Subiecte IBOR-pe Scurt
Subiecte IBOR-pe Scurt
Subiecte IBOR-pe Scurt
- Între anii 1856 şi 1858 se tipăreşte Biblia ilustrată, superioară (ca text)
celei traduse parţial – într-un idiom artificial – de Ion Heliade Rădulescu
la Paris.
- Într-un raport din 1858 (întocmit de nişte oficiali străini) se arăta ritos
că mănăstirile afierosite se sustrăgeau sistematic obligaţiei de a-şi reface
bisericile şi de a întreţine şcoli sau spitale. În fine, Al. I. Cuza a stopat o
epocă de abuzuri şi de umilinţe naţionale, în anul 1863, prin
secularizarea averilor tuturor mănăstirilor (închinate şi neînchinate).
Atunci un sfert din pământul ţării a reintrat în proprietatea statului, însă
măsura respectivă a dus şi la o scădere numerică (şi întrucâtva de
calitate) a aşezămintelor călugăreşti, prin transformarea unora în biserici
parohiale; de exemplu (din Ţara Românească): Brebu, Cotmeana, Gura
Motrului, Jiteanu, Stelea, Strehaia ş.a. La Snagov, după Revoluţia din
1848 vor fi întemniţaţi 54 de paşoptişti. La Ostrov-Călimăneşti în anii
1834-64 va fi o închisoare pentru femei. La fel în sec. XIX, la
Brâncoveni (jud. Olt) va funcţiona un ospiciu. În general, mănăstirile
româneşti trăiau după rânduiala chinovitică, cu unele excepţii. Astfel, în
1882 mănăstirea Pasărea (jud. Ilfov) va adopta idioritmia.
XII. 12. Patriarhia Romana 1919 s-au adunat în şedinţă comună toţi
ierarhii din România întregită, fiind ales ca mitropolit-primat Miron
Cristea, episcopul Caransebeşului. O comisie specială va lucra la
elaborarea Legii şi Statutului de organizare a Bisericii Ortodoxe
Române, care se aprobă de către autoritatea de stat în mai 1925. Potrivit
noilor legiuiri, Patriarhia Română – recunoscută de Patriarhia ecumenică
în iulie 1925 – sub aspect canonic-administrativ avea în alcătuirea ei
următoarele mitropolii: a Ungrovlahiei, Moldovei şi Sucevei,
Ardealului, Bucovinei (a Sucevei, după 1944) şi Mitropolia Basarabiei
(1927-44). În urma înfiinţării unor noi eparhii: a Oradiei (în 1920),
Vadului, Feleacului şi Clujului (1921), cea a Armatei (1921), a
Tomisului (Constanţa), Cetăţii Albe-Ismail, Hotinului-Bălţi (în 1923,
tustrele), aceea misionară din America (1934), a Maramureşului (1937)
şi a Timişoarei (1940), în anul 1940 patriarhatul român cuprindea 22 de
eparhii.
Aparte: În Ardeal şi Banat: (Sâmbăta de Sus, refăcută; Topliţa, Rohia,
Izbuc, Izvorul Miron, Timişeni). Alte mănăstiri bănăţene, precum Săraca
şi Partoş, au fost reactivate. Seria monahilor cu viaţă îmbunătăţită nu s-a
întrerupt, încât putem nota numele unor mari duhovnici: ardeleanul
Ioanichie Moroi de la Sihăstria (+1944), Vichentie Mălău de la Secu
(+1945), Silvestru Florescu de la Frăsinei (+1958), Macarie Guşcă de la
Vasiova (+1947), Dometie Manolache de la Râmeţ (+1975), Ilie Cleopa
de la Sihăstria (+1998) etc.