Cursuri CF
Cursuri CF
Cursuri CF
1. INTRODUCERE
1
➢ 1815: primul dezastru feroviar din istorie, la o luna de la bătălia de la Waterloo, au murit
12 persoane
➢ 1830: primul traseu de cale ferată modernă, între Liverpool şi Manchester
➢ 1767 – primele profile metalice – s-au dezvoltat până la șina de astăzi
➢ În primele variante – calea ferată: destinată exclusiv transportului cărbunelui
➢
➢ România: 20 august 1854: Oravița – Baziaș: 62,5 km
➢ Prima linie electrificată: București – Brașov 1913
➢ Locomotivele cu abur – retrase 1960
Aceasta include toate modurile de transport şi suportă aproximativ jumătate din traficul de
pasageri şi marfă. Unul din obiectivele importante în ceea ce privește crearea unei rețele
intermodale, este asigurarea alegerii celui mai potrivit mod de transport pentru fiecare etapă a
călătoriei.
2
Axă prioritară = una dintre prioritățile strategiei din cadrul unui program operațional care
cuprinde un grup de acțiuni strategice strâns legate între ele și care au obiective specifice
măsurabile
▪ Fluviul Dunarea
3
MASTER PLANUL DE TRANSPORT
Obiectivul general
Valoarea totală a proiectelor identificate în document se ridică la 45,4 miliarde euro, pentru
sectorul de transport rutier, feroviar, aerian, naval şi multimodal.
Principalii indicatori
▪ transportul rutier: autostrăzi — 1.300 kilometri, 13,7 miliarde de euro; drum expres —
925 kilometri, 9,9 miliarde de euro; transregio — 2.870 de kilometri, 1,6 miliarde de
euro; transeuro — 343 kilometri, 190 de milioane de euro.
▪ transportul feroviar: reabilitare de linie de cale ferată — 2.800 de kilometri, electrificare
— 489 de kilometri.
4
▪ transportul naval: investiții de trei miliarde de euro, Constanța, Galați, Drobeta Turnu
Severin, alte porturi, șenalul navigabil.
▪ transportul aerian: 15 aeroporturi (șapte internaționale), celelalte deschise traficului
internațional sau aeroporturi regionale.
▪ transport intermodal: 10 centre multimodale - 281 de milioane de euro
Centre intermodale propuse: Timișoara Cluj București Bacău Iași Suceava Odarea Turda
Craiova
Concluzii
Consumul de energie: de 6 ori mai mic decât transportul auto, de 3 ori mai mic decât cel aerian.
Suprafața de teren ocupată de 500 km de linie de mare viteză = suprafața totală a unui
aeroport, o linie dublă ocupă 60% din terenul necesar unui drum cu două benzi.
Nivelul poluării: de 10 ori mai redus decât volumul poluanților eliberați în atmosferă de alte
mijloace de transport
Normative:
Între gabaritul de material rulant se lasă un spațiu liber – interzis a fi ocupat: spațiul de siguranță
5
Conturul geometric transversal, în plan vertical, perpendicular pe axa căii, în interiorul căruia
materialul rulant, la staţionare, în poziţie mediană, în aliniament şi palier, trebuie să se înscrie cu
toate punctele sale.
a) gabarit de vagon:
6
Gabaritele prezentate se referă la porţiunile de linie în aliniament sau în curbe cu raza de peste
4000 m.
În curbe cu raza sub 4000 m, dimensiunile gabaritelor vor fi sporite pe toată înălţimea acestora
deoparte şi de alta a axei linei ferate
Infrastructura / Suprastructura
Infrastructura căii ferate: partea din construcţia unei căi ferate alcătuită din terasamente cu
lucrările de consolidare şi protecţie aferente, poduri, podeţe,
tuneluri etc.
Suprastructura căii ferate: partea din construcţia unei căi ferate alcătuită de regulă din şine,
aparate de cale, traverse, material mărunt de cale şi prisma balast.
7
Nivelul platformei (NP): cota, în profilul transversal, a axei platformei.
Nivelul superior al traversei (NST): cota, în profil transversal, a traversei în dreptul unuia din
firele de şină în aliniament, sau a celui interior în curbă.
Nivelul superior al şinei (NSS): cota, în profil transversal, a feţei superioare a ciupercii şinei pe
Supraînălțarea h
În aliniament suprafețele de rulare ale șinelor celor două fire trebuie să se găsească la același
nivel în profil transversal.
