ACCIDENTE, INCIDENTE,

COMPLICAȚII LEGATE DE
TRATAMENTUL ENDODONTIC
Dr. Creanga Bogdan
Dr. Savulescu Andreea
 Capitole
 Definitie
 Clasificare
 Accidente in timpul prepararii cavitatii de acces
 Accidente in timpul tratamentului mecanic de
canal
 Accidente in timpul obturatiei de canal
 Definitie
 Accidentele si incidentele din timpul tratamentului endodontic, sau accidentele
procedurale, sunt acele accidente nefericite care se produc in timpul tratamentului
endodontic, unele din cauza lipsei de atentie la detalii, iar altele fiind total imprevizibile .

 Cand se produce un accident in timpul tratamentului endodontic, pacientul ar trebui sa fie

informat despre:
 A) Incident;
 B) Proceduri de corectare necesare;
 C) Modalitati de tratament alternativ;
 D) Efectul accidentului asupra prognosticului dintelui.
 In plus medicul dentist care isi cunoaste limitele ar trebui sa cunoasca cazurile potential
dificile si sa trimita pacientul la medicul specialist endodont.

Principalele cauze ale erorilor în cazul tratamentului endodontic sunt:

 •Necunoaşterea anatomiei şi morfologiei dinţilor;

 •Prezenţa zonelor, care topografic se învecinează cu risc posibil;

 •Utilizarea instrumentelor endodontice necorespunzătoare;

 •Utilizarea metodelor (tehnicilor) de tratament incorecte.

Clasificarea erorilor şi complicaţiilor, care pot apărea în timpul
tratamentului endodontic:
 1. Erori şi complicaţii care pot apărea în regiunea coronară a
dintelui şi parodonţiului marginal în timpul creării accesului şi
lărgirii orificiilor de intrare în canal:
 1.1. Erori şi complicaţii mecanice:
 1.1.1. Nedeschidere a camerei pulpare a dintelui (eroare de
trepanare);
 1.1.2. Camera pulpară a dintelui prea larg deschisă;
 1.1.3. Deschidere incompletă a camerei pulpare;
 1.1.4. Perforare a coroanei cu afectarea parodonţiului marginal;
 1.1.5. Perforaţieintraradiculară:
 1.1.6. Fracturare a frezei.
 1.2. Erori şi complicaţii chimice:
 1.2.1. Parodontită marginală arsenicală:
 1.2.2. Parodontită marginală apărută în urma folosirii acidului
tricloracetic, sulfuric,clorhidric etc.
2. Erori şi complicaţii, care pot apărea la nivelul rădăcinii dinţilor.
 2.1. Crearea pragurilor.

 2.2. Căi false (perforarea pereţilor canalului radicular);

 2.3. Fracturare a instrumentelor în canalul radicular;

 2.4. Obturare parţială a canalului radicular;

3. Erori şi complicaţii posibile în parodonţiul apical.

 3.1. Hemoragie în canalul radicular.

 3.2. Traumă mecanică a parodonţiului apical;

 3.3. Afectare a parodonţiului apical de origine chimică:

 3.3.1. Afectare arsenicală a parodonţiului apical;

 3.3.2. Afectate a parodontiului apical cu alte substante chimice;

 3.4. Împingere a maselor putride după apex;

 3.5. Afectare a formaţiunilor anatomice înconjurătoare

(sinusuri, enfizemul ţesuturilor moi, obturarea canalelor radiculare

cu refularea materialului după apex)
4. Erori generale:
 4.1. Aspirare a corpilor străini.

