SR en 1917 (2003 PDF

ICS 93.
030
SR EN 1917
Iunie 2005
STANDARD ROMÂN Indice de clasificare G54
Cămine de vizitare şi cămine de racord sau de

inspecţie de beton simplu, beton slab armat şi
beton armat
Concrete manholes and inspection chambers, unreinforced,

steel fibre and reinforced
Regards de visite et boîtes de branchement ou d’inspection en
béton non armé, béton fibré acier et béton armé
APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 18 martie 2003

Asociația de Standardizare din România, SYMMETRICA SRL, 17.11.2020
Standardul european EN 1917:2002 are statutul unui standard

român
CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

EN 1917:2002
This standard is identical with the European Standard
EN 1917:2002
La présente norme est identique à la norme européenne
EN 1917:2002
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO),

Adresa poştală: str. Mendeleev 21-25, 70168, Bucureşti 1
Direcţia Generală Tel.: +40 21 211.32.96; Fax: +40 21 210.08.33
Direcţia Standardizare: Tel. : +40 21 310.43.08; +40 21 310.43.09 sau +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii- Serv. Vânzări/Abonamente:Tel: +40 21 316 77 25, +40 21 316 79 20,
+40 21 312 94 88, +40 21 312 94 89, Fax +40 21 317 25 14, +40 21317 76 20
©ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu
(electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO
Ref.: SR EN 1917:2003 Ediţia 1
Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba franceză a standardului european
EN 1917:2002.
Standardul european EN 1917:2002 a fost adoptat ca standard român în anul 2003 prin confirmarea
versiunii originale, care se înlocuieşte cu prezenta traducere.
Standardul european EN 1917: 2002 stabileşte cerinţele de performanţă şi descrie metodele de încercare
referitoare la elementele prefabricate de beton simplu, beton slab armat şi beton armat .
Corespondenţa dintre standardele europene şi standardele internaţionale la care se face referire şi

standardele române corespunzătoare este următoarea:
EN 681 - 1:1996 IDT SR EN 681 - 1: 2002

Garnituri de etanşare de cauciuc. Cerinţe de materiale pentru
garnituri de etanşare a îmbinărilor de ţevi utilizate în domeniul
apei şi canalizării. Partea 1: Cauciuc vulcanizat
EN 681-1:1996/A2:2002 IDT SR EN 681-1:2002/A2:2003

Garnituri de etanşare de cauciuc. Cerinţe de materiale pentru
garnituri de etanşare a îmbinărilor de ţevi utilizate în domeniul
apei şi canalizării. Partea 1: Cauciuc vulcanizat
EN 1916:2002 IDT SR EN 1916: 2003

Tuburi şi accesorii de beton simplu, beton slab armat şi beton
armat
EN 10002-1: 2001 IDT SR EN 10002-1:2002

Materiale metalice. Încercarea de tracţiune, Partea 1: Metoda
de încercare la temperatura ambiantă
EN 12390-3: 2001 IDT SR EN 12390- 3:2002

Încercare pe beton întărit. Parte 3: Rezistenţa la compresiune
a epruvetelor
ISO 10544 - -
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi internaţionale la care se face
referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea).
STANDARD EUROPEAN EN 1917
NORME EUROPÉENNE
EUROPÄISCHE NORM
EUROPEAN STANDARD Octombrie 2002
ICS 93.030
Versiunea română
Cămine de vizitare şi cămine de racord sau de inspecţie de

beton simplu, beton slab armat şi beton armat
Regards de visite et boîtes de Einsteig- und Kontrollschächte aus Concrete manholes and
branchement ou d’inspection en Beton, Stahlfaserbeton und inspection chambers,
béton non armé, béton fibré acier Stahlbeton unreinforced, steel fibre and
et béton armé reinforced
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 1917:2002. Standardul a fost
tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiunea CEN.
Prezentul standard european a fost adoptat de CEN la 18 august 2002.

Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile în
care standardului european i se atribuie statutul de standard naţional, fără modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe
bază de cerere către Centrul de Gestiune sau orice membru CEN.
Prezentul standard european există în trei versiuni oficiale (franceză, germană, engleză). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa naţională
şi notificată Centrului de Gestiune, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din ţările următoare : Austria, Belgia,
Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta,
Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Republica Cehă, Spania şi Suedia .
CEN
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitee für Normung
European Committee for Standardization
Centrul de Gestiune: rue de Stassart 35, B-1050 Bruxelles
© 2002 CEN – Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod sunt rezervate membrilor
CEN
Ref.: EN 1917: 2002 RO
SR EN 1917:2005
Cuprins
Pagina
Preambul ........................................................................................................................................... 6
1 Domeniu de aplicare................................................................................................................... 7
2 Referinţe normative…………………………………………………………….................................. 8
3 Termeni, definiţii şi simboluri………………………………………………...................................... 8

3.1 Termeni şi definiţii..................................................................................................................... 8
3.2 Simboluri ........……………………………………………………………………........................... 13
4 Cerinţe generale...................................................................................................................... 15
4.1 Materiale.................................................................................................................................. 15
4.1.1 Generalităţi............................................................................................................................. 15
4.1.2 Garnituri de etanşare................................................................................................................ 16
4.2 Beton.................................................................................................................................... 16
4.2.1 Componente ale betonului........................................................................................................ 16
4.2.2 Rezistenţa betonului................................................................................................................. 16
4.2.3 Calitatea betonului.................................................................................................................... 17
4.2.4 Conţinut de apă al betonului................................................................................................... 17
4.2.5 Dozaj de ciment........................................................................................................................ 17
4.2.6 Conţinut de cloruri..................................................................................................................... 17
4.2.7 Absorbţie de apă....................................................................................................................... 17
4.3 Elemente………………………………………………………………………………………………. 18
4.3.1 Generalităţi............................................................................................................................... 18
4.3.2 Aspect al suprafeţei.................................................................................................................. 18
4.3.3 Caracteristici geometrice.......................................................................................................... 18
4.3.4 Durabilitatea asamblării între elementele verticale şi tuburile de racord sau adaptoare.......... 20
4.3.5 Rezistenţa la strivire a elementelor drepte............................................................................... 20
4.3.6 Rezistenţa sub sarcină verticală a elementelor de reducţie şi a elementelor de acoperire....... 20
4.3.7 Trepte fixate.............................................................................................................................. 20
4.3.8 Etanşeitate la apă..................................................................................................................... 20
4.3.9 Condiţii de utilizare................................................................................................................... 21
4.3.10 Durabilitate............................................................................................................................. 21
5 Cerinţe speciale........................................................................................................................ 21
5.1 Elemente de beton slab armat................................................................................................. 21
5.1.1 Conţinut de fibre de oţel.......................................................................................................... 21
5.1.2 Rezistenţa la strivire a elementelor drepte……………………………………………………. 21
5.2 Elemente de beton armat......................................................................................................... 22
5.2.1 Armături.................................................................................................................................... 22
5.2.2 Acoperire.................................................................................................................................. 22
5.2.3 Rezistenţa la strivire a elementelor drepte………………………………………………………. 22
5.2.4 Rezistenţa sub sarcină verticală a plăcilor de reducţie de acoperire, a plăcilor de reducţie
intermediare şi a elementelor de acoperire.............................................................................. 22
5.2.5 Conformitatea elementelor încercate la încărcare (fisurare).................................................. 22
5.2.6 Cerinţe de încărcare pentru elementele care nu sunt menţionate la 5.2.3 sau 5.2.4............... 22
6 Metode de încercare a produselor finite...……………………………….……...... ...................... 23

6.1 Generalităţi................................................................................................................................ 23
6.2 Profilurile asamblărilor............................................................................................................... 24
6.3 Armături..................................................................................................................................... 24
6.3.1 Poziţie şi procent de armături ................................................................................................... 24
6.3.2 Acoperire.................................................................................................................................. 24
6.4 Rezistenţa la strivire a elementelor drepte ............................................................................... 24
2
SR EN 1917:2005
6.5 Rezistenţa sub sarcină verticală a elementelor de reducere şi a elementelor de acoperire....... 24
6.6 Etanşeitate la apă...................................................................................................................... 24
6.7 Absorbţie de apă....................................................................................................................... 24
6.8 Rezistenţa betonului elementelor de bază, elementelor de acoperire, supraînălţărilor şi a
24
anumitor capete tronconice.....................................................................................
6.9 Trepte fixate............................................................................................................................... 25
7 Evaluarea conformităţii.............................................................................................................. 25
7.1 Generalităţi................................................................................................................................ 25
7.2 Proceduri de evaluare a produselor......................................................................................... 25
7.2.1 Generalităţi................................................................................................................................ 25
7.2.2 Încercări iniţiale de tip............................................................................................................... 25
7.2.3 Controlul producţiei în uzină..................................................................................................... 26
7.2.4 Încercări suplimentare pe probe prelevate în uzină............................................................. 26
7.2.5 Sarcini care revin organismului de certificare............................................................................ 26
8 Marcare........................................................................................................................................... 26
Anexa A (normativă) Metode de încercare pentru determinarea rezistenţei la strivire a

27
elementelor drepte……............................................................................................................
A.1 Principiu.................................................................................................................................... 27
A.2 Aparatură................................................................................................................................... 27
A.3 Pregătire................................................................................................................................... 27
A.4 Mod de lucru.............................................................................................................................. 27
A.4.1 Poziţie orizontală....................................................................................................................... 27
A.4.2 Poziţie verticală......................................................................................................................... 28
A.4.3 Generalităţi................................................................................................................................ 30
A.5 Exprimarea rezultatelor............................................................................................................. 31
Anexa B (normativă) Metode de încercare pentru măsurarea rezistenţei sub sarcină verticală a
elementelor de reducţie şi a elementelor de acoperire............................................................. 32
B.1 Principiu.................................................................................................................................... 32
B.2 Aparatură.................................................................................................................................. 32
B,3 Pregătire................................................................................................................................... 32
B.4 Mod de lucru............................................................................................................................. 32
B.4.1 Elemente de beton simplu şi de beton slab armat.................................................................. 32
B.4.2 Elemente de beton armat........................................................................................................ 32
B.5 Exprimarea rezultatelor............................................................................................................. 36
B.5.1 Încercări la strivire verticală...................................................................................................... 36
B.5.2 Încercări sub sarcină verticală de probă .................................................................................. 36
Anexa C (normativă) Metode de încercare pentru determinarea etanşeităţii la apă……………...... 37

C.1 Principiu.................................................................................................................................... 37
C.2 Aparatură.................................................................................................................................. 37
C.3 Pregătire................................................................................................................................... 37
C.4 Mod de lucru (încercare hidrostatică pe element vertical – încercări continue şi încercări
38
iniţiale de tip)..................................................................................................................................
C.5 Mod de lucru (încercarea pe asamblare).................................................................................. 38
C.6 Alt mod de lucru pentru lucrări asamblate............................................................................... 38
C.7 Mod de lucru (asamblare între un element vertical şi un tub de racord sau un adaptor).......... 38
C.7.1 Generalităţi............................................................................................................................... 38
C.7.2 .Etanşeitate sub deviaţie unghiulară......................................................................................... 38
C.7.3 Etanşeitate la apă sub forfecare........................................................................................... 38
C.7.4 .Etanşeitate sub deviaţie unghiulară şi forfecare...................................................................... 39
C.8 Exprimarea rezultatelor............................................................................................................ 40
Anexa D (informativă) Metodă de încercare pentru măsurarea absorbţiei de apă............................ 41

D.1 Principiu.................................................................................................................................... 41
D.2 Probă......................................................................................................................................... 41
3
SR EN 1917:2005
D.3 Aparatură.................................................................................................................................. 41
D.4 Mod de lucru............................................................................................................................. 41
D.4.1 Determinare a masei m1 a probei scufundate........................................................................... 41
D.4.2 Determinare a masei m2 a probei în stare uscată.................................................................... 41
D.5 Exprimarea rezultatelor............................................................................................................. 41
Anexa E (normativă) Metode de încercare referitoare la treptele fixate............................................. 42

E.1 Principiu...................................................................................................................................... 43
E.2 Aparatură.................................................................................................................................... 42
E.2.1 Încercare la sarcină verticală.................................................................................................. 42
E.2.2 Încercare de smulgere orizontală............................................................................................ 42
E,3 Pregătire..................................................................................................................................... 42
E.4 Mod de lucru ............................................................................................................................... 42
E.4.1 Încercare la sarcină verticală.................................................................................................. 42
E.4.2 Încercare de smulgere orizontală............................................................................................ 42
E.5 Exprimarea rezultatelor............................................................................................................... 43
E 5.1 Încercarea la sarcină verticală.................................................................................................. 43
E.5.2 Încercarea de smulgere orizontală............................................................................................ 43
Anexa F (normativă) Sistem de asigurare a calităţii la producător.............................................. 44

F.1 Organizare................................................................................................................................. 44
F.1.1 Responsabilitate şi autoritate.................................................................................................... 44
F.1.2 Reprezentant al managementului pentru controlul producţiei în uzină................................... 44
F.1.3 Verificare de către management............................................................................................. 44
F.1.4 Documente de producţie...................................................................................................... 44
F.2 Sistemul de control al producţiei în uzină.................................................................................. 45
F.3 Controale şi încercări................................................................................................................ 46
F.3.1 Generalităţi................................................................................................................................ 45
F.3.2 Stadiul controalelor şi încercărilor........................................................................................... 45
F.3.3 Încercări..................................................................................................................................... 45
F.3.4 Înregistrarea controalelor şi încercărilor.................................................................................... 45
F.3.5 Reclamaţii.................................................................................................................................. 46
F.4 Acţiune cerută în caz de neconformităţi...................................................................................... 46
F.4.1 Rezultate nesatisfăcătoare........................................................................................................ 46
F.4.2 Neconformităţi........................................................................................................................... 46
F.4.3 Informarea clientului.................................................................................................................. 46
F.5 Manipulare, depozitare, ambalare şi livrare a elementelor......................................................... 46
F.5.1 Generalităţi................................................................................................................................ 46
F.5.2 Manipulare................................................................................................................................ 46
F.5.3 Depozitare................................................................................................................................. 46
F.5.4 Ambalare şi marcare................................................................................................................. 46
F.5.5 Trasabilitate............................................................................................................................... 47
F.6 Instruire şi personal.................................................................................................................. 47
F.7 Control al materialelor............................................................................................................... 48
F.8 Control al echipamentului.......................................................................................................... 49
F.9 Control al procedeelor............................................................................................................... 49
F.10 Control al aparaturii de laborator............................................................................................... 51
Anexa G (normativă) Eşantionare pentru controlul produselor finite.................................................. 52
Anexa H (normativă) Eşantionare pentru controlul continuu al rezistenţei la strivire, al rezistenţei

54
sub sarcină verticală şi al etanşeităţii la apă (încercare hidrostatică pe element vertical)......
H.1 Frecvenţa controalelor şi interpretarea rezultatelor................................................................... 54
H.1.1 Frecvenţa controalelor.............................................................................................................. 54
H.1.2 Interpretarea rezultatelor ......................................................................................................... 54
H.2 Aplicarea regulilor de trecere de la un nivel de control la un altul.............................................. 54
H.2.1 Trecere de la control intensificat la control normal............................................................... 55
H.2.2 Întreruperea controlului.......................................................................................................... 55
H.2.3 Trecere de la control normal la control redus...................................................................... 55
4
SR EN 1917:2005
H.2.4 Trecere de la control redus la control normal........................................................................ 56
H.2.5 Trecere de la control normal la control intensificat.................................................................. 56
H.3 Control intensificat, normal şi redus......................................................................................... 56
H.3.1 Control intensificat.................................................................................................................... 56
H.3.2 Control normal.......................................................................................................................... 56
H.3.3 Control redus............................................................................................................................ 57
H.3.4 .Exemple................................................................................................................................... 57
H.4 Determinarea acceptării........................................................................................................... 59
H.4.1 Control pe bază de evaluări individuale............................................................................... 59
H.4.2 Controlul rezistenţei la strivire pe baza unei evaluări statistice................................................ 62
Anexa I (normativă) Sarcini care revin unui organism de certificare de produse............................. 64

I.1 Inspecţia iniţială a uzinei şi controlul producţiei în uzină.......................................................... 64
I.2 Evaluare şi acceptare a încercărilor iniţiale de tip .................................................................. 64
I.3 Supraveghere de rutină, evaluare şi aprobare a controlului producţiei în uzină................... 64
I.4 Încercări de control prin sondaj pe probe prelevate în uzină.................................................... 64
I.5 Sistem al calităţii..................................................................................................................... 64
Anexa J (normativă) Mod de lucru pentru elementele drepte de beton simplu atunci când
supraveghere de rutină (controlul continuu) al rezistenţei la strivire se raportează în
65
principal la sarcina minimă de
strivire.....................................................................................................
Anexa ZA (informativă) Articole ale prezentului standard european referitoare la cerinţele

67
esenţiale sau la alte prevederi ale Directivelor UE...................................................................
ZA.1 Domeniu de aplicare şi caracteristici vizate........................................................................... 67
ZA.2 Procedură (ri) de atestare a conformităţii căminelor de vizitare şi căminelor de racord sau
68
de inspecţie de beton...............................................................................................................
ZA.2.1 Sistem de atestare a conformităţii......................................................................................... 68
ZA.2.2 Declaraţie de conformitate.................................................................................... 69
ZA.3 Marcare CE............................................................................................................................. 69
Bibliografie......................................................................................................................................... 72
5
SR EN 1917:2005
Preambul
Prezentul document EN 1917:2002 a fost elaborat de către comitetul tehnic CEN/TC 165 “Tehnica apelor
uzate”, al cărui secretariat este deţinut de DIN.
Acest standard european trebuie să primească statutul de standard naţional, fie prin publicarea unui text
identic, fie prin ratificare, cel târziu în aprilie 2003, iar standardele naţionale conflictuale trebuie retrase cel
târziu în octombrie 2004.
Prezentul document a fost elaborat în cadrul unui mandat dat CEN de către Comisia Europeană şi
Asociaţia Europeană a Liberului Schimb şi vine in sprijinul cerinţelor esenţiale a (ale) Directivei (lor) UE.
Pentru relaţia cu Directiva (le) UE, a se vedea anexa ZA, informativă, care face parte integrantă din
prezentul document.
Acest standard constituie un ansamblu împreună cu EN 1916 « Tuburi şi accesorii de beton simplu,
beton slab armat şi beton armat ».
Prezentul standard include zece anexe normative şi o anexă informativă. Anexele A, B, C, D, E, F, G, H, I

şi J sunt normative; anexa ZA este informativă.
La data aprobării textului prezentului standard european n-a putut fi obţinut un acord complet referitor la
ansamblul prevederilor corespunzătoare cu specificaţiile naţionale existente în ţările membre CEN, astfel
încât acest text nu conţine decât acele prevederi – cu metodele de încercare asociate – pentru care a
putut fi obţinut consensul. S-a obţinut consensul în ceea ce priveşte prevederile referitoare la controlul
calităţii.
NOTĂ – Pentru moment, pentru specificaţiile de produs la nivel naţional sunt necesare prevederi suplimentare
(adică cele care nu sunt contradictorii) situate în afara domeniului de aplicare al prezentului standard european (a
se vedea tabelul 1) – precum şi metodele de încercare asociate . Pentru a nu se crea bariere pentru schimburile
comerciale, se recomandă ca la sfârşitul acestor prevederi. orice comandă să se conformeze cu prevederile
suplimentare sau sistematic completate, prin introducerea termenului “sau echivalent” .
Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC organismele naţionale de standardizare din următoarele

ţări sunt obligate să aplice acest standard european: Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Finlanda,
Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda,
Portugalia, Republica Cehă, Spania şi Suedia .
6
SR EN 1917:2005
1 Domeniu de aplicare
Prezentul standard european stabileşte cerinţele de performanţă definite în tabelul 1 şi descrie metodele
de încercare referitoare la elementele prefabricate de beton pentru căminele de racord sau de inspecţie
proiectate pentru a avea un nivel al radierului care să nu fie peste 2 m adâncime şi căminele de vizitare cu
secţiune interioară circulară, rectangulară (care conţin sau nu unghiuri teşite sau rotunjite) sau cel puţin
eliptică de beton simplu, beton slab armat şi beton armat, ale căror dimensiuni nominale şi lungimi
nominale nu depăşesc DN 1 250 (în cazul elementelor cu secţiune interioară circulară), sau LN 1 250
(în cazul elementelor cu secţiune rectangulară sau eliptică). Aceste elemente sunt destinate în principal
să permită în afară de aerarea lor, accesul la reţelele de canalizare care transportă apele uzate, apele
meteorice şi apele de şiroire prin curgere cu nivel liber sau, ocazional, sub presiune scăzută, instalate în
zone supuse la o circulaţie rutieră şi/sau pietonală. Cerinţele referitoare la garniturile de etanşare (de
elastomeri, plastomeri sau alte materiale de etanşare, fie înglobate în element, fie furnizate separat) sunt
de asemenea stabilite.
Standardul stabileşte modalităţile de evaluare a conformităţii elementelor cu prezentul standard european.
Sunt incluse condiţiile de marcare.
Tabelul 1 – Caracteristici specifice şi exceptări
Caracteristici Exceptări
- specificaţii de referinţă în cazul în care standardele europene