În curbe, de regulă, firul exterior se așează la un nivel mai ridicat decât cel interior cu valoarea
supraînălțării h.
h max = 150 mm
h min = 15 mm
Pentru evitarea producerii unor uzuri inegale la cele două fire ale căii și a unor acțiuni
nefavorabile asupra căii și vehiculelor, trebuie respectată condiția ca produsul dintre raza curbei
R și supraînălțarea efectivă aplicată pe teren h să fie constant C în orice punct pe curba izolată,
gruparea de curbe și curbele de pe un sector de linie:Rx·hx=R·h=C
8
Raza minimă (linii cu ecartament normal)
Recomandare: raze sub 3000 m(pentru curbele cu raze mari: dificultăți în întreținere, lungimi
9
Tipuri de profile în lung:
- profil în lung de exploatare, folosit în exploatarea căilor ferate neelectrificate sau electrificate
Declivități
Maxim 15‰ în regiunile cu profil accidentat
Maxim 1,5 ‰
10
Racordările verticalA
Nu se realizează în zona aparatelor de cale. Între prima sau ultima joantă a aparatului de cale până
la racordarea declivității: min. 5 m
Racordarea declivităților:
Traversarea altor căi de comunicație: cale ferată, linie tramvai, străzi, drumuri:
- aliniament și palier
11
Profil transversal
Profil transversal tip: secţiunea normală pe axa căii, aplicabilă prin adaptare la teren.
Profil transversal caracteristic: profilul la care intervin modificări faţă de profilul tip.
12
PROIECTAREA TRASEELOR DE CALE FERATĂ. GENERALITĂȚI
La începutul secolului XIX, criteriile de bază pentru proiectarea căilor ferate erau:
raze mari
exploatare comodă
Creșterea traficului a dus la necesitatea stațiilor mai mari, depouri, ateliere, triaje, noduri
feroviare, instalații feroviare, material rulant adecvat.
calcule de tracțiune
studii economice
protecția mediului
13
tipul lucrărilor de artă
protecție la înzăpezire
Termene și costuri
Tema de proiectare
Etapele proiectării:
studii topografice
plan de situație
materializare traseu
PT conține (obligatoriu):
piese economice
piese desenate
detalii topografice (ape naturale, văi, dealuri, râpe, munți, drumuri, căi ferate, poduri, canale,
îndiguiri, conducte, piste etc)
detalii geologice (roci, zăcăminte, materiale pentru construcții, accidente tectonice etc)
14
detalii hidrogeologice (regimul apelor subterane și hidrologice)
detalii climatice
Se stabilesc punctele obligate ale traseului (inițiale, intermediare, finale) și joncțiunile cu alte căi
de comunicație terestre iar prin unirea acestor puncte rezultă o linie în zbor de pasăre (un traseu
orientativ).
Se stabilesc punctele și zonele care trebuie evitate sau atinse (puncte recomandate) ca de
exemplu: proprietăți de valoare, păduri, ape, terenuri necorespunzătoare, zone protejate,
traversări ale apelor curgătoare mari, localități, zone industriale, zone inundabile, râpe adânci,
terenuri instabile, livezi, vii, parcuri naturale, aeroporturi, zone în curs de sistematizare sau
extindere.
Se stabilesc locurile potrivite pentru amenajarea stațiilor. Rezultatul este o linie călăuză.
Astfel, rezultă:
trasee de vale (A): de-a lungul văii, pe o parte a acesteia sau pe ambele părți (Porțile de Fier,
Valea Oltului, Valea Crișului)
Calculele de tracţiune reprezintă partea din mecanica aplicată care se ocupă cu:
- studiul condiţiilor de mişcare a trenului sub acţiunea forţelor exterioare aplicate acestuia;
15
determinarea timpului de mers a trenului;
frânarea trenului;
masa trenului se consideră concentrată în centrul lui de greutate (aflată la mijlocul lungimii
lui);
Forţele exterioare care acţionează asupra trenului şi care influenţează mişcarea lui pe linie sunt:
forţele de rezistenţă (R) şi (R′) care apar în timpul circulaţiei şi acţionează în sens opus
deplasării trenului;
forţa de frânare (B), forţă creată în mod artificial, are acelaşi sens (când se acţionează cu
frânare) cu forţele de rezistenţă (forţa de frânare poate fi considerată ca o forţă de rezistenţă).
