Ministerul Sănătăţii Nr.

752 din 13 iunie 2018

Ministerul Educaţiei Naţionale Nr. 3.978 din 18 iunie 2018
Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare Nr. 136 din 12 iunie 2018

ORDIN
pentru aprobarea Normelor privind cerinţele de bază de securitate radiologică*)

Publicat în: Monitorul Oficial Nr. 517 bis din 25 iunie 2018

    Notă importantă:
    Pentru aplicarea normelor, a se vedea prevederile art. 2 şi art. 3 din acestea.

    *) Ordinul nr. 752/3.978/136/2018 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 25
iunie 2018 şi este reprodus şi în acest număr bis.

    În conformitate cu:
    - Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu
modificările şi completările ulterioare;
    - Hotărârea Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu
modificările ulterioare;
    - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.627/2003, cu modificările şi completările ulterioare,
    având în vedere:
    - Directiva 2013/59/EURATOM a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de
bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare a
Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom;
    - art. 10 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
    - art. 175 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
    - art. 5 alin. (1), art. 35 lit. a), art. 38, 39 şi 39  din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă,
1

reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare,
    luând în considerare: Referatul de aprobare nr. SP6.584 din 13.06.2018 al Ministerului Sănătăţii, nr. 9.726
din 18.06.2018 al Ministerului Educaţiei Naţionale şi nr. 3.355 din 12.06.2018 al Comisiei Naţionale pentru
Controlul Activităţilor Nucleare,

    ministrul sănătăţii, ministrul educaţiei naţionale şi preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul
Activităţilor Nucleare emit următorul ordin:

    Art. 1 - Se aprobă Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, prevăzute în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
    Art. 2 - (1) Autorizaţiile, certificatele de înregistrare şi permisele de exercitare emise de Comisia Naţională
pentru Controlul Activităţilor Nucleare înainte de intrarea în vigoare a prezentului ordin îşi menţin valabilitatea
până la termenul prevăzut de acestea.
    (2) Prevederile prezentului ordin se aplică şi cererilor de eliberare a certificatelor de înregistrare,
autorizaţiilor şi permiselor de exercitare în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a acestuia.
    Art. 3 - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin se modifică şi se completează
corespunzător:
    a) Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul
Activităţilor Nucleare nr. 285/79/2002 pentru aprobarea Normelor privind radioprotecţia persoanelor în cazul
expunerilor medicale la radiaţii ionizante, cu completările ulterioare;
    b) Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 944/2001 pentru aprobarea Normelor privind supravegherea
medicală a persoanelor expuse profesional la radiaţii ionizante, cu completările ulterioare.
    Art. 4 - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:
    a) Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000 pentru
aprobarea Normelor fundamentale de securitate radiologică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 404 şi 404 bis din 29 august 2000, cu completările ulterioare;
    b) anexa nr. 12 la Normele de dozimetrie individuală, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale
pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 180/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
769 şi 769 bis din 22 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) cap. I, cuprinzând art. 1 - 15, din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 381/2004 privind aprobarea Normelor
sanitare de bază pentru desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 527 din 11 iunie 2004, cu modificările ulterioare;
    d) art. 3 şi 11 din Norma privind supravegherea medicală a persoanelor expuse profesional la radiaţii
ionizante, aprobată prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 944/2001, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I nr. 34 din 18 ianuarie 2002, cu completările ulterioare.
    Art. 5 - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Prezentul ordin transpune art. 1 - 3, art. 4 pct. 1 - 20, 22 - 27, 29 - 40, 42 - 93 şi 95 - 99, art. 5 - 12, art. 14,
art. 15 alin. (1) - (4), art. 18 - 20, art. 21 alin. (2) şi (4), art. 22 - 24, art. 25 alin. (1) - parţial, art. 25 alin. (2) -
(4), art. 28 lit. a) şi c), art. 29 alin. (4) - parţial, art. 30 alin. (2) - (4), art. 31 - 43, art. 44 alin. (1), (2), (4) - (6),
art. 45 - 52, art. 53 alin. (4) şi (5) - parţial, art. 54 - 64, art. 65 alin. (1) şi (2), art. 66 - 68, art. 72, art. 73 alin.
(2), art. 74 - 75, art. 77 - parţial, art. 78 - 81, art. 82 alin. (3) şi (4), art. 83, art. 84 alin. (1) şi (3), art. 96, art. 100
- 102, art. 103 alin. (1) - parţial, art. 104 alin. (1) - parţial, (3) şi (5), anexa I, anexele IV - VIII, anexa X, anexa
XIII, anexa XVII şi anexa XVIII din Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire
a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile
ionizante şi de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi
2003/122/ Euratom, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 13/1 din 17 ianuarie 2014.

Ministrul sănătăţii,
Sorina Pintea

Ministrul educaţiei naţionale,

Valentin Popa

p. Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,

Cantemir Ciurea-Ercău

    Anexă

Norme privind cerinţele de bază de securitate radiologică

    Cap. I
    Scop, domeniu de aplicare, definiţii

    Scopul
    Art. 1 - Prezentele norme stabilesc cerinţele generale de securitate radiologică în scopul asigurării protecţiei
sănătăţii persoanelor care fac obiectul expunerilor profesionale, medicale şi publice, a proprietăţii şi a mediului
înconjurător în toate situaţiile de expunere prevăzute în Legea nr. 111/1996, privind desfăşurarea în siguranţă,
reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.

    Domeniul de aplicare
    Art. 2 - (1) Prezentele norme se aplică tuturor situaţiilor de expunere datorate activităţilor şi surselor
prevăzute la art. 2 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Prezentele norme se aplică practicilor şi activităţilor umane care implică riscul expunerii la radiaţii
ionizante provenite de la:
    a) surse artificiale de radiaţii;
    b) sursele naturale de radiaţii care conduc la o creştere semnificativă a expunerii lucrătorilor sau a populaţiei
la radiaţii ionizante, în special expunerea echipajelor navigante ale aeronavelor şi ale navelor spaţiale, precum
şi prelucrarea materialelor care conţin radionuclizi naturali;
    c) orice echipament electric ce emite radiaţii ionizante şi conţine componente care funcţionează la o diferenţă
de potenţial de peste 5 kilovolţi (kV);
    d) radon şi toron, ori descendenţii acestora, în interiorul clădirilor, inclusiv locuinţe şi locuri de muncă;
    e) materiale de construcţii, în cazul radiaţiilor gama generate în interiorul construcţiilor;
    f) efectele pe termen lung ale unei urgenţe nucleare sau radiologice ori ale unei activităţi umane din trecut.
    Art. 3 - Prezentele norme nu se aplică:
    a) expunerii la următoarele componente ale fondului natural de radiaţii: radionuclizii prezenţi în organismul
uman şi radiaţiile cosmice înregistrate în mod normal la nivelul solului;
    b) expunerii la radiaţiile cosmice a populaţiei sau lucrătorilor, alţii decât membrii echipajelor aeronavelor sau
navelor spaţiale, pe durata călătoriilor aeriene sau în spaţiu;
    c) expunerii, deasupra solului, la radiaţiile emise de radionuclizii din scoarţa terestră neperturbată.

    Definiţii
    Art. 4 - Termenii şi expresiile utilizate în prezentele norme sunt prevăzute în anexa nr. 1 la norme.

    Cap. II
    Protecţia împotriva radiaţiilor ionizante

    Sistemul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante

    Art. 5 - Sistemul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante are următoarele componente:
    a) principiile de protecţie prevăzute la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
    b) formarea şi informarea în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante;
    c) situaţiile de expunere prevăzute la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
    d) categorii de persoane expuse la radiaţii ionizante: expunerea profesională, expunerea medicală şi
expunerea publică.
    Art. 6 - Responsabilitatea pentru asigurarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante revine întreprinderii.

    Justificarea practicilor
    Art. 7 - (1) Pentru situaţiile de expunere planificată, orice practică nouă trebuie justificată în scris de către
iniţiatorul acesteia, demonstrându-se că beneficiile rezultate în urma practicii, pentru persoane şi societate, sunt
mai mari în comparaţie cu efectele negative pe care aceasta le poate avea asupra sănătăţii.
    (2) Practicile existente trebuie reevaluate ori de câte ori apar situaţii noi cu privire la consecinţele şi eficienţa
acestora, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
    (3) Practicile care presupun expunerea profesională şi expunerea publică se justifică ţinând seama de ambele
categorii de persoane expuse la radiaţii ionizante prevăzute la art. 5 lit. d).
    (4) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN, autorizează
practicile prevăzute la alin. (1) şi (2) numai în cazul în care consideră justificarea ca fiind temeinică.
    (5) În situaţia în care practica nu se mai justifică, CNCAN poate dispune reducerea extinderii practicii sau
chiar oprirea acesteia.
    Art. 8 - Pentru situaţiile de expunere de urgenţă, decizia de introducere sau de modificare a unei căi de
expunere pentru implementarea acţiunilor de protecţie se justifică de către iniţiator, în sensul că aceasta ar
trebui să facă mai mult bine decât rău, conform cerinţelor prevăzute în reglementările specifice privind
gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară şi radiologică.
    Art. 9 - Pentru situaţiile de expunere existentă, decizia de introducere sau de modificare a unei căi de
expunere se justifică de către iniţiator, în sensul că aceasta ar trebui să facă mai mult bine decât rău.
    Art. 10 - (1) Sunt considerate nejustificate următoarele practici:
    a) cele care implică activarea prin iradiere sau introducerea deliberată de substanţe radioactive în alimente,
băuturi, cosmetice, sau orice alte mărfuri sau produse destinate ingestiei, inhalării sau transferului transdermic
de către o fiinţă umană;
    b) cele care implică utilizarea radiaţiilor sau a substanţelor radioactive în scop de divertisment, recreere sau
în produse ca jucării, bijuterii personale sau ornamente.
    (2) Prevederile de la lit. a) nu se aplică practicilor referitoare la expunerile medicale.

    Optimizarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante

    Art. 11 - (1) Pentru situaţiile de expunere planificată, întreprinderea trebuie să asigure, încă din faza de
realizare, optimizarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante a personalului expus profesional, a lucrătorilor în
situaţii de urgenţă şi a populaţiei, în scopul de a menţine la un nivel cât mai scăzut rezonabil posibil nivelul
dozelor individuale, probabilitatea expunerii şi numărul persoanelor expuse, ţinând cont de stadiul actual al
cunoaşterii tehnice şi de factorii economici şi sociali.
    (2) Optimizarea prevăzută la alin. (1) trebuie realizată cu respectarea constrângerilor de doză.
    Art. 12 - Pentru situaţiile de expunere de urgenţă, optimizarea se realizează conform reglementărilor
specifice privind gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară şi radiologică.
    Art. 13 - Pentru situaţiile de expunere existentă, întreprinderea trebuie să asigure optimizarea cu respectarea
nivelurilor de referinţă prevăzute la art. 63 şi 65 din prezentele norme şi în reglementările specifice emise de
CNCAN.
    Art. 14 - (1) Optimizarea protecţiei persoanelor supuse expunerilor medicale se aplică mărimii dozelor
individuale şi corespunde scopului medical al expunerii, potrivit dispoziţiilor Capitolului VIII din prezentele
norme şi reglementărilor specifice emise de Ministerul Sănătăţii şi CNCAN, după caz.
    (2) Prevederile de la alin. (1) se aplică în ceea ce priveşte doza efectivă şi, după caz, în ceea ce priveşte
dozele echivalente, ca măsură de precauţie pentru a se ţine cont de anumite incertitudini legate de efectele
negative asupra sănătăţii sub valoarea limită pentru reacţiile tisulare.

    Limitarea dozelor
    Art. 15 - (1) Pentru situaţiile de expunere planificată, suma dozelor la care este expusă o persoană nu trebuie
să depăşească limitele de doză prevăzute la art. 53 - 56.
    (2) Limitele de doză nu se aplică persoanelor care fac obiectul expunerilor medicale.

    Cap. III
    Cerinţe privind educaţia, formarea, informarea şi recunoaşterea în domeniul protecţiei împotriva
radiaţiilor ionizante

    Responsabilităţi generale privind educaţia, formarea, furnizarea de informaţii şi recunoaşterea

    Art. 16 - (1) Cerinţele privind educaţia, instruirea, calificarea şi recalificarea pentru personalul expus
profesional sunt detaliate în reglementările specifice emise de CNCAN.
    (2) Cerinţele privind educaţia, instruirea şi perfecţionarea pentru personalul implicat în expunerile medicale
sunt detaliate în reglementarea comună emisă de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi
CNCAN.
    (3) Întreprinderea trebuie să asigure informarea corespunzătoare şi pregătirea continuă a personalului expus
profesional în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, prin cursuri de instruire avizate de CNCAN şi
documentate corespunzător, efectuate la intervale de cel mult 5 ani.
    Art. 17 - (1) Cerinţele privind educaţia, instruirea, calificarea şi recalificarea expertului în protecţie
radiologică şi a responsabilului cu protecţia radiologică sunt detaliate în reglementările specifice privind
eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică,
emise de CNCAN.
    (2) Recunoaşterea expertului în protecţia radiologică şi a responsabilului cu protecţia radiologică se face
conform reglementărilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi
desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN.
    Art. 18 - (1) Cerinţele pentru educaţia, instruirea, calificarea şi educaţia continuă a experţilor în fizică
medicală sunt detaliate în reglementarea comună emisă de CNCAN, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei
Naţionale.
    (2) Recunoaşterea expertului în fizică medicală se face în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii
publice şi preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 1.272/266/2006 pentru
aprobarea Normelor privind expertul în fizica medicală.
    Art. 19 - Recunoaşterea serviciilor dozimetrice se face în conformitate cu reglementările specifice emise de
către CNCAN.
    Art. 20 - CNCAN transmite Comisiei Europene cerinţele pentru recunoaşterea expertului în protecţie
radiologică, a responsabilului cu protecţia radiologică, a expertului în fizică medicală şi a serviciilor
dozimetrice prevăzute la art. 17 - 19.
    Art. 21 - (1) Recunoaşterea serviciilor de medicina muncii şi a medicilor de medicina muncii abilităţi se face
în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Sănătăţii.
    (2) Ministerul Sănătăţii comunică cerinţele pentru recunoaşterea serviciilor de medicina muncii Comisiei
Europene.

    Instruirea lucrătorilor expuşi şi informaţiile furnizate acestora

    Art. 22 - (1) Întreprinderea trebuie să informeze lucrătorii expuşi cu privire la:
    a) riscurile asupra sănătăţii datorate prezenţei radiaţiilor la locul de muncă;
    b) procedurile generale de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante şi măsurile de prevenire care trebuie
aplicate;
    c) procedurile de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante şi măsurile de prevenire legate de condiţiile
operaţionale şi de lucru atât pentru practica respectivă în general, cât şi pentru fiecare post de lucru sau sarcină
care le poate fi încredinţată;
    d) părţile relevante ale planurilor şi procedurilor de răspuns la situaţii de urgenţă;
    e) importanţa îndeplinirii cerinţelor tehnice, medicale şi administrative.
    (2) Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorilor externi le sunt furnizate informaţiile prevăzute la alin. (1)
lit. a), b) şi e).
    Art. 23 - (1) Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, trebuie să informeze lucrătoarele
expuse că este important să anunţe de îndată faptul că sunt însărcinate.
    (2) Informaţiile furnizate trebuie să conţină referiri la: efectele radiaţiilor asupra fătului, riscurile datorate
expunerii fătului şi modul de evitare a expunerii fătului.
    Art. 24 - (1) Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, trebuie să informeze lucrătoarele
expuse că este important să îşi anunţe intenţia de a alăpta.
    (2) Informaţiile furnizate trebuie să conţină referiri la efectele radiaţiilor asupra sugarului, riscurile de
expunere a sugarului în cazul încorporării de radionuclizi sau de contaminare corporală şi modul de evitare a
expunerii.
    Art. 25 - Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, trebuie să asigure programe
corespunzătoare de instruire şi de informare în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante a lucrătorilor
expuşi.

    Informarea prealabilă şi instruirea lucrătorilor în situaţii de urgenţă

    Art. 26 - Întreprinderea sau angajatorul, după caz, trebuie să asigure că lucrătorii în situaţii de urgenţă sunt
informaţi şi instruiţi în conformitate cu reglementările specifice privind gestionarea situaţiilor de urgenţă
nucleară şi radiologică.

    Educaţia, informarea şi instruirea în domeniul expunerii medicale

    Art. 27 - (1) Practicienii, experţii în fizică medicală, fizicienii medicali, medicii abilitaţi să facă trimiteri şi
persoanele implicate în aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale îşi pot desfăşura activitatea
numai în urma parcurgerii unor programe educaţionale, programe de informare şi de instruire teoretică şi
practică în materie de practici radiologice medicale, precum şi în urma dobândirii competenţelor în domeniul
protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, recunoscute în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii,
Ministerului Educaţiei Naţionale şi CNCAN.
    (2) La finalizarea programelor prevăzute la alin. (1) se eliberează diplome, certificate şi calificări
corespunzătoare, după caz.
    (3) Diplomele, certificatele şi calificările oficiale pentru persoanele menţionate la alin. (1) sunt recunoscute
de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi CNCAN, după caz, în conformitate cu reglementările
naţionale în vigoare.
    (4) Persoanele care urmează programe corespunzătoare de instruire pot participa la practicarea procedurilor
radiologice medicale conform prevederilor de la art. 144 alin. (2).
    (5) Ministerului Sănătăţii asigură prin programe specifice educaţia continuă, instruirea ulterioară calificării şi
instruirea privind utilizarea clinică a noilor tehnici.
    (6) Unitatea medicală are obligaţia să asigure lucrătorilor din sănătate menţionaţi la alin. (1) instruirea în
domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionzante (Erată G&G: ionizante) prin programele avizate de CNCAN.
    (7) Programa de bază a colegiilor şi facultăţilor cu profil medical, inclusiv de medicină dentară, trebuie să
includă un modul de curs privind protecţia împotriva radiaţiilor ionzante (Erată G&G: ionizante).

    Cap. IV
    Situaţiile de expunere planificată

    Abordarea graduală pentru controlul reglementat

    Art. 28 - (1) Toate practicile fac obiectul controlului reglementat al CNCAN, prin notificare, autorizare şi
regim de control, după caz.
    (2) Controlul reglementat prevăzut la alin. (1) se aplică gradual, ţinând cont de amploarea şi probabilitatea
expunerilor rezultate din practici, precum şi de impactul pe care îl poate avea asupra reducerii expunerii sau
asupra îmbunătăţirii securităţii radiologice.
    Art. 29 - (1) CNCAN poate decide exceptarea unor practici notificate de la cerinţa de autorizare pe baza
criteriilor generale prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme.
    (2) Fără a aduce atingere cerinţelor de autorizare şi în conformitate cu criteriile generale de exceptare
prevăzute în anexa nr. 2 la norme, controlul reglementat se poate limita la notificare şi controale cu o frecvenţă
stabilită de către CNCAN.
    Art. 30 - Orice practică notificată, care nu îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa nr. 2 la norme, se
autorizează de CNCAN prin emiterea unui certificat de înregistrare sau a unei autorizaţii.

    Notificarea
    Art. 31 - (1) Toate practicile justificate se notifică la CNCAN anterior începerii acestora.
    (2) Practicile identificate conform art. 41, precum şi locurile de muncă în care se identifică situaţia prevăzută
la art. 67 alin. (4), se notifică la CNCAN.
    (3) Situaţiile de expunere existentă prevăzute la art. 61, care reprezintă un motiv de îngrijorare din punctul de
vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi pentru care se poate atribui responsabilitate juridică, fac
obiectul cerinţelor pentru situaţiile de expunere planificată prevăzute în acest capitol şi se notifică la CNCAN.
    (4) Informaţiile care trebuie furnizate în cazul notificării sunt detaliate în procedurile de autorizare emise de
CNCAN.
    Art. 32 - (1) În situaţia în care o practică identificată conform anexei nr. 3 la norme este de natură a conduce
la prezenţa în apă a concentraţiilor de radionuclizi naturali care afectează valoarea parametrilor de calitate a
rezervelor de apă potabilă, prevăzută în Legea nr. 301/2015 privind stabilirea cerinţelor de protecţie a sănătăţii
populaţiei în ceea ce priveşte substanţele radioactive din apa potabilă, sau alte căi de expunere, concentraţii ce
conduc la depăşirea limitelor de doză pentru populaţie, practica respectivă face obiectul notificării.
    (2) Persoanele fizice sau juridice de drept public sau privat care desfăşoară o practică prevăzută la alin. (1)
notifică practica respectivă la CNCAN.
    Art. 33 - Activităţile umane care implică materiale contaminate radioactiv, generate de eliberări autorizate de
efluenţi sau de materiale exceptate în conformitate cu art. 37, nu sunt gestionate drept situaţii de expunere
planificată şi nu se impune notificarea acestora.

    Regimul de autorizare
    Art. 34 - Activităţile şi sursele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fac obiectul regimului de autorizare al CNCAN conform reglementărilor specifice.
    Art. 35 - (1) Întreprinderea trebuie să obţină autorizaţia sau certificatul de înregistrare, emis de CNCAN,
prealabil desfăşurării practicii.
    (2) CNCAN stabileşte excepţiile privitoare la caracterul prealabil al autorizaţiei şi al certificatului de
înregistrare prin reglementări specifice.
    Art. 36 - Cerinţele specifice, condiţiile şi etapele autorizării practicilor se stabilesc prin reglementările emise
de CNCAN.

    Exceptarea de la regimul de autorizare

    Art. 37 - (1) Sunt exceptate de la cerinţele de autorizare următoarele practici justificate care implică:
    a) materiale radioactive pentru care cantităţile din activitatea în cauză nu depăşesc nivelurile de exceptare
totale stabilite în anexa nr. 2 la norme, tabelul nr. 3, coloana a 3-a, sau niveluri mai ridicate care, pentru aplicaţii
specifice, sunt aprobate de către CNCAN şi satisfac criteriile generale de exceptare şi eliberare de sub controlul
reglementat al CNCAN prevăzute în anexa nr. 2 la norme;
    b) fără a aduce atingere prevederilor art. 33, materialele radioactive pentru care concentraţiile activităţii nu
depăşesc valorile de exceptare, stabilite în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2, sau valori mai ridicate, care, pentru
aplicaţii specifice, sunt aprobate de către CNCAN şi satisfac criteriile generale de exceptare şi eliberare de sub
controlul de reglementat al CNCAN, prevăzute în anexa nr. 2 la norme;
    (2) Sunt exceptate de la cerinţele de autorizare instalaţiile care conţin o sursă închisă, cu condiţia ca:
    a) instalaţia să aparţină unei categorii aprobate de către CNCAN prin autorizaţia de securitate radiologică în
care se menţionează exceptarea de la autorizare a practicilor desfăşurate cu aparatura respectivă;
    b) instalaţia să nu conducă, în condiţii normale de funcţionare, la un debit al dozei mai mare de 1 Sv/h la o
distanţă de 0,1 m de oricare suprafaţă accesibilă;
    c) condiţiile privind reciclarea sau depozitarea definitivă să fi fost specificate de către CNCAN.
    (3) Este exceptată de la cerinţele de autorizare aparatura electrică care:
    a) este un tub catodic utilizat pentru proiecţii de imagini sau orice alt aparat electric care să funcţioneze la o
diferenţă de potenţial de maximum 30 de kilovolţi (kV), sau să aparţină unei categorii aprobate de către
CNCAN;
    b) nu conduce, în condiţii normale de funcţionare, la un debit al dozei mai mare de 1 Sv/h la o distanţă de 0,1
m de oricare suprafaţă accesibilă.
    (4) Materialele radioactive destinate depozitării definitive, reciclării sau reutilizării se exceptează de la
regimul de autorizare al CNCAN atunci când concentraţiile activităţii:
    a) nu depăşesc, pentru materialele solide, nivelurile de eliberare stabilite în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2 la
norme, sau
    b) sunt inferioare nivelurilor de eliberare specifice şi sunt în acord cu cerinţele aferente pentru anumite
materiale sau pentru materialele care rezultă din unele tipuri de practici, stabilite în reglementările specifice
emise de CNCAN, pe baza criteriilor generale de exceptare şi de eliberare de sub regimul de autorizare al
CNCAN prevăzute în anexa nr. 2 la norme, şi ţinând seama de orientările tehnice furnizate de Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice.
    Art. 38 - CNCAN poate excepta tipuri specifice de practici de la regimul de autorizare, cu condiţia
respectării criteriilor generale de exceptare stabilite la pct. 3 din anexa nr. 2 la norme.
    Art. 39 - Pentru eliberarea de sub regimul de autorizare al CNCAN a materialelor care conţin radionuclizi
naturali generaţi de practici autorizate în cadrul cărora radionuclizii naturali sunt prelucraţi pentru proprietăţile
lor radioactive, fisile sau fertile, nivelurile de eliberare trebuie să respecte criteriile de doză pentru eliberarea
materialelor care conţin radionuclizi artificiali.
    Art. 40 - (1) Diluarea deliberată a materialelor radioactive în scopul exceptării acestora de la regimul de
autorizare este interzisă.
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) sunt permise:
    a) amestecarea materialelor care are loc în condiţii normale de funcţionare, atunci când nu se ţine cont de
radioactivitate;
    b) amestecarea materialelor radioactive şi neradioactive, în scopurile reutilizării sau reciclării, în urma
aprobării Ministerului Sănătăţii conform reglementărilor specifice.

    Identificarea practicilor care implică materiale radioactive naturale

    Art. 41 - (1) Lista orientativă a sectoarelor industriale şi a practicilor care implică materiale radioactive
naturale, în concentraţii care conduc la expunerea lucrătorilor sau a populaţiei ce nu poate fi neglijată din
punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, este prevăzută în anexa nr. 3 la norme.
    (2) Întreprinderile care desfăşoară activităţi în sectoarele industriale prevăzute la punctul 1 din anexa nr. 3 la
norme, inclusiv cercetarea şi procesele secundare relevante, au obligaţia de a identifica şi notifica la CNCAN
practicile menţionate la alin. (1).
    (3) Criteriile privind identificarea practicilor menţionate la alin. (1), inclusiv cercetarea şi procesele
secundare relevante, sunt prevăzute în reglementări specifice emise de CNCAN.

