Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Facultatea Stomatologie
CATEDRA PROPEDEUTICĂ STOMATOLOGICĂ
„PAVEL GODOROJA”

Referat la tema:
Clasificarea erorilor și complicațiilor în
tratamentul endodontic

Realizat: Dolință Victoria

Chișinău, 2023
 În procesul tratamentului endodontic este posibil să apară relativ des un şir de complicaţii
şi erori medicale, datorate particularităţilor evoluţiei proceselor patologice in pulpă sau în
periodont, particularităţilor anatomice ale dinţilor, stării imunologice şi a reacţiei pa~ientului.
Principalele cauze ale erorilor în cazul tratamentului endodontic sunt:

• Necunoaşterea anatomiei şi morfologiei dinţilor;

• Prezenţa zonelor, care topografic se învecinează cu risc posibil;
• Utilizarea instrumentelor endodontice necorespunzătoare;
• Utilizarea metodelor (tehnicilor) de tratament incorecte.

Clasificarea erorilor şi complicaţiilor, care pot apărea în timpul tratamentului endodontic:

1. Erori şi complicaţii care pot apărea în regiunea coronară a dintelui şi parodonţiului marginal
în timpul creării accesului şi lărgirii orificiilor de intrare în canal:
1.1. Erori şi complicaţii mecanice:
1.1.1. Nedeschidere a camerei pulpare a dintelui (eroare de trepanare); 1.1.2. Camera pulpară
a dintelui prea larg deschisă;
1.1.3. Deschidere incompletă a camerei pulpare;
1.1.4. Perforare a coroanei cu afectarea parodonţiului marginal; 1.1.5. Perforaţie
intraradiculară:
1.1.6. Fracturare a frezei.
1.2. Erori şi complicaţii chimice:
1.2.1. Parodontită marginală arsenicală:
1.2.2. Parodontită marginală apărută în urma folosirii acidului tricloracetat, sulfuric, clorhidric
etc.

Erori şi complicaţii, care pot apărea la nivelul rădăcinii dinţilor.

2.1. Crearea pragurilor.
2.2. Căi false (perforarea pereţilor canalului radicular);
2.3. Fracturare a instrumentelor în canalul radicular;
2.4. Obturare parţială a canalului radicular;

Erori şi complicaţii posibile în parodonţiul apical.

3.1. Hemoragie în canalul radicular.
3.2. Traumă mecanică a parodonţiului apical;
3.3. Afectare a parodonţiului apical de origine chimică:
3.3.1. Afectare arsenicală a parodonţiului apical;
3.3.2. Afectate a parodontiului apical cu alte substante chimice;
3.4. Împingere a maselor putride după apex; ,
3.5. Afectare a formaţiunilor anatomice înconjurătoare (sinusuri, enfizemui ţesuturilor moi,
obturarea canalelor radiculare cu refularea materialului după apex).

Erori generale:
4.1. Aspirare a corpilor străini.
4.2. Înghiţire a acelor (instrumentelor) endodontice; 4.3. Leşin, colaps.

Perforaţie apicală a canalului radicular.

Perforaţia apicală se întâlneşte, conform unor date, în 9% cazuri din toate erorile[101]. Pot fi
câteva cauze ale perforării peretelui apical al canalului radicular:
1. Încercarea de a trece canalul cu efort în cazul blocării accesului cu rumeguş de dentină;
2.Utilizarea instrumentelor cu vârf agresiv;
3.Utilizarea instrumentelor mecanice pentru prelucrarea canalelor curbe;
4. Deschiderea insuficientă a cavităţii dintelui sau incercarea de a prelucra canalul radicular
fără cre area accesului direct al instrumen tului endodontic în canal.
5. Alegerea incorectă a instrumentarului endodontic. În cazul lărgirii canalelor curbe este util
de utilizat instrumente cu vârf bont din aliaj nichel-tiran (ProFile-uri), care dispun de
flexibilitate sporită.
Schema perforaţiei apicale a peretelui canalului apical este prezentată în figura stângă, iar din
dreapta este prezentată o radiografie, care ilustrează perforaţia rădăcinii meziale în urma
utilizării unui file neflexibil cu vârf activ (ascuţit).