Materiale corespunzătoare nu sunt încă publicate;
- orice clasificare a treptelor pentru două picioare.
Natura şi valoarea(le) dozajului minimum de ciment plus adaosurile

Beton puzzolanice sau hidraulice, oricare ar fi ele, conform cu condiţiile de utilizare
a produsului
Aspect al suprafeţei Limitarea dimensiunii neregularităţilor de suprafaţă.
Caracteristici geometrice - dimensiuni nominale;
- dimensiuni interioare şi toleranţe;
- forma şi poziţia deschiderilor în plăcile şi supraînălţările ;
- banchete;
- toleranţe la grosimea de perete a elementelor ca şi la grosimea plăcilor şi
supraînălţărilor ;
- toleranţe la înălţimea interioară;
- abaterea de linearitate, de echeraj a capetelor drepte şi de planeitate a
feţelor de extremitate.
Asamblări şi garnituri Prevederi referitoare la interschimbabilitate.
Rezistenţă la strivire Clase de rezistenţă specifice şi sarcini minime corespunzătoare.
Rezistenţă la sarcină verticală Cerinţe referitoare la sarcini verticale pentru elementele care trebuie
instalate în alte zone decât cele deschise la circulaţia de orice tip de
vehicule.
Etanşeitate la apă Nici una
Cerinţe speciale pentru elementele - valoarea (le) acoperirii minime pentru elementele de beton armat;
de beton slab armat şi elementele - cerinţele referitoare la încercările sudurilor carcaselor de armături.
de beton armat
Marcare - simboluri sau litere care identifică materialul constitutiv al elementului;
- simboluri sau litere care identifică condiţiile de utilizare ale produsului
altele decât condiţiile normale indicate la 4.3.9.
‚ (continuă)”
7
SR EN 1917:2005
Tabelul 1
,,(continuare)”
NOTĂ – Prevederile referitoare la punctele următoare sunt de asemenea în afara domeniului de aplicare al
prezentului standard european:
- elemente cu dimensiune nominală sau cu lungimi nominale mai mari de DN 1 250 sau LN 1 250;
- elemente de cămine de vizitare şi de cămine de racord sau de inspecţie de secţiune alta decât circulară,
rectangulară sau eliptică;
- cămine de racord sau de inspecţie proiectate pentru niveluri ale radierelor altele decât cele a căror adâncime nu
depăşeşte 2 m;
- dispozitive de curăţare;
- alte condiţii decât cele specificate;
- orice control la recepţie de către sau pentru client;
- durabilitatea asamblării între elementele verticale şi tuburile de racord sau adaptoare neconforme cu EN 1916.
2 Referinţe normative
Prezentul standard european conţine prin referinţe datate sau nedatate, prevederi din alte publicaţii.
Aceste referinţe normative sunt citate în locurile corespunzătoare din text, şi publicaţiile sunt menţionate
în cele ce urmează. Pentru referinţele datate, modificările sau revizuirile ulterioare ale oricăreia din aceste
publicaţii nu se aplică prezentului standard european decât dacă au fost incluse în el prin modificări sau
revizuire. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima ediţie a publicaţiei la care se face referinţă (inclusiv
modificările).
EN 681-1:1996, Garnitures d’étanchéité en caoutchouc – Spécification des matériaux pour garnitures

d’étanchéité pour joints de canalisations utilisées dans le domaine de l’eau et de l’évacuation – Partie 1:
Caoutchouc vulcanisé.
EN 1916, Tuyaux et pieces complémentaire en béton non armé, beton fibré acier et béton armé.
EN 10002 –1, Matériaux métalliques – Essais de traction – Partie 1: Méthode d’essais.
EN 12390-3, Béton – Détermination de la résistance à la compression des éprouvettes.
ISO 10544, Fils en acier à béton transformés à froid pour armatures passives et la fabrication des treillis
soudés.
3 Termeni, definiţii şi simboluri
3.1 Termeni şi definiţii
Pentru utilizarea prezentului standard european se aplică termenii şi definiţiile următoare.
3.1.1
cămin de vizitare
Lucrare verticală etanşă utilizată pentru a racorda tuburi la reţele, a schimba direcţia şi/sau nivelul, a
permite accesul personalului şi/sau al materialului de control şi de întreţinere precum şi aerarea şi
ventilare
NOTĂ – În cadrul prezentului standard european, un cămin de vizitare sau un cămin de racord sau de inspecţie este
constituit din elemente definite în prezentul articol şi prezentate în figura 1.În figura 2 sunt ilustrate asamblări tip.
8
SR EN 1917:2005
.
Legendă
A Supraînălţare
B Element de bază
C Placă de reducţie de acoperire
D Element drept (inferior)
R Element de reducţie intermediar
S Element drept (superior)
T Cap tronconic
NOTĂ 1 – Pentru mai multă claritate, a fost omis detaliul de asamblare.
NOTA 2 – Plăcile de bază prefabricate pot fi incluse în elementul de bază sau constituite ca o placă separată care
încorporează îmbinări de construcţie.
Figura 1 – Lucrări tip
Figura 2.a) – Garnituri de Figura 2.b) – Garnituri de Figura 3.c) – Garnituri de

etanşare de elastomeri etanşare de elastomeri , etanşare de elastomeri ,
material plastic sau alt material material plastic sau alt material
de etanşare de etanşare
Figura 2 – Asamblări tip
9
SR EN 1917:2005
3.1.2
cămin de racord sau de inspecţie
Lucrare asemănătoare cu un cămin de vizitare, dar fără posibilitate de acces pentru personal.
3.1.3
element de bază
Element vertical care integrează o fundaţie, cu sau fără banchetă, echipat de asamblări elastice
corespunzătoare pentru a asigura un racord etanş la reţele, cu sau fără tub (ri) sau adaptor (re) integrat
(te).
3.1.4
element drept
Element vertical gol de secţiune uniformă, în afară de asamblare. Ca şi pentru elementul de bază.
asamblări suple pot fi furnizate pentru racordul la reţele.
3.1.5
element de acoperire
Element drept (superior) care integrează o placă de reducţie de acoperire.
3.1.6
element vertical
Element de bază, element de acoperire sau element drept.
3.1.7
placă de reducţie de acoperire
Element care constituie acoperirea orizontală a unui element drept şi care conţine o deschidere destinată
să primească o supraînălţare sau o închidere
3.1.8
placă de reducţie intermediară
Placă de reducţie intermediară care constituie partea orizontală superioară a unui element drept inferior
şi care conţine o deschidere destinată să primească un element drept superior.
3.1-9
cap tronconic
Element care constituie partea superioară înclinată a unui element drept circular sau eliptic, care reduce
ca şi acesta la dimensiunea de deschidere de acces.
3.1.10
element de reducţie
Cap tronconic (utilizat ca element superior sau intermediar), placă de reducţie de acoperire sau placă de
reducţie intermediară.
3.1.11
adaptor
Piesă specială care asigură racordul la lucrări.
3.1.12
tub de racord
Scurt tronson de tub cu mufă, capăt drept sau liber.
3.1 13
supraînălţare
Element fără asamblare nici treaptă care permite aducerea la înălţimea totală a lucrării şi/sau să
primească cadrul şi acoperirea corespunzătoare.
3.1.14
element
Component al unui cămin de vizitare sau a unui cămin de racord sau de inspecţie prefabricat de beton
10
SR EN 1917:2005
3.1.15
tip
Elemente produse conform aceluiaşi procedeu, cu aceiaşi formă sau secţiune interioară şi constituită din
acelaşi material (beton simplu, beton slab armat sau beton armat).
3.1.16
dimensiune nominală
Notarea numerică a dimensiunii unui element dintr-o lucrare printr-un număr întreg adecvat aproximativ
egal cu dimensiunea de producţie, în milimetri; diametrul interior (DN), în cazul elementelor cu secţiune
circulară. Pentru elementele cu secţiune interioară rectangulară sau eliptică, acestea sunt
lungimea/lăţimea (LN/WN) interioare.
3.1.17
formă rectangulară
Dreptunghi (sau pătrat) care poate să conţină muchii teşite sau rotunjite.
3.1.18
formă eliptică
Formă aproape de elipsă, curbă compusă constituită din două perechi semi-circulare opuse, raza uneia
fiind mai mare ca raza alteia.
3.1.19
înălţime interioară
Dimensiunea unui element între feţele asamblării şi nivelul radierului, aşa cum se indică în figura 3.
Figura 3 – Ilustrarea înălţimii interioare de element vertical şi de capete tronconice
3.1. 20
garnitură de etanşare înglobată
Etanşare incorporată în element în decursul producţiei.
3.1.21
clasa de rezistenţă
Sarcina minimă la încercarea la strivire, în kilonewtoni pe metru, împărţită la o miime a dimensiunii
nominale (DN) sau a lungimii nominale (LN) a elementului.
11
SR EN 1917:2005
3.1.22
sarcina minimă la încercarea la strivire
Sarcina la care un element trebuie să reziste.
3.1.23
sarcina ultimă (rupere)
Sarcina maximă atinsă de către dispozitivul de încercare în cursul unei încercări la strivire sau de
rezistenţă sub sarcină verticală (adică atunci când dispozitivul de înregistrare a sarcinii nu mai indică
creşterea acesteia.)
3.1.24
sarcina de probă
Sarcina la care trebuie să reziste un element de beton simplu, beton slab armat sau beton armat,
fisurarea fiind limitată la o valoare definită.
3.1.25
acoperire
Grosimea reală de beton care protejează o armătură oarecare.
3.1.26
valoare caracteristică
Valoare a unei caracteristici dincolo de care 5% din rezultatele tuturor măsurărilor posibile se pot situa
pentru materialul specificat cu un nivel de încredere de 75 %.
NOTĂ – Nivelul de încredere de 75% este recomandat în ISO 12491.

3.1.27
control
Proces de comparare a unui element cu cerinţele aplicabile, prin măsurare, examinare, încercări,
calibrare sau altă metodă.
3.1.28
supraveghere de rutină
Control prin eşantionare la intervale prescrise astfel încât să determine acceptabilitatea produselor
reprezentate prin probe.
3.1.29
control continuu
Supraveghere de rutină conform cu un plan de eşantionare care fixează numărul de elemente de prelevat
pentru un procedeu specific al căruia se estimează că este şi rămâne sub control, ca şi criteriile de
acceptare asociate.
3.1.30
probă
Unul sau mai multe element(te) prelevat(te) în mod aleatoriu fără a lua în considerare calitatea acestora.
3.1.31
grupă
Set de elemente clar identificabile, produse conform cu acelaşi procedeu; elemente cu dimensiuni
nominale diferite pot fi regrupate, cu condiţia ca raportul dintre cea mai mare până la cel mai mică
dimensiune nominală să fie mai mic sau egal cu 2.
3.1.32
procedeu specific
Producerea de elemente cu aceiaşi dimensiune nominală, rezistenţă şi tip, în principal în aceleaşi condiţii
pe o perioadă de timp oarecare.
12
SR EN 1917:2005
3.1.33
stadiu de control statistic
Stadiu în care variaţiile rezultatelor de eşantionare observate pot fi atribuite unui ansamblu de cauze
fortuite care nu pare să fie dependent de timp.
3.1.34
reguli de trecere de la un nivel de control la altul
Reguli care conduc la decizia de a se mări sau reduce severitatea controlului.
3.2 Simboluri
Tabelul 2 prezintă semnificaţia simbolurilor, unităţile de măsură şi referinţele utilizate în prezentul standard
european.
13
SR EN 1917:2005
Tabelul 2 - Simboluri
Unităţi de
Simbol Semnificaţie Referinţe
măsură
AW absorbţia de apă prin scufundare % D.5
as distanţa dintre forţa tăietoare suplimentară şi centrul metri C.7.3
garniturii de etanşare
Fa rezultat de încercare efectiv (încercarea la smulgere) kilonewton pe A.5, H.3.2, H.4.1
metru
Fc sarcina de probă kilonewton pe 5.2.3, A.1, A.4.3, H.3.2,
metru H.4,1
Fd sarcina verticală aplicată la treaptă kilonewton 4.3.7.1, 4.3.7.2, E.2.1
Fj efort de smulgere orizontal aplicat la treaptă kilonewton 4.3.7.1, 4.3.7.2, E.2.2

Fn sarcina minimă la încercarea la strivire kilonewton pe 4.3.5, 5.1.2, 5.2.3, A.1,
metru A.4.3, H.1.1, H.3.2, H.4.1,
H.4.2., J
Fp sarcina de probă verticală kilonewton 5.2.4, B.4.2, H.3.2, H.3.4
Fs forţă tăietoare kilonewton C.7.3, C.7.4
Fu sarcina ultimă (rupere) kilonewton pe 5.1.2, A.1., A.4.3, B.4.1,

metru B.4.2, H.1.1, H.3.2, H.3.4.,
H.4.1, H.4.2, J
Fv sarcina verticală minimă la încercarea de smulgere kilonewton 4.3.6, B.4.1, H.4.1, H.4.2
fbt efort de întindere-încovoiere al betonului megapascal J
fch valoarea caracteristică a efortului la întindere- megapascal J

încovoiere al betonului
fck valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a megapascal 4.2.2

betonului
fdes valoarea teoretică a efortului la întindere-încovoiere al megapascal J
betonului
G Încercarea pe grupă - G
h înălţimea interioară metru 3.1, A.4.1, A.4.2, A.5, B.4.1
J Încercarea pentru 500 elemente produse pe grupă, cu - G

un minim de o dată pe an
k constanta de acceptabilitate - H.4.1, H.4.2, J
l1 distanţa între centrele la două garnituri de etanşare metri C.7.3
m1 masa constantă a probei scufundate kilograme D.4.1, D.5
m2 masa constantă a probei în stare uscată kilograme D.4.2, D.5
N Încercare de dimensiune nominală - G
n număr de probe consecutive - H.4.1, H.4.2, J
P sarcina de strivire măsurată kilonewton A.4.1, A.4.2, A.5
„(continuă)”
14
SR EN 1917:2005
Tabelul 2 - Simboluri
„(continuare)”
P* greutatea proprie efectivă a reazemelor de încărcare kilonewton A.5
Q statistica de calitate - H.4.2, J
R încercare în cadrul supravegherii de rutină - 6.1, A.1
Rs forţa tăietoare suplimentară kilonewton C.7.3
rm raza medie a elementului milimetri J

S Încercare pe tip, dimensiune nominală şi rezistenţă - G
s abatere - tip estimată - H.4.1, H.4.2, J

T încercare iniţială de tip - 6.1, A.1
t grosime de perete a elementului milimetru H.3.2
tact grosime de perete medie măsurată a elementului la milimetru J

punctul de contact cu reazemul de încărcare
tmin grosimea de perete minimă a elementului la punctul milimetru J

de contact cu reazemul de încărcare
W Încercarea pe tip, dimensiune nominală şi grosime de - G

perete
Ww greutatea tubului de racord umplut cu apă kilonewton C.7.3
x valoare măsurată - H.4.2, J

media aritmetică a probei - H.4.1, H.4.2, J

x
Y Încercare pe tip, dimensiune şi rezistenţa pentru - G
1000 elemente produse, cu un minimum de o
încercare pe tip şi pe an
Z Încercare pe tip de probă şi metoda de fixare - G
β unghi de deschidere al suportului grad A.4.1
σ abatere -tip cunoscută - H.4.1, H.4.2
4 Cerinţe generale
4.1 Materiale
4.1.1 Generalităţi
Materialele referitoare la prezentul standard european trebuie să satisfacă cerinţele din tabelul 3.
NOTĂ – Când standardele europene vizate nu au fost încă publicate, specificaţiile de referinţă pentru materiale
necesită cerinţe suplimentare. Acestea sunt fie standarde naţionale, fie în absenţa acestora, reglementări sau alte
prevederi în vigoare la locul de utilizare al elementelor.
15
SR EN 1917:2005
Tabelul 3 – Materiale care fac obiectul prezentului standard
Material Cerinţe care vin în completarea specificaţiilor de referinţă
Ciment Nici una

Agregate Agregatele nu trebuie să conţină componente nocive în cantitate susceptibilă să
dăuneze la priza, la întărirea, la rezistenţa, la etanşeitatea sau la durabilitatea betonului
sau să provoace coroziunea oţelului, Modificarea, de către producător, a claselor
granulare standardizate în funcţie de procedeu de producţie, este admisă.
Apa de amestec Apa de amestec nu trebuie să conţină componente nocive în cantitate susceptibilă să
dăuneze la priza, la întărirea , la rezistenţa, la etanşeitatea sau la durabilitatea betonului
sau să provoace coroziunea oţelului a
Aditivi Dacă ei se utilizează, aditivii nu trebuie să diminueze durabilitatea betonului nici să
provoace coroziunea oţelului.
Adaosuri Dacă sunt necesare, adaosurile nu trebuie să conţină componente nocive în cantitate
susceptibilă să dăuneze la priza, la întărirea , la rezistenţa, la etanşeitatea sau la
durabilitatea betonului sau să provoace coroziunea oţelului.
Fibre de oţel Fibrele de oţel trebuie:
- produse începând de la fire de oţel trefilat ecruisat de secţiune circulară şi care oferă
o rezistenţă caracteristică la tracţiune, determinată aşa cum este indicat în
EN 10002-1, mai mare decât sau egală cu 1000 MPa (N/mm2);
- să aibă o formă şi/sau o textură superficială care le asigură ancorarea mecanică în

beton.
Oţel - beton Oţelul beton trebuie să fie sudabil atunci când o sudură trebuie realizată. Armăturile pot
fi netede, cu amprente, profilate sau cu nervuri. Plasele sudate trebuie produse
începând de la aceleaşi materiale. în absenţa altei specificaţii de referinţă, trebuie
utilizat ISO 10544 .
Garnituri de A se vedea 4.1.2

etanşare
Trepte Nici una
a
Apa potabilă distribuită prin reţeaua publică în general este adecvată pentru prepararea betonului.
4.1.2 Garnituri de etanşare
Garniturile de etanşare utilizate pentru racordurile între elementele verticale şi reţelele trebuie să fie
conforme cu EN 681-1 şi trebuie furnizate de către producătorul elementelor, înglobate în element sau
separate.
Sunt admise şi alte materiale de etanşare şi alte metode de etanşare pentru asamblările între elementele
verticale, aşa cum se indică în documentele de producţie. În acest caz, producătorul trebuie să furnizeze
informaţii despre originea acestor materiale şi metodele pe care el le utilizează pentru a satisface
cerinţele paragrafului 6.6.
4.2 Beton
4.2.1 Componente ale betonului
Trebuie utilizate numai materiale descrise la 4.1.1.
4.2.2 Rezistenţa betonului
4.2.2.1 Generalităţi
Atunci când conformitatea elementelor care trebuie să satisfacă cerinţele de rezistenţă nu face, conform
cu prezentul standard european, obiectul unui control continuu al încercărilor de performanţă în ceea ce
priveşte rezistenţa elementului, valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului fck ,
16
SR EN 1917:2005
trebuie verificată prin încercări în conformitate cu 6.8. Valoarea verificată nu trebuie să fie mai mică decât
valoarea declarată de producător pentru calcul, aşa cum acesta figurează pe documentele de producţie.
4.2.2.2 Valoare prescrisă a rezistenţei
Rezistenţa de calcul declarată de către producător în documentele de producţie în înţelesul paragrafului

4.2.2.1 trebuie să fie mai mare decât sau egală cu 40 MPa (N/mm2).
4.2.3 Calitatea betonului
Betonul pentru fiecare element trebuie să fie compact, omogen şi să satisfacă cerinţele de la 4.2.4, 4.2.5
şi 4.2.7.
4.2.4 Conţinut de apă al betonului
Compoziţia betonului trebuie să fie astfel încât, pentru betonul perfect compactat, raportul de apă totală/
« ciment plus adaosuri puzzolanice sau hidraulice » să fie compatibil cu condiţiile de utilizare definite la
4.3.9.
4.2.4.2 Valoare prescrisă a raportului apă/ciment
Raportul dintre apa totală şi « ciment plus adaosuri puzzolanice sau hidraulice » nu trebuie să
depăşească 0,45 pentru betonul perfect compactat.
4.2.5 Dozaj de ciment

