CL XI liceu-CDL 2018
CL XI liceu-CDL 2018
CL XI liceu-CDL 2018
TEXTILE
ÎNVĂȚĂMÂNT LICEAL
FILIERĂ TEHNOLOGICĂ
CLASA a XI-a
1.NOTĂ DE PREZENTARE
impune obiective.
Diferenţierea
cunoştinţelor elevilor
prin:
abordarea tuturor
stilurilor de învăţare
(auditiv, vizual, practic
Utilaje pentru realizarea șabloanelor.Utilaje pentru multiplicarea sau prin contact direct),
încadrărilor. formarea de echipe de
Maşini de şablonat, şpănuit, secţionat, de elevi care se pot ajuta
decupat.maşini pentru asamblări neconvenţionale. reciproc cu aptitudini
Maşini,mese,prese de călcat.Utilaje pentru transport diferite
interoperaţional.Rol. Diferenţierea sarcinilor
4.Structura procesului tehnologic: şi timpului alocat, prin:
Mişcare.Mânuire.fază de muncă. prezentarea temelor în
Operaţie.Tipuri de operaţii. Timpi de execuţie. Categoria operaţiei mai multe moduri,
costul manoperei. Normă de personal. normă de producţie pe schimb. fixarea de sarcini în
funcţie d e abilităţi,
fixarea sarcinilor de la
uşor la greu
Diferenţierea
răspunsului prin:
utilizarea autoevaluării şi
solicitarea elevilor de a-şi
impune obiective
5.1.2 5.2.1 5.3.1 Cusături:Definiţie,clasificare,caracteristici, Diferenţierea
5.1.3 5.2.2 5.3.2 domenii de utilizare. cunoştinţelor elevilor
5.2.3 5.3.3 Clase de asamblări:cu straturi suprapuse cu margini suprapuse, cu prin: abordarea tuturor
5.2.4 5.3.4 paspoaluri, plate (cap la cap), descriere. stilurilor de învăţare
5.2.5 5.3.5 (auditiv, vizual, practic
4. SUGESTII METODOLOGICE
Conținuturile modulului Proces de producţie în confecţii textile trebuie să fie abordate într-o
manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conținutul
modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului de elevi,
de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a
cunoștințelor de către clasa de elevi.
Modulul are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi
mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratorul de specialitate, din
unitatea de învăţământ sau la operatorul economic, dotate conform recomandărilor din SPP.
Liceul Tehnologic „Francisc Neuman” Arad
Proces de producţie în confecţii textile– CDL
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate,
prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea
la elevii cu CES.
Aceste activități de învățare vizează:
- aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor,
exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire
şi educaţie;
- îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului;
- folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoașterii, prin
recurgere la modele concrete ;
- însușirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual,
investigația științifică, studiul de caz etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare
continuă.
Evaluarea trebuie sa fie de tip continuu, corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul problemelor
de evaluare precizate în Standardele de Pregătire Profesională corespunzătoare calificării, o singură
competență fiind evaluată o singură dată.
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către profesorul de instruire practică pe baza unor
probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate, iar ca metode de
evaluare recomandăm:
- observarea sistematică a comportamentului elevilor, care permite evaluarea conceptelor,
capacităților şi a atitudinilor faţă de o sarcină dată;
- investigația;
- autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifică programul propriu de învăţare;
- metoda exercițiilor practice.
Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specifice.
La încheierea cu succes a unei evaluări este suficient un feedback de felicitare. În cazul unei
încercări nereușite, este esenţială transmiterea unui feedback clar şi constructiv. Acesta trebuie să
includă discuţii cu elevul în legătură cu motivele care au dus la insucces, identificarea unei noi ocazii
pentru reevaluare, precum şi sprijinul suplimentar de care elevul are nevoie.
Evaluarea finală se realizează printr-o probă cu caracter integrator la sfârșitul procesului de predare/
învăţare, pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de
pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a
cunoștințelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Reevaluarea trebuie să utilizeze același instrument, deși locul de desfăşurare a evaluării poate fi
modificat.
Planificarea evaluării competenţelor trebuie să evite suprapuneri cu perioadele de evaluare de la
celelalte module.
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
portofoliu, instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a
performanţelor şcolare ale elevilor;
fişe de lucru;
fişe de observaţie;
fişe de autoevaluare;
miniproiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei,
materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un
raport;
portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a
performanţelor şcolare ale elevilor.
6.BIBLIOGRAFIE
1. 1.http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html
2. ŢIGLEA R. ș.a.Pregătire de bază în industria uşoară – instruire teoretică , Editura Oscar Print,
2000
3. ŢIGLEA R. ș.a. Pregătire de bază în industria uşoară – instruire practică, Editura Oscar Print,
2000
4. MERTICARU I. Materii prime textile - Editura Tehnică Bucureşti, 2003
5. Coordonator:prof. ing. Aristide Dodu Manualul inginerului textilist volumul I, II, III Editura Agir
2004
6. Pintilie Mariana , Metode moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidatic, Cluj-Napoca,
2003.
7. Standard de Pregătire Profesională pentru calificarea „ Tehnician designer vestimentar”
8. Lăcrimioara Verdeş ,Proces de producţie în confecţii, auxiliar curricular, 2008
9. I.Marinescu, Sănătatea și Securitatea Muncii –Industria Textilă și Pielărie, Editura Mistral, 2011.
10. Standarde de Pregătire Profesională pentru calificări profesionale domeniul Industire Textilă și
Pielărie, Nivel 3 și Nivel 4.