 4.2. Înghiţire a acelor (instrumentelor)

endodontice;
 4.3. Leşin, colaps
 Clasificare

 Accidente in timpul prepararii cavitatii de acces

 Accidente in timpul tratamentului mecanic de canal
 Accidente in timpul obturatiei de canal
Accidente in timpul prepararii cavitatii de
acces endodontic
Un acces corect efectuat este cheia ce asigura o procedura fara erori
in timpul tratamentului mecanic de canal, daca nu este efectuat corect
duce la un esec procedural.
Principalele erori din timpul prepararii cavitatii de acces endodontic
sunt:
 Perforatiile cavitatii de acces, perforatii iatrogene cervicale

 Tratamentul unui alt dinte

 Canale nereperate sau inabilitatea de a negocia canale blocate sau

calcificate
 Deteriorarea unei restaurari existente

 Indepartarea incompleta a tesuturilor cariate

 Deschiderea cavitatii de acces prin coroane de acoperire totale

 Perforatiile cavitatii de acces
 Obiectivul primar al unei cavitati de acces este acela de a oferi
o cale in linie dreapta, neobstruata, catre foramenul apical.
 In timp ce se incearca reperarea orificiilor canalelor radiculare
se pot produce accidente din cauza indepartarii in exces a
tesuturilor dure dentare, pana la efectuarea unei perforatii.
 Esecul in obtinerea unei cai in linie drapta de acces este
principalul factor etiologic pentru alte tipuri de accidente
intracanalare.
 Cavitatea de acces poate fi în funcţie de dinte: rotundă,
ovală sau de formă patrulateră, dar va avea întotdeauna
o morfologie corectă, adaptată celei a dintelui şi o
inclinare convenabilă a pereţilor pentru a permite un
acces bun spre zona apicală.
 Cavitatea de acces trebuie să fie suficient de deschisă:
pentru evitarea oricărei supraobturaţii la nivelul camerei
pulpare, pentru a permite evacuarea debriurilor
organice,reperării variaţiilor anatomice ca de altfel
preparaţiei şi obturaţiei ansamblului sistemului canalar.
 Această cavitate nu trebuie însă să mutileze inutil
dintele.
 Perforatiile

 Sunt de
doua tipuri:
A. Perforatia
laterala a
radacinii
B. Perforatia
furcatiei
radiculare
Cauze
 In ciuda variatiunilor anatomice a configuratiei dintilor, camera pulpara, este

localizata, in majoritatea cazurilor, in centrul coroanei anatomice.

 Sistemul pulpar este localizat in axul lung al dintelui.
 Lipsa de atentie asupra gradului de inclinare axiala a unui dinte in relatie cu

dintii adiacenti si cu osul alveolar poate duce fie la indepartarea excesiva a

peretilor camerei pulpare pana la efectuarea unei perforatii a coroanei sau a
radacinii la diferite nivele.
 Neverifcarea orientarii deschiderii cavitatii de acces in timpul prepararii poate

duce la o perforatie. Medicul dentist ar trebui sa se opreasca periodic si sa

verifice relatia freza-dinte.
 Esecul in directionarea frezei paralel cu axul lung al dintelui.

 Cautarea orificiilor canalelor radiculare printr-o cavitate de acces nepreparata .

 Accesul printr-o camera pulpara aproape aplatizata la dintii pluriradiculari.

 Accesul printr-o coroana de acoperire turnata nu este aliniat cu axul lung al

dintelui.
 O freza incorect directionata poate crea o scobire severa sau o
perforatie in timpul unei preparatii de rutina a cavitatii de acces.
 Unii dinţi prezintă, de fapt, o formă propice erorilor de ax. Este
cazul, de exemplu, al dinţilor care prezintă îngustări importante
ale coletului precum premolarii sau incisivii inferiori. Alţi dinţi,
precum incisivii şi caninii mai ales, au o orientare natural oblică
în plan vestibulo-lingual care ne poate înşela. Dinţii în mezio-
sau distoversie sunt destul de frecvent la originea perforaţiilor.
Oricare ar fi poziţia dintelui pe arcadă, cavitatea de accestrebuie
realizată în axul longitudinal al dintelui.
 Deschiderile insuficiente care merg de la efracţia cornului
sau de la trepanaţia parţială a plafonului pulpar până la
deschiderea incompletă a camerei pulpare reprezintă
originea unor probleme grave. Această deschidere
defectuoasă împiedică eliminarea în totalitate a ţesutului
pulpar ce poate fi la originea coloraţiei ulterioare a coroanei
şi reinfecţiei.
 Ele fac dificil accesul în canale, iar vizibilitatea este nulă.
 În final, ele sunt la originea solicitărilor importante ale
instrumentelor. Existenţa acestor interferenţe coronare poate
sta la origineaunor căi false, lovituri, fracturi ale
instrumentelor prea solicitate, sau de preparaţie parţială şi
incompletă a sistemului canalar. Lipsa deschiderii are drept
consecinţă o preparare lungă, dificilă, deseori incompletă,
care se soldează cu o obturaţie insuficientă şi riscuri
importante de recidivă.
  Preventie

