Judetele Transilvaniei
Judetele Transilvaniei
Judetele Transilvaniei
Șl DIN
EVOLUȚIA TERiTORiALĂ.
V. MERUȚIU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ.
CLUJ
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ARDEALUL11
1929.
JUDEȚELE DiN ARDEAL
Șl DIN
EVOLUȚIA TERITORIALĂ.
V. MERUȚIU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ.
5C
CLUJ
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ARDEALUL"
1929.
BCU Cluj-Napoca
RBCFG201203121
24O 76 8
JUDEȚELE DIN ARDEAL
Șl DIN
EVOLUȚIA TERITORIALĂ.
DE
V. MERUȚIU
1PB0FBS0B LA UNVEBSITAT.EA DIN O®.
VECHI ORGANIZAȚII TERITORIALE.
U N., ipac?., pag. 42, 43: „deci exista o țară a Bârsei ! Dar aveau oare
Ungurii obiceiul de a numi ținuturile după o apă de căpetenie? In caro
alt teritoiiu ocupat de Maghiari — și amintim că în privilegiul „aud re
iau" se înseamnă hotarele Sașiilor de la „oraș" la Olt (Boralt) — se în
tâlnește această numire a unui teritoriu întreg după, apa care trece prin
regiunea aceia ? Și, pe de altă parte, care este teritoriul ocupat de Slavi
sau de Românii conlocuitori cu dânșii, în care numirile, înainte ele a se
realiza, o formă politică superioaiă, să nu fie trase după, ape? Exista
Țara Oltului, Țara. Bârsei: exista fără îndoială Țara Jiului, din care s’a
desfăcut Jiul Unguresc, pomenit de documente până astăzi. Partea de jos
a Ardealului prin urmare se chema după cele trei ape. Aceste trei nume
existau fără îndoială.
..Dacă a fost și o Țară, a Murășului nu putem spune, deși Murășenii
se numesc a.-tM, gentrucă nu sunt Ardeleni ca a Iți], dar o Țară a Crișu-
rilor ființa fără. îndoială. Prin urmare țara întreagă era numită după, ape,
întocmai ca și teritoriile românești din celelalte părți".
Ț) A^nii.REiUNDc:. La Transyleunic el sex habi tunis. Paris. /SAȚ p. 309.
„Lcs Valapues sont, en Transylvanie, Ies plus anciens hahitants du
sol. Us occupaiient le pays ct y avaient fonde udo prmcipaute loi’squc Ies
1 longrois etendirent leur domination sur Ies montagnes de rancionne Dacie..."
..Les nouveaux-venus ne s’âtablirent pas dans uno pârtie circonserite
du pays. comme cela est arrivc en Uongrie. Us se disseminorent ct se re-
pam'irent dans toute la contree, sans iteanmoins se melcr aux premiers
liabitants...
!. s. Urse 'mir: .Jlixerlaliiuie despre îiiipărljrea politică a Ardea
lului (ca. manuscritu diată) Sabin, 1861“, p. 17.
ri Du. A. 1. c. p. 5. „faptul, că Țara Românilor" se amintește
între aceleași condițiuni ca și „Țara. Săcuilor" ne arată, că Românii erau
proprietar: liberi :n tara lor și deși erau supuși coroanei ungare, se bucu
rau do memni autonomie, de care se bucurau Săi uii pe teritoriul colonizat
de dânșii."
Sașii deasemenca au găsit pe Români >cu organizațiile lor vechi
și probabil și .scaunele ele clatină .românciuscă’).
Din aetulde privilegiu dat Sașilor de regele Andrei II, resultă dar,
că li s’a dat Sașilor din pământul Românilor 2) din „fundus regius" :1).
0 „Documente Mara'inureșene:‘ 1. c.
2) „Originea voevodatului la Români^ 1. e.
s) Ist. Rom. d. Ard. și Ung. I. c. și „Sate și preoți din Ardeul“ Buc. 1902.
4) I. Mihalyi 1. c. p. 55. — 1. Bogdan 1. c. p. 198.
5) Ibid.
°) N. Iorga: Istoria Rom. d. .4. si U.. 1. c„ voi. I. p. 72—3: „CAt privește-
pe Voevozi, avem unul pentru toată țara, întâiul la 1299. iar la 1303 Nicolae
fiul lui Mauriciu e Voevod și tot odată, conte de Maramură? și de Ugocea
vecină. Fiul său Ștefan un ,,magister“ era conte de Maramurăș în 132G,
ceia ce arată că demnitatea voevodală aici în Maramurăș se moștenia.
Bogdan, urmașul lui ștefan, fu descălecătorul ..Moldovei neatArnate".
...... „Apoi după ce Bogdan trecu în țara Moldovei, Bale (Balița)
e despăgubit și prin căpătarea Voevodatului maramurășean, Fratele,
Dragu, îi stătea alături, în cârmuirea locală și în lupte. Bale purta și nu
mele de conte al țăriiși i se încredințară ..între alte honores”. cetățile Mara-
murășului, Hustul și Sighetul, ba chiar dincolo de margenile provinciei,
Chiora și Rodna, e citiorul mânâstirei din Peri.... Dacă exarhuluî
patriarhal de la Sf. Mihail clin Peri i se supuseră. și Ugocea, Bercgul, „Arva"
(Abaujvâr) și chiar părțile ardelene ale Ciceului, Ungurașului sau „Bolo<
vanețului“ (Bâlvânyos)'și Bistriței („Bistraâ) c«î/;« e întinderea stăpânirii
acestui puternic căpitan de margine, dincolo de hotarele, maramurășene,
pe toate. Ținuturile vecine, locuite, de Români. cărora voise a. li da și o
organizație bisericească unitară.
-I- iii lui Bale avură Teceul, iar fiul lui Drag. Bartolomeiu sau Birtoc,
»j«nw chiar \ oevod al Ardealului și încă umil din cei mai vestiți
j)ue hotărîri regale pentru a se recunoaște o atârnare bisericească de
Ardeal 2).
In sec. XIV e cunoscut ca comitat. Numele vechi era Maramants2).
In sec. XV3) avea trei cetăți, Dolha, Hitst și Rona (Ronaszek) și
■cinci orașe-târguri: Câmpulung (Hosszumezo) Hust (Huszt), Sighei
(Sziget), Ticeu (Tecso) și Visk și 128 sate.
La începutul v. XVI, găsim comitatul Maramureșului „Maroma-
rusium“ cu. o întindere ceva mai mare spre Vest. Cuprindea și Se-
leușul (Zewlews) 4).
In general hotarele comitatului s’au păstrat aceleași din evul
mediu (cu fuarte puține schimbări) până în timpul din urmă0).
La 1556, a fost alipit Ardealului, isub principii ardeleni. La 1684,
când se trata despre intrarea Ardealului în stăpânirea Habsburgilor,
Maramureșul ținea încă de Ardeal. La începutul sec. XVIII (la 1703)
a fost alipit iar la Ungaria °).
Spre sfârșitul sec. XVIII, înainte de 1780 ') Maramureșul, care
’) Csanki D. 1. c. I. p. 463.
2) La Nicolaus Olahus, 1. c. a. 1536, p. 70 (și la alții autori) găsim pentru
Baia-mare numirea „Rivulus Dominării m'\
„Supra Samos fluvium qui ut ante memorauimus, inter duos montes in
Occidentem primum labitur, ad montes Septentrionales est oppidum Riuii-
lus Dominarum et Felsew-Rănya, circa quae auri, argenti, et aliorum me-
tallorum sunt fodinae. Hinc meridiem versus occurrit regio Samoskewz, ea
ex re ita nominata, quia sit inter Sămos et Tibiscum fluvios; in qua sunt
oppida, Vc/cte, Văralya, Medyeș, Daliotz, Zathar, Wilal;, Egri, Palcd, For-
.gola, et multa alia praeter ea“.
La G. Serdahelyi (p. 1): Chorographia etc. din a. 1730. pag. 230, Nagy-
bănya. Haec Urbs a fodinis sic nominata, Latine sermone Rivulus Domina
rum nuncupatur, eo quod. Reginis Hungariae, in dotem data fuerit.
Postea tamen repertae sunt aliae fodinae, quae Ilungarico idiomato-
Felsobânya nominantur.
O Pallas I. c.
4) LukixichL: Erdely teruleti vâltozâsai. a torok hodităs korăban (1541-
1711). Budap. 1918. p. 371.
In timpul acela pământul comitatului, cu sate și orașe-târguri cu tot,
era împărțit în moșii mari, domenii enorme. Astfel, fam. And. Bathory po
seda 63 sate cu hotarul lor și cu orașul Sătmar. Fam. Dragffy avea 52 sate,
fam. Karolyi s. a. tot domenii întinse.
7‘) Matth. Bei.. 1. c., 1779, 1. c„ I.. p. 298.
Comitatus Szathmariensis, Hungaris, Szatbniâr-Vărmegye, Germanis,
die Sathmarer Gespanschaft. nomen debet liberac regiaeque ciuitati Szath-
mariensi.
La alt aiutor din acelaș timrp (1780) găsim aceeași împărțire: două
AeZ«
CM Z'mMAV
,T
,4 i îi
IA III
• " ‘■• .
7 XaytfTun/'
A Kt
VaM-tim,
:zi z
I M/v
anrfffn-
c.ui.z
^''-f t> r «
, A«/-Afe 4- ' ■ Rati'/a * *'a,*
V/i"' w£ ' £ nW
A. JZ/ , r A ', 'v |;.-||||<-H ;.
.V:w ^sA *
i ■' l-lCjAs
Z* . i
. 'w. "ia
* •
Ai ■ f,'!'
ăV» țfrzZAiJlX/i .* i .: ■4^^" "A * • *J ^-° z -^-Z. ■■■ 9.1- ^_ ■* Ai: iȘA^gste.
. l y/zÂ'. ’/, /T./
A ■' /' -i tfltr 4 . . * ' * • Tfet • ■
î't"/f'* uj<A r/a/a •. . /7" * r
.vat-i.M t
j/i'4
^/ UW <.^r,f,j/.:/.-:
» .Z'7,'f^ ( '.SZATJIMAIUKX^s
JtâăMA •• /i. ^e/eĂ V .^^e ^y A‘i'•i(f',
: r it .r „J *
i. ,- _, < .J.-mmif'raiftn: -
, »*"!'<'■',4?
^^1......
*K,7i>vie.',
!$
i?
7\v > t7tau. / ' * TT^iit < T \, Ki •- TI <7;
\.,^rC,..w.,‘
Jh.hn
Observația e justă și deaceea — prin faptul, că urmând a se întinde
județul Sălaj până la frontieră s’a deslipit de Satu-mare întreagă
plasa Cărei —s’a făcut mai puțin neajuns sătenilor, legați de Cărei, de
cât dacă s’ar fi deslipit, numai cele 11 comune.
Cu privire la cele 34 comune din județul Sălaj (la Nord de șo
seaua Ceul Silvaniei-Supur) prefectura nu le dorește, nu numai pen-
trucă sunt despărțite de jud. Sătmarului prin o coamă de dealuri, dar
și pentrucă satele dela Est de Someș, nu au drumuri bune și nici po
duri peste Someș. De fapt, interesele sătenilor legate de căile de comu
nicație, îi mână spre Ceul Silvaniei,
Cu privire la cele 16 comune din plasa Șomcuta. sunt de părere,
cum era și de așteptat, să nu se deslipească1, ci să rămână în plasa
Șomcuta și cu aceasta cu tot, în jud. Sătmarului, afară de două, Coaș
și Coruia, cari despărțite prin râul Lăpuș, au anal ușoară legătură cu
Mănășturid.
Intr’adevăr, cele mai multe din cele 41 sate ale acestei plase au
comunicația mai ușoară cu Șomcuta, decât ar avea satele, cari-s’ar
deslipi, până la cel mai apropiat centru de plasă al județului vecin So
meș (Dobâca), până la Ileanda-mare.
Se mai cere, ca comunele din plasa „Valea lui Mihai“ din jud.
Bihor (în 1926 trecute la jud. Sălaj) se fie alipite la jud. Sătmarului,
pentru că au bună comunicație de cale ferată (linie principală) și șo
sea națională, spre Satu-mare.
Se spune, că aceste comune, în timpul Ungurilor, și-au arătat do
rința și au făcut încercări, zadarnice, de-a' fi alipite la jud. Sătma
rului.
Fapt este, că aceste comune pe lângă linia ferată .principală, care
le leahii cu Satu-mare și Oradea, au mai bună legătură de șosele cu
Satu-mare, de cât cu Oradea, dar mai ales decât cu Zălaul, reședința
județului, la care au fost alipite.
In consfătuirea ținută cu primpretorii din județ și cu primarii
orașelor Baia mare. Baia sprie și Gareii mari, precum și în Comisia
administrativă a județului, unde s’a discutat chestiunea noului județ
se ajunge la rezultatul arătat mai sus.
O interesantă observație s’a făcut cu privire la comunele din plasa
Șommtta, din punct, de vedere judiciar și anume, că în acest ținut e în
rigoare dreptul privat maghiar, iar în jud. Dobâca (Someș) e în vi
goare dreptul privat austriac.
De asemenea se observă, că satele din plasa Șomcuta fin mult la
amintirea districtului Chioar, din care au făcuti parte.
Boferatul serviciului technic vine tot în sprijinul raportului pre
fecturii. 3
In acest -raport, în mod firesc, se și fine seamă -de acel referat.
Camera de comerț și industrie, sucursala (,.exposituiu“) Satu-
mare, se -pronunță pentru mutarea reședinței județului dela Gareii-ma-ri
la Satu-mare. ■
Și în acest județ ca și în celelalte, chestiunea, care preocupă foarte
mult, era și este fixarea capitalei județene, a orașului de reședință.
In proiectele comisiunei de pe lângă Ministerul de Interne, s’a
propus: Satu-mare. (Unul -dintre membrii -comisiunei, care -avea în ve
dere și alte interese ale -Statului, a propus să fie Baia-mare).
Orașul Gareii mari, încă a intervenit printr’un memoriu prezen
tat „Măritului Guviern“ în care -cere menținerea reședinței județului în
acest oraș — -chiar pentru -cazul, că -s’ar desface județul Sătmarului
și ar fi alipit la jud. -Sălaj —• și atunci să rămâie reședință a acestui
județ1).
Județul Sălaj cuprindea (până la 1926) 239 corn mie grupate in.
șase plăși: plasa Cehul-Silvaniei, Crasua, Jibău, Șinileu, T(^nad, Zălau,
și două orașe cu consiliu: Șimleul-Sălagiului și Zălau.
In noua împărțire cuprindne 3 comune urbane: Cărei, Șimleul-SH-
rauteî și reședința Zălau.
Comune rurale are 267 (deci cu 28 mai mult ca vechiul județ)
grupate în 10 plăși: plasa Bocșa cu 29 comune, Buciumi cu 22, Cehul
^Uruitei cu 39. Crasua cu 25. Cărei cu 21. Jibău cu 32. Snpttrul-dc-
Jos cu 22. CinJeul-SilraiHei cu 35. Tășuad cu 28 și Valea lui Miliai
mi 16 comune.
JUDEȚUL SOMEȘ.
Sigismund, tot din 1412, în cari se zice că hotarul comunei săsești Iad se
întinde până la apa „Bistrița"; deci aparținând această comună Distric
tului Bistriții, și teritorul Districtului s'ar întinde pantă în Bistrița aurie.