Exprimate în kgf
16
mersul în regim fără tracţiune: mersul trenului prin inerţie sau în pantă fără ca motoarele
locomotivei să funcţioneze;
mersul în regim cu frânare: mersul trenului cu motoarele decuplate (oprite) şi frânat în vederea
opririi lui
17
Forțele de rezistență R
Forţele de rezistenţă, în tracţiunea trenurilor, sunt acele forţe care trebuiesc învinse de forța de
tracțiune la obadă a locomotivei pentru deplasarea trenului pe linie.
18
19
C 5 . INFRASTRUCTURA CĂII. TERASAMENTE
GENERALITĂŢI
Terasamentul: construcţia executată de regulă din pământ, serveşte la realizarea platformei căii.
înălţimea acestora,
20
dimensiunea platformei căii.
În condiţii normale, la proiectarea infrastructurii căii ferate se folosesc profile transversale tip
conform STAS 3197/2-78, caracterizate prin:
platforma căii;
stratul de repartiţie;
taluzuri;
Suprafaţa terenului ocupată de terasamentul căii, cuprinsă între liniile de intersecţie a taluzurilor
cu suprafaţa terenului natural, se numeşte ampriză.
21
22
23
Platforma căii:
Lăţimea (B): distanţa dintre muchiile stratului de repartiţie.
Lăţimea platformei căii este determinată de elementele geometrice în profil transversal a prismei
de balast, ca atare va depinde de felul căii ferate (ecartament), viteza maximă a liniei, razele
curbelor, modul de prindere a şinelor între ele (cale cu joante sau cale fără joante) de felul
traverselor etc.
Între piciorul taluzului prismei de balast şi muchia stratului de repartiţie se lasă o distanţă de min.
0.75 m numită bancheta căii, care are rolul:
STRATUL DE REPARTIŢIE
Stratul de repartiţie este stratul de nisip sau pietriş, aşezat pe faţa superioară a terasamentului
realizând o suprafaţă plană care constituie platforma căii
Faţa superioară a terasamentului este mai lată decât platforma, între piciorul taluzului stratului
de repartiţie şi muchia taluzului terasamentului se prevede o distanţă de 0.25 m, pentru ca
materialul din stratul de repartiţie să nu cadă pe taluzul terasamentului sau în şanţuri.
24
Atât în linie curentă cât şi în staţii, stratul de repartiţie se alcătuieşte din nisip de 0.05-7 mm cu
granulaţie continuă şi cu coeficient de neuniformitate mai mare de 7 sau din pietriş neciuruit de
0.05-7 mm cu granulaţie continuă şi coeficient de neuniformitate mai mare de 15.
În secţiune transversală grosimea stratului de repartiţie este în general neuniformă după cum
se prelucrează faţa superioară a terasamentului.
TALUZURI
Înclinarea (panta) taluzurilor ir şi id, la profilurile transversale tip, depind de natura pământului
din care se execută, în cazul rambleelor şi de terenul excavat în cazul debleelor, dar şi de înălţimea
rambleului (Hr) şi a debleului (Hd)
În cazul terasamentelor cu înălţimi mai mari decât cele prevăzute, pentru asigurarea stabilităţii
taluzurilor, se poate prevedea fie o înclinare mai mare a acestora la partea inferioară, fie
prevederea unor trepte amenajate pe taluzuri care au rolul de a mări stabilitatea lor, numite
berme.
Se recomandă ca lăţimea bermelor să fie de 2.00 ... 3.00 m, iar faţa lor să fie prelucrată cu o pantă
de minimum 5% în direcţia scurgerii apelor.
Dacă panta transversală a terenului este cuprinsă între 1:10 şi 1:3 va fi necesar să se amenajeze
trepte de înfrăţire. Înălţimea treptelor va fi de min. 0.40 m şi lungimea de min. 2.50 m
25
SUPRASTRUCTURA CĂII
Suprastructura căii ferate reprezintă partea din construcţia căii ferate alcătuită de regulă din:
şine, aparate de cale, traverse, material mărunt de cale şi prismă de ballast
26
Oțelul din șine – aliaje oțel – carbon
Solicitările complexe la care este supusă șina necesită un oțel cu o astfel de compoziţie chimică şi
structurală încât să răspundă următoarelor calităţi pe care trebuie să le aibă acestea în
exploatare:
Suprafața de rulare: grad de duritate: presiunile foarte mari care se dezvoltă la contactul şină-
roată şi uzurile ciupercilor cauzate de trafic
Suprafața de rulare: netedă (rez. la mers cât mai redusă), rugoasă (forța de frecare – aderență)
Ecartamentul
Toleranțe: față de ecarmatentul normal pe liniile cu prismă de piatră spartă, indiferent de felul
traverselor, se admit următoarele toleranțe:
+5 mm
27
-3 mm
45% - ciupercă
35% - talpă
20% - inimă
28
MATERIALUL MĂRUNT DE CALE
piese care servesc pentru: legarea şinelor între ele, prinderea şinelor de traverse, împiedicarea
fugirii şinelor şi deraparea căii.
Prinderea şinelor de traverse: plăci, crampoane, tirfoane, cleşti, şuruburi, piuliţe şi inele resort.
Plăcile support
piesă metalică care se așează între traversă şi talpa şinei, având următoarele roluri:
păstrarea în condiţii mai bune a poziţiei în plan a celor două fire, în special în curbe
29
Rol:
30
Rol: de a asigura continuitatea rigidităţii şinei la joante
31
32
CURSUL 7: SUPRASTRUCTURA CAII FERATE: TRAVERSE SI PRISM
TIPURI:
Lemn
Metalice
33
Din materiale sintetice
Suprastructuri pe dale
La asigurarea stabilităţii în spaţiu a căii participă în mare măsură şi prisma de balast. Dacă
traversele n-ar fi înglobate în balast, sub influenţa forţelor care acţionează asupra lor, cadrul şine-
traverse s-ar deforma şi deplasa uşor faţă de poziţia iniţială
Rol:
să preia sarcinile de la şine şi să le transmită la patul căii prin intermediul prismului de balast;
să asigure menţinerea în exploatare a distanţei dintre cele două fire ale căii;
să fie rezistente, pentru a putea prelua şi transmite balastului sarcinile dinamice provenite de
la şine;
să realizeze o frecare cât de mare în contact cu piatra spartă din prisma de balast, pentru a se
opune tendinţei de deplasare a căii sub influenţa forţelor care acţionează asupra acesteia;
Dintre toate materialele folosite pentru confecţionarea traverselor, lemnul s-a dovedit a fi cel mai
corespunzător.
Traversele din lemn: fag, stejar, gorun, gârniţă, cer. Pentru schimbătoare de cale traversele se
vor fasona din stejar, esenţă rezistentă la crăpare şi deformaţii în timp.
34
Traversele crăpate sau celor cu tendinţa de a crăpa li se vor strânge capetele prin legare cu bandă
de oţel de 2-3 mm grosime şi 20 mm lăţime, operaţiune denumită balotare
asigurarea unor realizări electrice corespunzătoare funcţionarii circuitelor de cale, fără a se lua
măsuri speciale;
Dezavantaje :
nu asigură (din cauza greutăţii mai reduse) aceeaşi stabilitate la flambaj a căii sudate, ca și
traversele din beton;
durabilitate redusă
35
Deoarece lemnul este un material deficitar se tinde a se generaliza folosirea traverselor de beton,
admiţându-se traverse de lemn numai în următoarele cazuri:
la joante în cazul lucrărilor de linii cu traverse de beton, atunci când nu se prevede sudarea
şinelor până la finele anului următor executării liniei
la liniile curente, directe din staţii, triaje, depouri şi ateliere, pe porţiuni în curbă sub 500 m
la poduri
pe liniile înguste.
Clasificare
36
Armăturile folosite: coarde de sârmă, armătură din coardă continuă în spirală, fascicule de sârmă,
armătură în bare, sârmă cu amprente şi armătură cu profil periodic.
Avantaje:
Dezavantaje:
rigiditate mare,
Depinde de:
35 ani: încărcare de cca. 53.00-67.000 tone brute pe zi. Un trafic ridicat va scădea durata de
serviciu.
Existenţa sau inexistenţa joantelor. Traversa de beton este foarte vulnerabilă la şocuri. Aceste
şocuri se produc la joante. Pentru a se evita degradările traverselor de la joante se iau o serie de
măsuri cum ar fi: realizarea unor joante cât mai rigide, prinderile să fie elastice iar burajul perfect.