 Examinarea clinica
 Cunoasterea amanuntita a morfologiei dintilor, atat a anatomiei
de suprafata cat si a celei interne si a relatiilor intre acestea,
este obligatorie pentru a putea preveni perforatiile camerei
pulpare.
 Apoi, localizarea si angulatia dintelui trebuie sa fie relationate
cu dintii adiacenti si osul alveolar pentru a evita o preparare
necorespunzatoare a cavitatii de acces.
 In plus, radiografii ale dintilor din diferite unghiuri ofera
informatii despre marimea si intinderea camerei pulpare si
despre prezenta unor modificari interne cum ar fii calcificarile
(pulpolitii) sau rezorbtia interna.
  Proceduri operative

 Initierea deschiderii cavitatii de acces este de preferat

sa se realizeze fara diga pe dinte sau folosind “split
tehnique”, pentru ca permite o aliniere coroana –
radacina mai buna.
 Esecul de recunoastere a momentului cand freza trece
prin tavanul camerei pulpare, atunci cand aceasta este
calcificata, poate duce la scobirea in exces sau la
perforarea zonei de furcatie radiculara.

 Dupa patrunderea in camera pulpara prin tavanul

acesteia, folosirea unei freze de acces cu farful
netaietor va preveni perforarea podelei camerei
pulpare.
 Este necesara folosirea apex locatoarelor si a
radiografiilor excentrice pentru detectarea timpurie
a perforatiilor. Detectarea timpurie reduce daunarea
cauzata de continuarea tratamentului mecanic
( spalaturi, tratament mecanic de canal) si
imbunatateste prognosticul unei reparatii
nechirurgicale.
 Trebuie sa se foloseasca o sursa de lumina
corespunzatoare in timpul prepararii caii de acces .
 Folosirea lupelor sau a microscopului ajuta si la
localizarea orificiilor mici.
  Recunoastere si tratament

 Perforatiile trebuiesc recunoscute timpuriu pentru a se evita

deteriorarea ulterioara a tesuturilor parodontale cu
instrumentarul de canal si cu solutiile de irigare.
 Semnele timpurii de perforatie pot include unul sau mai multe
din urmatoarele semne:
 O durere brusca aparuta in timpul determinarii lungimii de lucru
 Aparitia brusca a unei sangerari
 O senzatie de arsura sau un gust neplacut aparut in timpul
spalaturilor cu hipoclorit de sodiuburning pain
 Alte semne, incluzand o freza maplozitionata radiografic sau
apex locatorul indica patrunderea in tesuturile parodontale
la o lungime mult mai mica decat lungimea de lucru.
 O durere postoperatorie neobisnuit de severa poate
fi cauzata de tratamentul mecanic de canal efectuat
printr-o perforatie nedetectata.
 Dupa o evaluare pe termen lung, alte proceduri,
chirurgicale, pot fi necesare daca apare esecul
tratamentului endoodontic.
 Perforarea laterala a radacinii

 Localizarea si marimea perforatiei rezultate in urma crearii

accesului endodontic sunt factori importanti in determinarea
prognosticului unei perforatii laterale. Daca defectul este localizat
deasupra sau la nivelul inaltimii osului crestal, prognosticul
reparatiei perforatiei este favorabil.
 Aceste defecte se pot repara cu usurinta cu materiale standard de
restaurare cum ar fi amalgamul, cimentul glass ionomer sau
compozitul.
 Dintii cu perforatii situate sub nivelul inaltimii osului crestal in
treimea coronara a radacinii au in general un prognostic scazut.
 Nivelul insertiei epiteliale poate scadea si se formeaza o punga
parodontala, iar pierderea insertiei epiteliale se extinde in sens
apical pana la cel putin adancimea defectului.
 Telul tratamentului este de a pozitiona portiunea apicala a
defectului deasupra osului crestal prin proceduri de extruzie
ortodontica si lungire a coroanei.
 Reparatia interna cu trioxid mineral agregat (MTA) este posibila.
 Scopul tratamentului este pozitionarea portiunii
apicale a defectului deasupra osului crestal.