„Dar râul „Bistrița", de care se face amintire în ambele documente,
este un râușor ce curge prin Valea Bârgăului, pe lângă Iad și prin orașul
Bistrița, apoi se vărs în Șieu și cu acesta în Someș. Pe când Bistrița aurie
este râul ce curge dincolo de cununa munților pe la Dorna în Bucovina,
și trecând în Moldova se varsă în Șiret. Cu toate acestea Bistrițenii s'au
folosit de analogia numelui Bistrița, și au încercat să înșele pe Moldoveni.
„Neputându-se aplana litigiul nici cu această ocazie nici cu alte o-
caziuni, a rămas nefinalizat până la înființarea instituției grănicerești".
*) Fr. Krammer 1. c. p. 23.
2) V. Șotropa: Districtul Năsăudului. Arhiva Som. 1. c.
Starea aceasta rămâne neschimbată până în 1703, când înființându-se
granița militară, sau desfăcut de Bistrița și s’au militarizat toate 21 comune
din Valea .Rodnei, și cele 2 din Valea Șicului.
La acestea în 1764 s’au mai adaus 5 comune nouă din Valea Șieului)
anume : Monor, Glcdin, Șieuț, Budacu-român, Ragla și 2 din Valea Mu
reșului : Morăreni și Rușii-Munți; iar la 1784 răscumpărate dela familia
conților Bethlen, s’au militarizat și cele două Bârgaue.
Aceste 32 comune cu timpul s’au înmulțit la 44 prin faptul că regi
mul militar a format din cele două Bârgaue alte 8 comune : Borgo-Rus,
Borgc-Jcseni. Borgo-Mijloceni, Borgo-Suseni, Borgo-Prund, Borgo-Bistrita,
Borgo-Tiha și Borgo-Mureșeni; apoi a înființat următoarele 6 comune
nouă: ’Rodna-Nouă (Șanț), Ilva-Mare, Măgura, Sâniosif (Poiana), Parva
(Lunca-vinului) și Romuli (Strâmba).
3) I. Benko : Transsilv. 1. c. II. Lib. IV. p. 114: „Secunda Ler/io Pe-
desiris Ordinis Valachica, ex Districtu Bistriciensi, et nonnullis Comitatuum
Torda, Kolo’s ac Doboka pagis, Centuriatim Militcs colligit, et a Tribuno
in Naszod habitaculum obtinente dirigitur.
1. Plerique hujus Legionis pagi in ambifu Districtus Bistricensis con-
In statistica dela 1760—62 districtul Bistriței e arătat! cu 47
comune x).
In jum. doua a v. XVIII țineau de Bistrița 23 sate.2).
In împărțirea stabilită la 1784, districtul Bistriței a fost alipit
la comitatul, care cuprindea Turda „superioară1", Cluj și Dobâcia „in-
ferioară“. Acest comitat avea reședința („pretoriul") în Reghin. A-
sederunt: nihilo tamen minus territorium, quo ejusdem Districtus pagi com-
prehenduntur, Districtus Radnensis, de Montano, (C. 200 n. 4) simulque Mili
tari Vico Radna, nominatur.
2. Centuriae secundae Legionis sequentibus pagis absolvuntur: 1. Cen
turia, Telts, Bikis, Gauren, Romuluj; Telts hospitium Capitanei. 2. Centu
ria comprehendit pagos: Fiildre (in quo Vice Colonellus et Capitaneus re-
sident), Illova mika. 3. Centuria habet vicos: Rebrisora sive Kis-Rebra, in
quo Supremorum VigiliarumPraefectorum alter et Cepitaneus quartirium
habent, et Varoire, Neposque; Nepos pagus novus est, utpote cum erectione
Militiae natus. 4. Centuria accepit pagos Comiitatus Kolo’s: Monor, (hos
pitium. Supr. Vigil. Praef.) Gleden ; et Comitatus Tordensis: Marus-Monos-
falva et Marus-Oroszfalu. 5. Ad quintam Centuriam pertinent: Szâlva (ha-
bit. Capitanei) Runk, Hordo. 6. Centuriam persicit: Szent-Gybrgy. 7. Cen
turiae adnumerantur: Radna (habit Capit.) Illova mare, Măgură. 8. Cen
turiam adstruunt: Zagra, (habit. Capit.) Pojen, Szupplei. 9. Ad nonam Cent.
referuntur: Makkod et Mititye; Makkod quidem Capitanei residentia. 10.
Centuria habet pagos: Major, Leess, et Szent-Josef: Capitaneus in Major
hospitatur. 11. Centuria constat vicis Naszod, Nagy-Rebra (Valachis Re-
bra-mare) Parva sive Lunka; cum ereetione Militiae positus pagus. 12. Ulti-
mam Centuriam desiniunt: Olâ-Budak et Răgla, Comitatus Dobocensis;
Nagy-Falu, et Szent-Ivân Distr. Radnensis; nec non Kis-Sajo, Comit. Ko-
losensis, ex his Olâ-Budak hospitium Capitaneo praebet".
x) An. Inst. Ist. naț. 1. c.
2) Benko. Trans. spec. (manuscrise) 1. c. III. c. V. „De districtu Bis-
triciensi" p. 51. — Tot aici (p. 152) despre Năsăud : „Supra confluentiam
hujus rivi et Samosii, spectabilis est Naszod, pagorum in occidentale hoc
tractu celeberrimus".
La Matt. Bel, 1779, 1. c. II. p. 172 : ..Bistriciensis Districtus, das Nbs-
nerland, in extremam Transiluaniae oram, ad aquilonem, inter Marama-
rusiam, atque Galliciam, retrusa, et, a reliquo fundo Saxonico auulsa, Haec
praecipua habet oppida:
1. Rudna, Rodana, Rudana, oppidum metallicum, olim, ac hodie fre-
quentius, in extremo septentrione est.
2. S. Georțj Fanum S? Georgii, vicus est copiosus coloniae Saxonicae.
3. Klein Bistricz, Bistricia minor, siue Arida, vicus laxus, propter iter,
per quod, ad Tartar, atque Tirmenicz, locorum inter alpes angustias, adi-
tus patet, memorandus.
4. Bistricz, Besztercze, seu Nosenstadt, Bistricia, vrbs libera, atque re
gia, anno 1200 condita, et districtus sui primăria, (ab amne, qui eam adluit
Bisztricz denominatur) non minus cultu ciuium, quam patrum piarum
scholarum, et euangelicorum gymnasiis, celebratur.
5. Treppcn. et Lcchnicz, viei sunt pulchri, et memorabiles".
ceasta a durat numai 6 ani, până la. 1790, când s’a restabilit vechea
împărțire x).
La 1813 L. I. Marienburg, dă în cartea sa (1. cit.) o scurtă des
criere a districtului Bistrița — „Nosnerland“. Bace mențiune de două
cerciuri (Kreis), al Bistriței (cu 24 sate) și al Rodnei (care de fapt
era teritoriu militarizat) cu 30 sate, adăugând că cercul Rodnei ținea
de Bistrița, înainte de 1763—4 ca ,,Nobilitătgru'nd“2).
In Lexiconul lui Treuenfeld (1839) găsim districtul provincial
al Bistriței și districtul săsesc al Bistriței.
Districtul provincial representa partea nemilitarizată a distric
tului Bistrița?"Acesta era despărțit prin prelungirea comitatului Do
bâca, în două părți, una de Nord-Est, cu 16 sate și un oraș (Bistrița)
și altă parte de Sud-Vest, cu nouă sate.
In total acest district provindiial avea 25 sate, și dintre aceste,
două, Nușfalăul și Sântioana, erau militarizate.
Districtul săsesc e socotit ca cuprinzâd districtul provincial de
mai .sus și districtul militar, numărând în total pe lângă oraș (Bis
trița) 54 sate.3)
La 1851 districtul militar al Năsăudului a fost desființat.
In împărțirea, ce s’a făcut în acest an (5 ținuturi cu 36 căpi-
tanate) Năsăudul forma unul din cele 7 căpitanate în ținutul Betea
gului, iar Bistrița unul din 6 căpitanate a regiunei adm. Sibiu.
In împărțirea dela 1854, (când Transilvania a fost împărțită în
10 prefecturi — „Kreis“) s’a înființat prefectura Bistriței, cu o în
tindere mai mare, cu 10 preturi4). Giurgiu, Reghin, Teaca, (Teaha),
Comitatul Clujului era încă unul dintre cele mai vechi ale tAr-
dealului. In viața de demult însă se întâlnesc și aici voevoziJ.
Numele Clujului, care în cursul timpurilor a fost scris în di
ferite forme, e întâlnit în documente începând din veacul XII2).
113.481 români — 58.466 ung. —• 14.933 alte neamuri; după confesiune: 87.856
greco-cat. —• 28.168 greco-orient. — Aceștia deci Români și ceilalți alte con-
fesuni).
Cercul Valasut cuprndea 49 sate ; cerc. Clujului, pe lângă oraș, 1 târg
(Cojocna) și 41 sate cerc. Huedin, 1 târg și 57 sate ; cercul Gilău, 1 târg și
20 sate; cercul Turda, 2 târguri (Turda și Agârbiciu) și 44 sate ; cerc.
Bagyon (Băsinu) trei târguri (Trăscău, Vinful de sus și Gireșu) și 37 sate.
J) Sântămăria, Cliendremal, Sânmihaiul deșert, Ascileul mare. Hida,
Baica, Drag, Miluan, Deal, Ugruț, Adalin, Ascileul mic, Cristur Fodora
ung.. Sintău, Băbuț, Coaciu, Sânmurtin, Măcicaș, Giula, Ciumăfaia, Chidea,
Uifalăul-Unguresc, Borșa, Valăsut, Bonțida, Ghiulatelec, Marocaza, Bă-
gaciu, Imbuz. Șaua. Geaca, IIusău-Măcicaș, și Bodog.
Est a județului (pentruca nu forma județelor ne-a preocupat) ci în
primul rând interesele satelor.
Intr’adevăr unele sate din plasa Teaca și Ormeniș erau la mari
depărtări (de 100—130 km.) de orașulHreședință al județului, de Cluj
■—■ câtă vreme de Târgu-Mureș sunt mai aproape.
E ușor de înțeles greutățile mari, ce au avut de îndurat să
tenii din aceste părți, purtați pe drumuri rele și fără cale ferată, pe
la instanțele din Cluj.
De altă parte sate apropiate, care se uită la Gluj, erau trimise
la Turda.
Alipirea orașului Turda și a unei părți din jud. Turda-Arieș s’a
propus (în primul proiect) numai în cazul județelor mari, cari ni
s’a cerut la început. (A se vedea la jud. Turda).
In noua împărțire (1925/6) s’a format jud. Cluj (în loc de Go-
jocna) din :
1. Vechiul județ Cojocna, afară de : plasa Teaca, comunele :
Craifalaul de câmpie, Milașul mare, Ruseni, (Orosfaia) și Comlod din
plasa Ormeniș, comuna Sân-Georgiul de Câmpie, din plasa Sărmaș,
cari au trecut la județul Mureșului. Comuna Sălcuța (Fiscut) care
a trecut la jud. Năsăud. Comunele : Rediu, Aiton, Juriul de Câmpie
și Soporul cari au trecut la județul Turda și comuna Trestia, care a
trecut la jud. Sălaj.
2. Comunele : Ciurda, Sălicea, Săvădisla, Feneșel, Răchișul ro
mânesc, Ilășdate, Lita română, Miheșul de Câmpie și Velcheriul din
jud. Turda-Arieș.
3. Comuna Bucea și Negreu (Fechetău) dela jud. Bihor.
4. Comuna Tușa dela jud. Sălaj.
5. Comunele : Cătălina, Pânticeu, Dârja, Dobâca, Lona, Sic, Lac,
Feldioara și Copru dela jud. Solnoc-Dobâca.
Făcând o comparație între întinderea actuală și cea anterioară a
județului, cred că s’a făcut un pas spre dreptate.
Județul cuprindea (până la 1926) 237 comune, grupate în 10
plăși : Bor.șa, Cluj, Cojocna, Gilău, Hida, Huedin, Mociu, Ormeniș,
Sărmaș, Teaca, și un oraș cu municipiu : Cluj.
In noua. împărțire cuprinde 1 comună municipiu, Gluj, comune
rurale 226 (cu 11 mai puțin ca vechiul jud.) grupate în 12 plăși :
pl. Aluiașului cu 21 comune, Agltireșii cu 18, Borșa cu 24. Calata
eu 15, Câmpia cu 23, Crișitl cu 15, Huedin cu 20, Plodii cu 24 pl. Mofî-
lor cu 14. Nădășel cu 18, Someșn cu 21 ,și Vlaha cu 13 comune.
JUDEȚUL BIHORULUI.
, ÎG-Mpr*.
Zaaddmt, .
' J&xd-C
Talia 3
«
'urkud ^7’^
tu
r/■z, 0.,.,-^^
/ r V'^r
:
Curtat
Xy OrUchanen’
B e/de Hhqt'unJ, ‘Wt^ictcha^aMt^i.kaben
^dscVcrxar. I
da SZCffX.
Gâtwiâza,Ock^ga» € g ■*
dc aZU^Z (rifdntrz, Csmta 17,AU«_ iCrcf
R arcd, Rorc d’^l
Redă», Redevin Gucnos, Csctecxecte i.ta,. ^Rarm^r
/iee/^J ț.h-A.
KtafnX/itlt’a, ^c^any Ttdv.Vnd
Lck, fta^^rera t^afyt, t
iPttfi/cr^ j **.^\ Jo^ltrza ^nazwid
Gtțepca', x^tttrrvelqtfesfuio/w ’ ’ •• A rP^ -
/ K*., -• Z * Z. i .* a t r
x ' Katemarc *•>. i'/.ie»Atfjrfrt<er- ,
JKzyy (x^cred, Wcliif - i^ix^tax^alva^f^ (<vt
(Jvwwl i I x aa x te Ici,» iuialaaxi
y«<fuRatai, Jale mere Tataie^ ,R rttai tw-
S'tfiltMielei^e^ftr t fxJ^Jdrtenu.ifin» actui T^nko, 'tyin&a
iVx. MtH imt 1 la ’>' t^'qeh'lt' rfțyț^ak
3y c q cr/a l»1a^tfe^r a c«»'.<' 1
I a/da/alu^ yinucxft
Tain, Talpe
PrdafJiirta. fiti'Sttfx Tar/ân. 'icria/'e Koh
TicĂcwzel Rafa/t Tatâffii-a. Tea* ot-caiy\ / ixe^-(rtfatt,To hvle
<(și aceste „con lauter Walachen ben-ohnt1'). Satele constituiau 24
țparochii. 4)
Districtul Popmeseu (Papmezo) -cu toate că avea numele așa de
ungurii era de asemenea locuit numai de români („hat ebenfals lOMter
ivalachische Einwohner“). Avea 31 salte și nici un târg. Parochii ro
mânești erau însă numai 25.2)
In repertoriul lui Lipsziky, din a. 1808, găsim comitatul Bihorului
împărțit în cinci cercuri (procese): Oradea, Sărret, Salonta, Eriu,
Beiuș.
într’o lucrare din 1819 8) ni se arată aceeași împărțire în cinci
cercuri, ca și în Lipszky, dar în loc de 438 sate înșirate de Windisch
la< 1780, face mențiune de 455 sate și 57 puste.
Aceleași cinci cercuri le găsim și pe la mijlocul veacului trecut,
la 1839, (împreună cu Debreținul, care ținea tot de comit. Bihorului)4).