Compoziţia betonului trebuie să fie astfel ca, pentru betonul perfect compactat, valoarea minimă a
dozajului de ciment plus adaosuri puzzolanice sau hidraulice, oricare ar fi ele, să fie compatibilă cu
condiţiile de utilizare definite la 4.3.9.
4.2.6 Conţinut de cloruri
Cantitatea maximă de ioni clorură din beton trebuie evaluată prin calcul.
4.2.6.2 Valoare prescrisă a conţinutului de cloruri
Valoarea calculată a conţinutului de ioni clorură al betonului nu trebuie să depăşească valoarea

prezentată în tabelul 4.
Tabelul 4 – Conţinut maxim de cloruri al betonului
Tip de beton Cl- raportat la masa de ciment
Beton simplu 1,0 %

Beton slab armat 0,4 %
Beton armat 0,4 %
4.2.7 Absorbţie de apă
Absorbţia de apă a betonului trebuie determinată în conformitate cu 6.7.
17
SR EN 1917:2005
4.2.7.2 Valoare prescrisă a absorbţiei de apă
Absorbţia de apă a betonului nu trebuie să depăşească 6% din masă.
4.3 Elemente
La data livrării, elementele trebuie să satisfacă cerinţele prezentate în cele ce urmează.
4.3.2 Aspect al suprafeţei
Suprafeţele funcţionale ale asamblărilor trebuie să nu prezinte neregularităţi care să împiedice realizarea
unei asamblări etanşe durabile.
Sunt admise microfisurarea stratului bogat în ciment, microfisurile datorate contracţiei sau temperaturii,
până la o deschidere maximă în suprafaţă de 0,15 mm şi, pentru elementele de beton armat, fisurile
remanente datorate încercărilor, cu aceiaşi deschidere maximă în suprafaţă. La latitudinea producătorului,
înainte să se măsoare deschiderea fisurilor, este permis să se umezească elementul pe o durată maximă
de 28 h.
Elementele care prezintă fisuri altele decât cele descrise mai sus nu sunt conforme cu prezentul standard
european.
După tratamentul final, trebuie satisfăcute toate cerinţele prezentului standard european.
4.3.3 Caracteristici geometrice

4.3.3.1 Înălţime interioară
Înălţimea interioară a elementelor verticale şi a capetelor tronconice trebuie să fie conformă cu cea
indicată în documentele de producţie.
4.3.3.2 Grosime a pereţilor capetelor tronconice şi elementelor de bază
Grosimea de perete a capetelor tronconice şi a elementelor de bază trebuie precizată în documentele de

producţie şi nu trebuie să fie mai mică de 95 % din cea a elementului drept adiacent corespunzător
rezistenţei de strivire cerute.
4.3.3.3 Lungime a racordurilor
În cazul elementelor de bază care încorporează un tronson de tub cu mufă, lungimea interioară a
trunchiului trebuie să fie cel mult egală cu grosimea de perete a elementului de bază, majorată cu
jumătatea dimensiunii nominale a tubului, exprimată în milimetri, cu un maximum de 500 mm. Pentru
elementele care incorporează un tronson de tub cu capăt drept, această lungime poate fi crescută cu
lungimea capătului drept.
4.3.3.4 Trepte
Dacă un element este echipat cu trepte, acesta trebuie să aibă o distanţă minimă de 120 mm faţă de
peretele de beton. Distanţa verticală în lucrarea finită trebuie să fie în raport de înălţimea interioară a
elementului (a se vedea figura 4) şi se situează între 250 mm şi 350 mm, aşa cum se indică în
documentele de producţie. Axele treptelor pentru un picior trebuie decalate în plan vertical cu 270 mm
până la 300 mm cu o toleranţă de ± 10 mm, aşa cum se indică în documentele de producţie; treptele
pentru două picioare trebuie aliniate conform cu aceiaşi axă verticală.
18
SR EN 1917:2005
Dimensiuni în milimetri
Secţiune A - A
4.1 – Vedere în plan : 4.2 – Vedere în plan : 4.3 – Secţiune A-A

treaptă pentru două picioare treaptă pentru un picior în

în element rectangular element circular sau eliptic
Legendă
1 Interval de la 270 mm până la 300 mm

2 Interval de la 250 mm până la 300 mm
NOTĂ – Treptele pot fi pentru unu sau pentru două picioare.
Figura 4 - Trepte
4.3.3.5 Deschideri pentru lucrări vizitabile
Deschiderile proiectate pentru lucrarea vizitabilă trebuie să fie conforme cu reglementările sau cu alte
prevederi în vigoare referitoare la securitate la locul de utilizare al elementelor,
NOTĂ – Prevederile de securitate cer în general un diametru minimum de 600 mm.
4.3.3.6 Toleranţe la profilurile de asamblare

.
Profilul asamblării trebuie să fie conform cu dimensiunile teoretice şi cu toleranţele stipulate în
documentele de producţie. Efectul oricărei alte toleranţe dimensionale care afectează funcţionarea
asamblării trebuie luat în considerare în mod adecvat.
4.3.3.7 Racord de tuburi
Toleranţa unghiulară a poziţiei prescrise a racordurilor la elementele verticale este de ± 3o orizontal;

toleranţa nivelului acestor racorduri este de ± 15 mm, fără contra-pantă între intrare şi ieşire.
19
SR EN 1917:2005
Distanţa minimă între suprafaţa exterioară a două tuburi racordate trebuie să fie egală cu grosimea de
perete a elementului la care ele sunt racordate sau de 100 mm reţinând valoarea cea mai mică.
4.3.4 Durabilitatea asamblării între elementele verticale şi tuburile de racord sau adaptoare
O asamblare între un element vertical şi un tub de racord sau un adaptor, conform cu cerinţele EN 1916,
de asemenea trebuie să fie conformă cu cerinţele de durabilitate ale prezentului standard.
4.3.5 Rezistenţa la strivire a elementelor drepte
În timpul încercării definite la 6.4 şi în poziţie verticală aşa cum se descrie la A.4.2, un element drept
(superior sau inferior) trebuie să reziste la sarcina minimă la încercare de strivire Fn care corespunde cu
dimensiunea sa nominală şi cu clasa sa de rezistenţă. La alegerea producătorului, este posibil să se
efectueze încercarea în poziţie orizontală aşa cum defineşte la A.4.1 în care caz sarcina minimă la
încercarea de strivire Fn stabilită trebuie subestimată la 20 % din greutatea elementului. Pentru
elementele de beton slab armat sau de beton armat, a se vedea de asemenea respectiv 5.1.2 şi 5.2.3.
4.3.6 Rezistenţa sub sarcină verticală a elementelor de reducere şi a elementelor de acoperire
În condiţiile de încercare definite la 6.5, plăcile de reducţie de acoperire, plăcile de reducţie intermediare şi
elementele de acoperire, ca şi capetele tronconice a căror înălţime este mai mică de (DNmax – DNmin) mm
sau (LNmax – LNmin) mm după cum elementul drept este circular sau eliptic, trebuie să reziste la o sarcină
verticală minimă la încercarea la strivire Fv în care (a se vedea figura 3):
DNmax sau LNmax este dimensiunea maximă a deschiderii capului tronconic;
DNmin este dimensiunea minimă a deschiderii capului tronconic.
Pentru plăcile şi elementele de acoperire armate, a se vedea de asemenea 5.2.4.1.
În cazul elementelor descrise la 4.3.6.1 şi destinate să fie instalate în zone deschise la circulaţia de orice
tip de vehicule, sarcina minimă la încercarea la strivire Fv este de 300 kN.
Pentru plăcile şi elementele de acoperire armate, a se vedea de asemenea 5.2.4.2.
4.3.7 Trepte fixate
În condiţiile de încercare definite la 6.9, treptele fixate de către producător într-un element trebuie să
reziste la o sarcină verticală Fd şi să suporte un efort de smulgere orizontal F1.
Sub aplicarea unei sarcini verticale Fd de 2 kN, deformaţia nu trebuie să depăşească 5 mm pentru treptele
pentru un picior şi 10 mm pentru treptele pentru două picioare, cu o deformaţie remanentă mai mică sau
egală cu 1 mm pentru treptele cu un picior şi 2 mm pentru treptele cu două picioare.
Treptele trebuie să suporte un efort de smulgere orizontal F1 de 5 kN.
4.3.8 Etanşeitate la apă
Cu ocazia încercării conform cu 6.6 şi când el conţine sau nu trepte, un element vertical singur sau o
asamblare nu trebuie să prezinte pierdere de apă sau alt defect vizibil în timpul perioadei de încercare;
20
SR EN 1917:2005
umiditatea care aderă la suprafaţa nu constituie o pierdere. Elementele verticale care au o grosime de
perete teoretică mai mare de 125 mm nu trebuie supuse la încercarea hidrostatică.
4.3.9 Condiţii de utilizare
Elementele conforme cu prezentul standard european se recomandă pentru o utilizare în mediile umede
sau mediile chimice uşor agresive (fie pentru condiţii normale în cazul apelor uzate menajere şi apelor
uzate industriale epurate, şi pentru marea majoritate a solurilor şi apelor subterane). O atenţie cu totul
deosebită trebuie acordată dacă sunt prevăzute condiţii mai severe , în mod principal la ciment şi la orice
adaos puzzolanic sau hidraulic din beton.
NOTĂ – Definiţiile de “mediu chimic uşor agresiv” şi de “mediu chimic mai sever” sunt stabilite în standardele
naţionale referitoare la beton.
4.3.10 Durabilitate
Durabilitatea elementelor la faţa locului şi a asamblărllor acestora este asigurată în mod specific prin
respectarea cerinţelor următoare:
- o valoare minimă a rezistenţei betonului în cazul în care un control continuu al rezistenţei elementelor
nu este specificat (a se vedea 4.2.2);
- o valoare maximă a raportului apă/ciment (a se vedea 4.2.4);
- o valoare maximă a conţinutului de cloruri al betonului (a se vedea 4.2.6);
- o valoare maximă a absorbţiei de apă a betonului (a se vedea 4.2.7);

-- conformitatea cu criteriile destinate să demonstreze durabilitatea asamblărilor între elementele verticale

şi tuburile de racord sau adaptoare (a se vedea 4.3.4);
- o valoare minimă a acoperirii în cazul elementelor de beton armat (a se vedea 5.2.2).
5 Cerinţe speciale
La data livrării, elementele trebuie să satisfacă cerinţele speciale indicate în continuare.
5.1 Elemente de beton slab armat
5.1.1 Conţinut de fibre de oţel
Cantitatea de fibre de oţel introduse în beton nu trebuie să fie mai mică decât cea specificată în
documentele de producţie.
Un element drept de beton slab armat trebuie să satisfacă cerinţele următoare:
- trebuie să reziste la o sarcină de probă de 0, 67 Fn care este funcţie de dimensiunea sa nominală şi

rezistenţa sa, timp de un minut şi fără să apară fisură;
- sarcina trebuie adusă la sarcina ultimă (rupere) Fu care trebuie să fie mai mare decât Fn;
- o dată sarcina redusă din nou la 95 % sau mai puţin de sarcina ultimă (rupere), elementul trebuie scos
de sub sarcină, apoi sarcina aplicată din nou la 0, 67 Fn şi suportată timp de un minut.
21
SR EN 1917:2005
5.2 Elemente de beton armat
5.2.1 Armături
Armăturile trebuie să fie conforme cu 4.1.1 şi cu documentele de producţie.
Armăturile pot fi utilizate sub formă de înfăşurări elicoidale, de cercuri concentrice sau sub orice altă formă
corespunzătoare pentru plăcile sau pentru elementele cu secţiune rectangulară sau eliptică, sau
constituite începând cu carcase metalice asamblate solid.
Armăturile trebuie asamblate prin sudură sau prin legături ca să verifice ecartamentul şi forma carcasei
sau pânzei de armătură.
5.2.2 Acoperire
Acoperirea minimă trebuie să fie compatibilă cu condiţiile de utilizare descrise la 4.3.9.
În completarea cerinţelor de la 4.3.5, un element drept de beton armat, în condiţiile de încercare definite la
6.4 trebuie să reziste, de asemenea, la o sarcină de probă (fisurare) Fc de 0,67 Fn fără să lase să apară,
la suprafaţa betonului întins, fisură stabilizată mai mult de 0,3 mm pe o lungime continuă de cel puţin
300 mm, sau de înălţime interioară a elementului, reţinând valoarea cea mai mică.
5.2.4 Rezistenţa sub sarcină verticală a plăcilor de reducţie de acoperire, a plăcilor de reducţie
intermediare şi a elementelor de acoperire
În completarea cerinţelor de la 4.3.6 şi în condiţii de încercare definite la 6.5, o placă de reducţie de

acoperire, o placă de reducţie intermediară sau un element de acoperire de beton armat trebuie să reziste
la o sarcină de probă verticală Fp repartizată în jurul deschiderii de acces cum este indicat pe figura B.1.
Deschiderea în suprafaţă a fisurilor remanente după suprimarea sarcinii nu trebuie să depăşească
0,15 mm pe o lungime continuă de cel puţin 300 mm, sau lăţimea totală a unei suprafeţe oarecare din
beton, reţinând cea mai mică valoare.
Atunci când asemenea elemente sunt destinate să se instaleze în alte zone decât cele deschise la
circulaţie de orice tip de vehicul, rezistenţa sub sarcină verticală trebuie, în completarea cerinţelor de la
4.3.6, să fie de asemenea stabilită bazându-se pe sarcina de probă verticală Fp.
Pentru elementele descrise la 5.2.4.1 şi destinate să se instaleze în zone deschise la circulaţie de orice tip
de vehicul , sarcina de probă verticală Fp trebuie să fie de 120 kN.
5.2.5 Conformitatea elementelor supuse la încercarea la sarcină de probă (fisurare)
Elementele de beton armat supuse numai la încercarea la sarcină probă (fisurare) în conformitate cu 6.4
sau 6.5 şi care satisfac cerinţele de la 5.2.3 sau 5.2.4, după caz, sunt conforme cu prezentul standard
european.
5.2.6 Cerinţe de încărcare pentru elementele care nu menţionate la 5.2.3 sau 5.2.4
Evaluarea rezistenţei structurale a capetelor tronconice a căror înălţime verticală a feţei înclinate este mai
mare decât sau egală cu (DNmax – DNmin) mm sau (LNmax – DNmin) mm şi a elementelor de bază trebuie
efectuată în conformitate cu prevederile tehnice ale standardelor naţionale relevante în vigoare la locul de
utilizare al elementelor.
22
SR EN 1917:2005
NOTA 1 – Se recomandă ca cerinţele suplimentare la nivel naţional (a se vedea preambulul) să enunţe prevederile
tehnice specifice din standardele naţionale adecvate care trebuie aplicate. De exemplu. nu este suficient să se facă
referinţă la standardul naţional referitor la proiectarea elementelor prefabricate de beton.
NOTA 2 – Supraînălţările nu sunt vizate de cerinţele acestui paragraf deoarece acestea se găsesc în întregime în
compresiune atunci când ele sunt instalate(a se vedea figura 1).
6 Metode de încercare a produselor finite
6.1 Generalităţi
La evaluarea conformităţii se aplică prevederile de la 6.2 până la 6.9 inclusiv, pentru toate elementele, în
afara de menţiunea contrară din tabelul 5.
Tabelul 5 – Recapitularea cerinţelor referitoare la încercări
Elemente verticale Plăci de reducţie

Elemente Elemente Elemente de acoperire, Supra-
Para-
Cerinţă drepte de bază de capete tronconice, înălţări
graf
acoperire plăci de reducţie
intermediare
4.2.2.1 Rezistenţa carotelor a - T/R T/R T/R b T/R
4.2.7.1 Absorbţie de apă T/R T/R T/R T/R T/R
4.3.2 Control vizual al T/R T/R T/R T/R T/R
aspectului suprafeţei
- elemente
T/R T/R T/R T/R T/R
-profiluri de asamblări
T/R T/R T/R T/R -
4.3.5 Rezistenţă la strivire T/A - - - -
4.3.6 Rezistenţă sub sarcină - - T/A T/Ac -
verticală
4.3.7 Trepte fixate T/A T/A T/A T/A -
4.3.8 Etanşeitate la apă
-
- hidrostatică T/R d T/R d T/R d -
-
- asamblări T/R d T/R d T/R d T/R d
-
d d
-asamblări între un T/R T/R - -
element vertical şi un tub
sau un adaptor
5.2.1 Armături T/R T/R T/R T/R T/R
5.2.2 Acoperire T/R T/R T/R T/R T/R
T semnifică încercare iniţială de tip;
R semnifică încercare în cadrul supravegherii de rutină.
a
Încercarea nu este aplicabilă decât elementelor la care nu se stabileşte în prezentul standard european
verificarea conformităţii printr-un control continuu al performanţelor.
b
Aplicabilă numai la capetele tronconice la care înălţimea feţei înclinate este mai mare sau egală cu:
(DNmax – DNmin) mm sau (LNmax – DNmin) mm;
c
Neaplicabilă la capetele tronconice la care înălţimea feţei înclinate este mai mare sau egală cu:
(DNmax – DNmin) mm sau (LNmax – DNmin) mm.
d
semnifică neaplicabilă la elementele care au o grosime de perete teoretică > 125 mm.
23
SR EN 1917:2005
6.2 Profilurile asamblărilor
Trebuie evaluată conformitatea dimensiunilor critice şi a toleranţelor profilurilor asamblărilor în raport cu

documentele de producţie.
6.3 Armături
Se decupează o bucată dintr-o parte intactă a unui element din beton armat care a fost supus la o
încercare la rupere, atât cât este cerut în cadrul unei încercări iniţiale de tip sau unei încercări regulate,
încât să se poată examina armătura şi să se evalueze conformitatea acoperirii cu cerinţele de la 5.2.1 şi
5.2.2.
6.3.1 Poziţie şi procent de armături
Intervalul şi procentul de armături circulare în elementele verticale şi armăturile din alte elemente trebuie
măsurate pe o lungime de cel puţin 1 m sau egală cu înălţimea interioară a elementului, reţinând cea mai
mică valoare. Se verifică dacă ele sunt conforme cu documentele de producţie şi cu 5.2.1.
De asemenea, se verifică dacă armăturile longitudinale (dacă este cazul) sunt conforme cu documentele
de producţie.
6.3.2 Acoperire
Armătura trebuie să fie degajată, acoperirea măsurată şi valoarea minimă rotunjită la milimetrul cel mai
apropiat. Se verifică dacă acoperirea este conformă cu 5.2.2.
6.4 Rezistenţa la strivire a elementelor drepte
Rezistenţa la strivire a elementelor drepte trebuie determinată conform cu metoda corespunzătoare

stabilită în anexa A.
6.5 Rezistenţa sub sarcină verticală a elementelor de reducere şi a elementelor de

acoperire
Rezistenţa la strivire sub sarcină verticală a elementelor de reducere şi a elementelor de acoperire trebuie
determinată în conformitate cu metoda corespunzătoare stabilită în anexa B.
6.6 Etanşeitate la apă
Etanşeitatea la apă a elementelor verticale individuale şi a asamblărilor trebuie determinate conform cu

metodele stabilite în anexa C.
6.7 Absorbţie de apă
Absorbţia de apă a betonului trebuie determinată conform cu metoda stabilită în anexa D.
6.8 Rezistenţa betonului elementelor de bază, elementelor de acoperire, supraînălţărilor

