Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1
TEXT NARATIV MODEL
Imaginează-‐ți că ai vizitat, alături de colegii de clasă, bojdeuca lui Creangă. Scrie un text narativ, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare petrecută în timpul vizitei, incluzând o secvență dialogată, de minimum patru replici, și una descriptivă, de minimum 30 de cuvinte.
Am mers cu colegii de clasă, în vacanța de primăvară, într-‐o excursie de o zi la Iași, organizată de doamna dirigintă. Prima oprire a fost la bojdeuca lui Ion Creangă, o casă memorială care se află în apropierea străzii Sărăriei. Ne-‐am pomenit toți în fața unei căsuțe în stil tradițional, înconjurată de tufe verzi și flori rozalii. Aleea care ducea către intrare era pavată cu pietre în formă pătrată, de culoare gri. Fațada casei era albă, cu o ușă neagră, iar de o parte și de alta, ca niște ochi mirați, erau două ferestruici, care lăsau să se ghicească existența a două încăperi. Am pășit înăuntru și, de la primii pași, s-‐a auzit scârțâitul puternic al podelelor îmbătrânite. Ne-‐am oprit pentru explicațiile ghidului, care a început să spună povestea acestei case. Încăperea era atât de mică, încât am fost surprinsă că am încăput cu toții. Eu stăteam chiar lângă ghid, când, din spate, s-‐a auzit un sunet ascuțit. - Ce ai făcut?! a strigat o fată. - Ce am făcut?! Tu m-‐ai împins!!! i-‐a răspuns un băiat. - Nu e adevărat! a negat cu vehemență fata. Eu, dimpotrivă, am încercat să ajung mai aproape de ghid! - Atunci cine m-‐a împins? Tu ai fost! Chiar nu e vina mea! a încercat să se apere băiatul. Ghidul și-‐a întrerupt prezentarea. Și-‐a făcut loc cu greu printre copii, pentru că toată lumea se înghesuia să vadă ce s-‐a întâmplat. Am zărit și eu, puțin, dar suficient de mult încât să înțeleg gravitatea situației: între cei doi, fata și băiatul pe care îi auzisem, se afla o lampă spartă în mii de cioburi. Inutil să mai spun cât de supărat a fost ghidul, cât de vinovați s-‐au simțit cei doi colegi și cât de jenată a fost doamna dirigintă, care a întrebat ce se poate face ca să rezolve situația. Noi, ceilalți copii, am fost escortați afară și am așteptat cuminți în autocar. După ceva timp, cei doi copii și doamna dirigintă au revenit și am aflat continuarea. Din fericire, lampa spartă era un obiect rustic nou, de decor, nu din vremea lui Creangă, așa că a fost suficientă plata lui. Dar – ce păcat! – turul nu mai putea continua ... Am fost dezamăgită la auzul acestor vești, dar nu era ca și cum puteam să fac ceva. Poate doar să mă gândesc cu speranță că următoarea vizită la bojdeuca lui Creangă va fi lipsită de peripeții. Totuși, iau partea bună: voi avea amintiri ... din copilărie!