In timpul -absolutismului austriac, dela 1850—1861, comitatul
Conclusum.
minorem vicum B. Virginis: alter autem, cui nomen Aqua Pulchra, villam
cognominem.... arcis Miconis, contra hostes munitae, et tenuibus praesidiis
firmatae: cui conține est Mercurium (Szereda) locus mercatui destinatus, et
Schomlovia (Somlyd): dehinc in viciiniamontis Barotiintersecatpagos S. Be-
gis, et S. Emerici: postremo accipit rivum â Meneschago, et ortu solis fluentem,
qui intermeat villam S. Georgii, et infra S. Simeonum habet ostium: intra
quod e regione Mitaci est Tusnadum, extremus pagus Tschikiensis. In latere
opposito adjacent anini Dani villa, Unrosia, et Madaraschum. Danivilla sita
este e regione majoris viei B. Virginis, Madaraschum prope minorem vicum
B. Virginis, Unroscliia medium tenet. Habet haec Sedes quatuor montes in
finibus ab oriente : Gimeschium (Gyimes) conterminum Moldaviae ultra
Pulchram Alpem, in quo arx deserra: Bordam ultra Pulchram Aquam, et S.
Nicolaum; Schajum deinceps, et Aclam ultra Menschagum: sub quo est parva
Sedes Cassonia. Tres posteriores montes sunt cofines montibus Trisedis, et
Schajus quidem Ncmcro. Effundit praeterea haec regio fluvium Uzum,
qui inter S. Georgii villam, et Sedem Casoniam ortus, postquam ex angus-
tiis Acli, et Sehaji eluctatur, juxta latus occidentale montis Nemeri curritin
Moldaviam, recipitque fluvium Tatrum (Tatros) a Pulchra Aqua dema-
nantem, et Gimeschum praeterlabentem. Ad Gimeschum effodiutur cotes,
ct sulphur, in montibus Tuschnadiensibus lacus altissimus S. Annae nun-
cupatus, cujus nullum apparet effluvium. Ultra montem Tarcum in Mol
davi a ex quodam Carpati jugo prorumpit fluvius Tazlo, inter quom, et
Tatrum supra limites Sedium Tschikiensis, et Trisedis vilae Godra, et
Velcium. In latere Aquilonari Tazlonis supra fines extremos Trisedis Forro,
et Terebeschum: in latere meridiano Saloncia, et Inferior Pagus (Alfalu)
in latere vero Boreali fluminis Tatri infra Vellcium (Vdlcsok) Comani ricus;
et infuso in Tatrum rivo Uzo in eodem latere Villa Lucae, et Villa, Săli-
naria infra quas Salina et Tatrum, vel Tatroschum respondens extremis
finibus montibus.
3) Matth. Bel, 1. c., p. 15G. Csikiensis sedes, der Zschiker Stuhl, Csik
szck, cum Gyergyo, et Kaszon duabus sedibus filialibus, extrema est ad
aquiloncin, inter Moldaviam, Harom Szek, Udvarhely, atque Marusium,
retrusa.
-) I. Benko, 1. c. a. 1778. Lib. IV. C. VI. p. 399 v. I. „Sedes Csih. Su
perior et Inferior, cum Filiabus Gyergyd et Kaszon, quibus Oppida 2. Pagi
51 obtigerunt (separatim in Gyergyo Oppida 1. Pagi 9. In Kaszon vero
Pagi 5).
La 1764 întreg comitatul Cine a fost militarizat, intrând în teri
toriul grăniceresc al Săcuilor.
La 1784 acest comitat a fost desființat. Scaunele Giuc «și Giurgeu
au fost alipite la comitatul Odorhei, iar Casinul la comitatul Trei-
scaune.
La începutul veacului trecut, găsim scaunul Giucului cu o supra
față de 54 mile p. (din cari scaunul principal, Giucul avea 25, Giur
geul 25, iar Casinul numai 4 mile p.). Avea 2 cercuri (Zirkel) : de
sus și de jos, Cercul de sus cuprindea Giucul de sus cu 26 sate și
scaunul Giurgeului cu 13 sate, iar în cercul de jos erau Giucul de
jos cu 24 safe și scaunul Calinului (Kaszon), cu 5 sate ’).
La 1839 avea aceeași împărțire și cuprindea două târguri și
67 sate 2).
(In sede superiori Csik et Gyergyo sunt loca 32. in inferiori Csik et
Kaszon 21. sedes haec alias rupibus magna ex parte est vallata, planitiem
habet elegantem, et praeter Alutam, riuos aliquot). — In statistica dela
17G0—62 (citată) tot 53 sate.
Benko, 1- c. I. p. 107. Prima Legio Pedestris Ordinis Sicullea, ex. 12.
Centuriis sive Compagniis constans, Siculis Liiberos, Sedium Gyergyo, Su-
perioris et Inferioris Csik, atque Kaszon complectitur ac in Csik Szereda
Commendantem, Colonellum habet.
Loca autem Centuriarum prima hujus Legionis - precedent! versus
septentrionem hoc ordine occurunt: a. Centuria seu Compagnia Kăszcmensis
totam Sedem Kaszon complectitur, adeoque habet Pagos Fel-Tiz, Ujfalu,
Jakabfalva, Al-Tiz, Imperfalva. b. Centuria Kozmdsiensis habet Pagos Koz-
măs, Tusnad, Szent-Simon, Lăzdrfalva, Verebes. c. Centuria Szenl-lmrensis:
Szent-Imre, Csekefalva, Csatdszeg, Szent-Kirdly. d. Centuria Szent-Gyor-
gyensis: Szent-Gydrgy, Menesdff, Bdnkfalva, Ujfalu Szenl-Mdrton. e. Cen
turia (Colonelli) Taploczensis: Taplocza, Somlyo, Szent-Lelek, Szereda Op
pidum Sogot, Csomortdn, Mindszent. f. Centuria Szent-Mihălyensis: Szcnt-
Mihăly, Szent-Miklds, Delne, Pdlfalra, Szepviz, Vatsdrlzi, Gbrtsfalva, Bor-
sova. g. Centuria Rdkosensis: Rdkos, (Alterius Supremi Vigliarum Praefectii
Hospitum), Madaras, Amadefalva, Ddnfalva, Csitsd. h. Centuria Szent-Ta-
măsensis: Szent-Tamds. Szent-Domokos, Jenofalva Karczfalva, Sequentes
quatuor Centuriae sunt in Sede Gyergy6, videlicet: i. Centuria Tekeropata-
kiensis: Tekeropatak (Vice Colonellus quoque Quartirium hic habet.) Szent-
Miklds, Opp. Locumtenentium Hospitium. k. Centuria Ujfalvensis, Ujfalu,
Kilyenfalva, Szdrhegy. 1. Centuria. Alfaluensis: Alfalu, Csomafalva. m. Cen
turia Ditroensis: Ditro, Remete.
3) L. I. Marienburg, 1. c. a. 1813, II, p. 181.
Intre numrile de munți amintite de acest scriitor (acum 116 ani)
putem distinge și următoarele numiri românești (cu ortografia autorului) :
Arsitza, Grindus, Floare, Paltini, Szekuaszk, Purga, Găinasza Frdtzilasza,
Liban, Ciudate, Saddn ș. a.
2) Benigni-Mildenberg, 1. c. a. 1839, III, p. 64.
La 1854-Ciucul împreună cu celelalte scaune săcuiești a fost ali
pit la districtul Odorheiului.
In proiectul din 1863 se propunea din nou comitatul Cicului, iar
în anul următor, din nou alipirea la municipiul Odorheiului.
Prin delimitarea dela 1876 s’a format comitatul Ciuc cu capitala
în Mercurea Ciucului (Csik-Szereda).
Comitatul avea o întindere de 3417 kmp. un oraș și 135 comune
(între cari 10 comune mari) grupate în trei plase, ’j
In ■ proiectul I. al comisiei județelor (1921) se propunea să se formeze
jud. Oltul de sus din : a) .județul Trei-Scaune, afară de ce s’a dat
la județul Bârsei și la județul Bacău, b) județul Ciuc, afară de sa
tele trecute județelor Bacău și Bistrița"), (Neamțu). c) Județul 0-
dorhei, afară de plasa Cristur. Capitala Miercurea'Ciucului.
In proiectul II. al comisiei județelor se propuneai jud. Oltul de
sus din : a) județul Ciuc, afară de ce se dă județelor Neamț,
Bacău și Mureș (ve-zi aceste județe), b) județul Treiscaune, afară de
ce .s’a dat județului Bârsei și afară de comuna Poiana-Sărată tre
cută județului Bacău, c) județul Odorhei, afară de ce s’a dat județu
lui Bârsei, Făgărașului și Târnavelor. Capitala Miercurea Ciucului.
Prefectura județului Ciuc a cerut să se facă următoarele modi
ficări în acest județ : să se alipiască la județul Ciuc, afară de teri
toriile ce le are, și următoarele : a) ținutul ce se întinde dela comuna
Tulgheș pe Bistricioara și Bistrița, incluziv Bicazul rom. b) Ținutul
ce .se întinde dela Ghimeș-Făget pe valea Trotușului, inclusiv comuna
Comănoști. c) Ținutul dela Sărmaș pe valea Murășului inclusiv Răsto.j-
nea. Să fio mutată capitala județului în Gheorghcni, comună urbană
de aproape trei ori mai mare ca Mercurea-Cmc, comună bine orga
nizată și bogată (având 40.000 jug. pădure). Sediul plasei Frumoasa
să fie mutat în Ghimeș Făget. Toplița Română, să fie sediul preturei
și să i-se mai dea din plasa Gheorghcni. corn. Sărmaș și cătunul
Călăuțaș.
O altă, propunere cere să fie alipite la jud. Bacău comunele Lo-
veș, Răchitiș. Coșnea și Cighiș, iar la jud. Mureșului și comunele din
plasa Gheorghcni. începând dela isvorul Mureșului.
1 In noua împărțire (1926) s’a format jud. Ciuc din: vechiul județ
Ciuc. afară de comunele : Bicazul Unguresc. Tulgheș, Corbu, Bilbor și
') O scurtă descriere a comitatului în: Osztrăk m. Mon. (1. c.) VII. p.
30~ de Hanl;6 V.
2) Numirea . I!istrita‘ era propusă pentru jud. Neamț.
ț 10 v. meruțiu
paulo anlea ti' Legio Valachica Equestris, alias Dimacharum dicta: sed An.
1772. Legio Dimacharum reducta est ad quatuor Turmas, quae Legioni Sicu-
licae Equestri superadditae, eam 12 Turmis constantem reddiidere, Turmae
in Sedibus Siculicis Equestres octo numerantur, quarum Commendantes et
Capitanei his in Locis resident: 1. Gyergyo-Szent Mililos Oppido Sedis Gyer-
gyo. 2. Dunfalva et 3. Szent-Mihăly Sedis Csik. 4. Szent-Lelek, 5. Letzfalva, et
6. Alao Csernaton, Sedis Kezdi, 7. Gidofalva, Sedis Sepsi, 8. Nagy-Ajta Sedis
Miklosvâr 9. Dessăn Districtus Fagaras. 10. Dobra Comitatus Hunyadensis.
11. Tovis Comitatus Albensis et 12. Egerbegy Comitatus Tordensis. Supra
haec: Sepsi-Szent-Gybrgy est Statio Colonelli, Băgyon, pagus amplus Sedis
Aranyas, habitaculum Supremi Vighiliarum Praefecti. Sic longe lateque haec
Legio per Transilvaniam excurrit.
D Matth. Bel. 1779 1. c. p. 157.
II. Haramiensis sedes, Trisedialis, Hârom szek, der Hărom szt-
kische Stuhl, in Orbaciensem, Kezdiensem et Sepsiensem sedes III di-
visa, inter agrum Csikiensem, Moldaviam, Bartziam, ac sedem Maru-
siensem, orientem versus, amne Aluta, interluitur. (Ab oriente adtingit Mol
daviam, Valachiam, a meridie a qua arduis alpibus separator ; ab occidente.
Barcziam, et ipsam Coronam; a septentrione Albensem comitatum, cum
Csikiensi et Kaszenyensi sedibus).
2) I. S. Pușcariu 1. c. p. 38.
3) I. Benko, 1. c., v. I, p. 399.
a) Sedes Sepsi. <ț>
b) Sedes Kezdi.
c) Sedes Orbai; tres hae, generali nomine, Tres Sedes et Triscdes Hun-
garice Hârom-Szek, quod unitae et sub udo Supreme Judice constitutae sint.
d) Sedes Miklbsvăr. a Supr. Begio Judice Trium Sedium in Politicis
et Juridicis depondens; ut adeo Qualuor Sedes apprime dici queant. Trium
Sedium Oppida numerantur 4, Pagi 83. (In Sede Miklosvâr Pagi 9).
4) Hep. Lipszky. 1808, 1. c.
La 1837 (la Benigni) găsim aceiași împărțire, în cercuri, și
plase (procese). Avea 4 târguri. 97 sate și 2 predii1).
In Lexic. Treuienfeld ") găsim 102 sate. (Sunt arătate și satele).
La 1850 a fost cuprins în Districtul Odorheiului. La 1854 a fost
alipit la prefectura Brașovului.
In primul proiect al guvernului din 1863 se propunea comita
tul Treiscaune (Hâromszek) cu districtul Brașovului, filialele Bardotz
și Casin (Kâszon) și părți, vecine din Alba de sus ; în al doilea pro
iect comitatul Treiscaune din întinderea de mai ’nainte și părți
vecine din comit. Alba de sus.
In proiectul de lege dela 1864 era cuprins în municipiul Odor-
beiului J).
Prin delimitarea comitatelor la 1876—1877 s’a format comita
tul Treiscaune din :
a) Treiscaune (de mai ’nainte).
b) Cele două părți ale comitatului Alba de sus. situate între Trei
scaune și districtul Brașovului și partea dintre Treiscaune și scau
nul Cinicului: Alarcoș, Toliu, Budila, Buzău a. Hegiiig, Arpătat, Bic-
sad, Arușid, Micouifaiău, Vâlcele, Voiai (de sus și jos). Valea seacă.
Liigot și Nyâros-Patak.
c) S. Glieoxghe, Tg. Săcuilor, Ilieni și Brețcu.
d) Din .comit. Odorheii comuna Bățiani. Capitala Sft. Gheor-
ghe (Sepsi Szent Gyorgy).
Comitatul avea o suprafață de 3889 km. p. cu două orașe și 102
comune și 74 cătune. Era împărțit în patru cercuri (plase).4)
In România, în proiectul Comisiei județelor (1921) era propus
a fi împărțit între județele vecine.
In noua împărțire (1926) s’.a format Treiscaune din : 1. Vechiul
județ Trei-Scaune, afară de : comunele: Teliu, Budila, Dobârlău, Va
ma Buzăului. Sita Buzăului, Bărcani, Intorsuna Buzăului, Mărcuș și
satul Lunca din comuna Dobolii-de-jos, cari au trecut la județul Bra
șov; 'comuna Poiana-Sărată, care a trecut la județul Bacău. Capitala
Sf. Gheorghe.
L ]. e.
-) Treuenfeld (1839) — polemizând — accentuiază că nu există un
scaun Ilaromszek, ci trei scaune sub acelaș ,.Oberkonigsrichter“, care mai
administrează și Scaunul „Miklosvâr“.
s) I. S. Pușcariu 1. c. p. 50.
p O scurtă descriere a comitatului în: Osztrâk m. Mon. (1. c.) VII. p.
3î3, de Jancso Renedek. 8*
Județul cuprindea (până la 1926) 99 comune grupate în 5 plăși:.
Aita-Mare, Coivasna, Sf. Gheorghe, Târgul Săcuesc și Boroșneul Mare,
două orașe cu consiliu:: Sf. Gheorghe și Târgul Săcuesc.
In noua împărțire cuprinde 2 comune urbane : Târgu Săcuesc și
Sf. Gheorghe reședința.
