LĂCĂTUȘ BOGDAN

Un Anonim

România, 2019
CUVÂNT ÎNAINTE ………………………………...…… 9
CAP 1 - O VESTE BUNĂ ……………………………… 11
CAP 2– VICII ……………………………………....…… 17
CAP 3 - UN SIMPLU CORP …………………………… 27
CAP 4– GURU ………………………………………….. 37
CAP 5 - REZOLVAREA NU ESTE ÎN UITARE ……… 49
CAP 6 - CEI 1000 PAȘI ………………………………… 59
CAP 7 - ROZ CU VERDE ……………………………… 75
CAP 8 - DRUMUL DE O SUTĂ DE METRI ………….. 83
CAP 9 - LIMBA JAPONEZĂ …………………………... 95
CAP 10 - POVESTEA ZMEULUI ……………………. 103
CAP 11 - O ALTĂ PERSOANĂ ……………………… 117
CAP 12 - UN NOU DRUM …………………………… 133
CAP 13 - BINE AI VENIT ACASĂ ………….……….. 141
CAP 14 - UN VIS ÎMPLINIT ……………….……...…. 185
UN ULTIM MESAJ …………………………………… 193
 Pe Drumul Schimbării

O veste bună

1.1

Încet, încet își deschise ochii, însă doar pe jumătate.

Simțea dureri îngrozitoare în tot corpul și nu își
aducea aminte deloc cum de a ajuns să fie întinsă pe jos
și nici unde se afla.
Ultima amintire ce o avea era poza trimisă de Radu,
în care îi arătase cum a reușit să facă dintr-o simplă
omletă, o adevărată operă de artă pe pereții bucătăriei.
După care și-a deschis geanta și...
Dintr-o dată nările i se lărgiseră și simți că nu mai
are aer!
Își aminti respirația îmbibată în alcool, mâinile
puternice ce îi acopereau gură și-i rupeau bluza ei
albastră preferată, barba aspră și dură ce îi provoca
durere în timp ce încerca să o... Doamne, Dumnezeule!

11
Lăcătuș Bogdan

Acum înțelegea toată durerea din corpul ei, toată

usturimea de jos.
Mintea încerca să cuprindă toată întâmplarea, dar era
mult prea mult pentru ea momentan, așa că tot ce a putut
face a fost să scoată un oftat lung și să-și piardă iar
cunoștința.

1.2

După câteva minute Andreea își reveni, de data

aceasta fiind conștientă de tot ceea ce i se întâmplase.
Primul gând a fost să rămână acolo, întinsă pe jos.
Poate amorțeala ce o simțea în picioare și în mâini,
care se datora pierderii de sânge masive, se va urca mai
sus spre inimă și cap și poate se va încheia pentru
totdeauna această trăire pe care o simțea cu toată ființa,
plină de durere, umilință, neputință și în același timp,
furie!
După doar câteva secunde însă, instinctul de
supraviețuire câștigă și târându-se spre poșeta răsturnată
la câțiva pași de ea, începu să-și caute telefonul.
Nereușind să găsească nimic și simțind răceala și
amorțeala din picioare și mâini urcând spre piept, începu
să țipe, în speranța că cineva o va auzi.
Țipă de câteva ori după ajutor până simți că nu mai
poate scoate nici un sunet.

12
 Pe Drumul Schimbării

Era atât de epuizată... iar amorțeala parcă devenea

din ce în ce mai plăcută... chiar călduță.
Urechile au început să-i țiuie, privirea să se
încețoșeze și parcă totul începu să se lumineze... sau așa
vedea ea.
Oare e zi? Oare e noapte? Oare am să mor?
Când era mică, mama ei îi povestea despre Rai și
despre cum oamenii buni ajung acolo după moarte și
cum totul este perfect.
Oare asta se întâmplă, merg spre Rai?
Oare se va reîntâlni cu mama ei ce a plecat în urmă
cu câțiva ani acolo?
Și... dacă totuși nu o să ajungă în Rai? Dacă nu a fost
destul de bună?
În delirul ei, încerca să-și aducă aminte de poruncile
lui Dumnezeu.
Oare le-a respectat pe toate?
La cei 28 de ani ai săi, nu ținea minte să fi făcut,
cuiva, vreodată, rău intenționat.
Tot timpul a iubit corectitudinea, sinceritatea și de
fiecare dată când ieșea la plimbare seara uneori singură,
uneori cu Radu, avea mai tot timpul la ea o punguliță cu
grâu pentru porumbei și câteva feliuțe de salam pentru
pisicile și cățeii de pe stradă.
Da... sigur va ajunge în Rai... nu este altă opțiune.

13
Lăcătuș Bogdan

Oare... în Rai sunt ponei? Și zâne? Și unicorni? Și...

În secunda următoare leșină pentru a doua oară în
ultimele cinci minute, dar de data aceasta, nu avea să se
mai trezească singură.

1.3

Ușa la camera de urgențe se deschise violent, iar

Andreea cu masca de aer pe față, inconștientă, cu
perfuzii, acoperită de o pătură gri ce parcă accentua și
mai mult tot acest peisaj sumbru, fu adusă în salon.
După câteva discuții scurte între doctori, Andreea
intră în operație.
Din păcate violatorul a avut un cuțit cu care s-a
ajutat să o dezbrace mai repede și cu care, nu se știa dacă
premeditat sau nu, o înjunghiase în abdomen.
Deja pierduse foarte mult sânge și pericolul de a o
pierde creștea de la minut la minut.
La nici 30 de minute după ce începuse operația,
Radu, încă în pijamale, cu părul său șaten în toate părțile,
cu ochii pierduți și roșii de plâns, intră în camera de
gardă.
A fost nevoie să primească calmante pentru a se
putea liniști și a nu face un atac de panică.
Așa că acum se așeză pe bancă, în sala de așteptare,
așteptând noutăți cu privire la starea de sănătate a

14
 Pe Drumul Schimbării

Andreei.
E ciudat, de atâtea ori vezi lucrurile acestea la
televizor, citești despre ele pe internet sau le auzi la
radio, însă niciodată nu te gândești că ți se pot întâmpla
ție, întodeauna e vorba de alții, gândi Radu.
Poate tocmai din acest motiv, atunci când polițistul
cu vocea sa nazală îi explica la telefon ce s-a întâmplat a
vrut inițial să închidă, gândindu-se că sigur au sunat la
numărul greșit.
Că nu e vorba de Andreea lui... ci pur și simplu o
coincidență nefericită de nume.
Andreea lui urma să apară în orice moment pe ușă,
să facă glume pe seama omletei sale fabuloase, după care
să comande o pizza și să se întindă pe canapea pentru a
urmări serialul lor preferat.

1.4

După aproape două sute de ani de așteptare, sau cel

puțin așa se simți, o asistentă ieși din sala de operații și,
după ce s-a apropiat de el, i-a spus cu o voce blândă că
starea Andreei s-a stabilizat și că e în afara oricărui
pericol.
Credea că cea mai bună veste ce a primit-o în viața
lui a fost acum trei luni, când Andreea a spus ”Da”
cererii sale de căsătorie, ce-i drept, târzie după părerea
părinților lui, ce se așteptau ca până la cei 32 de ani ai săi
15
Lăcătuș Bogdan

să fie măcar la al doilea nepot.

Însă s-a înșelat!
Aceasta era cu siguranță, cea mai bună veste
primită! E în afara oricărui pericol! Totul va fi bine!

16
 Pe Drumul Schimbării

Vicii

2.1

Trecuse aproape o lună de la evenimentul ce îi

schimbase viața, însă ea simțea că timpul a stat pe loc și
se află tot acolo, întinsă pe bordura rece și dură din
parcare.
Nu avea nicio putere, nicio dorință de a merge mai
departe. Nu voia nimic.
Chiar dacă operația a fost încheiată cu succes, chiar
dacă își scoase firele în urmă cu două săptămâni, chiar
dacă rănile începeau să se vindece, încă avea dureri
puternice la fiecare mișcare ce o făcea.
Nu mai voia să ia pastile, se săturase de toate
medicamentele și de stările provocate de ele.
Oricum, indiferent cât de multe lua, amintirile erau
tot acolo, rușinea, durerea, neputința, erau acolo... deci

