Encyclopedie: Ministerul Educaţiei Centrul Național de Politici Și Evaluare În Educație
Encyclopedie: Ministerul Educaţiei Centrul Național de Politici Și Evaluare În Educație
Encyclopedie: Ministerul Educaţiei Centrul Național de Politici Și Evaluare În Educație
Probă scrisă
ISTORIE
Clasa a X-a
• Timpul de lucru este de trei ore.
• Ambele subiecte sunt obligatorii.
• Se acordă 10 puncte din oficiu, care se adaugă la Subiectul I.
• Subiectele se tratează pe foi separate.
SUBIECTUL I____________________________________________________(40 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Iluminismul a ajuns la apogeu în 1715, odată cu începerea publicării la Paris a lucrării
Encyclopedie editate de Denis Diderot și Jean le Rond d’Alembert. Diderot a dedicat acest proiect
scopului de a schimba «modul de gândire al oamenilor». Enciclopediștii nu înfruntau doar Biserica
catolică, așa cum o făcuseră Luther și alții. Ei înfruntau întreaga cunoaștere convențională,
îmbrățișând filosofia, știința, economia și politica. Printre colaboratori s-au numărat Voltaire,
Rousseau și Montesquieu. Primele 28 de volume ale Enciclopediei au constituit cel mai
impresionant proiect intelectual european de după Academia platonică. Părea că un zid de multă
vreme ridicat în jurul rațiunii europene, la baza căruia săpaseră deja Renașterea și Reforma, se
prăbușise în sfârșit.“ (Simon Jenkins, Scurtă istorie a Europei de la Pericle la Putin)
B. „În memoria europenilor, secolul al XVIII-lea rămâne Secolul Luminilor. Depășind frontierele
Franței [...] mișcarea se răspândește în toate colțurile continentului. [...]
Filosofia se caracterizează [...] prin primatul rațiunii, astfel o definește Doamna de Lambert într-o
frază celebră: «A filosofa însemnă să-i redai rațiunii întreaga demnitate, înseamnă să o faci să se
bucure din nou de toate drepturile, însemnă să scuturi jugul tradiției și regulilor (1715)». Drept
consecință, curentul datorează mult gânditorilor care, începând din secolul al XVI-lea, cred că
principiile considerate baze intangibile ale societății nu pot fi acceptate fără să fie studiate, chiar
dacă ei nu se ating de instituțiile politice, de credințele religioase sau de regulile morale [...].
Efervescența filosofică atinge cea mai mare intensitate în Franța, țara cea mai bogată din
Europa, cea în care mișcarea intelectuală devine un model începând din secolul al XVII-lea, cea
care a formulat și teoretizat modelul monarhiei absolute de drept divin, dar și cea în care tensiunile
sociale erau cele mai acute.“ (Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
C. „În mod ciudat, secolul al XVIII-lea sau Secolul Luminilor a adus lumii și multă cultură și
libertate sau modele de libertate, dar și despotism sau tiranie și supunere, războaie și multă
suferință. Țările Române au intrat într-o nouă epocă, de afirmare a națiunii moderne prin lupta de
emancipare politică și națională. Națiunile medievale, aflate secole la rând într-un fel de adormire
și divizate, se trezesc la viață, trec într-o etapă nouă, activă, bazată pe legături puternice din
interior și pe aplicarea unor programe care să conducă la libertate. [...]
În acest context, Transilvania avea să fie ocupată de Habsburgi, iar Moldova și Țara
Românească aveau să ajungă într-o stare de dependență mai pronunțată față de Imperiul Otoman,
cu păstrarea, totuși, a autonomiei.‟ (Ioan Aurel Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri)