Lucrare Roxana
Lucrare Roxana
Lucrare Roxana
Cuprins..........................................................................................pg. 1
Introducere ....................................................................................pg. 2
Memoriu justificativ.......................................................................pg. 3
I.2.Muşchii coapsei...................................................................pg. 6
I.4.Epidemiologie....................................................................pg. 12
I.6.Evoluţie şi prognostic.........................................................pg. 15
CAPITOLUL II.Tratament...........................................................pg. 16
Concluzii.......................................................................................pg. 38
Bibliografie...................................................................................pg. 39
INTRODUCERE
1
Fractura de femur este una dintre afecţiunile specifice vârstei a treia,importantă prin
consecințele ei atât imediate cât și pe termen lung. Ea apare mai frecvent la femei
decât la bărbați, fiind în relație directă cu osteoporoză, care fragilizează oasele,
nedispunându-le la fracturi.
Cauza cea mai frecventã a fracturii de femur este deteriorarea calității osului în
cadrul procesului normal de îmbătrânire. Pentru a împiedica acest lucru, se
recomandă în primul rând , un mod de viață activ, cu practicarea a minim 30 minute
de mișcare ușoară zilnic,o alimentație bogată în proteine, lactate, fructe și legume
evitarea consumului excesiv de alcool și tutun.
De asemenea ,orice adult peste 40 de ani trebuie să fie conștient că orice fractură
poate fi un semn de avertizare pentru osteoporoză. Așadar, el trebuie să își facă
testele necesare pentru a vedea dacă suferă de această afecțiune și de a urmă un
tratament corect.
Evoluția și prognosticul depind de afecțiunile anterioare ale pacientului și abia
apoi de tipul fracturii,cu sau fără deplasare,fractură de femur putând decompensă un
diabet zaharat, o insuficientă cardiacă sau o altă afecțiune cronică.Fracturile fără
deplasare au o evoluție mai bună, deși nu sunt întotdeauna scutite de complicații
tardive; fracturile cu deplasare nu se vor consolida niciodată fără tratament, și chiar
după un tratament bine efectuat pot evolua către o complicație.
MEMORIU JUSTIFICATIV
2
Asistenta medicală este conștiința celui lipsit de conștiința, dragostea de viață
pentru cel care a încercat să se sinucidă , ochii pentru cel care a orbit de curând ,
cunoștințele și înțelegerea pentru tânăra mamă , mâna pentru cel cu mâna amputată
de curând și vocea pentru cel slab de a putea vorbi."
Sănătatea este un drept fundamental pentru ființă umană.Poate fi definit că un
triplu echilibru , reprezentat de un triunghi echilateral în care fiecare latură reprezintă
o dimensiune.
În activitatea practică pe care am desfășurat-o am întâlnit multe cazuri cu fractură
de femur. Fractură de femur se întâlnește la orice vârstă. La tineri și adulți, însă sunt
rare și legate de cauze accidentale. La vârstnici sunt accidente obișnuite, cu
prognostic foarte grav, cu mare invaliditate și mortalitate crescută. Organismul
vârstnicului întrunește numeroase condiții care pot duce la osteoporoză și fractură.
Când fractura de femur a apărut intervine chirurgia ortopedică. Urmează
reeducarea, pentru aducerea bolnavului în starea motorie anterioară, acesta este un
scop propus, dar greu de atins. Întotdeauna apare riscul patologiei și complicațiilor de
imobilizare, care grăbesc degradarea fizică a bolnavului, determinând complicațiile
psihice și somatice care duc la exitus.Pot apărea stări confuzionale, tulburãri de
comportament, adeseori complicații cardiovasculare, boli infecțioase, infecții urinare,
incontinență, escare de decubit, etc. Îngrijirea precoce și reeducarea dețin un rol
important.
3
I.1ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA FEMURULUI
FEMURUL
Femurul este cel mai lung dintre toate oasele corpului. Având o lungime de 40
până la 50 cm şi fiind înconjurat de o mare cantitate de muşchi, el se articulează în
partea superioară cu osul coxal, iar în partea inferioară cu tibia şi patela (Fig. 1).
Pe schelet este oblic îndreptat de sus în jos şi lateromedial. Când călcâiele sunt
alipite, cele două femure se ating prin epifizele lor inferioare. Aceasta oblicitate este
mai accentuată la femei, deoarece pelvisul este mai larg decât la bărbaţi.
Orientare
Se așează în sus extremitatea cotită, medial suprafață sferică și articulară a
acestei extremități, posterior marginea cea mai aspră a osului.
Elemente descriptive: Femurul prezintă de studiat un corp și două epifize:
Corpul este prismatic triunghiular și deci vom avea de descris trei fete și trei
margini:
-fata anterioară: este acoperită de muşchiul vast intermediar;
-fata laterală da inserţie muşchiului vast intermediar;
Fig.1.
PATELA
Patela sau rotula este un os scurt, turtit și pereche, situat în tendonul mușchiului
cvadriceps femural.
Prezintă de studiat baza, vârful, două fete și două margini. Orientare
Se pune în sus baza, posterior fața articulară și lateral povârnișul cel mai larg al
acestei fete.
Elemente descriptive: două fete, 2 margini, o bază și un vârf Fața anterioară -
este convexă și rugoasă. Fata articulară sau fața posterioară - este destinată
articulației cu fața patelară a femurului.
Prezintă o creastă verticală și două povârnișuri.
Baza privește în sus. Vârful privește în jos.
Marginile sunt în număr de două: medială și laterală. Patelă proemină în
regiunea anterioară a genunchiului și poate și fi explorată atât prin inspecție cât și
prin palpare. Fracturile patelei, relativ frecvente, sunt produse fie de traumatisme,
fie în mod indirect, prin contracția violență a mușchiului cvadriceps femural.
6
Muşchii regiunii anterioare ai coapsei
Muşchiul tensor al fasciei lată
Originea – este pe creasta iliacă, la extremitatea anterioară şi pe spina iliacă
antero-superioară.
Inserţia – se face prin intermediul fibrelor musculare cu direcţie descendentă,
ce converg într-un corp continuat cu tractul iliotibial, ce se înseră pe condilul lateral
al tibiei.
Inervaţia – este dată de nervul fesier superior.
Acţiunea:
- fixează articulaţia genunchiului în extensie;
- este flexor al gambei, când mişcarea a fost iniţiată de alţi muşchi;
- este abductor şi flexor al coapsei, cu punct fix pe pelvis;
- comprimă capul femural în acetabul;
- are un rol în menţinerea echilibrului, în statică şi mers;
Muşchiul croitor
Originea – este pe spina iliacă antero-superioară;
Inserţia – este pe tibie, faţa să medială, proximal, la nivelul „labei de gâscă”,
loc ce serveşte drept inserţie şi muşchilor gracilis şi semitendinos.
Inervaţia – este realizată de ramuri din nervul femural;
Acţiunea:
- flexor al coapsei;
- flexor al gambei pe coapsă;
- slabă acţiune de abducţie, rotaţie laterală a coapsei şi rotaţie medială a gambei;
- înclină şi rotează pelvisul, acţiune ce are loc când ia punct fix pe tibie;
7
Muşchiul cvadriceps femural – este cel mai mare şi cel mai puternic muşchi din
organism. El este alcătuit din 4 fascicule musculare, care au superior origini
distincte, iar inferior se unesc la baza rotulei într-un tendon unic.
Cele 4 fascicule sunt:
- muşchiul drept femural
- muşchiul vast medial
- muşchiul vast lateral
- muşchiul vast intermediar
Muşchiul drept femural are originea, prin tendonul direct, pe spina iliacă
antero-inferioară, iar prin tendonul reflectat, superior de acetabul.
Muşchiul vast lateral are originea pe linia de trifurcaţie laterală a liniei aspre,
pe trohanterul mare, faţa anterioară şi pe femur, faţa să laterală.
Muşchiul vast medial are originea pe linia medială de trifurcaţie a liniei aspre
şi pe faţa inferioară a colului femural.
Muşchiul vast intermediar are originea pe femur, faţa anterioară şi pe linia
aspră, lateral.
Tendonul unic al muşchiului cvadriceps se prinde pe bază şi marginile rotulei
şi se continuă inferior cu tendonul rotulian, care se inseră pe tuberozitatea tibială
anterioară.
Inervaţia – este dată de ramuri din nervul femural;
Acţiunea –
- extensia gambei pe coapsă;
- flexor al coapsei pe trunchi şi uşor abductor, acţiuni realizate de muşchiul drept
femural;
- stabilizează genunchiul în extensie;
Muşchiul articular al genunchiului
Originea – este pe faţa anterioară a femurului, sub vestul intermediar.
Inserţia – se face în fundul prelungirii subcvadricipitale a sinovialei
genunchiului.
Inervaţia – este dată de nervul femural.
Acţiunea – împiedică prinderea fundului de sac sinovial între feţele articulare ale
genunchiului.
Muşchii regiunii mediale ai coapsei
Muşchiul pectineu
Originea – se realizează superficial pe creasta pectineală, ligamentul pubian
superior şi fascia pectinee, iar profund pe ligamentul pubo-femural.
Inserţia – este pe linia pectinee.
Fracturile femurale pot varia foarte mult, în funcție de forța care provoacă
ruptura. Bucățile de os se pot alinia corect sau pot fi în afara aliniamentului
(deplasate), iar fractura poate fi închisa (piele intactă) sau deschisă (osul a perforat
pielea).
Cele mai frecvente tipuri de fracturi ale corpului femural (diafizei femurale) includ:
Fig. 3
1. Fractură transversală
Fractura transversală de femur se produce aproape orizontal pe os (întretaie osul
aproape perpendicular pe diafiză, într-un unghi de cel mult 30 de grade) (Fig. 3).
2. Fractură oblică
În fractură oblică de femur, osul se rupe într-un unghi mai mare de 30 de grade
de-a lungul diafizei.
Traiectul fracturii poate fi atât scurt, cât și lung, produs prin încovoiere. Acest
tip de fractură evidențiază o scurtare clară a femurului (Fig. 3). De obicei,
fractură de femur de tip oblic se fixează prin tratament chirurgical
(osteosinteză) cu șuruburi și tije. Linia de fractură înconjoară diafiză femurală
că dungile de pe o trestie de zahăr. O forță de răsucire aplicată coapsei
cauzează acest tip de fractură.
3 . Fractura cominutiva
În fractura cominutiva, femurul se rupe nu doar în una, ci în mai multe zone. Cu cât
accidentul este mai grav, cu atât există şanse ca osul să se fractureze în mai multe
locuri.
Fracturile cominutive ale diafizei femurale sunt adesea tratate prin fixare internă, cum
ar fi prin implantarea n cui medular sau a unei plăci cu şuruburi, în scopul de a evita
dezavantajele repausului prelungit la pat. Totuşi, în cazurile în care fractura
cominutiva a lezat grav femurul şi are un caracter deschis, se poate utiliza fixarea
exerna (Fig. 3). Fig.4
11
4. Fractura în spirală
Fractura în spirală apare atunci când una din extremităţi este fixată, iar cealaltă
extremitate este în mişcare (Fig.4).
Linia de fractură înconjoară diafiza femurală ca dungile de pe o trestie de zahăr. O
forță de răsucire aplicată coapsei cauzează acest tip de fractură.
Acest tip de fractură mai poartă denumirea de fractură spiroida a femurului.
Fig. 5
5 . Fractură deschisă
Dacă o fractură osoasă se produce în așa fel încât fragmente de oase pătrund prin
piele sau o plagă pătrunde până la osul fracurat, leziunea poartă numele de fractură
deschisă sau compusă. Fracturile deschise implica mult mai multe ţesuturi din jur
precum muşchi, tendoane, ligamente. Ele au un risc mai mare de complicaţii , în
special infecţii și au nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca (Fig.5).”2
I.4 EPIDEMIOLOGIE
SIMPTOMATOLOGIE CLINICĂ
13
evidenţă (în cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor învelite de mase mari
musculare), şi de cele mai multe ori neindicat.
Crepitaţia osoasă se percepe o dată cu abilitatea normală. Ea nu trebuie
confundată cu crepitaţia fină a cheagurilor hematomului.
Întreruperea continuităţii osoase apreciată prin palpare, constituie un semn
preţios.
Netransmiterea mişcării de-a lungul unui os este un semn de fractură complexă.
Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune în evidenţă o fractură,
cu condiţia unei bune execuţii tehnice. El trebuie făcut sistematic, mai înainte de
orice tentativă de reducere, şi pentru a putea fi completă în aprecierea impotentei
deplasărilor, el trebuie să fie efectuat de cel puţin două incidente.
Flictemele provin prin decalarea epidermei de către plasmă său sânge care
provine din focarul de fractură. Constituie un semn aproape constant dar tardiv.
Temperatură ridicată locală. Tegumentele din jurul focarului de fractură locală
au temperatură mai ridicată semn al responsabilităţii crescute.
Edemul local se explica tot printr-o vasodilataţie locală ca şi prin tulburări
locale care apar fie reflex, fie determinată de modificări patologice locale,
compresiune pe vasele de întoarcere.
DIAGNOSTICUL POZITIV
Examinarea clinică
Cel mai comun mod de a evalua o fractură este cu raze X, care oferă imagini
clare ale oaselor. Razele X pot arăta dacă un os este intact sau rupt. Ele pot arăta, de
asemenea tipul de fractură și în cazul în care se află în interiorul femurului.
14
În caz de incertitudine sau de informaţii suplimentare medicul poate dispune o
scanare CT. O scanare CT prezintă o imagine în secțiune transversală a membrelor
tale. Aceasta poate oferi medicului informații valoroase despre gravitatea fracturii.
De exemplu, uneori liniile de fractură poate fi foarte subțiri și dificil de vizualizat pe
o radiografie.
16
Tratamentul ortopedic
Tratamentul chirurgical
Programarea intervenţiei chirurgicale:
În cazul în care ţesutul cutanat din jurul fracturii este intact, intervenţia chirurgicală
se va temporiza până la stabilizare pacientului. Fracturile deschise, pe de altă parte,
expun zona afectată, ceea ce o face susceppptibila pentru infecţii şi necesită
intervenție chirurgicală imediată pentru a preveni infecţia.
În timpul scurs de la primirea îngrijirii medicale de urgenţă şi până la intrarea
în sala de chirurgie ortopedică, piciorul afectat va fi imobilizat într-o atelă totală(pe
tot piciorul) sau printr-o tracţiune transscheletica pentru a menține fragmentele
osoase cât mai bine aliniate posibil și pentru a menține lungimea piciorului.
Tracțiune scheletică este un sistem de scripete de greutăți și contragreutăți care
ține fragmentele osoase împreună.
Tratamentul chirurgical aplicat fracturilor de diafiza femurală
1. Fixator extern
În acest tip de operație, știfturi metalice sau șuruburi sunt plasate în os
deasupra și sub zona de fractură. Pinii și șuruburile sunt atașate la un cadru
metalic în afara pielii.
Acest aparat este un cadru de stabilizare care menţine oasele în poziția corectă
astfel încât acestea să se poată vindeca.
Fixarea externă este de obicei un tratament temporar pentru fracturile de femur.
Deoarece acestea sunt ușor de aplicat, fixatoarele externe sunt de multe ori
puse pe când un pacient are mai multe leziuni și nu este încă gata pentru o
intervenție chirurgicală mai lungă pentru a repara fractură. Un fixator extern
oferă o bună stabilitate, temporar până când pacientul este suficient de sănătos
pentru operaţia finală. În unele cazuri, un fixator extern este lăsat până când
femurul este complet vindecat.
2. Tijele intramedulare
În timpul acestei proceduri, o tijă metalică special concepută este introdusă în
canalul medular al femurului. Tija trece peste fractura pentru a o menține în poziție.
O tijă centromedulară poate fi introdusă în canal fie la nivelul șoldului sau
genunchiului printr-o incizie mică. Se înșurubează la nivelul osului la ambele capete.
Acest lucru ține şuruburile și osul în poziția corectă de vindecare. Cuiele (şuruburile)
intramedulare sunt de obicei realizate din titan. Ele sunt de diferite lungimi și
diametre pentru a se potrivi tuturor mărimilor de femur.
3. Plăci și șuruburi
17
În timpul acestei operațiuni, fragmentele osoase sunt repoziționate (reduse) în
alinierea lor normală. Ele sunt menținute împreună cu șuruburi speciale și plăci
metalice atașate la suprafața exterioară a osului.
Plăcile și șuruburile sunt adesea folosite atunci când tija centromedulară este
contraindicata, cum ar fi în fracturi care se extind într-una din articulațiile șoldului
sau a genunchiului.
În unele cazuri, medicii vor permite pacienților să pună cât mai mult posibil
greutate pe piciorul drept după operaţie. Cu toate acestea, este posibil să nu fi capabil
de a pune întreaga greutate pe picior până ce fractura nu a început să se vindece. Este
foarte important să urmați instrucțiunile medicului dumneavoastră cu atenție.
Când pacientul începe să meargă, cel mai probabil va avea nevoie de cârje sau baston
pentru sprijin.
Pentru că se pierde în cele mai multe cazuri, rezistenta musculară în zona afectată,
exerciţiile în timpul procesului de vindecare sunt importante. Kinetoterapia ajuta la
restabilirea forţei musculare normale și a flexibilităţii ţesuturilor.
Un fizioterapeut va începe exerciţiile fizice specifice cu pacienţii ce au fost operaţi în
timp ce sunt încă în spital. Terapeutul va ajuta, de asemenea, la utilizarea cârjelor sau
bastonului.”4
1.Hidroterapia
-Dusul cu aburi
Duşul cu aburi consta în proectarea vaporilor supraancalziti asupra regiunii
limitate. Tehnicianul trebuie să fie atent că nu cumva să stropească bolnavul cu
picături de apă fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe furtun şi pe porţiunea
metalică a duşului. Este nevoie că instalaţia pentru duşul cu aburi să fie prevăzută cu
dispozitive de separare a apei de condensare şi cu supraancalzitoare pentru aburi.
Înainte de a aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul şi-l proecteaza pe
palmă pentru a se asigura de lipsa picăturilor de apă fierbinte.
Durata duşului cu aburi este de 3-6 minute se poate să fie dat ca procedura de
sine stătătoare, poate să preceadă o baie generală sau se poate asocia cu masaj.
La sfârşit se aplică o procedură de racire-spalare sau dus de 18°-20°.
Modul de acţiune: duşul cu aburi are o acţiune puternică asupra circulaţiei, provocând
hiperemie şi resorbţie locală.
-Dusul-masaj
-Baia kinetoterapeutica
Duşul subacval:
Consta din aplicarea sub apă a unui duş sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu
temperatură mai mare decât a apei de baie. El se poate efectua într-o cadă cu apă la
35°-38°C cu ajutorul unui duş sul mobil cu presiune mare care se introduce în apă pe
segment sub controlul uneia din mâinile asistentului până la 5-10cm de regiunea de
aplicat. Durata procedurii este de 5-10minute. Acţiunea intensă a duşului subacval se
datoreşte temperaturilor diferite baie şi dus precum şi masajului puternic al coloanei
de apă care comprima puternic ţesuturile.
Efectul este asemănător duşului masaj dar este suportat mai bine datorită băii
calde.
2. Termoterapia
-Compresele cu aburi
Avem nevoie de: două bucăţi de flanela, o bucată panza simplă sau un prosop,
o pânză imperneabila, o găleată cu apa, la temperatura de 60-70°.
Se plasează pe regiunea interesată o flanelă uscată peste care se aplică o bucată
de pânză sau prosopul muiat în apă fierbinte şi bine stors, iar peste aceasta se aplică
cealaltă flanela. Totul se acoperă cu bluză imperneabila sau se aplică un termofor.
Durata totală a procedurii este de minim 20 de minute şi de maximum 60 de
minute.
Modul de acţiune: resorbtiv, analgezic, antispastic
-Impachetarea cu parafină
3 Electroterapia
Curentul galvanic
Curentul diadinamic
Curenţii Trabert
Sunt curenţi cu impulsuri de frecvenţa 140 Hz, impuls 2 ms, pauză 5 ms, la
care tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 15-20
minute, cu creştere treptată a intensităţii. Se repeta de 1-2 ori pe zi.
Atât curentul diadinamic, cât şi curentul Trabert determina o puternică
senzaţie, cu aspect vibrator, o excitaţie a mecanoreceptorilor ţesuturilor de sub
electrozi. Efectele antalgice se explică tocmai prin această senzaţie.
21
Curentul faradic
Ultrasunetele
Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde electromagnetice (ca la
radar) direcţionat spre zona de tratat. Sunt metode radiante cu care putem încălzi
ţesuturile pe profunzimi variabile în funcţie de tipul emiţătorului, de distanta acestuia,
de tegument, de dozaj, de durata tratamentului.
Radiaţia infraroşie
4. Masajul medical
Efecte locale:
Acţiune sedativă asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare şi articulare.
Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează repetat
extraceptorii şi proprioceptorii existenţi.
Acţiunea hiperemianta locală se manifesta prin încălzirea şi înroşirea
tegumentului asupra căruia se exercita masajul această acţiune se exercită prin
manevre mai energice care comprima alternativ vasele sangvine.
Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona
masată. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficientă venoasă periferica şi apare după manevre profunde care
conduc lichidul de stază de la periferie spre centru.
Efecte generale:
Creşterea metabolismului bazal stimulează funcţiile aparatului respirator şi
circulator, influenţează favorabil starea generală a organismului,imbunatate-
ste somnul, îndepărtează oboseala musculară.
Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este reprezentată de
mecanismul reflex asupra organelor interne.
Aceasta se explică prin stimulii care pleacă prin exteroceptori şi
proprioceptori, care simt de diferite intensităţi pe cale aferenta către SNC, iar de
acolo pe cale eferenta, ajung la organele interne în suferinţa. Toate acţiunile care se
petrec la exteriorul corpului ajung şi la distanţă (la organele interne). Fiecare organ se
manifesta prin senzaţii dureroase pe tegument, deci fiecărui organ îi corespunde la
exterior o zonă cutanată reflexogena sau metamerica, care trebuie cunoscută de
maseur pentru a şti să acţioneze cu manevre specifice pentru organele interne.
Un alt mecanism al masajului este acţiunea mecanică produsă de manevrele
mai dure ca frământarea: contratimpul, mangăluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul
care se face transversal pe fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii,
îmbunătăţirea funcţiei şi forţei musculare care participă la mişcarea într-o articulaţie.
Prin această acţiune mecanică, lichidele interstiţiale în exces din muşchi, se
resorb în sânge pentru a fi eliminate de organele excretoare; îmbunătăţeşte activitatea
circulaţiei sângelui care duce la mutaţia elementelor anatomice din întreg organismul
şi odată cu aceasta reducerea activităţii inimii.
Tehnica masajului
23
a)Masajul regiunii fesiere
Regiunea fesieră este limitată în sus de creastă iliacă, în jos de plica fesieră.
Masajul regiunii fesiere va consta în neteziri şi presiuni efectuate cu pulpa degetelor
reunite, urmate de un masaj vibrator, insistent mai ales în plica fesieră, la nivelul
mării scobituri sciatice.
c)Masajul coapsei
Coapsa are forma unui trunchi de con cu baza în sus. Distingem la coapsă
regiunea femurală anterioară şi posterioară.
În regiunea femurală anterioară pielea este mai groasă pe partea laterală decât
pe cea internă este mai mobilă, alunecând pe planurile subiacente. Maseurul trebuie
să respecte partea superioară a coapsei, triunghiul Scarpă.
Regiunea femurală posterioara are pielea de asemenea foarte mobilă, cu
excepţia părţii externe.
Masajul coapsei începe cu netezirea cu presiune bimanuala, mai întâi pe fata
anterioară şi externă, bolnavul fiind în decubit dorsal, apoi pe fata posterioară şi
internă, bolnavul fiind în decubit ventral. Se execută aceste meteziri cu policele pe
fata anterioară şi cu celelalte patru degete pe fata posterioara a coapsei începând din
dreptul genunchiului în sus către baza coapsei.
Urmează frământarea musculaturii coapsei, care se poate face cu energie, sub
toate formele, de la presiune cu o mână sau cu ambele mâini în petrisaj, cu torsiune a
musculaturii.
În regiunea laterală a coapsei, pe tensorul fasciei lată se face masajul cu dosul
falangelor, sub formă de pieptene, de jos în sus.
Kinetoterapia
24
Reeducarea flexiei se poate face prin:
Reeducarea extensiei
25
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Reeducarea abducţiei
26
Exerciţiul 1 - Pacientul în ortostatism, cu membrul inferior lezat întins şi în
uşoara abducţie, cu piciorul sprijinit pe un mic suport: executa o genuflexiune pe
membrul inferior sănătos.
Reeducarea adductiei
Reeducarea rotaţiei
27
Exerciţiul 1- Bolnavul şezând pe sol, cu genunchii flectaţi şi picioarele în afara
axului coapsei (rotaţie internă) sau înăuntrul axului (rotaţie externă).
B. Reluarea mersului
1.Mersul, fără sprijin pe membrul inferior afectat este aproape regulă într-o primă
etapă, în recuperarea traumatismelor şoldului. Pacientul este învăţat să meargă cu
cârje astfel:
a) sprijin pe membrul sănătos;
b) cârjele se duc în faţă;
c) membrul afectat se duce între cârje, fără încărcare (atinge doar solul);
d) se trece greutatea corpului pe cârje prin balansarea în faţa a acestora;
e) membrul inferior sănătos se trece printre cârje şi se sprijină pe sol înaintea
cârjelor, concomitent cu trecerea greutăţii corpului de pe cârje pe membrul sănătos.
Pacientul va fi învăţat să urce şi să coboare o scară. Se urcă cu membrul
sănătos apoi cârjele şi membrul afectat apoi este adus piciorul sănătos pe aceasi
treaptă.
28
2.Mersul cu încărcare a membrului afectat se reia treptat, în funcţie de tipul
lezionar. În fractura închisă de col femural încărcarea pe membrul afectat începe
după 90 zile Aceste momente nu înseamnă reluarea sprijinului 100%, ci doar
începutul cu un procent de 8-10% din greutatea corpului.
Terapia ocupaţională
Este o metodă de reeducare activa care completează kinetoterapia folosind
diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop
recreativ şi terapeutic, ajutând bolnavul să folosesca mai bine muşchii rămaşi
indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de boală, contribuind astfel la readaptarea
funcţională la gesturile vieţii curente.
Cura balneo-climaterica
CAZUL I
1. Date personale
Nume şi prenume Popescu Iuliana
Vârsta: 76 ani
Domiciliul: Comună Dobreşti, judeţul Bihor
Ocupaţia: Pensionara
Diagnostic principal: fractura de diafiza femurală la nivelul coapsei drepte
Motivele internării : durere la nivelul coapsei drepte.
impotenta funcţională
Istoricul bolii: Traumatism prin cădere de la înălţime pe membrul inferior drept în
urmă cu 2 ani.În urma căderii a suferit o fractură de diafiza femurală care a necesitat
operarea.Pacienta a urmat cure de recuperare odată la 6 luni.
Actual solicita reevaluarea clinico-functionala în instituirea terapiei
Examenul obiectiv :
- înălţime 1,63 m , greutate 73 kg
6Marcu Vasile – Masaj si kinetoterapie.
30
- contractura musculară la nivelul coapsei drepte
- redoare la nivelul coapsei drepte
- durere la nivelul coapsei drepte
Examene de laborator:
– VSH = 7/19 mm/h`,fibrinogen = 250mg/dl
– L = 58650/ul, Hgb = =13,4g/dl,HCT = 38,5%
Tr = 3436000ul;
– Glicemia = 152 mg/dl;
– Colesterol = 300 mg/dl,trigliceride = 176 mg/dl
– Acid uric = 5,7 mg/dl
Examenul radiologie:
– scăderea densităţii minerale a oaselor
Elemente de alimentaţie :
– 2 – 3mese/zi, neregulate
Elemente de eliminare :
– diureza şi tranzit intestinal fiziologice
Manifestări de dependenţa :
– dureri la nivelul coapsei drepte
– limitarea activităţilor de autoingrijire: îmbrăcare , dezbrăcare, igiena şi
alimentaţie
– dificultatea de a se odihni şi recreea
– limitarea mobilităţii
– necunoaşterea factorilor şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a dureri
– tulburări ale circulaţiei venoase şi periferice
Elemente de autonomie:
– respiraţia
– funcţia de eliminare
– menţinerea constantă a temperaturi corpului în limite normale
– comunicarea
– acţionarea conform credinţelor şi valorilor proprii
Tratament instituit :
a)tratament igienico-dietetic:
– respectarea orelor de somn
– plimbări în aer liber înainte de culcare pentru combaterea tulburărilor de somn
– repaus articular periodic după orice activitate fizică
– evitarea frigului şi umezelii
– evitarea traumatismelor membrului inferior drept