 Extruzia ortodontica a radacinii este procedura de

electie pentru dintii din zona estetica.
 Se poate lua in considerare si alungirea coroanei
cand rezultatul estetic nu va fi compromis sau cand
dintii adiacenti necesita terapie parodontala
chirurgicala.
 Reparatia interna cu MTA a acestor perforatii s-a
demonstrat a oferi o etansare excelenta in
comparatie cu alte materiale.
 Perforatia furcatiei radiculare
 Perforatia furcatiei radiculare poate fi de doua
feluri: perforatie directa sau de tip stripping.
 Fiecare tip de perforatie a furcatiei radiculare poate
fi creata si rezolvata diferit iar prognosticul variaza.
 Perforatia directa este realizata de obicei atunci
cand se incearca reperarea orificiilor canalelor
radiculare. Este un defect prin impingere a frezei in
furcatie si este de obicei accesibil , poate fi de
dimensiuni reduse si poate avea pereti duri de
dentina.
 Acest tip de perforatie trebuie sa fie imediat reparat
cu ajutorul MTA, daca este posibil.
 Prognosticul este in general bun daca defectul
beneficiaza de o sigilare imediata.
 Perforatia tip stripping implica partea
de furcatie a suprafetei coronare a
radacinii si se produce din cauza unei
preevazari excesive cu acele sau frezele
de canal (Gates Glidden).
 Perforatiile tip stripping sunt in general,
inaccesibile, necesitand o abordare mai
deosebita.

 Esecul pe termen lung rezulta din

infiltrarea materialului de reparatie, care
produce lezarea parodontiului cu
pierderea insertiei epiteliale .
 Tratamentul nechirurgical
 Daca este posibil, repararea nechirurgicala a perforatiilor
furcatiei este de preferat fata de interventia chirurgicala.
 Au fost folosite pentru repararea acestor perforatii
numeroase materiale de restaurare coronara, cum ar fi:
amalgamul, oxid de zinc eugenol, gutaperca, Cavit,
hidrodid de calciu.
 Repararea acestor perforatii este dificila din cauza
vizibilitatii scazute, imposibilitatii de oprire a sangerarii,
calitatii se sigilare a materialelor de reparatie.
 In general, perforatiile ce se produc in timpul prepararii
cavitatii de acces ar trebui sa fie sigilate imediat, cu
pastrarea permeabilitatii canalelor. Repararea imediata a
acestor perforatii cu MTA ofera cele mai bune rezultate in
timp.
 Tratamentul Chirurgical
 Alternativele chirurgicale sunt
hemisectiunea, bicuspidizarea,
amputatia radiculara si replantarea
intentionata.
 Daca prognosticul dintelui care
prezinta acest tip de perforatie este
slab, se poate lua in considerare
informarea pacientului in legatura cu
o alta optiune de tratament, extractia
dintelui in cauza.
 Prognostic

 Factorii ce afecteaza prognosticul pe termen lung al dintilor ce au suferit o

reparatie a unei perforatii:
 Localizarea defectului in relatie cu creasta osoasa;
 Lungimea radacinii;
 Accesibilitatea operatorie;
 Dimensiunile perforatiei (mai putin de 1 mm);
 Prezenta sau absenta unei comunicari parodontale cu perforatia;
 Timpul scurs de la producerea perforatiei la repararea acesteia;
 Capacitatea de etanseizare a materialelor restauratoare;
 Alti factori legati de dotarea si competentele medicului dentist si legati de
atitudinea si igiena orala a pacientului.
Tratamentul endodontic efectuat unui alt
dinte decat cel in cauza
 Tratamentul unui dinte gresit poate fi prevenit cu
usurinta.
 Trebuie sa ne asiguram ca vom trata dintele cauzal
prin examinarea directa (inspectie), teste de
vitalitate, examene complementare (Rx) inainte de a
aplica diga.
 Deteriorarea unei restaurari
existente
 Coroanele din ceramica sunt cele mai
frecvent supuse ciobirii sau fracturarii.
 Cand o asemenea coroana este
prezenta trebuie sa se foloseasca
turbina cu racire si freze diamantate
fine. Nu se va forta freza, trebuie
lasata sa isi realizeze singura o cale.
 Nu se va plasa clema de diga pe
suprafata gingivala a acestor dinti cu
coroane sau fatete ceramice.
 Canale nereperate
 Cel mai frecvent pot ramane nedescoperite urmatoarele
canale : canalele suplimentare din radacinile meziale
ale molarilor maxilari si din radacinile distale ale
molarilor mandibulari.
 Se mai pot omite canalele secundare ale incisivilor
inferiori si canalele secundare si canalele bifurcate din
premolarii inferiori, precum si al treilea canal al
premolarilor superiori.
 Trebuie realizata o trepanare corecta a acestor dinti.
Este necesara o iluminare buna si se recomanda
folosirea sistemelor de marire.
 Accidente posibile in timpul realizarii cleaning and
shaping

 Literatura de specialitate aminteste 2 etape distincte in timpul

tratamentului mecanic de canal:
 a.Cleaning – indepartarea pulpei radiculare, a resturilor organice, a
dentinei alterate;
 b.Shaping – realizarea unei forme a canalului astfel incat sa se poate
realiza o obturatie etansa tridimensionala;
 - In timpul realizarii cleaning & shaping pot sa apara unele probleme:
 Cele mai frecvente accidente procedurale din timpul etapei de
Cleaning & Shaping ale sistemului canalelor radiculare sunt:
formarea de praguri, crearea unui canal artificial, perforatia
radiculara, ruperea instrumentarului in canal si patrunderea solutiei
de irigare in parodontiul periapical.
 Corectarea acestor accidente este in general foarte dificila.
Formarea de praguri
Definitie – un prag se formeaza cand lungimea de lucru nu mai poate
fi instrumentata si se pierde permeabilitatea originara a canalului.
Cauzele favorizante formarii pragurilor:
(1) Acces neadecvat in linie dreapta in canal;
(2) Lipsa irigarii si lubrefierii
(3) Largirea excesiva a unui canal curb cu ace pila si compactarea
detritusurilor dentinare in portiunea apicala a canalului.
(4) Prezenta dentinei alterate in cantitate mare in interiorul canalului
radicular
(5) Incercarea de a depasi curburile canalului cu ace mai groase de nr.
15 si 20
(6) Fortarea zonelor stramte ale canalului cu ace Kerr groase,
folosirea incorecta a acelor Kerr in incercarea de permeabilizare prin
rotatii complete.

Semne clinice - in incercarea de a cateteriza canalul, acul se opreste

in prag la o lungimemai mica decat lungimea de lucru stabilita initial;
 Preventie
 Canalele cele mai susceptibile de a forma praguri sunt inguste, mici ,
curbate si lungi.
 Procedura
 Accesul in linie dreapta
 Masurarea adecvata a lungimii de lucru
 Recapitulare frecventa si irigare dupa folosirea fiecarui ac
 Lubrificare – RC-Prep
 Folosirea acelor flexibile din Ni-Ti
 Fiecare ac se foloseste pana se poate misca liber in canalul radicular,
inainte de a folosi un ac superior ca marime

 Tratament - reluarea tratamentului mecanic cu ace mai subtiri sau ace

precurbate care pot patrunde pe traseul initial al canalului ocolind pragul
si prin miscari de razuire pot desfiinta pragul
 Se foloseste o miscare de reaming o optime de tura pana la o patrime.
 Se foloseste o miscare de pilire directionata departe de furcatie pentru a
da forma de palnie canalului si pentru a reduce curbura coronara.
Tratamentul pragului:
 Pragul este dificil de corectat.