Comune rurale are 97 (deci cu 3 mai puține ca vechiul județ)'
grupate în 5 plăși : Baraolt cu 10 comune, Covasm cu 22, Ozitn eu
23, Sf. Gheorghe cu 18 și Târgul Săcuesc cu 25 comune.
JUDEȚUL BRAȘOVULUI.
Ț I. H. Benigni 1. c. I. p. 85.
2) Benko : Milkovia II. 53 în Pesty 1. c. De asemenea, în manuscrisele
lui los. Benko „Transilvania specialis" (Colecția de manuscrise a lui los.
Kem£ny, cari se află în bibi. Univ. din Cluj) Tom. XL., 1. 21: „Comitatus
Albensis superior.... ex ejus teritoriu duo ampli districtus. Fagarasiensis
et Barcensis avulsi sunt“. Iar la p. 22 „Districtus Barcensis sive Coro-
nensis".
N. Iobga, Ist. Rom. d. Ard. 1. c. I, 54.
4) Nic. Oi.auvs, 1. c. p. 65.
5) G. ti Beiciieksdortf 1. c. p. 10. Corona seu Brassouia ciuitas mer-
cibus Turcicis celebris. intra montes anioenissimos sita mocnibus, fossis et
propugnaculis satis munita, habet tria suburbia distinctis uallibus posita,
quorum unum incolum Bulgari, alteram Uungari. Saxones agricolae ter-
tium. Quae a proximis Cieulorum metis et confinibus sita (siue ea Graeca
uoce StcphanopoTuim. siue semibarbai a Cornopoliin, -siue cum Hungaris
Brassouiam appcllare quispia uelit) in penitissima... Transyluaniae parte,
qua peculiari nomim l’annones Burczam, noștri autem Burciam uocant,
„Sașii ocrotiti de regele Ungariei, făcură din satul slav și româ
nesc, Brașăul, Brașovul, o cetate a Coroanei o Kronstadt“ 1).
Documente despre circumscripția și cârmuitorii Brașovului apar
prin v. XIV, când acest ținut al Brașovului e arătat întâi comitat
și apoi scaun și chiar district. Acest comitat (district) înainte de a
intra ca scaun, între cele șapte scaune ale Sibiului, a stat sub iș-
panii secuiești2).
Da 1422 a intrat în Unfflversitatatea săsească, cu centrul Sibiu ').
La 1550 Brașovul e arătat ca având trei suburbii deosebite (Bul
gari, unguri și săși) 4). De fapt erau și Românii, cari în Scheiu, la
1293, și-au făcut o biserică de lemn (L. I. Miarienburg, 1. c. a. 1813..
II. 344) 5).
Districtul Brașovului se mărginea la Nord și la Vest cu Oltul
și cu comitatul Alba, la Est cu cele trei Scaune și la Sud cu Carpații
spire Muntenia 6). Cupiriindea pe lângă orașul Brașov, 4 opide, 9 sate
regești, 12 sate ale orașului Brașov, 1 sat, care ținea de teritoriul mili
tar și BriainulT). ; ’ 1 "
In statistica din 1760—62 © trecut cu 28 ccmuine8). După con
scripția din 1787 avea 62.934 locuitori9).
uel ab amne Cognomine qui id toci interluit, uel â rădice, quasi dicas
nostra linqua Wurcziam, quae uulgo recepta est opinio, boc fortassis
nomine, quod radix Coronae inserta, Burtianis sit insigne.
9 N. Iorga : Neamul românesc în Ardeal și Țara Ung., voi. I, p. 13.
2) Pesty, 1. c., II. p. 133.
3) I. S. Pușcariu, 1. c. p. 33.
L G. â Reichersdorff, a. 1550, 1. c. p. 9. Praeterea Alutus amnis inter
reliqua istius Regni flumina, non est incelebris, qui in montanis Ciculo-
rum radicibus oitus, ubi prhnum Transyluaniam attingit, et Barcensem
terram â ciculorum metis diriuit; iar la pag. 9 (a se vedea nota 3. mai sus)
„tria suburbia.... incolunt Bulgari, alterum Hungari, Saxones agricolae
tertium“.
5) L. I. Marienburg, 1. c.. II. p. 344 (urmează într’o notă următoare).
G) Matth. Bel. 1. c., p. 170 : Districtus Cornensis, seu Barciae, Hun-
garis Barczasăg, vel Brasso Videke, Saxonibus Burzenland, ab amne, qui
eundem interfluit, nominatus. Orientalis regionis oram saltibus circumda-
tam, in Moldaviae finiftis occupavit. (Cocrcetur, a septentrione et accidente
Aluta fluvio, cum comitatu Albensi ; ab oriente, tribus sedibus Siculorum.
Hârom Szek nominatis ; a. mcridie. alpibus ad Valachiam recedentibus..
Quinque milliaribus in longum, duobus in latum protenditur).
7) I. Benko. Trans. 1. c., a. 1778. I. p. 4G3.
■j Inst. Ist. n. 1. c.
'■') L. I. Marienburg, 1. c., II, p. 302.
La 1784 districtul Brașovului a fost alipit la comitatul Trei-
scaune (Hăromszek) dar peste șase ani s’a revenit la situația di
nainte x).
La începutul veacului trecut găsim districtul Brașovului între
următoarele limite: la Vest se mărginea cu districtul Făgărașului, la
Nord-Veist cu o parte din comitatul Albia de sus, la Nord cu Oltul, la
Est cu scaunul Sepsi și cu altă parte separată (enclavă) a comit. Alba
de sus, iși la Sud-Vest cu Muntenia .
Districtul era împărțit2) : a) în trei cercuri fiscale : cercul de
sus (cu localitățile dela Sud) — de jos (cu loc. dela Nord) și orașul
(Stadtzirkel) cu suburbiile și hotarul său ; b) în patru inspectorate
„alodiale11 și c) localități libere, domeniul Branului cu satele supuse
acestuia (die unterthaenigen Ortscliaften) și satele militarizate.
Grupa a) localități libere, cuprindea orașul Brașov, 4 târguri și
9 sate. Domeniul Branului avea 13 sate (împreună cu 'Castelul și cu
colibașii, 14). De teritoriul militar (grăniceresc) care se întindea mai
departe spre Vest3), se finea Tolianul vechi.
-1) Benic.ni 1. c.
p Treuenfeld I. c. — L. I. Marienbuug, 1. c. 1813, arată în domeniul
Branului — cum am văzut — 13 sate (supuse „die unterhânigen Dorfer") I,
p. 360.
:t) E. A. Bielz, Ic .. 1857'8, p. 44. Atunci această prefectură („Kreis")
cuprindea. 216 sate, cu 276.934 loc., între aceștia : 117.112 Români, 103.962
unguri (Săcui), 37.729 Sași și 18.131 alte neamuri. După confesiune erau:
110.773 ortodocși și 30.103 uniți (deci mai mul(i Români, de cât e arătat
mai sus), ceilalți erau alte confesiuni (8309 evrei).
1. Vechiul județ Brașov, 2. Plășile Bran, Șărcaia, Făgăraș și o-
xașul lăgătaaș (din jud. Făgăraș), 3. Plasa Cohalm (jud. Târnava
mare), 4. Comunele Bușteni, Azuga și Predeal, 5. Plășile Șepși (a-
fară de comunele Bicsad, Zombor, Mico-ujfalău, Malnaș, Bodoc, Ol
teni și Zălani), Micloșoara (fără Bălanii mari și Valea Zălan), orașul
Sft. Gheorghe își plasa Orba (fără satele Szorcs, Tamasfalva, Pava și
Zăbala). Capitala Brașov.
In proiectul al 11. al comisiei județelor se propunea să fie for
mat din :
1. Vechiul judetBrașov, 2. Plasa Bran și satele Vlădeni și Țin-
taiiii din județul Făgăraș, 3. Satele Vârghiș, Saldoboș, Filea, Bărduț,
Oleștolec, Hărmanul lungurosc, Bălanii mici, Bibarțfalău (Biiborțenl)
din jud. Odorhei.
4. Plasa Micloșoara, fără satele Bălanii mari și Valea Zălan
precum și plasa Sepsi (inclusiv orașul Sft. Gheorghe) fără satele
Bicsad, Zombor, Micouifalău, Malnaș, Bodoc, Olteni și Zălani — toate
din județul Trei .scaune.
5. Satele Bușteni, Azuga și Predeal din jud. Prahova. Capitala
Brașov.
Prefectura județului Brașov, arătând cât de nedreaptă a fost
arondarea de pe vremea ungurilor, propune : a) să fie alipite la
jud. Brașov, cercul Brunului și comunele Vlădeni și Țințari din jud.
Făgărașului — fiindcă aceasta o doreau chiar și locuitorii, h) să fie
alipite comunele vecine, românești, din jud. Treiscaune, cari se gă
sesc în dreapta Oltului, iar c) comunele din Nordul județului Bra
șov, îmiprauină cu Apața, fiind mai greu de administrat, să fie ce
date comitatului Târnava mare.
Intr’un alt raport se cere, ca hotariul județului la Sud, să troaca
de Predeal, înglobând și comunele Predeal, Azuga și Bușteni, în
trucât aceste sunt mai aproape de Brașov decât de Ploiești1).
In noua împărțire (1925,6) jud. Brașov a fost format din :
1 1. Vechiul județ Brașov, 2. Plasa Bran și comunele Vlădeni și
Țin țari din vechiul județ Făgăraș, 3. Comunele : Budila, Teliu, Măr-
usum fabricatae, aguntur. Magna est haec urbs, atque potens, et non so-
lum aediificiis magnificis decora, sed omnibus negotiationibus, aliisque
rebus florens. Adliaec, muntissima praeter moenia, qua et lata sunt, et
turribus crebris robutsa, fossa ex omni parte, praeterquam ab oriente
aquatica, et lata, et profunda, circumducta est. Quam extrinsecus, in om-
nem urbis partem latissima et altissima viuaria, in triplicem et quadru-
plicem ordinem, alicubi ad unum fere Italicum miilliarium, circumcin-
gunt: ob quae, non patet ad moenia aliunde hostibus accessus, quam per
vias, quae ducunt diuersis e regionibus, ad urbis portas. Hae quoque vallo,
claustris et aliis munimentis satis firmatae sunt, ut vix alia ratione urbs
expugnari possit, praeterquam inedia, aut ciuium negligentia, vel dis
cordia : quibus potentes saepe urbes periclitatae f.uere.
Non procul bine ad radicem alpium, quae sunt Transalpinam ver-
sus, est turris fortissima, sub ditione Cibiniensium existens, quae Rubra
vocatur. Hac Turcae per ardua alpium itinera saepe inuasere Transylva-
niam, cum maxima sui dade.
0 G. â Reichersdorff, 1550 1. c. p. 9.
Cibiniensium Capitula duo, quarum unum habet Cibinium et pagos
uiginti tres. Alterum Capitulum Cibiense continct pagos circiter Ui-
ginti duos.
Sabensiense, Capitalum habet Sabesum cum pagis decern et septem.
A praedeta ciuitate Cibiniense distant salium fodinae, in Wyzagna oppido,
quod alias Saxonice-Salzburg appellatur, uno miliari. Hăuri longd ab
ea ciuitate Cibiniensi diuersa circumfusa iacent oppida in quibus passim
Saxones resident.
2) Ibidern p. 8.
3) An. Inst. Ist. nat. 1. c.
4) Scd. Cibiniens, cum Libera Regiaque Civitate Cibinio, et 30 pagis.
Huc praeterea pertinent Sedes incorporatae; a) Szelistye, cum sex pagis. bl
Talmăts, cum sex vicis, et 5 'locis particularibus. Nec non Bonei septem Ju-
dicum, cum 9 pagis. rt
®) Matth. Bel. I. c. p. 161.
Fundus regius Saxonicus in sedes nonem, et districtus duos dividi-
tur. I. Sedes Cibiniensis, Hungaris Szchen szck, Gcrmanis Hermannstădter
Stuhl, quam in comitatu Albensi, sitam esse, et ab illo separatam, tum
antiqua documenta, tum etiam a priiscis temporibus, ad nos deriuata,
usuque quotidiano hodiedum firmata styli forensis ratio, testantur. Ita
enim in hune usque diem iudiciales litterae habent: in comitatu Albensi
une și două districte, iar scaunul Sibiului, socotit separat (dar în co
mitatul Alba). Scaunul Nocrich avea 11 sate'.
La 1784, comitatul Sibiului s’a format din cinci scaune, Sibiu,
Orăștie, Sebeș, Miercurea și Mediaș cu câteva părți mărginașe din
comitatul Alba de sus. La 1790 s’a revenit la vechea situație.
La 'începutul veacului trecut, scaunul Sibiului •— care se măr
ginea <ou : distr. Făgărașului, scaunul Nocrig, o parte din Alba de
-sus, scaunul Mediaș, comit. Alba de jos, scaunul Miercurea, altă, parte
din Alba de sus .și Muntenia —■ cuprindea scaunul principal al Si
biului, cu orașul Sibiu și 23 sate libere, apoi scaun ele filiale: Tălmaci
cu 7 sate și Săliște cu 6 sate. Aceste sate (în atară de unul, Racoviță,
care întră în teritoriul militar și ținea mai ’nainte de districtul Făgă
rașului), aparțineau la cei șapte judecători. Tot de -aceștia țineau încă
13 sate împreună cu Ocna Sibiului. Pe lângă -aceste mai erau 5 sate
socotite ca bunuri ale orașului Sibiu „jure nobilitari" și anume :
Cârja, Cornăfel, Oiiat (până la 1764, când a intrat teritoriul militar).
Șina și Săcel1).
Teritorul militarizat al primei Legiuni (Regim.) românești de
graniță (care era în partea de Sud a Ardealului) cuprindea și câte-va
.sate (arătate mai jos) din scaunul Sibiului și avea centrul la Orlat.2)
h Se mai găsesc mai multe numiri vechi apropiate la Csânki (1. c.) ș. a.,
deasemenea pe hărțile vechi (a se vedea la interpretarea hărților).
-’) Pesty Fr. 1. c. II. p. 17 și I. p. 19.
:1) Csanki D. 1. c. V. p. 839.
4) G. â Reiciiersdqrff, Chorogr. 1550. 1. c. p. 12. „înde Kykellewar uno
miliari â Megieș distat ad Occasum, illio fluvius minor Kykellew ab arce
non adeo procul praeterlabitur, quam arcem quondam Petrus Waywoda
Moldavus cum nonnulis pagis cum iacentibus, ex donatione et inscriptione
olim Divorum Hungariae Regum possidebat“.
5) La Cap. IX, p. 128. (Un Domn moldovean rîvnitor al Ardealului: Pe
tru Rareș și opera lui.
e) Moșiile Domnilor.... 1. c.
T) Șt. Meteș. 1. c. p. 33: aparțineau satele următoare: Dicio-St. Mar
tin, Cuștelnic, Craifalău, Sălcud, Petrișat și Zagăr după cum ne arată o
scrisoare din 10 April 1540 a lui Ștefan Vodă Lăcustă, care le reclamă dela
nobilul ardelean, de sânge valah, Mailat (Veress, Fontes rerum Transylvani-
corum, IV, p. 301 no. 258). Bogdan Vodă stăpânea la 1504 și satele Vesăuș
și Boian, pentru care are procese (Ibid. pp. 72 și urm.; p. 84—5 no. 67). încă
ștefan cel Mare mai primise ca dar dela regele Vladislav și dealul cu vii
din satul Velț din apropierea Cetătii de Baltă (Hurmuznki, II, p. 372 no. 533).
In statistica din 1760—62 comitatul e arătat cu 112 comune ')
La a. 1779, e arătat numai cu 85 localități (grupate în două cer
curi) 2).
La 1784 comitatul a fost lărgit, adăugându-i-se și scaunul Mure
șului. La 1790 s’a revenit la vechea situație.
In repertoriul dela 1808 3), comitatul cuprindea două cercuri (cir
culi) superior și inferior, fiecare cu trei plase (processus).
Aceeași împărțire o găsim ia 1813 și anume: a) în cercul de jos
procesele (Bezirk): Galfalău (Galfalva) cu 16 sate, Iernut cu 24 sate
și Tătârlaca cu 25 sate; b) cercul de sus cuprocesele :Cund cu 18 sate,
Nadeșa cu 16 sate și Zagăru cu 14 sate.4)
La 1837 îl găsim având două cercuri (de jos și de sus) fiecare
cu câte trei plase (procese) un oraș, un târg și 116 sate’’).
In lexic. Treuenfeld (1839) ni se dau opt plase. Cercul de sus
avea trei plase (cu un oraș, 49 sate și un prediu), iar cercul de. jos
cinci plase (cu un târg, 65 sate și un prediu) 6).
In arondările dela 1850 și 1851 a fost împărțit între comitatele
vecine. La 1854 a fost alipit partea cea mai mare la prefectura Oșorhe-
iului (Mureșului,7). In a. 1863, la ordinul Cancelariei împărătești dela
Regiunea Aibă este de asemenea una dintre cele mai vechi cir
cumscripții administrative.
In timpurile cele mai vechi ale stăpânirii ungurești, înainte de
așezarea Sașilor, comitatul Alba avea o întindere mare, până la ho
tarul de Miazăzi al Transilvaniei. Nici nu se găsesc, pentru timpul
d’înainte d'e colonizarea sașilor, urme ide existenta altui comitat, pe
toată întinderea dintre Mureș și Olt iși dintre Rătezat și trecătoarea
Oituzului.a)
Chiar Sibiul, Brașovul și Făgărașul, au ținut la început de co
mitatul Alba.
Pe teritoriul comitatului Alba au existat și .feude dăruite voevo-
zilor români de peste munți, la'Vânt Borberek... lângă Mureș (unde se
încărca sarea.2)
In cursul timpurilor comitatul Alba a suferit dese modificări în
întinderea sa. Mai târziu s’a despăirțit în două comitate Alba supe
rioară și Alba inferioară. Comitatul Alba superioară a fost împărțit
între alte comitate, partea cea mai mare a trecut la comitatul Sibiului
și la comitatul Treiscaune (împreună cu districtul Brașovului.
La 1658, dupăce Turcii au pustiit orașul Alba-Iulia, reședința
comitatului s’a mutat la Aiud. 3)
p Treuenfeld, 1. c.
D E. A. Bielz, I. c. p. 500 șj ed. mică, p. 98.
2) E. A. Bielz, 1. c. p. 500 și ed. mică, p. 98.
și 12.248 alte neamuri (aceștia „meist Zigouner"). După confesiune: 88.88-1
ortod., 62.741 greco-cat., 15.685- catolici, 3485 ref., 1743 luterani și 1744 alte
confesiuni (mai mult evrei „meist luden" — deci nici atâția).
Blajul era târg cu 195 loc., Ai udul târg cu 3072 loc., Abrudul târg cu
223G loc., Teiului (,,Tiusu“) târg cu 1744 loc., Geoayinl de jos sat cu 1173 loc,.
cu 232,000 loc, format din 7 cercuri: Câmpeni, Abrud, Aiud, Alba,
Ocna-Sibiului, Blaj și Uioara.
Prin împărțirea dela 1870—7 Comitatul Alba de jos s’a format
din: a) comitatul Alba de jos, de mai înainte, fără valea Arieșului,
fără părțile situate pe teritoriul crăesc și fără comunele Mag și Săcel.
b) orașul Alba-Miai, c) orașul Abrud, d) orașul Ocna Sibiului, Ca
pitala Aiud. Comitatul (având o întindere de 3575 kmp) cuprindea
acum 177 comune (rurale) și patru orașe cu consiliu. Comunele ru
rale erau grupate în 7 plase. Dintre aceste comune numai opt aveau
o populație de peste 2000 loc. celelalte mai mici.
In proiectul I. al Comisiei județelor (1921) se propunea ca județul
Alba să fie format: 1. din jud. Alba de jos, de mai înainte, afară de
ce s’a dat la județul Târnavelor și al Sibiului. 2. Plășile Vinful de sus,
Câmpeni și Trascău dela județul Turda-Arieș. 3. Plasa și județul Se
beș dela jud. Sibiu. 4. Satele după-Piatră, Buceși, Blăjieni, Mihăi-
leni și Stănija, din pl. Brad, județul Hunedoara. Capital® Alba-Iulia..
Această propunere s’a făcut în vederea județelor mari cari s’au
cerut.
In proiectul II. al Comisiei județelor se propunea: să fie format
din 1. vechiul județ. Alba de jos afară de ce s’a dat la județul Sibiului
și Târnavelor. 2. Plasa și orașul Sebeș. Capitala Alba-Iulia.
Fată de aceste proiecte (mai ales fată de proiectul întâiu) comi-
siunea administrati vă a jud. Alba de jos, a cerut ca 12 comune, care
în proiect erau alipite la județul Târnavelor și cari sunt mai aproape
do Aiud, decât de Blaj, să rămână tot în jud. Alba.
Do altă parte prefectura, de acord în multe privințe cu comisiu-
nea județelor cere: 1. Plasa Ocna și orașul Ocna Sibiului sa fie tre
cute jud. Sibiu, unde ele sunt atrase, cu escepția comunelor: Gut,
Daia, Vin gard si Ghirbom, cari gravitează la. Alba-Iulia și deci să rămâ
nă la atest județ. 2. Comunele aparținătoare azi plasei Uioara să fie
atașate jud. Târnava mică, deoarece acestea gravitează la Sân Martin
și. Iernut. 3. Comuna Musca, aparținătoare azi plasei Boșia :sa fie ata
șată jud. Turda-Arieș. 4. Județului Alba-Inf. să i~so atașeze urmă
toarele: dela jud. Sibiu orașul Sebeș și pis. întreagă. Aceste comune
gra vitează la Alba-Iulia, având o distanță abia do 12 km. pe când dela
Sibiu e 70—80 km. 5. Dela jud. Turda AHeș, plasa. Vințul de sus cu
toate comunele. Această plasă să fie sistată și 'comunele atașate pis..
Uioara, unde, gravitează. 6. Dela jud. Hunedoara comunele: După-
piafra, Bucos. Blăjeni. Mihărleni și Stănijoa, aparținătoare pis. Brad,
cavi trag spre Abrud, să fie alipite acestei plase.
In noua împărțire (1925) s’a format jud. Alba, din: 1. Vechiul,
judef Alba de jos, afară de: plasa Ocna Sibiului (fără comunele:
Ghirbom și cut, care au 'trecut la jud. Sibiu). Comuna Sărăcești, care
a trecut la județul Hunedoara. Comunele: Orosia, Sâniacob, Petrilaca,
Istihaza, Gabud, Botez, Gheja, Musca, Ațintiș, Cecălaca, Giuciu și
Nandra cari au trecut la județul Turda și plasa Blaj și comunele:
Ozd, Bichiș, Herepea, Silea, Medveș și Gâmbuț cari au trecut la ju
dețul Târnava Mică. 2. Comunele: Ormeniș, Giugudul de Sus, Ciugu-
dul de jos, Inoc, Decea și Cicău dela județul Turda-Arieș. 3. Plasa
Sebeș dela județul .Sibiu. Capitala Alba-Iulia, în loc de Aiud, De fapt
a rămas încă tot la Aiud.
JUDEȚUL HUNIEDOARA.
D CSÂNKI, 1. ,C.
-) G. ă IIeichersdorff, 1. c. 1550, p. 8: „Zazvariensis scdes pagos habet,
undecim, iar la p. 14: „Zazwaras, Saxonibus Bros dicta... est provinciola
parua in extrema Transylvaniae augula, in qua Ilaczal; oppidum situ...
:l) Nicolaus Olăhus, 1. c. p. 67. A. Cibinio, nou longe dissitum est op
pidum Vizakna, prope quod sal effoditur. Ciuitati Zazwaros; cuius praefec
tura, nobis haereditaira, Matthaeus Olăhus, frater fungitur, in loco amoeno
et fertili sita, et proptei’ propiinquum illi flumen. ad ineolendum commoda;
.subest ad unum milliarium, septentrionem versus, vicus quidam, cui no-
men est Kenycr, latine Panis.
' 4) L. I. Marienburg, 1. c. p. 20.
5) Matth. Bel, 1779, 1. c. p. 151.
„Ihinyadensis Cmitatus“, Hunyad Vărmegie, die llunyader Gespan-
sehaft, ad austrum, extremus, usque ad Valachiam, et comitatum Temes-
variensem exit. (Dividitur in districtum Ilaceg, 80. loca, districtum Marus
92. loca, et vallem Marus, 125. loca habentem.) In eius tractu sunt.
Foit, et IMpot palatia duo, ad Marusiam amnem. Quorum illud, tem-
plariorum domicilio memorabile, istud, acidulis nobile, Kaszonianae paret
familia e.
Arany Văr, Arany Vara, arx probe mu nit a, formac elegantis, in eodem
tractu, plurium dominorum iuribus adscripta est.
Branvicszha, Branvitska, arx, secundo arnne Marusio inde seiuncta,
losikianis adnumeratur herecMis.
Iile, Illye arx, non minus arte, quam natura communita, iisdem ad-
serta est iuribus.
Dobra, Dobra, munitio opere militari confirmata, ad fines Ilungariae
diuergit. Ncmel'i, Nemeti castelluin vico peramplo adiectum, infra Marusium
amnem sedet. Deva; Decidava, oppudum amphim et frequens, cui arx rupi
imposita imminet, ad dextram reeedit.
La 1784 s’a fost alipit la comitatul Iluniedoara și comitatul Za-
..rândului, formând astfel unul dintre cele 11 comitate ale Ardealului.
Scaunul Orăiștiei a fost alipii la comitatul Sibiului. Peste șase ani
s’a revenit la vechea situație.
La 1808 găsim jud. Huniodoaira împărți; în 18 plase (cercuri).1)
La 1813 2) și la 1839 J) găsim aceeași împărțire în trei cercuri
(Kreis) Valea Hațegului, cu șase plase (Bezirk) cercul de sus cu alte
șase plase și cercul de jos cu 7 plase. Comitatul avea în total cinci
târguri, 367 sate, 16 predii și două trecători (pusuri).
Scaunul Orăștiei avea pe lângă târgul Orăștiei 13 sate 4).
La 1850 Iluniedoara dispare ca comitat independent și e alipit
la districtul Albei, scaunul Orăștiei iar la Sibiu.
La 1851 reprezintă cinci capitanate Abrud, Criș, Deva, Hațeg și
Orăștie în regiunea Alba-Iulia (una din cele șase regiuni administra
tive ale Ardealului).
avea un terilor de 111931 jugh. și 26081 loc. Plasa Radna să rămână cu co
munele ce le are, plus comuna Ghioroc și Cuvin. In felul acesta județul
Arad ar prezenta următoarea situație: un oraș cu municipiu Arad. 2. un
oraș cu consiliu (comunii urbană) Nădlac și următoarele plase:
1. Pecica, Arad, Chișineu, Hălmagiu, Ineu, Radna, Sebiș, Pâncota, Sântana,
Aradul nou, Lipova. In propunerea de a se împărți județul acesta, se spune
că s’a ținut seamă de interesele locuitorilor și de căile de comunicație și
de putința unei mai bune administrări a comunelor și plaselor.
Propuneera de mai sus, de a schimba sediul plasei, a stârnit
protestele locuitorilor din Șiria, cari printr-un memoriu cer ca sediul pla
sei să rămână neapărat în Șiria.
Cererea se bazează pe motivele următoaie: a) comunele Pâncota și
Sântana, cari sunt în proiect pentru centru de plasă, nu sunt corespunză
toare din cauza populației — comuna Sântana fiind locuită exclusiv de nemți
iar Pâncota în majoritate covârșitoare de nemți și maghiari, până când
Șiria are o populație aproape curat românească, cu un trecut național
bine cunoscut.
b) Comuna Șiria dela decretarea activității politice naționale rom. a
luptat din răsputări să fie reprezentată în parlamentul ung. în modul cel
mai demn.
c) Tot Șiria a fost aceea care în timpuri grele, a trimis în reprezen
tanța județului pe cei mai intransingenți fii ai neamului.
d) A luat parte la toate luptele naționale, aducând chiar jertfe. Ca
urmare se cere, ca nu cumva această comună să fie degradată și în locul ei
ridicate alte comune, fără importanță.
f) Pentru comunicație încă este important, având calea ferată Arad—
Cenad și calea ferată electrică Arad—Podgoria. Apoi tot aci se întâlnesc
drumurile de țară, ce duc dela Arad prin Micălaca la Șiria, cătră Ilălma-
giul mare, apoi dela Radna la Șiria. Având în vedere toate aceste motive,
mutarea sediului din Șiria ar fi foarte vătămătoare pentru această comună,
și chiar și intereselor celorlalte comune învecinate, cari i-au aparținut de
40 de ani. (Am reprodus anume motivele de mai sus, spre a se vedea cu câtă,
râvnă se poate protesta, împotriva chiar a schimbărilor mai mărunte.).
*) La rândul său primăria comunei Aradul nou (cu 7000 loc.) refuză
onoarea de a fi alipită la orașul Arad și cere Ministerului de interne să fie
lăsati așa cum a fost, la jud. Timiș-Torontal (cu toate că este departe
de Timișoara). 11
Kreuzstâtten, Wâesienheid, Engelsbrunn, Sân Nicolaul mic, Schon-
dorf, Traunau și Guttenbrunn, dela județul Timiș Torontal. Capitala
Arad.
Județul Arad cuprindea (până la 1926) 215 comune grupate în
9 plăși: pis. Arcul, Chișineu, Hălmagiu, Ineu, Petica, Radna, Sebeș,
Șiria, Târnova și iun oraș cu municipiu Arad. In noua împărțire cu
prinde 1 comună urbană (municipiul Arad). Comune rurale are azi
195 (deci cu 20 mai .puține ca vechiul județ grupate în 10 plăși: Arad
cu 20 comune rurale. Chișineu cu 21, Hălmagiu cu 29, Ineu cu 15,
Peccca cu 12, Radna 30, Șebiș era 31, Sfânta Ana 12, Șiria 11, Spiueni
cu 14.
FOSTUL COMITAT AL ZĂRANDULUI.
b Csanki D. 1. c. p. 723.
2) In veacul următor, 1550 la: G. a. Reichersdorff, 1. c.: Keresbanin
oppidum..."
3) Arăt în următoarele, o parte din satele acelui comitat, din v. XV,
după Csânki D. 1. c. (Magyarorszâg tortenelmi foldrajza a Hunyadiak ko-
răban, B-pest, 1890) voi. I. p. 724 și urm. Autorul ne înșiră, după archive
satele, în ungurește, arătând, la multe și numirile vechi. Eu pun înainte-
numirile românești, unele identificate după Repertoriul lui Lipszky (1808),
altele, Lex.' Treuenfeld (1839) și Diction.. S. Moldovan și N. Togan (1915).
Lipszki, 1. c.
2) L. I. Marienburg, 1. c„ II. p. 49.
3) Lcx. Treuenfeld, 1. c. 1839. voi. IV.
4) I. S. Pușcariu, 1. c.
JUDEȚUL CARAȘ Șl JUD. SEVERIN.
L 1. c.
2_3) Magda P„ 1. c. 1819, p. 485.
