă în limanul Babadag
Casimcea  Pod. Casimcei; cel mai mare râu al Dobrogei se varsă în limanul Taşaul

LACURILE
Caracteristici:
- sunt în număr de peste 3450 ocupând 1,1% din suprafaţa României
- alimentarea se face din precipitaţii, izvoare sau afluenţi
- regimul termic este influenţat de temperatura aerului, vara prezintă o stratificaţie directă (temperatura scade cu
adâncimea) ,iar iarna o stratificaţie inversă (temperatura creşte cu adâncimea), În Lacul Ursu are loc fenomenul de
heliotermie (temperatura creşte de la suprafaţă în adâncime)
- mineralizarea apelor lacurilor este diversă în funcţie litologie (tipul de rocă)
În funcţie de unitatea de relief şi de geneza cuvetei lacustre ( modul în care s-a format depresiunea în care s-a adunat apa)
lacurile se clasifică:
I. Lacuri naturale
Lacuri din zona montană:
1. Lacuri glaciare- s-au format în circurile glaciare prin topirea gheţarilor
- M. Rodnei (23)- Lala, Buhăiescu
-Grupa Făgăraş (25)-Bâlea, Podragul Mare, Capra,
-Grupa Parâng –Gâlcescu, Iezeru Şureanu, Lacul fără Fund
-Grupa Retezat(58)- Bucura ( cel mai extins ca suprafaţă-10 ha), Zănoaga ( cel mai adânc 25 m), Ana, Florica
Lacuri carstice- au luat naştere în zone calcaroase prin dizolvarea calcarului
L. Padiş şi L. Vărăşoaia  M. Bihorului; L. Ighiu  M. Trăscăului
Lacuri vulcanice – s-au format în craterele vulcanilor stinşi
L. Sfânta Ana din Masivul Ciomatu
Lacuri în depresiuni structurale- Lacul Vulturilor M. Siriu
Lacuri de baraj natural- s-a format prin bararea cursului râului Bicaz de către o alunecare de teren în 1837- Lacul Roşu
Lacuri pe masive de sare- s-au format prin surparea unor vechi ocne de sare şi acumularea apei
- Ocna Şugatag, Coştiui- Depresiunea Maramureş
Lacuri din zona de deal şi podiş:
Lacuri pe masive de sare- s-au format prin surparea unor vechi ocne de sare şi acumularea apei
-Subcarpaţii Curburii: L. Slănic, L. Teleaga
-Subcarpaţii Getici: L. Ocnele Mari
-Dep. Colinară a Transilvaniei: L. Ocna Dej, L. Ocna Turda, L. Ocna Mureş, L. Lacul fără Fund (Ocna Sibiului), L. Ursu
(Sovata), L. Praid