 Incercarea initiala de a depasi pragul si de a recapata lungimea

de lucru se face cu un ac ISO 10.
 Varful acului (2-3 mm) este indoit si se introduce in canal in
directia curburii canalului.
 Se foloseste o miscare de “culegere”pentru a incerca sa se simta
alunecarea in spatiul canalului initial, la o adancime putin mai
mare decat intinderea apicala a pragului.
 Dupa ce se reuseste localizarea canalului initial, acul se va
angaja intr-o miscare de reaming si ocazional cu o miscare de
du-te vino pentru a mentine spatiul creat si pentru a inlatura
detritusul remanent.
 Daca nu se poate localiza canalul initial prin aceasta metoda, se
trece la tratamentul mecanic de canal pe noua lundime de lucru.
 Prognostic

 Esecul tratamentului mecanic de canal asociat cu formarea de

praguri depinde de cantitatea de detritusuri lasate si de marimea
portiunii de canal neinstrumentata si neobturata.

 Aceasta cantitate depinde si de momentul cand s-a format acest

prag in timpul procesului de cleaning and shaping.
 In general, pragurile scurte si curatate au un prognostic bun.

 Aparitia semnelor si simptomelor clinice si radiologice de esec

» retratament chirurgical.
Creatrea unui canal artificial – cale falsa radiculara

 Cauze si Preventie
 Devierea de la calea originala a canalului radicular si creerea unui nou canal reprezinta o cale
falsa radiculara.
 Se creeaza un prag si se pierde lungimea de lucru determinata initial.
 Dorind recastigarea lungimii de lucru, medicul forteaza inaintarea acelor si astfel creeaza o cale
falsa.
 Folosit persistent, acul va perfora suprafata radacinii.
 Cauza
- Folosirea agresiva a acelor din otel
 - Fortarea cu acele Kerr in scopul desfiintariii pragurilor;
 - Insuficienta deschidere a camerei pulpare, varful acului luand o alta directie decat cea
endocanalara;
 - Insistarea cu ace Kerr groase, neflexibile in canalele curbe;
 - Folosirea instrumentelor rotative de canal;

 Semne clinice: pacientul simte o intepatura la o adancime mai mica decat a lungimii delucru;
apare o sangerare abundenta si foarte greu de stapanit;

 Tratament:
 -Pt caile false situate in portiunea incipienta a canalului se incearca obturarea cu ionomeri de
sticla, MTA sau amalgam cu ajutorul acelor Lentullo;
 -Pt caile false din 1/3 apicala se recomanda rezectia apicala la dintii la care conditiile anatomice o
permit

 Management
 Negocierea canalului original este foarte dificila.
 Trebuie sa se verifice daca s-a produs o perforatie.
 Daca nu s-a produs perforarea radacinii , canalul va fi obturat printr-o tehnica de obturatie la cald
cu gutaperca incalzita.
 Exista perforatie->tratament chirurgical.
 Perforatiile radiculare
Radacinile pot fi perforate la diferite nivele in timpul efectuarii tratamentului mecanic de canal.
Localizare - apicale, in treimea medie a radacinii sau cervicale

 Perforatiile apicale
 Perforaţia apicală se întâlneşte, conform unor date, în 9% cazuri din toate erorile
 Perforatiile apicale se produc prin foramenul apical (suprainstrumentare) sau prin corpul
radacinii (cale falsa cu perforatie).
 Cauze ale perforării peretelui apical al canalului radicular:
 A) Încercarea de a trece canalul cu efort în cazul blocării accesului cu rumeguş de
dentină;
 B) Utilizarea instrumentelor cu vârf agresiv;
 C) Utilizarea instrumentelor mecanice pentru prelucrarea canalelor curbe;
 D) Deschiderea insuficientă a cavităţii dintelui sau incercarea de a prelucra canalul
radicular fără crearea accesului direct al instrumentului endodontic în canal.
 E) Alegerea incorectă a instrumentarului endodontic. În cazul lărgirii canalelor
curbe
 este util de utilizat instrumente cu vârf bont din aliaj nichel-tiran (ProFile-uri), care
 dispun de flexibilitate sporită.
 Semne clinice: Instrumentarea canalului dincolo de constrictia apicala produce “zipping” “-
realizarea unei forme eliptice la nivelul apexului cu deplasarea acestuia
 aparitia sangerarii din canal, durere la instrumentare, la un dinte initial asimptomatic,
pierderea brusca a stopului apical.
 Preventie
 Stabilirea corecta a lungimii de lucru si mentinerea acesteia pe
parcursul instrumentarii canalului.
 Tratament
 include stabilirea unei noi lungimi de lucru , crearea unui nou stop
apical si obturarea canalului la noua lungime de lucru
 Plasarea MTA pentru formarea unei bariere apicale previne
patrunderea materialelor de obruratie in spatiul periapical.
 Prognostic
 Succesul tratamentului depinde in principal de marimea si forma
defectului. Un apex deschis sau un apex de forma unei palnii inverse
sunt greu de sigilat si permit patrunderea materialelor de obturatie
dincolo de apex.
 Fracturare a instrumentului în canal
 Fracturarea instrumentului în canal este una din cele mai neplăcute complicaţii
pentru medic şi pentru pacient. Lăsarea în canal a părţii fracturate a
instrumentuluiînrăutăţeste rapid prognosticul tratamentului endodontic, iar uneori
serveşte drept cauză a extracţiei dintelui.
 Cauzele fracturării instrumentului
 - Calitatea necorespunzatoare a materialului din care sunt confectionate acele
 - Erori de tehnica
 - Deformarea canalelor
 - Miscarile bruste ale pacientului
 - Torsiunile repetate imprima o fragilitate progresiva care duce in final la ruperea
acelor
 - Sterilizarea repetata si excesiva a acelor Kerr si Lentullo le altereaza progresiv
calitatea si le diminueaza elasticitatea
 - Folosirea acelor Kerr sau Lentullo de calibru neadecvat lumenului canalului
radicular
 - In timpul obturarii canalelor prin actionarea motorului in sens invers, pasta nu
mai este aruncata in canal si acul se insurubeaza in canal si se va fractura.
 Recunoastere
 Medicul percepe un zgomot caracteristic ruperii unui fragment metalic subtire
avand senzatia de angajare a acului pe canal
 Indepartarea din canal a unui instrument scurtat, cu varful bont.
 Pierderea permeabilitatii lumenului canalului radicular cu scurtatea lungimii de
lucru.
 Daca acul a depasit apexul, pacientul acuza o durere provocata asemnatoare cu
aceea a inteparii mucoasei gingivale
O radiografie este esentiala pentru confirmarea fracturarii instrumentului.
 Tratament

 In principiu exista trei abordari:

 (1) se incearca indepartarea instrumentului,
 (2) se incearca depasirea acestuia, sau
 (3) prepararea si obturarea segmentului situat coronar de instrumentul fracturat.
 Daca fragmentul proemina in camera pulpara se incearca prinderea lui cu o pensa subtire;
 Daca fragmentul se gaseste in portiunea proximala a canalului, dar fara sa proemine in camera
pulpara, se poate largi canalul cu o freza subtire, sferica, din aproape in aproape, pana cand fragmentul
se poate prinde cu ajutorul unei pense.
 Daca fragmentul nu e bine fixat se poate incerca scoaterea lui cu ajutorul unui Tirre-Nerf foarte fin sau
cu ace ultrasonice sau ace Hedstrom.
 Daca fragmentul este situat in treimea coronara si nu poate fi indepartat, acesta se poate lasa pe canal
cu conditia sa se lucreze steril si ulterior sa se poata continua taratamentul mecanic si obturarea
canalului pana la apex – pacientul va fi prevenit si dispensarizat, controale radiologice periodice.
 Daca fragm entul este situat in 1/3 mijlocie se poate incerca utilizarea unor mijloace chimice care sa
dizolve fragmentul (fie il fac friabil, fie largesc canalul prin decalcifiere);
 Daca fragm entul este situat apical – se poate incerca rezectia apicala,radiculectomia, extractia cu
replantare sau extractia propriu-zisa
 Greseli care pot aparea in timpul irigarii
canalelor
 Blocarea unui ac de spalatura in canalul radicular sau
introducerea acestuia prin perforatia radiculara si fortarea
substantei de spalatura produce penetrarea solutiei de
irigare in tesuturile periradiculare cu inflamarea lor si
discomfort pentru pacient.
 Plasarea lejera a acelor de irigatie si irigarea cu grija cu o
presiune scazuta sau folosirea unor ace perforate evita
fortarea solutiilor de irigare in tesuturile periradiculare.
 O durere brusca, prelungita si ascutita in timpul
spalaturilor urmata de un edem brusc,difuz,(mai ales la sol.
de hipoclorit de sodiu) indica penetrarea solutiei de
spalatura in tes. periradiculare .
 Nu se prescriu antibiotice, nu se face drenaj chirurgical.
 Se informeaza pacientul. Se prescriu analgezice.
 Poate fi necesara spitalizarea si interventie chirurgicala.
 Aspiratia sau ingestia instrumentarului