4) Fenyes E., 1. c. 1839. vot. IV. p. 427. Țărmurile erau: 4 românești, 5 ro-
mâno-germane, 2. rom.-germ.-sârbo-magh., 3. germ, române, 1 german. Din
cele 221 sate, 201 erau curat româneoti, 4 rom.-germane, 1 germ, român,
4 germane, 7 croate (horvăt) și încă două cu poporație amestecată (1 rom.-
croat și 1 german-maghiar).
Comitatul avea 208.645 loc. între cari arătați (după limbă) 186.703
Români, 12.059 Germani, 8804 Croați (rom. catolici) 400 Unguri și 179
Evrei.
5) Mattil Bel. I. p. 259.
Praefectura confinionim Temesiensis, in qua stationes sunt certae, pro
milite regni limites custodiente.
In qua limites notandi. A septentrione imininet Krassoviensi, Teme-
siensi, atque Torontalonsi comitatibus, ab ortu, Valachiae, ab occasu, Bod-
rogiensi, a meridie, Danubius illam avellit a Servia.
Regio haec paludibus multiis interrumpitur, adhacc siluis ct montibus
horridis, in medio plana sunt omnia, nisi qucd arenao moles hic atque illic
in colles adsurgat. Montes Valachiae vicini, cupri, plumbi atque ferri sunt
feraces. Ligna non desunt regioni, neque prata amoena, aut pascua frumen-
taque.
In acest confiniu partea de Est cea mai mare, era ocupată de re
gimentul grăniceresc bănățean (Regimen Valadiioo-lUiyricum; Wal-
lacliisch-lllynsches Regim.) care cuprindea patru opide și 108 sate,
iar partea de V est a confiatului era ocupată de regimentul, care purta
numele: „Regimen Germano-Banaticum; Deutsch-Banat'isches Regim.“
(și avea un opid și 46 sate 1).
La doi ani după desființarea iconfiniului militar, la 1873 a reluat
ființă coniitalitl Seueriuulu^ cu capitala Caransebeș.
N’a durat însă mult acest comitat. După șapte ani a fost unit cu
comitatul Carașului, sub numele de „Garaș-Severin“.
Astfel a intrat în România județul Garaș-Severin, cel mai mare
dintre județele țării.
*
După unrea cu România, ivindu-se necesitatea de a studia și a
proceda la o nouă arondare a județelor, Garaș-Severinul a atras mai
mult atenția, prin prea marea sa întindere.
, In primul proiect al Comisiei județelor (în ipoteza județelor mari)
se păstra județul Garaș-Severin, micșorat puțin spre jud. Timiș-To-
rontal și spre jud. Mehedinți.
In proiectul al doilea s’a prevăzut desfacerea județului Garaș-
Severin în două județe, al Carașului și al Severinului, căreia comisia
propunea să i se deslipeaiscă plasa Orșova, urmând principiul de a în
căleca unde se poate, vechile hotare. In schimb jud. Mehedinți era ali
pit la Regiunea Timișoara.
Județul Carașului se propunea să fie format din: plasa Deta din
județul Tiiniș-Torontal și plășile Oravița, Bocșa-Montană, Moldova-
Nouă Reșița, Răcășdia (din vechiul județ, Caraș-Severiin) și orașul Lu
goj. Capitala Oravița.
Județul Severinului era propus, din plășile : Teregova, Bozovici,
Caransebeș, Lugoj, Timiș, Mureș-Begheiu, Orșova, Moldova-Nouă și
Oppida ac pagos numerat 158 praedia 27. Mercntur vero, prae reliquis,
sequentia loca notari.
Meadia, Meliadia, ad ortum propc Valachiam rejccta...
Orșova, locus iam Romanorum temporibus munitus. Duplex antiquis
Orsoiva fuit. Mo'bsia altera, altera Daciae. Utriusque loci mira est amoenitas,
et natuvalis quaedam, accedente Danubio munitio. Nova Orșova est in insula
Danubii...
Moldava, olim locus egregie munitus, iam vicus vilis ad Danubium....
Uj Moldava, Nova Moldova.
rj-Palanka, Nova Palanka... Pancsova, Panczova...
L Harta lui Lipszky, 1808.
Făget din vechiul județ Garaș Severin. Capitala Lugoj sau Caransebeș.
La ordinul Ministerului de interne, prefectura județului (încă
în Nov. 1920) presenta următoarele opinii:
1. Cea mai bună arondare ar fi pe temeiul fostei împărțiri (isto
rice) în două județe. Garaș și Severin. Motivarea desvăluește o situa
ție, care trebue cunoscută, și anume: comunele din fostul județ Garaș
stau sub legile, de drept civil, ungare și se judecă la tribunalul din
Lugoj, iar comunele din fostul județ al Severinului, stau sub legile de
drept civil austriac și se judecă la tribunalul din Caransebeș.
2. Pe teritoriul fostului județ Garaș se găsesc domeniile uzinelor
din Recita, iar pe teritoriul fostului județ al Severinului se găsesc
toate comunele, ce au aparținut Regimentului confiniar româno-baTia-
tic Nr. 13 și pe urma căreia a rămas comunitatea de avere grăni
cerească. Aceste nu se pot împărți.
3. Ar mai fi posibilă o împărțire a județului în 'trei părți, cu se
diul Lugoj, Caransebeș, Oravița. Aceasta însă ar impune și o nouă
arondare a plaselor, care, pe temeiul istoric, ar trebui făcute, după
cum urmează: a) partea de sus a județului ar constitui un județ, cu
sediul Lugoj (eventual jud. Lugoj), format din plasele Birchiș, Făget,
Balinț, Sacul și Lugoj; b) județul Severin ar fi alcătuit din plasele
Caransebeș, Tercgova, Orșova, Bozovici și o parte din plasa Moldova
cu sediul Caransebeș; c) județul Carasului clin plasele Bocșa, Recita,
Oravița, Răcășdia (în trecut lam) și o parte din plasa Moldova, cam
pe linia Lubcova de jos.
Raportul mai adaugă, că deși împărțirea în trei a marelui județ,
ar duce la o administrare mai bună, însă circulația n'ar mai fi spre
centru. De aceea crede mai favorabilă împărțirea, județului în două,
Garaș și Severin, cu sediul Lugoj și Caransebeș, ori Orșova. (Caran
sebeșul, cu tradiție istorică, cu sediul episcopatului și a comunității
de avere grănicerească, dar fără edificii potrivite, iar Orșova cu o po
ziție admirabilă pe malul Dunării, având comunicație cu tren până
■la Nordul județului, iar pe Dunăre până la frontiera vestică.)
Luând cunoștință de proiectele Gomisiunii județelor, personalită
țile cele mai de seamă ale Carașului (în frunte cu venerabilul Epis
cop și venerabilul Arhimandrit, președ. Comunității de avere, profe
sori, parlamentari și a.) trimit guvernului un memoriu documentat
(un studiu), care merită toată luarea aminte și din care reproduc (în
notă) ’) partea cea mai mare, esențială.
O ,.Incă din cele mai cărunte vremuri Bănatul nostru era legal cu Ră
săritul prin două căi romane principale, dintre cari una pleca dela gura Cer-
Odată cu reînființarea județului Severin, cu reședința la Caran
sebeș, se cere în memoriu să fie încadrate în acest județ plasele Ca
ransebeș, Teregova, Bozoviciu, Orșova și Moldova nouă, precum și 26-
comune d'n plasele Reșița și Timiș, eventual și câte-va comune din
nci spre miazănoapte, iar cealaltă dela gura Cărașului. Această din urmă
tăind răul Bărzova la Jidovini trecea prin Ezeriș peste Cozlari și se întâlnea
cu dea dintâi la gura Bistrei, de unde apoi urma într'o singură cale pe
Valea Bistrei în sus, peste „Poarta de fier" la Sarmiseghetuza."
La rescrucea acestor drumuri, pe țărmurii Timișului, se ridica castrul
roman Tibiscum. Ostașii romani din legiunea XIII gemină, care staționau
în Tibiscum. după împlinirea serviciului lor militar de 25 ani, în marea lor
majoritate nu se mai întorceau în patria îndepărtată, ci se așezau, cum era
obiceiul la toate castrele similare, la poalele dealurilor, ce se ridică în ne
mijlocita apropiere a Tibiscumului pe țărmurii drepți ai Timișului și res
pective ai Sebeșului, dând în felul acesta naștere Caransebeșului, botezat
astfel după râul Sebeș.
După retragerea legiuniii în fața năvălirii popoarelor barbare, locui
torii cetății Tibiscum, construită la loc deschis, înpopulează și mai mult
Caransebeșul, scutit de ape, dealuri și munți.
Vremurile vijelioase ce au urmat prin aceste năvăliri asupra Daciei
Traianc întunecară până pe la începuturile regatului Ungar și trecutul în
depărtat al Caransebeșului nostru. Documentele, cari conprobă față de aser
țiunile maghiare Românismul în Caransebeș ne adeveresc însă, că în vea
cul al XH-lca Caransebeșul era deja „oppidum" cu castelanul „Ubul” sau
,.Ivul“ în frunte. Că Caransebeșul se bucura de însemnătate în acele vre
muri, o dovedește și faptul, că Ia 1289 și regele Ladfelau al IV-lea îl vizi
tează. Iar un document de donațiune al comitelui din Căraș dela anul 1352
ne lămurește, că ținutul Caransebeșului forma unul din cele opt județe ro
mânești ale Banatului, cu capitala Caransebeș.
In răsboaiele interminabile cu turcii, în urma poziții sale geografice fa
vorabile, pe care iscusința strategică a Romanilor a remarcat-o deja, crește
importanța cetății Caransebeș, căci ea devine loc de concentrare a trupelor,,
ce luptau contra turcilor.
Astfel loan Corvinul adeseori în Caransebeș donează, cu considerare la
serviciile credincioase ale cetățenilor și în special la cele ale nobilimei Seve-
rinului, cave se așezase în număr mai mare aici, în anul 1453 orașului: pre-
diul sau satul din apropiere: Racovița.
Regele Matia Corvinul asemenea purta grijă orașului nostru, numin-
du-1 în anul 1485 „civitas nostra" și dând la 29 Novembrie 1-458 ordin banu
lui de Severin, ca'vsă nu împedece iobagii să se mute în orașul stăpânit de
nobilime. în contra prepotenții cărora protestează la 1498 în persoană la.
curtea regală din Bucla primarul Ștefan Stoica și juratul Toma Nagy, ce
rând confirmarea privilegiilor „ab antiquo" ale opidului. Li se dau cu acest,
prilej aceleași privilegii, pe cari le aveau cetățenii Rudei și astfel Caran
sebeșul devine „civitas regia" cu sigil propriu, semnificativ prin felul cum
este gravat, care datează dela 1503.
jud. Mehedinți și din jud. Hunedoara. Se ridică însă „eu hotărâre și
îngrijorare11 contra unei „dismembrări nenaturale și nebaizate11.
Pe lângă aceste sosesc și alte rapoarte, opinii și proteste.
rutâque Principe Mathia Corvino sublata fuit haec praefectura, nova vero
Temeschvari constituia; qui liane gerebat Comes dicebatur, et in diplomatis
regiis majoribus Baronibus regni adjunctus, Posoniensi Comiți subjunge-
batur turn quoque, cum a Vladislao Rege, qui Mathiam exceperat, restitutus
fuit Banatus Scverinensis.
Capto a Turcis Temeschvaro, quia Transsilvaniae Priincipes possederunt
terram Transsilvaniae subjectam usque ad Danubium, ubi Pantschovae pro-
pinqvus est, creabant quoque Bănos, qui Caransehebeschi residebant.
d Matth. Bel. 1. c. 1779. I. p. 253. Banatus Temesvariensis seu Teme-
siensis, Ilungaris, Temes-Vâr-megye, Germanis, die Temeschwarer Gespan-
scaft, quod nomen a Temesvăr arce petit. Banatus nomine forte propterea
insignitus, quod banatus Sceeriensis (Szoriniensis) qui in finibus Valachiae
panditul’, Caroli VI providentia, cum eo connexus fuerit.
Magni ambitus prouincia. A confluente enim Metru sil et Tibisci ora
incipii, Transiluania denium et Valachia, post 16 fere milliarium excursum,
terminatus. Adeoque, ab ortu, Valachia, atque Transiluania, ab occasu vero,
Tibisco fluuio includebatur, a septentrione, Marusium fluuium, a meridie.
Istrum limites habebat. Superficies eius 443. Germanica milliaria in orbe
torraquco occupabat. Plures comitatus absorpsit, dum in eam terrarum mo-
lem, quam huedum habuit, euasit. Posteaquam enim comitatus Toremlalen-
sis, quem interiisse putabant plerique integer, ingens etiam comitatuum
Csanad et Arad portio, a Turces recuperata, ei, ut multi opinantur, accense-
retur; accrcuit adeo, ut regnum fero ob tantos tamque vastos accessus,
minimum dmntus, vel principatus, clici mereretur. Positum, qua in occi-
dentem aspicît, media regione, campestrem et fluuiis irriguum innumeris
accepit: ortum versus montes adtolluntur, quorum Verschetz praccipuus est,
alto iugo adsurgens.
Valachi incolebant huedum potisimum prouinciam, quorum sermo,
multum idiomatis Latini retinet. Ferox națio et praedationibus dedita ni-
mium, Haseiani, cum Ilungaris, qui tamen ad paucitatcm redacții sunt, buc
accessere etiam, quos Germani, et copia, et sedulitatc, longe anleccllunt,
-) M vi ții. Bel. 1. c. (1779) I. p. 205.
Comitatus T.cmcsicnsis seu Temesvariensis, a fluuio Tcmes denoinina-
tus, Germanis, Temeswarer Gcspanschaft, Ilungaris, Tcmes Vărmegyo.
Praesfantissima est provincia, simul ac antiquissima cujus supremi comi-
tes, amisso Scuerino banorum regni iura sunt consecuti, et inter baroncs
regni reiati.
Aceeași împărțire o găsim și în scrierile anilor 1780 ’), 1808 ;) și
1819 3).
La 1839 găsim următoarea situație : 4) Comitatul cuprindea (pe
lângă orașul Timișoara) 13 (târguri, 172 sate și șase puste. (E intere
sant a vedea că In acel timp. 102 sate erau curat românești, 24 șvă-
bești și nuarni trei sate sârbești și unul unguresc, iar în celelalte sate
era populație amestecată, Români și alte neamuri4), — deci ma
joritatea covârșitoare românească).
La 1849 comitatul Timișului a fost desființat ca organizație admi
nistrativă —• fiind trecut la Voevodina sârbească. Aceasta la rândul
ei a fost împărțită în cinci districte.
I-'enyes - Elek, 1. c.
Județul Timiș-Torontail cuprindea (până! la 1926) 239 comune
‘grupate în 11 plăși (Aradul nou, Băile Buziaș, Centrală, Giacjva,
Beta, Grădiște, Lipova, Modoș, Recaș, Sânnicolaul mare, Vinga) 4 1
craș ou municipiu, Timișoara. In nona împărțire cuprinde 1 comună
-municipiu: Timișoara, comune rurale 237 (deci cu 5 mai puțin ca vechiul
județ) grupate în 12 plăși: Buziaș, cu 25 comune, Chișoda cu 23, Cia-
cova cu 17, Beta cu 16, Gătaia cu 17, Giulvăz cu 16, Jimbolia cu 16,
Lipova cu 27, Periam cu 18, Becaș cu 29, Sănnicolaul mare cu 15,.
Viuga cu 18 comune.
CONCLUZIUNI.
b) In proiectul II:
Mai. 1929.
PRIVITOARE LA ARDEAL.