b)tratament medicamentos
– algocalmin 3x1 tb/zi
– calciu 1 tb /zi
c) tratament fizical – kinetic:
– electroterapie:
- ultrasunet cu diclofenac la membrul inferior drept 1 = 0,7 W timp de 5 min cu
efect endometric , vasodilatator ,miorelaxant şi antialgic
31
- ionogalvanizari cu clorura de calciu 1-3 % timp de 10 min
- curent interferenţial – aplicaţie membrul inferior drept 50 Hz = 5 min , 0 –
100 Hz = 10 min şi 50 Hz = 10 min cu efect antialgic
– hidrokinetoterapie în bazin , apa la 38°C,timp de 15 min cu efect vasodilatator,
miorelaxant şi antialgic
– masajul sedativ al musculaturii membrului inferior drept, utilizând netezirea,
fricţiunea şi vibraţia timp de 20 min
Recomandări:
– menţinerea greutăţii ideale;
– evitarea frigului,umezelii şi traumatismelor membrului
– respectarea principiilor de igienă a membrului;
– menajarea membrului în timpul activităţilor şi evitarea activităţilor care solicita
prea mult membrul
– repetarea terapiei balneo-fizicale peste 6 luni
– dispensarizare
Cazul II
1. Date personale
Nume şi prenume :Filipas Florin
Vârsta: 46 ani
Domiciliul: Oraş Stei, judeţul Bihor
Ocupaţia: şofer
2.Date medicale
Diagnostic principal: fractura de diafiza femurală la nivelul coapsei stângi
Motivele internării : durere la nivelul coapsei stângi
redoare articulara la nivelul membrului inferior stâng
Istoricul bolii: Traumatism prin accident de maşină la membrul inferior stâng în urmă
cu 3 ani.În urma accidentului a suferit o fractură deschisă de diafiza femurală care a
necesitat operarea şi introducerea unei tije.În urmă cu 2 ani i-au fost extrase
materialele de osteosinteza.Pacientul a urmat cure de recuperare odată la 6 luni.
Actual solicita reevaluarea clinico-functionala în instituirea terapiei
Examenul obiectiv :
- înălţime 1,73 m , greutate 90 kg
32
- contractura musculară la nivelul coapsei stângi
- redoare la nivelul membrului inferior stâng
- durere la nivelul coapsei stângi
Examene de laborator:
– VSH = 7/20 mm/h`,fibrinogen = 250mg/dl
– L = 58655/ul, Hgb = =13,5g/dl,HCT = 37,5%
Tr = 3435000ul;
– Glicemia = 154 mg/dl;
– Colesterol = 310 mg/dl,trigliceride = 178 mg/dl
– Acid uric = 5,8 mg/dl
Elemente de alimentaţie :
– 2 – 3mese/zi, neregulate
Elemente de eliminare :
– diureza şi tranzit intestinal fiziologice
Manifestări de dependenţa :
– dureri la nivelul coapsei stângi
– limitarea activităţilor de autoingrijire: îmbrăcare , dezbrăcare, igiena şi
alimentaţie
– dificultatea de a se odihni şi recreea
– limitarea mobilităţii
– necunoaşterea factorilor şi a mijloacelor de prevenire şi combatere a dureri
– tulburări ale circulaţiei venoase şi periferice
Elemente de autonomie:
– respiraţia
– funcţia de eliminare
– menţinerea constantă a temperaturi corpului în limite normale
– comunicarea
– acţionarea conform credinţelor şi valorilor proprii
Tratament instituit :
a)tratament igienico-dietetic:
– respectarea orelor de somn
– plimbări în aer liber înainte de culcare pentru combaterea tulburărilor de somn
– repaus articular periodic după orice activitate fizică
– evitarea frigului şi umezelii
– evitarea traumatismelor membrului inferior stâng
b)tratament medicamentos
– algocalmin 3x1 tb/zi
– diclofenac 25 g 1 tb /zi
c) tratament fizical – kinetic:
– electroterapie:
- ultrasunet cu diclofenac la membrul inferior stâng 1 = 0,7 W timp de 5 min cu efect
endometric , vasodilatator ,miorelaxant şi antialgic
- curentul diadinamic: se prescrie în aplicaţii transversale sau longitudinale: o
perioadă lungă, de 4 minute , difazat fix 4 minute ambele, cu efect sedativ
33
- baia kinetorepică cu apă la temperatura 35 - 37 – 38°C.Timp de acţiune 20 -- 30
minute cu efect vasodilatator, miorelaxant şi antialgic
– masajul sedativ al musculaturii membrului inferior stâng, utilizând netezirea,
frământarea şi tapotament timp de 20 min
Recomandări:
– scăderea pacientului în greutate;
– evitarea frigului,umezelii şi traumatismelor membrului inferior stâng;
– respectarea principiilor de igienă ;
– menajarea membrului în timpul activităţilor şi evitarea activităţilor care solicita
prea mult membrul inferior stâng;
– repetarea terapiei balneo-fizicale peste 6 luni;
– dispensarizare.