 Aspirarea sau ingestia instrumentelor endodontice –

evenimente serioase dar usor de evitat daca se iau
precautiile necesare.
 Folosirea sistemului de diga constituie standardul de
grija in prevenirea ingestiei/aspiratiei instrumentarului.
 Daca aspiratia sau inghitirea instrumentului se produce,
pacientul trebuie dus imediat intr-o unitate spitaliceasca
de urgenta, insotit obligatoriu de medicul dentist/
endodont.

 Este necesara indepartarea chirurgicala pentru unele

instrumentelor inghitite si aproape pentru toate
instrumentele aspirate.
 Emfizemul tisular
 Desi foarte rar nu trebuie trecut cu vederea
 Cauze
 Uscarea intempestiva a canalelelor sau in timpul unei
rezectii apicale datorita aerului care realizeaza racirea
turbinei.
 Mai probabil se poate produce la dintii frontali, la tineri, unde
canalele sunt mai largi.
 Se produce: edematiere rapida cu tulburari de vorbire si
pacientul prezinta dificultati in respiratie, eritem si crepitatii.
 Preventie - folosirea conurilor de hartie pentru uscarea
canalelor radiculare. Nu se usuca direct canalele.
 Accidente in timpul obturatiei de canal
Obturatiile scurte
Cauze
 Bariera naturala in canal

 Praguri create in timpul prepararii canalului

 Preevazare insuficienta

 Con master neadaptat lungimii sau grosimii

canalului
 Presiune neadecvata in timpul condensarii laterale.

 Tratament:

 Indepartarea obturatiei de canal scurte si efectuarea

retratamentului.
 Daca metoda de obturatie este obturatia prin

condensare laterala la rece, conul master trebuie

marcat la lungimea de lucru.
 Obturatia cu depasire
 Materialul de obturatie in exces poate cauza distructie
tisulara si inflamatie.
 Discomfort postoperator, sensibilitate la masticatie ce
dureaza cateva zile.

Cauze
- Instrumentare excesiva
 Apex deschis

 Indepartarea constrictiei apicale in timpul tratamentului

mecanic, nu mai exista un stop apical.

 Rezorbtie interna inflamatorie

 Dezvoltarea incompleta a radacinii

 Forte excesive in timpul condensarii laterale

Preventie
 Evitarea suprainstrumentarii.

 Prepararea corecta a unui stop apical.

 Alegerea conului master corectsi potrivirea acestuia

la lungimea de lucru – fen de tug back.

 In cazul apexurilor largi – folosirea conurilor master

customizate.
 Fractura radiculara verticala
Cauze
 -tratamentul mecanic de canal si plasarea de pivoti endo.

 Cauza principala este cimentarea pivotilor si aplicarea de forte

excesive de condensare pentru obturarea unui canal preparat

insuficient sau excesiv.
Preventie
 Prepararea corecta a canalului radicular

 Folosirea unei presiuni potivite in timpul obturatiei

 Folosirea finger spreaderelor in locul hand spreaderelor.

Semne
 Sunet brusc si aparitia durerii in timpul obturatiei de canal.

 Aparitia unei pungi parodontale inguste sau a unei comunicari

sinuzale precum si o radiotransparenta laterala ce se extinde

catre portiunea apicala a fracturii verticale.
 Confirmarea - radiologic si chirurgie exploratorie