37
PRISMA DE PIATRĂ SPARTĂ
Funcții:
asigură un strat elastic sub traverse care amortizează şocurile şi vibraţiile produse de
rostogolirea roţilor materialului rulant pe şine;
permite scurgerea apelor rezultate din ploi şi zăpadă, asigurând în acest mod un mediu uscat
pentru traverse şi şine, prelungindu-le perioada de serviciu;
Ipoteze de calcul
În studiul privind influenţa diferitelor elemente asupra grosimii (h) a stratului de balast se
acceptă în parte modul de transmitere al presiunilor în cazul ideal expus, admiţându-se însă şi
următoarele ipoteze:
38
liniile de repartiţie (Δ1, Δ2, Δ3şi Δ4) sunt înclinate faţă de verticală cu un unghi de frecare
interioară a balastului (pentru calcule: Ɛ=36˚);
39
CURSUL 8 PRESIUNI SI REZISTENTE-PRISM
Rezistențele căii
Rezistenţa prismei de balast la deplasarea traverselor în lungul căii (P) provine din:
40
- pentru traverse de lemn P = 700 daN/traversă;
În calculele curente se folosesc rezistenţele specifice, care rezultă din raportul dintre rezistenţa
la deplasare a unei traverse în lungul căii (P) şi distanţa dintre acestea: p daN/cm cale
41
42
CURSUL 9 : ALCATUIREA SI ELEMENTELE GEOMETRICE ALE CAII
Prinderi
Prinderea este ansamblul constructiv format din material mărunt de cale prin care se realizează
fixarea şinei de traversă.
Clasificare:
după felul traverselor folosite: prinderi pe traverse din lemn, pe traverse din beton şi pe
traverse metalice
43
44
Avantajele prinderii indirecte
asigură o mai bună fixare a plăcii pe traversă, o mai bună fixare a şinei, eliminându-se vibraţiile
plăcii şi a celorlalte elemente,
asigură rezistenţe sporite la lunecare a şinei pe plăcile suport, ideală în realizarea CFJ;
permite, în anumite limite, rectificări de nivel în exploatare, prin varierea grosimii plăcuţelor
intermediare dintre talpa şinei şi placa suport;
DEZAVANTAJE:
consumul mare de metal şi numărul mare de piese ce o compun o fac mai scumpă decât alte
prinderi;
45
coeficientul de frecare între oţel şi materialul din care este confecţionată plăcuţa intermediară;
În exploatare, din cauza slăbirii prinderilor, seadmite ca momentul de strângere să fie de cel puţin
15 daNm.
Verificarea momentului de strângere se face cu ajutorul cheilor dinamometrice cel puţin odată pe
an.
Joantele
Joanta este ansamblul constructiv care realizează legarea capetelor de şină între ele pentru
asigurarea:
formării rostului maxim admis între capetele şinelor fără ca tijele şuruburilor orizontale să fie
solicitate la forfecare.
Joante la echer
Joante la eșichier
Joante la întâmplare
Joante susținute
Joante suspendate
46
Rostul maxim la joante
Rostul de montaj
Temperatura de montaj
2 tipuri de suprastructuri:
1. Înclinarea șinelor
Ecartamentul
Definiție
Valori
Tip
Toleranțe
47
pt lucrări noi: +4/-1 mm față de valoarea normală
V<120km/h: +10/-3 mm
Înclinarea șinelor
MIȘCAREA DE ȘERPUIRE
MIȘCAREA DE TANGAJ
48
Nivelul relativ între firele căii
În aliniament suprafeţele de rulare ale şinelor celor două fire trebuie să se găsească la acelaşi
nivel (în profil transversal).
+formule determinare h
h maX
Tipuri de stații:
Linia curentă: porțiunea de linie aflată între semnalele de intrare a 2 stații vecine
Linia directă: linia în prelungirea liniei curente situată în incinta stațiilor / haltelor
49
APARATE DE CALE
Aparat de cale: instalație de fixare a căii de rulare a construită pentru ramnificarea / încrucișarea
la nivel a liniilor de cale ferată
Schimbător de cale: aparat de cale care face posibilă circulația în linie directă sau abatere
stânga/dreapta
Macaz: subansamblu al unui schimbător de cale compus din ace, traverse, material mărunt etc.