17
Lăcătuș Bogdan

la folos, de ce să le ia?
În tot acest timp, atât Radu, cât și tatăl ei, îi erau
alături și încercau să o facă să se simtă cât mai bine, să o
ajute să lase în urmă, cât mai repede, acea noapte
fatidică.
Cu toate că le înțelegea intenția, ea ar fi vrut să fie
lăsată în pace, să stea singură.
Îi era rușine să le spună să plece, să o lase în pace.
Îi era rușine să le spună că cel mai bun mod de a o
ajuta este să nu o mai mai privească de parcă ar fi o
persoană cu handicap.
Indiferent cât de bine intenționat era Radu, atunci
când îi spunea că totul va fi bine, că totul va trece și că
sunt împreună în asta... știa că nu este adevărat!
Știa că nu avea cum să o înțeleagă!
Dacă ar face-o, nu ar mai pune-o să retrăiască același
coșmar de fiecare dată, povestind la nesfârșit povestea
tuturor agenților de poliție și reporterilor ce o vizitau
frecvent.
Dacă ar face-o, ar sta lângă ea, ar ține-o de mână și
ar mângâia-o pe cap, așa cum obișnuia să o liniștească
mama ei când era mică, de fiecare dată când avea câte un
coșmar.

18
 Pe Drumul Schimbării

2.2

Cine a spus că timpul le rezolvă pe toate, probabil

nu a avut așa multe de rezolvat în viața asta, se gândea
Andreea.
Cum ar putea vreodată cineva să-și rezolve cu
adevărat genul acesta de probleme?
Cum ar putea vreodată să uite acea noapte? Acele
momente groaznice?
Spera că, atunci când va fi prins acel monstru fără
suflet, care în câteva minute îi distruse toată viața, se va
simți mai bine, mai împăcată, că va fi mai ușurată.
Însă nici când a fost anunțată că a fost prins, nici
când l-a văzut acolo în sala de judecată, cu privirea aceea
ce încerca să mimeze regretul (cu toate că zâmbetul din
colțul gurii ce îl afișa de fiecare dată când se uita la ea, îi
spunea clar că nu regretă nimic), nici după ce a auzit
sentința primită, nu s-a simțit mai bine.
Chiar dacă, datorită mediatizării excesive a cazului
său, violatorul primise pedeapsa maximă, chiar dacă era
conștientă că a făcut un bine și a ajutat la identificarea și
trimiterea după gratii a unui infractor periculos, pentru ea
răul deja fusese făcut și nimic nu va mai putea schimba
lucrul acesta.
Aproape în fiecare seară din ultimele trei luni, câte
au trecut de la eveniment, se trezea urlând, împingându-l
pe Radu de lângă ea și căutând să vadă unde sângerează.

19
Lăcătuș Bogdan

Era obosită, fără chef de nimic și fără nici un țel.

Își reluase munca în cadrul băncii, dar totul era lipsit
de orice culoare sau bucurie pentru ea.
Toți colegii, toți clienții se uitau cu milă la ea și
compătimire și toți se comportau de parcă nu ar fi fost în
stare să aibă grijă de ea.
Viața cu Radu devenise sufocantă. Știa că el dorea
să o ajute, să o susțină, dar prea era în sufletul ei tot
timpul. Nu îi oferea deloc spațiu și asta începea să o irite.
Nici rugăciunile, nici mersul la Biserică nu mai
aveau efectul dorit.
Îi era destul de greu să mai creadă într-un Dumnezeu
iubitor, când El a permis acest lucru în viața ei.
Cum ar putea să se roage, să creadă în El, când El
nu a făcut nimic să oprească ceea ce se întâmplase cu
ea?
Ce fel de persoană este El? Ce fel de tată? De ce nu
a ajutat-o? De ce a permis să se întâmple asta?
Iar dacă nu a putut face nimic, dacă nu a putut
controla nimic, înseamnă că nu e chiar atât de puternic
și omniprezent cum se spune... și atunci de ce să i se
închine Lui?
Începuse iar să ia pastile: Xanax, Cipralex...etc.
Se simțea ca o farmacie mobilă, la câte pastile avea
mereu la ea dar cu toate acestea, nu se simțea deloc mai

20
 Pe Drumul Schimbării

bine. Nici măcar pe aproape.