    Practici care implică produse de consum

    Art. 42 - (1) Orice întreprindere care intenţionează să fabrice sau să importe în România un produs de
consum a cărui utilizare preconizată este probabil să fie o practică nouă, trebuie să pună la dispoziţia
Ministerului Sănătăţii toate informaţiile relevante, inclusiv cele enumerate în punctul 1 din anexa nr. 4 la
norme.
    (2) Pe baza evaluării informaţiilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Sănătăţii, astfel cum este prevăzut la
punctul 2 din anexa nr. 4 la norme, decide dacă utilizarea preconizată a produsului de consum este justificată.
    (3) Ministerul Sănătăţii autorizează introducerea pe piaţă a produselor de larg consum, fabricate în România
sau importate, a căror utilizare este justificată şi care constituie o practică nouă cu radiaţii ionizante, conform
reglementărilor specifice.
    (4) Adăugarea deliberată de substanţe radioactive la producerea sau fabricarea produselor de consum sau a
altor produse, inclusiv produse medicamentoase, şi importul acestui tip de produse sunt condiţionate de
obţinerea autorizaţiei conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii.
    Art. 43 - Ministerul Sănătăţii, ulterior primirii informaţiilor prevăzute la art. 42, informează CNCAN precum
şi punctul de contact al autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene, asupra
acestui fapt şi, la cerere, asupra deciziei sale şi a temeiului deciziei respective.
    Art. 44 - (1) Se interzice vânzarea sau punerea la dispoziţia populaţiei a produselor de consum prevăzute la
art. 42 dacă utilizarea preconizată a acestora nu este justificată sau dacă utilizarea lor nu îndeplineşte criteriile
de exceptare de la regimul de autorizare prevăzute la art. 37 - 38, după caz.
    (2) Se interzic practicile în care activarea materialelor utilizate în jucării şi ornamente personale are drept
consecinţă creşterea activităţii în momentul introducerii pe piaţă a produselor sau al fabricării acestora, care nu
poate fi neglijată din punct de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante.
    (3) Importul şi exportul materialelor sau produselor prevăzute la alin. (2) sunt interzise.
    Art. 45 - (1) Se consideră nejustificate practicile în care activarea materialului are drept consecinţă creşterea
activităţii unui produs destinat consumului, care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei
împotriva radiaţiilor ionizante în momentul introducerii pe piaţă.
    (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) fabricarea, comercializarea şi importul alimentelor şi
ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii ionizante, supuse dispoziţiilor Ordinului comun al ministrului
sănătăţii şi familiei, ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al preşedintelui CNCAN nr.
855/98/90/2001 pentru aprobarea Normelor privind alimentele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii
ionizante.
    (3) Ministerul Sănătăţii evaluează tipurile specifice de practici în ceea ce priveşte justificarea lor, conform
reglementărilor specifice.

    Practici care implică expunerea deliberată a oamenilor în scopuri imagistice non-medicale

    Art. 46 - (1) CNCAN identifică practicile care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale.
    (2) Lista orientativă a practicilor care implică expunerea imagistică non-medicală este prevăzută în anexa nr.
5 la norme.
    Art. 47 - (1) CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, în funcţie de domeniul de responsabilitate, trebuie să evalueze
justificarea practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale, având în vedere următoarele
aspecte:
    a) toate tipurile de practici care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale se justifică înainte de a
fi acceptate în mod general;
    b) fiecare aplicare specială a unui tip de practică acceptat în mod general se justifică;
    c) toate procedurile de expunere imagistică individuală în scopuri non-medicale care utilizează echipamente
radiologice medicale trebuie să fie justificate în prealabil de către iniţiator, luându-se în considerare obiectivele
specifice ale procedurii şi caracteristicile persoanei implicate;
    d) justificarea generală şi specifică a practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale,
menţionată la lit. a) şi b), poate face obiectul unei reexaminări de către CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, în
funcţie de domeniul de responsabilitate;
    e) circumstanţele care justifică expuneri imagistice în scopuri non-medicale, fără o justificare individuală a
fiecărei expuneri, fac obiectul unei reexaminări periodice de către CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, în funcţie de
domeniul de responsabilitate.
    Art. 48 - (1) CNCAN poate excepta de la cerinţele privind constrângerile de doză şi limitele de doză
practicile justificate care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale şi care utilizează echipamente
radiologice medicale.
    (2) În cazul în care CNCAN a stabilit că o anumită practică ce implică expunerea imagistică în scopuri non-
medicale este justificată, se asigură că:
    a) practica face obiectul autorizării;
    b) cerinţele privind practica în cauză, inclusiv criteriile privind punerea în aplicare individuală, sunt stabilite
de CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, în cooperare cu alte organisme relevante şi societăţi ştiinţifice medicale,
după caz;
    (3) În cazul practicilor justificate, pentru procedurile care utilizează echipamente radiologice medicale,
întreprinderea are obligaţia:
    a) să aplice prevederile Capitolului VIII din prezentele norme, inclusiv cerinţele privind echipamentele,
optimizarea, responsabilităţile, instruirea şi protecţia specială în timpul sarcinii şi implicarea corespunzătoare a
expertului în fizică medicală;
    b) după caz, să stabilească protocoale specifice, coerente cu obiectivul expunerii şi al calităţii necesare a
imaginii;
    c) să respecte nivelurile specifice de referinţă în diagnostic, stabilite de Ministerul Sănătăţii, după caz.
    (4) Pentru procedurile care nu utilizează echipamente radiologice medicale, constrângerile de doză sunt sub
limita de doză pentru populaţie.
    (5) Întreprinderea operatoare furnizează informaţii şi obţine consimţământul persoanei care urmează să fie
expusă, permiţând în acelaşi timp autorităţilor cu atribuţii în aplicarea legii să intervină fără consimţământul
persoanei respective, în conformitate cu legislaţia naţională.

    Constrângeri de doză pentru expunerea profesională, expunerea publică şi expunerea medicală

    Art. 49 - (1) Pentru lucrătorii expuşi profesional, întreprinderea stabileşte constrângeri de doză ca instrument
operaţional pentru optimizarea protecţiei.
    (2) În cazul lucrătorilor externi, constrângerea de doză se stabileşte în cooperare de către întreprindere şi
angajator.
    (3) Constrângerile de doză prevăzute la alin. (1) şi (2) se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare a
practicii.
    (4) Constrângerea de doză pentru persoanele implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor care fac obiectul
expunerii medicale şi pentru voluntarii care participă la cercetarea medicală sau biomedicală este stabilită de
către Ministerul Sănătăţii conform reglementărilor specifice.
    (5) Constrângerile de doză prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) se stabilesc în termeni de doză efectivă sau doză
echivalentă pentru un interval de timp corespunzător definit.
    Art. 50 - (1) CNCAN stabileşte, ori de câte ori este cazul, constrângeri de doză pentru doza primită de
persoana reprezentativă din populaţie ca urmare a exploatării planificate a unei anumite surse de radiaţii.
    (2) Constrângerea de doză prevăzută la alin. (1) trebuie să fie conformă cu limita de doză pentru suma
dozelor primite de persoana reprezentativă din toate practicile autorizate.
    Art. 51 - (1) Întreprinderea stabileşte, ori de câte ori este cazul, limite derivate de emisie a efluenţilor
radioactivi, cu ajutorul unui expert în protecţie radiologică.
    (2) Limitele derivate de emisie prevăzute la alin. (1) se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.
    (3) Orice revizie a limitelor derivate de emisie prevăzute la alin. (1) se aprobă de CNCAN.

    Limita de vârstă pentru expunerea profesională

    Art. 52 - Este interzis ca persoanelor cu vârsta sub 18 ani să li se atribuie calitatea de lucrător expus
profesional.

    Limitele de doză pentru expunerea profesională

    Art. 53 - (1) Limita de doză pentru expunerea profesională se aplică sumei expunerilor profesionale anuale
ale unui lucrător din toate practicile autorizate pe care le desfăşoară.
    (2) Limita de doză efectivă pentru expunerea profesională este de 20 mSv pentru fiecare an.
    Art. 54 - Cu respectarea prevederilor art. 53, sunt valabile şi următoarele limite de doză echivalentă:
    a) limita de doză echivalentă pentru cristalin este 20 mSv într-un singur an;
    b) limita de doză echivalentă pentru piele este 500 mSv pe an; această limită se aplică dozei medii pentru
orice suprafaţă de 1 cm , indiferent de suprafaţa expusă;
2

    c) limita de doză echivalentă pentru extremităţi este 500 mSv pe an.

    Limitele de doză pentru ucenici, studenţi şi persoane în curs de pregătire

    Art. 55 - (1) Limitele de doză pentru ucenici, studenţi şi persoane în curs de pregătire cu vârste de cel puţin
18 ani, care trebuie să folosească surse de radiaţii în cursul studiilor lor, sunt identice cu limitele de doză pentru
expunerea profesională prevăzute la art. 53 - 54.
    (2) Limita de doză efectivă pentru ucenici, studenţi şi persoane în curs de pregătire cu vârste între 16 şi 18
ani, care trebuie să lucreze cu surse de radiaţie în cursul studiilor, este de 6 mSv pe an;
    (3) Cu respectarea prevederilor alin. (2), sunt valabile şi următoarele limite de doză echivalentă:
    a) limita de doză echivalentă pentru cristalin este 15 mSv pe an;
    b) limita de doză echivalentă pentru piele este 150 mSv pe an, calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 1
cm , indiferent de suprafaţa expusă;
2

    c) limita de doză echivalentă pentru extremităţi este 150 mSv pe an.

    (4) Limitele de doză pentru ucenici, studenţi şi persoane în curs de pregătire la care nu se aplică prevederile
din alin. (1), (2) şi (3) sunt identice cu limitele de doză pentru expunerea publică prevăzută la art. 56.

    Limitele de doză pentru expunerea publică

    Art. 56 - (1) Limitele de doză pentru expunerea publică se aplică sumei expunerilor anuale ale unei persoane,
care rezultă din toate practicile autorizate.
    (2) Limita de doză efectivă pentru expunerea publicului este 1 mSv pe an.
    (3) Cu respectarea prevederilor alin. (2), sunt valabile şi următoarele limite de doză echivalentă:
    a) limita de doză echivalentă pentru cristalin este 15 mSv pe an;
    b) limita de doză echivalentă pentru piele este 50 mSv pe an, calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 1
cm , indiferent de suprafaţa expusă.
2

    Protecţia lucrătoarelor însărcinate şi a lucrătoarelor care alăptează

    Art. 57 - (1) De îndată ce o lucrătoare constată că este însărcinată, trebuie să informeze, în scris,
întreprinderea, sau, în cazul unei lucrătoare externe, angajatorul, cu privire la starea de graviditate.
    (2) De îndată ce o lucrătoare informează întreprinderea sau, în cazul unei lucrătoare externe, angajatorul, cu
privire la starea sa de graviditate, întreprinderea şi angajatorul trebuie să-i asigure condiţii corespunzătoare de
lucru, astfel încât doza echivalentă la care este expus fătul să fie cât mai mică posibil şi să nu depăşească 1
mSv, cel puţin pe perioada de sarcină rămasă.
    Art. 58 - (1) Lucrătoarele care alăptează trebuie să informeze, în scris, întreprinderea, sau, în cazul
lucrătoarelor externe, angajatorul.
    (2) Întreprinderea şi angajatorul trebuie să asigure condiţii corespunzătoare de lucru, pentru fiecare lucrătoare
care alăptează, astfel încât aceasta să nu fie implicată în activităţi care presupun un risc semnificativ de
încorporare de radionuclizi sau de contaminare corporală.

    Estimarea dozei efective şi a dozei echivalente

    Art. 59 - (1) Pentru estimarea dozelor efective şi a dozelor echivalente se folosesc mărimile şi relaţiile
standard corespunzătoare prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor.
    (2) În cazul expunerii externe, se folosesc mărimile operaţionale prevăzute în reglementările specifice emise
de CNCAN privind estimarea dozelor.
    (3) CNCAN poate accepta şi folosirea altor metode pentru estimarea dozelor, dacă se face dovada că sunt
echivalente cu cele prevăzute în reglementările specifice de la alin. (1) şi (2), după caz.

    Cap. V
    Situaţiile de expunere de urgenţă

    Art. 60 - (1) Pentru situaţiile de expunere de urgenţă, nivelul de referinţă, exprimat în termeni de doză
reziduală pentru populaţie, este cuprins în intervalul 20 - 100 mSv, pentru primul an după accident.
    (2) În situaţii specifice, poate fi luat în considerare un nivel de referinţă mai mic decât cele standard stabilite
la alin. (1), în special poate fi stabilit un nivel de referinţă mai mic de 20 mSv într-o situaţie de expunere de
urgenţă unde se poate oferi protecţia adecvată fără a se cauza efecte negative disproporţionate în urma
măsurilor preventive corespunzătoare sau a unui cost excesiv.
    (3) Pentru tranziţia de la o situaţie de expunere de urgenţă la o situaţie de expunere existentă, se stabilesc
niveluri de referinţă corespunzătoare, în special în momentul încheierii măsurilor preventive pe termen lung,
cum ar fi strămutarea.
    (4) Nivelurile de referinţă stabilite se iau în considerare caracteristicile situaţiilor dominante, precum şi
criteriile sociale, care pot include următoarele:
    a) pentru expunerile mai mici sau egale cu 1 mSv pe an, informaţii generale privind nivelul de expunere, fără
luarea în considerare a expunerilor individuale;
    b) pentru expunerile mai mici sau egale cu 20 mSv pe an, informaţii specifice care permit persoanelor să-şi
gestioneze, dacă este posibil, propria expunere;
    c) pentru expunerile mai mici sau egale cu 100 mSv pe an, evaluarea dozelor individuale şi informaţii
specifice privind riscul de radiaţii şi măsurile disponibile pentru reducerea expunerilor.
    (5) Optimizarea protecţiei se realizează cu prioritate în cazul expunerilor peste nivelul de referinţă şi continuă
să fie pusă în aplicare sub nivelul de referinţă.
    (6) Situaţiile de expunere de urgenţă se supun cerinţelor privind Sistemul Naţional de Management al
Situaţiilor de Urgenţă, prevăzute în reglementări specifice.

    Cap. VI
    Situaţiile de expunere existentă

    Secţiunea 1
    Tipuri de situaţii de expunere existentă

    Art. 61 - (1) Se consideră situaţii de expunere existentă toate situaţiile în care expunerile provin de la
contaminarea zonelor cu materiale reziduale radioactive rezultate în urma:
    a) activităţilor anterioare care nu au făcut niciodată obiectul controlului reglementat sau care nu au fost
reglementate în conformitate cu cerinţele stabilite în prezentele norme;
    b) unei urgenţe nucleare sau radiologice, după ce situaţia de expunere de urgenţă a fost declarată ca fiind
încheiată, astfel cum se prevede în sistemul de gestionare a situaţiilor de urgenţă;
    c) deşeurilor radioactive din activităţi anterioare pentru care întreprinderea nu mai răspunde din punct de
vedere juridic.
    (2) Se consideră situaţii de expunere existentă toate situaţiile în care expunerile provin de la surse naturale de
radiaţii inclusiv:
    a) expunerea la radon şi toron în locuinţe, la locul de muncă şi în alte clădiri;
    b) expunerea externă, provocată de materialele de construcţii ale unei locuinţe;
    (3) Se consideră situaţii de expunere existentă toate situaţiile în care expunerile provin de la mărfurile, altele
decât alimentele, hrana pentru animale şi apa potabilă, care conţin:
    a) radionuclizi din zonele contaminate specificate la alin. (1), sau
    b) radionuclizi naturali.

    Secţiunea a 2-a
    Expunerile provocate de contaminarea zonelor cu materiale reziduale radioactive

    Expunerea după încheierea unei situaţii de expunere de urgenţă

    Art. 62 - (1) O situaţie de urgenţă se consideră încheiată după introducerea tuturor acţiunilor, măsurilor
preventive, măsurilor urgente şi măsurilor timpurii privind protecţia populaţiei.
    (2) Cerinţele privind controlul expunerii persoanelor după încheierea unei situaţii de urgenţă sunt prevăzute
în reglementările specifice privind gestionarea situaţiilor de urgenţă nucleară şi radiologică.
    Expunerea în urma practicilor din trecut
    Art. 63 - (1) Pentru o situaţie de expunere existentă, care implică contaminarea mediului ca urmare a unei
practici din trecut, care nu a fost sub control reglementat, nivelul de referinţă exprimat în termeni de doză
reziduală este stabilit în funcţie de doza efectivă anuală cuprinsă în intervalul 1 - 20 mSv pe an.
    (2) Pentru o situaţie de expunere existentă, care implică deşeuri radioactive din activităţi anterioare pentru
care întreprinderea nu mai răspunde din punct de vedere juridic, nivelul de referinţă este de 1 mSv/an.
    (3) În situaţii specifice, poate fi luat în considerare un nivel de referinţă mai mic decât cele standard stabilite
la alin. (1), în special poate fi stabilit, după caz, un nivel de referinţă mai mic de 1 mSv pe an într-o situaţie de
expunere existentă pentru expunerile specifice legate de surse sau căi de expunere.
    (4) Cerinţele privind controlul expunerii în situaţiile specificate la alin. (1) şi (2) sunt prevăzute în
reglementările specifice emise de CNCAN.
    Art. 64 - Optimizarea protecţiei în situaţiile de expunere existentă se realizează cu prioritate în cazul
expunerilor peste nivelul de referinţă şi continuă să fie pusă în aplicare sub nivelul de referinţă.

    Secţiunea a 3-a
    Expunerile provenite de la mărfuri, cu excepţia alimentelor, hranei pentru animale şi apei potabile
    Art. 65 - (1) Pentru o situaţie de expunere existentă, în care expunerile sunt provocate de mărfuri, altele
decât alimente, hrană pentru animale şi apă potabilă, care conţin radionuclizi artificiali sau naturali, nivelul de
referinţă este de 1 mSv/an.
    (2) Cerinţe privind controlul expunerii prevăzute la alin. (1) sunt detaliate în reglementările specifice emise
de Ministerul Sănătăţii.

    Secţiunea a 4-a
    Expunerile provocate de surse naturale de radiaţii

    Radonul la locul de muncă

    Art. 66 - Nivelul de referinţă pentru media anuală a concentraţiei activităţii în aer pentru radonul din
interiorul clădirilor, la locurile de muncă, este de 300 Bq. m .
-3

    Art. 67 - (1) Întreprinderile trebuie să implementeze măsuri de monitorizare a concentraţiei activităţii

radonului în aer în:
    a) locurile de muncă din cadrul zonelor de risc identificate în conformitate cu art. 90, care sunt localizate la
parter sau subsol, ţinând seama de parametrii prevăzuţi la pct. 2 din anexa nr. 6 la norme;
    b) toate tipurile specifice de locuri de muncă identificate în planul naţional de acţiune pentru abordarea
riscurilor pe termen lung rezultate din expunerile la radon ţinând seama de pct. 3 din anexa nr. 6 la norme.
    (2) În spaţiile din cadrul locurilor de muncă prevăzute la alin. (1), în care concentraţia radonului ca medie
anuală depăşeşte nivelul naţional de referinţă, întreprinderea trebuie să implementeze măsuri în conformitate cu
principiul optimizării din prezentele norme.
    (3) După implementarea măsurilor de la alin. (2), întreprinderea trebuie să efectueze o nouă monitorizare a
concentraţiei activităţii radonului în aer în zonele din cadrul locurilor de muncă respective.
    (4) În situaţia în care, după implementarea măsurilor de la alin. (2), nivelul naţional de referinţă este depăşit
în continuare, întreprinderea transmite o notificare la CNCAN în conformitate cu art. 31 şi art. 91.
    Art. 68 - Fără a aduce atingere prevederilor de la art. 67, întreprinderea trebuie să se asigure că este
menţinută concentraţia de activitate a radonului în aer, la locurile de muncă, la valori cât mai scăzute rezonabil
posibil, sub nivelul de referinţă stabilit conform art. 66.
    Art. 69 - În situaţia în care, după ce au fost luate toate măsurile rezonabile de reducere a concentraţiei de
activitate a radonului la locurile de muncă, concentraţia de activitate a radonului în aer încă rămâne mai mare
decât nivelul de referinţă stabilit conform art. 66, iar doza efectivă anuală din expunerea la radon depăşeşte 6
mSv, situaţia de expunere este considerată situaţie de expunere planificată şi se aplică cerinţele relevante
prevăzute la Capitolul II din prezenta normă.
    Art. 70 - Pentru locurile de muncă unde expunerea la alţi radionuclizi din lanţul de dezintegrare a uraniului şi
toriului, care sunt deja sub control reglementat, se aplică prevederile relevante privind expunerea profesională
în situaţia de expunere planificată prevăzută la art. 91.
    Expunerea la radonul din interiorul clădirilor
    Art. 71 - (1) Nivelurile de referinţă pentru media anuală a concentraţiei activităţii în aer a radonului din
interiorul clădirilor este 300 Bq.m .
-3

    (2) Modul de determinare, precum şi mijloacele de măsurare a concentraţiei activităţii în aer a radonului, sunt
prevăzute în reglementări specifice emise de către CNCAN.
    (3) La locurile de muncă unde expunerea la radon nu este considerată expunere profesională, protecţia
împotriva radiaţilor ionizante a lucrătorilor se asigură în acelaşi mod ca şi pentru populaţie.
    (4) Măsurile prevăzute la alin. (3) pot fi implementate cu expertiză externă şi sub supravegherea autorităţilor
naţionale.
    Art. 72 - (1) Autorităţile responsabile cu implementarea planului naţional de acţiune pentru abordarea
riscurilor pe termen lung rezultate din expunerile la radon, prevăzut în anexa nr. 6 la norme, promovează acţiuni
pentru a identifica locuinţele cu concentraţii ale radonului, ca medie anuală, care depăşesc nivelul de referinţă
prevăzut la art. 71 şi pentru a încuraja, unde este nevoie prin mijloace tehnice sau de altă natură, măsurile de
reducere a concentraţiilor de radon în locuinţele respective.
    (2) Măsurile de reducere a concentraţiei de radon, informaţiile privind importanţa măsurării radonului,
mijloacele tehnice disponibile pentru reducerea concentraţiei, precum şi informaţiile privind riscurile asociate,
sunt prevăzute în ghiduri specifice elaborate conform planului naţional de acţiune pentru abordarea riscurilor pe
termen lung rezultate din expunerile la radon.
    Radiaţiile gamma emise de materialele de construcţii
    Art. 73 - Nivelul de referinţă care se aplică expunerii externe în interiorul construcţiilor la radiaţiile gamma
emise de materialele de construcţii, în plus faţă de expunerea externă în exteriorul acestora, este de 1 mSv pe
an.
    Art. 74 - Înainte de introducerea pe piaţă a materialelor de construcţii prevăzute în lista orientativă din anexa
nr. 7 la norme, producătorul, furnizorul sau importatorul, după caz, trebuie să se asigure că:
    a) sunt determinate concentraţiile activităţii radionuclizilor specificaţi la punctul 1 din anexa nr. 8 la norme;
    b) au obţinut de la Ministerul Sănătăţii autorizaţia de introducere în circuitul economic şi social pentru
respectivele materiale de construcţie, conform prevederilor art. 38 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
    Art. 75 - (1) În scopul îndeplinirii prevederilor art. 74, producătorul, furnizorul sau importatorul, după caz, al
materialelor de construcţie trebuie să pună la dispoziţia Ministerului Sănătăţii informaţii privind rezultatele
măsurătorilor şi indicele corespunzător privind concentraţia activităţii, precum şi alţi factori relevanţi, conform
definiţiei din anexa nr. 8 la norme.
    (2) Autorizaţia de introducere în circuitul economic şi social a materialelor de construcţie prevăzută la alin.
(1) se eliberează de către Ministerul Sănătăţii conform reglementărilor specifice.
    Art. 76 - Cerinţele specifice, precum şi restricţiile de utilizare, pentru tipurile de materiale de construcţii
prevăzute la art. 74 sunt stabilite de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în colaborare cu
Ministerul Sănătăţii în reglementările specifice.

    Secţiunea a 5-a
    Programele privind situaţiile de expunere existentă

    Art. 77 - CNCAN se asigură că se iau măsuri, atunci când există indicii sau dovezi privind expuneri care nu
pot fi neglijate din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, pentru identificarea şi
evaluarea situaţiilor de expunere existentă, ţinând seama de tipurile situaţiilor de expunere existentă prevăzute
la art. 61, precum şi pentru determinarea, în astfel de situaţii, a expunerilor profesionale şi publice.
    Art. 78 - CNCAN poate decide, având în vedere principiul general al justificării, că o situaţie de expunere
existentă nu impune luarea în considerare a unor măsuri de protecţie sau de remediere.
    Art. 79 - Situaţiile de expunere existentă, care reprezintă un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al
protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi pentru care se poate atribui responsabilitate juridică, fac obiectul
cerinţelor relevante pentru situaţiile de expunere planificată şi, în consecinţă, aceste situaţii de expunere trebuie
notificate în conformitate cu art. 31 din prezentele norme.

    Secţiunea a 6-a
    Strategiile de gestionare a situaţiilor de expunere existentă

    Stabilirea strategiilor
    Art. 80 - CNCAN ia măsuri pentru stabilirea unor strategii prin care să se asigure că în gestionarea situaţiilor
de expunere existentă sunt avute în vedere riscurile şi eficienţa măsurilor de protecţie.
    Art. 81 - Fiecare strategie prevăzută la art. 80 trebuie să cuprindă:
    a) obiectivele urmărite;
    b) nivelurile de referinţă corespunzătoare, luând în considerare nivelurile de referinţă prevăzute în art. 63 şi
65.
    Punerea în aplicare a strategiilor
    Art. 82 - (1) CNCAN atribuie, prin reglementări specifice, responsabilităţi pentru punerea în aplicare a
strategiilor de gestionare a situaţiilor de expunere existentă şi asigură coordonarea corespunzătoare dintre
părţile implicate în punerea în aplicare a măsurilor de remediere şi de protecţie.
    (2) Părţile interesate trebuie implicate corespunzător în deciziile privind dezvoltarea şi punerea în aplicare a
strategiilor de gestionare a situaţiilor de expunere.
    Art. 83 - Forma, amploarea şi durata tuturor măsurilor de protecţie avute în vedere pentru punerea în aplicare
a unei strategii trebuie optimizate.
    Art. 84 - Distribuţia dozelor care rezultă în urma punerii în aplicare a unei strategii trebuie evaluată. Se au în
vedere eforturi suplimentare în scopul optimizării, protecţiei şi reducerii expunerilor care depăşesc, în
continuare, nivelul de referinţă.
    Art. 85 - Responsabilii cu punerea în aplicare a strategiei, trebuie, cu regularitate, să facă următoarele:
    a) evaluează măsurile disponibile de remediere şi de protecţie pentru atingerea obiectivelor şi a nivelului de
eficienţă al măsurilor planificate şi puse în aplicare;
    b) furnizează informaţii populaţiei expuse, cu privire la riscurile potenţiale pentru sănătate şi la mijloacele
disponibile pentru reducerea propriei expuneri.
    c) furnizează recomandări pentru gestionarea expunerilor la nivel individual sau local;
    d) în cazul activităţilor care implică materiale radioactive naturale şi care nu sunt gestionate ca situaţii de
expunere planificată, furnizează informaţii privind mijloacele adecvate de monitorizare a concentraţiilor şi
expunerilor şi de adoptare a măsurilor de protecţie.
    Art. 86 - (1) Pentru zonele cu contaminare reziduală, pe termen lung, în care s-a decis locuirea şi reluarea
activităţilor sociale şi economice, CNCAN, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Mediului stabilesc, în consultare
cu părţile implicate, măsuri pentru controlul continuu al expunerii în scopul stabilirii unor condiţii de viaţă,
considerate normale, care conţin, după caz, cel puţin următoarele:
    a) stabilirea nivelurilor de referinţă corespunzătoare;
    b) stabilirea unei infrastructuri care să sprijine măsurile protective de autoajutorare continuă în zonele
afectate, cum ar fi informarea, consilierea şi monitorizarea;
    c) remedierea zonelor cu contaminare reziduală;
    d) delimitarea zonelor cu contaminare reziduală.
    (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) se detaliază în reglementări specifice emise de către CNCAN, Ministerul
Mediului şi Ministerul Sănătăţii.

    Cap. VII
    Expunerea profesională

    Responsabilităţi
    Art. 87 - (1) Întreprinderea răspunde de evaluarea şi punerea în aplicare a măsurilor privind protecţia
radiologică a lucrătorilor expuşi.
    (2) În cazul lucrătorilor externi, responsabilităţile întreprinderii şi ale angajatorului lucrătorilor externi sunt
prevăzute la art. 135 - 139 din prezentele norme.
    (3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), responsabilităţile pentru protecţia lucrătorilor aflaţi în
orice situaţie de expunere sunt alocate următorilor:
    a) întreprinderea sau angajatorul, după caz, pentru lucrătorii în situaţii de urgenţă;
    b) angajatorului, pentru lucrătorii implicaţi în reabilitarea terenului, a clădirilor şi a altor construcţii
contaminate;
    c) angajatorului, pentru lucrătorii expuşi la radon la locul de muncă, în situaţia menţionată la art. 67.
    (4) Prevederile prezentului articol se aplică şi în cazul protecţiei persoanelor care desfăşoară activităţi
independente şi a persoanelor care lucrează ca voluntari.
    (5) Angajatorii lucrătorilor externi trebuie să aibă acces la informaţii privind posibila expunere a acestora,
atunci când expunerea are loc sub responsabilitatea altui angajator sau a altei întreprinderi.
    (6) Întreprinderea titulară de autorizaţie şi respectiv angajatorul au obligaţia să informeze lucrătorul,
respectiv angajatul, asupra măsurilor de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.

    Protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi

    Art. 88 - Întreprinderea trebuie să asigure protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi prin:
    a) evaluarea prealabilă şi identificarea naturii şi a amplorii riscului radiologie la care sunt expuşi lucrătorii;
    b) optimizarea protecţiei radiologice în toate condiţiile de lucru, inclusiv expunerile profesionale ca rezultat
al practicilor care implică expuneri medicale;
    c) clasificarea lucrătorilor expuşi în categoria A sau B;
    d) implementarea măsurilor de control şi de monitorizare pentru diferitele zone şi condiţii de lucru,
incluzând, acolo unde este necesar, monitorizarea individuală;
    e) implementarea măsurilor pentru asigurarea supravegherii medicale;
    f) implementarea măsurilor pentru furnizarea educaţiei şi instruirii.

    Protecţia operaţională a ucenicilor, studenţilor şi persoanelor în curs de pregătire

    Art. 89 - (1) Întreprinderea trebuie să se asigure că, în aceleaşi condiţii de expunere, protecţia operaţională a
ucenicilor, studenţilor şi a persoanelor în curs de pregătire cu vârsta peste 18 ani prevăzute la art. 55 alin. (1),
este echivalentă cu cea pentru lucrătorii expuşi din categoria A sau B, după caz.
    (2) Întreprinderea trebuie să se asigure că, în aceleaşi condiţii de expunere, protecţia operaţională şi condiţii
de expunere a ucenicilor, studenţilor şi persoanelor în curs de pregătire cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani
prevăzute la art. 55 alin. (2), este echivalentă cu cea pentru lucrătorii expuşi din categoria B.

    Măsuri la locul de muncă

    Art. 90 - (1) Întreprinderea trebuie să asigure măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante în toate
locurile de muncă în care există posibilitatea ca lucrătorii să fie expuşi la o doză efectivă mai mare de 1 mSv pe
an sau la o doză echivalentă de 15 mSv pe an pentru cristalin sau 50 mSv pe an pentru piele şi extremităţi.
    (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă atât naturii instalaţiilor şi surselor, cât şi amplorii şi
naturii riscurilor şi sunt detaliate în reglementările specifice pentru fiecare tip de practică emisă de CNCAN.
    Art. 91 - (1) Pentru locurile de muncă menţionate la art. 67 şi în cazul în care expunerea lucrătorilor poate
depăşi o doză efectivă de 6 mSv pe an sau o valoare echivalentă a expunerii integrate în timp la radon, stabilită
în cerinţele specifice emise de CNCAN, acestea sunt gestionate ca situaţii de expunere planificată şi CNCAN
stabileşte care dintre cerinţele prezentei norme sunt aplicabile.
    (2) Întreprinderea trebuie să reevalueze, la intervale regulate de timp, expunerea la locurile de muncă
menţionate la art. 67 în care doza efectivă pentru lucrători este mai mică sau egală cu 6 mSv pe an, sau
expunerea mai mică decât valoarea echivalentă a expunerii integrate în timp la radon, şi să implementeze
măsuri pentru reducerea acesteia la valori cât mai scăzute rezonabil posibil.
    Art. 92 - (1) În cazul companiilor aeriene, atunci când doza efectivă pentru echipaje poate depăşi 1 mSv pe
an, compania aeriană trebuie:
    a) să efectueze evaluarea expunerii echipajelor în cauză;
    b) să organizeze programul de lucru pe baza calculelor de expunere în scopul reducerii dozelor primite de
echipaje cu expunere ridicată;
    c) să informeze personalul în cauză cu privire la: riscurile asupra sănătăţii implicate de activitatea lor şi
dozele individuale la care aceştia sunt expuşi;
    d) pentru lucrătoarele însărcinate din cadrul personalului navigant, să aplice dispoziţiile prevăzute la art. 57
din prezentele norme.
    (2) În cazul în care doza efectivă pentru echipaj poate depăşi 6 mSv pe an, ca urmare a expunerii la radiaţia
cosmică, se aplică cerinţele relevante pentru situaţia de expunere planificată.
    (3) Autoritatea Aeronautică Civilă Română aprobă manualul operaţional care cuprinde planul de măsuri
pentru implementarea prevederilor alin. (1).
    (4) Companiile aeriene înregistrate în România, care folosesc aeronave, trebuie să raporteze rezultatele
evaluării prevăzute la alin. (1) lit. a) către Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi CNCAN.
    (5) Prevederile alin. (2) se detaliază prin ordin comun al ministrului transporturilor şi al preşedintelui
CNCAN.

    Cerinţe generale privind clasificarea locurilor de muncă

    Art. 93 - (1) În toate locurile de muncă unde există posibilitatea unei expuneri la radiaţii ionizante superioare
limitelor de doză pentru populaţie, prevăzute la art. 56, întreprinderea trebuie să ia măsuri în scop de protecţie
radiologică în funcţie de tipul instalaţiilor şi surselor de radiaţii.
    (2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) se clasifică în zone controlate şi zone supravegheate.
    (3) Criteriile specifice de clasificare sunt stabilite în reglementările emise de CNCAN pentru fiecare tip de
practică.
    (4) Clasificarea prevăzută la alin. (2) trebuie să ţină seama atât de amploarea acţiunilor de prevenire şi de
supraveghere, cât şi de natura şi de calitatea lor şi trebuie să fie corespunzătoare riscurilor asociate lucrului în
condiţii de expunere la radiaţii ionizante.
    (5) Întreprinderea analizează periodic condiţiile de lucru în zonele controlate şi supravegheate şi, atunci când
este cazul, procedează la revizuirea acestora.
    Art. 94 - Regimul juridic al zonelor controlate şi supravegheate trebuie să permită întreprinderii îndeplinirea
obligaţiilor prevăzute în prezentele norme.
    Art. 95 - (1) Pentru fiecare zonă controlată şi supravegheată, întreprinderea trebuie să desemneze, în scris,
cel puţin un responsabil cu protecţia radiologică, care răspunde de aplicarea, în zona respectivă, a dispoziţiilor
prezentei norme şi a reglementărilor specifice practicilor care se desfăşoară în zona respectivă.
    (2) Responsabilul cu protecţia radiologică trebuie să fie posesor al unui permis de exercitare emis de
CNCAN, în domeniul şi specialitatea corespunzătoare practicilor care se desfăşoară în zona controlată sau
supravegheată.
    (3) În cazurile stabilite de CNCAN prin reglementările specifice pentru tipuri de practică, această funcţie se
asigură de un compartiment special, condus de un expert în protecţie radiologică.

    Cerinţe referitoare la zonele controlate

    Art. 96 - (1) Întreprinderea trebuie să implementeze şi să respecte în zona controlată următoarele cerinţe:
    a) zona controlată trebuie să fie delimitată şi accesibilă exclusiv persoanelor instruite corespunzător;
    b) accesul într-o astfel de zonă se face conform procedurilor scrise elaborate de către întreprindere;
    c) ori de câte ori există un risc considerabil de răspândire a contaminării radioactive, trebuie luate măsuri
specifice, inclusiv pentru controlul accesului sau ieşirea persoanelor şi a bunurilor şi pentru monitorizarea
contaminării din zona controlată şi, după caz, din zonele adiacente;
    d) ţinând seama de natura şi amploarea riscurilor radiologice din zona controlată, monitorizarea radiologică a
locului de muncă se organizează în conformitate cu dispoziţiile art. 100;
    e) să afişeze simbolul "pericol de radiaţii" prevăzut în anexa nr. 9 la norme şi să amplaseze indicatoare pentru
a semnala tipul zonei, natura surselor şi riscurile inerente acestora;
    f) să stabilească instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologie asociat surselor şi operaţiunilor
implicate;
    g) să asigure lucrătorilor instruire specifică referitoare la caracteristicile locurilor de muncă şi la activităţile
acestora;
    h) să furnizeze lucrătorilor echipamentul individual de protecţie corespunzător.
    (2) Implementarea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza recomandărilor unui expert în
protecţie radiologică.
    Art. 97 - Accesul şi staţionarea în zona controlată sunt permise următoarelor categorii de persoane:
    a) lucrătorilor expuşi, desemnaţi în scris dintre lucrătorii proprii ai întreprinderii;
    b) lucrătorilor externi, desemnaţi în scris, numai după verificarea îndeplinirii cerinţelor ca persoană expusă,
precum şi a însuşirii de către aceasta a instrucţiunilor de lucru specifice.
    Art. 98 - Accesul şi staţionarea în zona controlată a altor persoane decât cele prevăzute la art. 97 sunt
permise numai în următoarele situaţii:
    a) dacă prin natura sarcinilor de serviciu, persoanele trebuie să activeze în zona controlată, pentru un timp
limitat şi există o procedură scrisă care stabileşte condiţiile de intrare şi staţionare, astfel încât să se
demonstreze că persoanele respective nu vor fi expuse la doze superioare celor permise pentru persoanele din
populaţie;
    b) în cazul în care, fără să existe o procedură scrisă, se poate demonstra prin monitorizarea individuală sau
prin alte mijloace adecvate, că limitele de doză pentru persoanele din populaţie sunt respectate.

    Cerinţe referitoare la zonele supravegheate

    Art. 99 - (1) Întreprinderea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe pentru zonele supravegheate:
    a) să organizeze supravegherea radiologică a locului de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 100, ţinând
cont de natura şi amploarea riscurilor radiologice din zona supravegheată;
    b) să amplaseze, după caz, panouri care să indice tipul zonei, natura surselor şi riscurile inerente prezentate
de acestea;
    c) să stabilească, după caz, instrucţiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologic asociat surselor şi
operaţiunilor implicate.
    (2) Implementarea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza recomandărilor unui expert în
protecţie radiologică.

    Supravegherea radiologică a locului de muncă

    Art. 100 - (1) Întreprinderea trebuie să efectueze supravegherea radiologică a locului de muncă.
    (2) Supravegherea radiologică a locului de muncă menţionată la alin. (1) constă, după caz, în următoarele:
    a) măsurarea debitelor dozelor externe, cu indicarea naturii şi a calităţii radiaţiei respective;
    b) măsurarea concentraţiei activităţii în aer şi a contaminării superficiale, cu precizarea radionuclizilor, a
naturii acestora şi a stării lor fizice şi chimice.
    (3) Sistemul de supraveghere radiologică a locului de muncă este aprobat de către CNCAN în procesul de
autorizare.
    (4) Rezultatele măsurătorilor prevăzute la alin. (2) se înregistrează şi se utilizează, dacă este necesar, pentru
estimarea dozelor individuale, astfel cum este prevăzut la art. 103 - 105. Durata pentru păstrarea înregistrărilor
este stabilită de CNCAN în procesul de autorizare.
    Clasificarea pe categorii a lucrătorilor expuşi
    Art. 101 - Lucrătorii expuşi se clasifică în două categorii:
    a) categoria A: acei lucrători expuşi care sunt în situaţia de a primi o doză efectivă mai mare de 6 mSv pe an
sau o doză echivalentă mai mare de 15 mSv pe an pentru cristalin sau mai mare de 150 mSv pe an pentru piele
şi extremităţi;
    b) categoria B: acei lucrători expuşi care nu se încadrează în categoria A.
    Art. 102 - (1) Întreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, decide cu privire la clasificarea pe
categorii a fiecărui lucrător înainte ca acesta să îşi înceapă activitatea care poate cauza expunere. Distincţia ţine
seama şi de expunerile potenţiale.
    (2) Întreprinderea trebuie să reexamineze periodic clasificarea, pe baza condiţiilor de lucru şi a supravegherii
medicale.
    (3) Pentru implementarea alin. (1) şi (2), întreprinderea trebuie să solicite consultanţă din partea unui expert
în protecţie radiologică.
    (4) Clasificarea lucrătorilor se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.

    Monitorizarea dozimetrică individuală

    Art. 103 - (1) Întreprinderea trebuie să asigure monitorizarea dozimetrică individuală sistematică a tuturor
lucrătorilor expuşi profesional de categorie A.
    (2) Monitorizarea dozimetrică individuală trebuie efectuată prin intermediul unui serviciu dozimetric
desemnat ca organism notificat conform Ordinului preşedintelui CNCAN nr. 274/2004 pentru aprobarea
Normelor privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear.
    Art. 104 - (1) În cazul în care există posibilitatea ca lucrătorii expuşi de categorie A să sufere o contaminare
internă semnificativă sau o expunere semnificativă a cristalinului sau a extremităţilor, monitorizarea
dozimetrică individuală prevăzută la art. 103 trebuie să includă şi monitorizarea contaminării interne a acestor
persoane sau monitorizarea cristalinului sau a extremităţilor, după caz.
    (2) Identificarea persoanelor prevăzute la alin. (1) trebuie realizată pe baza consultării unui expert în protecţie
radiologică.
    Art. 105 - În cazul în care măsurările individuale prevăzute la art. 103 - 104 sunt imposibil de efectuat sau
inadecvate, monitorizarea individuală trebuie să se bazeze pe o estimare efectuată, fie pornind de la măsurările
individuale făcute asupra altor persoane expuse profesional, fie pornind de la rezultatele monitorizării
radiologice a mediului de lucru, potrivii prevederilor de la art. 100.
    Art. 106 - (1) Monitorizarea dozimetrică individuală a persoanelor expuse profesional de categorie B are ca
obiect demonstrarea încadrării corecte a lucrătorilor în această categorie, urmând ca ulterior să nu mai fie
necesară.
    (2) În scopul demonstrării îndeplinirii cerinţei de la alin. (1), monitorizarea dozimetrică individuală trebuie
făcută cel puţin 6 luni consecutive, caz în care CNCAN, pe baza rezultatelor monitorizării, poate decide
înlocuirea monitorizării individuale cu monitorizarea dozimetrică de arie.
    (3) În cazul anumitor practici, CNCAN poate impune ca, pentru lucrătorii expuşi profesional de categorie B,
să fie asigurată monitorizarea dozimetrică individuală conform condiţiilor stabilite pentru persoanele expuse
profesional de categorie A.
    Art. 107 - Sistemul de monitorizare a expunerii la radiaţii a persoanelor expuse se aprobă de CNCAN în
cadrul procesului de autorizare a practicii.

    Serviciile dozimetrice
    Art. 108 - (1) Serviciile dozimetrice determină dozele interne sau externe, pentru lucrătorii expuşi care sunt
supuşi monitorizării individuale, în vederea înregistrării dozei în baza lor de date.
    (2) Serviciile dozimetrice furnizează informaţii despre dozele înregistrate, către întreprindere şi în cazul
lucrătorilor externi, angajatorului, precum şi Registrului Naţional de Doze şi, unde este cazul, serviciului de
medicina muncii.
    (3) Atribuţiile serviciilor dozimetrice sunt detaliate în reglementările specifice emise de CNCAN.

    Evaluarea dozelor în caz de expunere accidentală

    Art. 109 - În cazul expunerilor accidentale, întreprinderea trebuie să asigure pentru toate persoanele
implicate evaluarea neîntârziată a dozelor individuale datorate atât expunerii externe cât şi expunerii interne,
după caz, precum şi distribuţia acestor doze în corp.
    Art. 110 - În cazul expunerii accidentale, întreprinderea trebuie să asigure evaluarea dozelor primite,
folosind informaţiile furnizate de monitorizarea dozimetrică individuală şi/sau alte informaţii, după caz.
    Art. 111 - Pentru confirmarea rezultatelor evaluării dozelor ca urmare a expunerilor accidentale,
întreprinderea trebuie să consulte un expert în protecţie radiologică.

    Evidenţa şi raportarea rezultatelor

    Art. 112 - Întreprinderea trebuie să asigure înregistrarea rezultatelor monitorizării dozimetrice individuale
pentru fiecare lucrător expus de categorie A sau de categorie B, pentru care CNCAN a impus ca această
monitorizare să se realizeze, precum şi pentru toate persoanele care au suferit expuneri accidentale sau care au
fost supuse unor expuneri autorizate special sau unor expuneri de urgenţă.
    Art. 113 - (1) Întreprinderea trebuie să asigure păstrarea înregistrării prevăzute la art. 112 până când
persoana în cauză împlineşte sau ar fi împlinit 75 de ani, dar nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea calităţii
de lucrător expus.
    (2) În cazul desfiinţării întreprinderii, documentele prevăzute la art. 112 se preiau de serviciul dozimetric
acreditat care a asigurat monitorizarea individuală şi se păstrează de acesta în condiţiile prevăzute la alin. (1).
    (3) Înregistrarea rezultatelor monitorizării individuale specificată la art. 112 cuprinde:
    a) înregistrarea dozelor individuale măsurate sau estimate, după caz;
    b) rapoartele privind circumstanţele şi acţiunile întreprinse în cazul expunerilor accidentale, autorizate
special şi expunerii de urgenţă;
    c) rezultatele supravegherii radiologice a locului de muncă, folosite pentru evaluarea dozelor, atunci când a
fost cazul.
    (4) Rezultatele monitorizării individuale a expunerilor autorizate special, a expunerilor accidentale sau de
urgenţă trebuie înregistrate separat de cele ale monitorizărilor individuale sistematice.
    Art. 114 - În cazul în care întreprinderea utilizează lucrători externi, sarcina înregistrării rezultatelor
monitorizării individuale revine atât întreprinderii care îi foloseşte, cât şi angajatorului acestora.
    Art. 115 - (1) La angajarea unui lucrător expus, întreprinderea solicită o declaraţie din care să reiasă dacă
acesta a mai avut calitatea de lucrător expus şi denumirea ultimului angajator la care lucrătorul a desfăşurat
activităţi în această calitate.
    (2) Întreprinderea solicită, de la ultimul angajator la care persoana respectivă a fost angajată ca lucrător
expus, transmiterea oficială a extrasului din evidenţa dozei primite de acea persoană.
    Art. 116 - (1) Serviciile dozimetrice trebuie să menţină evidenţa lucrătorilor expuşi monitorizaţi şi a dozelor
atribuite pe perioada prevăzută la art. 115 alin. (1), în condiţiile stabilite prin reglementările specifice privind
dozimetria individuală.
    (2) În cazul desfiinţării serviciului dozimetric, acesta este obligat să predea la CNCAN documentele de
evidenţă a monitorizării individuale a tuturor persoanelor înregistrate.
    Art. 117 - (1) CNCAN menţine evidenţa centralizată a înregistrării dozelor pentru lucrătorii expuşi
profesional, prin intermediul Registrului Naţional de Doze.
    (2) Întreprinderea şi serviciile dozimetrice sunt obligate să pună la dispoziţia Registrului Naţional de Doze al
CNCAN evidenţa dozelor menţionată la alin. (1), în conformitate cu dispoziţiile din anexa nr. 10 la prezentele
norme.

    Accesul la rezultatele monitorizării individuale

    Art. 118 - (1) Într-o situaţie de expunere planificată, accidentală, autorizată special sau de urgenţă, se iau
următoarele măsuri:
    a) serviciul dozimetric trebuie să pună rezultatele monitorizării individuale la dispoziţia CNCAN, a
întreprinderii şi angajatorului lucrătorilor externi;
    b) întreprinderea trebuie să pună la dispoziţia lucrătorului în cauză, rezultatele monitorizării individuale,
precum şi măsurătorile utilizate pentru evaluarea dozei, în conformitate cu art. 105 şi 110;
    c) întreprinderea trebuie să prezinte rezultatele monitorizării individuale, serviciului de medicina muncii,
pentru ca acesta să interpreteze implicaţiile expunerii realizate, asupra sănătăţii umane;
    d) serviciul dozimetric trebuie să transmită rezultatele monitorizării individuale către Registrul Naţional de
Doze al CNCAN, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 10 la norme privind Sistemul de date pentru
monitorizarea radiologică individuală.
    (2) Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală cuprinde, cel puţin, datele enumerate în
secţiunea II din anexa nr. 10 la norme, care sunt detaliate în reglementările specifice privind dozimetria
individuală.
    (3) Modalităţile de comunicare a rezultatelor monitorizării radiologice individuale sunt detaliate în
reglementările specifice privind dozimetria individuală.
    Art. 119 - Întreprinderea, sau în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, acordă lucrătorilor acces la rezultatele
monitorizării individuale, inclusiv la rezultatele măsurărilor care ar fi putut fi utilizate pentru estimarea acestor
rezultate, sau la rezultatele evaluării dozelor realizate în urma supravegherii locului de muncă.
    Art. 120 - (1) În caz de expunere accidentală, precum şi în cazul oricărui rezultat al monitorizării individuale
care depăşeşte limita de doză stabilită în prezentele norme, întreprinderea are următoarele obligaţii:
    a) să facă o primă investigaţie pe baza căreia să stabilească valoarea preliminară a dozelor primite;
    b) să facă o investigaţie aprofundată prin care să determine împrejurările în care s-a produs supraexpunerea;
    c) să comunice, fără întârziere, lucrătorului în cauză rezultatele monitorizării individuale şi evaluările
dozelor;
    d) să notifice imediat CNCAN, serviciul de medicina muncii/medicul abilitat de medicina muncii şi
angajatorul lucrătorului extern, asupra expunerii accidentale şi a dozelor evaluate preliminar;
    e) să întocmească, în termen de 30 zile de la demararea investigaţiei prevăzută la lit. b), un raport cuprinzând
rezultatele monitorizării individuale şi evaluările dozelor rezultate în urma investigaţiei de la lit. b), precum şi
măsurile preventive pentru evitarea repetării situaţiei;
    f) raportul menţionat la lit. e) se supune regimului de păstrare prevăzut la art. 113 şi se transmite persoanelor
specificate la lit. d).
    (2) Dacă prin investigaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) s-a determinat cu certitudine că nu a avut loc o
supraexpunere, întreprinderea trebuie să întocmească un raport cuprinzând rezultatele investigaţiei şi
concluziile, pe care îl păstrează cel puţin 2 ani de la data întocmirii.
    (3) În situaţia prevăzută la alin. (2), obligaţiile întreprinderii prevăzute la alin. (1) lit. c) - f) nu sunt
aplicabile.
    (4) În procesele de investigare şi evaluare prevăzute la alin. (1), întreprinderea trebuie să consulte un expert
în protecţie radiologică.
    Art. 121 - (1) Întreprinderea sau angajatorul, în cazul unui lucrător extern, trebuie să solicite de la lucrător,
informaţiile necesare pentru obţinerea istoricului dozelor primite de acesta înainte de angajare sau înainte de
încadrarea lui în categoria A, ori pentru scopuri medicale.
    (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie puse la dispoziţia medicului abilitat de medicina muncii,
expertului în protecţie radiologică şi serviciului dozimetric.
    (3) În vederea verificării informaţiilor prevăzute la alin. (1), întreprinderea se poate adresa autorităţii
competente şi serviciilor dozimetrice, după caz.

    Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi

    Art. 122 - (1) Întreprinderea este responsabilă pentru măsurile de asigurare a supravegherii medicale a
lucrătorilor expuşi, iar angajatorul este responsabil pentru măsurile de asigurare a supravegherii medicale a
lucrătorilor externi.
    (2) Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi se bazează pe principiile generale care guvernează medicina
muncii şi respectă reglementările Ministerului Sănătăţii.
    Art. 123 - (1) Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi este responsabilitatea medicului abilitat de
medicina muncii, se realizează de către serviciul de medicina muncii şi trebuie să permită stabilirea aptitudinii
lucrătorilor supravegheaţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de a îndeplini sarcinile care le sunt atribuite.
    (2) În scopul aplicării alin. (1), medicul abilitat de medicina muncii trebuie să aibă acces la orice informaţie
relevantă pe care o solicită, inclusiv la informaţiile privind factorii de risc de la locul de muncă.

    Serviciile de medicina muncii

    Art. 124 - (1) Supravegherea medicală asigură verificarea sănătăţii lucrătorilor supravegheaţi în ceea ce
priveşte capacitatea lor de a îndeplini sarcinile care implică lucrul cu radiaţii ionizante.
    (2) Supravegherea medicală este asigurată de către medicului abilitat şi serviciile de medicina muncii
recunoscute de Ministerul Sănătăţii conform reglementărilor specifice.
    (3) Această responsabilitate nu exonerează întreprinderea de responsabilităţile sale generale referitoare la
această problemă.
    Art. 125 - Supravegherea medicală include:
    a) un examen medical efectuat înainte de angajarea lucrătorilor expuşi, cu scopul de a determina aptitudinea
lucrătorilor respectivi de a desfăşura o activitate din categoria A sau B în postul avut în vedere;
    b) examinări periodice ale stării de sănătate, cel puţin o dată pe an, pentru a stabili dacă lucrătorii expuşi sunt,
în continuare, apţi pentru munca pe care o desfăşoară. Natura examinărilor care pot fi efectuate, ori de câte ori
serviciul de medicina muncii consideră că este necesar, depinde de tipul activităţii desfăşurate şi de starea de
sănătate a lucrătorilor respectivi.
    Art. 126 - (1) Medicul abilitat de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii poate indica necesitatea
continuării supravegherii medicale şi după încetarea activităţii, pe perioada necesară pentru protejarea sănătăţii
persoanei respective.
    (2) Modalitatea de continuare a supravegherii medicale după încetarea activităţii prevăzută la alin. (1) se
stabileşte prin reglementări specifice emise de Ministerul Sănătăţii.

    Clasificarea medicală
    Art. 127 - (1) În vederea evaluării aptitudinii în muncă a lucrătorilor expuşi, este stabilită următoarea
clasificare medicală:
    a) apt;
    b) apt, cu anumite condiţii;
    c) inapt.
    (2) Inaptitudinea prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi permanentă sau temporară în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.

    Interdicţia de angajare sau clasificare a lucrătorilor inapţi

    Art. 128 - Niciun lucrător nu poate fi angajat sau clasificat drept lucrător expus de categoria A sau B, într-un
post anume, dacă medicul abilitat/serviciul de medicina muncii îl declară inapt pentru postul respectiv.

    Dosarele medicale
    Art. 129 - (1) Pentru fiecare lucrător expus, medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii deschide un
dosar medical, care se actualizează atât timp cât lucrătorul rămâne încadrat în categoria A sau B.
    (2) După încetarea activităţii, dosarul medical se păstrează până când persoana respectivă atinge sau ar fi
atins vârsta de 75 de ani, dar, în orice caz, nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea activităţii care implică
expunerea profesională.
    Art. 130 - Dosarul medical cuprinde informaţii despre natura postului, rezultatele examenului medical
efectuat înainte de angajare sau despre clasificarea în categoria A sau B, examinările periodice de medicina
muncii şi evidenţa dozelor prevăzute la art. 112.

    Supravegherea medicală specifică

    Art. 131 - Pe lângă supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi, prevăzută la art. 123, se creează condiţii
pentru orice alte măsuri pe care medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii le consideră necesare pentru
protecţia sănătăţii persoanelor expuse, inclusiv examinări medicale suplimentare, măsuri de decontaminare,
tratamente de urgenţă sau alte acţiuni indicate de medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii.
    Art. 132 - (1) Supravegherea medicală specifică se efectuează în fiecare caz în care a fost depăşită oricare
dintre limitele de doză prevăzute la art. 53 - 54, în conformitate cu reglementările emise de Ministerul Sănătăţii.
    (2) Condiţiile oricărei expuneri ulterioare sunt supuse avizului medicului abilitat sau serviciului de medicina
muncii.

    Contestaţii
    Art. 133 - (1) Rezultatele investigaţiilor medicului abilitat sau serviciului de medicina muncii privind
aptitudinea în muncă sau deciziile privind condiţiile de muncă, prevăzute la art. 131 din prezentele norme,
conform prevederilor legale în vigoare, se pot contesta la Direcţia de sănătate publică judeţeană sau a
municipiului Bucureşti, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fişei de aptitudine în muncă sau
comunicării deciziei.
    (2) Direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti desemnează o comisie formată din 3
medici specialişti de medicina muncii abilitaţi şi convoacă părţile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare
de la data primirii contestaţiei.
    (3) Decizia comisiei este consemnată într-un proces-verbal şi este comunicată în scris persoanei examinate
medical.
    (4) Lucrătorul expus profesional, care face obiectul supravegherii medicale, poate contesta decizia comisiei
la instanţa de contencios administrativ.
    Art. 134 - Prevederile prezentelor norme se completează cu prevederile din Hotărârea Guvernului nr.
355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, cu modificările şi completările ulterioare.

    Protecţia lucrătorilor externi

    Art. 135 - (1) În situaţia în care întreprinderea utilizează lucrători externi, aceasta are obligaţia de a asigura
un sistem de monitorizare radiologică individuală care să acorde lucrătorilor externi o protecţie echivalentă cu
cea a lucrătorilor expuşi profesional angajaţi permanent de întreprindere.
    (2) CNCAN verifică respectarea prevederii de la alin. (1) în cadrul procesului de acceptare a întreprinderilor
externe.
    Art. 136 - Întreprinderea este responsabilă, fie direct, fie prin acorduri contractuale cu angajatorul
lucrătorilor externi, de aspectele operaţionale privind protecţia radiologică a lucrătorilor externi, care sunt
legate direct de natura activităţilor lor în zona controlată.
    Art. 137 - Întreprinderea are următoarele obligaţii referitoare la lucrătorii externi:
    a) verifică, în cazul lucrătorilor expuşi de categoria A, care intră în zonele controlate, dacă lucrătorul extern
în cauză a fost declarat apt din punct de vedere medical să desfăşoare activităţile care urmează să i se
încredinţeze;
    b) verifică dacă clasificarea lucrătorului extern se face în categoria adecvată, în raport cu dozele care pot fi
primite la locul de muncă;
    c) se asigură că, în cazul intrării în zonele controlate, pe lângă formarea de bază în materie de protecţie
radiologică, lucrătorul extern a beneficiat de formare şi instrucţiuni specifice legate de caracteristicile locului de
muncă şi de activităţile desfăşurate, în conformitate cu art. 22 alin. (1) lit. c) şi d);
    d) se asigură că, în cazul intrării în zonele supravegheate, lucrătorul extern a beneficiat de instrucţiuni de
lucru adecvate riscului radiologic asociat surselor şi operaţiunilor implicate, în conformitate cu art. 99 alin. (1)
lit. c);
    e) se asigură că lucrătorul extern a fost dotat cu echipamentul individual de protecţie necesar;
    f) se asigură că lucrătorul extern beneficiază de o monitorizare individuală a expunerii, adecvată naturii
activităţilor sale, precum şi de orice alte măsuri operaţionale de supraveghere dozimetrică necesare;
    g) asigură respectarea sistemului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante prevăzut la Capitolul II din
prezentele norme;
    h) în cazul intrării în zonele controlate, asigură, sau ia toate măsurile necesare pentru a asigura, înregistrarea,
după fiecare activitate şi pentru fiecare lucrător extern din categoria A, în sensul prevederilor din anexa nr. 10,
secţiunea III, pct. 2, a informaţiilor colectate cu ocazia monitorizării individuale a expunerii.
    Art. 138 - (1) Angajatorii de lucrători externi trebuie să se asigure, fie direct, fie prin acorduri contractuale
cu întreprinderea titulară de autorizaţie că protecţia radiologică a lucrătorilor lor este în conformitate cu
dispoziţiile prezentelor norme, în special prin:
    a) asigurarea respectării sistemului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante prevăzut la Capitolul II din
prezentele norme;
    b) asigurarea furnizării informaţiilor şi instruirii în materie de protecţie radiologică prevăzute la art. 22 - 25;
    c) garantarea faptului că lucrătorii lor sunt supuşi unei evaluări adecvate a expunerii şi, în cazul lucrătorilor
expuşi, unei supravegheri medicale, în condiţiile prevăzute la art. 100 şi la art. 103 - 132;
    d) asigurarea menţinerii la zi, în cadrul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală, a
informaţiilor radiologice rezultate din monitorizarea individuală a expunerii fiecăruia dintre lucrătorii lor, din
categoria A.
    (2) Cerinţele privind schimbul informaţiilor relevante între întreprindere, lucrătorul extern, angajator,
CNCAN, serviciile de medicina muncii, experţii în protecţie radiologică sau serviciile dozimetrice sunt
prevăzute în reglementările specifice privind protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a lucrătorilor externi,
emise de CNCAN.
    Art. 139 - Toţi lucrătorii externi îşi aduc propriile contribuţii, în măsura posibilului, la protecţia care le este
acordată prin sistemul de monitorizare radiologică menţionat la art. 135, fără a aduce atingere
responsabilităţilor întreprinderii titulare de autorizaţie sau angajatorului.

    Expuneri autorizate în mod special

    Art. 140 - (1) Prin excepţie de la art. 53 alin. (2), în situaţii excepţionale, evaluate de la caz la caz, şi
excluzând situaţiile de expunere de urgenţă, CNCAN poate, dacă acest lucru este impus de o anumită
operaţiune, să autorizeze expunerea profesională individuală a unor lucrători, clar identificaţi, la limite de doză
mai mari decât cele stabilite, cu condiţia ca expunerile respective să fie limitate în timp, să aibă loc doar în
anumite zone de lucru şi să nu depăşească nivelurile maxime de expunere stabilite de CNCAN pentru cazul
respectiv.
    (2) Expunerea membrilor echipajelor navelor spaţiale peste limitele de doză prevăzute la art. 53 şi art. 57 este
gestionată ca expunere autorizată în mod special.
    (3) În sensul îndeplinirii cerinţelor prevăzute la alin. (1), se iau în considerare următoarele condiţii:
    a) doar lucrători din categoria A, astfel cum este definită la art. 101 sau membrii echipajelor de nave spaţiale
pot face obiectul unei astfel de expuneri;
    b) persoanele în curs de pregătire, studenţii, ucenicii, lucrătoarele însărcinate şi, dacă există riscul
încorporării de radionuclizi sau contaminării fizice, lucrătoarele care alăptează, sunt excluşi de la asemenea
expuneri;
    c) întreprinderea justifică expunerile respective, în avans, şi le discută în detaliu cu lucrătorii, cu
reprezentanţii acestora, cu serviciul de medicina muncii şi cu expertul în protecţie radiologică;
    d) lucrătorii în cauză sunt informaţi, în avans, cu privire la riscurile implicate şi la măsurile de protecţie
aplicabile în timpul operaţiunii;
    e) lucrătorii şi-au dat acordul;
    f) toate dozele legate de asemenea expuneri sunt înregistrate separat în dosarul medical prevăzut la art. 129 şi
în evidenţa personală prevăzută la art. 112.
    Art. 141 - Depăşirea limitelor de doză, în urma expunerilor autorizate special, nu constituie în mod necesar
un motiv pentru excluderea lucrătorilor respectivi de la ocupaţia lor obişnuită sau pentru mutarea acestora într-
un alt loc, fără consimţământul lor.

    Cap. VIII
    Expunerea medicală

    Justificarea practicilor care presupun expunerea în scopuri medicale

    Art. 142 - (1) Practicile care presupun expunerea medicală se justifică ţinând seama de expunerea medicală
propriu-zisă şi, acolo unde este relevant, de expunerea publicului şi expunerea profesională asociate, precum şi
la nivelul fiecărei expuneri medicale individuale.
    (2) Expunerea în scopuri medicale trebuie să prezinte un beneficiu net suficient, punând în balanţă, pe de o
parte, beneficiile de diagnostic sau terapeutice potenţiale totale pe care le produce, inclusiv beneficiile directe
pentru sănătatea unei persoane şi beneficiile pentru societate, iar, pe de altă parte, efectele negative individuale
pe care le-ar putea produce expunerea, luându-se în considerare eficacitatea, beneficiile şi riscurile tehnicilor
alternative existente care au acelaşi obiectiv, dar care implică o expunere mai mică sau nulă la radiaţii
ionizante.
    (3) Expunerea în scopuri medicale se efectuează luând în considerare următoarele aspecte:
    a) tipurile noi de practici care implică expunerea medicală sunt justificate în prealabil, înainte de a fi adoptate
în mod general;
    b) toate expunerile medicale individuale se justifică în prealabil, luându-se în considerare obiectivele
specifice ale expunerii şi caracteristicile individului implicat;
    c) dacă un tip de practică care presupune expunere medicală nu este justificat în general, o expunere
individuală specifică de acest tip poate fi justificată, după caz, în împrejurări speciale care se evaluează şi se
documentează de la caz la caz;
    d) medicul abilitat să facă trimiteri şi practicianul urmăresc să obţină, în măsura posibilului, informaţii, de
diagnostic anterioare sau înregistrări medicale relevante pentru expunerea planificată şi iau în considerare
aceste date pentru a evita expunerea inutilă;
    e) expunerea medicală în cercetarea medicală sau biomedicală se examinează de către un Comitet pentru
Etică constituit în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNCAN nr. 299/64/2006
privind stabilirea comisiilor de etică pentru avizarea expunerilor medicale în cercetarea medicală şi
biomedicală;
    f) expunerea persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor prezintă un beneficiu net suficient,
luându-se în considerare beneficiile directe asupra sănătăţii unui pacient, beneficiile potenţiale pentru persoana
implicată în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor şi efectele negative pe care le-ar putea cauza expunerea;
    g) orice procedură radiologică medicală aplicată unei persoane asimptomatice se efectuează pentru detectarea
precoce a bolii, ca parte a unui program de screening aprobat de Ministerul Sănătăţii sau necesită o justificare
documentată pentru persoana respectivă, realizată de către practician în consultare cu medicul abilitat să facă
trimiteri, în conformitate cu orientările societăţilor medicale ştiinţifice şi cu ghidurile elaborate de Ministerului
Sănătăţii. Persoana care face obiectul expunerii medicale este informată anterior expunerii despre riscurile şi
beneficiile asociate expunerii medicale;
    h) în sensul prevederilor de la alin. (1) şi (2), Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu societăţile medicale
ştiinţifice corespunzătoare sau cu organismele relevante, justifică expunerile medicale pentru procedurile
radiologice medicale care urmează să fie efectuate ca parte a unui program de screening.
    (4) Decizia finală privind justificarea unei expuneri medicale la radiaţii ionizante în sensul alin. (3) lit. b)
aparţine practicianului.
    (5) Justificarea generică a tipurilor de practici care implică expunerea medicală precum şi reexaminarea
tipurilor şi claselor existente ori de câte ori apar informaţii noi privind eficienţa, consecinţele potenţiale sau
privind noi tehnici şi tehnologii se face de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu asociaţiile profesionale.
    (6) Fără a aduce atingere prevederilor de la alin. (3) lit. c), dacă o expunere medicală la radiaţii ionizante nu
poate fi justificată, aceasta este interzisă.

    Optimizarea protecţiei persoanelor supuse expunerilor medicale

    Art. 143 - (1) Întreprinderea se asigură că toate dozele rezultate în urma expunerii medicale în scopuri de
radiodiagnostic, radiologie intervenţională, diagnostic în medicina nucleară, planificare, ghidare şi verificare în
cazul radioterapiei se menţin la nivelurile cele mai scăzute posibil pentru obţinerea informaţiilor medicale
necesare, luând în considerare factorii economici şi sociali.
    (2) Pentru toate expunerile medicale ale pacienţilor în scopuri radioterapeutice, întreprinderea se asigură că
expunerile volumelor-ţintă se planifică individual şi sunt verificate, având în vedere ca dozele pentru volumele
şi ţesuturile nevizate să fie cât mai scăzute posibil şi în conformitate cu scopul terapeutic al expunerii.
    (3) Ministerul Sănătăţii asigură, prin reglementări specifice şi ghiduri, stabilirea, revizuirea periodică şi
utilizarea nivelurilor de referinţă în diagnostic pentru examinările de radiodiagnostic ţinând seama de nivelurile
de referinţă europene de diagnostic recomandate, unde există şi, dacă este cazul, pentru procedurile radiologice
intervenţionale.
    (4) În cazul expunerilor medicale în scop de diagnostic, întreprinderea se asigură că sunt luate în considerare
nivelurile de referinţă de radiodiagnostic stabilite conform prevederilor de la alin. (3).
    (5) Pentru fiecare proiect de cercetare medicală sau biomedicală care implică expunerea medicală, se aplică
următoarele principii:
    a) persoanele în cauză participă voluntar;
    b) persoanele în cauză sunt informate în legătură cu riscurile expunerii;
    c) pentru persoanele pentru care nu se aşteaptă niciun avantaj medical direct în urma expunerii se aplică o
constrângere de doză stabilită de către coordonatorul studiului;
    d) în cazul pacienţilor care acceptă voluntar să fie supuşi unei practici medicale experimentale şi la care se
scontează un beneficiu de diagnostic sau terapeutic din această practică, nivelurile-ţintă ale dozelor sunt
stabilite individual de către practician în colaborare cu medicul abilitat să facă trimiteri înainte ca expunerea să
aibă loc.
    (6) Procesul de optimizare include selecţia echipamentului, obţinerea constantă de informaţii de diagnostic
adecvate sau de rezultate terapeutice, aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale, asigurarea
calităţii şi evaluarea dozelor la care sunt expuşi pacienţii sau verificarea activităţilor administrate, luând în
considerare factorii economici şi sociali.
    (7) Întreprinderea asigură respectarea cerinţelor Ministerului Sănătăţii prevăzute în reglementările specifice
privind constrângerile de doză şi recomandările pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea şi
susţinerea pacienţilor.
    (8) În cazul unui pacient supus unui tratament sau diagnosticării cu radionuclizi, întreprinderea prin medicul
practician furnizează pacientului sau reprezentantului acestuia informaţii privind riscurile pe care le implică
radiaţiile ionizante şi instrucţiuni corespunzătoare pentru a reduce cât mai mult posibil dozele pentru persoanele
care vin în contact cu pacientul.
    (9) În cazul procedurilor terapeutice, instrucţiunile prevăzute la alin. (8) trebuie să fie în formă scrisă şi se
înmânează pacientului sau reprezentantului acestuia, înainte de părăsirea spitalului, a clinicii sau a altei instituţii
similare.

    Responsabilităţi
    Art. 144 - (1) Întreprinderea are obligaţia să îndeplinească următoarele cerinţe:
    a) orice expunere medicală se efectuează sub răspunderea clinică a unui practician;
    b) practicianul, expertul în fizică medicală şi cei îndreptăţiţi să se ocupe de aspecte practice ale procedurilor
radiologice medicale au responsabilitatea optimizării expunerii medicale;
    c) medicul abilitat să facă trimiteri şi practicianul au responsabilitatea justificării expunerilor medicale
individuale;
    d) ori de câte ori este necesar şi înainte ca expunerea să aibă loc, practicianul sau medicul abilitat să facă
trimiteri se asigură că pacientului sau reprezentantului acestuia i se furnizează informaţii adecvate referitoare la
beneficiile şi riscurile asociate cu dozele de radiaţii produse de expunerea medicală;
    e) în conformitate cu art. 143 alin. (5) lit. b), informaţii similare, instrucţiuni şi recomandări, se furnizează
persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor.
    (2) Aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale pot fi delegate de întreprindere, prin proceduri
specifice, uneia sau mai multor persoane cu pregătire de specialitate şi experienţă practică.
    Art. 145 - Administrarea deliberată a substanţelor radioactive unor persoane şi, în măsura în care priveşte
protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a oamenilor, administrarea deliberată a substanţelor radioactive unor
animale, în scopul stabilirii diagnosticului medical sau veterinar, al tratamentului sau al cercetării, sunt
condiţionate de obţinerea autorizaţiei conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi ale Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, după caz.

    Expertul în fizică medicală

    Art. 146 - (1) Expertul în fizică medicală trebuie să acţioneze sau să asigure consiliere de specialitate, după
caz, în aspecte referitoare la fizica radiaţiilor pentru punerea în aplicare a cerinţelor de la art. 48 alin. (3) şi din
prezentul capitol.
    (2) În funcţie de practica radiologică medicală, expertul în fizică medicală răspunde de dozimetrie, inclusiv
de măsurătorile fizice pentru evaluarea dozei administrate pacientului şi altor persoane supuse expunerii
medicale, oferă consiliere cu privire la echipamentele radiologice medicale şi contribuie în special la
următoarele:
    a) optimizarea protecţiei radiologice a pacienţilor şi a altor persoane supuse expunerii medicale, inclusiv
aplicarea şi utilizarea nivelurilor de referinţă în diagnostic;
    b) definirea şi asigurarea calităţii echipamentelor radiologice medicale;
    c) efectuarea testelor de acceptanţă a echipamentelor radiologice medicale;
    d) elaborarea specificaţiilor tehnice pentru echipamentele radiologice medicale şi proiectul instalaţiei;
    e) supravegherea instalaţiilor radiologice medicale;
    f) analizarea evenimentelor care implică, sau care ar putea implica, expuneri medicale accidentale sau
neintenţionate;
    g) selectarea echipamentelor necesare pentru realizarea măsurătorilor în domeniul protecţiei radiologice;
    h) formarea practicienilor şi a personalului de altă natură pentru implementarea practică a aspectelor
specifice în protecţia radiologică, pe lângă cursul obligatoriu de pregătire în protecţie radiologică realizat de
entităţile specializate.
    (3) Expertul în fizică medicală colaborează, după caz, cu expertul în protecţie radiologică.

    Proceduri
    Art. 147 - (1) Întreprinderea are obligaţia să îndeplinească următoarele cerinţe:
    a) să stabilească protocoale scrise pentru fiecare tip de procedură radiologică medicală standard şi pentru
fiecare echipament, pentru categoriile relevante de pacienţi;
    b) să se asigure că raportul procedurii radiologice medicale cuprinde informaţiile legate de expunerea
pacientului;
    c) să se asigure că ghidul de utilizare a examenelor radiologice şi imagistice medicale este disponibil
medicilor abilitaţi să facă trimiteri pentru examinări de imagistică medicală, luând în considerare dozele de
radiaţii;
    d) să se asigure că auditurile clinice se efectuează în conformitate cu procedurile specifice stabilite prin
legislaţia în vigoare;
    e) să efectueze evaluări ori de câte ori constată că nivelurile de referinţă în diagnostic sunt depăşite în mod
constant şi întreprinde, fără întârziere, acţiuni corective adecvate;
    f) să consulte un expert în fizică medicală în legătură cu practicile radiologice medicale.
    (2) Cerinţele de la alin. (1) sunt detaliate în reglementările specifice ale Ministerului Sănătăţii.
    (3) Nivelul de implicare a expertului în fizică medicală prevăzut la alin. (1) este direct proporţional cu riscul
radiologie al practicii respective, în special:
    a) în practicile radioterapeutice, este implicat un expert în fizică medicală.
    b) în practicile standardizate de medicină nucleară, terapeutice şi de diagnostic, este implicat un expert în
fizică medicală;
    c) în practicile de radiodiagnostic şi de radiologie intervenţională, care implică doze mari astfel cum este
menţionat la art. 150 alin. (1) lit. c), este implicat un expert în fizică medicală;
    d) pentru alte practici radiologice medicale decât cele prevăzute la lit. a), b) şi c), este implicat un expert în
fizică medicală, după caz, pentru consultanţă privind protecţia radiologică în legătură cu expunerea medicală.

    Recunoaşterea în domeniul expunerii medicale

    Art. 148 - (1) Practicienii, experţii în fizică medicală şi persoanele menţionate la art. 144 alin. (2) trebuie să
îndeplinească cerinţele privind educaţia şi instruirea prevăzute la art. 18.
    (2) Competenţele în protecţia împotriva radiaţiilor ionizante pentru persoanele menţionate la alin. (1) trebuie
recunoscute conform reglementărilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor
nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN.

    Echipamente
    Art. 149 - (1) CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, conform competenţelor legale, verifică dacă întreprinderea:
    a) menţine sub supraveghere strictă toate echipamentele radiologice medicale utilizate, inclusiv în ceea ce
priveşte protecţia radiologică;
    b) menţine un inventar actualizat cu fişele tehnice ale echipamentelor radiologice medicale pentru fiecare
instalaţie radiologică medicală;
    c) pune în aplicare programe adecvate de asigurare a calităţii şi evaluare a dozelor sau verificare a activităţii
administrate, după caz;
    d) se asigură că înainte de prima utilizare a echipamentului în scopuri clinice sunt efectuate testele de
acceptanţă, de către unităţi autorizate conform legii, iar ulterior, în mod periodic şi după fiecare procedură de
întreţinere care poate afecta performanţa, sunt efectuate testele de performanţă;
    e) ia toate măsurile necesare pentru a îmbunătăţi randamentul necorespunzător sau defectuos al
echipamentului radiologic medical utilizat;
    f) se asigură că sunt respectate criteriile specifice de acceptabilitate pentru echipament, pentru a indica dacă
trebuie întreprinsă o acţiune corectivă adecvată, inclusiv scoaterea din funcţiune a echipamentului.
    (2) În cazul fluoroscopiei, este interzisă folosirea echipamentelor lipsite de dispozitive de control automat al
debitului dozei şi de un intensificator de imagine sau alt dispozitiv echivalent.
    (3) Echipamentul utilizat pentru radioterapia cu fascicule externe cu o energie nominală a fasciculului care
depăşeşte 1 MeV este dotat cu un dispozitiv de verificare a parametrilor de tratament esenţiali. Echipamentul
instalat înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme poate fi exceptat de la această cerinţă.
    (4) Orice echipament utilizat pentru radiologia intervenţională este dotat cu un dispozitiv sau o caracteristică
de informare a practicianului şi a celor care se ocupă de aspecte practice ale procedurilor medicale cu privire la
cantitatea de radiaţie produsă de echipament în timpul procedurii. Echipamentul instalat înainte de intrarea în
vigoare a prezentelor norme poate fi exceptat de la această cerinţă.
    (5) Orice echipament utilizat pentru radiologia intervenţională şi tomografia computerizată şi orice
echipament nou utilizat în scopuri de planificare, orientare şi verificare este dotat cu un dispozitiv sau o
caracteristică de informare a practicianului, la sfârşitul procedurii, cu privire la parametrii relevanţi pentru
evaluarea dozei administrate pacientului.
    (6) Echipamentul utilizat pentru radiologia intervenţională şi tomografia computerizată are capacitatea de a
transfera informaţiile impuse în temeiul alin. (5) în fişa examinării. Echipamentul instalat înainte de 6 februarie
2018 poate fi exceptat de la această cerinţă.
    (7) Fără a aduce atingere alin. (4), (5) şi (6), noul echipament medical de radiodiagnosticare care produce
radiaţii ionizante este dotat cu un dispozitiv, sau cu mijloace echivalente, de informare a practicianului despre
parametrii relevanţi pentru evaluarea dozei administrate pacientului. După caz, echipamentul are capacitatea de
a transfera aceste informaţii în fişa examinării.
    (8) Întreprinderea are obligaţia să întocmească şi să păstreze fişa tehnică a fiecărei instalaţii radiologice pe
toată durata de viaţă a instalaţiei, până la casare sau dezafectare. Fişa tehnică trebui să conţină date privind
operaţiunile efectuate de la instalare-montare, reparare, întreţinere, verificare, service precum şi toate serviciile
efectuate până la casarea sau dezafectarea instalaţiei, în vederea asigurării trasabilităţii.

    Practici speciale
    Art. 150 - (1) Întreprinderea trebuie să se asigure şi să demonstreze CNCAN că utilizează echipamente
radiologice medicale, tehnici practice şi echipamente auxiliare adecvate pentru expunerea medicală:
    a) a copiilor;
    b) în cadrul programelor de screening;
    c) care implică doze mari pentru pacient, cum ar fi în cazul radiologiei intervenţionale, medicinei nucleare,
tomografiei computerizate sau radioterapiei.
    (2) Întreprinderea trebuie să întreprindă măsuri adecvate pentru asigurarea calităţii, evaluarea dozei şi
verificarea activităţii administrate.
    (3) Întreprinderea se asigură că practicienii şi persoanele prevăzute la art. 144, care efectuează expunerile
prevăzute la alin. (1), sunt instruite în mod corespunzător cu privire la aceste practici radiologice medicale în
conformitate cu art. 18.

    Protecţia specială în timpul sarcinii şi alăptării

    Art. 151 - (1) Medicul abilitat să facă trimiteri şi practicianul, după caz, trebuie să se asigure, conform
reglementărilor Ministerului Sănătăţii, dacă persoana care face obiectul expunerii medicale este însărcinată sau
alăptează, cu excepţia cazului în care acest lucru poate fi exclus din motive evidente sau nu este relevant pentru
procedura radiologică.
    (2) Dacă nu se poate exclude eventualitatea unei sarcini şi, în funcţie de procedura radiologică medicală, în
special dacă sunt implicate regiunile abdominală şi pelviană, se acordă o atenţie deosebită justificării, în special
urgenţei, şi optimizării, luându-se în considerare atât expunerea viitoarei mame, cât şi cea a fătului.
    (3) În medicina nucleară, în funcţie de procedura radiologică medicală, în cazul unei persoane care alăptează,
se acordă o atenţie deosebită justificării, în special urgenţei, şi optimizării, luându-se în considerare atât mama,
cât şi copilul.
    (4) Fără a aduce atingere alin. (1), (2) şi (3), întreprinderea trebuie să ia măsuri pentru a creşte gradul de
conştientizare a persoanelor cărora li se aplică prevederile prezentului articol, cum ar fi anunţurile publice
afişate în locuri adecvate.

    Expunerea accidentală şi neintenţionată

    Art. 152 - (1) Întreprinderea îndeplineşte următoarele cerinţe:
    a) pune în practică toate măsurile rezonabile pentru a reduce probabilitatea şi amploarea expunerii
accidentale sau neintenţionate a persoanelor supuse expunerii medicale;
    b) stabileşte programe de asigurare a calităţii, pentru practicile radioterapeutice, care includ un studiu al
riscurilor pe care le implică expunerile accidentale sau neintenţionate;
    c) implementează un sistem adecvat pentru ţinerea evidenţei şi analiza evenimentelor care implică ori care
pot implica expuneri medicale accidentale sau neintenţionate, proporţional cu riscul radiologie al practicii
respective, pentru toate expunerile medicale;
    d) ia măsuri pentru informarea medicului abilitat să facă trimiteri şi a practicianului, precum şi a pacientului
sau a reprezentantului acestuia, cu privire la expunerile neintenţionate sau accidentale semnificative din punct
de vedere clinic şi la rezultatele analizelor;
    e) informează de îndată Ministerul Sănătăţii şi CNCAN asupra producerii de evenimente semnificative,
conform reglementărilor specifice elaborate de Ministerul Sănătăţii şi CNCAN;
    f) asigură evaluarea rezultatelor investigaţiei evenimentelor menţionate la lit. e), ia măsurile corective pentru
evitarea unor astfel de evenimente şi efectuează raportarea lor către Ministerul Sănătăţii şi CNCAN, în perioada
de timp menţionată în reglementările specifice.
    (2) Întreprinderea trebuie să investigheze şi raporteze cu promptitudine la Ministerul Sănătăţii şi CNCAN
următoarele evenimente:
    a) orice expunere în scop de tratament aplicată persoanei greşite, organului sau ţesutului greşit al unei
persoane, ori utilizarea radiofarmaceuticului greşit sau cu activitatea sau doza totală sau cu doza fracţionată care
diferă semnificativ, în plus sau în minus, faţă de valoarea prescrisă de practician, care poate conduce la efecte
secundare severe;
    b) orice eroare în planificarea şi iradierea volumelor ţintă în cazul expunerilor în scop de tratament;
    c) orice procedură de radiodiagnostic sau radiologie intervenţională aplicată persoanei greşite, regiunii
greşite a pacientului;
    d) alte evenimente semnificative conform reglementarilor specifice emise de Ministerul Sănătăţii şi CNCAN.
    (3) Ministerul Sănătăţii şi CNCAN diseminează prin intermediul paginilor web proprii, precum şi prin alte
mijloace, informaţii relevante pentru protecţia radiologică în expunerea medicală şi informaţiile privind lecţiile
învăţate în urma producerii unor evenimente semnificative.

    Estimarea dozelor primite de populaţie

    Art. 153 - Ministerul Sănătăţii asigură, prin reglementări specifice, că distribuţia dozelor individuale estimate
provenite din expunerea medicală este determinată anual, inclusiv distribuţia pe categorii de vârstă şi gen a
celor expuşi şi comunică acest lucru instituţiilor interesate.

    Cap. IX
    Expunerea publică

    Protecţia populaţiei şi protecţia pe termen lung a sănătăţii în condiţii normale

    Art. 154 - (1) În vederea asigurării protecţiei operaţionale a populaţiei, în condiţii normale de desfăşurare a
practicilor, în procesul de autorizare a instalaţiilor, CNCAN examinează şi aprobă următoarele:
    a) amplasarea propusă şi construcţia instalaţiilor nucleare şi radiologice din punct de vedere al protecţiei
împotriva radiaţiilor ionizante, luând în considerare aspectele relevante: demografice, meteorologice, geologice,
hidrologice şi ecologice;
    b) punerea în funcţiune a instalaţiei, cu condiţia ca aceasta să asigure o protecţie adecvată împotriva oricărei
expuneri sau contaminări radioactive, care se poate extinde dincolo de perimetrul instalaţiei, sau împotriva
oricărei contaminări radioactive, care s-ar putea extinde la solul de sub instalaţie;
    c) proiectele de evacuare a efluenţilor radioactivi.
    (2) În procesul de autorizare prevăzut la alin. (1), CNCAN verifică măsurile de control al accesului populaţiei
la instalaţie şi de asigurare a protecţiei fizice a instalaţiei, surselor de radiaţii şi materialelor radioactive.
    Art. 155 - CNCAN stabileşte, în procesul de autorizare, limitele de autorizare privind evacuarea şi condiţiile
pentru evacuarea efluenţilor radioactivi, ţinând cont de:
    a) rezultatele optimizării protecţiei radiologice;
    b) bunele practici privind exploatarea instalaţiilor similare;
    c) dacă este cazul, rezultatele unei evaluări generice de depistare, bazate pe orientări ştiinţifice recunoscute,
dacă o astfel de evaluare a fost solicitată de CNCAN în reglementările specifice, pentru a demonstra că sunt
îndeplinite criteriile de mediu pentru protecţia sănătăţii umane pe termen lung.

    Estimarea dozelor la care este expusă populaţia

    Art. 156 - CNCAN estimează dozele, din practicile autorizate, la care este expusă populaţia, pe baza
estimărilor de doză efectuate de întreprinderi, ţinând cont de riscul de expunere la radiaţii ionizante.
    Art. 157 - Practicile pentru care trebuie efectuată evaluarea dozelor la care este expusă populaţia şi practicile
pentru care evaluarea trebuie efectuată, în mod realist, şi cele pentru care o evaluare radiologică este suficientă
sunt stabilite în reglementările specifice emise de CNCAN.
    Art. 158 - (1) În scopul implementării prevederilor art. 157, în ceea ce priveşte evaluarea realistă a dozelor la
care este expusă populaţia, CNCAN stabileşte:
    a) amploarea investigaţiilor care trebuie efectuate şi a informaţiilor de care trebuie să se ţină seama pentru a
se identifica persoana reprezentativă, luând în considerare toate căile efective de transfer al substanţelor
radioactive;
    b) frecvenţa monitorizării parametrilor relevanţi, astfel cum sunt determinaţi la lit. a);
    c) modul de păstrare a evidenţelor măsurătorii expunerii externe şi contaminării radioactive, ale estimărilor
încorporării de radionuclizi şi ale rezultatelor evaluării dozelor primite de persoana reprezentativă, precum şi
punerea acestor evidenţe, la cerere, la dispoziţia tuturor părţilor interesate.
    (2) În scopul prevăzut la alin. (1), estimările dozelor pentru persoana reprezentativă trebuie să cuprindă:
    a) evaluarea dozelor datorate radiaţiei externe, cu indicarea tipului radiaţiei respective;
    b) evaluarea încorporării de radionuclizi, cu indicarea naturii acestora şi a stării lor fizice şi chimice, precum
şi determinarea concentraţiilor activităţii respectivilor radionuclizi în alimente şi în apa potabilă sau în alţi
factori de mediu relevanţi;
    c) evaluarea dozelor care ar putea afecta persoana reprezentativă, astfel cum este identificată la alin. (1).

    Monitorizarea emisiilor radioactive

    Art. 159 - (1) Întreprinderea pentru care se acordă autorizaţie de evacuare trebuie să monitorizeze sau să
evalueze, după caz, emisiile radioactive lichide sau din aer, în mediu, în condiţii normale de funcţionare.
    (2) Rezultatele monitorizării prevăzute la alin. (1) se raportează la CNCAN conform cerinţelor de autorizare.
    Art. 160 - Întreprinderea responsabilă pentru instalaţii nucleare şi radiologice relevante trebuie să
monitorizeze emisiile radioactive şi să le raporteze la CNCAN, în conformitate cu Ordinul preşedintelui
CNCAN nr. 276/2005 pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalaţiile
nucleare şi radiologice.

    Obligaţiile întreprinderii
    Art. 161 - Întreprinderea trebuie să îndeplinească următoarele sarcini:
    a) să atingă şi să menţină un nivel optim de protecţie a populaţiei;
    b) să accepte pentru utilizare numai echipamente şi proceduri de măsurare şi evaluare a expunerii populaţiei
şi a contaminării radioactive a mediului, adecvate;
    c) să verifice eficienţa şi întreţinerea echipamentelor, astfel cum se menţionează la lit. b), şi să asigure
calibrarea periodică a instrumentelor de măsură;
    d) să solicite consultanţă din partea unui expert în protecţie radiologică în îndeplinirea sarcinilor menţionate
la lit. a), b) şi c).
    Art. 162 - (1) Întreprinderea trebuie să asigure monitorizarea radioactivităţii factorilor de mediu în jurul
instalaţiilor nucleare, al depozitelor de deşeuri radioactive şi al altor instalaţii radiologice relevante, conform
reglementărilor specifice emise de CNCAN.
    (2) Sistemul de monitorizare a factorilor de mediu se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.
    Art. 163 - (1) Pentru instalaţiile nucleare şi instalaţiile radiologice aparţinând categoriilor de pregătire pentru
urgenţă I şi II, prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN, se stabilesc o zonă de excludere şi o
zonă cu populaţie redusă, în care sunt luate măsuri de excludere, respectiv restricţionarea amplasării
reşedinţelor permanente, pentru populaţie şi a desfăşurării de practici social-economice.
    (2) Criteriile privind stabilirea celor două zone se bazează pe definirea eliberării în mediu a produşilor de
fisiune şi a limitelor de doză pentru situaţiile de urgenţă nucleară sau radiologică prevăzute în reglementările
specifice emise de CNCAN.
    Art. 164 - Pentru îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin în ceea ce priveşte protecţia populaţiei împotriva
radiaţiilor ionizante, întreprinderea are obligaţia sa apeleze la serviciile unui expert în protecţie radiologică.

    Cap. X
    Responsabilităţi generale şi cerinţe privind controlul reglementat

    Informaţii privind echipamentele

    Art. 165 - (1) Producătorul, furnizorul sau importatorul, după caz, de echipamente ce conţin surse
radioactive sau generatori de radiaţii trebuie:
    a) să furnizeze informaţii adecvate despre pericolele radiologice potenţiale şi despre utilizarea, testarea şi
întreţinerea corespunzătoare a echipamentului;
    b) să demonstreze, în baza rezultatelor programului de testare, efectuat de un organism acreditat, că, prin
proiect, echipamentul permite limitarea expunerilor la un nivel cât mai scăzut posibil;
    c) să furnizeze informaţii privind modalitatea de asigurare a operaţiilor de instalare, montare, verificare,
reparare şi dezafectare, prin întreprinderi autorizate conform prevederilor Legii nr. 111/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
    d) să furnizeze informaţii adecvate cu privire la evaluarea riscurilor pentru pacienţi şi la elementele
disponibile privind evaluarea clinică, în cazul echipamentelor radiologice medicale.
    (2) Informaţiile precizate la lit. a) - d) trebuie furnizate atât întreprinderilor care achiziţionează echipamente,
cât şi CNCAN.

    Responsabilul cu protecţia radiologică

    Art. 166 - (1) CNCAN stabileşte, prin reglementări specifice, pentru fiecare tip de practică, dacă este
necesară desemnarea unui responsabil cu protecţia radiologică pentru a supraveghea sau pentru a îndeplini
sarcinile de protecţie radiologică în cadrul unei întreprinderi titulare de autorizaţie.
    (2) Întreprinderea trebuie să pună la dispoziţia responsabilului cu protecţia radiologică mijloacele necesare
pentru a-şi îndeplini sarcinile.
    (3) Responsabilul cu protecţia radiologică se subordonează direct reprezentantului legal al întreprinderii.
    (4) Angajatorii lucrătorilor externi desemnează un responsabil cu protecţia radiologică pentru a supraveghea
sau pentru a îndeplini sarcini de protecţie radiologică relevante, în măsura în care acestea au legătură cu
protecţia lucrătorilor lor.
    (5) Sarcinile responsabilului cu protecţia radiologică pot fi efectuate de un compartiment de protecţie
radiologică instituit în cadrul întreprinderii sau de un expert în proiecţie radiologică.
    (6) În condiţiile art. 5 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
responsabilităţile şi atribuţiile responsabilului cu protecţia radiologică sunt prevăzute în reglementările specifice
privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie
radiologică, emise de CNCAN.

    Expertul în protecţie radiologică

    Art. 167 - (1) În condiţiile art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, întreprinderea solicită consultanţă din partea unui expert în protecţie radiologică cu
privire la aspectele de mai jos, relevante pentru practica desfăşurată:
    a) examinarea şi testarea dispozitivelor de protecţie şi instrumentelor de măsurare;
    b) reexaminarea prealabilă a planurilor de instalaţii din punct de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor
ionizante;
    c) recepţia punerii în funcţiune a unor surse noi sau modificate de radiaţii din punct de vedere al protecţiei
împotriva radiaţiilor ionizante;
    d) verificarea sistematică a eficacităţii dispozitivelor şi tehnicilor de protecţie;
    e) calibrarea sistematică a instrumentelor de măsurare şi controlul regulat al stării lor de funcţionare şi a
corectitudinii modului în care sunt folosite.
    (2) Expertul în protecţie radiologică colaborează, după caz, cu expertul în fizică medicală.
    (3) Expertului în protecţie radiologică i se pot aloca sarcinile privind protecţia împotriva radiaţiilor ionizante
a lucrătorilor şi a populaţiei.
    (4) În condiţiile art. 5 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sfera de
competenţă a expertului în protecţie radiologică este detaliată în reglementările specifice privind eliberarea
permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de
CNCAN.

    Controlul reglementat al surselor radioactive

    Art. 168 - Cerinţele privind controlul reglementat al surselor radioactive şi gestionarea în siguranţă a surselor
orfane sunt prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN.

    Evenimente semnificative
    Art. 169 - (1) Întreprinderea are următoarele obligaţii:
    a) să stabilească şi să implementeze, după caz, un sistem pentru înregistrarea şi analiza evenimentelor
semnificative care implică sau care pot implica expuneri accidentale sau neintenţionate;
    b) să raporteze imediat la CNCAN producerea oricărui eveniment semnificativ care generează sau care poate
genera expunerea unei persoane dincolo de limitele operaţionale sau condiţiile de funcţionare specificate în
cerinţele de autorizare cu privire la expunerea profesională sau publică.
    (2) Raportarea prevăzută la alin. (1) lit. b) trebuie efectuată conform prevederilor de la art. 120 alin. (1) din
prezentele norme.
    Art. 170 - Sistemul pentru înregistrarea şi analiza evenimentelor semnificative prevăzut la art. 169 se aprobă
de CNCAN în procesul de autorizare.

    Regimul de control
    Art. 171 - (1) CNCAN înregistrează rezultatele fiecărui control în baza de date a CNCAN şi le comunică, în
scris, întreprinderii în cauză.
    (2) În cazul în care rezultatele au legătură cu un lucrător extern, acestea sunt comunicate inclusiv
angajatorului.
    Art. 172 - CNCAN asigură diseminarea la timp, către părţile interesate, inclusiv producători şi furnizori de
surse cu radiaţii şi, dacă este cazul, autorităţi internaţionale, a informaţiilor privind protecţia şi securitatea
radiologică provenite din lecţiile învăţate în urma controalelor efectuate, a rapoartelor asupra incidentelor şi
accidentelor şi a concluziilor acestora.
    Art. 173 - CNCAN şi Ministerul Sănătăţii, prin Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului
Bucureşti şi prin Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, asigură un sistem de control
privind aplicarea prevederilor Capitolului VIII din prezentele norme.

    Transparenţa
    Art. 174 - CNCAN pune la dispoziţia întreprinderilor, a lucrătorilor, a populaţiei, precum şi a pacienţilor şi a
altor persoane care fac obiectul expunerii medicale, informaţiile legate de justificarea claselor sau tipurilor de
practici, reglementarea surselor de radiaţii şi a protecţiei radiologice, în limitele domeniului de competenta şi în
conformitate cu legislaţia naţionala.

    Cap. XI
    Dispoziţii tranzitorii şi finale

    Art. 175 - Prin excepţie de la art. 31 alin. (1), notificarea practicilor existente la momentul intrării în vigoare
a prezentei norme se face conform reglementărilor specifice emise de CNCAN.
    Art. 176 - Anexele nr. 1 - 10 la norme fac parte integrantă din prezentele norme.

    Anexa Nr. 1
    la norme

Termeni şi expresii

    1. accelerator - un echipament sau o instalaţie în care particulele sunt accelerate, emiţând radiaţii ionizante
cu o energie mai mare de 1 MeV (megaelectronvolt);
    2. acceptanţă - admiterea utilizării unui echipament medical în scop clinic, pe baza analizei îndeplinirii unor
criterii dinainte stabilite;
    3. activare - procesul de transformare a unui nuclid stabil în radionuclid, prin iradierea materialului în care
este conţinut, cu particule sau fotoni cu energie înaltă;
    4. activitate (A) - activitatea unei cantităţi dintr-un radionuclid aflat într-o anumită stare de energie
determinată la un moment dat şi este raportul dintre dN şi dt, unde dN este numărul probabil de tranziţii
nucleare din starea de energie respectivă în intervalul de timp dt: A = dN/dt. Unitatea de măsură pentru
activitate este becquerelul (Bq);
    5. activitate totală - suma activităţilor tuturor radionuclizilor individuali;
    6. asigurarea calităţii - toate acţiunile planificate şi sistematice necesare pentru a garanta în mod
corespunzător că o structură, un sistem, o componentă sau o procedură vor funcţiona în mod satisfăcător în
conformitate cu standardele acceptate. Controlul calităţii face parte din asigurarea calităţii;
    7. aspecte practice ale procedurilor radiologice medicale - derularea fizică a unei expuneri medicale şi orice
aspecte conexe, inclusiv manipularea şi utilizarea echipamentului radiologic medical, evaluarea parametrilor
tehnici şi fizici (inclusiv a dozelor de radiaţie), etalonarea şi întreţinerea echipamentelor, prepararea şi
administrarea produselor radiofarmaceutice şi prelucrarea imaginilor;
    8. audit clinic - o examinare sau o analiză sistematică a procedurilor radiologice medicale care urmăreşte să
îmbunătăţească calitatea şi rezultatele îngrijirii pacientului printr-o analiză structurată prin care practicile,
procedurile şi rezultatele radiologice medicale sunt examinate comparativ cu standardele acceptate pentru
procedurile radiologice medicale corecte, cu modificarea practicilor, dacă este cazul, şi aplicarea de standarde
noi, dacă este necesar;
    9. autoritate competentă - autoritate publică având autoritate juridică în sensul prezentelor norme;
    10. autorizare - înregistrarea unei activităţi sau obţinerea autorizaţiei pentru aceasta;
    11. autorizaţie - documentul emis de CNCAN prin care se acordă permisiunea de a desfăşura o practică în
temeiul legislaţiei naţionale şi în condiţiile specifice prevăzute în acel document;
    12. becquerel (Bq) - denumirea unităţii de măsură pentru activitate. Un becquerel este echivalent cu o
tranziţie nucleară pe secundă: 1 Bq =  1 s ;-1

    13. câmp expandat - un câmp derivat din câmpul real, a cărui fluenţă şi distribuţie unghiulară şi energetică
au aceleaşi valori în tot volumul de interes ca şi câmpul real în punctul de referinţă;
    14. câmp expandat şi aliniat - un câmp de radiaţie în care fluenţa şi distribuţia unghiulară şi energetică sunt
aceleaşi cu ale câmpului expandat, însă fluenţa este unidirecţională;
    15. constrângere de doză - o restricţie stabilită ca limită superioară a dozelor proiectate, utilizată pentru a
defini seria de opţiuni avute în vedere în procesul de optimizare a proiecţiei împotriva radiaţiilor ionizante
pentru o sursa de radiaţii într-o situaţie de expunere planificată;
    16. contaminare - prezenţa neintenţionată sau nedorită a substanţelor radioactive pe suprafeţe ori în
interiorul solidelor, lichidelor sau al gazelor ori în corpul uman;
    17. controlul calităţii - un set de operaţiuni (programare, coordonare, punere în aplicare) menite să păstreze
calitatea sau să o îmbunătăţească. Acesta include monitorizarea, evaluarea şi menţinerea la nivelurile solicitate
a tuturor caracteristicilor de performanţă ale echipamentelor care pot fi definite, măsurate şi controlate;
    18. control reglementat - orice formă de reglementare, autorizare şi control aplicată activităţilor umane
pentru asigurarea respectării cerinţelor privind protecţia împotriva radiaţiilor;
    19. depozitare definitivă - amplasarea şi păstrarea deşeurilor radioactive într-un depozit amenajat sau o
anumită locaţie, amenajată şi autorizată de CNCAN, fără intenţia de a fi recuperate. Termenul de depozitare
definitivă include şi eliberările directe, aprobate, de efluenţi radioactivi în mediu;
    20. depozitare intermediară - păstrarea materialelor radioactive, inclusiv a combustibilului uzat, a surselor
radioactive sau a deşeurilor radioactive, într-o instalaţie cu intenţia recuperării;
    21. deşeuri radioactive - materiale radioactive în stare gazoasă, lichidă sau solidă, pentru care deţinătorul
acestora nu poate demonstra CNCAN că se prevede sau se consideră o altă utilizare şi care conţin radionuclizi
în concentraţii sau cu contaminări de suprafaţă superioare unor valori stabilite de CNCAN, în conformitate cu
reglementările specifice aplicabile emise de CNCAN;
    22. doza absorbită (D) - energia absorbită pe unitate de masă

D = d /dm,

    unde d  este energia medie transmisă de radiaţia ionizantă materiei dintr-un element de volum şi dm este
masa materiei din elementul de volum respectiv. Doza absorbită reprezintă doza medie pentru un ţesut sau un
organ. Unitatea de măsură pentru doza absorbită este gray-ul (Gy) în unde un gray este egal cu un joule per
kilogram: 1 Gy = 1 J/kg;
    23. doză absorbită în ţesut sau în organ (D ) - raportul dintre energia depusă într-un ţesut sau organ şi masa
T

acelui ţesut sau organ. Denumirea unităţii de măsură este gray (Gy);
    24. doză echivalentă (H ) - doza absorbită de ţesutul sau organul T, ponderată pentru tipul şi calitatea
T

radiaţiei R.
    Se calculează după formula:
    H  = w  D
T, R R T, R

    unde
    D  este doza medie absorbită de ţesutul sau organul T, din cauza radiaţiei R
T, R

    w  este factorul de ponderare pentru radiaţie.

R

    În cazul în care câmpul radiaţiei se compune din tipuri şi energii cu valori diferite ale w , doza echivalentă
R

totală, H , se calculează după formula:

T

    

    Valorile pentru w  sunt specificate în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor.
R

    Unitatea de măsură pentru doza echivalentă este sievertul (Sv);

    25. doză echivalentă angajată [H  (τ)] - integrala pe timpul (t) din debilul dozei echivalente în ţesutul sau
T

organul T care va fi primită de un organism în urma unei încorporări de substanţe radioactive.

    Se calculează după formula:

    pentru o încorporare de substanţe radioactive la momentul t , unde 

0

    este debitul dozei echivalente aferente organului sau ţesutului T la momentul t, iar τ este intervalul de timp
pentru care se face integrarea. Unitatea de măsură este sievertul (Sv);
    26. doză efectivă (E) - suma dozelor echivalente ponderate absorbite de toate ţesuturile şi organele
organismului din expunere internă şi externă.
    Se calculează după formula:
    

    unde:
    D  este doza medie absorbită de ţesutul sau organul T, din cauza radiaţiei R.
T, R

    w  este factorul de ponderare pentru radiaţie, iar

R

    w  este factorul de ponderare tisulară pentru ţesutul sau organul T.

T

    Valorile pentru w  şi w  sunt specificate în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea
T R

dozelor.
    Unitatea de măsură pentru doza efectivă este sievertul (Sv);
    27. doză efectivă angajată E(τ) - suma dozelor echivalente angajate aferente unui organ sau a dozelor
tisulare echivalente H (τ) rezultate în urma unei încorporări de substanţe radioactive, înmulţite fiecare cu
T

factorul corespunzător de ponderare tisulară pentru ţesutul respectiv w . Unitatea de măsură pentru doza
T

efectivă angajată este sievertul (Sv);

    

    În cadrul valorii E(τ), τ este exprimat în numărul de ani pentru care se face integrarea. În scopul respectării
limitelor de doză specificate în prezenta directivă, este o perioadă de 50 de ani după încorporarea de astfel de
substanţe pentru adulţi şi de până la vârsta de 70 de ani pentru sugari şi copii. Unitatea de măsură pentru doza
efectivă angajată este sievertul (Sv);
    28. doza proiectată - doza care se preconizează a fi primită dacă nu se implementează acţiunile planificate de
protecţie;
    29. doză reziduală - doza care se aşteaptă să fie suportată după ce acţiunile de protecţie s-au încheiat sau
după ce s-a luat decizia de a nu lua măsuri de protecţie. Doza reziduală se aplică pentru situaţiile de expunere
existentă sau expunere de urgenţă;
    30. echivalent de doză ambiental H*(d) - echivalentul de doză, într-un punct din câmpul de radiaţie care ar fi
produs de câmpul expandat corespunzător, în sfera ICRU, la o adâncime, d, pe raza ce se opune câmpului
aliniat. Denumirea unităţii de măsură este sievert (Sv);
    31. echivalent de doză direcţional, H'(d, Ω) - echivalentul de doză, într-un punct din câmpul de radiaţie, care
ar fi produs de câmpul expandat corespunzător, în sfera ICRU, la o adâncime, d, pe o rază într-o direcţie
specificată, Ω. Denumirea unităţii de măsură este sievert (Sv);
    32. echivalent de doză individual, H (d) - echivalentul de doză în ţesuturile moi, la o adâncime
P

corespunzătoare, d, sub un punct specificat pe corp. Denumirea unităţii de măsură este sievert (Sv);
    33. efecte negative asupra sănătăţii - reducerea duratei şi a calităţii vieţii în cadrul unei populaţii ca urmare a
expunerii, inclusiv cele cauzate de efectele asupra ţesuturilor, cancer şi tulburările genetice severe;
    34. efecte negative individuale - efectele nocive observabile clinic la persoane sau la descendenţii acestora, a
căror apariţie este fie imediată, fie întârziată, în ultimul caz implicând mai curând o probabilitate decât o
certitudine a apariţiei;
    35. energia alfa potenţială - energia alfa totală emisă prin dezintegrarea descendenţilor radonului şi
toronului din lanţul de dezintegrare respectiv, până la, dar fără să includă Pb-210 pentru descendenţii Rn-222 şi
până la izotopul stabil Pb-208 pentru descendenţii Rn-220. Unitatea de măsură pentru energie este Joule cu
simbolul J. Pentru expunerea la o concentraţie dată şi un timp dat unitatea este Jhm ; -3

    36. evaluare radiologică - interpretarea şi prelucrarea rezultatelor obţinute în urma caracterizării radiologice

a unui obiectiv/instalaţii nucleare, prin evaluarea acceptabilităţii măsurătorilor efectuate, prin comparaţii între
rezultatele obţinute şi valorile limită specificate în reglementări şi concluzii asupra măsurătorilor efectuate;
    37. evenimente semnificative - evenimente care implică surse pierdute, surse furate, sabotaj, supraexpunerea
lucrătorilor, supraexpunerea populaţiei, accidente rutiere/feroviare/navale care au loc în timpul transportului de
surse, descoperirea unei surse orfane, deteriorări tehnice serioase ale protecţiei la radiaţii a unei surse
radioactive, descoperirea unei zone contaminate;
    38. expert în fizică medicală - un specialist care deţine cunoştinţele, formarea profesională şi experienţa
necesare pentru a acţiona sau a oferi consiliere cu privire la fizica radiaţiilor aplicată expunerii medicale,
potrivit nivelurilor şi competenţei recunoscute conform prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii publice şi
preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 1.272/266/2006, cu excepţia
fizicianului medical debutant;
    39. expert în protecţie radiologică - o persoană sau un grup de persoane care deţin(e) cunoştinţele, formarea
profesională şi experienţa necesare pentru a oferi consiliere în domeniul protecţiei radiologice, cu scopul de a
asigura protecţia eficientă a populaţiei şi a căror (cărei) competenţă în acest sens este recunoscută de CNCAN;
    40. expunere - acţiunea de a expune sau condiţia de a fi expus la radiaţiile ionizante emise în afara
organismului, denumită expunere externă, sau în interiorul acestuia, denumită expunere internă;
    41. expunere accidentală - expunerea unor persoane, cu excepţia lucrătorilor în situaţii de urgenţă, ca urmare
a unui accident;
    42. expunere imagistică non-medicală - orice expunere deliberată a persoanelor, în scopuri imagistice, în
care motivaţia principală a expunerii nu aduce un beneficiu pentru sănătatea persoanei expuse;
    43. expunere la radon - expunere la descendenţii radonului;
    44. expunere medicală - expunerea la care sunt supuşi pacienţii sau persoanele asimptomatice ca parte a
diagnosticării sau a tratamentului medical sau stomatologic efectuat pentru îmbunătăţirea sănătăţii, precum şi
expunerea la care au fost supuse persoanele implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor sau voluntarii din
cercetarea medicală ori biomedicală;
    45. expunere neintenţionată - expunerea medicală care se deosebeşte în mod semnificativ de expunerea
medicală intenţionată pentru un scop determinat;
    46. expunere normală - expunerea susceptibilă de a avea loc în condiţiile normale de exploatare a unei
instalaţii sau de desfăşurare a unei activităţi (inclusiv întreţinere, inspecţie, dezafectare), inclusiv incidente
minore care pot fi ţinute sub control, de exemplu cele apărute în timpul exploatării normale şi incidentele
operaţionale anticipate;
    47. expunere potenţială - expunere care nu survine cu certitudine, dar care poate rezulta dintr-un eveniment
sau o serie de evenimente cu caracter probabil, inclusiv ca urmare a deficienţelor echipamentelor sau a erorilor
de operare;
    48. expunere profesională - expunerea la radiaţii a lucrătorilor, ucenicilor, persoanelor în curs de pregătire şi
a studenţilor în timpul procesului de muncă, ca rezultat al unor situaţii care, în mod rezonabil, pot fi privite ca
fiind în responsabilitatea titularului de autorizaţie;
    49. expunere profesională de urgenţă - expunerea la care este supus într-o situaţie de expunere de urgenţă
un lucrător în situaţii de urgenţă;
    50. expunere publică - expunerea persoanelor, exceptând expunerea profesională sau expunerea medicală;
    51. extremităţi - palma, antebraţul, laba piciorului şi glezna;
    52. factor de calitate Q - o funcţie de transfer liniar de energie nerestricţionat (L) utilizată pentru ponderarea
dozelor absorbite într-un punct astfel încât să se ia în considerare calitatea radiaţiei;
    53. factorul de calitate mediat Q - valoarea medie a factorului de calitate într-un punct, în ţesut, unde doza
absorbită este furnizată de către particule cu valori ale lui L diferite. Valoarea acestuia se calculează cu
următoarea relaţie:

    

    unde D este doza absorbită în acel punct, D  este distribuţia D în transferul liniar de energie, şi Q(L) factorul
L

de calitate corespunzător la punctul de interes;

    54. factorul de ponderare pentru radiaţie (w ) - factorul adimensional utilizat pentru ponderarea dozei
R

absorbite în ţesutul sau organul (T) şi depinde de tipul radiaţiei. Valorile corespunzătoare ale lui w  sunt
R

prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor;

    55. factorul de ponderare tisular (w ) - factorul adimensional utilizat pentru ponderarea dozei echivalente în
T

ţesutul sau organul (T) şi depinde de tipul radiaţiei. Valorile corespunzătoare ale lui w  sunt prevăzute în
T

reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor;

    56. fantoma de referinţă - fantoma voxelizată pentru corpul uman (fantome pentru bărbat şi femeie din
voxeli fundamentate pe datele de imagistică medicală) cu caracteristicile anatomice şi fiziologice definite
pentru Bărbatul şi Femeia de Referinţă (Publicaţia 89, ICRP 2002);
    57. fantoma de voxeli - fantoma antropomorfică de calcul fundamentată pe imaginile tomografice medicale
în care anatomia este descrisă de voxeli (elemente de volum tridimensionale) specificând densitatea şi
compoziţia atomică a diferitelor ţesuturi şi organe ale corpului uman;
    58. fază de realizare - oricare dintre fazele de amplasare, proiectare, construcţie, montaj şi punere în
funcţiune;
    59. femeia/bărbatul de referinţă - femeia şi bărbatul idealizat cu caracteristicile anatomice şi fiziologice
definite de ICRP în scop de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante, Publicaţia 89, ICRP 2002;
    60. fluenţa, Ф: - raportul lui dN la da, unde dN reprezintă numărul de particule care intra în sfera de
secţiune da:

dN
    Ф = 
da

    61. generator de radiaţii - un dispozitiv capabil să genereze radiaţii ionizante, precum raze X, neutroni,
electroni sau alte particule încărcate;
    62. ICRP - Comisia Internaţională de Radioprotecţie;
    63. instalaţie nucleară:
        a. orice reactor nuclear, cu excepţia aceluia cu care este echipat un mijloc de transport maritim ori aerian
spre a fi folosit ca o sursă de putere, dacă este pentru propulsie sau în orice alt scop;
        b. orice uzină care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare, inclusiv orice
uzină de retratare a combustibilului nuclear uzat;
        c. orice instalaţie în care sunt stocate materiale nucleare, cu excepţia depozitărilor în vederea transportului
de materiale nucleare. Instalaţiile nucleare aparţinând unui singur operator, care se află pe acelaşi amplasament,
vor fi considerate o singură instalaţie nucleară;
    64. instalaţie radiologică - generator de radiaţie ionizantă, instalaţia, aparatul ori dispozitivul care extrage,
produce, prelucrează sau conţine materiale radioactive, altele decât cele definite la pct. 59;
    65. instalaţie radiologică medicală - o instalaţie în care se efectuează proceduri radiologice medicale;
    66. instalaţie radiologică relevantă - instalaţie radiologică de o mărime la care se impune considerarea
aspectelor de securitate radiologică în timpul funcţionării şi dezafectării;
    67. încorporare - activitatea totală a unui radionuclid care pătrunde în corp din exterior;
    68. înregistrare - permisiunea de a desfăşura o practică în condiţiile prevăzute de lege şi în condiţiile
specifice stabilite de CNCAN, printr-o procedură simplificată, prin eliberarea de către CNCAN a unui certificat
de înregistrare;
    69. întreprindere - orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, inclusiv titularul de
autorizaţie, după caz, care răspunde din punct de vedere juridic în temeiul legislaţiei naţionale de desfăşurarea
unei practici sau de o sursă de radiaţie, inclusiv cazurile în care proprietarul sau deţinătorul unei surse de
radiaţie nu efectuează activităţi umane conexe;
    70. limită de doză - valoarea dozei efective (după caz, a dozei efective angajate) sau a dozei echivalente
dintr-o perioadă specificată, care nu este depăşită pentru o persoană;
    71. lucrător expus - persoană salariată, sau care desfăşoară activităţi independente, supusă unei expuneri la
locul de muncă cauzată de o practică aflată sub incidenţa prezentei norme şi care poate fi expusă unor doze ce
depăşesc una dintre limitele de doză stabilite pentru expunerea publică;
    72. lucrător extern - orice lucrător expus care nu este angajat de întreprinderea responsabilă de zonele
supravegheate şi controlate, dar care desfăşoară activităţi în aceste zone, inclusiv ucenici şi studenţi;
    73. lucrător în situaţii de urgenţă - orice persoană cu atribuţii clar definite pentru răspunsul la urgenţă.
Lucrătorii în situaţii de urgenţă includ lucrătorii angajaţi, direct sau indirect, de solicitanţii sau titularii de
autorizaţie, precum şi personalul de intervenţie din cadrul serviciilor profesioniste, private şi voluntare dedicate
situaţiilor de urgenţă. Lucrătorii în situaţii de urgenţă care nu au fost desemnaţi în această calitate în prealabil
nu trebuie să fi fost în mod necesar lucrători în situaţii de urgenţă anterior producerii urgenţei;
    74. material de construcţii - orice produs pentru construcţii destinat încorporării în mod permanent într-o
clădire sau în părţi componente ale acesteia, a cărui performanţă are efect asupra performanţei clădirii în ceea
ce priveşte expunerea ocupanţilor săi la radiaţiile ionizante;
    75. material radioactiv - orice material care conţine substanţe radioactive;
    76. măsuri de protecţie - măsuri, altele decât măsurile de remediere, în scopul evitării sau reducerii dozelor
care ar putea fi primite în absenţa respectivelor măsuri, într-o situaţie de expunere de urgenţă sau o situaţie de
expunere existentă;
    77. măsuri de remediere - îndepărtarea unei surse de radiaţii sau reducerea magnitudinii acesteia, din punctul
de vedere al activităţii ori al cantităţii, sau întreruperea căilor de expunere sau reducerea impactului acestora în
vederea evitării ori reducerii dozelor la care ar putea fi expuşi subiecţii în lipsa acestor măsuri într-o situaţie de
expunere existentă;
    78. medic abilitat să facă trimiteri - un medic, stomatolog/dentist sau alt personal medical abilitat să
recomande persoanelor efectuarea unor proceduri radiologice medicale de către un practician, în conformitate
cu reglementările Ministerului Sănătăţii;
    79. medic de medicina muncii abilitat - medic specialist de medicina muncii care în urma pregătirii specifice
stabilite prin reglementări ale Ministerului Sănătăţii are dreptul de a supraveghea starea de sănătate a expusului
profesional la radiaţii ionizante;
    80. minereu de uraniu - substanţă în zăcământ sau extrasă prin metode miniere, care are un conţinut de
uraniu mai mare de 0,004%;
    81. minereu de toriu - substanţă în zăcământ sau extrasă prin metode miniere, care are un conţinut de toriu
mai mare de 0,012%;
    82. monitorizarea factorilor de media - măsurarea debitelor dozei externe cauzate de substanţele radioactive
din mediu sau a concentraţiei de radionuclizi;
    83. navă spaţială - un vehicul cu pilot care este proiectat pentru a funcţiona la o altitudine de peste 100 de
km deasupra nivelului mării;
    84. niveluri de eliberare - valori stabilite de către CNCAN sau prin legislaţia naţională şi exprimate în
concentraţii ale activităţii sau ale contaminării superficiale la care şi sub care materialele rezultate dintr-o
practică supusă notificării sau autorizării pot fi scutite de respectarea cerinţelor din prezentele norme;
    85. nivel de exceptare - valoare stabilită de CNCAN sau prevăzută în legislaţie şi exprimată în termeni de
concentraţie a activităţii sau de activitate totală la care sau sub care o sursă de radiaţii nu face obiectul
autorizării;
    86. nivel de lucru WL (working level) - orice combinaţie de descendenţi de viaţă scurtă ai radonului din care
va rezulta o emisie potenţială de radiaţii alfa cu energia de 130 000 MeV, care reprezintă, cu aproximaţie,
energia alfa totală eliberată de produşii de dezintegrare de viaţă scurtă aflaţi în echilibru cu Rn-222 având o
concentraţie de 3.7 Bq pe litru de aer;
    87. nivel de lucru lunar WLM (working level month) - expunerea lucrătorilor la un nivel de radon de 1 WL
timp de o lună, adică aproximativ 170 de ore;
    88. nivel de referinţă - nivelul dozei efective, al dozei echivalente sau al concentraţiei activităţii peste care se
consideră inadecvată acceptarea expunerilor. Într-o situaţie de expunere de urgenţă sau de expunere existentă,
chiar dacă nu este o limită care nu poate fi depăşită;
    89. niveluri de referinţă în diagnostic - nivelurile de doză în practicile medicale de radiodiagnostic sau de
radiologie intervenţională, sau, în cazul radiofarmaceuticelor, nivelurile de activitate pentru examinări tipice, pe
grupuri de pacienţi-standard sau "fantome standard", pentru categorii generale de tipuri de echipamente;
    90. notificare - transmiterea informaţiilor, în formă scrisă, către CNCAN prin care se comunică intenţia de a
desfăşura o practică în domeniul de aplicare al prezentei norme;
    91. permis de exercitare a activităţilor nucleare - documentul care permite posesorului să desfăşoare
activităţi autorizate în domeniul nuclear conform Legii nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
    92. persoană de referinţă - persoana idealizată pentru care dozele echivalente în ţesuturi şi organe se
calculează prin medierea dozelor corespunzătoare Bărbatului de Referinţă şi Femeii de Referinţă. Dozele
echivalente pentru Persoana de Referinţă se folosesc pentru calculul dozei efective;
    93. persoană în curs de pregătire - persoană care urmează un curs de formare sau de instruire profesională în
cadrul unei întreprinderi, în vederea practicării unei meserii;
    94. persoană reprezentativă - o persoană care primeşte o doză reprezentativă pentru persoanele cele mai
expuse din rândul populaţiei, cu excepţia persoanelor care au obiceiuri extreme sau neobişnuite;
    95. persoane implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor - persoane expuse în mod conştient şi voluntar
la radiaţii ionizante prin faptul că ajută, în alt mod decât ca activitate a profesiei lor, la sprijinirea şi îngrijirea
persoanelor care sunt sau care au fost supuse expunerii medicale;
    96. plan de răspuns în situaţii de urgenţă - descrierea măsurilor de planificare, inclusiv a obiectivelor,
politicilor, autorităţii şi responsabilităţilor, a răspunsului corespunzător în cazul unei situaţii de expunere de
urgenţă pe baza evenimentelor postulate şi a scenariilor conexe;
    97. populaţie - persoane care pot fi supuse expunerii publice;
    98. practică - activitate umană care poate creşte expunerea persoanelor la radiaţii cauzate de o sursă de
radiaţii şi care este gestionată ca situaţie de expunere planificată;
    99. practician - un medic, stomatolog/dentist sau o altă persoană calificată în domeniul medical, abilitată să-
şi asume responsabilitatea clinică pentru expunerea medicală individuală, în conformitate cu reglementările
Ministrului Sănătăţii;
    100. prelucrare - operaţii chimice sau fizice asupra materialelor radioactive, inclusiv extracţia, conversia,
îmbogăţirea materialelor nucleare fisile sau fertile şi reprelucrarea combustibilului uzat;
    101. principiul justificării - principiu potrivit căruia decizia de introducere a unei practici se justifică, în
sensul că decizia respectivă se ia cu intenţia de a se asigura că beneficiile care rezultă de pe urma practicii
pentru persoane şi societate în general sunt mai mari decât efectele negative asupra sănătăţii pe care le poate
avea. Decizia de introducere sau de modificare a unei căi de expunere pentru situaţiile de expunere existentă,
respectiv orice propunere de răspuns pentru situaţiile de expunere de urgenţă, se justifică, în sensul că acestea ar
trebui să facă mai mult bine decât rău;
    102. principiul limitării dozelor - principiu potrivit căruia, în situaţiile de expunere planificată şi în situaţiile
de expunere de urgenţă, suma dozelor la care este expusă o persoană nu trebuie să depăşească limitele de doză
prevăzute pentru expunerea profesională sau pentru expunerea publică. Limitele de doză nu se aplică în cazul
expunerilor în scopuri medicale;
    103. principiul optimizării - protecţia împotriva radiaţiilor ionizante a persoanelor supuse unei expuneri
profesionale sau unei expuneri publice se optimizează în scopul de a păstra mărimea dozelor individuale,
probabilitatea expunerii şi numărul persoanelor expuse la un nivel cât mai scăzut posibil ţinând seama de
stadiul actual al cunoaşterii tehnice şi de factorii economici şi sociali. Optimizarea protecţiei persoanelor supuse
expunerilor medicale se aplică mărimii dozelor individuale şi corespunde scopului medical al expunerii. Acest
principiu se aplică nu numai în ceea ce priveşte doza efectivă, ci şi, după caz, în ceea ce priveşte dozele
echivalente, ca măsură de precauţie pentru a se ţine cont de anumite incertitudini legate de efectele negative
asupra sănătăţii sub valoarea-limită pentru reacţiile tisulare. În cazul expunerilor de urgenţă, principiul
optimizării trebuie respectat pentru ca forma, amploarea şi durata răspunsului la urgenţă să fie optimizate astfel
încât beneficiul net să fie maximizat;
    104. procedară radiologică medicală - orice procedură care implică expunerea medicală;
    105. produs de consum - orice dispozitiv sau element fabricat în care au fost încorporaţi în mod deliberat sau
produşi prin activare unul sau mai mulţi radionuclizi sau care generează radiaţii ionizante şi care poate fi vândut
sau furnizat populaţiei fără o supraveghere specială sau fără un control reglementat după vânzare;
    106. protecţie împotriva radiaţiilor ionizante - protecţia populaţiei, lucrătorilor şi lucrătorilor în situaţii de
urgenţă împotriva efectelor negative ale expunerii la radiaţii ionizante, inclusiv măsurile pentru asigurarea unei
astfel de protecţii, măsurile de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi de diminuare a consecinţelor acestora în
cazul în care se produc;
    107. radiaţie ionizantă - energia transferată sub formă de particule sau de unde electromagnetice cu o
lungime de undă de maximum 100 nanometri, cu o frecvenţă de minimum 3 x 10  hertz, capabile să producă
15

ioni, direct sau indirect;

    108. radiodiagnostic - legat de medicina nucleară de diagnostic in-vivo, de radiologia de diagnostic medical
prin intermediul radiaţiilor ionizante şi de radiologia dentară;
    109. radiologie intervenţională - utilizarea tehnicilor de imagistică cu raze X pentru a facilita introducerea şi
orientarea dispozitivelor în corpul uman în scopul diagnosticării sau al tratării;
    110. radiologic medical - legat de procedurile de radiodiagnostic, radioterapie şi de radiologie
intervenţională ori de alte utilizări medicale ale radiaţiilor ionizante în scopuri de planificare, orientare şi
verificare;
    111. radioterapeutic - legat de radioterapie, inclusiv de medicina nucleară practicată în scopuri terapeutice;
    112. radon - radionuclidul Rn-222 şi, după caz, descendenţii săi;
    113. regim de control - inspecţie sau verificare, efectuată de către CNCAN, a conformităţii practicilor sau
surselor de radiaţii supuse controlului reglementat cu cerinţele legale naţionale, în situaţiile prevăzute la art. 30
din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    114. responsabil cu protecţia radiologică - o persoană competentă din punct de vedere tehnic să
supravegheze sau să efectueze punerea în aplicare a măsurilor de protecţie radiologică, în ceea ce priveşte
aspectele din domeniul protecţiei radiologice relevante pentru un anumit tip de practică;
    115. responsabilitate clinică - responsabilitatea unui practician pentru expunerile medicale individuale, în
special: justificarea; optimizarea; evaluarea clinică a rezultatului; cooperarea cu alţi specialişti şi cu alţi membri
ai personalului, după caz, în ceea ce priveşte aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale; obţinerea
de informaţii, dacă este cazul, despre examinările anterioare; furnizarea informaţiilor radiologice medicale
existente şi/sau a înregistrărilor către alţi practicieni şi/sau către medicul abilitat să facă trimiteri, după caz;
informarea pacienţilor şi a celorlalte persoane implicate, după caz, asupra riscului asociat radiaţiilor ionizante;
    116. screening - o procedură care utilizează instalaţii radiologice medicale pentru diagnosticarea din timp a
grupurilor de persoane supuse riscului;
    117. securitate radiologică - ansamblul de măsuri tehnice şi organizatorice destinate să asigure: protecţia
fizică a surselor de radiaţii şi a instalaţiilor radiologice, prevenirea şi limitarea deteriorării acestora, protecţia
personalului expus profesional, a populaţiei, mediului împotriva expunerii la radiaţii ionizante sau a
contaminării radioactive peste limitele prevăzute de legislaţia în vigoare;
    118. serviciu de medicina muncii - un specialist sau un organism din domeniul sănătăţii care are competenţa
de a supraveghea medical lucrătorii expuşi şi a cărui capacitate de a acţiona în acest sens este recunoscută de
către Ministerul Sănătăţii;
    119. serviciu dozimetric - orice organism sau persoană competentă să se ocupe cu calibrarea, citirea sau
interpretarea dispozitivelor de monitorizare individuală, cu măsurarea radioactivităţii în corpul uman sau în
probe biologice sau cu evaluarea dozelor, a cărui capacitate de a acţiona în această privinţă este recunoscută de
CNCAN;
    120. sfera ICRU - un corp standard definit de Comisia Internaţională de Unităţi pentru Radiaţie (ICRU)
pentru a aproxima corpul uman în ceea ce priveşte energia absorbită de radiaţia ionizantă; el constă dintr-o sferă
echivalentă ţesutului cu un diametru de 30 cm, o densitate de 1 g.cm  şi o compoziţie procentuală masică de
-3

76,2% oxigen, 11,1% carbon, 10,1% hidrogen şi 2,6% azot;

    121. sievert (Sv) - denumirea specializată a unităţii de măsură pentru doza echivalentă sau efectivă. Un
sievert este echivalentul unui joule pe kilogram: 1 Sv = 1 J.kg ;-1

    122. situaţie de expunere existentă - o situaţie de expunere care există deja în momentul în care trebuie luată
o decizie cu privire la controlul acesteia şi care nu necesită sau nu mai necesită adoptarea de măsuri urgente.
Situaţiile de expunere existentă includ expunerile la radiaţii naturale ambientale supuse controlului reglementat,
expunerile cauzate de materiale radioactive reziduale provenite din activităţi din trecut care nu au fost niciodată
supuse controlului reglementat şi expunerilor cauzate de materiale radioactive reziduale în urma unei urgenţe
nucleare sau radiologice după ce aceasta a fost declarată terminată;
    123. situaţia de expunere de urgenţă - o situaţie de expunere cauzată de o urgenţă;
    124. situaţie de expunere planificată - o situaţie de expunere care rezultă în urma exploatării planificate a
unei surse de radiaţii sau în urma unei activităţi umane care alterează căile de expunere, astfel încât provoacă
expunerea sau expunerea potenţială a populaţiei sau a mediului. Situaţiile de expunere planificată cuprind atât
expuneri normale, cât şi expuneri potenţiale;
    125. substanţă radioactivă - orice substanţă care conţine unul sau mai mulţi radionuclizi cu o activitate sau o
concentraţie a activităţii care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor
ionizante;
    126. sursă de radiaţii - orice emiţător de radiaţii ionizante, inclusiv orice material radioactiv şi orice
dispozitiv generator de radiaţii ionizante;
    127. sursă deschisă - o sursă radioactivă care nu îndeplineşte condiţia din definiţia sursei închise;
    128. sursă închisă - o sursă radioactivă în care materialul radioactiv este închis în permanenţă într-o capsulă
sau este încorporat într-o formă solidă în scopul prevenirii, în condiţii normale de utilizare, a oricărei dispersii a
substanţelor radioactive;
    129. sursă naturală de radiaţii - o sursă de radiaţii ionizante de origine naturală, terestră sau cosmică;
    130. sursă orfană - o sursă radioactivă care nu este nici exceptată, nici nu se află sub controlul reglementat,
de exemplu, pentru că nu a fost niciodată controlată în acest mod sau pentru că a fost abandonată, pierdută,
rătăcită, furată sau transferată în alt mod fără o autorizaţie corespunzătoare;
    131. sursă radioactivă - o sursă de radiaţii care conţine material radioactiv în scopul utilizării radioactivităţii
acestuia; sursele radioactive pot fi deschise, închise sau închise de mare activitate;
    132. test de acceptanţă - verificarea îndeplinirii criteriilor de acceptanţă înainte de prima utilizare în scop
clinic;
    133. test de performanţă - verificarea îndeplinirii cerinţelor tehnice şi de securitate radiologică în vederea
utilizării clinice;
    134. tipuri de practici - listă de activităţi umane gestionate ca situaţii de expunere planificată, precum
producerea, prelucrarea, utilizarea, manipularea, deţinerea, depozitarea intermediară, transportul, furnizarea,
închirierea, transferul, tranzitul, importul, exportul şi depozitarea definitivă, după caz, a surselor de radiaţii şi a
materialelor radioactive, precum şi extracţia şi prelucrarea minereurilor de uraniu şi toriu;
    135. titular de autorizaţie - persoană fizică sau persoană juridică de drept public sau privat, căreia îi revine
răspunderea generală pentru orice practică ce face obiectul prezentei norme şi este autorizată conform legislaţiei
în vigoare. Prin titular de autorizaţie se înţelege posesorul atât al autorizaţiei, cât şi al certificatului de
înregistrare;
    136. toriu - radionuclidul Rn-220 şi, după caz, descendenţii săi.
    137. transfer liniar de energie nerestricţionat (L) - o mărime definită ca:

dE
    L∞ =
dl

    unde dE este energia medie pierdută de o particulă încărcată, având energia E, prin ciocnirea cu electronii la
traversarea unei distanţe dl în apă. În această normă L∞ este notat prin L;
    138. urgenţă - o situaţie sau un eveniment excepţional care necesită o intervenţie rapidă, pentru a limita
consecinţele negative grave, sau riscul de apariţie a acestora, asupra sănătăţii şi securităţii fiinţelor umane,
asupra calităţii vieţii, proprietăţii sau mediului înconjurător, sau orice risc care ar putea genera asemenea
consecinţe negative grave. Termenul se referă atât la urgenţe nucleare şi radiologice, cât şi la urgenţe
convenţionale precum incendii, eliberări de substanţe chimice periculoase, furtuni sau seisme. Se referă inclusiv
la situaţiile în care acţiunile prompte garantează limitarea efectelor unui risc;
    139. urgenţă nucleară sau radiologică - o situaţie de urgenţă în care există sau poate exista un pericol cauzat
de:
        a. energia emisă în urma reacţiei de fisiune nucleară sau ca urmare a dezintegrării produşilor de fisiune;
sau
        b. expunerea la radiaţii ionizante.
    140. valori şi relaţii standard - valori şi relaţii recomandate în capitolele 4 şi 5 din Publicaţia nr. 116 a ICRP
pentru estimarea dozelor din expunerea externă şi capitolul 1 din Publicaţia nr. 119 a ICRP pentru estimarea
dozelor din expunerea internă, inclusiv actualizări aprobate de statele membre. Statele membre pot aproba
utilizarea de metode specifice în cazuri specificate legate de proprietăţile fizico-chimice ale radionuclidului sau
alte caracteristici ale situaţiei de expunere sau ale persoanei expuse;
    141. zonă controlată - o zonă supusă unor reglementări speciale destinate să protejeze împotriva radiaţiilor
ionizante sau a extinderii contaminării radioactive şi în care accesul este controlat;
    142. zonă supravegheată - o zonă supusă supravegherii în vederea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante.

    Anexa Nr. 2
    la norme

Criteriile de exceptare şi eliberare de sub regimul de autorizare

    I. Exceptare
    Practicile care fac obiectul notificării pot fi exceptate de la autorizare în conformitate cu criteriile generale de
exceptare prevăzute în secţiunea III.

    II. Niveluri de exceptare şi eliberare

    1. Valorile totale ale activităţii exceptate, exprimate în Bq, se aplică întregii activităţi implicate într-o
anumită practică şi sunt prevăzute în coloana a 3-a din tabelul nr. 3 pentru radionuclizii artificiali şi pentru
anumiţi radionuclizi naturali utilizaţi în produsele de consum. Pentru alte practici care implică radionuclizi
naturali, aceste valori nu sunt în general aplicabile.
    2. Valorile concentraţiei activităţii exceptate, exprimate în kBq.kg , pentru materialele implicate într-o
-1

anumită practică, sunt prevăzute în tabelul nr. 2.1, pentru radionuclizii artificiali şi în tabelul nr. 2.2, pentru
radionuclizii naturali. Valorile din tabelul nr. 2.1 sunt furnizate pentru radionuclizii individuali, incluzând, după
caz, radionuclizii cu durată de viaţă scurtă în echilibru cu nuclidul părinte, conform indicaţiilor. Valorile din
tabelul nr. 2.2 se aplică tuturor radionuclizilor din lanţul de dezintegrare al U-238 sau al Th-232, însă pentru
segmentele lanţului de dezintegrare care nu se află în echilibru cu radionuclidul părinte pot fi aplicate valori
mai mari.
    3. Valorile concentraţiei activităţii din tabelul nr. 2.1 sau din tabelul nr. 2.2 se aplică, de asemenea, pentru
eliberarea materialelor solide, în scopul reutilizării, reciclării, depozitării definitive convenţionale sau
incinerării. CNCAN poate stabili valori mai mari pentru anumite materiale sau căi de expunere specifice, ţinând
cont de recomandările comunitare incluzând, după caz, cerinţe suplimentare referitoare la activitatea de
suprafaţă sau la monitorizare.
    4. Pentru amestecuri de radionuclizi artificiali, suma rapoartelor dintre activităţile sau concentraţiile specifice
nuclizilor, pentru diferiţii radionuclizi din aceeaşi matrice, şi valorile de exceptare corespunzătoare, trebuie să
fie mai mică decât 1. După caz, această condiţie poate fi verificată pe baza celor mai bune estimări ale
compoziţiei amestecului de radionuclizi. Valorile din tabelul nr. 2.2 se aplică individual pentru fiecare nuclid
părinte. Anumite elemente din lanţul de dezintegrare, de exemplu Po-210 sau Pb-210, pot permite utilizarea
unor valori mai ridicate ţinând seama de recomandările comunitare.
    5. Valorile din tabelul nr. 2.2 nu pot fi utilizate pentru a excepta încorporarea, în materialele de construcţii, a
deşeurilor rezultate din industriile de prelucrare, a materialelor radioactive naturale. În acest sens, este verificată
conformitatea cu dispoziţiile art. 73 - 75. Valorile prevăzute în tabelul nr. 3 coloana a 3-a se aplică în orice
moment, cu privire la inventarul total al substanţelor radioactive deţinute de o persoană sau întreprindere, ca
parte a unei practici specifice.

    III. Criterii generale de exceptare şi eliberare de sub regimul de autorizare

    1. Criteriile generale de exceptare a practicilor de la regimul de autorizare sau de eliberare de sub regimul de
autorizare a materialelor rezultate din practicile autorizate sunt următoarele:
        a. riscurile radiologice asupra persoanelor, datorate practicii exceptate, sunt suficient de scăzute încât să nu
necesite reglementare; şi
        b. s-a stabilit că tipul practicii este justificat; şi
        c. practica este sigură în mod inerent.
    2. Practicile care implică mici cantităţi de substanţe radioactive sau concentraţii scăzute ale activităţii,
comparabile cu valorile de exceptare prevăzute în tabelul nr. 2 sau în tabelul nr. 3 sunt în măsură să respecte
criteriul menţionat la pct. 3 din prezenta secţiune.
    3. Practicile în care sunt implicate cantităţi de substanţe radioactive sau concentraţii ale activităţii, situate sub
valorile de exceptare, prevăzute în tabelul nr. 2.1 sau în tabelul nr. 3 sunt în măsură să respecte criteriul
menţionat la pct. 1 lit. a) fără a necesita vreo analiză suplimentară. Acest lucru este valabil şi în cazul valorilor
din tabelul nr. 2.2, cu excepţia reciclării deşeurilor în materiale de construcţii sau a unor căi specifice de
expunere, cum ar fi apa potabilă.
    4. În cazul unor cantităţi moderate de material, pentru anumite tipuri de practici, exceptarea de la autorizare
se poate realiza pe baza valorilor concentraţiei activităţii prevăzute în tabelul nr. 3 coloana a 2-a, fără a se
depăşi activitatea totală precizată în coloana a 3-a.
    5. În scopul exceptării de la regimul de autorizare sau în scopul eliberării de sub regimul de autorizare, în
cazul în care cantităţile de substanţe radioactive sau concentraţiile activităţii nu sunt conforme cu valorile
prevăzute în tabelul nr. 2 sau în tabelul nr. 3, se efectuează o evaluare având în vedere criteriile generale
menţionate la pct. 1. Pentru respectarea criteriului general menţionat la pct. 1 lit. a), trebuie să se demonstreze
că lucrătorii nu ar trebui încadraţi în categoria lucrătorilor expuşi profesional şi că următoarele criterii privind
expunerea populaţiei sunt îndeplinite în toate circumstanţele realizabile:
        a. pentru radionuclizii artificiali: doza efectivă care ar putea fi încasată de către un membru din populaţie,
din cauza practicii exceptate, este de maximum 10 μSv pe an;
        b. pentru radionuclizii naturali: creşterea dozei, ţinând cont de radiaţia de fond dominantă, provenită din
surse naturale de radiaţii, susceptibilă de a fi suportată de o persoană, în cazul practicii exceptate, este de
maximum 1 mSv pe an; evaluarea dozelor pentru populaţie trebuie să ia în considerare atât căile de expunere
prin intermediul efluenţilor cu transmisie prin aer sau lichizi, cât şi căile de expunere care rezultă în urma
depozitării definitive sau reciclării deşeurilor solide.

    Tabelul nr. 2 - Valorile concentraţiei activităţii pentru exceptarea sau eliberarea materialelor care pot
fi aplicate în mod implicit oricăror cantităţi şi tipuri de materiale solide
    Tabelul nr. 2.1 - Radionuclizi artificiali
Radionuclid Concentraţia Radionuclid Concentraţia Radionuclid Concentraţia activităţii
activităţii activităţii (kBq kg ) -1

(kBq kg )-1
(kBq kg ) -1

(1) (2) (1) (2) (1) (2)

H-3 100 K-43 10 Mn-56 10
Be-7 10 Ca-45 100 Fe-52 (a) 10
C-14 1 Ca-47 10 Fe-55 1000
F-18 10 Sc-46 0,1 Fe-59 1
Na-22 0,1 Sc-47 100 Co-55 10
Na-24 1 Sc-48 1 Co-56 0,1
Si-31 1000 V-48 1 Co-57 1
P-32 1000 Cr-51 100 Co-58 1
P-33 1000 Mn-51 10 Co-58 m 10000
S-35 100 Mn-52 1 Co-60 0,1
CI-36 1 Mn-52 m 10 Co-60 m 1000
Cl-38 10 Mn-53 100 Co-61 100
K-42 100 Mn-54 0,1 Co-62 m 10
Ni-59 100 Mo-93 10 Tc-129 m(a) 10
Ni-63 100 Mo-99 (a) 10 Te-131 100
Ni-65 10 Mo-101 (a) 10 Te-131 m(a) 10
Cu-64 100 Tc-96 1 Tc-132 (a) 1
Zn-65 0,1 Tc-96 m 1000 Te-133 10
Zn-69 1000 Tc-97 10 Te-133 m 10
Zn-69 m (a) 10 Tc-97 m 100 Te-134 10
Ga-72 10 Tc-99 1 I-123 100
Ge-71 10000 Tc-99 m 100 I-125 100
As-73 1000 Ru-97 10 I-126 10
As-74 10 Ru-103 (a) 1 1-129 0,01
As-76 10 Ru-105 (a) 10 I-130 10
As-77 1000 Ru-106 (a) 0,1 I-131 10
Sc-75 1 Rh-103 m 10000 I-132 10
Br-82 1 Rh-105 100 I-133 10
Rb-86 100 Pd-103 (a) 1000 I-134 10
Sr-85 1 Pd-109 (a) 100 I-135 10
Sr-85 m 100 Ag-105 1 Cs-129 10
Sr-87 m 100 Ag-110 m(a) 0,1 Cs-131 1000
Sr-89 1000 Ag-111 100 Cs-132 10
Sr-90 (a) 1 Cd-109 (a) 1 Cs-134 0,1
Sr-91 (a) 10 Cd-115 (a) 10 Cs-134 m 1000
Sr-92 10 Cd-115 m (a) 100 Cs-135 100
Y-90 1000 In-111 10 Cs-136 1
Y-91 100 In-113 m 100 Cs-137 (a) 0,1
Y-91 m 100 In-114 m (a) 10 Cs-138 10
Y-92 100 In-115 m 100 Ba-131 10
Y-93 100 Sn-113 (a) 1 Ba-140 1
Zr-93 10 Sn-125 10 La-140 1
Zr-95 (a) 1 Sb-122 10 Ce-139 1
Zr-97 (a) 10 Sb-124 1 Ce-141 100
Nb-93 m 10 Sb-125 (a) 0,1 Ce-143 10
Nb-94 0,1 Te-123 m 1 Ce-144 10
Nb-95 1 Te-125 m 1000 Pr-142 100
Nb-97 (a) 10 Te-127 1000 Pr-143 1000
Nb-98 10 Te-127 m (a) 10 Nd-147 100
Mo-90 10 Te-129 100 Nd-149 100
Pm-147 1000 Pt-197 1000 Pu-235 100
Pm-149 1000 Pt-197 m 100 Pu-236 1
Sm-151 1000 Au-198 10 Pu-237 100
Sm-153 100 Au-199 100 Pu-238 0,1
Eu-152 0,1 Hg-197 100 Pu-239 0,1
Eu-152 m 100 Hg-197 m 100 Pu-240 0,1
Eu-154 0,1 Hg-203 10 Pu-241 10
Eu-155 1 Tl-200 10 Pu-242 0,1
Gd-153 10 Tl-201 100 Pu-243 1000
Gd-159 100 Tl-202 10 Pu-244 (a) 0,1
Tb-160 1 Tl-204 1 Am-241 0,1
Dy-165 1000 Pb-203 10 Am-242 1000
Dy-166 100 Bi-206 1 Am-242m (a) 0,1
Ho-166 100 Bi-207 0,1 Am-243 (a) 0,1
Er-169 1000 Po-203 10 Cm-242 10
Er-171 100 Po-205 10 Cm-243 1
Tm-170 100 Po-207 10 Cm-244 1
Tm-171 1000 At-211 1000 Cm-245 0,1
Yb-175 100 Ra-225 10 Cm-246 0,1
Lu-177 100 Ra-227 100 Cm-247 (a) 0,1
Hf-181 1 Th-226 1000 Cm-248 0,1
Ta-182 0,1 Th-229 0,1 Bk-249 100
W-181 10 Pa-230 10 Cf-246 1000
W-185 1000 Pa-233 10 Cf-248 1
W-187 10 U-230 10 Cf-248 1
Re-186 1000 U-231 (a) 100 Cf-249 0,1
Re-188 100 U-232 (a) 0,1 Cf-250 1
Os-185 1 U-233 1 Cf-251 0,1
Os-191 100 U-236 10 Cf-252 1
Os-191 m 1000 U-237 100 Cf-253 100
Os-193 100 U-239 100 Cf-254 1
Ir-190 1 U-240 (a) 100 Es-253 100
Ir-192 1 Np-237 (a) 1 Es-254 (a) 0,1
Ir-194 100 Np-239 100 Es-254 m(a) 10
Pt-191 10 Np-240 10 Fm-254 10000
Pt-193 m 1000 Pu-234 100 Fm-255 100

    Radionuclizii-părinte şi descendenţii acestora, ale căror contribuţii sunt luate în considerare pentru calcularea
dozelor (şi care necesită, prin urmare, luarea în considerare exclusiv a nivelului de exceptare pentru
radionuclidul părinte), sunt enumeraţi în următorul tabel:
Radionuclid- Descendent Radionuclid-părinte Descendent
părinte
(1) (2) (1) (2)
Fe-52 Mn-52 m Sn-113 In-113 m
Zn-69 m Zn-69 Sb-125 Te-125 m
Sr-90 Y-90 Te-127 m Te-127
Sr-91 Y-91 m Te-129 m Te-129
Zr-95 Nb-95 Te-131 m Te-131
Zr-97 Nb-97 m, Nb-97 Te-132 I-132
Nb-97 Nb-97 m Cs-137 Ba-137 m
Mo-99 Tc-99 m Ce-144 Pr-144, Pr-144 m
Mo-101 Tc-101 U-232 Th-228, Ra-224, Rn-220, Po-216, Pb-212,
Bi-212, Tl-208
Ru-103 Rh-103 m U-240 Np-240 m, Np-240
Ru-105 Rh-105 m Np237 Pa-233
Ru-106 Rh-106 Pu-244 U-240, Np-240 m, Np-240
Pd-103 Rh-103 m Am-242 m Np-238
Pd-109 Ag-109 m Am-243 Np-239
Ag-110 m Ag-110 Cm-247 Pu-243
Cd-109 Ag-109 m Es-254 Bk-250
Cd-115 In-115 m Es-254 m Fm-254
Cd-115 m In-115 m
In-114 m In-114
    În ceea ce priveşte radionuclizii care nu sunt enumeraţi în tabelul nr. 2.1, CNCAN atribuie, acolo unde este
necesar, valorile corespunzătoare pentru cantităţile şi concentraţiile activităţii pe unitate de masă. Valorile
atribuite în acest fel sunt complementare cu cele din tabelul nr. 2.1.

    Tabelul nr. 2.2 - Radionuclizi naturali

    Valorile aferente exceptării sau eliberării de sub regimul de autorizare a radionuclizilor naturali, din
materialele solide în echilibru secular cu descendenţii:
Radionuclizi naturali din seria U-238 1 kBq kg -1

Radionuclizi naturali din seria Th-232 1 kBq kg -1

K-40 10 kBq kg -1

    Tabelul nr. 3 - Valorile de exceptare totale ale activităţii (coloana a 3-a) şi valorile de exceptare pentru
concentraţia activităţii în cantităţi moderate*) din orice tip de material (coloana a 2-a)
    *) cantităţi moderate - se stabilesc în procesul de autorizare
Radionuclid Concentraţia Activitate Radionuclid Concentraţia Activitate
activităţii (Bq) activităţii (Bq)
(kBq kg )
-1
(kBq kg ) -1

(1) (2) (3) (1) (2) (3)

H-3 1 x 10
6
1 x 10
9
Ni-65 1 x 10 1
1 x 10 6

Be-7 1 x 10
3
1 x 10
7
Cu-64 1 x 10 2
1 x 10 6

C-14 1 x 10
4
1 x 10
7
Zn-65 1 x 10 1
1 x 10 6

O-15 1 x 10
2
1 x 10
9
Zn-69 1 x 10 4
1 x 10 6

F-18 1 x 10
1
1 x 10
6
Zn-69 m 1 x 10 2
1 x 10 6

Na-22 1 x 10
1
1 x 10
6
Ga-72 1 x 10 1
1 x 10 5

Na-24 1 x 10
1
1 x 10
5
Ge-71 1 x 10 4
1 x 10 8

Si-31 1 x 10
3
1 x 10
6
As-73 1 x 10 3
1 x 10 7

P-32 1 x 10
3
1 x 10
5
As-74 1 x 10 1
1 x 10 6

P-33 1 x 10
5
1 x 10
8
As-76 1 x 10 2
1 x 10 5

S-35 1 x 10
5
1 x 10
8
As-77 1 x 10 3
1 x 10 6

Cl-36 1 x 10
4
1 x 10
6
Se-75 1 x 10 2
1 x 10 6

Cl-38 1 x 10
1
1 x 10
5
Br-82 1 x 10 1
1 x 10 6

Ar-37 1 x 10
6
1 x 10
8
Kr-74 1 x 10 2
1 x 10 9

Ar-41 1 x 10
2
1 x 10
9
Kr-76 1 x 10 2
1 x 10 9

K-40 (1) 1 x 10
2
1 x 10
6
Kr-77 1 x 10 2
1 x 10 9

K-42 1 x 10
2
1 x 10
6
Kr-79 1 x 10 3
1 x 10 5

K-43 1 x 10
1
1 x 10
6
Kr-81 1 x 10 4
1 x 10 7

Ca-45 1 x 10
4
1 x 10
7
Kr-83 m 1 x 10 5
1 x 10 12

Ca-47 1 x 10
1
1 x 10
6
Kr-85 1 x 10 5
1 x 10 4

Sc-46 1 x 10
1
1 x 10
6
Kr-85 m 1 x 10 3
1 x 10 10

Sc-47 1 x 10
2
1 x 10
6
Kr-87 1 x 10 2
1 x 10 9

Sc-48 1 x 10
1
1 x 10
5
Kr-88 1 x 10 2
1 x 10 9

V-48 1 x 10
1
1 x 10
5
Rb-86 1 x 10 2
1 x 10 5

Cr-51 1 x 10
3
1 x 10
7
Sr-85 1 x 10 2
1 x 10 6

Mn-51 1 x 10
1
1 x 10
5
Sr-85 m 1 x 10 2
1 x 10 7

Mn-52 1 x 10
1
1 x 10
5
Sr-87 m 1 x 10 2
1 x 10 6

Mn-52 m 1 x 10
1
1 x 10
5
Sr-89 1 x 10 3
1 x 10 6

Mn-53 1 x 10
4
1 x 10
9
Sr-90 (b) 1 x 10 2
1 x 10 4

Mn-54 1 x 10
1
1 x 10
6
Sr-91 1 x 10 1
1 x 10 5

Mn-56 1 x 10
1
1 x 10
5
Sr-92 1 x 10 1
1 x 10 6

Fe-52 1 x 10
1
1 x 10
6
Y-90 1 x 10 3
1 x 10 5

Fe-55 1 x 10
4
1 x 10
6
Y-91 1 x 10 3
1 x 10 6
Fe-59 1 x 101
1 x 106
Y-91 m 1 x 102
1 x 106

Co-55 1 x 101
1 x 106
Y-92 1 x 102
1 x 105

Co-56 1 x 101
1 x 105
Y-93 1 x 102
1 x 105

Co-57 1 x 102
1 x 106
Zr-93 (b) 1 x 103
1 x 107

Co-58 1 x 101
1 x 106
Zr-95 1 x 101
1 x 106

Co-58 m 1 x 104
1 x 107
Zr-97 (b) 1 x 101
1 x 105

Co-60 1 x 101
1 x 105
Nb-93 m 1 x 104
1 x 107

Co-60 m 1 x 103
1 x 106
Nb-94 1 x 101
1 x 106

Co-61 1 x 102
1 x 106
Nb-95 1 x 101
1 x 106

Co-62 m 1 x 101
1 x 105
Nb-97 1 x 101
1 x 106

Ni-59 1 x 104
1 x 108
Nb-98 1 x 101
1 x 105

Ni-63 1 x 105
1 x 108
Mo-90 1 x 101
1 x 106

Mo-93 1 x 103
1 x 108
I-129 1 x 102
1 x 105

Mo-99 1 x 102
1 x 106
I-130 1 x 101
1 x 106

Mo-101 1 x 101
1 x 106
I-131 1 x 102
1 x 106

Tc-96 1 x 101
1 x 106
I-132 1 x 101
1 x 105

Tc-96 m 1 x 103
1 x 107
I-133 1 x 101
1 x 106

Tc-97 1 x 103
1 x 108
I-134 1 x 101
1 x 105

Tc-97 m 1 x 103
1 x 107
I-135 1 x 101
1 x 106

Tc-99 1 x 104
1 x 107
Xe-131 m 1 x 104
1 x 104

Tc-99 m 1 x 102
1 x 107
Xe-133 1 x 103
1 x 104

Ru-97 1 x 102
1 x 107
Xe-135 1 x 103
1 x 1010

Ru-103 1 x 102
1 x 106
Cs-129 1 x 102
1 x 105

Ru-105 1 x 101
1 x 106
Cs-131 1 x 103
1 x 106

Ru-106 (b) 1 x 102

1 x 105
Cs-132 1 x 101
1 x 105

Rh-103 m 1 x 104
1 x 108
Cs-134 m 1 x 103
1 x 105

Rh-105 1 x 102
1 x 107
Cs-134 1 x 101
1 x 104

Pd-103 1 x 103
1 x 108
Cs-135 1 x 104
1 x 107

Pd-109 1 x 103
1 x 106
Cs-136 1 x 101
1 x 105

Ag-105 1 x 102
1 x 106
Cs-137 (b) 1 x 101
1 x 104

Ag-108 m 1 x 101
1 x 106
Cs-138 1 x 101
1 x 104

Ag-110 m 1 x 101
1 x 106
Ba-131 1 x 102
1 x 106

Ag-111 1 x 103
1 x 106
Ba-140 (b) 1 x 101
1 x 105

Cd-109 1 x 104
1 x 106
La-140 1 x 101
1 x 105

Cd-115 1 x 102
1 x 106
Ce-139 1 x 102
1 x 106

Cd-115 m 1 x 103
1 x 106
Ce-141 1 x 102
1 x 107

In-111 1 x 102
1 x 106
Ce-143 1 x 102
1 x 106

In-113 m 1 x 102
1 x 106
Ce-144 (b) 1 x 102
1 x 105

In-114 m 1 x 102
1 x 106
Pr-142 1 x 102
1 x 105

In-115 m 1 x 102
1 x 106
Pr-143 1 x 104
1 x 106

Sn-113 1 x 103
1 x 107
Nd-147 1 x 102
1 x 106

Sn-125 1 x 102
1 x 105
Nd-149 1 x 102
1 x 106

Sb-122 1 x 102
1 x 104
Pm-147 1 x 104
1 x 107

Sb-124 1 x 101
1 x 106
Pm-149 1 x 103
1 x 106

Sb-125 1 x 102
1 x 106
Sm-151 1 x 104
1 x 108

Te-123 m 1 x 102
1 x 107
Sm-153 1 x 102
1 x 106

Te-125 m 1 x 103
1 x 107
Eu-152 1 x 101
1 x 106

Te-127 1 x 103
1 x 106
Eu-152 m 1 x 102
1 x 106

Te-127 m 1 x 103
1 x 107
Eu-154 1 x 101
1 x 106

Te-129 1 x 102
1 x 106
Eu-155 1 x 102
1 x 107

Te-129 m 1 x 103
1 x 106
Gd-153 1 x 102
1 x 107

Te-131 1 x 102
1 x 105
Gd-159 1 x 103
1 x 106

Te-131 m 1 x 101
1 x 106
Tb-160 1 x 101
1 x 106
Te-132 1 x 102
1 x 107
Dy-165 1 x 103
1 x 106

Te-133 1 x 101
1 x 105
Dy-166 1 x 103
1 x 106

Te-133 m 1 x 101
1 x 105
Ho-166 1 x 103
1 x 105

Te-134 1 x 101
1 x 106
Er-169 1 x 104
1 x 107

I-123 1 x 102
1 x 107
Er-171 1 x 102
1 x 106

I-125 1 x 103
1 x 106
Tm-170 1 x 103
1 x 106

I-126 1 x 102
1 x 106
Tm-171 1 x 104
1 x 108

Yb-175 1 x 103
1 x 107
Ra-228 (b) 1 x 101
1 x 105

Lu-177 1 x 103
1 x 107
Ac-228 1 x 101
1 x 106

Hf-181 1 x 101
1 x 106
Th-226 (b) 1 x 103
1 x 107

Ta-182 1 x 101
1 x 104
Th-227 1 x 101
1 x 104

W-181 1 x 103
1 x 107
Th-228 (b) 1 x 100
1 x 104

W-185 1 x 104
1 x 107
Th-229 (b) 1 x 100
1 x 103

W-187 1 x 102
1 x 106
Th-230 1 x 100
1 x 104

Re-186 1 x 103
1 x 106
Th-231 1 x 103
1 x 107

Re-188 1 x 102
1 x 105
Th-234 (b) 1 x 103
1 x 105

Os-185 1 x 101
1 x 106
Pa-230 1 x 101
1 x 106

Os-191 1 x 102
1 x 107
Pa-231 1 x 100
1 x 103

Os-191 m 1 x 103
1 x 107
Pa-233 1 x 102
1 x 107

Os-193 1 x 102
1 x 106
U-230 1 x 101
1 x 105

Ir-190 1 x 101
1 x 106
U-231 1 x 102
1 x 107

Ir-192 1 x 101
1 x 104
U-232 (b) 1 x 100
1 x 103

Ir-194 1 x 102
1 x 105
U-233 1 x 101
1 x 104

Pt-191 1 x 102
1 x 106
U-234 1 x 101
1 x 104

Pt-193 m 1 x 103
1 x 107
U-235 (b) 1 x 101
1 x 104

Pt-197 1 x 103
1 x 106
U-236 1 x 101
1 x 104

Pt-197 m 1 x 102
1 x 106
U-237 1 x 102
1 x 106

Au-198 1 x 102
1 x 106
U-238 (b) 1 x 101
1 x 104

Au-199 1 x 102
1 x 106
U-239 1 x 102
1 x 106

Hg-197 1 x 102
1 x 107
U-240 1 x 103
1 x 107

Hg-197 m 1 x 102
1 x 106
U-240 (b) 1 x 101
1 x 106

Hg-203 1 x 102
1 x 105
Np-237 (b) 1 x 100
1 x 103

Tl-200 1 x 101
1 x 106
Np-239 1 x 102
1 x 107

Tl-201 1 x 102
1 x 106
Np-240 1 x 101
1 x 106

Tl-202 1 x 102
1 x 106
Pu-234 1 x 102
1 x 107

TI-204 1 x 101
1 x 104
Pu-235 1 x 102
1 x 107

Pb-203 1 x 102
1 x 106
Pu-236 1 x 101
1 x 104

Pb-210 (b) 1 x 101

1 x 104
Pu-237 1 x 103
1 x 107

Pb-212 (b) 1 x 101

1 x 105
Pu-238 1 x 100
1 x 104

Bi-206 1 x 101
1 x 105
Pu-239 1 x 100
1 x 104

Bi-207 1 x 101
1 x 106
Pu-240 1 x 100
1 x 103

Bi-210 1 x 103
1 x 106
Pu-241 1 x 102
1 x 105

Bi-212 (b) 1 x 101

1 x 105
Pu-242 1 x 100
1 x 104

Po-203 1 x 101
1 x 106
Pu-243 1 x 103
1 x 107

Po-205 1 x 101
1 x 106
Pu-244 1 x 100
1 x 104

Po-207 1 x 101
1 x 106
Am-241 1 x 100
1 x 104

Po-210 1 x 101
1 x 104
Am-242 1 x 103
1 x 106

At-211 1 x 103
1 x 107
Am-242 m (b) 1 x 100
1 x 104

Rn-220 (b) 1 x 104

1 x 107
Am-243 (b) 1 x 10 0
1 x 103

Rn-222 (b) 1 x 101

1 x 108
Cm-242 1 x 102
1 x 105

Ra-223 (b) 1 x 102

1 x 105
Cm-243 1 x 100
1 x 104

Ra-224 (b) 1 x 101

1 x 105
Cm-244 1 x 101
1 x 104

Ra-225 1 x 102
1 x 105
Cm-245 1 x 100
1 x 103
Ra-226 (b) 1 x 101
1 x 104
Cm-246 1 x 10 0
1 x 10 3

Ra-227 1 x 102
1 x 106
Cm-247 1 x 10 0
1 x 10 4

Gm-248 1 x 100
1 x 103
Cf-253 1 x 10 2
1 x 10 5

Bk-249 1 x 103
1 x 106
Cf-254 1 x 10 0
1 x 10 3

Cf-246 1 x 103
1 x 106
Es-253 1 x 10 2
1 x 10 5

Cf-248 1 x 101
1 x 104
Es-254 1 x 10 1
1 x 10 4

Cf-249 1 x 100
1 x 103
Es-254 m 1 x 10 2
1 x 10 6

Cf-250 1 x 101
1 x 104
Fm-254 1 x 10 4
1 x 10 7

Cf-251 1 x 100
1 x 103
Fm-255 1 x 10 3
1 x 10 6

Cf-252 1 x 101
1 x 104

    (1) Sărurile de potasiu în cantităţi mai mici de 1000 kg sunt exceptate.

    (2) Radionuclizii-părinte şi descendenţii acestora ale căror contribuţii sunt luate în considerare pentru
calcularea dozelor (şi care necesită, prin urmare, luarea în considerare exclusiv a nivelului de exceptare pentru
radionuclidul-părinte), sunt enumeraţi în următorul tabel:
Radionuclid-părinte Descendent
Sr-90 Y-90
Zr-93 Nb-93 m
Zr-97 Nb-97
Ru-106 Rh-106
Ag-108 m Ag-108
Cs-137 Ba-137 m
Ba-140 La-140
Ce-144 Pr-144
Pb-210 Bi-210, Po-210
Pb-212 Bi-212, Tl-208 (0.36), Po-212 (0.64)
Bi-212 Tl-208 (0.36), Po-212 (0.64)
Rn-220 Po-216
Rn-222 Po-218, Pb-214, Bi-214, Po-214
Ra-223 Rn-219, Po-215, Pb-211, Bi-211, Tl-207
Ra-224 Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl-208 (0.36), Po-212 (0.64)
Ra-226 Rn-222, Po-218, Pb-214, Bi-214, Po-214, Pb- 210, Bi-210, Po-210
Ra-228 Ac-228
Th-226 Ra-222, Rn-218, Po-214
Th-228 Ra-224, Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl- 208 (0.36), Po-212 (0.64)
Th-229 Ra-225, Ac-225, Fr-221, At-217, Bi-213, Po- 213, Pb-209
Th-234 Pa-234 m
U-230 Th-226, Ra-222, Rn-218, Po-214
U-232 Th-228, Ra-224, Rn-220, Po-216, Pb-212, Bi-212, Tl-208 (0.36), Po-212 (0.64)
U-235 Th-231
U-238 Th-234, Pa-234 m
U-240 Np-240 m
Np237 Pa-233
Am-242 m Am-242
Am-243 Np-239

    Anexa Nr. 3
    la norme

Lista orientativă a sectoarelor industriale şi a practicilor care implică materiale radioactive naturale

    1. Sectoare industriale:
    a) extracţia de pământuri rare din monazit;
    b) producţia de compuşi de toriu şi fabricarea de produse care conţin toriu;
    c) prelucrarea minereurilor de niobiu/tantal;
    d) producţia de petrol şi gaze;
    e) producţia de energie geotermală;
    f) producţia de pigmenţi cu TiO ;2

    g) producţia de fosfor prin procedee termice;

    h) industria de zircon şi zirconiu;
    i) producţia de fertilizatori fosfatici;
    j) producţia de ciment, întreţinerea cuptoarelor de clincher;
    k) centralele pe cărbune, întreţinerea cazanelor;
    l) producţia de acid fosforic;
    m) producţia primară de oţel;
    n) topirea cositorului/plumbului/cuprului;
    o) filtrarea apei subterane;
    p) extracţia minereurilor altele decât minereurile de uraniu;
    q) balneofizioterapie.
    2. Practici
    a) producţia industrială şi procesarea niobiului, tantalului şi minereurilor pământurilor rare;
    b) producerea compuşilor de toriu şi a produselor toriate;
    c) utilizarea industrială cu materiale conţinând toriu sau uraniu, care au fost adăugate în alte scopuri decât
utilizarea proprietăţilor lor fisile sau fertile (sticlă de uraniu, lentile toriate, electrozi de sudură cu toriu, lămpi
incandescente cu toriu, aliaje Th-Mg, etc.);
    d) utilizarea industrială cu minerale cu conţinut natural crescut de uraniu sau toriu, cum ar fi materialele
abrazive sau cele refractare;
    e) producerea pigmenţilor cu TiO2 din minerale, ca ilmenitul şi rutilul;
    f) prelucrarea minereurilor fosfatice, cum ar fi: producerea fosforului prin procedee termice, producerea
acidului fosforic, producerea îngrăşămintelor fosfatice;
    g) mărunţirea şi micronizarea nisipurilor de zirconiu;
    h) activităţi industriale şi comerciale de întreţinere, dezafectare şi reparare a instalaţiilor care generează sau
conţin reziduuri prevăzute în reglementările privind cerinţele de securitate radiologică pentru surse naturale
emise de CNCAN.

    Anexa Nr. 4
    la norme

Justificarea practicilor noi care implică produse de consum

    1. Orice întreprindere care intenţionează să fabrice sau să importe în România produse de consum, a căror
utilizare preconizată este probabil să ducă la o practică nouă, trebuie să pună la dispoziţia Ministerului Sănătăţii
informaţii relevante, precum:
    a) utilizarea preconizată a produsului;
    b) caracteristicile tehnice ale produsului;
    c) în cazul produselor care conţin substanţe radioactive, informaţii privind mijloacele de fixare a acestora;
    d) debitele dozei la distanţe relevante pentru utilizarea produsului, inclusiv debitele dozei la o distanţă de 0,1
m de orice suprafaţă accesibilă;
    e) dozele preconizate pentru utilizatorii obişnuiţi ai produsului.
    2. Ministerului Sănătăţii examinează aceste informaţii şi analizează, în special, dacă:
    a) performanţa produsului de consum justifică utilizarea preconizată a acestuia;
    b) conceptul este adecvat pentru a minimiza: expunerile în timpul utilizării normale şi posibilitatea şi
consecinţele utilizării necorespunzătoare sau ale expunerilor accidentale, sau dacă ar trebui să se impună
condiţii privind caracteristicile tehnice şi fizice ale produsului;
    c) produsul este conceput în mod corespunzător pentru a îndeplini criteriile de exceptare şi, după caz,
aparţine unui tip aprobat şi nu necesită precauţii specifice pentru a fi depozitat definitiv atunci când ajunge la
sfârşitul ciclului de utilizare;
    d) produsul este etichetat în mod corespunzător şi se pune la dispoziţia consumatorului o documentaţie
adecvată, cu instrucţiuni corecte privind utilizarea şi depozitarea definitivă.
    Anexa Nr. 5
    la norme

Lista orientativă a practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale

    1. Practici care utilizează echipamente radiologice medicale:

    a) evaluarea radiologică a sănătăţii în scopuri legate de imigraţie;
    b) evaluarea radiologică a sănătăţii în scopuri legate de asigurări;
    c) evaluarea radiologică a dezvoltării fizice a copiilor şi adolescenţilor în vederea urmării unei cariere în
sport, dans etc.;
    d) evaluarea radiologică a vârstei;
    e) utilizarea radiaţiilor ionizante pentru identificarea obiectelor ascunse în corpul uman;
    f) utilizarea radiaţiilor ionizante în scopul procedurilor medico-legale.
    2. Practici care nu utilizează echipamente radiologice medicale:
    a) utilizarea radiaţiilor ionizante pentru detectarea obiectelor ascunse în corpul uman sau ataşate de acesta;
    b) utilizarea radiaţiilor ionizante pentru detectarea persoanelor ascunse, ca parte a inspectării încărcăturii;
    c) practicile care implică utilizarea radiaţiilor ionizante în scopuri juridice sau de securitate.

    Anexa Nr. 6
    la norme

Lista elementelor care trebuie avute în vedere la pregătirea planului naţional de acţiune pentru
abordarea riscurilor pe termen lung rezultate din expunerile la radon

    1. Strategia de desfăşurare a investigaţiilor privind concentraţiile de radon din interior în scopul estimării
distribuţiei concentraţiilor de radon din interior, pentru gestionarea datelor de măsurare şi pentru stabilirea altor
parametri relevanţi (cum ar fi tipurile de sol şi rocă, permeabilitatea şi conţinutul de radiu-226 din rocă sau sol).
    2. Abordarea, datele şi criteriile utilizate pentru delimitarea zonelor sau pentru definirea altor parametri care
pot fi utilizaţi ca indicatori specifici ai situaţiilor cu expunere potenţial ridicată la radon.
    3. Identificarea tipurilor de locuri de muncă şi clădiri cu acces public, cum ar fi şcolile, locurile de muncă în
subteran şi cele din anumite zone, unde sunt necesare măsurători, pe baza unei evaluări a riscurilor care să
includă, de exemplu, orele de ocupaţie.
    4. Baza pentru stabilirea nivelurilor de referinţă pentru locuinţe şi pentru locurile de muncă. Dacă este cazul,
baza pentru stabilirea unor niveluri de referinţă diferite pentru utilizări diferite ale clădirilor (locuinţe, clădiri cu
acces public, locuri de muncă), precum şi pentru clădirile existente şi cele noi.
    5. Repartizarea responsabilităţilor (guvernamentale şi neguvernamentale), mecanismele de coordonare şi
resursele disponibile pentru punerea în aplicare a planului de acţiune.
    6. Strategia pentru reducerea expunerii la radon în locuinţe şi soluţionarea în mod prioritar a situaţiilor
identificate la pct. 2.
    7. Strategii pentru facilitarea acţiunilor de remediere post-construire.
    8. Strategia, inclusiv metode şi instrumente, de prevenire a pătrunderii radonului în clădirile noi, inclusiv
identificarea materialelor de construcţii care emană cantităţi semnificative de radon.
    9. Programarea evaluărilor planului de acţiune.
    10. Strategia de comunicare pentru sensibilizarea populaţiei şi informarea factorilor locali de decizie, a
angajatorilor şi a angajaţilor cu privire la riscurile prezentate de radon, inclusiv în legătură cu fumatul.
    11. Orientări cu privire la metodele şi instrumentele de măsurare şi măsurile de remediere. De asemenea, se
iau în considerare criteriile de acreditare a serviciilor de măsurare şi de remediere.
    12. Dacă este cazul, acordarea de sprijin financiar pentru sondajele privind radonul şi pentru măsurile de
remediere, în special pentru locuinţele particulare cu concentraţii foarte mari de radon.
    13. Obiective pe termen lung în ceea ce priveşte reducerea riscurilor de cancer pulmonar care pot fi atribuite
expunerii la radon (pentru fumători şi nefumători).
    14. După caz, luarea în considerare a altor aspecte conexe şi programe corespunzătoare, cum ar fi programele
privind economisirea energici şi calitatea aerului din interior.

    Anexa Nr. 7
    la norme
 Listă orientativă a tipurilor de materiale de construcţii avute în vedere cu privire la radiaţiile gamma
emise de acestea

    1. Materiale naturale:
    a) şisturi de alaun;
    b) materiale de construcţii sau aditivi de origine magmatică, cum ar fi:
        - granitoizi (granit, sienit şi ortognais);
        - porfiruri;
        - tuf;
        - pozzolana (pulvisputeolanus);
        - lavă.
    2. Materiale care încorporează reziduuri din industriile de prelucrare a materialelor radioactive naturale
inclusiv:
    a) cenuşă zburătoare;
    b) fosfogips;
    c) zgură de fosfor;
    d) zgură de staniu;
    e) zgură de cupru;
    f) nămol roşu (deşeu din producţia de aluminiu);
    g) reziduuri din producţia de oţel.

    Anexa Nr. 8
    la norme

Definiţia şi utilizarea indicelui concentraţiei activităţii pentru radiaţiile gamma emise de materialele de
construcţii

    1. În sensul art. 74, pentru tipurile identificate de materiale de construcţii, se determină concentraţiile
activităţii radionuclizilor primordiali Ra-226, Th-232 (sau produsul acestora din lanţul de dezintegrare Ra-228)
şi K-40.
    2. Indicele concentraţiei activităţii I exprimat în Bq/kg se calculează după următoarea formulă:

  I=C Ra226 /300 + C /200 + C /3000

Th232 K40

    unde C , C  şi C  sunt concentraţiile activităţii în Bq/kg ale radionuclizilor corespunzători din materialul
Ra226 Th232 K40

de construcţii.
    Indicele concentraţiei activităţii face referire la doza de radiaţii gamma, care depăşeşte expunerea externă
tipică, dintr-o clădire construită dintr-un material de construcţii specificat. Indicele concentraţiei activităţii se
aplică pentru materialul de construcţii ca întreg, nu componentelor acestuia, cu excepţia cazului în care
componentele respective sunt materiale de construcţii ele însele şi sunt evaluate separat ca atare. Pentru a aplica
indicele concentraţiei activităţii respectiv componentelor, în special deşeurilor rezultate din industriile de
prelucrare a materialelor radioactive naturale reciclate în materiale de construcţii, trebuie aplicat un factor
corespunzător de partiţie. Valoarea 1 a indicelui concentraţiei activităţii poate fi utilizată ca instrument
convenţional de depistare pentru identificarea materialelor care pot determina depăşirea nivelului de referinţă
prevăzut la art. 73.
    3. Calculul dozelor trebuie să ţină seama de alţi factori, precum densitatea şi grosimea materialului, cât şi de
factori referitori la tipul construcţiei şi utilizarea preconizată a materialului, în profunzime sau la suprafaţă.

    Anexa Nr. 9
    la norme

Simbolul pericol de radiaţii

    Anexa Nr. 10
    la norme

Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală

    I. Dispoziţii generale
    1. Sistemul de date destinat monitorizării radiologice individuale a lucrătorilor expuşi profesional cuprinde
următoarele secţiuni:
    a) detalii privind identitatea lucrătorului;
    b) detalii privind supravegherea medicală a lucrătorului;
    c) detalii privind întreprinderea căreia îi aparţine lucrătorul, iar în cazul lucrătorilor externi, privind
angajatorul lucrătorului;
    d) rezultatele monitorizării individuale a lucrătorului expus profesional.
    2. CNCAN adoptă măsurile necesare pentru prevenirea oricărei posibilităţi de falsificare, utilizare
necorespunzătoare sau manipulare frauduloasă a sistemului de date pentru monitorizarea radiologică
individuală, conform reglementărilor specifice.
    II. Datele care trebuie incluse în sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală
    1. Datele privind identitatea lucrătorilor includ următoarele date ale acestora:
    a) nume de familie;
    b) prenume;
    c) sex;
    d) data naşterii;
    e) naţionalitate; şi
    f) număr unic de identificare.
    2. Datele privind întreprinderea includ: denumirea, adresa şi numărul unic de identificare al întreprinderii.
    3. Datele privind angajarea lucrătorilor includ:
    a) numele, adresa şi numărul unic de identificare al angajatorului;
    b) data de început a monitorizării individuale; şi, acolo unde este disponibilă, data de încheiere;
    c) clasificarea lucrătorilor în conformitate cu dispoziţiile de la art. 101.
    4. Rezultatele monitorizării individuale a lucrătorilor expuşi profesional includ înregistrarea oficială a
dozelor (an; doza efectivă, exprimată în mSv; în cazul unei expuneri neuniforme, dozele echivalente în
diferitele părţi ale corpului, exprimate în mSv; şi în cazul unei încorporări de radionuclizi, doza efectivă
angajată, exprimată în mSv).
    III. Datele privind lucrătorii externi, care trebuie furnizate prin intermediul sistemului de date pentru
monitorizarea radiologică individuală
    1. înainte de începerea unei activităţi, angajatorul lucrătorilor externi pune la dispoziţia întreprinderii
următoarele dale, prin intermediul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală:
    a) datele privind angajarea lucrătorilor externi, în conformitate cu secţiunea II pct. 3;
    b) datele privind supravegherea medicală a lucrătorilor care includ:
    - clasificarea medicală a lucrătorilor în conformitate cu art. 127 (apt; apt, cu anumite condiţii; inapt temporar,
inapt);
    - informaţii privind orice restricţii în materie de lucru cu radiaţiile;
    - data ultimei examinări periodice a stării de sănătate; şi
    - perioada de valabilitate a rezultatului.
    c) rezultatele monitorizării expunerii individuale a lucrătorilor externi în conformitate cu secţiunea II pct. 4 şi
cel puţin pentru ultimii 5 ani calendaristici, inclusiv anul curent.
    2. Următoarele date trebuie să fie sau să fi fost înregistrate de către întreprindere în sistemul de date pentru
monitorizarea radiologică individuală după încheierea fiecărei activităţi:
    a) durata activităţii;
    b) estimarea oricărei doze efective primite de lucrătorul extern pentru durata activităţii;
    c) în cazul unei expuneri neuniforme, estimarea dozelor echivalente în diferitele părţi ale corpului;
    d) în cazul unei încorporări de radionuclizi, estimarea activităţii încorporate sau a dozei efective angajate.
    IV. Dispoziţii privind documentul de monitorizare radiologică individuală
    1. CNCAN emite un document de monitorizare radiologică individuală pentru fiecare lucrător extern, la
solicitarea acestuia.
    2. Documentul nu este transferabil.
    3. Este interzisă emiterea mai multor documente de monitorizare individuală valabile în acelaşi timp pentru
un lucrător.
    4. Pe lângă informaţiile solicitate în secţiunea II şi III, documentul include numele şi adresa organismului
emitent şi data eliberării acestuia.
_____________

Procesat de CL