2
 2

Lacuri carstice- au luat naştere în zone calcaroase prin dizolvarea calcarului

- L. Ponoare, L. Zătonu -Podişul Mehedinţi
Lacuri din zona de câmpie:
Lacuri de crov:- s-au format pe loess, prin tasare, în zonele de câmpie, sunt în general mineralizate (mai ales sărate) datorită
evaporaţiei intense
-L. Amara (utilizat terapeutic), L. Lacul Sărat, L. Fundata, L. Ianca, L. Movila Miresii, L. Plopu, L. Plaşcu
Lacuri între dune de nisip: -s-au format între dunele de nisip din C. Olteniei
- L. Piscu
Lacuri din Lunca Dunării: - s-au format în perioadele de inundaţii, în prezent o mare parte dintre ele fiind desecate, iar
terenurile aferente redate agriculturii
- L. Brateş, L. Crapina
Limanuri fluviale:- sunt lacuri prelungi ce s-au format prin bararea, cu aluviuni, a gurilor de vărsare a unor afluenţi în râul
colector
- pe Dunăre: L. Mostiştea, L. Oltina, L. Vederoasa, L. Bugeac
- pe Ialomiţa: L. Snagov, L. Căldăruşani, L. Strachina
- pe Buzău: L. Balta Albă
Limanuri maritime: - sunt lacuri prelungi ce s-au format prin bararea gurilor de vărsare a unor râuri în mare, cu cordoane
litorale formate de curenţii litorali
- Babadag, Taşaul, Techirghiol ( cu nămoluri curative), Tatlageac, Mangalia
Lagune maritime: -s-au format prin închiderea unor foste golfuri cu cordoane litorale
- Complexul lagunar Razim-Sinoe, Laguna Siutghiol
Lacuri din Delta Dunării: -s-au format în depresiunile din Delta Dunării
-Lacurile situate între Deltă şi Laguna Razim-Sinoe : Dranov, Babadag, Agighiol, Zătonul Nou, Leahava
-Lacuri între Sulina-Sf.Gheorghe:Roşu, Puiu, Uzlina, Isac, Gorgova, Lumina
- Lacuri între Chilia-Sulina: Fortuna, Trei Iezere, Babina, Merhei, Lopatna, Matiţa, Bogdaproste, Obretin, Tatanir
II. Lacuri antropice
Lacuri de agrement:- construite mai ales în capitală
- L. Herăstrău, L. Tei, L. Băneasa, L. Floreasca, L. Cişmigiu
Iazuri şi heleştee: - au fost construite de oameni pe cursurile râurilor care secau în perioada de vară pentru a acoperii
deficitul de apă, sau pentru piscicultură
-C. Moldovei- L. Dracşani
-Pod. Transilvaniei: L. Geaca, L. Ştiucii, L. Legii, L. Zau de Câmpie, Cătina
-C. de Vest: L. Cefa
Lacuri de acumulare:- au fost construite pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic al râurilor, pentru alimentarea cu
apă a localităţilor, pentru irigaţii, etc.
- pe Dunăre: Porţile de Fier I şi II
- pe Prut: L. Stânca- Costeşti
- pe Bistriţa: L. Izvorul Muntelui, şi alte 12 în aval, mai mici
- pe Buzău: L. Siriu
-pe Ialomiţa: L. Scropoasa, L. Bolboci
-pe Dâmboviţa: L. Pecineagu
-pe Argeş: L. Vidraru, şi alte 15 în aval
-pe Olt: L. Viştea, şi alte 30 în aval
-pe Lotru: L. Vidra
- pe Sebeş: L. Şugag, L
-pe Someşul Mic: L. Mărişel, L. Fântânele, L. Gilău

APELE SUBTERANE
Sunt apele ce se găsesc în interiorul scoarţei terestre având un volum de 8,3 mld m 3. Se împart în ape freatice
( situate la mică adâncime pe primul strat impermeabil) şi ape de adâncime (situate la adâncimi mai mari, între două strate
impermeabile numite şi ape captive)
Apele freatice:- cu un volum de peste 5 mld m3 se alimentează din precipitaţii  debite variabile.
- se găsesc mai ales mai ales în zonele de câmpie şi terasele râurilor din zonele de deal, podiş, depresiuni
- sunt utilizate pentru uz casnic şi alimentaţie
Apele de adâncime: - uneori se găsesc la mare adâncime ( C. Română)
-unele sunt mineralizate ( clorosodice, sulfuroase, carbogazoase, oligominerale)

2
 2

-unele sunt termale sau radioactive- precum cele care apar pe o lini de falie la contactul dintre C. de Vest cu Dealurile de
Vest, utilizate terapeutic la Băile Felix, Buziaş, Tinca, Moneasa

MAREA NEAGRĂ:
Caracteristici:
- este un rest al vechiului Lac Pontic, desprins prin prăbuşire din Marea Sarmatică
- ocupă o suprafaţă de 413 000 km2 (fără Marea de Azov)
- are o adâncime maximă de 2 211 m
- adâncimea medie este de 1 282 m
- este o mare de tip continental, semiînchisă, fiind legată de Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, iar de M.
de Azov prin Strâmtoarea Kerci
- deţine puţine peninsule (Crimeea) şi insule -(I. Şerpilor, I. Sacalin)
- în prezent se află într-un uşor proces de transgresiune marină ≈ 1mm/an
- prezintă variaţii de nivel determinat de bilanţul hidrologic (20-26 cm)
- temperatura ape variază la suprafaţă (11C în NV şi 16C în SE), în adâncime (7-8C până la 60 m, 5-7C între 60-80m ,
apoi începe să crească ajungând constantă la peste 450 m -9C), dar şi în funcţie de anotimp (25C vara şi sub 0C
iarnagheaţă la ţărm)
- salinitatea variază cu adâncimea două strate cu salinitatea diferită la suprafaţă (până la adâncimea de 180 –200m )
salinitatea este de 17-18‰ (chiar 10‰ în zona litorală datorită aportului de apă dulce aduse de râuri), iar în adâncime(sub
180-200 m) este de 21-22‰, acest lucru este cauzat de lipsa curenţilor verticali !!!
=> - un strat de suprafațara carpatica –a – pana la 180-200m, cu temp apei în func țara carpatica –ie de temp aerului, cu oxigen, salinitate scazuta și Polul Nord => Romania i
viețara carpatica –uitoare
- un strat de adâncime – de la 180-200, cu temp relativ constanta, cu salinitate mare, lipsit de oxigen și Polul Nord => Romania i cu hidrogen sulfurat,
toxic, fără viațara carpatica –a
- dinamica este reprezentată de valuri determinate de vânt ce pot ajunge şi la 6-8 m înălţime la furtuni şi de două categorii de
curenţi:
- curenţi de suprafaţă, neregulaţi ,determinaţi de vânturi, formează două circuite inverse acului de ceasornic, care în zona ţării
noastre sunt orientaţi NE-SV, modelând litoralul
- curenţi de compensaţie (de schimb) între M. Mediterană şi M. Neagră, unul de suprafaţă care duce ape mai dulci din M.
Neagră în M. Mediterană şi unul invers, în adâncime care aduce ape mai sărate din M. Mediterană în M. Neagră
- apele teritoriale ce aparţin României se întind pe o lăţime de 12 mile marine
- asigură legătura cu alte state
- în platforma continentală se găsesc importante zăcăminte de petrol, care se exploatează cu ajutorul platformelor marine
- reprezintă o importantă sursă piscicolă
- ţările riverane au constituit o organizaţie CEMN- Cooperarea Economică a Mării Negre