şi a anumitor capete tronconice
Rezistenţa la compresiune a betonului trebuie determinată în conformitate cu EN 12390-3. Încercarea

trebuie realizată pe probe prelevate prin carotare la o treime din înălţimea interioară a elementelor de
bază, a elementelor de acoperire şi capetelor tronconice aşa cum se indică în tabelul 5 (sau două probe
pe element), precum şi la fiecare sfert de circumferinţă sau perimetru al supraînălţărilor. Se calculează
apoi de fiecare dată valoarea medie a rezultatelor.
Încercările trebuie realizate pe carote la care înălţimea este egală cu diametrul ± 10 mm:
24
SR EN 1917:2005
- atunci când se utilizează carote cu un diametru de 100 mm ± 1 mm, rezultatul trebuie aplicat fără
coeficient de conversie;
- atunci când se utilizează carote cu un diametru de 50 mm ± 1 mm, rezultatul trebuie aplicat cu un

coeficient de conversie egal cu 0,9.
Este admisă interpolarea liniară pentru diametre intermediare.
6.9 Trepte fixate
Rezistenţa acestora la o sarcină verticală şi la un efort de smulgere orizontal trebuie determinată conform
cu metodele specificate în anexa E.
7 Evaluarea conformităţii
7.1 Generalităţi
Sistemul de asigurare a calităţii la producător trebuie să fie conform cu specificaţiile din anexa F.
NOTA 1 – Se recomandă să se demonstreze conformitatea cu prezentul standard european printr-o certificare de

produse realizată de către un organism de certificare agreat, conform cu EN 45011. Totuşi, se atrage atenţia asupra
tabelului ZA.2 care indică paragrafele vizate de către decizia Comisiei Europene care defineşte sistemul de atestare
a conformităţii de aplicat pentru marcarea CE în contextul Directivei Produse pentru construcţii (89/106). Pentru ca
să nu fie obligat producătorul la o dublă procedură, Comisia a declarat că dacă cea mai severă dintre cele două este
aplicată, cealaltă, care se aplică aşa cum se descrie la ZA.2, se poate considera ca fiind satisfăcută.
NOTA 2 – Atunci când elementele sunt certificate de către un organism de certificare agreat (şi conform cu
EN 45011), nu este necesar nici un control la recepţie de către sau pentru client în afară de ceea ce priveşte
marcarea.
7.2 Proceduri de evaluare a produselor
Procedurile sunt următoarele:
1) încercarea iniţială de tip a produsului;
2) controlul producţiei în uzină;
3) încercări suplimentare de probe în conformitate cu planul de eşantionare stabilit în prezentul

standard european.
7.2.2 Încercări iniţiale de tip
Trebuie efectuate încercări iniţiale de tip pentru a se demonstra conformitatea elementelor cu prezentul
standard european. Încercările efectuate anterior conform cu cerinţele prezentului standard (acelaşi
produs sau grupă specificată de produse, aceleaşi caracteristici, aceiaşi metodă de eşantionare şi
încercare identică sau mai exigentă) pot fi luate în considerare. Trebuie efectuate de asemenea încercări
iniţiale de tip:
- la pornirea unui tip nou de produs;
- de fiecare dată când există o modificare semnificativă la proiectare, tipul de material sau metoda de
producţie.
Încercarea iniţială de tip constă din prelevarea de probe din linia de producţie (aşa cum este indicat în
tabelul G.1 şi G.2) şi a le supune la încercarea sau încercările respective. Pentru ca cerinţele pentru
25
SR EN 1917:2005
încercare iniţială de tip să fie satisfăcute, trebuie ca setul de probe să satisfacă cerinţele prezentului
standard european.
Rezultatele încercărilor iniţiale de tip nu pot fi utilizate pentru supravegherea de rutină.
Atunci când aparatura de încercare a producătorului a făcut obiectul unei etalonări oficiale, încercarea
iniţială de tip în mod normal trebuie efectuată cu această aparatură.
7.2.3 Controlul producţiei în uzină
Controlul producţiei în uzină trebuie bazat pe un sistem de asigurare a calităţii aşa cum se descrie în
anexa F.
7.2.4 Încercări suplimentare pe probe prelevate în uzină
Conformitatea cu prezentul standard european trebuie demonstrată prin prelevarea de probe cu ocazia
încercărilor de tip iniţiale şi a supravegherii de rutină ulterioare, aşa cum este descris mai jos. Încercările
trebuie realizate pe probele cu vârsta minimă declarată de către producător pentru conformitate cu
prezentul standard.
Pentru încercările regulate de strivire şi de etanşeitate la apă (încercarea hidrostatică pe elemente

verticale), producătorul trebuie să aplice controlul continu pentru fiecare tip, dimensiune nominală şi
rezistenţă a elementului, în conformitate cu specificaţiile din anexa H.
7.2.5 Sarcini care revin organismului de certificare
Atunci când conformitatea cu prezentul standard european trebuie demonstrată printr-o certificare de
produse realizată de către un organism de certificare agreat, sarcinile acestuia sunt cele stabilite în
anexa I.
8 Marcare
Fiecare element sau, atunci când aceasta nu este posibil, fiecare unitate de expediţie trebuie marcată în
mod durabil şi clar, identificarea elementului (lor) trebuie realizată astfel încât nici o incertitudine să nu fie
posibilă.
Marcajul trebuie să conţină cel puţin informaţiile următoare:
a) numele producătorului, marca comercială sau marca distinctă, precum şi locul de producţie;
b) numărul prezentului standard european, EN 1917;
c) data de producţie;
d) identificare materialului care constituie elementul;
e) identificarea oricărui organism de certificare terţă parte implicat;
f) clasa de rezistenţă sau valoarea specificată a sarcinii verticale minime la încercare de strivire (aşa
cum este confirmată prin anexa H);
g) identificarea condiţiilor de utilizare altele decât condiţiile normale;
h) identificarea utilizării speciale prevăzute, dacă este cazul.
NOTĂ - Atunci când prevederile de la ZA.3 în ceea ce priveşte marcarea necesită aceleaşi informaţii cu cele ale
prezentului articol , cerinţele prezentului articol sunt satisfăcute.
26
SR EN 1917:2005
Anexa A
(normativă)
Metodă de încercare pentru determinarea rezistenţei la strivire a

elementelor drepte
A.1 Principiu
Obiectul acestei încercări este de a evalua rezistenţa la strivire a unui element drept. Pentru încercările
iniţiale de tip şi în cadrul controlului continuu, a se vedea tabelul A.1. Încercarea de referinţă pentru
determinarea rezistenţei la strivire trebuie întotdeauna să fie conformă cu prezenta anexă, fie că este
vorba de un element de beton simplu care a fost controlat conform cu anexa J, fie de un element de
beton armat care face obiectul unui control redus (a se vedea H.1.1).
Tabelul A.1 – Încercări prescrise de rezistenţă la strivire pentru elementele drepte
Elemente de beton simplu (în

Elemente de beton armat
conformitate cu anexa H)
Elemente
Fără a se utiliza Cu utilizarea de beton
Rezistenţa la strivire
opţiunea din opţiunii din Control
slab armat Control redusa
anexa J anexa J curenta
Probă, Fc = 0,67 Fn -
- - T/R T/R
Probă , Fc = 0,8 Fn - - - - T/R
Ultimă (rupere), Fu T/R T/R T/R T/R -
1,2 Fn - - - - T/R
Sarcina minimă la - T/R - - -

strivire, Fs
0,67 Fn reaplicată - - T/R - -
T semnifică încercarea iniţială de tip;

R semnifică încercarea regulată în cadrul supravegherii de rutină.
a
A se vedea H.1.1.
A.2 Aparatură
Aparatura trebuie să constea dintr-un dispozitiv de încercare care poate să aplice sarcina întreagă fără
schimbări bruşte nici şocuri, cu exactitate de 3 % faţă de sarcina de încercare prescrisă. Dispozitivul de
încercare trebuie echipat cu un dispozitiv de înregistrare a sarcinii.
A.3 Pregătire
La latitudinea producătorului, este permis să se umezească elementul timp de maximum 28 h înaintea

încercării.
A.4 Mod de lucru
A.4.1 Poziţie orizontală
Elementele circulare trebuie aşezate în dispozitivul de încercare după cum este indicat în figura A.1 a) şi
susţinute şi încărcate prin reazeme rigide aşezate paralel cu axa longitudinală a elementului. Reazemele
pot fi continue sau segmentate.
27
SR EN 1917:2005
Rezultanta sarcinii aplicate trebuie să treacă printr-un punct situat la o distanţă h/2 faţă de muchia
exterioară a mufei şi sarcina trebuie repartizată uniform după cum este indicat în figura A.1 a). La
latitudinea producătorului, lungimea încărcată a elementului utilizat pentru încercare poate fi prelungită la
dreapta mufei. Atunci când se utilizează reazeme segmentate, lungimea încărcată nu trebuie să fie mai
mică de 40 % din înălţimea interioară a elementului.
Pentru elemente circulare, sarcina trebuie aplicată prin intermediul unui singur reazem superior.
Reazemul inferior trebuie alcătuit dintr-un suport în formă de V cu un unghi de deschidere (ß) de 150o ± 3o
după cum este indicat în figura A.1 a).
Elementele eliptice şi rectangulare trebuie poziţionate în dispozitivul de încercare după cum este indicat în
figurile A.1 a) şi respectiv A.1 b). Pentru aceste elemente, atunci când grosimea de perete precum şi
procentul şi poziţia armăturilor sunt uniforme, încercarea nu trebuie realizată decât cu cea mai mică parte
sau cea mai mică axă în poziţie verticală; în alte cazuri, încercarea trebuie realizată în ambele poziţii.
Banda de material elastomer a feţelor reazemului trebuie să aibă duritatea medie de

50 DIDC ± 5 DIDCN1) şi grosimea de 20 mm ± 5 mm.
Fiecare dintre benzile de reazem trebuie să aibă o lăţime maximă fixată de către producător şi conformă
cu tabelul A.2, cu excepţia suporturilor în V pentru care nu este limită.
La latitudinea producătorului, benzile de reazem din elastomer pot fi înlocuite cu mortar de ipsos sau de
sulf, cu condiţia ca lăţimea să nu depăşească valorile indicate în tabelul A.2.
Tabelul A.2 – Lăţimea maximă a benzilor de reazem

Dimensiunea elementului Lăţimea maximă

DN sau WN mm
DN/WN ≤ 400 50
400 < DN/WN ≤ 1 250 100
A.4.2 Poziţie verticală
Elementele circulare trebuie să reazeme pe o suprafaţă plană după cum indică figura A.2 şi trebuie
susţinute şi încărcate prin reazeme rigide. Reazemele trebuie constituite dintr-un montant rigid din spate
pe care sunt dispuse simetric două benzi de reazem paralele la un plan care trece prin axa longitudinală a
elementului, şi dintr-un montant rigid din faţă pe care este centrată o bandă de reazem situată în planul
care conţine axa longitudinală a elementului.
O dispunere echivalentă trebuie utilizată pentru elementele rectangulare şi eliptice, aceste din urmă fiind
încercate în poziţie verticală, sarcina fiind aplicată orizontal, conform cu cea mai mică axă a elementului.
Sarcina trebuie aplicată prin intermediul reazemului din faţă astfel încât să permită o rotaţie liberă a
reazemului într-un plan orizontal care conţine axele longitudinale ale reazemelor din faţă şi din spate.
Talpa interioară a montantului din spate trebuie să fie acoperită cu o plăcuţă de oţel moale. Suprafaţa sa
trebuie să fie plană şi nu trebuie să fie nici voalată nici răsucită; ea trebuie centrată şi aşezată în mod
permanent pe talpa montantului. Plăcuţa trebuie să aibă o secţiune dreptunghiulară de cel puţin
330 mm x 25 mm, fără îmbinare, cu două pene longitudinale de oţel fixate cum arată figura A.2
_________________
N1) NOTĂ NATIONALĂ – A se citi GIDC (Grade Internaţionale de Duritate a Cauciucului).
28
SR EN 1917:2005
Benzile de reazem trebuie să fie din elastomer cu duritatea medie de 50 DIDC ± 5 DIDC, cu secţiune
dreptunghiulară, cu lăţime 150 mm şi cu grosime 20 mm ± 5 mm.
Ambele benzi de reazem din spate trebuie să fie paralele şi la distanţă de 25 mm.
Toate benzile de reazem trebuie să rămână ferm menţinute pe poziţie în momentul aplicării sarcinii
stabilte. Dacă sunt utilizate benzi de lemn sau de metal de-a lungul marginilor benzilor de reazem pentru
a menţine pe acestea pe poziţie, grosimea lor nu trebuie să depăşească jumătatea grosimii benzii de
reazem.
Figura A.1 a)
Figura A.1 b)
Figura A.1 – Încercare la strivire pe elemente în poziţie orizontală
29
SR EN 1917:2005
Legendă
1 Foaie care permite un reazem glisant sau demontabil

2 Plăcuţă de oţel moale cu secţiune minimă 330 mm x 25 mm.
Figura A.2 – Încercare la strivire pe elemente în poziţie verticală
A.4.3 Generalităţi
A.4.3.1 Încărcare
Sarcina trebuie aplicată astfel încât încărcarea să fie continuă până la sarcina de încercare stabilită la
A.4.3.2, A.4.3.3 sau A.4.3.4, după caz. Viteza de creştere a sarcinii trebuie să fie cuprinsă între 20 kN/m
şi 25 kN/m pe minut, dar nu trebuie realizată în reglajele dispozitivului de încercare nici o ajustare în timp
ce elementul începe să se deformeze rapid înainte de rupere.
A.4.3.2 Elemente de beton simplu
Atunci când producătorul optează să nu controleze rezistenţa la strivire în conformitate cu anexa J,

sarcina trebuie adusă la sarcina ultimă (rupere) şi înregistrată. Atunci când controlul este efectuat în
conformitate cu anexa J pentru un procedeu specific, sarcina trebuie adusă la sarcina minimă de strivire
sau la sarcina ultimă (rupere), după caz şi trebuie notat dacă elementul a rezistat la prima sau la această
ultimă sarcină, după caz.
A.4.3.3 Elemente de beton slab armat
Sarcina trebuie adusă la sarcina de probă stabilită, menţinută timp de un minut şi elementul examinat
pentru a determina prezenţa de eventuale fisuri. Rezultatul acestui control trebuie înregistrat. În cazul în
care nici o fisură nu este pusă în evidenţă, atunci sarcina trebuie crescută până la sarcina ultimă
(rupere), şi aceasta trebuie înregistrată. Odată sarcina redusă din nou la 95 % (sau mai puţin) din sarcina
înregistrată chiar dacă presiunea continuă să fie aplicată, elementul trebuie scos de sub sarcină, apoi
sarcina reaplicată până la 0,67 ori sarcina minimă la strivire stabilită, şi menţinută timp de un minut; se
notează dacă elementul a rezistat sau nu la această sarcină în perioada de timp fixată.
A.4.3.4 Elemente de beton armat
Sarcina trebuie adusă la sarcina de probă (fisurare) şi menţinută. Orice eventuală fisură trebuie măsurată
în suprafaţă, optic, cu ajutorul unei lupe sau unui instrument echivalent, după trei până la cinci minute apoi
la intervale de unu sau două minute, sarcina fiind menţinută la sarcina de probă (fisurare) stabilită încât să
se asigure că fisura este stabilizată. O fisură este considerată ca stabilizată atunci când două măsurări
consecutive sunt identice. Trebuie înregistrate rezultatele de la fiecare control. Pentru încercarea iniţială
30
SR EN 1917:2005
de tip , şi atunci când tabelul H.1 o impune, sarcina trebuie în continuare crescută până când se atinge
sarcina ultimă (rupere) şi această valoare înregistrată.
Atunci când producătorul optează pentru controlul redus al rezistenţei la strivire pentru un procedeu
specific (a se vedea H.1.1), sarcina trebuie crescută numai până la 1,2 din sarcina minimă de strivire, Fn ,
în locul sarcinii ultime (rupere), Fu şi sarcina de probă (fisurare) , Fc trebuie adusă de la 0,67 Fn (a se
vedea 5.2.3) până la 0,8 Fn.
A.5 Exprimarea rezultatelor
Rezultatul încercării trebuie exprimat ca fiind sarcina totală, în funcţie de modalităţile reţinute şi
înregistrate de către producător, împărţită la înălţimea interioară.
Rezultatul efectiv al încercării Fa se obţine plecând de la relaţia următoare:
Fa = ( P + P* )/ h
unde:
Fa este rezultatul efectiv al încercării, în kilonewtoni pe metru;
h este înălţimea interioară, în metri;
P este sarcina de încercare măsurată, în kilonewtoni;
P * este greutatea proprie efectivă a reazemului sau reazemelor de încărcare, în kilonewtoni.

31
SR EN 1917:2005
Anexa B
(normativă)
Metode de încercare pentru măsurarea rezistenţei sub sarcină verticală a

elementelor de reducţie şi a elementelor de acoperire
B.1 Principiu
Obiectul acestor încercări este să evalueze rezistenţa sub sarcină verticală a elementelor de reducţie şi
elementelor de acoperire.
.
B.2 Aparatură
Aparatura trebuie constituită din plăcuţe de oţel sau de fontă pe care sarcina stabilită este aplicată
elementului în timp ce acesta este susţinut pe conturul său. Lăţimea suporturilor în contact cu elementul
trebuie să corespundă condiţiilor de rezemare pe care le va avea în lucrarea pentru care elementul este
proiectat.
B.3 Pregătire
Elementul trebuie reaşezat pe un material elastomeric cu duritate medie de 50 DIDC ± 5 DIDC şi cu

grosime de 20 mm ± 5 mm; de asemenea, este posibil, la latitudinea producătorului, să se reaşeze pe un
strat de mortar de ciment sau de ipsos. La latitudinea producătorului, de asemenea, un cap tronconic
poate fi poziţionat, cu garnitura de etanşare adaptată, pe un element de cămin căruia îi este destinat.
Plăcuţele de încărcare de oţel sau de fontă trebuie acoperite pe faţa lor inferioară cu un material
elastomer aşa cum este specificat pentru reazem.
B.4 Mod de lucru
B.4.1 Elemente de beton simplu şi de beton slab armat
Un element aşa cum se defineşte la 4.3.6 trebuie reaşezat după cum este indicat la B.3; sarcina minimă
la încercarea la strivire Fv este atunci aplicată vertical la dreapta deschiderii după cum este indicat în
figurile B.1 sau B.2, după caz, având grijă ca aplicarea sarcinii să fie continuă şi fără schimbări bruşte
până la sarcina ultimă (rupere) Fu. Această sarcină trebuie înregistrată în acel moment.
B.4.2 Elemente de beton armat
Plăcile de reducţie intermediare, plăcile de reducţie de acoperire şi elementele de acoperire din beton
armat trebuie reaşezate aşa cum este indicat la B.3; sarcina de probă verticală Fp corespunzătoare este
atunci aplicată vertical la dreapta deschiderii după cum este indicat în figura B.1, având grijă ca aplicarea
sarcinii să fie continuă şi fără schimbări bruşte până la sarcina stabilită. Elementul este atunci scos de
sub sarcină şi orice fisură remanentă măsurată optic în suprafaţă, cu ajutorul unei lupe sau unui
instrument echivalent. Pentru o încercare iniţială de tip izolată, şi atunci când procedurile de eşantionare
vizate o impun, sarcina trebuie apoi crescută în mod continuu şi fără schimbări bruşte până se atinge
sarcina ultimă (rupere) Fu şi această valoare înregistrată.
32
SR EN 1917:2005
Secţiunea C-C
Legendă
1 Placă
2 Plăcuţă de oţel sau fontă
3 Ax rotund
4 Plăcuţă de încărcare de 300 mm x 300 mm
5 Material de interpunere
6 Plăcile pot să conţină un falţ, în care caz, trebuie dispuse pene pentru încercare
7 Pene
33
SR EN 1917:2005
Vedere în plan
Legendă
8 Deschidere pătrată
9 Deschidere circulară
10 Placă dreptunghiulară
11 Placă pătrată
NOTĂ – Latura AB a plăcuţei de încărcare formează o coardă de 300 mm a deschiderii circulare , sau a cercului
înscris într-o deschidere pătrată.
Figura B.1 – Încercări de rezistenţă sub sarcină verticală ale elementelor de acoperire, plăcilor de
reducţie intermediare şi plăcilor de reducţie de acoperire
34
SR EN 1917:2005
Secţiune C-C
Vedere în plan
Legendă
1 Plăcuţă de oţel sau de fontă

2 Ax rotund
3 Plăcuţă de încărcare 300 x 300 mm
4 Cauciuc sau ipsos, grosime 20 mm ± 5 mm
Figura B.2 – Încercarea de rezistenţă sub sarcină verticală a anumitor capete tronconice
35
SR EN 1917:2005
B.5 Exprimarea rezultatelor
B.5.1 Încercări la strivire verticală
Se notează dacă sarcina ultimă (rupere) a fost sau nu mai mare decât sarcina verticală minimă la
încercarea la strivire.
B.5.2 Încercări sub sarcina de probă verticală
Se notează dacă, după suprimarea sarcinii de probă verticală, elementul prezintă fisuri remanente aşa
cum se descrie la 5.2.4.1.
36
SR EN 1917:2005
Anexa C
(normativă)
Metode de încercare pentru determinarea etanşeităţii la apă
C.1 Principiu
Obiectul acestor încercări este să se evalueze dacă un element vertical individual sau o asamblare
individuală rămân etanşe sub presiunea hidrostatică internă stabilită. Încercarea hidrostatică nu este
aplicabilă la elementele verticale care au grosimea de perete mai mare decât 125 mm.
C.2 Aparatură
Aparatura utilizată pentru fiecare dintre aceste încercări trebuie să permită să se fixeze solid elementul
sau elementele, să închidă extremităţile sau deschiderile prin dispozitive adecvate şi să aplice presiunea
de încercare hidrostatică internă stabilită pe durata de timp cerută. Presiunea nu trebuie să depăşească
valoarea stabilită cu mai mult de 10 % şi nu trebuie în nici un caz să fie mai mică decât aceasta. Pentru
încercarea de asamblare, aparatura trebuie să poată primi două elemente, asamblate după cum este
indicat în documentele de producţie.
C.3 Pregătire
La latitudinea producătorului, este permis să se umezească elementele pe o durată de timp maximum de

28 h înainte de încercare; înainte să efectueze încercarea producătorul trebuie să noteze dacă el a optat
sau nu pentru umezire. Suprafaţa exterioară a elementelor trebuie să fie suficient de uscată pentru a
permite evidenţierea oricărui eventual defect de etanşare.
C.4 Mod de lucru (încercare hidrostatică pe element vertical – încercări continue şi