Profilaxia acestei complicaţii constă în respectarea unor reguli:

• In timpul lucrului trebuie folosite procedee tehnice îndreptate spre prevenirea blocării
canalului radicular cu rumeguş de dentină.
• Înainte de a introduce instrumentul în canal, el trebuie flexat corespunzător curburii
canalului.
• În timpul lărgirii canalului cu file-uri trebuie de efectuat mişcări de pilire, iar mişcările
rotative ale instrumentului trebuie să fie reduse la minim.
Trebuie de acordat prioritate instrumentelor cu vârf neagresiv (bati-tip},
Trfbuie utilizată cu exactitate maximă lungimea de lucru a canalului radicular.
Perforaţie longitudinală a peretelui canalului radicular.
Această complicaţie este o variantă a complicaţiei precedente - supralărgirii longitudinale a
canalului în treimea medie la "curbura mică" a rădăcinii.
Cauzele cele mai frecvente sunt: subestimarea curburii canalului de către medic, lucrarea într-
un canal curbat cu instrumente flexate insuficient, supralărgirea unui canal îngust. În afară de
aceasta, apariţia acestor complicaţii poate fi provocată şi de particularităţile anatomice ale
rădăcinilor.
Profilaxiz perforaţiei longitudinale a canalului radicular include aceleaşi manipulaţii şi
procedee tehnice, ca şi profilaxia lărgirii excesive a canalului în treimea medie a suprafeţii
interne a rădăcinii:

 evaluarea preventivă a particularităţilor anatomo-topografice ale canalelor şi

rădăcinilor dintelui, bazându-ne pe datele radio grafiei diagnostice şi "de măsurare";
 flexarea preventivă a file-ului;
 utilizarea" tehnicii antiperforative";
 utilizarea Safety Hedstrăm, file-urilor flexibile şi a instrumentelor rotative din nichel-
titan;
 lărgirea canalului nu mai mult de 2-4 numere de la lăţimea primară.
Blocare a canalului cu rumeguş de dentină sau cu ţesuturi moi.
Cauzele acestor complicaţii cel mai des sunt utilizarea prea timpurie a instrumentului de
mărime mare şi nerespectarea regulii de revenire la un file mai mic pentru controlul
permeabilităţii canalului pe toată lungimea. La blocarea canalului poate duce şi înlăturarea
incompletă a pulpei, şi irigarea insuficientă a canalelor în procesul de prelucrare
instrumentală.
Profilaxia. Pentru a exclude această complicaţie trebuie numaidecât de respectat regulile şi
etapele prelucrării instrumentale a canalelor radiculare, de irigat abundent canalele după
utilizarea fiecărui instrument endodontic.
Blocarea lumenului canalar cu rumeguş dentinar sau cu ţesuturi moi ..
Tactica medicului. cazul blocării canalului acesta trebuie irigat bine, trecut pe întrea-
ga lungime de lucru cu un instrument subţire (K-reamer sau PassFinder), iar apoi - deblocat
orificiul apical cu K-reamer numărul 06 sau 08.
Formarea lărgirii apicale sau a pragului - "Zipping".
Cauza creării în canal a pragurilor sau a lărgirii apicale mai des este folosirea în timpul
lucrului în canalele curbe a unui file gros şi neflexibil, care nu a fost flexat preventiv după
forma canalului. În cazul rotirii brutale în canal a instrumentului flexat, canalului i se atribuie
o formă de clepsidră.
Profilaxia acestei complicaţii constă în prevenirea blocării canalului cu rumeguş de dentină.
Este deasemenea necesară flexarea preventivă a instrumentului conform curburii canalului, iar
în timpul lărgirii canalului cu file-ul trebuie efectuate mişcări de pilire şi nu - cele de rotaţie.
Reducerea vădită a riscului de creare în canal a pragurilor sau a lărgirii apicale permite lucrul
cu instrumentele ce au vârf neagresiv (Batt - tip) .
.... Formarea unei Iărgiri sau a unui prag apical - "zipping"
Supralărgire a canalului în regiunea treimii medii pe curbura internă a rădăcinii -
"Stripping".
 Cauzele acestei complicaţii, de regulă, este subestimarea curburii canalului de către medic, şi
lucrul în canalul curbat cu un înstrument insuficient de flexat.
Profilaxia. Pentru a evita supralărgirea canalului în regiunea" curburii mici" trebuie flexat
preventiv file-ul conform curbării canalului, iar în timpul prelucrării de utilizat "tehnica
antiperforativă" când file-ul se sprijină în "curbura mare" a canalului. Evitarea acestei
complicaţii dea-
semenea devine posibilă prin utilizarea safety Hedstrom, file-urilor flexibile şi instrumentelor
rotative din titan-nichel,
Trebuie exclusă supralărgirea canalelor înguste, curbate; se recoman-> dă a fi lărgite nu mai
mult de 2-4 numere de la lăţimea iniţială .
Supralărgire a orificiului apical.
În cazul acestei complicatii are loc distructia constrictiei apicale fiziologice şi să formezi
stopperului apical în cazul dat este imposibil.
Cauzele acestei complicaţii pot fi variate:
1. Aceasta se întâmplă din cauza înregistrării incorecte a lungimii de lucru. Amintim, că în
cazul înlăturării pulpei vii lungimea de lucru trebuie să fie cu 1,5 nun mai mică decât
lungimea radiologică, iar în cazul înlăturării pulpei devitale, puternic infectate - cu 1 mm
mai mică decât lungimea radiologică a canalului.
2. cazul utilizării metodelor apical-coronare, poate fi "pierdută lungimea de lucru", atunci
când iniţial se înregistrează lungimea de lucru, iar apoi se efectuează lărgirea canalului.
Această se întâmplă din cauza indreptării canalelor curbe în procesul de prelucrare in-
strumentală, şi, în rezultat,lungimea de lucru se poate micşora cu 0,5-2 mm. Dacă nu vom
lua în consideraţie acest factor, este posibilă lărgirea părţii apicale a canalului cu distru-
gerea constricţiei apicale.
3. Cauza supra lărgirii orificiului apical poate fi tehnica incorectă de prelucrare a părţii
apicale a canalului.
4. Suriralărgirea orificiului apical poate fi efectuată de către medic cu scop de tratament
pentru a permite evacuarea exsudatului, refularea după apex a preparatului medicamentos.
5. Cauza distrugerii orificiului apical poate fi resorbţia vârfului rădăcinii în caz de
parodontită apicală, când constricţia apicală fiziologică se distruge nu în urma manipulă-
rilor medicului, ci ca rezultat al proceselor patologice în regiunea periapicală.
În cazul tratamentului endodontic, la copii şi adolescenti trebuie luati în consideratie
termenii de resorbţie şi de formare a rădăcinilor dinţilor de lapte şi permanenţi.
Profilaxia "rupturii" orificiului apical constă în respectarea unui şir de reguli în timpul
tratamentului endodontic:

 estimarea exactă a lungimii de lucru şi corecţia ei în cazul îndreptării canalului ra-

dicular;
 respectafâa exactă a regulilor şi metodicii de prelucrare a părţii apicale a canalului;
 lucrul în regiunea apexului radicular - cu acurateţe, fără presiune apicală excesivă;
 utilizarea unor radiografii 1/ de măsurare" adăugătoare în cazuri suspecte;
 utilizarea în cazuri suspecte a metodelor corono-apicale de prelucrare a canalelor
radiculare.
Fracturare a instrumentului în canal.
 Fracturarea instrumentului în canal este una din cele mai neplăcute complicaţii pentru
medic şi pentru pacient. Lăsarea în canal a părţii fracturate a instrumentului înrăutăţeste rapid
prognosticul tratamentului endodontic, iar uneori serveşte drept cauză a extracţiei dintelui.
Cauzele fracturării instrumentului cel mai des sunt:
1. lipsa accesului direct spre canalul radicular;
2. deschiderea incorectă a camerei pulpare;
3. utilizarea unui efort considerabil asupra instrumentului în timpul lucrului manual sau
mecanic;
4. încălcarea tehnicii de utilizare a instrumentului;
5. inserţia instrumentului la o adâncime considerabilă în timpul rotirii instrumentului
duce frecvent Ia blocare, iar apoi - şi la fracturarea instrumentului în canal;
6. instrumentul trebuie să se rotească nu mai mult de 120-1800;
7. încercarea de a lărgi canalele radiculare nu cu o piesă endodontică. În timpul rotaţiei
doar în direcţia acelor ceasorni_ cului are loc introducerea profundă în canalul
radicular şi, în consecinţă, fracturarea;
8. încălcarea consecutivitătii utilizării instrumentarului e~dodontic;
9. lucrul cu instrumentele deformate, răsuci te. Lipsa sau insuficienţa controlului faţă de
starea instrumentelor endodontice. La primele semne de schimbare a structurii spirelor
(sucire sau răsucire) instrumentul trebuie înlocuit;
10. lucrul în canalul uscat;
11. graba în lucru.
Profilaxia constă în înfăptuirea următoarelor reguli:

• Lucrul atent, precaut cu respectarea regulilor şi a consecutivităţii de utilizare a in-

""strumentelor.
• Respectarea unghiurilor maxime a rotirii instrumentului în canal. K-reamerele _ 180',
K-file-urile - 90'; In canalele Inguste, curbaro unghiul de rotire se recomand. a-I
micşora cu 20-30°. De rotit H-file în canal nu se admite.
• Utilizarea obligatorie a gelurilor pentru lărgirea canalelor radiculare.
• Trierea la timp a instrumentelor în vederea excluderii celor neadecvate. Reamintim din
nou criteriile de selectie a instrumentelor endodontice uzate'
• deformarea plastică a instrumentelor; .
• instrumente preventiv flexate;
• instrumente cu spire răsuci te;
• uzarea muchiei tăietoare a instrumentelor;
• lamă/ tăiş bont al părţii active (confirmat prin luciul muchiei tăietoare);
• pulpoextractoarele şi instrumentele mai mici de numărul 10 după 150 sunt de o singură
folosinţă şi după o singură utilizare trebuie aruncate.

Obturare necalitativă a canalelor radiculare.

Canalul radicular nu este trecut. Particularitătile anatomice ale canalelor radiculare, cur-
barea sau bifurcarea canalului, depunerea petrificatelor, prezenţa canalelor auxiliare _ pot
condiţiona impermeabilitatea.
Dar în majoritatea covârşitoare a cazurilor aceasta se datorează:

• lipsa accesului către orificiile de intrare în canal;

• neglijarea informaţiei despre prezenţa canalelor radiculare auxiliare.
 • lipsa setului complet de instrumente endodontice;
• incapacitatea prelucrării instrumentale a canalelor radiculare din cauza necunoaşterii
metodelor.
Lipseşte controlul permeabilizării canalului radicular - nu se efectuează înregistrarea
lungimii de lucru a canalului radicular. Lungimea de lucru a dintelui - este acel criteriu, care
trebuie cunoscut în cazul preparării dintelui, prelucrării lui medicamentoase, pregătirii conului
central şi ohturării,
Utilizarea metodei de obturare a canalelor radiculare doar cu pastă, care nu garantează
o obturare calitativă a canalului radicular până la orificiul apical, fiindcă lipseşte controlul
cantităţii de pastă introduse, şi adesea este încălcată tehnologia utilizării acului Lentulo.
Menţinerea îndelungată a acului Lentulo în canal duce la refularea pastei în afara orifi-
ciului apical, iar densitatea umplerii canalului poate fi insuficientă. În cazul scoaterii acului
Lentulo din canal în momentul, când maşina este oprită, pasta este scoasă din canal.
Utilizarea metodei unui singur con (central). În acest caz frecvent nu este creat un suport
la nivelul constricţiei apicale, ceea ce duce la umplerea parţială a canalului radicular cu con sau
iesirea lui în afara orificiului apical.
Refularea după apex a umpluturii în cazul obturării canalului cu thermafill se datorează
determinării imprecise a lungimii canalului sau introducerii excesive a umpluturii în canal.
Hemoragie intracanalară
Hemoragia din canalul radicular cel mai des se întâlneşte în cazul extirpaţiei vitale a
pulpei (de la 1 până la 6%). In mare parte hemoragia este favorizată de efectul adrenalinei
prezente în compozitia anestezică.
Înainte de obturare este necesar de a curăţi canalul radicular şi de a atrage atenţia asupra
culorii meşei cu ajutorul căreea a fost efectuată uscarea canalului.
Hemoragia apare de regulă din cauza vascularizării regiunii apicale a dintelui. La în-
depărtarea pulpei cu ajutorul pulpextractorului se produce ruptura vasculară,
Cauzele hemoragiei sunt:
a. încălcarea tehnicilor de prelucrare instrumentală a canalelor radiculare;
b. îndepărtarea incompletă a pulpei.
Pe lângă aceasta, hemoragiile pot apărea la:

• perforarea zonelor de furca ţie,

• a pereţilor canalelor radiculare,
• orificiul apical larg (la tineri),
• prelucrarea instrumentală agresivă a canalelor radiculare,
• traumatizarea periodonţiului cu instrumente endodontice.