6)Anulnuearătat.
EVOLUTION TERRITORIALE
LES ANCIENNES ORGANISATIONS ROUMAINES.
LE JUDEȚ DE MARAMUREȘ.
LE JUDEȚ DE SĂLAJ.
LE JUDEȚ DE SOMEȘ.
LE JUDEȚ NĂSĂUD.
LE JUDEȚ DE CLUJ.
LE JUDEȚ DE BIHOR.
Ce district, nomme Biharia, a connu egalement la vie patriarcale
avec des knezes et des voivodes. (I. Bogdan o. c.)
L’ancien comitat s’etendait jusqu’â la Tissa, et, vers le Nord,
comprenait aussi le district de Debrețin (Debreczen). Au XV6 s. ce
vaste comitat comptait 518 villages, sous l’autorite de 11 cites et de
18 villes ou bourgs.
Nous donnons ensuite Ies changements territoriaux qui ont eu lieu
au cours des siecles et Ies modifications interieures, le groupement des
villages et leur identification sous Ies noms roumains.
La viile d’Oradea-Mare (Nagy-VăraL Grosswardein, Grand-Varadin)
avait, suivant une description du XVIII6 s. (o. c.) trois parties ou
“rayons" : la Residence episcopale, Oradea des Roumains (das walachische)
et Oradea des Soldats.
Les villages du comitat, aux siecles de dommation magyare, sont
restes en grande majorite roumains. Ainsi, d’apres l’auteur hongrois
Fenyes Elek, 1839 (op. cit.) il y avait dans la premiere moitie du 19®
s., dans tout le comitat, 322 villages roumains et 82 hongrois, â cote de
42 villages ou se trouvaient des Roumains et d’autres nationalites.
La majorite des villages roumains ont ete rattaches â la Roumanie
en 1918-19, mais une pârtie est restee de l’autre cote de la frontiere,
en Hongrie. La repartition de 1925 a apporte quelques modifications,
mais le jud. de Bihor est reste l’un des plus vastes de Roumanie.
LE JUDEȚ DE TURDA.
Ce comitat etait lui aussi un des plus anciens de l’Ardeal. La
premiere inention en est faite dans les documents au XIII6 s.
Des Ies premiers temps en a ete detache le Siege d’Atieș, qui a
ete donne aux Sicules de Kezdi.
Nous donnons ensuite l’evolution territoriale du comitat de Turda
et du Siege d’Arieș, ainsi que leur situation interieure â diverses
epoques.
Pour montrer 1’ intolerance dont faisaient preuve Ies villes ă
l’egard des Roumains, nous reproduisons en note deux documents en
langue hongroise, du debut du XVIIP s. (1711 et 1712), d’cu il ressort
que Ies Roumains, qui ont conserve jusqu’â nos jours la majorite des
villages, etaient chasses des villes et qu’on demandait meme leur
extermination.
Apres avoir subi plusieurs changements, en 1876 le Comitat de
Turda et le Siege d’Aries ont ete reunis en un seul comitat, sous le
nom de Turda-Arieș. C’est ainsi qu’il a ete incorpore ă la Boumanie
en 1918.
Dans le projet de redistribution des judetz (1921) qui visait â la
creation de grands judetz, on avait prevu la reunion d’une pârtie du
jud. Turda-Arieș au jud, Cojocna (Cluj); dans la division de 1925, il a ete
neanmoins maintenu, avec quelques modifications.
LE JUDEȚ DE MUREȘ.
LE JUDEȚ D’ODORHEI.
LE JUDEȚ DE CIUC-
Comme l’indique son nom, le comitat a ete forme plus tard avec
Ies sieges primitifs.
Auparavant, dans les premiers temps des sieges sicules, il a existe
lâ aussi quelques organisations patriarcales roumaines, avec des knezes
roumains et des „villae Olachales".
Les sieges, qui apparaissent des le XIV6 s., etaient Sepsi, Orbai
et Kezdi. Suit, en note, une description de 1733 (S. Timon, o. c.). A
ces trois-sieges a ete rattache un quatrieme, Miklosvar (Micloșoara).
Nous montrons ensuite les changements territoriaux qu’ ils ont subis.
En 1764 ont ete egalement militarises les sieges de Kezdi, Seps
et Orbai integres au territoire des garde-frontieres sicules (H“ie legion
sicule, avec centre â Kezdi-Vâsârhely (Târgul-Săcuilor). C’est encore
dans les Trei-Scaune, ă Sepsi St. Gyorgy (Sf. Gheorghe) qu’etait le
centre de la legion de cavalerie dont le territoire s’etendait sur plusieurs
comitats.
Par la delimitation de 1876 on a forme le comitat de Hăromszek
(Trei-Scaune), avec les anciens sieges accrus de quelques morceaux des
comitats voisins.
LE JUDEȚ DE BRAȘOV.
LE JUDEȚ DE FĂGĂRAȘ.
Cette region etait nommee jadis „Terra Blachorum". Elle a forme
ensuite un duche, le „Pays de Făgăraș et de Omlaș", qui, avant
l’etablissement des Saxons en Ardeal, comprenait aussi une pârtie du
„Fundus regius" (N. lorga, I. S. Pușcar.u, o. c.). II y avait aussi des
boyards roumains („bojarones valachi“, chez Nicolaus Olahus, 1536.
op. cit.).
Les princes de Montenie (Valachie) ont longtemps possede cette
region. (A. Bunea, o. c. — 16 Domnii români.)
Aussi bien sous les rois de Hongrie que sous les princes transyl-
vains l’administration politique eț judiciaire etait dirigee par 12 boyards
(„duodecim Boierones" cit. I. S. Pușcariu).
En 1764 une pârtie du district de Făgăraș est rattacliee au terri-
toire du ler Regiment roumain de garde-frontieres, qui a dure jusqu’en
1850. Nous montrons ensuite les modifications territoriales du district
jusqu’en 1876, date ou a ete forme le comitat de Făgăraș, comprenant
l’ancien district et quelques communes du comitat d’Alba-Superieure.
C’est dans ces limites qu’il a ete incorpore ă la Roumanie, en 1918.
Dans le premier projet de redistribution des judetz (1921) on
proposait l’union de Ia plus grande pârtie de ce judetz avec celui de
Brașov, sous le nom de „Făgăraș—Brașov", afin de donner plus de
force ax Roumains du jud. de Brașov.
Mais cela ne fut pas adopte, et la division de 1925 a maintenu le
jud., avec quelques modifications : adjonction de quelques villages voisins
de l’Olt qui, dans l’ancien etat de choses, dependaient d’un chef-lieu
trop eloigne.
LE JUDEȚ DE SIBIU-
L’organisation des Saxons autour du centre de Sibiu commence
des le XII® s. Les sieges saxons ont pris naissance dans la Pro moitie
du XIV® s.: ils formaient avec Sibiu 1’ „Universitas Saxonum". Les districts
de Brașov et de Bistriiza leur furent rattaches. Nous montrons ensuite
la situation des sieges saxons jusqu’ă ces derniers temps.
Le territoire militarise (1761) de la V™ legion roumaine de garde-
frontieres (qui se trouvait dans la pârtie meridionale de la ‘Transyl-
vanie) comprenait aussi quelques vi.'lages du siege de Sibiu et avait son
centre ă Orlat. 1
II y avait encore sur le territoire de ce judetz les sieges de Sebeș
(Miihlbach) Miercurea (Reussmarkt) et Nocrig (Leschkireher).
Nous donnons aussi, d’apres Marienburg (o. c.) quelques statistiques
•d’ou il ressort que, par exemple, â Sebeș, les Roumains habitaient un
faubourg (Vorstadt) et, en general, residaient ă proximite des villes,
comme ouvriers: partout les Roumains etaient maintenus aussi loin
que possible des centres urbains, quoique la majorite des villages, et
non-seulement sur le territoire nomme alors „Terra Saxonum“ mais
dans toute la Transylvanie et jusque vers la Tissa, aient toujours ete
et se soient conserves roumains jusqu’ă nos jours (exception faite pour
la region sicule).
En 1876, apres plusieurs modifications, le comitat de Sibiu a ete
forme par les sieges de Sibiu, Sebeș, Miercurea et Nocrich, ainsi que
par quelques communes voisines.
C’est ainsi qu’il a ete rattache ă la Roumanie. Par la repartition
de 1925 il a perdu un canton (Sebeș) et gagne un autre (Ocna Sibiului),
tout en demeurant avec le meme nombre de communes.
LE JUDEȚ D’ALBA.
LE JUDEȚ DE HUNEDOARA.
LE JUDEȚ D’ARAD
') II nesl donc pa? etonnant que, sur les aneicnncs cartes, on ne Irouve que-
des noins vtrangers, puisque ceux ci etaient scula officiels.
les divistons administratives. En 1876, les llongrois, redevenus maîtres
de la situation et ayant les mains libres â l’egard de Vienne, ont
supprime, par la loi hongroise XXX, les sieges et districts et se sont
taille les comitats divises en „cercles", que la Roumanie a rețus
en 1918.
Dans aucune des divisions administratives de ce long passe il ne
fut tenu compte des interets de la majorite des habitants (qui etaient,
d’apres les statistiques hongroises elles-memes, les Roumains); au
contraire la division en comitats cherchait â emietter les regions
roumaines Ies plus compactes.
Necessite d’nn nouvelle division. Nous nous sommes occupe de
l’evolution territoriale de la Transylvanie et du Maramuresh jusqu’au
Banat, nous avons etudie attentivement les desirs de tous en cherchant
ă fixer une meilleure distribution des judetz ; nous ne pouvons cependant
perdre de vue l’Etat unitaire qu’est la Roumanie, et qu’elle doit demeurer.
La necessite d’un remaniement plus harmonieux des judetz s'est
fait sentir des le debut pour la nouvelle Roumanie.
C’est de cette preoccupation qu’est nee, en 1920, aupres du Minis
tere de l’Interieur, une Commision pour l’etude d’une nouvelle division
des judetz roumains : faisaient pârtie de cette commission, sous la presi-
dence du prof. Mehedinți, trois professeurs de geographie, dont Fauteur
de ces lignes, deux representants du ministere de l’Interieur et deux
representants du Grand Etat-Major de l’Armee-
Suivant le deșir du Ministere, la commission redigea d’abord un
projet de grands judetz. Devantles nombreuses protestations parties des
districts qui devaient etre supprimes pour arrondir les autres, la
commission fit un second projet, de judetz moyens. Le premier projet
reduisait le nombre des judetz de 76 ă 48; le second les reportait â 62.
Les regions. L’idee des „regions“ provient egalement du Ministere.
Personne ne pouvait songer ă ressusciter les vieilles frontieres et ă
relever le mur qui nous avait separes: au contraire, dans la delimitation
des judetz comme dans celle des regions, nous avons chevauche par-
dessus les anciennes frontieres, en cherchant a unir partout ou cela
etait possible.
D’apres ces projets, la Roumanie ciscarpathine (Ardeal, Mara
mureș, Sătmar, Crișana et Banat) devait comprendre trois regions. A la
troisieme region, celle du Banat, devait etre rattache le judetz de
Mehedinți.
Lorsqu’en 1925, lors de la reforme administrative, on proceda au
remaniement des judetz, on retint des projets de la commission tout ce
que permirent les circonstances. Pour un debut, cetait deja quelque chose
Dans tous ces projets nous avons cherche ă montrer, et nous-
pouvous le prouver, que, sans changer de place, nous ne disons pas
Ies villes et Ies villages, ce qui est inconcevable, mais une seule maison,
et sans l’aide d’aucune colonisation (comme le firent Ies Hongrois),
simplement en laissant Ies villages lă-meme oii Dieu Ies a places â
l’origine, nous constituons la majorite dans tous Ies districts, excepte
dans un ou deux judetz sicules.
Difflcultes du remaniement. C’est d’abord le relief varie de la
Transylvanie, relief accidente et souvent montagneux. Cela pourtant
n’empecha pas Ies Hongrois de decouper certains comitats en lanieres,
des Monts d’Ouest aux Carpathes (voir Ies cartes anciennes) ou de.
rattacher ces Monts d’Ouest, depuis leur crete et le sommet du Bihor,
ă la plaine entiere jusqu’â la Tissa (comitat de Bihor) ; etc.
Les voies de communication presentent une deuxieme difficulte,
d’ailleurs en rapport avec le relief. Le reseau des voies ferrees est en
general oriente en fonction des villes et de leur approvisionnement.
Meme.. ă ce point de vue-lă, beaucoup de districts roumains â population
compacte n’ont pu obtenir la moindre faveur des autorites hongroises.
II intervient ensuite d’autres difficultes. Si Ton tient compte de
l’appareil administratif, qui demande des bâtiments toujours plus vastes
et plus nombreux, comme ceux-ci ne se trouvent que dans certaines
villes, le remaniement devra etre opere de fațon que le chef-lieu ne
soit pas trop eloigne des villages de n’importe quel coin du judetz.
Role des villes dans la vie des judetz. Des les temps primitifs,
appuyees a leurs forteresses et ă leurs citadelles, elles etaient les nids
qui dominaient par la force les villages des alentours.
Graduellement les Roumains ont ete elimines des centres urbains;
seuls y demeuraient les nobles, qui se sont bientot confondus avec la
noblesse magyare, devenant meme parfois, chez leurs descendants. Ies
ennemis du peuple roumain. Nous avons vu comment les Roumains
ont ete chasses de Turda: ils n’ont pas mieux ete traites dans les
autres villes hongroiS’fes.
Dans les villes saxonnes, les Roumains ont eu le meme sort. En
1713 les Saxons ont chasse les habitants roumains de la cite de
Bistritza et meme des villages saxons, „occupant leurs demeures et
leurs terres" : l’arret du magistrat (4, oct.) etait motive par ce fait que
„dans le pase on avait toujours procedă ainsi avec les Roumains". Ils
ont meme supprime l'eglise et occupe le cimetiere des Roumains (docu-
ments cites in Arhiva Someșana N° 9). De meme les Roumains ont.
attendu ă la porte des autres villes, (comme nous l’avons vu) dans
leur banlieue ou, tout au plus, dans leurs faubourgs (Vorstădten).1)
Les villes, devenues etrangeres, ont asservi les villages et, par
eux, les coinitats. d’abord par la force, et, plus tard seulement, par la
culture. La puissance hongroise s’est donc affirmee de plus en plus.
En face de ce pouvoir croissant, les Saxons eux-memes, dans leurs
propres villes, ont du ceder le terrain — ă Cluj (Klausenburg) ils l’ont
ă peu preș perdu. Des generations de fonctionnaires appuyes sur l’Etat
hongrois ont, au cours des siecles, accru ce caractere hongrois des
villes. Par les ramifications de 1’administration d’Etat dans les' judetz,
ainsi que par les centres de culture qui devenaient de plus en plus
florissants dans les villes, les Hongrois ont pu esperer transformer un
jour la physionomie ethnique des regions roumaines de ce cote-ci des
Carpathes.
II est vrai que nous avons eu des pertes douloureuses, vers la
frontiere et chez les Sicules ; mais, ailleurs, la grosse majorite des
villages roumains est restee refractaire et a conserve intacte sa physio
nomie ethnique. II a manque aux villes hongroises un soutien capital:
d’avoir derriere elles, pour la plupart, la masse des villages hongrois.
On en a eu recemment la preuve, depuis 1918, quand, toute domination
hongroise cessant, quoiqu’on ait garde nombre de fonctionnaires magyars
qui avaierit accepte de prononcer le serment legal de fidelite, grâce ă
la domination roumaine le „roumanisme" a pu gagner en dix ans dans
les villes, sans exagerer, au moins autant que le „magyarisme" en cent
ans avec ses methodes de violence.