INVELISUL BIOPEDOGEOGRAFIC

EUROPA
a.Vegetaţia subtropicală, mediteraneeană
- dezvoltată în sudul Europei, în cele trei peninsule (până la aprox. 500 m altitudine), în insulele Mediteranei;
- pădure = redusă = stejar verde, stejar de plută, pini; formaţiuni arbustive semperviriscente: maquis, garriga (în sudul
Franţei), frigana (în Grecia), înlocuită cu păşuni şi plantaţii de măslin;
- faună = termofilă = broasca ţestoasă, şerpi, scorpioni;
- soluri: terra rosa.
b. Zona de deşert şi semideşert = Nordul Mării Caspice – prelungire a zonelor deşertice asiatice
c. Stepa + silvostepa se dezvoltă în estul Europei – regiuni cu climat secetos
- silvosepa = face trecerea de la pădure (stejar termofil, frasin, tei, arbuşti) la ierburi xerofile şi mezofile;
- stepa = din estul României - nordul Mării Negre – dincolo de Volga, ierburi (colilie, pelin, păiuş, arbuşti) animale
(rozătoare)
- soluri - molisoluri (cernoziomuri, soluri bălane);
- a fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale şi plante tehnice.
d. Zona pădurilor de foioase
- centrul, vestul Europei, Europa peninsulară;
- formată din 2 tipuri de păduri:
- Păduri de fag = terenurile umede şi răcoroase – spre est, îmbinat cu carpenul;
- Păduri de stejar = la sud = temperaturi mai mari, umezeală mică soluri brune, cenuşii, argiluvisoluri;

2
 2

- alături de tei, frasin, arţar, ulm, arbuşti şi ierburi;

- faună (cerbi, căprioare, lupi, vulpi, mistreţi, jderi, păsări, insecte);
- soluri: brune, cenuşii, argiluvisoluri.
e. Taiga = păduri de conifere
- în nord – până la aprox 50ºN - (Scandinavia – Munţii Ural); este cea mai masivă unitate forestieră a Europei;
- conifere (molid, brad, zadă, mesteacăn);
- mamifere (urs, lup, vulpe, hermelina, elan), păsări;
- soluri: spodosoluri (podzol), turbării
f. Tundra
- în insulele arctice + nordul Europei;
- muşchi, licheni, arbuşti (mesteacăn pitic, sălcii pitice, ienupăr pitic);
- faună (ren, vulpe polară, găiuşa polară, ciuful alb);
- soluri negre de tundră, slab formate.

Etajele biopedogeografice (cu desfăşurare altitudinală)

- desfăşurat la latitudini variate, după altitudine:
păduri de amestec – 800/1000 – 1200m;
păduri de conifere – 1200-1600/1800m;
etajul subalpin – 1600/1800 - 2200m;
etajul alpin – 2200-3000/3200m;
etajul glaciar-periglaciar – la peste 3200m;
În fiecare etaj – vegetaţie, faună, soluri specifice zonelor biopedogeografice.

ROMÂNIA
- Învelişul biopedogeografic (vegetaţie, faună şi soluri) este organizat pe zone şi etaje biopedogeografice;
- în spaţiul carpato-danubiano-pontic se interferează vegetaţia caracteristică Europei Centrale (cu păduri de foioase) cu
vegetaţia Europei sud-estice, ponto-caspice (reprezentată de stepe).
Zone biopedogeografice (dispunere latitudinală)