Este necesar de a lua în consideraţie cauzele generale de apariţie a hemoragiilor. Din ele
fac parte afecţiunile sistemului cardio-vascular, diateza hemoragică, reumatismul, schimbările
aterosderotice ale sistemului vascular (Ia persoane în etate), în timpul menstrelor etc.
Modul de stopare a hemoragiei. În cazul unei hemoragii intense în canalul radicular sunt
introduse substanţe hemostatice (acid aminocapronic de 5%, sol. de 10% de clorură de calciu). In
canalul radicular este introdusă o meşă îmbibată cu sol. de 3% de apă oxige- nată, "Vagotil",'
»Caprofer". Mecanismul de acţiune al preparatelor respective constă în accelerarea
coagulabilităţii sangvine. Dacă hemoragia a fost imposibil de stopat, este util de a lăsa în canal
meşa, umectată cu unul din remediile sus-menţionate, sub pansament de dentină artificială.
Pentru profilaxia acestei complicatii înainte de extirparea pulpei este necesar de a efectua
diatermocoagularea acesteea. În' rezultat se formează o zonă de demarcare, şi la extirparea pulpei
este realizată nu o plagă lac erată (nu are loc ruptura vaselor), ceea ce previne apariţia
hemoragiei.

Erori de anestezie
Mai des sunt erorile tehnice în administrarea anesteziei şi încălcarea regulilor cre asepsie.
Este necesar de a ţine minte că unele complicaţii nu depind de medic, şi nu întotdeauna ele pot fi
prevăzute. Consecinţele acestor complicaţii sunt periculoase, - atât pentru pacient, cât şi pentru
medic. Orice medic trebuie să le cunoască şi să facă tot ce-i stă în puteri pentru a le preveni.
Fracturarea acului de injecta re la anesteziere. Se întâlneşte rar. Pentru prevenirea
acestor complicaţii este necesar de a verifica siguranţa fixării acului pe canula seringei şi de a
respecta regulile de introducere (injecare) a acului. Calitatea inferioară a acelor şi erorile la
efectuarea anesteziei (mişcarea bruscă a seringei spre lateral, proptirea neaşteptată în os) pot
cauza fracturarea acului de injectare. În cazul instalării acestei complicaţii este necesar de a
încerca extragerea fragmentului de ac cu pensa sau cu o pensă chirurgicală (cronţangul). În caz
de tentativă eşuată este necesară o intervenţie chirurgicală.
Formarea hematoamelor. Hematomul reprezintă o leziune a peretelui vascular cu un ac
de injectm:e ce apare la administrareaanesteziei. În locul injecţiei se formează o tumefiere şi
apare o coloraţie vine ţie (cianotică) a pielii şi a mucoasei cavităţii bucale. Leziunea este posibil
de a o evita, acest lucru nefiind prea complicat. După injecatarea acului în ţesut este necesar de a
efectua proba de aspirare şi de verificat prin aceasta că acul nu a pătruns în vas, apoi lent şi
continuu de avansat acul după fluxul de soluţie anestezică, bizoul acului fiind ferm îndreptat spre
suprafaţa osului.
Dacă complicaţia totuşi s-a instalat, se recomandă presarea cu degetele mâinii a porţiunii
obrazului, învecinate hematomului, sau aplicarea unui pansament compresiv, şi a un~i obiect
recel gheaţă etc.
In afară de aceasta, la efectuarea anesteziei se pot întâmpla reacţii alergice la anumite
preparate, cea mai gravă şi mai periculoasă complicaţie fiind şocul anafilactic, în rezultatul
căruia la pacient cade tensiunea arterială, se instalează tulburări respiratorii, apare o stare
anxioasă/ de frică, şi pacientulyierde cunoştinţa. În asemenea caz într-un răstimp scurt devine
posibil un sfârşit letaI. In această complicaţie este necesară acordarea asistenţei de urgenţă!!!.
Efectul anestezic insuficient apare în cazul alegerii incorecte a anestezicului, sau a
metodicii de anestezie, sau - la încălcarea tehnicii de efectuare a acesteea. Ca urmare a acestui
fapt apare o sensibilitate dureroasă la îndeplinirea etapelor de tratament.