încercări iniţiale de tip)
Elementul trebuie fixat solid în aparatura, extremităţile sale şi tubul sau tuburile de racord sau
adaptoarele închise, apoi trebuie umplut cu apă având grijă să se elimine tot aerul. Presiunea hidrostatică
internă trebuie apoi crescută progresiv până la valoarea stabilită, după cum urmează:
- 40 kPa (0,4 bari sau aproximativ 4 m coloană de apă) pentru elementele de bază ale căminelor de
racord sau de inspecţie şi 30 kPa (0,3 bari sau aproximativ de 3 m coloană de apă) pentru elementele
drepte şi elementele de acoperire ale căminelor de racord sau de inspecţie;
- 50 kPa (0,5 bari sau aproximativ 5 m coloană de apă) pentru elementele de bază, elementele
drepte şi elementele de acoperire ale căminelor de vizitare.
Atunci când încercarea este realizată în poziţie verticală, presiunea hidrostatică trebuie măsurată în planul
de asamblare superior, cu excepţie în cazul când elementul de bază comportă unul sau mai multe tuburi
de racord sau adaptoare, caz în care înălţimea de apă este măsurată începând de la axa racordului situat
cel mai jos. Atunci când un element de acoperire este încercat în poziţie orizontală, presiunea
hidrostatică este măsurată la axa cea mai de jos a elementului.
Presiunea hidrostatică interioară trebuie menţinută pe o durată de 15 min în cursul căreia conformitatea
elementului cu 4.3.6 trebuie verificată înainte ca presiunea internă să nu fie redusă la zero.
37
SR EN 1917:2005
C.5 Mod de lucru (încercarea pe asamblare)
Cele două elemente trebuie asamblate în aparatură cu o garnitură sau un material de etanşare, după
cum se stipulează în documentele de producţie, şi extremităţile sau deschiderile lor închise. Atunci când
producătorul îşi propune să realizeze măsurări periodice ale asamblărilor (a se vedea tabelul G.2),
încercarea iniţială de tip trebuie efectuată asamblând elementele astfel încât combinaţia de toleranţe
admise să fie cea mai defavorabilă. La umplerea ansamblului cu apă, trebuie să se aibă grijă ca din
acesta să se elimine tot aerul.
Trebuie aplicată o presiunea hidrostatică internă de 30 kPa (0,3 bari sau aproximativ de 3 m coloană de
apă) în cazul căminelor de racord sau de inspecţie şi de 50 kPa (0,5 bari sau aproximativ de 5 m
coloană de apă) în cazul altor elemente; această presiune trebuie menţinută pe o durată de 15 min în
cursul căreia conformitatea asamblării cu 4.3.6 trebuie verificată înainte ca presiunea internă să fie
readusă la zero.
Atunci când încercarea este realizată în poziţie verticală, presiunea hidrostatică trebuie măsurată în
planul de asamblare dintre elemente; atunci când încercarea este realizată în poziţie orizontală,
presiunea trebuie măsurată la axa cea mai de jos a elementelor asamblate.
C.6 Alt mod de lucru pentru lucrări asamblate
La latitudinea producătorului, este admis să se combine modurile de lucru specificate la C.4 şi C.5
asamblând complet o lucrare începând de la elementele de încercat şi aplicând simultan presiunea
hidrostatică internă corespunzătoare pentru fiecare element.
C.7 Mod de lucru (asamblare între un element vertical şi un tub de racord sau un adaptor)
C.7.1 Generalităţi
Elementul vertical şi tubul sau tuburile de racord, sau adaptorul sau adaptoarele, trebuie asamblate în
aparatura cu garniturile lor de etanşare eventuale; extremităţile lor trebuie închise. Atunci la umplerea
ansamblului cu apă înaintea încercării, este necesar să se aibă grijă ca din acesta să elimine tot aerul.
C.7.2 Etanşeitate sub deviaţie unghiulară
Se deviază tubul sau tuburile de racord sau adaptorul sau adaptoarele cu un unghi de
12 500/DN milimetri pe metru (sau 12 500/WN conform cu geometria secţiunii interioare a tubului sau
tuburilor de racord sau a adaptorului sau adaptoarelor), sau cu un unghi de 50 mm pe metru, reţinând
valoarea cea mai mică, având grijă ca aceasta să nu antreneze nici o dezordine structurală. În cazul
tuburilor sau adaptoarelor ovoide, deviaţia trebuie să se facă în planul vertical. Trebuie să se evite în
timpul acestei operaţiuni, ca jocul sau jocurile de pozare să nu se închidă din nou într-un punct oarecare
al asamblării; pentru aceasta, se poate de exemplu să se introducă în punctele corespunzătoare o pană
cu grosimea egală cu valoarea medie a jocului indicat în documentele de producţie.
Trebuie aplicată o presiunea hidrostatică internă de 30 kPa (0,3 bari sau aproximativ de 3 m coloană de
apă) în cazul căminelor de racord sau de inspecţie şi de 50 kPa (0,5 bari sau aproximativ de 5 m coloană
de apă) în cazul altor elemente; această presiunea trebuie menţinută pe o durată de 15 min în cursul
căreia conformitatea asamblării cu 4.3.6 trebuie verificată înainte ca presiunea internă să nu fie redusă la
zero.
C.7.3 Etanşeitate la apă sub forfecare
Asamblarea trebuie susţinută după cum este indicat în figura C.1.
38
SR EN 1917:2005
Legendă
1 Axa garniturii de etanşare

Figura C.1 – Încercare la sarcina de forfecare
Dacă o sarcină suplimentară Rs este necesară pentru a se obţine o reacţiune egală cu forţa de forfecare
Fs (a se vedea figura C.1), aceasta trebuie aplicată vertical cât de aproape posibil de peretele elementului
de bază cu o viteză aproximativ de 10 kN pe minut. Valoarea Rs trebuie calculată conform relaţiei
următoare:
Rs = (Fs – Ww/2) x l1 ( l1 - as) ≥ 0, în kilonewtoni
unde:
Ww este greutatea tubului de racord sau adaptorului umplut cu apă, în kilonewtoni.
Sarcina trebuie transmisă prin intermediul unui reazem în formă de V care prezintă un unghi de
deschidere de minimum 120 o, cu lungime de 100 mm. La latitudinea producătorului, reazemul poate fi
prevăzut cu material elastomeric cu grosimea maximă de 20 mm şi cu duritatea medie mai mare sau
egală cu 45 DIDC.
Trebuie aplicată o presiune hidrostatică internă de 30 kPa (0,3 bari sau de aproximativ 3 m coloană de
apă) în cazul elementelor de cămine de racord sau de inspecţie şi de 50 kPa (0,5 bari sau aproximativ de
5 m coloană de apă) în cazul altor elemente . Trebuie apoi aplicată şi menţinutăo sarcină de forfecare Fs
egală, în kilonewtoni, până la 0,03 din DN sau WN conform cu geometria secţiunii interioare a tuburilor de
racord sau a adaptoarelor pe o durată de 15 min în cursul căreia conformitatea elementului cu 4.3.6
trebuie verificată înainte ca presiunea internă să nu fie redusă la zero.
C.7.4 Etanşeitate sub deviaţia unghiulară şi forfecare
În loc să se efectueze separat încercările de etanşeitate sub deviaţia unghiulară şi de etanşeitate sub
forfecare în conformitate cu C.7.2 şi respectiv C.7.3 , producătorul poate să opteze să combine cele două
încercări.
39
SR EN 1917:2005
Încercarea combinată constă, simultan, dintr-o încercare de etanşeitate la apă sub deviaţia unghiulară în
conformitate cu C.7.2 şi dintr-o încercare de forfecare în conformitate cu C.7.3 sub rezerva ca sarcina de
forfecare Fs în kilonewtoni trebuie să fie egală cu 0,01 din DN sau WN, în funcţie de secţiunea interioară
a tuburilor de racord sau adaptoarelor. Deviaţia unghiulară şi sarcina de forfecarea trebuie aplicate în
acelaşi plan şi în aceiaşi direcţie.
Atunci când deviaţia unghiulară prescrisă este atinsă, se procedează la forfecare şi se aplică presiunea
hidrostatică internă în conformitate cu C.7.2 şi C.7.3.
Această prevedere trebuie menţinută pe o durată de 15 min. în cursul căreia conformitatea asamblării cu
4.3.6 trebuie verificată înainte ca presiunea internă să nu fie redusă la zero.
C.8 Exprimarea rezultatelor
Se notează metoda de încercare reţinută şi dacă elementul sau asamblarea a satisfăcut sau nu cerinţele
stabilite.
40
SR EN 1917:2005
Anexa D
(normativă)
Metodă de încercare pentru măsurarea absorbţiei de apă
D.1 Principiu
Obiectul acestei încercări este să evalueze absorbţia la apă prin scufundarea betonului întărit, definită
ca diferenţa între masa unei probe scufundate în apă şi masa aceleiaşi probe după uscare, raportată la
masa în stare uscată.
D.2 Probă
Masa probei, atunci când este decupată dintr-un element întărit, nu trebuie să fie mai mică de 2 kg şi nici
mai mare de 4 kg.
D.3 Aparatură
Aparatura constă dintr-o etuvă ventilată reglată la 105 o C ± 5 o C şi dintr-o balanţă cu exactitate egală cu
0,05 % din masa probei.
D.4 Mod de lucru
D.4.1 Determinare a masei m1 a probei scufundate

Se ţine proba la o temperatură de 20 oC ± 3 oC, apoi aceasta se scufundă în apa de la robinet la aceeaşi
temperatură până la masă constantă. Această operaţie trebuie realizată pe etape, scufundând proba
succesiv, la intervale de o oră, aproximativ de 1/3 din înălţime, apoi aproximativ de 2/3 din înălţime şi în
sfârşit pe toată înălţimea sa cu o acoperire finală de 20 mm.
Se consideră că masa constantă m1 este atinsă atunci când diferenţa de masă între două cântăriri efectuate
la interval de 24 h ± 1 h este mai mică decât 0,1 % din valoarea medie a masei probei scufundate.
Înaintea oricărei cântăriri, se usucă suprafaţa probei, de exemplu cu un burete (udat şi stors) ca să
elimine toată apă superficială.
D.4.2 Determinare a masei m2 a probei în stare uscată
Se usucă proba până la masă constantă într-o etuvă ventilată la o temperatură de 105 oC ± 5 oC.
NOTĂ – Este recomandat să se verifice dacă capacitatea şi ventilaţia etuvei sunt suficiente pentru a usca numărul de
probe introduse. Se recomandă să nu se introducă probe umede înainte ca precedentele să nu fie complet uscate.
Se determină masa m2 după răcirea probei la o temperatură de 20 oC ± 3 oC. Se consideră că masa

constantă m2 este atinsă atunci când diferenţa de masă între două cântăriri efectuate la cel puţin 24 h
interval este mai mică decât 0,1 % din valoarea medie a masei probei uscate.
D.5 Exprimarea rezultatelor
Coeficientul de absorbţie a apei prin scufundare, Aw exprimat în procente, cu rotunjire la două zecimale
apropiate, este dedus cu relaţia următoare şi notat:
Aw = 100 x (m1 – m2) /m2

unde:
m1 este masa constantă a probei scufundate.
m2 este masa constantă a probei în stare uscată .
41
SR EN 1917:2005
Anexa E
(normativă)
Metode de încercare referitoare la treptele fixate
E.1 Principiu
Obiectul acestor încercări este să se evalueze rezistenţa treptelor fixate supuse la o sarcină verticală
sau la un efort de smulgere orizontal.
E.2 Aparatură
E.2.1 Încercare la sarcină verticală
Aparatura trebuie alcătuită din:
- un poanson de încercare care poate să distribuie sarcina uniform pe o lungime de 90 mm ± 5 mm;
- un dispozitiv care poate să aplice o sarcină mai mare cu cel puţin 25 % decât Fd . Exactitatea
dispozitivului trebuie să fie de ± 3 % din sarcina aplicată;
- un dispozitiv care să permită să se măsoare deformaţiile cu o exactitate de ± 5 mm.
E.2.2 Încercare la smulgere orizontală

Aparatura trebuie alcătuită din:
- un poanson de încercare care poate să distribuie uniform sarcina pe o lungime de 90 mm ± 5 mm;
- un dispozitiv hidraulic sau mecanic care poate să exercite o forţă mai mare decât F1 şi echipat cu un
dispozitiv care permite să se măsoare această forţă. Dispozitivul de încercare trebuie să aibă o
exactitate de ± 3 % din forţa aplicată.
E.3 Pregătire
Treapta trebuie să fie fixată într-un element în conformitate cu metoda indicată în documentele de
producţie şi lăsată în aşteptare până când materialul de fixare este întărit.
E.4 Mod de lucru
Pentru măsurarea deformaţiei trebuie stabilit un reper în axa planului superior al treptei.
Se aplică atunci sarcina în axa şi perpendicular pe planul superior, cum este indicat în figura E.1 cu o
viteză de 1 kN până la 3 kN pe minut. Se notează deformaţia pentru sarcina de încercare după ce
aceasta a fost menţinută timp de un minut. Se suprimă apoi sarcina şi se efectuează o citire în axa
planului superior al treptei.
Trebuie notate cele două valori ale deformaţiei.
Efortul de smulgere trebuie aplicat în axa planului superior al treptei, după cum este indicat în figura E.1
fără schimbări bruşte, durata de încărcare nu trebuie să depăşească 60 s. Sarcina trebuie suportată timp
de un minut.
42
SR EN 1917:2005
Legendă
1 Sarcină verticală
2 Efort de smulgere
Figura E.1 – Dispozitiv de încercare pentru sarcina verticală şi smulgere orizontală
E.5 Exprimarea rezultatelor
Trebuie notate deformaţiile sub sarcină verticală precum şi deformaţia remanentă după suprimarea
sarcinii.
Se notează dacă treapta a rezistat sau nu la efortul de smulgere orizontal aplicat.
43
SR EN 1917:2005
Anexa F
(normativă)
Sistem de asigurare a calităţii la producător
F.1 Organizare
F.1.1 Responsabilitate şi autoritate
Trebuie definite responsabilitatea, autoritatea şi relaţiile tuturor persoanelor care conduc, efectuează şi
verifică sarcinile care au o incidenţă asupra calităţii. Aceasta priveşte în special persoanele care au
nevoie de libertate şi de autoritate organizatorică pentru:
- a declanşa acţiuni care să prevină apariţia repetată a neconformităţilor;
- a identifica şi înregistra orice problemă de calitate referitoare la produs.
F.1.2 Reprezentant al managementului pentru controlul producţiei în uzină
Producătorul trebuie să desemneze o persoană care, faţă de alte responsabilităţi, trebuie să aibă
autoritatea, cunoştinţa şi experienţa producţiei de elemente, care sunt necesare pentru a-şi asuma
responsabilitatea conducerii şi supervizării procedurilor de control al producţiei în uzină şi pentru a se
asigura că cerinţele impuse sunt aplicate în mod permanent.
F.1.3 Verificare de către management

Sistemul de control al producţiei adoptat pentru a satisface la cerinţele prezentei anexe trebuie examinat
de către producător cu frecvenţa specificată în documentele de producţie pentru a se asigura că el
rămâne în mod constant adecvat şi eficace. Înregistrările acestor examinări trebuie păstrate în
permanenţă.
F.1.4 Documente de producţie
După caz, documentele de producţie trebuie să conţină informaţiile următoare:
- asamblarea între elemente verticale (4.1.2 / C.2 / C.5);
- valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului (4.2.2);
- înălţimea interioară a elementelor verticale şi capetelor tronconice (4.3.3);
- grosimea de perete a capetelor tronconice şi elementelor de bază (4.3.3);
-- distanţa verticală a treptelor (4.3.3);
- dimensiunile şi toleranţele profilurilor asamblărilor (4.3.3 / 6.2) şi garniturilor de etanşare precum şi

frecvenţa măsurărilor (G);
- conţinutul de fibre de oţel (5.1.1);
- armăturile (5.2.1 /.6.3.1 / F.9);
- fixarea treptelor (E.3);
- frecvenţa de examinare a sistemului de control al producţiei (F.1.3);
44
SR EN 1917:2005
- dacă se procedează la un control curent sau redus al rezistenţei la strivire a elementelor drepte de
beton armat (H.1.1);
- eforturile de tracţiune-încovoiere (J).
- geometria secţiunii elementului (J).
F.2 Sistem de control al producţiei în uzină
Producătorul trebuie să stabilească şi să actualizeze un sistem documentat de control al producţiei în

uzină care să permită să se asigure că elementele sunt conforme cu cerinţele specificate. O atenţie cu
totul specială trebuie acordată aspectelor următoare:
- pregătirea procedurilor şi instrucţiunilor documentate referitoare la sistemul de control al producţiei în

uzină, în conformitate cu cerinţele prezentului standard european;
- aplicarea efectivă a procedurilor şi instrucţiunilor documentate referitoare la sistemul de control al

producţiei în uzină.
F.3 Controale şi încercări
F.3.1 Generalităţi
Ansamblul instalaţiilor, echipamentelor şi personalului necesare pentru a realiza controalele şi încercările

cerute trebuie să fie disponibile. Această cerinţă poate de asemenea să fie satisfăcută dacă, prin
contract, producătorul sau reprezentantul său face să intervină un furnizor (menţinându-se
responsabilitatea primului) care deţine instalaţiile, echipamentele şi personalul necesare. Ansamblul

aparaturii de încercare şi de măsurare trebuie etalonat, controlat şi menţinut în bună stare astfel încât să
poată să dovedească conformitatea elementelor cu cerinţele impuse. Documentaţia şi certificatele
referitoare la această aparatură trebuie ţinute la dispoziţie. Echipamentele trebuie utilizate ca să asigure
că incertitudinea de măsurare este cunoscută şi compatibilă cu aptitudinea cerută în ceea ce priveşte
măsurarea.
F.3.2 Stadiul controalelor şi încercărilor
Dacă este cazul, stadiul controalelor şi încercărilor elementelor trebuie identificată prin mijloace care
indică conformitatea sau neconformitatea elementelor evidenţiate prin controalele şi încercările efectuate.
Marcarea elementelor poate fi efectuată în decursul producţiei, cu condiţia ca orice marcă de certificare şi
ca numărul standardului european să fie şterse de pe elementele cu defecte.
F.3.3 Încercări
Încercările trebuie realizate în conformitate cu metodele de încercare stabilite în prezentul standard

european
F.3.4 Înregistrarea controalelor şi încercărilor
Rezultatele controlului producţiei în uzină trebuie să fie corect înregistrate. Registrul (le) trebuie să
conţină descrierea elementelor, data de producţie, metoda de încercare utilizată, rezultatele încercării,
limitele utilizate precum şi semnătura persoanei care a realizat controlul.
Atunci când elementele controlate nu satisfac prezentul standard european sau dacă vreun indiciu arată
că ele nu satisfac, registrul (le) producătorului trebuie să conţină o notă care să indice măsurile luate
pentru a face faţă situaţiei (de exemplu, realizarea unei noi încercări şi/sau acţiuni corective la nivelul
procedeului specific considerat).
Registrul (le) producătorului trebuie păstrat (te) timp de cel puţin cinci ani.
45
SR EN 1917:2005
F.3.5 Reclamaţii
Detaliile despre toate reclamaţiile primite în ceea ce priveşte calitatea elementelor trebuie corect
înregistrate. Registrul sau registrele trebuie să conţină descrierea produsului, identificarea şantierului,
data de producţie, natura reclamaţiei şi acţiunea întreprinsă în consecinţă.
F.4 Acţiune cerută în caz de neconformităţi
F.4.1 Rezultate nesatisfăcătoare
Dacă rezultatul unei încercări sau al unui control referitor la un element nu este satisfăcător, producătorul
trebuie să ia imediat măsurile necesare pentru a remedia defectul. O dată defectul corectat, încercarea
sau controlul vizat trebuie repetate fără întârziere, cu condiţia ca acesta să fie tehnic posibil şi necesar
pentru a dovedi că defectele au fost corectate.
F.4.2 Neconformităţi
Neconformităţile (adică elementele neconforme cu una sau mai multe cerinţe ale prezentului standard
european) trebuie izolate şi marcate în consecinţă.
F.4.3 Informarea clientului
Dacă este necesar, în cazul în care elementele au fost livrate înainte ca rezultatele încercărilor să fie
cunoscute, trebuie făcută o notificare către clienţi cu scopul de a evita orice deteriorare care ar rezulta.
Dacă elementele au fost livrate şi dacă producţia lor este respinsă atunci la evaluarea ulterioară a
acceptabilităţii, producătorul trebuie să notifice la fiecare dintre clienţi elementele produse şi livrate
începând de la precedenta evaluare că nu poate fi asigurată conformitatea acestor elemente.
F.5 Manipulare, depozitare, ambalare şi livrare a elementelor
F.5.1 Generalităţi
Producătorul trebuie să stabilească, să documenteze şi să actualizeze procedurile de manipulare, de

depozitare, de condiţionare şi de livrare a produsului..
F.5.2 Manipulare
Producătorul trebuie să utilizeze metode de manipulare care să evite degradarea sau deteriorarea.
F.5.3 Depozitare
Producătorul trebuie să dispună de suprafeţe de depozitare sigure pentru a se evita degradarea sau
deteriorarea produselor până la livrare.
F.5.4 Ambalare şi marcare
Producătorul trebuie să controleze procedeele de ambalare, de păstrare şi de marcare (inclusiv

materialele utilizate) atât cât este necesar pentru a se asigura conformitatea cu prezentul standard
european.
F.5.5 Trasabilitate
Elementele sau grupele de elemente livrate trebuie să fie definitiv identificabile şi trebuie asigurată
trasabilitatea lor în ceea ce priveşte datele de producţie. Pentru aceasta, producătorul trebuie să
stabilească şi să actualizeze înregistrările stabilite prin specificaţia tehnică aplicabilă şi să marcheze în
consecinţă elementele sau documentele de livrare.
46
SR EN 1917:2005
F.6 Instruire şi personal
Producătorul trebuie să stabilească şi să actualizeze procedurile pentru instruirea întregului personal