Et cela, parce que les portes des villes șe sont ouvertes et que
les elements ruraux, autant que possible selectionnes, ont pu y conquerir
’) Le Professeur I Lupaș, dans un artiele de „Biruința" (A. III. No. G.) cite
d’autres cas d’intolerance. Ainsi, ă Sibiu: l’eveque catholique grec Inochentie Micu
Klein avait essaye, en 1734—37, d’occuper un immenble qui Iui avait ete cede aux Maierii
de Sibiu: il fut force de le vendre. L’eveque orhodoxe Basile Moga, ayant achete
une maison (1819) fut en butte â la meme intolerance; mais la protestation des
Saxons, parvenue ă la cour imperiale de Vienne. fut repoussee.
A Cluj, quoique les Roumains eussent obtenu de la cour de Vienne de bâtir
une eglise hors des murs de la viile, le conseil municipal ddclara qu’ „il ne per-
mettrait, sous aucun motif, la construction d’une eglise roumaine sur le territoire de
Cluj '. L'eglise ortodoxe ne fut construite, â la limite de la viile, qu’en 1795; cinq
ans plus tard fut bâtie, ă l’interieur dc la viile mais assez cachee, la petite eglise
catholique grecque.
(Le cas de Turda, cite par le Prof. Lupaș, est expose dans le present travail,
mis sous presse deux mois plus tot, aux pages 91—92, d’apres le memoire des in-
tellectuels de Turda (1921) et ce dernier, redige d’apres Orbân Balăzs, o. c.).
du terrain aux cotes des intellectuels, beaucoup de ceux-ci conservant
d’ailleurs le contact avec Ies villages. Ce processus va s’accentucr,
parce que Ies villages se sont eveilles ă la vie et que le peuple roumain
de Transylvanie, 91%’)’ est etabli dans Ies villages.
Nos villages sont modestes et portent encore presque tous Ies
traces de la misere ancestrale: cominent eussent-ils pu progresser, quand
rien n'etait ă eux, ni le sol, ni le fruit du travail, ni meme la vie,
puisque Ies habitants pouvaient, â n’importe qui, etre vendus comme
esclaves ? (voir I. Trbster, o. c., en 1666 .
Chaque fois que nous passons aupres des monuments civils ou
des cathedrales des villes hongroises ou saxonnes et que nous Ies
comparons aux petites eglises de bois, nous songeons que toutes ces
pierres ont ete amenees sur le dos des pauvres Roumains qui, le soir
venu, devaient se retirer hors de la viile, dans leurs cabanes.
Ceux-ci etaient ces „Handlanger" dont Marienburg (o. c.) nous
dit qu’ils travaillaient ă la grande eglise ' noire de Brașov. La meme
chose se passait dans Ies autres villes. Mais que l’on nous donne un
delai, et nous aurons, nous aussi, Roumains, nos monuments et nos
edifices, elcves dans ces villes par nos propres bras.
') En voyant les succes des Hongrois, l’eveque Otto de Freising ecrivait vers
1150; „En verile on peut accuser le sort, ou plutot ndrnirer la longue patiencc di
vine, d’avoir donne un si beau pays aux Hcngrois, hommcw bideux, aux yeuxenfonees,
â la pelite taille, barbares et sauvages dans leurs moeurs et dans' leur, iangage,
pour ne pas dire ces monstres humains." (Ottonis Frisingcnsis Episcopi Gesta Fride’
rici, c. 3, chez Marczali: Am. tort. KutMinek kezikonyve, page 120, et chez Pauler
Gy. L. c. II, p. 258.)
la statistique magyare (p. 30) dans Ies comitats de Szabolcs (56,315)>
Hajdu (13.509) et d’autres, avec leurs eglises bâties jusque sur Ies
bords de la Tissa. ? Ce sont des Roumains ; on entend leurs dernier cri
de desespoir, avant d’etre engloutis comme tant d’autres dans la masse
hongroise, apres miile ans de lutte. Ce sont comme des arbres isoles,
temoins de la foret de jadis.
Yta-t-il cheznous, enRoumanie, une importante minoritehongroise?
C’est indeniable. II y a une île sicule — de Sicules qui^ont etc depuis
longtemps magyarises, quoique, dans le passe, ils se soient consideres
comme une nation ă part. II y a des noyaux hongrois dans Ies villes,
mais sans racincs. II y a aussi quelques? villages hongrois fgroupes
et d’autres plus isoles, en Transylvanie. Nous connaissons leur origine
et leur rolo dans le passe : ils sont nes de la mise en pralique du
fameux plah' de colonisation (Beksics Gusztâv et plus tard M. Bethlen)
qui devait, en rejoignant le pays des Sicules par un pont de villages
hongrois, avec Ies villes d’Aiud, Turda, Cluj, Zălau, separer en deux tron-
gons la tem roumaine de Transylvanie.1)
Cette deraiere mesure etait la plus redoutable pour l’unite de la
Transylvanie, qui conscrvait encore, en majeure pârtie, son caractere
roumain. Le peuple roumain, tant qu’il a pu, a resiste, mais . . . la
Roumanie est venue a temps.
La Roumanie n’a pas besoin de pratiquer Ies methodes hongroises
pour reparer ses pertes, II suffit de laisser Ies choses suivre leur cours
normal. Notre force reside dans notre droit mais aussi dans la vitalite
de notre race. Lorsque nous avons 38—40 %o comme coefficient de
natalite en un an (plus de 600.000 enfants) et que, si l’on dcfalque la
mortalite, enorme chez Ies jeunes enfants. il nous reste encore un
excedent de 15,2, un accroissemunt annuel d’un quart de million, cela
signifie que sur ce terrain, nous sommes en tete des pays d’Europe et
parmi Ies pays Ies plus proliliques du monde. A cote des 15,2 °/oo de
la Roumanie, la Hongrie ne s’accroit que de 8,6 °/oo, la Tchecoslova-
quie, de 10,4 °/co > la Bulgarie, de 10,9, la Yougoslavie, de 11, la Pologne,.
de 10, l’Allemagne de'^7, etc.
Ce qui signifie que, dans la generation qui monte, 86 Hongrois
auront en face d’eux 152 Roumains, etc. Ceci, ă titre d’exemple.
') Comic Betolen Istvân : A magyar biriokpolitika feladatai Erdeb/ben. Budapest,
1913. (Froblemes de la politique agraire hongroise en 'transylvanie) Conference faite
an O. M. G. E. section economique, le 5 mai 1913. Traitant des problemes ci-dessus,
l’orateur, donnant V alarme. montre que Ies Roumains achetent Ies terres des Hongrois •
et demande une loi repressive. 11 propose des colonisations encore plus intenses par
Ies Hongrois, donnant en exemple la colonisation prussionne en Posnanie suivant le-
„Regulierungs-Verfahren.“
D’apres toutes ces donnees nous pouvons comprendre combien la.
realite est deformee, combien nous sommes denigres. C’est que Ies
anciens privilegies, l’ancienne „Unio trium nationum“, regrettent leurs
serfs yalaques.’)
Nous desirons que, dans la paix et la justice pour tous Ies
citoyens, nous puissions, par notre travail createur, fortifier ce pays,
â la place duquel on n’aurait pu installer aucun autre Etat avec de
plus justes frontieres. Nous voulons montrer, dans le calme, tout notre
pouvoir de travail et de progres.
Et si, neanmoins, certains nous envient et nous guettent, nous
pouvons leur dire: s’il le faut et quand il le faudra, Ies Roumains
sauront fairc tout leur devoir!
(La pag. 14, rândul 13, do jos cuvântul Comitaus se va citi: Comitatus
n II 16, 1, 15, w 0 parei it » parvi
V « 17, w 7, 11 II 0 Mitlembach n n Millembach
n » 28, » 4, do sus Lainiudo, est sertem O » ii Lalitudo est
sedIm
SEU
TRANSILVANIA
,_.NOSTER
'^SJ^ ‘A
r ' /
3ED
■^KISDI /
D»S. ZîtD OH BAT
' C^.
S» s.^jogm
'Ra^n
J ȘED
S C E P ȘX
^■imerd.
SIV RfPS ■
■■' ^xiarltsr.
WE1NLAND
Kmfftu. EVREELAND
BuZj Tor4. 'BurCIl. Qiruir
'K^ririi. :
rintach.
CLA^morpLlS JQ^ieun. 'yinytal.
'So/nuH.;
*r Schit
XxrGRA\i‘
MLV» t , *a.‘
^'PtrJ'.
țXL. Iclru i*; A** utaZl
fi ncnnulcu vccabklu j
^in î nlnn^ 1
| « rpi llwyw.
S. £,mmct
UujnfK. 0^
‘&rlwij. LANȚ VORfoEM WALDT
'Ddrta thum
^^^^Xz-UBn-J iirna*-^,
"^VALACHIAL
TERGOVJSCtA..* • ...
pAr S. -lcr.<y.l.. •
S-^3' A*'
r}luruJ uA<Altr'^'
^^DACIA.ET DACIA RIPE5IS.WL 'CM O, „Z
GO 61BEMBVRGE DICITVR X». *a. j 4»*
fmfs. <~Uil[i$‘}-[rtiig Vb' anii.
J} . ''Jur . . IMHI
MIEI D
E PAR5 MV1DAVIAE PAR3
a»fl \armjU nwnr
im WKflfiwțw
numi
.............
■ J iy ■■Z^S
:o । ^r:L
^ySf^î
r^t>Ț^> '^Cl/sh
Om
*&• rt>tfih.
^’Wtmgirrt
Dobnca
>Mu»
vhd jiuAw
'ThxrM-. V- g .Kmym-
■»ACi0z^
HVjNO '■*—x^X
■ts Ijymthur. î<^^r5^5^^ALACHI^.VE fK^,
VASCAFV
« MOE3IA INFERHJg
S^triniim
faldur
V mum i.emawuuw
<ur<a RASCI
rONtA IcvWh. j ANI
\EUftul__i
feed Mj
lietaficrp
v vîWrl
ilmh' j.
jf ^"9^
O>tc
SeJ Chyd
p- .AJerbd
JScimarck ■^uk ' **■ lVfMr-k,i
S.^rorg/f ^unt’
Rarjlas
I\-?t
Jitmecii ‘Tteebwrrttl H/niz.
AA ■ Sed Kyf
•t .Mereu
IAim
Dobacen Z, o ® Srtteej
Ifeiii
t^. ^uJa V®s<ît.
> .. -S J *ein >
. - Hd^erf
Qi Zțm»/
Reiifk
r VuuJl
Dvpich
'.^>^ ^0sic^n'
'Cladenhur.1 '&’’*’ 4 •>] Rei-hflrtf’ Centum c&'t: , 1
Cebjititr h "
rrMCnJcif
0 y^o Sjfetrt. e \o M-ben^e/v
Kerefi *w fqfn&f i .HniSaf o 0
iO Klein 0 ; 5iwj1
UtaSu ) 9^! « SfMkc ^^''''^
^‘L ignctlin ' Hciycnfai
jo ..A^cif
|W™ Z^w* (,Jhr?A
. liagrȚcÂ
S Sihirifren Knftjr
(Jjjf?
J t O Rrc{jT >fh<U
C t'wt Sekilen ■ fim
® j£ilttmen^e Sirenei
Cfmburg
’ Lai
grcgSchum o 6‘
Daiv"
■^<S< I>isJ o 5. Emcrirk
o
Jfemtrrg Dunwa
uor dem
.fi-aa ZakabaJ*
Land P Hertz
^tkbutu. (Ha™
io Mwtrnapng F^rbanJ *&rSfiUa
MuM
° -»W i; F ■
r- Cai
'* zi
W-^e^crg ffithuri
IlinuJ
Varhtl
ll.'rfiltft
TRAN
rw<Mt
'Mniz [
"Jg^îrraf^*
Al
-aî>*«/fepZX'. J Xh-.v^^' ••
^fAt® ‘®^8Z/
Zeițe J lo ZJrv^
lanț.
k c^-9
,Za^
iBuii 1 ^StA^r^x
^JAtxel
Tf»4c\ Uu^ex
CUu&il
■n^r iț
v
J>ie lț*r
"15tras
W«&A
Aciel^eiv *4 fâd
^ka£ {f^urn,
iP&uar
■ ^BnmtJta <«
» Zam^-
Temkswar
SPu^/k
Oken
&afa/Xta ^u^atf-x^
RQOVI5CO
L Tarvis
Sdkrjt
4Liuti
^■tn ° *^\'
&U
^JnȚrn
0
.Zța^Ci -*< Zeterna
w-. ~'t2'’ «Az«<»' rv*^ */i
-iiwM '., j A<v/a'
iZSwAj > A MM
■y (. Iarfi
91iirftid*r^ 1 LVani
I "* /
Xn.
JVU.i ^Jf* J
vxikPMSJif C-
tn 7*&
^'^JS^Mait
. P\ or-
V<rnel\ten \ ,.
^JTiîS S^/deJh-
*«£ u<!
.tfjmnai
'h/rj ^1 Sha ? Ma&.
i,tnut^-^[i
9*r . *
Kmrr î'Ax/ K^^-
■Mai MV
/XMivln 3&T4>/ AZZ<J
^oȚ^« f , i '’CotăfVAXyȘ^Xt
HKMMÂJMTA-roF
hm
Zcaah,^^ “
d J'JimhA.,.a,,S >
t/^n jff . itlJJ^1
di armii
W V.vAflt
lk
\Sradlfha
Pih-d^^^
VX&CV
T1
fuuu^
Siujaf
nj^^LX. UCHtHMT
Zfr^A' Xe "
uStatrna
Ijnk*
SZn-z "tainice
Xut/i.'țxM^,
fiuturut»
'Jt'tuaidcm
\ VUMHM
J»M4VW*( Bono*
mu;
ii ■
Urz^^z 1
zju»/ **^ \3 ;
. ^î/oAm
MiT
• ita^f^MÂj.
tVmJTî4«j* «
.wHAttwo
‘Veiii C’
tal*
> ‘‘rv-^ .L o ni
(’y » ~ . / •S‘«‘
«BV < Kfi2
Da^tM I ii , fr-iÂ’ , ; M^t o avA ■
XrJkt>
\Grjii
Va Vr'^X
rB«ta^
km mi
^k Z.*rv ■
'<frr.'r rrJvL-,
\țfa^K&tr>ii |
•'J ’ i'unp'na^iț,
1UW
felMt .JUmharj
Ut.. rLTj^j^
r
W-
m X
* i . -1
k S 7./ . . . *
Vlij/J
Planșa XVI
-
Sciti'a:
10 ' 0 10 go 30 40 50
7COM.
COM
b’ekesienW
MercțtreaCiuc /ț-E
KM*
,1 •’ ^Arad’-'. ■ î 7v/
rTimiseara : ’ ' «K
■ -‘v.zzs v;Wya‘d
©WwoOi}iO44 .... Limită de comitat,district și scaune Scaunele:
V- ■(' '1 S 7' 7UsZ?® , Mappaâeneralts 1 Arte^
Reciti Hungariae 2 Murea
de 3 Od.orn.ei.
Joii. de Lipszlțy 1806
RtQIME 4 (’tuc
.._ Limita comitatelor fixată la 1876/7.
5 Tretscaune
u» ” Județelor, ftxală la 1928 6 Rupea (Cokalm)
im Granița tării 7 Sighișoara
8 Ctncu Mare
Bislricte:
9 Mediaș
A Făgăraș
Nochrich
B Chtoar 10
C Bistrița 11 Sibiu
D Brașov 12 Miercurea
13 Sebeș
A.-a. enclave din. eomU.AUia sup. 14 Orășiie