Caracteristici
Poziția față de axa liniei directe: simetrică (s) sau nesimetrică (n)
50
51
CURSUL 10 STATII DE CALE FERATA
PRESCRIPȚII
Trebuie să corespundă proiectelor și planurilor aprobate și să admită aceeași sarcină pe osie ca
și suprastructura liniei curente
Tangente și raze:
Pe liniile de primire/expediere: tangenta max. 1/9, raza curbei liniei abătute min 190m
Pe liniile nou construite: tangenta max 1/9, raza curbei liniei abătute min 300m
Pe restul liniilor stației: tangeta max 1/6,6, raza curbei liniei abătute min 190m
52
Vitezele de circulație peste aparatele de cale:
Distanța de la prima sau ultima joantă a aparatului de cale și capătul trecerii la nivel: min. 5 m.
Aparatele de cale vor fi de același tip cu șina din liniile pe care se racordează.
Se introduc ungătoare de șină în fața aparatelor de cale la intrarea în stație sau înaintea
fasciculelor de lini
Ungătoare de șină
Ungătoarele de șină pot fi folosite la liniile de cale ferată, liniile de tramvai și la liniile de metrou.
Sunt folosite pentru a reduce uzura aparută între șină și suprafața de rulare a roții și la
reducerea zgomotului, specific la firul exterior al curbelor cu raze mici.
Beneficii:
53
Reduceri de max 80% la uzură și 20dB redurcere a zgomotului
Lubrifiant biodegradabil
La inimă: +1/0
54
Condițiile locale
La alegerea variantelor pentru dispozitivul de linii din staţie trebuie avute în vedere condiţiile
locale.
Stațiile tehnice
de trecere
În staţiile tehnice se efectuează aceleaşi activităţi ca şi în staţiile intermediare însă într-un volum
mai mare şi în plus: prelucrarea totală a unor trenuri de marfă, formarea unor trenuri de marfă,
prelucrarea parţială a unor trenuri în tranzit, compunerea şi descompunerea de grupe în legătură
cu circulaţia trenurilor grupate, deservirea staţiilor adiacente din punct de vedere al remorcării
trenurilor, repararea şi întreţinerea vagoanelor de marfă şi de călători, depozitarea, curăţarea şi
echiparea garniturilor trenurilor de călători etc.
55
În afara trenurilor de marfă, prin staţiile tehnice mai trec şi trenuri de călători.
Stațiile de triaj
Triajele se construiesc în punctele de întretăiere a liniilor magistrale când o parte din curenţii
de vagoane se ramifică precum şi în punctele unde se acumulează curenţi mari de vagoane (în
apropierea centrelor industriale mari, porturilor etc.).
56
După înzestrarea lor tehnică, cocoaşele de triere pot fi: nemecanizate, mecanizate şi automate.
57
Amplasarea liniilor din stație în profil și plan
În cazurile în care situația topografică a terenurilor ar necesita cheltuieli mari pentru a construi
platforme orizontale, stațiile și haltele se pot amplasa în profil și în declivitate de max 2,5‰, în
cazul în care parcul de vagoane este prevăzut cu lagăre cu cuzineți și 1,5‰ când vagoanele au
rulmenți cu role.
58
59
Lungimi utile/de construcție
Lungimea utilă
Lungimea utilă a unei linii din staţie reprezintă porţiunea pe care poate staţiona cel puţin un
vehicul de cale ferată fără a deranja activitatea pe celelalte linii din staţie.
poziţia semnalelor
60
Distanțe între axele liniilor (m)
Între axele liniilor directe și liniile vecine (stații prin care trec trenuri fără oprire): 5,00
Peroane
Lungimea peroanelor = lungime tren calatori
Înălțime bordură peron înalt (față de NSS): 1100 mm (se construiesc în stații speciale)
Distanța între liniile la care se prevăd peroane este de 6 m în stații cu trafic redus și de 9 m în
stații cu trafic mare de călători
61
În stații cu nr mare de calatori se amenajează treceri denivelate (tuneluri sau pasarele), cu o
lățime a scărilor de min 2 m de o parte și alta a gurilor de acces.
Între axele liniilor din stațiile unde garează trenuri de călători, între care nu se construiesc
peroane, între axele liniilor directe în cazul căii duble, distanța va fi de 4 m + grosime gard. Între
aceste linii se construiesc garduri cu lungimea = lungime peron linii vecine.
62
63