Înghiţirea şi aspirarea instrumentelor

În timpul efectuării tratamentului endodontic poate avea loc pătrunderea instrumentului
în tractul gastroihtestinal (înghiţirea) sau în căile respiratorii (aspirarea). Aceste complicaţii se
întâlnesc rar, dar sunt extrem de periculoase.
 Pot fi aspirate sau înghiţite ace radiculare, freze, files, drill-uri, bucăţele de amalgam,
ciment etc. Cauzele ce contribuie acestei complicaţii sunt: poziţia incorectă a pacientului în
fotoliu, deschiderea incorectă a cavitătii dintelui, neatentia medicului în timpul efectuării
manoperelor endodontice. Este necesar de a respecta strict regula ce constă în faptul că
instrumentul endodontic trebuie ţinut sigur, strâns cu buricele degetelor şi la rotirea acestui
instrument el trebuie operat printr-o captare bună. Pe lângă aceasta, trebuie de atras o atenţie
aparte la fixarea sigură a frezelor în piese.
După fixarea frezei în piesă trebuie de efectuat proba extraorală, pornind bor-maşina, şi numai
după aceasta - de trecut la operarea cu freza acţionată în gura pacientului. Pe lângă aceasta, se
recomandâ'tn caz de manopere endodontice folosirea digii.
Şi - încă ceva!!! Este necesar de folosit în timpul tratamentului aspiratoare de salivă,
deoarece aceasta va împiedica nimerirea salivei pe mâinile medicului şi alunecarea in-
str~mentelor, ceea ce poate duce la căderea ultimilor şi - prin urmare - la înghiţirea lor.
In cazul aspirării instrumentului este necesar de a chema ambulanţa sau echipa de urgenţă
(în instituţii medicale gen spital), pentru efectuarea bronhoscopiei şi extragerea corpului străin
sau de a efectua traheostomia.
În cazul înghiţirii instrumentului şi pătrunderea lui în tractul gastrointestinal este necesar
este făcută pacientului o radiografie cu scop de a determina localizaţia instrumentului înghiţit, i
se administrează preparate sedative şi regim alimentar bogat în celuloză. Trebuie de
preîntâmpinat pacientul despre necesitatea de a-şi urmări scaunul, deoarece în decurs de 2-4 zile
instrumentul trebuie să iasă din organism, ceea ce trebuie de ştiut la sigur. Dacă instrumentul n-a
fost evacuat odată cu scaunul, - este inevitabilă intervenţia chirurgicală.
Varianta optimă este spiializarea şi supravegherea pacientului în serviciu chirurgical.

Emfizemul ţesuturilor moi

Emfizemul (lat. emphysema) - prezenţa aerului în ţesuturi. În stomatologie poate apărea
a.n. emfizem post-operator sau chirurgical (engI. surgical emphysema), când aerul poate
pătrunde in ţesuturi, iar bacteriile pot forma în ţesuturile moi gaze oarecare. Prezenţa gazelor sau
a aerului în ţesuturile afectate creează o senzaţie caracteristică de crepitaţie (este o senzaţie de
trosnire, scrîşnet) la atingere, şi poate fi depistată în cadrul investigaţiei radiologice.
Aerul aflat în ţesuturi uşor se absoarbe imediat ce accesul aerului către ţesuturi sau
formarea în ţesut a gazelor încetează.
Clinic apare asimetria feţei în regiunea emfizemei, iar la palpaţie apare crepitaţia.
Pacientul trebuie calmat şi i se recomandă remedii sedative.
 Bibliografie:

1. Iliescu A. Tratat de endodonție. București, 2015.

2. Nicolau Gh., Nicolaiciuc V., Năstase C., „Bazele endodonţiei practice moderne”,
Chişinău, 2009.
3. Sîrbu S., Ciobanu S. Erori de diagnostic și tratament în terapia stomatologică.
Chișinău, 2017.
4. Jan Lindhe, Niklaus P. Lang. Clinical Periodontology and Implant Dentistry. Sixth
Edition, Vol. 1. Wiley Blackwell, 2015.
5. Sîrbu S., Ciobanu S. Erori de diagnostic și tratament în terapia stomatologică.
Chișinău, 2017.
6. Newman, Michael G., Henry H. Takei, Perry R. Klokkevold, and Fermin A.
Carranza. Clinical Periodontology, 2019.
7. Burlacu V., Cartaleanu A. Erorile endodontice — prevenție și măsuri de combatere,
Buletinul 2012