însărcinat cu o activitate care are o incidenţă asupra calităţii. Persoanele însărcinate să execute sarcini
speciale trebuie calificate pe baza unei instruiri iniţiale, unei instruiri suplimentare şi/sau unei experienţe
corespunzătoare, după caz. Trebuie actualizate înregistrările corespunzătoare referitoare la instruire.
F.7 Control al materialelor
Trebuie notate rezultatele numerice, şi cele care necesită o acţiune urmată de controale şi de încercări
specificate în tabelele de la F.1 până la F.8 inclusiv.
Tabelul F.1 se aplică pentru toate materialele.
Tabelul F.2 se aplică, de asemenea, pentru toate materialele:
- necertificate de către o terţă parte care se conformează cu EN 45011;
- care nu sunt produse în cadrul unui sistem de asigurare a calităţii conform cu EN ISO 9001 şi certificate
de către o terţă parte care se conformează cu EN 45012;
- care nu sunt produse de către o organizaţie care practică un sistem de asigurare a calităţii conform cu
prezentul articol şi care să fie auditat de către producător.
Tabelul F.1 – Controlul tuturor materialelor

Materiale Controale/încercări Obiectiv Frecvenţă minimă
Toate materialele Controlul borderoului de Să se asigure La fiecare livrare

livrare(şi, eventual al etichetei conformitatea livrării cu
pe conteiner) care arată comanda precum şi
conformitatea cu comanda provenienţa dintr-o sursă
(comanda trebuie să corectă
menţioneze specificaţia (le)
47
SR EN 1917:2005
Tabelul F.2 – Controlul anumitor materiale
Materiale Controale /încercări Obiectiv Frecvenţă minimă
1.Ciment Să se asigure de Un control la fiecare

Producătorul trebuie să verifice
conformitate 1000 tone, dar cel puţin de
conformitatea cu specificaţia (le)
două ori pe lună
2. Agregate Control vizual al livrării Compararea cu La fiecare livrare
aspectul normal în
ceea ce priveşte Pentru fiecare sursă şi
granulometria, fiecare granulometrie
forma, impurităţile
sau poluarea 1.La prima livrare dintr-o
nouă sursă
3. Analiza granulometrică prin Să evalueze 2.În caz de incertitudine

cernere conformitatea cu după un control vizual
standardul sau cu
granulometria 3.O dată pe săptămână,
convenită mai des dacă condiţiile
locale sau de livrare fac
necesar aceasta
4. Agregate Încercări pentru a determina Să evalueze 1 La prima livrare dintr-o
prezenţa de impurităţi organice prezenţa şi nouă sursă
sau conţinutul de cochilii cantitatea de
impurităţi sau de 2.În caz de incertitudine
poluanţi după un control vizual

5. Aditivi Control vizual al aditivilor Compararea cu La fiecare livrare
aspectul normal
6. Măsurarea masei volumice Compararea cu La fiecare livrare

masa volumică
normală
7. Adaosuri Control vizual al adaosurilor Compararea cu La fiecare livrare
aspectul normal
8. Apă de Analiză chimică sau încercarea Să se asigure că Numai dacă apa nu
amestec în conformitate cu specificaţia de apa nu conţine provine dintr-o reţeaua de
referinţă compuşi nocivi distribuţie publică:
1 La prima utilizare dintr-o

nouă sursă
2 În caz de incertitudine
după un control vizual
3. O dată pe an
4. De trei ori pe an atunci
când apa provine dintr-un
curs de apă
9. Fibre de oţel Producătorul trebuie să verifice Să se asigure se La fiecare livrare dar nu
conformitatea cu specificaţia (le) conformitate mai mult de o dată pe lună
10. Oţel beton Producătorul trebuie să verifice Să se asigure de La fiecare livrare dar nu
11. Garnituri de Producătorul trebuie să verifice Să se asigure de La fiecare livrare dar nu
etanşare şi conformitatea cu specificaţia (le) conformitate mai mult de o dată pe lună
materiale de
etanşare
12. Trepte Producătorul trebuie să verifice Să se asigure de La fiecare livrare dar nu
48
SR EN 1917:2005
F.8 Control al echipamentului
Tabelul F.3 se aplică pentru controlul echipamentului.
Tabelul F.3 – Controlul echipamentului
Echipament Controale/ încercări Obiectiv Frecvenţă minimă

1. Depozitare Conform cu necesitatea Să se evite riscurile poluării O dată pe săptămână
2. Aparatură de Controlul vizual al funcţionării Să se asigure buna O dată pe zi
cântărire funcţionare a aparaturii
3. Verificarea exactităţii Să se evite inexactitatea 1. Cu ocazia instalării

cântăririlor cântăririlor 2. De două ori pe an
3. În caz de orice
incertitudine ori care ar fi
aceasta
4. Dozatoare de Controlul vizual al funcţionării Să se asigure că dozatorul Primul amestec al zilei

aditivi este curat şi funcţionează pentru fiecare aditiv
corect
Verificarea exactităţii 1. Cu ocazia instalării
5. Să evite inexactitatea dozării 2. De două ori pe an
3. În caz de orice
aceasta
6. Dozatoare de Compararea cantităţii reale Să evite imprecizia de dozare 1. Cu ocazia instalării
apă dozate cu indicaţia 2. De două ori pe an
contoarului de apă 3. În caz de orice

aceasta
7 Dispozitiv de Control vizual Să se asigure că sistemul de O dată pe zi
dozare dozare funcţionează corect
volumetrică
Să se asigure exactitatea 1. Cu ocazia instalării
8. Comparare a masei reale a dozării
componentelor amestecului 2. Din trei în trei luni
cu masa prevăzută, printr-o
metodă adecvată cu 3. În caz de orice
dispozitivele volumetrice incertitudine ori care ar fi
aceasta
9.Malaxoare Control vizual Să verifice uzura O dată pe săptămână
echipamentului de malaxare
10. Tipare şi Control vizual Să se verifice curăţenia O dată pe zi
rondele de bază tiparelor şi rondelelor de bază
Să se controleze uzura
11. Controale dimensionale Cu ocazia instalării sau
reinstalării tiparului sau cu
ocazia reînnoirii
echipamentului
F.9 Control al procedeelor
Tabelul F.4 se aplică la controlul compoziţiei betonului faţă de cea prevăzută.
Tabelul F.5 se aplică la controlul producţiei.
Tabelul F.6 se aplică la controlul marcării şi depozitării.
Tabelul F.7 se aplică la controlul livrării.
49
SR EN 1917:2005
Tabelul F.4 – Controlul compoziţiei betonului
Element al
procedeului Controale/ încercări Metodă Frecvenţă minimă
1. Beton Conţinut de cloruri Calcul al conţinutului de La pornire şi la fiecare

cloruri modificare a livrării
2. Amestecare corectă Control vizual O dată pe zi pentru fiecare

malaxor
Se verifică dacă reţeta
3 Compoziţia O dată pe zi pentru fiecare
Dozaje corecte betonului utilizată este
amestecului malaxor
corectă
Tabelul F.5 – Controlul producţiei în uzină
Element al
4. Producţie Procedeu de producţie corect Verificarea conformităţii cu O dată pe zi

documentele de producţie
5. Armături - Distanţa medie şi procentul de Verificarea conformităţii cu O dată pe zi
armături periferice pe înălţimea documentele de producţie,
interioară; cu prezentul standard şi cu
specificaţiile de calcul
- distanţa faţă de extremităţile
capetelor drepte şi mufelor;
- distanţa medie şi procentul de

armături din toate elementele
nevizate de criteriile de mai sus
6. Produs Dimensiunea (le) semnificativă (e) Măsurare La pornire şi o dată pe zi
conform cu procedeul specific
Tabelul F.6 – Controlul marcării şi depozitării
Element al
7. Marcare Marcarea produselor Control vizual O dată pe zi

8. Depozitare Izolarea produselor neconforme Control vizual O dată pe zi
Tabelul F.7 – Controlul livrării
Element al
9. Marcare Marcare corectă a Control vizual O dată pe zi

produselor/documentelor
10. Încărcare Încărcare corectă Control vizual O dată pe zi
F.10 Control al aparaturii de laborator
Tabelul F.8 se aplică la controlul aparaturii de laborator.
50
SR EN 1917:2005
Tabelul F. 8 – Control al aparaturii de laborator
Aparatură Controale/ încercări Metodă Frecvenţă

minimă
1. Aparatură de Determinarea Etalonare cu referinţă la O dată pe an
măsurare dimensiunilor etalonul oficial
2. Aparatură de Determinarea masei Etalonare cu referinţă la O dată pe an

cântărire etalonul oficial
3. Dispozitiv de Determinarea temperaturii Etalonare cu referinţă la O dată pe an

măsurare a temperaturii etalonul oficial
4. Dispozitiv de Determinarea sarcinii Etalonare cu referinţă la O dată pe an

încercare a rezistenţei etalonul oficial
mecanice
5. Dispozitiv de Determinarea presiunii Etalonare cu referinţă la O dată pe an

încercare de etalonul oficial
etanşeitate
51
SR EN 1917:2005
Anexa G
(normativă)
Eşantionare pentru controlul produselor finite

Tabelul G.1 se aplică la controlul produselor finite atunci când se cere în conformitate cu 6.1.
Tabelul G.1 – Moduri de lucru de eşantionare
Paragraf Încercare Încercare iniţială de tip Supraveghere de rutină

*)
4.2.2.1 Rezistenţa carotelor 1N J
4.2.7.1 Absorbţie la apă 3S 1 G / lună
4.3.2 Control vizual al aspectului Toate elementele încercate Toate elementele încercate
suprafeţei
- elemente 3N 3Y
- profiluri de asamblări a se vedea tabelul G.2 a se vedea tabelul G.2
4.3.5 Rezistenţă la strivire 3 S în cazul betonului simplu a se vedea tabelul H.1
sau slab armat
1 S în cazul betonului armat
4.3.6 Rezistenţă sub sarcină 3 S în cazul betonului simplu a se vedea tabelul H..2
verticală sau slab armat
1 S în cazul betonului armat
4.3.7 Trepte fixate 3Z 1 Z/1000 trepte fixate
4.3.8 Etanşeitate la apă:
- hidrostatică ( t ≤ 125 mm) 3W a se vedea tabelul H.2

- asamblări a se vedea tabelul G.2 a se vedea tabelul G.2
- asamblare între un element a se vedea tabelul G.2 a se vedea tabelul G.2
şi un tub de racord sau un
adaptor
5.2.1 Armături 1N Toate elementele de beton
armat care au fost încercate
la rupere
5.2.2 Acoperire 1 N pe fiecare element care Toate elementele care au
a fost supus la încercarea de fost încercate conform cu
tip conform cu 5.2.3 sau 5.2.3 sau 5.2.4 şi, în cazul
5.2.4, sau aparat de utilizării unui aparat de
măsurare a acoperirii pentru măsurare a acoperirii, 2
alte elemente N/zi
G este încercarea pe grupă;
J este încercarea pentru 500 elemente produse pe grupă, cu un minimum de una pe lună;
N este încercarea pe tip şi dimensiune nominală;
S este încercarea pe tip, dimensiune nominală şi rezistenţă;
W este încercarea pe tip, dimensiune nominală şi grosime de perete identică;
Y este încercarea pe tip, dimensiune nominală şi rezistenţă pentru 1000 elemente produse, cu un minimum de una
pe tip şi an;
Z este încercarea pe tip de treaptă şi metodă de fixare;

*)
J se referă la mai multe carote prelevate din acelaşi element (a se vedea 6.8).
52
SR EN 1917:2005
Tabelul G.2 – Eşantionare pentru încercările de etanşeitate la apă pe asamblări şi pe asamblări

între elemente şi tuburi de racord sau adaptoare
Încercări
1) asamblări;
2) asamblări între elemente şi tuburi de racord sau adaptoare:
- deviaţie unghiulară; şi
- forfecare;
sau
- deviaţie unghiulară şi forfecare combinate.
Încercări iniţiale de tip Supraveghere de rutină
Două asamblări identice O asamblare pentru 1000 elemente produse, cu un minimum de o

încercare pe an:
- cu acelaşi profil de garnitură (dacă este cazul);
- cu acelaşi profil efectiv al asamblării după realizarea asamblării ;

sau, la latitudinea producătorului, dacă încercarea iniţială de tip a

fost realizată cu succes pentru toleranţele cel mai defavorabile, este
admis să nu se verifice decât dimensiunile asamblării şi garniturilor
de etanşare cu frecvenţa declarată în documentele de producţie, cu
un minimum de :
- un element pentru 25 elemente produse, pentru fiecare dimensiune

nominală şi fiecare tip;
- un element pe zi pentru fiecare dimensiune nominală şi fiecare tip.
53
SR EN 1917:2005
Anexa H
(normativă)
Eşantionare pentru controlul continuu al rezistenţei la strivire,

al rezistenţei sub sarcină verticală şi al etanşeităţii la apă
(încercare hidrostatică pe elemente verticale)
H.1 Frecvenţa controalelor şi interpretarea rezultatelor
H.1.1 Frecvenţa controalelor
Atunci când controlul se face pe bază de evaluări individuale (a se vedea H.4.1), controlul intensificat
trebuie întotdeauna aplicat cu ocazia evaluării rezultatelor de încercare la strivire şi de rezistenţă sub
sarcină verticală care priveşte elemente de beton simplu sau slab armat. Cu ocazia evaluării tuturor
celorlalte rezultate de încercări, frecvenţele controalelor corespund la trei tipuri de controale, cu severitate
descrescătoare după cum urmează:
- control intensificat: trebuie aplicat, cerinţă cu cerinţă, cu ocazia unei noi producţii sau unei schimbări
de procedeu de producţie sau cel puţin atunci când se aplică regulile de trecere de la un nivel de
control la un altul de la anexa H.2;
- control normal: trebuie aplicat, cerinţă cu cerinţă, cu frecvenţele stabilite, atunci când procedeul
specificat este sub control sau atunci când se aplică regulile de trecere de la anexa H.2;
- control redus: o frecvenţă de eşantionare redusă poate fi aplicată, cerinţă cu cerinţă, atunci când
regulile de trecere din anexa H.2 permit.
Controlul rezistenţei la strivire a elementelor drepte inferioare şi superioare de beton simplu se face în
mod normal la sarcina ultimă (rupere) Fu . Totuşi, printr-un procedeu specific şi la latitudinea
producătorului, acest control poate să se facă în mod esenţial la sarcina de strivire minimă, Fn , în
conformitate cu anexa J.
La latitudinea producătorului, controlul rezistenţei la strivire al elementelor drepte inferioare şi superioare

de beton armat trebuie să fie de nivel « curent », fie de nivel « redus » specificat în tabelul H.1, iar
valoarea reţinută trebuie stipulată în documentele de producţie.
H.1.2 Interpretarea rezultatelor
Acceptabilitatea încercărilor continue şi a supravegherii de rutină trebuie determinată individual sau

statistic în conformitate cu prevederile de la articolul H.4.
H.2 Aplicarea regulilor de trecere de la un nivel de control la un altul
H.2.1 Trecere de la control intensificat la control normal
Controlul intensificat trebuie să continue până când cinci probe consecutive satisfac cerinţele respective,
după care controlul normal poate fi aplicat sau reluat.
H.2.2 Întreruperea controlului
Dacă 10 probe consecutive rămân supuse la controlul intensificat, planul de eşantionare trebuie
suspendat până ce se iau măsuri pentru ca să se amelioreze calitatea produselor controlate.
54
SR EN 1917:2005
H.2.3 Trecere de la control normal la control redus
Controlul redus trebuie aplicat atunci când controlul normal este în vigoare, în măsura în care sunt
îndeplinite condiţiile următoare:
- ultimele 10 probe se dovedesc conforme cu cerinţa considerată; şi
- producţia este sub control.
H.2.4 Trecere de la control redus la control normal
Atunci când controlul redus este în vigoare, controlul normal trebuie reluat dacă una din situaţiile
următoare se produce la primul control (adică înainte de orice neacceptare):
- o probă se dovedeşte neconformă cu cerinţa considerată;
- producţia devine necontinuă sau este întârziată;
- alte condiţii cer ca s[ fie reluat controlul normal.
H.2.5 Trecere de la control normal la control intensificat
Atunci când controlul normal este în vigoare, controlul intensificat trebuie reluat dacă două probe sau mai
multe se dovedesc neconforme cu cerinţa considerată, pentru cinci încercări consecutive ale controlului
normal.
H.3 Control intensificat, normal şi redus
H.3.1 Control intensificat
Controlul intensificat corespunde la o frecvenţă de eşantionare dublă faţă de cea a controlului normal.
H.3.2 Control normal
Probele trebuie prelevate şi încercate în conformitate cu ceea ce urmează:
- rezistenţa la strivire şi rezistenţa sub sarcină verticală;
după cum se defineşte în tabelul H.1;
- etanşeitate la apă (încercarea hidrostatică pe element vertical):
după cum se defineşte în tabelul H.2.
55
SR EN 1917:2005
Tabelul H.1 – Controlul rezistenţei la strivire (elemente drepte) şi a rezistenţei sub sarcină
verticală (elemente de reducţie şi elemente de acoperire)
Material Simbol (uri) Frecvenţa de eşantionare pentru încercarea elementelor a de

aceleaşi dimensiuni şi valori ale rezistenţei nominale,
produse de către un dispozitiv sau o unitate de producţie
specifice (control normal)
Rezistenţa Rezistenţa Iniţială, Globală b
la strivire sub sau după o Producţia pe Frecvenţă de eşantionare
c
sarcină întrerupere săptămână
verticală de 18 luni
sau mai
mult
1 2 3 4 5 6
Beton simplu Fu Fu Una la <750 elemente Un element pentru 500
d
(fără să pornirea elemente produse, dar cel
utilizeze producţiei puţin patru pe an
opţiunea de ≥ 750 elemente Un element pentru 750
la anexa J) elemente produse
Beton simplu Fn - - <750 elemente Un element pentru 500
(care elemente produse, dar cel
utilizează puţin patru pe an
opţiunea din ≥ 750 elemente Un element pentru 750
anexa J) elemente produse
Fu - Una la Un element din 5 în 5 dintre cele alese pentru Fn
d
pornirea dar cel puţin unu din patru în patru săptămâni
producţiei
Beton slab 0,67Fn+Fu Fu Una la <750 elemente Un element pentru 500

armat +0,67 Fn pornirea d elemente produse, dar cel
producţiei puţin patru pe an
≥ 750 elemente Un element pentru 750
elemente produse
Beton armat Fc=0,67Fn Fp Una la <250 elemente Un element pentru 250
(control pornirea d elemente produse, dar cel
curent) producţiei puţin două pe an
250< elemente<750 Unu pe săptămână c
elemente produse
Fu Fu Una la Un element din 5 în 5 dintre cele alese pentru Fn dar
pornirea d cel puţin unu pe an
producţiei
Beton armat Fc=0,8Fn - Una la <250 elemente Un element pentru 500
(control pornirea d elemente produse, dar cel
redus) producţiei puţin patru pe an
250≤ elemente<750 Un element din două în
două săptămâni
elemente produse
1,2 Fn - Una la Un element din 5 în 5 dintre cele alese pentru Fn
pornirea d dar cel puţin unu pe an
producţiei
„continuă”
56
SR EN 1917:2005
„continuare”
a
O probă semnifică un element.
b
Inclusiv proba prevăzută în coloana 4.
c
semnifică cinci zile consecutive de producţie a elementelor care au aceleaşi dimensiuni şi valori de rezistenţe
nominale.
d
semnifică în afară de încercări iniţiale de tip (a se vedea 7.2.2), dar, din cauză că toate probele trebuie
prelevate în mod aleatoriu, (a se vedea 3.1.30), nu este neapărat primul element din producţia normală.
NOTA - Rezultatul efectiv al încercării Fa pentru elementele drepte trebuie utilizat pentru Fc, Fn şi Fu după caz
(a se vedea A.5).
Tabelul H.2 – Controlul etanşeităţii la apă (hidrostatică pe element vertical)
Grosimea teoretică a peretelui Producţia maximă în cursul zilelor de producţie consecutive care
preced eşantionarea în cazul controlului normal pentru fiecare tip,
(t) dimensiune nominală şi grosime de perete a
mm
t ≤ 40 ≤ 250
40 < t ≤ 100 ≤ 500
100 <t ≤ 125 ≤ 1 000
125 < t -
a
Dacă o dimensiune nominală, un tip sau o grosime de perete anumite nu au fost produse în cursul unei
perioade de 60 zile de producţie consecutive, trebuie procedat la o eşantionare cu ocazia repornirii producţiei,
sub rezerva de cel puţin o eşantionare pe an.
H.3.3 Control redus
Frecvenţa de eşantionare a controlului redus corespunde la jumătate din cea a controlului normal.
H.3.4 Exemple
În tabelul H.3 sunt prezentate exemple de frecvenţe de eşantionare pentru inspecţia rezistenţei la strivire
şi al rezistenţei sub sarcină verticală în conformitate cu tabelul H.1.
57
SR EN 1917:2005
Figura H.3 – Exemple de frecvenţe de eşantionare pentru inspecţia rezistenţei la strivire (elemente drepte) şi a rezistenţei sub sarcină
verticală(plăci de reducţie intermediare şi de acoperire) (inspecţie curentă).
Maşină sau Zile de producţie ale numărului cumulat de elemente