Cazul III
1. Date personale
Nume şi prenume :Rusu Maria
Vârsta: 52 ani
Domiciliul: Oraş Oradea, judeţul Bihor
Ocupaţia: vânzătoare
2.Date medicale
Diagnostic principal: fractura de col femural stâng
Motivele internării : durere la nivelul şoldului stâng
impotenta funcţională
Istoricul bolii: Fractura prin cădere, la nivelul şoldului stâng.Pacienta a necesitat
operarea .Pacienta a urmat cure de recuperare odată la 6 luni.
Antecedente personale: menopauza la vârsta de 50 ani
Actual solicita reevaluarea clinico-functionala în instituirea terapiei
Examenul obiectiv :
- înălţime 1,65 m , greutate 70 kg
34
- redoare la nivelul membrului inferior stâng
- durere la nivelul şoldului stâng
Examene de laborator:
– VSH = 7/17 mm/h`,fibrinogen = 250mg/dl
– L = 58655/ul, Hgb = =13,5g/dl,HCT = 37,5%
Tr = 3435000ul;
– Glicemia = 160 mg/dl;
– Colesterol = 190 mg/dl,trigliceride = 165 mg/dl
– Acid uric = 5,8 mg/dl
Examenul radiologie:
– scăderea densităţii minerale a oaselor
– osteofitoza marginală
- apariţia de chisturi osoase subcondrale sau periarticulare
Cele 14 nevoi fundamentale ale omului:
– nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
– nevoia de a se alimenta şi hidrata
– nevoia de a elimina
– nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
– nevoia de a dormi şi odihni
– nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca
– nevoia de a-şi menţine temperatura corpului
– nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre
– nevoia de a evita pericolele
– nevoia de a comunica
– nevoia de a învăţa
– nevoia de a se realiza
– nevoia de a se recrea
– nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe
În urma culegerii datelor privind cele 14 nevoi fundamentale am constatat că
pacienta prezintă manifestări de dependenţa la următoarele nevoi:
- nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
- nevoia de a dormi şi odihni
- nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca
- nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre
Elemente de autonomie:
– respiraţia
– funcţia de eliminare
– menţinerea constantă a temperaturi corpului în limite normale
– comunicarea
– acţionarea conform credinţelor şi valorilor proprii
Tratament instituit :
a)tratament igienico-dietetic:
- regim alimentar cu conţinut adecvat de calciu, proteine şi vitamine;
35
- schimbarea modului de viaţă cu renunţarea la regimuri alimentare
hiperproteice şi evitarea fumatului şi a consumului de alcool.
- reducerea raţiei calorice (în caz de imobilizare la pat) pentru evitarea
imobilităţii.
- expunerea normală la soare în vederea unor sinteza adecvată de vitamina D.
- alimentaţia osteoporoticilor să fie foarte bogată în lactate, mai ales în cazul
celor care îşi consolidează fracturile.
b)tratament medicamentos
– fenilbutazona 1 tb /zi
– calciu 1-1,5 g/zi
– vitamina D 1 tb/zi
c)tratament fizical – kinetic:
– electroterapie:
- ionizările cu calciu în aplicaţiile transversale, electrodul pozitiv fiind îmbinat
cu clorura de calciu 1 % , cel negativ cu iodura de calciu 1%, timpul de expunere este
10 min , în 12 şedinţe
- curenţi interferenţiali cu frecvenţe cuprinse între 0-100 Hz.,dispoziţia se face
pe articulaţia şoldului, în aşa fel încât punctul de interferenţă maximă să fie localizat
în centrul articulaţiei pelviene,se face pentru stimularea circulaţiei, durata expuneri
este de 15 minute în 12 şedinţe.
- curenţii exponenţiali se aplică pe dispoziţii anterioare posterioare şi laterale,
stimulând muşchii flexori,extensori şi abductori , timpul de expunere 6 min, numărul
de şedinţe este 12.
- hidroterapie:
- dus subacval cu apă la temperatura de 38 ° şi presiunea duşului la 3
atmosfere timp de 10 minute , număr de şedinţe 12
– masaj:
– masajul sedativ al musculaturii soldului şi membrului inferior stâng, utilizând
netezirea, frământarea şi vibraţia timp de 20 min, în 12 şedinţe
– terapie ocupaţională:
– pedalaj pe bicicletă
– mers pe teren accidentat
– pedalatul la maşina de cusut timp de 30 min , număr de şedinţe 12
Recomandări:
– menţinerea greutăţii ideale;
– evitarea frigului,umezelii şi traumatismelor membrului
– respectarea principiilor de igienă a membrului;
– menajarea membrului în timpul activităţilor şi evitarea activităţilor care solicita
prea mult membrul
– repetarea terapiei balneo-fizicale peste 6 luni
36
– dispensarizare
CONCLUZII
Bibliografie
INTERNET Wikipedia
38
SBENGHE, TUDOR Recuperarea medicală a sechelelor
posttraumatice ale membrelor
Editura Medicală 1996
39