Singurele momente când se simțea mai bine erau
serile de weekend ce le petrecea în club.
Nu obișnuia înainte să frecventeze cluburile, dar
acum parcă avea nevoie de o evadare și cum clubul se
afla fix vis-a-vis de parcul de lângă banca unde lucra, îi
era foarte ușor după program să traverseze parcul și să
facă un scurt popas acolo.
Cel puțin la început era scurt, însă, după o discuție
cu Radu privind libertatea ei și nevoia de a face activități
fără el, momentele petrecute în club se lungeau până
după miezul nopții în fiecare weekend.
Nu i-a plăcut niciodată alcoolul, dar acum parcă
avea un alt gust, mult mai bun.
Poate nici nu am încercat vreodată să beau cu
adevărat și de accea nu mi-a plăcut, gândi ea.
Dar acum, cu atâtea culori și denumiri diferite, acum
parcă era mult mai bun decât își aducea aminte.
Lucrul care o atrăgea cel mai mult era faptul că după
câteva păhărele de diverse culori și după câteva țigări
mentolate – da, mai nou se apucase și de fumat – viața
parcă era mai colorată.
Păcat însă că putea face acest lucru doar în weekend,
i-ar fi plăcut să iasă mult mai des, era sigură că ar fi
ajutat-o să-și revină mult mai repede.
Oare ce ar spune Radu dacă ar lua câte o sticlă sau
21
Lăcătuș Bogdan

două de vin și acasă? Până la urmă i-a spus că va face

orice ca să o ajute să se simtă mai bine, nu?
Și a fost de acord și cu ieșitul în club cu fetele și cu
fumatul și... până la urmă nu are nevoie de aprobarea
lui, nu are nevoie de aprobarea nimănui!
Este liberă să facă ce vrea ea!

2.3

Putea să jure că ultima oară când s-a uitat la ceas era

22:30 și totuși după nici 20 de minute, ceasul arăta ora 1!
Nu-i venea să creadă că timpul a trecut așa de repede.
Peste fix 14 minute taxiul se opri și o lăsa în fața
scării.
Chiar și sub efectul băuturii, era destul de conștientă
că e târziu și pășind pe vârfuri, încercă să nu facă prea
mult zgomot în casă.
- Andreea, ești ok? Ești bine? Ce s-a întâmplat de ai
ajuns așa târziu? Te-am sunat de peste 20 de ori cred și,
de fiecare dată, îmi intra doar căsuța vocală. Ești bine?
Vorbele lui răsunau în capul ei ca niște lovituri
puternice de tobă, ca niște tunete.
Simțea că îi vibrează tot capul și ar fi vrut să spună
că este destul de mare cât să nu mai dea socoteală
nimănui.
Însă se uită la el, își ceru scuze și fugi spre baie.
22
 Pe Drumul Schimbării

Stomacul ei începuse revolta împotriva

combinațiilor de alcool făcute în acea seară și nu se
simțea bine deloc.
- Andreea, nu ai auzit ceasul!? E opt, ai să întârzii la
muncă!
Oare Radu nu are nimic altceva de făcut decât să-i
țipe în ureche?
Nu vede că abia s-a așezat în pat? Că se pregătește
să doarmă? Oare el nu știe că ea dimineață se trezește
devreme să meargă la muncă?
Ce tot vorbește omul ăsta? Ce opt tot visează acolo?
- Nu am chef de glume la ora asta, lasă-mă să dorm,
spuse ea cu un aer răgușit.
Și, totuși, el se încăpățâna să tragă de ea și să-i arate
ecranul telefonului.
Cu mare dificultate deschise ochii, însă doar pentru
scurt timp.
Lumina de afară o forță rapid să și-i închidă la loc.
Nu-i venea să creadă că are deja câteva ore de când
doarme.
Literalmente nu putea să se miște, nu putea nici
măcar să gândească.
- Sună te rog la muncă și spune-i Marianei că astăzi
întârzii, nu mă simt deloc bine. Să deschidă ea casa în
locul meu.

23