Materia
instalaţie de Produs Acţiune
l
producţie specifică 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Elemente produse : 250 500 750 1 000 1 250 1 500 1 750 2 000 2 250 2 500 2 750 3 000 3 250 3 500 3 750
Cămin de racord LN/WN 600/450,

Maşină “A” Beton simplu
clasa de rezistenţă 20 Probe prelevate : 11>> < 12 > < 12 > < 12 > < 12 >
Element drept DN 1 200, clasa de Elemente produse : 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1 000 1 100 1 200 1 300 1 400 1 500
Maşină “B” Beton simplu
rezistenţă 30 Probe prelevate : 11 >> < 13 > < 13 >
Element drept DN 1 000, clasa de Elemente produse : 100 200 300 400 5004 6004 700 800 900 1 000
Beton simplu
rezistenţă 20 Probe prelevate : 11 >> < 13 >
Maşină “C”
Beton slab Element drept DN 1 000, clasa de Elemente produse : 100 200 300 400 5005
armat rezistenţă 30 Probe prelevate 11 >>
Elemente produse : 250 500 750 1 000 1 250 1 500 1 750 2 000 2 250 2 500 2 750 3 000 3 250 3 500 3 750
Element drept DN 1 200, clasa de Probe prelevate (Fc) :
Maşină “D” Beton armat 11 >> < 16 > < 16 > < 16 > < 16 >
rezistenţă 30
Probe prelevate (Fu) : 11>>
Elemente produse : 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1 000 1 100 1 200 1 300 1 400 1 500
Beton Placă de reducţie DN 1 200 cu Probe prelevate (Fp) :
Maşină “E” 11 >> < 17 > < 17 >
armat deschidere DN 900
Probe prelevate (Fu) : 11 >>
Element reducător de element

Elemente produse : 50 100 150 200 2504 3004 350 400 450 500
Probe prelevate (Fp) :
drept DN 1 200 până la 11 >> < 18 >
element drept DN 1 000 Probe prelevate (Fu) :
Beton 11 >>
Instalaţie de producţie “F”
armat Elemente produse : 30 60 90 120 1509
Element de acoperire Probe prelevate (Fp) :
DN 1 000 11 >>
Probe prelevate (Fu) : 11 >>
Elemente produse : 10 20 30 40 50 60 70 80
Cap tronconic de DN 1 250
Beton Probe prelevate (Fp) :
Instalaţie de producţie “G” până la DN 1 000 de 200 mm 11 >>
armat
înălţime Probe prelevate (Fu) : 11 >>
1 A se vedea coloana 4 a tabelului H.1

2 A se vedea coloana 5 şi 6 a tabelului H.1 pentru mai mult de 750 elemente de beton simplu produse pe săptămână.
3 A se vedea coloana 5 şi 6 a tabelului H.1 pentru mai puţin de 750 elemente de beton simplu produse pe săptămână.
4 Producţie de zile consecutive
5 Mai puţin de 750 elemente de beton slab armat produse pe săptămână astfel încât proba prelevată la pornirea producţiei constituie cea prescrisă (a se vedea coloana 5 şi 6 a tabelului H.1).
6 A se vedea coloana 5 şi 6 a tabelului H.1pentru mai mult de 750 elemente de beton armat produse pe săptămână.
7 A se vedea coloana 5 şi 6 a tabelului H.1 pentru între 250 şi 750 elemente de beton armat produse pe săptămână.
8 250 elemente din beton armat produse în timpul săptămânii, astfel încât proba prelevată la pornire a producţiei constituie cea prescrisă (a se vedea coloana 5 şi 6 a tabelului H.1).
9 A se vedea coloana 5 şi 6 a tabelului H.1 pentru mai puţin de 250 elemente de beton armat produse pe săptămână.
58
SR EN 1917:2005
H.4 Determinarea acceptării
H.4.1 Control pe bază de evaluări individuale
H.4.1.1 Aplicare
Trebuie aplicat controlul pe bază de evaluări individuale pentru toate probele, la rezultatele încercărilor de
etanşeitate la apă (hidrostatică pe element vertical), de rezistenţă la strivire şi de rezistenţă sub sarcină
verticală, cu excepţia rezultatelor de încercare la sarcina ultimă (rupere) pe elementele de beton simplu şi
de beton slab armat care satisfac condiţiile cerute pentru o evaluare statistică (a se vedea H. 4.2.2).
H.4.1.2 Mod de lucru
Fiecare rezultat al încercării (Fa, Fc, Fn, Fu după caz pentru încercarea la strivire) este comparat cu cerinţă
corespunzătoare a prezentului standard european.
Cerinţa referitoare la sarcina ultimă (rupere) Fu este:
Fu > Fn sau Fv după caz

unde
Fn este sarcina minimă la încercarea la strivire; şi
F v este sarcina verticală minimă la încercarea la strivire.
Modul de lucru pentru sarcina ultimă (rupere) Fu ( cu excepţie pentru controlul elementelor de beton
simplu conform cu opţiunea de la anexa J şi controlul redus al elementelor de beton armat) este
reprezentat schematic în figura H.1.
Modul de lucru pentru controlul redus al elementelor de beton armat este vizualizat schematic în figura H.2.
H.4.1.3 Criterii de acceptare
Dacă rezultatul este conform cu cerinţa de la H.4.1.2, producţia corespunzătoare trebuie acceptată.
Dacă rezultatul de la o încercare hidrostatică sau de la o încercare de rezistenţă la strivire alta decât o
încercare la sarcină ultimă (rupere) nu este conform cu cerinţa, o probă constituită din două elemente
suplimentare din aceiaşi producţie trebuie supusă la încercare. Dacă două rezultate de la această a
doua probă sunt conforme, producţia corespunzătoare trebuie acceptată, cu excepţia neconformităţilor.
Dacă unul dintre rezultate sau două rezultate de la această a doua probă nu sunt conforme, trebuie să se
determine partea producţiei corespunzătoare implicată şi această parte trebuie respinsă.
Dacă rezultatul de la o încercare la sarcina ultimă (rupere) nu este conform cu cerinţa, se aplică cerinţele
următoare :
- dacă Fu ≥ Fn sau 0,95 Fv , după caz, o probă constituită din două elemente suplimentare din aceiaşi
producţie trebuie supusă la încercare şi acceptarea determinată pe baza unei evaluări statistice (a se
vedea H.4.2.4) a setului rezultatelor de la această a doua probă şi a rezultatului neconform;
- dacă Fu < 0,95 Fu sau 0,95 Fv, după caz, producţia corespunzătoare trebuie respinsă.
Dacă rezultatul de la o încercare pe un element din beton armat cu 1,2 Fn în cadrul unui control redus nu
este conform cu cerinţa (adică dacă elementul nu atinge sarcina cerută), determinarea acceptabilităţii
trebuie să fie după cum este indicat mai sus, cu excepţie că rezultatul de încercare Fa trebuie comparat
cu 1,14 Fn ( în loc de 0,95 Fn) şi 1,2 Fn trebuie utilizat (în loc de Fn) pentru a determina limita inferioară a
statisticii calităţii, Q (a se vedea H.4.2.4.2).
59
SR EN 1917:2005
control individual
încercarea unui element
da
Fu > Fn ? acceptare
nu
nu
Fu ≥ 0,95 Fn ? respingere
da
da
elemente armate ?
nu
Evaluare nu număr de nu
individuală rezultate pe evaluare statistică
12 luni ≥ 5 ?
încercarea a doua elemente (n -1) rezultate

suplimentare precedente
calcularea lui x 3 calcularea lui x n
da acceptare da xu ≥ Fn + kn s
x 3 ≥ Fn + k 3 s ? sau
x n ≥ Fn + k n δ
nu nu
respingere
Figura H.1 – Logigrama controlului sarcinii ultime (rupere) pe baza evaluărilor

individuale (cu excepţia controlului elementelor de beton simplu conform cu opţiunea
din anexa J şi controlului redus al elementelor de beton armat)
60
SR EN 1917:2005
controale individuale
încercarea unui element
nu
Fc ≥ 0,8Fn ? respingere
da
da
Fa > 1,2 Fn ? acceptare
nu
nu
Fa ≥ 1,14 Fn ? respingere
da
controale individuale
încercarea a două elemente

suplimentare
calcularea lui x3
da
x3 ≥ 1,2 Fn + k3 s ? acceptare
nu
respingere
Figura H.2 – Logigrama controlului redus al elementelor de beton armat

pe bază de evaluări individuale
61
SR EN 1917:2005
H.4.2 Controlul rezistenţei la strivire pe baza unei evaluări statistice
H.4.2.1 Aplicare
Controlul rezistenţei la strivire şi al rezistenţei sub sarcină verticală pe baza unei evaluări statistice trebuie
aplicat la rezultatele de încercare la sarcina ultimă (rupere) Fu referitoare la elementele de beton simplu
sau slab armat care satisfac condiţiile indicate în cele ce urmează şi, în timp ce el se aplică, trebuie stabilit
dacă procedeul specific de confecţionare al probelor a atins un stadiu de control statistic şi rămâne în
acest stadiu.
H.4.2.2 Condiţii necesare
Controlul pe bază unei evaluări statistice trebuie aplicat atunci când cinci rezultate consecutive de
încercare la strivire sau de rezistenţă sub sarcină verticală pe probe provenite de la acelaşi procedeu
specific sunt conforme cu cerinţele prezentului standard european şi că ele pot fi considerate că urmează
o lege normală.
Controlul pe bază de evaluări individuale (a se vedea H.4.1) trebuie aplicat dacă numărul de rezultate de
încercări continue la strivire sau de rezistenţă sub sarcină verticală obţinut pe probe provenite de la
acelaşi procedeu specific este mai mic ca cinci pe an sau dacă rezultatele de încercare sunt considerate
că nu urmează o lege normală.
H.4.2.3 Mod de lucru
Controlul este efectuat pe un set de n rezultate consecutive de încercări continue la strivire obţinute pe
probe provenite de la acelaşi procedeu specific, n fiind un număr fixat ales de către producător şi astfel
încât 3 ≤ n ≤ 15. Primul set este compus din ultimele trei rezultate conforme cu cerinţele prezentului
standard european.
Atâta timp cât numărul de rezultate de încercare este mai mic decât n , controlul trebuie continuat pe bază
de seturi succesive, obţinute adăugând noile rezultate la setul existent.
Atunci când numărul de rezultate de încercare disponibile depăşeşte n , seturile utilizate în continuare
trebuie să fie seturi succesive de n rezultate, obţinute înlocuind rezultatele cele mai vechi cu cele mai
recente.
După fiecare modificare a parametrilor de producţie sau de încercare susceptibilă să perturbe caracterul
normal al distribuţiei rezultatelor, un nou set trebuie constituit plecând de la rezultatele obţinute după
modificare.
H.4.2.4 Criterii de acceptare
H.4.2.4.1 Generalităţi
Producţia trebuie acceptată dacă rezultatele de încercare satisfac condiţiile:
- în mod individual Fu ≥ 0,95 Fn sau 0,95 Fv după caz
unde
Fu este sarcina ultimă (rupere); şi
Fn şi Fv sunt sarcinile minime la încercarea la strivire; şi
- în mod statistic cu H.4.2.4.2 sau H 4.2.4.3.
Dacă una sau cealaltă condiţie nu este satisfăcută, trebuie stabilită partea producţiei corespunzătoare
vizată şi acea parte trebuie respinsă
62
SR EN 1917:2005
. H.4.2.4.2 Determinarea acceptării atunci când abaterea-tip nu este cunoscută
Se consideră valoarea măsurată x a sarcinii ultime (rupere) Fu a ultimelor n probe consecutive.
Se calculează valoarea medie x şi abaterea-tip s corespunzătoare acestor n valori:
Se calculează limita inferioară a statisticii calităţii, Q , care corespunde la limita inferioară stabilită:
Q= ( x – Fn)/s sau ( x – Fv)/s , după caz:
unde
Fn şi Fv sunt limitele inferioare stabilite pentru sarcina minimă la încercarea la strivire.
Se compară apoi statistica de calitate cu constanta de acceptabilitate k obţinută din coloana

corespunzătoare a tabelului H.4. Este admisă interpolarea pentru valorile intermediare ale lui n.
Tabelul H.4 – Constanta de acceptabilitate 1), abaterea –tip necunoscută
Număr de Constanta de acceptabilitate k

eşantioane n Control intensificat Control normal Control redus
3 1,12 0,958 0.765

4 1,17 1,01 0,814
5 1,24 1,07 0,874
7 1,33 1,15 0,955
10 1,41 1,23 1,03

15 1,47 1,30 1,09
Pentru ca să existe acceptare, statistica de calitate corespunzătoare limitei inferioare stabilite trebuie să
fie mai mare sau egală cu constanta de acceptabilitate.
H.4.2.4.3 Determinarea acceptării atunci când abaterea-tip este cunoscută
Modul de lucru este acelaşi ca cel indicat la H.4.2.4.2 atunci când abaterea-tip nu aste cunoscută, dar
abaterea-tip σ utilizată este determinată pe baza valorilor sarcinii ultime (rupere) Fu măsurate pentru cel
puţin 15 probe consecutive obţinute în cursul ultimelor 12 luni maximum; în plus abaterea-tip trebuie
verificată continuu. Constanta de acceptabilitate k este obţinută din coloana corespunzătoare a tabelului
H.5. Este admisă interpolarea pentru valorile intermediare n.
Tabelul H.5 - Constanta de acceptabilitate 1), abatere-tip cunoscută
Număr de probe n Constanta de acceptabilitate k

Control intensificat Control normal Control redus
3 1,17 1,01 0,76

4 1,23 1,11 0,83
5 1,39 1,20 0,92
7 1,45 1,25 1,02
10 1,50 1,31 1,08
15 1,56 1,36 1,13
___________
1) Adaptat după ISO 3951.
63
SR EN 1917:2005
Anexa I
(normativă)
Sarcini care revin unui organism de certificare de produse
I.1 Inspecţia iniţială a uzinei şi controlul producţiei în uzină
Inspecţia iniţială a uzinei trebuie să stabilească dacă condiţiile cerute prin anexa F în ceea ce priveşte
personalul şi echipamentul pentru a se asigura o producţie continuă şi metodică a elementelor şi
controlul producţiei în uzină sunt îndeplinite.
Toate acţiunile importante ale inspecţiei iniţiale, în special sistemul de control al producţiei în uzină practicat
de către producător şi evaluarea caracterului satisfăcător al sistemului trebuie consemnate în raport.
I.2 Evaluare şi acceptare a încercărilor iniţiale de tip
Atunci când producţia unei uzine nu a fost încă certificată conform cu prezentul standard european, şi
atunci când trebuie să se evalueze şi să se accepte încercările iniţiale de tip, organismul de certificare
trebuie să asiste la încercările referitoare la fiecare dintre cerinţele prezentului standard pentru fiecare
grupă de dimensiuni nominale.
Atunci când producţia unei uzine este deja certificată conform cu prezentul standard european, şi atunci
când trebuie să se evalueze şi să se accepte încercările de tip iniţiale pentru o nou produs sau produse
care provin de la o nouă instalaţie de producţie, organismul de cerificare trebuie informat de către
producător cel puţin cu şapte zile înainte ca aceste produse să fie livrate.
I.3 Supraveghere de rutină, evaluare şi aprobare a controlului producţiei în uzină
Obiectivul principal al organismului de certificare este să verifice dacă condiţiile din anexa F prescrise
pentru producţia şi sistemul de control al producţiei în uzină sunt într-adevăr menţionate.
Organismul de certificare trebuie să aplice un program de control astfel încât toate cerinţele aplicabile din
anexa F să fie controlate continuu, cu o frecvenţă de cel puţin două ori pe an.
În cadrul controlului continuu, organismul de certificare trebuie să examineze rezultatele controlului

producţiei efectuat de către producător pentru ca să se asigure că încercările continue cerute au fost
efectuate cu frecvenţa stabilită şi că acţiunile adecvate, inclusiv etalonarea şi întreţinerea aparaturii de
încercare, au fost efectuate. Trebuie de asemenea verificată conformitatea cu cerinţele referitoare la
marcaj.
Rezultatele controalelor continui trebuie consemnate în înregistrările controalelor.
I.4 Încercări de control prin sondaj pe probe prelevate în uzină
La controlul producţiei în uzină care este baza certificării de produse, obiectivul încercărilor de control prin
sondaj de probe trebuie să fie de a verifica fiabilitatea rezultatelor de la acest control şi nu să decidă
conformitatea sau neconformitatea elementelor produse.
Încercările de control prin sondaj de probe trebuie efectuate pe elemente declarate conforme cu
prezentul standard european. Atunci când aparatura de încercare a producătorului este etalonată sau
verificată, încercările trebuie în mod normal efectuate utilizând această aparatură.
Încercările de control prin sondaj trebuie efectuate ca să se asigure că o gamă reprezentativă de

dimensiuni nominale şi de rezistenţe ale elementelor a fost încercată în decursul fiecărei perioade de trei
ani.
I.5 Sistem al calităţii
Atunci când producătorul îşi propune să stabilească un sistem de calitate certificat (în conformitate cu EN ISO 9001),
acesta înainte de a fi aplicat, trebuie verificat şi acceptat de către organismul agreat de certificare de produse.
64
SR EN 1917:2005
Anexa J
(normativă)
Mod de lucru pentru elementele drepte de beton simplu atunci când

supravegherea de rutină (controlul continuu) al rezistenţei la strivire se
raportează în principal la sarcina minimă de strivire
La latitudinea producătorului, este admis să se procedeze la supravegherea de rutină (control continuu) a

rezistenţei la strivire a elementelor drepte inferioare şi superioare de beton simplu pentru un procedeu
special efectuând în principal încercările faţă de sarcina de strivire minimă, Fn, în conformitate cu
procedura următoare cu condiţia ca:
- elementele să fie elemente circulare;
- să fie aplicată o procedură separată pentru elementele cu aceiaşi dimensiune nominală, cu aceiaşi
secţiune şi cu aceiaşi clasă de rezistenţă, produse cu o maşină sau o instalaţie de producţie specifică;
- toate aspectele procedurii să fie consemnate în documentele de producţie.
NOTĂ – Pentru controlul rezistenţei la strivire pe baza de evaluări individuale, a se vedea H.4.1.
Etapa 1: Chiar de la începutul producţiei, se controlează rezistenţa la strivire în condiţii de control

intensificat (a se vedea H.1.1) aplicând sarcina ultimă (rupere) Fu în conformitate cu tabelul H.1
pentru « Elementele de beton simplu (fără să se utilizeze opţiunea din anexa J ».
Etapa 2: Se continuă controlul până când un ansamblu de n rezultate consecutive de încercări regulate
la strivire este obţinut pe probe, n fiind un număr fix ales de către producător şi se aplică la
rezultatele care datează de cel puţin 12 luni astfel încât 5 ≤ n ≤ 15.
Etapa 3: Se calculează efortul la tracţiune prin încovoiere, fbt , pentru fiecare n elemente cu ajutorul
relaţiei următoare:
fbt = (6 x Fu x rm) / (π x tact 2)
unde
fbt este efortul la tracţiune prin încovoiere, în megapascali (newtoni pe milimetru pătrat);
fu este sarcina ultimă (rupere) , în kilonewtoni pe metru;
rm este raza medie a tubului, în milimetri;
tact este grosimea de perete medie măsurată la punctul de contact cu reazemul de încărcare,
în milimetrii.
Etapa 4: Se calculează valoarea caracteristică a rezistenţei la încovoiere fch plecând de la n rezultate,

apoi se alege o rezistenţă la încovoiere teoretică fdes mai mică decât sau egală cu valoarea
caracteristică fch.
Etapa 5: Se calculează rezistenţă fbt în secţiunea transversală a elementului utilizând relaţia următoare:
Fbt = 6 x Fn x rm) / ( π x tmin2)
unde
65
SR EN 1917:2005
fbt este rezistenţa la încovoiere, în megapascali (newtoni pe milimetru pătrat);
Fn este sarcina de strivire minimă, în kilonewtoni pe metru;
rm este raza medie teoretică a elementului , în milimetri;
tmin este grosimea minimă admisă de perete la punctul de contact cu reazemul de încărcare, în
milimetri.
Dacă rezistenţa la încovoiere, fbt, nu depăşeşte rezistenţa teoretică, fdes, se verifică secţiunea teoretică a
elementului.
Etapa 6: După verificarea secţiunii teoretice a elementului, se porneşte controlul continuu în conformitate
cu tabelul H.1 pentru « Elementele de beton simplu (care utilizează opţiunea din anexa J ».
Etapa 7: Cu ajutorul relaţiei de la etapa 3, se calculează rezistenţa la încovoiere , fbt , în betonul

elementului următor supus la sarcina ultimă (rupere) Fu şi se substitue acest rezultat la cel mai
vechi dintre n rezultate.
Etapa 8: Se determină acceptabilitatea după cum urmează:
Se ia în considerare valoarea măsurată x a rezistenţei la încovoiere la sarcina ultimă (rupere)

Fu obţinută pentru ultimele n probe consecutive.
Se calculează valoarea medie x şi abaterea-tip s corespunzătoare la aceste n valori,
Se calculează statistica de calitate pentru limita inferioară Q, care corespunde la limita

inferioară stabilită:
Q = ( x – fdes) /s
unde
fdes este limita inferioară stabilită pentru rezistenţa la încovoiere,
apoi se compară statistica de calitate cu constanta de acceptabilitate k obţinută din coloana

corespunzătoare a tabelului H.4. Este admisă interpolarea pentru valorile intermediare ale lui
n.
Pentru ca să existe acceptare, statistica de calitate corespunzătoare a limitei inferioare stabilite

trebuie să fie mai mare sau egală cu constanta de acceptabilitate.
Etapa 9: Dacă acceptabilitatea se verifică, se repetă etapele 7 şi 8 pentru fiecare încercare consecutivă
la sarcina ultimă (rupere) Fu , dacă nu se reia de la etapa 1.
66
SR EN 1917:2005
Anexa ZA
(informativă)
Articole ale prezentului standard european referitoare la cerinţele esenţiale

sau la alte prevederi ale Directivelor UE
Z.A.1 Domeniu de aplicare şi caracteristici vizate
Prezentul standard european a fost elaborat în cadrul mandatului M/118 « Produse pentru evacuare şi
canalizare » dat CEN de către Comisia Europeană şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.
Articolele prezentului standard european prezentate în această anexă satisfac cerinţele Mandatului dat în
cadrul Directivei UE - Produse pentru construcţii (89/106/CEE)de către Uniunea Europeană.
Conformitatea cu aceste articole conferă prezumţia de aptitudine de utilizare prevăzută pentru produsele
pentru construcţii care fac obiectul acestei anexe; trebuie făcută o referinţă la informaţiile care însoţesc
marcajul CE.
ATENŢIONARE – Alte cerinţe şi alte Directive UE, care nu se referă la aptitudinea de utilizarea prevăzută, pot
fi aplicabile la produsele pentru construcţii care aparţin domeniului de aplicare al prezentului standard
european.
NOTĂ - În afară de articolele specifice referitoare la substanţele periculoase prevăzute în prezentul standard, pot să
se aplice alte cerinţe pentru produsele care intră în domeniul său de aplicare (de exemplu legislaţie europeană şi
legi naţionale transpuse, reglementări şi prevederi administrative). Pentru a satisface prevederile Directivei Europene
- Produse pentru Construcţii, aceste cerinţe trebuie în mod egal respectate atunci şi în momentul în care ele se
aplică. NOTĂ: O baza de date informative a prevederilor europene şi naţionale referitoare la substanţele periculoase
este disponibilă pe pagina Web EUROPA (CREATE accesibil la adresa
http://europa.eu.int/com/entreprise/construction/internet/hygiende./htm
Această anexă are acelaşi domeniu de aplicare ca articolul 1 al prezentului standard european în ceea ce
priveşte produsele care fac obiectul standardului. Ea stabileşte condiţiile de marcare CE pentru căminele
de vizitare şi căminele de racord sau de inspecţie prefabricate de beton pentru utilizarea indicată mai jos
şi indică articolele corespunzătoare aplicabile (a se vedea tabelul ZA.1).
Produs (se) de construcţie: cămine de vizitare şi cămine de racord sau de inspecţie prefabricate de
beton simplu, beton slab armat şi beton armat.
Utilizare (ri) prevăzută (te): să permită accesul la reţelele de canalizare sau de evacuare a apelor
uzate, precum şi aerarea şi ventilarea acestora, de exemplu în reţele sub
părţile carosabile, suprafeţe de staţionare, acostamente stabilizate şi la
exteriorul clădirilor.
67
SR EN 1917:2005
Tabelul ZA.1 – Articole corespunzătoare
Caracteristici Paragrafe ale Nivel (uri) Observaţii

principale prezentului şi/sau
standard clasă (e)
european
Dimensiunea 4.3.3.5 Nici unul Reglementări sau alte prevederi în ceea ce priveşte
deschiderilor securitatea la locul de utilizare a elementelor
specifică în mod normal dimensiunea minimă în mm,
şi eventual forma.
Rezistenţă 4.2.2, 4.3.5, 4.3.6 Nici unul Cu toate că încărcarea minimă la încercarea la
mecanică şi 5.2.6 strivire este exprimată în kN/m, rezistenţa la strivire
este exprimată cu ajutorul clasei de rezistenţă
corespunzătoare; rezistenţa la compresiune a
betonului elementelor a căror rezistenţă nu este
verificată printr-un control continuu al performanţelor
2
este exprimată în MPa (N/mm ).
Rezistenţa 4.3.7 Nici unul Rezistenţa sub sarcină verticală este exprimată în
treptelor fixate kN, valorile corespunzătoare ale deformaţiilor iniţiale
şi remanente fiind exprimate în mm; rezistenţa la
smulgere orizontală este exprimată în kN.
Etanşeitate la apă 4.3.8 Nici unul Caracteristica este demonstrată prin absenţa de
pierdere sau alte defecte vizibile în cursul încercării.
Durabilitate 4.3.10 Nici unul Cerinţele de durabilitate sunt detaliate la 4.3.10, care
conţine trimiterea la paragrafele vizate.
Z.A.2 Procedură (ri) de atestare a conformităţii căminelor de vizitare şi căminelor de

racord sau de inspecţie de beton
ZA.2.1 Sistem de atestare a conformităţii
Sistemul de atestare a conformităţii căminelor de vizitare şi căminelor de racord sau de inspecţie din
beton indicat în tabelul ZA.1, în conformitate cu Anexa III a Mandatului este indicat în tabelul ZA.2 pentru
utilizările prevăzute şi nivelurile şi clasele corespunzătoare.
Tabelul ZA.2 – Sistem de atestare a conformităţii
Produs (e) Utilizare(ri) prevăzută (te) Nivel (uri) Sistem /e) de

sau clasă atestare a
(se) conformităţii
Cămine de vizitare şi cămine de Să permită accesul la reţelele de - 4
racord sau de inspecţie din beton canalizare sau de evacuare a apelor
uzate, precum şi aerarea şi ventilarea
acestora, de exemplu în reţele sub
părţile carosabile, suprafeţe de
staţionare, acostamente stabilizate şi la
exteriorul clădirilor.
Sistem 4: a se vedea Directiva 89/106/CEE (DPC), Anexa III.2 (i), a treia posibilitate.
Atestarea conformităţii căminelor de vizitare şi a căminelor de racord sau de inspecţie de beton indicate în
tabelul ZA1, trebuie să fie conformă cu procedurile de evaluare a conformităţii prezentate în tabelul ZA.3
care rezultă din aplicarea articolelor prezentului standard european menţionate.
68
SR EN 1917:2005
Tabelul ZA.3 – Atribuirea sarcinilor de evaluare a conformităţii
Paragrafe aplicabile
Sarcini Conţinutul sarcinii pentru evaluarea
conformităţii
Sarcini pentru Controlul producţiei în Parametri referitori la toate caracteristicile
producător uzină (CPU) din tabelul ZA.1 pertinente pentru 7.2.3
utilizarea prevăzută
Încercarea iniţială de Toate caracteristicile din tabelul ZA.1
7.2.2
tip pertinente pentru utilizarea prevăzută
ZA.2.2 Declaraţie de conformitate
Atunci când conformitatea cu prezenta anexă este îndeplinită, producătorul sau agentul său stabilit în
Spaţiul Economic European (EEE) trebuie să pregătească şi să păstreze o declaraţie de conformitate
care autorizează producătorul să aplice marcajul CE. Aceasta declaraţie trebuie să cuprindă :
- numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său legal stabilit în Spaţiul Economic
European, şi locul de producţie;
- descrierea produsului (tip, identificare, utilizare, etc) şi un exemplar a documentului care însoţeşte
marcajul CE;
- prevederile cu care produsul este conform (de exemplu anexa ZA a prezentului standard european);
- condiţiile specifice aplicabile la utilizarea acestui produs (de exemplu prevederi pentru utilizare în
anumite condiţii, etc.);
- numele sau funcţia deţinută de către persoana autorizată să semneze declaraţia în numele
producătorului sau al reprezentantului său .
Declaraţia de mai sus trebuie redactată în limba sau limbile oficiale ale Statului membru în care produsul
este destinat să fie utilizat.
ZA.3 Marcare CE
Producătorul sau reprezentantul său stabilit în Spaţiul Economic European este răspunzător de aplicarea
marcajului CE. Simbolul marcării CE trebuie să fie conform cu Directiva 93/68/CEE şi trebuie să apară pe
documentele comerciale de însoţire (de exemplu bonul de livrare). El trebuie să apară de asemenea pe o
etichetă aplicată pe cel puţin un element din orice expediţie sau pe orice ambalaj. Informaţiile următoare
trebuie să însoţească simbolul marcării CE pe eticheta sau pe ambalaj:.
a) ultimele două cifre ale anului marcării CE;
b) tipul şi numele produsului;
c) informaţiile cerute la articolul 8, în afară de c) şi e).
Caracteristicile următoare trebuie să însoţească informaţiile de mai sus pe documentele comerciale:
d) utilizarea prevăzută a componentului şi tipul acestuia (de exemplu, beton simplu, beton slab armat sau
beton armat);
e) dimensiunile, în milimetri, şi forma deschiderilor;
f) rezistenţa mecanică (în afara cerinţei contrare de la articolul 8) sub formă de:
1) rezistenţa la strivire a elementelor drepte – clase de rezistenţă ( aşa cum este confirmată conform
cu anexa H);
69
SR EN 1917:2005
2) rezistenţa sub sarcină verticală a plăcilor de reducţie intermediare şi elementelor de acoperire –

sarcina verticală minimă la încercarea la strivire în kilonewtoni ( aşa cum este confirmată conform
cu anexa H);
3) valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului elementelor a căror rezistenţă

mecanică nu este verificată printr-un control continuu al performanţelor în MPa (N/mm2), ca şi o
referinţă la standardul sau standardele naţionale utilizate pentru a evalua cerinţa structurală
pertinentă şi rezultatele de la această evaluare;
g) rezistenţa oricărei trepte fixate – rezistenţa sub sarcină verticală în kilonewtoni şi valorile
corespunzătoare ale deformaţiilor iniţiale şi remanente, în milimetrii, şi rezistenţa la smulgere orizontală, în
kilonewtoni;
h) etanşeitate la apă a:
1) căminelor de vizitare şi asamblărilor lor – fără pierdere pentru o presiune hidrostatică internă de
50 kPa (0,5 bari) în decursul încercării;
2) elementelor de bază ale căminelor de racord sau de inspecţie - fără pierdere pentru o presiune
hidrostatică internă de 40 kPa (0,4 bari) în cursul încercării;
3) altor elemente ale căminelor de racord sau de inspecţie şi oricăror asamblări ale lor - fără
pierdere pentru o presiune hidrostatică internă de 30 kPa (0,3 bari) cu ocazia încercării;
i) durabilitatea – condiţii de utilizare adaptate la utilizarea prevăzută, condiţii normale sau mai severe ca
cele indicate.
Figura ZA .1 prezintă exemple de informaţii de furnizat pe documentele comerciale.
70
SR EN 1917:2005
Societatea XXX C.P 21, B – 1050
01
EN 1917:2002
Element prefabricat pentru cămin de vizitare
Element drept (inferior) de beton simplu, echipat cu trepte pentru
un picior.
Etanşeitate la apă: fără pierdere la asamblare sau la element pentru o
presiune internă de 50 kPa (0,5 bari).
Rezistenţă mecanică: clasa de rezistenţă 30.
Rezistenţa treptelor fixate:
- deformaţie ≤ 5 mm sub o sarcină verticală de 2 kN, cu o
deformaţie remanentă ≤ 1 mm;
- rezistă la un efort de smulgere de 5 kN.
Durabilitate: recomandată pentru condiţii de utilizare normale.
Societatea XXX B.P. 21, B – 1050
01
EN 1917:2002
Element prefabricat pentru cămine de racord sau de inspecţie.
Plăci de reducţie de beton armat.
Etanşeitate la apă: fără pierdere la asamblare sau la element pentru o
presiune internă de 50 kPa (0,5 bari).
Rezistenţă mecanică: rezistenţa sub sarcină verticală 50 kN.
Dimensiunea deschiderii: 500 mm x 500 mm, pătrată
Durabilitate: recomandată pentru condiţii de utilizare normale
Figura ZA 1 – Exemple de marcaje de informare CE
Orice altă informaţie specială referitoare la substanţele periculoase indicate mai sus, se recomandă ca
produsul să fie, de asemenea însoţit dacă este necesar, şi în forma corespunzătoare, de către o
documentaţie care întocmeşte lista cu orice altă legislaţie despre substanţele periculoase pentru care o
conformitate este cerută, precum şi orice informaţie cerută prin aşa zisa legislaţie.
NOTĂ - Poate să nu fie menţionată legislaţia europeană fără derogări naţionale.
71
SR EN 1917:2005
Bibliografie
{1} EN 45011, Exigences générales relatives aux organismes procédant à la certification de produits.
(Guide ISO / IEC 65:1996.
[2] EN 45012, Exigences générales relatives aux organismes gérant l’évaluation et la certication/
enregistrement des systèmes qualité (Guide ISO / IEC 62:1996).
[ 3] EN ISO 9001, Systèmes de management de la qualité – Exigences (ISO 9001:2001)
[4] ISO 3951, Règles et tables d’échantillonnage pour les contrôles par mesures des pourcentages de
non conformes.
[5] ISO 12491, Méthodes statistiques de control de la qualité des matériaux et éléments de construction
(disponible en anglais seulement).
72
73
(pagină albă)
SR EN 1917:2005
Standardul european EN 1917:2002 a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic
CT 186 "Alimentări cu apă şi canalizări".
Membrii comitetului de lectură (CDL) care au verificat versiunea română a standardului european
EN 1917:2002:
dl. Gheorghe MORARU SETA SA – Societate de Preşedinte al comitetului tehnic

Ecologie şi Tehnologie a apei CT 186 – Alimentări cu apă şi
canalizări
dl. Leonte SIMIONESCU PROED S.A. - Institut de Studii şi Membru al comitetului tehnic
Proiectare pentru Lucrări CT 186 – Alimentări cu apă şi
Tehnico-Edilitare canalizări
dna. Mihaela UDRAN ASRO Expert ASRO
Versiunea română a prezentului standard a fost elaborată de către dna. Aura ALPOPII de la PROED SA.
Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatorii
standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor
modificărilor.
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în

Buletinul Standardizării.

SR en 1917 (2003 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR en 1917 (2003 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR en 1917 (2003 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 93.

Cămine de vizitare şi cămine de racord sau de

Concrete manholes and inspection chambers, unreinforced,

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 18 martie 2003

Standardul european EN 1917:2002 are statutul unui standard

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO),

Corespondenţa dintre standardele europene şi standardele internaţionale la care se face referire şi

EN 681 - 1:1996 IDT SR EN 681 - 1: 2002

EN 681-1:1996/A2:2002 IDT SR EN 681-1:2002/A2:2003

EN 1916:2002 IDT SR EN 1916: 2003

EN 10002-1: 2001 IDT SR EN 10002-1:2002

EN 12390-3: 2001 IDT SR EN 12390- 3:2002

Cămine de vizitare şi cămine de racord sau de inspecţie de

Prezentul standard european a fost adoptat de CEN la 18 august 2002.

Centrul de Gestiune: rue de Stassart 35, B-1050 Bruxelles

3 Termeni, definiţii şi simboluri………………………………………………...................................... 8

6 Metode de încercare a produselor finite...……………………………….……...... ...................... 23

Anexa A (normativă) Metode de încercare pentru determinarea rezistenţei la strivire a

A.5 Exprimarea rezultatelor............................................................................................................. 31

Anexa C (normativă) Metode de încercare pentru determinarea etanşeităţii la apă……………...... 37

Anexa D (informativă) Metodă de încercare pentru măsurarea absorbţiei de apă............................ 41

Anexa E (normativă) Metode de încercare referitoare la treptele fixate............................................. 42

Anexa F (normativă) Sistem de asigurare a calităţii la producător.............................................. 44

Anexa G (normativă) Eşantionare pentru controlul produselor finite.................................................. 52

Anexa H (normativă) Eşantionare pentru controlul continuu al rezistenţei la strivire, al rezistenţei

Anexa I (normativă) Sarcini care revin unui organism de certificare de produse............................. 64

Anexa ZA (informativă) Articole ale prezentului standard european referitoare la cerinţele

Prezentul standard include zece anexe normative şi o anexă informativă. Anexele A, B, C, D, E, F, G, H, I

Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC organismele naţionale de standardizare din următoarele

Standardul stabileşte modalităţile de evaluare a conformităţii elementelor cu prezentul standard european.

Sunt incluse condiţiile de marcare.

Tabelul 1 – Caracteristici specifice şi exceptări

- specificaţii de referinţă în cazul în care standardele europene

Natura şi valoarea(le) dozajului minimum de ciment plus adaosurile

EN 681-1:1996, Garnitures d’étanchéité en caoutchouc – Spécification des matériaux pour garnitures

EN 10002 –1, Matériaux métalliques – Essais de traction – Partie 1: Méthode d’essais.

EN 12390-3, Béton – Détermination de la résistance à la compression des éprouvettes.

3 Termeni, definiţii şi simboluri

3.1 Termeni şi definiţii

Pentru utilizarea prezentului standard european se aplică termenii şi definiţiile următoare.

NOTĂ 1 – Pentru mai multă claritate, a fost omis detaliul de asamblare.

Figura 1 – Lucrări tip

Figura 2.a) – Garnituri de Figura 2.b) – Garnituri de Figura 3.c) – Garnituri de

Figura 2 – Asamblări tip

Figura 3 – Ilustrarea înălţimii interioare de element vertical şi de capete tronconice

NOTĂ – Nivelul de încredere de 75% este recomandat în ISO 12491.

Fj efort de smulgere orizontal aplicat la treaptă kilonewton 4.3.7.1, 4.3.7.2, E.2.2

Fs forţă tăietoare kilonewton C.7.3, C.7.4

Fu sarcina ultimă (rupere) kilonewton pe 5.1.2, A.1., A.4.3, B.4.1,

fbt efort de întindere-încovoiere al betonului megapascal J

fch valoarea caracteristică a efortului la întindere- megapascal J

fck valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a megapascal 4.2.2

h înălţimea interioară metru 3.1, A.4.1, A.4.2, A.5, B.4.1

J Încercarea pentru 500 elemente produse pe grupă, cu - G

l1 distanţa între centrele la două garnituri de etanşare metri C.7.3

m1 masa constantă a probei scufundate kilograme D.4.1, D.5

m2 masa constantă a probei în stare uscată kilograme D.4.2, D.5

N Încercare de dimensiune nominală - G