40 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI

ARHIMANDRITUL MIHAIL STANCIU

DE LA MĂNĂSTIREA ANTIM, BUCUREȘTI

„Când trăiești în adevăr,

Te umpli de Duhul Adevărului”
S-a afirmat repetat că secolul XXI este unul al post-adevărului.
Relativismul și confuzia axiologică domină societatea în care trăim,
contestând tot mai vehement paradigmele „depășite” care au
dat consistență vieții de până acum. Cum să ne raportăm drept
la acest val ce amenință să ne potopească? Cum să reacționăm,
rămânând martori nemincinoși ai Adevărului nostru, Dumnezeu-
Omul Hristos, și păzind „calea cea împărătească” a Sfinților Părinți?
La astfel de problematici, acute pentru tot mai mulți creștini,
încearcă să ne răspundă Părintele Mihail. (M.C.)

– Părinte, Sfântul Antonie cel Mare spunea că va teologice au și urmări în viața biologică și psiho-
veni vremea ca oamenii să înnebunească și, când logică. Raportarea la Dumnezeul cel viu și ade-
vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula vărat și unirea cu El înseamnă o viață conformă
asupra lui, zicându-i că este nebun, pentru că nu cu legile pe care acest Dumnezeu viu, adevărat
este asemenea lor. Credeți că trăim acele vremuri? și iubitor le-a sădit în creația cea „bună foarte”
– Da. În sensul biblic, nebunia înseamnă ate- Facere 1:31
. Asta înseamnă, din perspectiva omu-
ism: „Căci zis-a cel nebun în inima lui: «Nu este lui, un efort de curățire, de tămăduire de toate
Dumnezeu»” Psalmul 52:1. Asta nu înseamnă că ateu patimile sufletești și trupești, un efort susținut și
este doar cel care-L neagă vehement, virulent și chiar inițiat cumva de harul lui Dumnezeu, dar
militant pe Dumnezeul cel viu și adevărat, ci și care nu vine încălcând libertatea omului. Omul
cel care are o credință într-un dumnezeu fals, conlucrează cu harul lui Dumnezeu și devine la
într-un idol sau într-o idee, adică o idolatrie sau rândul lui viu, adevărat și iubitor. Se unește cu
ideolatrie, care nu-l unește pe om cu Dumne- Hristos-Dumnezeu, Care e Calea, Adevărul și
zeu. Și această rătăcire e tot o formă de nebunie, Viața, și dobândește și el aceste atribute de viu,
pentru că îl aduce la suferința de a nu dobândi adevărat și iubitor.
viața lui Dumnezeu și cunoașterea Lui. Pentru
că am zis că Dumnezeu este cel viu și adevă- „PUTEREA LUI DUMNEZEU
rat, Cel Ce Este, Cel ce S-a descoperit nouă ca LUCREAZĂ”
fiind singura Realitate existentă prin Sine însăși. Noi am fost făcuți de Dumnezeu după chipul
Cine Îl neagă pe acest Dumnezeu viu și adevărat Lui și în mod natural tindem spre o asemănare
înnebunește, se îmbolnăvește sufletește și ajunge cu El. Îl căutăm pe Dumnezeul cel viu, ade-
chiar și la suferințe fizice. Adică aceste dereglări vărat și iubitor, Care ne dă o fericire veșnică.
41
42 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI

Acesta nu este un ideal de viață autonomă,

ci tocmai unirea cu El, tocmai vederea sau
cunoașterea Lui prin Duhul Lui, prin Duhul
Sfânt și iubitor. De aceea a zis Mântuitorul:
„Aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe
Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus
Hristos, pe Care L-ai trimis” Ioan 17:3. Iar această
cunoaștere a Dumnezeului Treimic, noi o tră-
im prin Duhul Sfânt, curățindu-ne de patimi,
curățindu-ne de idei strâmbe, de toate repre-
zentările neconforme cu Revelația divină (adi-
că ereziile), de toate minciunile sau toate ideile
limitate despre Dumnezeul cel viu, adevărat și
iubitor.
Când omul se îndepărtează de Dumnezeu
și de legile Lui, atunci rătăcește de la calea
vieții întru El, începe să sufere și să înnebu-
nească. Începe să spună că nu există Dumne-
zeu, că omul poate trăi fără El sau poate trăi
fără rost, fără o țintă, așa, la discreția părerilor
și patimilor de moment. Or, noi observăm „Rătăcirea de la calea lui
Dumnezeu duce la suferință”
astăzi că mulți oameni își întunecă existența (Părintele Mihail)
printr-o gândire nebună, înțesată de această
formă de ateism, de răzvrătire față de legile lui
Dumnezeu și de manifestare violentă a aces- – Oare oamenii conștientizează cât de gra-
tei idolatrii în raport cu cei care rămân fideli vă este situația și cât de departe suntem astăzi
Lui. De aceea, cei care sunt nebuni se aruncă de Dumnezeu?
asupra acelora care păstrează Calea, Adevărul – În mare parte, oamenii conștientizează
și Viața creștine ca norme fundamentale ale suferința din sufletul lor, o simt. Și chiar dacă
vieții lor, adică Îl păstrează pe Dumnezeul cel nu o mărturisesc în cuvinte, în taina inimii lor,
Viu întrupat în Iisus Hristos, Fiul și Cuvân- când sunt singuri cu ei înșiși nu sunt mulțumiți
tul lui Dumnezeu, și îi acuză că ei sunt nebu- de starea în care se află. Această nemulțumire
ni, că nu se conformează și ei acestei decăderi este expresia unei suferințe profunde, a unei
din ce în ce mai generalizate. Și, într-adevăr, îndepărtări de apa cea vie care hrănește sufle-
această rătăcire de la calea lui Dumnezeu, tul, care dă bucurie și care dilată existența uma-
de la cunoașterea iubitoare a lui Dumnezeu nă către nesfârșitul adânc dumnezeiesc plin de
și a lumii în care trăim, duce la nebunie, la iubire, de înțelepciune și putere. Oamenii sunt
suferință, la moarte, la forme din ce în ce mai conștienți că nu sunt sinceri cu ei înșiși, chiar
grave de violență, de înșelăciune și de ero- dacă-și ascund această viclenie printr-o (știți
tism, care degradează ființa umană, care îi vorba, ca-n psihologie!) agresivitate îmbrăcată
mutilează demnitatea de ființă transcenden- în haina timidității. De fapt este o minciună
tă, căutătoare de Dumnezeul cel necuprins și mascată și nu vor să recunoască îndepărtarea lor
de viața Lui, de iubirea Lui. de la calea firească a cunoașterii lui Dumnezeu.
 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI 43

Ei totuși năzuiesc la o împlinire care e mai pre- rii în ceea ce faci, te rătăcești. Căci trebuie să-L
sus de lumea asta. Oricât ar fi un om de păcă- chemăm pe Duhul Sfânt, Duhul lui Dumne-
tos, întunecat și îndrăcit, nostalgia Raiului și a zeu, și să împlinim voia Lui, Care, cum am spus,
prezenței lui Dumnezeu Care l-a adus la viață ne dorește binele mai mult decât ni-l dorim noi
îi rămâne în suflet. Contează însă anturajul lui, înșine, Care vrea dezvoltarea noastră persona-
mediul de „comuniune” care-l învăluie și care îi lă în sensul asemănării tot mai mari cu Dum-
induce anumite idei, care îl călăuzește mental și nezeu, printr-o umplere de Adevărul Lui, de
emoțional. Și, de aceea, unii devin mai devreme cunoașterea Lui, de iubirea Lui.
sau mai târziu conștienți că Dumnezeu îi chea- – Părinte, de ce s-a ajuns la această situație,
mă pe toți oamenii, dorind mântuirea tuturor în care acceptăm minciuna cu atâta ușurință, fie
și-i rânduiește fiecăruia măcar o întâlnire deci- că este vorba de strategiile de manipulare la care
sivă, precum cea de pe drumul Damascului cf. suntem supuși de mass-media, fie că este vorba de
Faptele Apostolilor 9
, când Mântuitorul S-a arătat lui ingineria socială, culturală, fie de minciunile pe
Saul din Tars și l-a întors pe calea adevărului. care ni le livrăm unii altora în fiecare zi? De ce
Dar important este ca și noi să ne rugăm pentru ne complăcem în minciună?
luminarea tuturor, și atunci vom vedea puterea – Haideți să vedem cum a început toată
lui Dumnezeu cum lucrează și cum aduce pe această virusare a lumii cu minciuna. Diavolul
calea pocăinței și a îndreptării, la viață, la ade- cel mincinos și ucigaș de oameni de la început
văr și iubire până și pe cei mai îndărătnici și mai s-a răzvrătit față de Dumnezeul cel viu, adevă-
îndepărtați de Dumnezeu. rat și iubitor. A vrut să-și fie sieși dumnezeu și
să-și ridice „tronul” mai presus de Dumnezeul
„FĂRĂ MINE NU cel Viu. Totuși, gândiți-vă, aici e o eroare logi-
PUTEȚI FACE NIMIC!” că, pentru că o făptură creată nu poate depăși
– Dacă ar fi să faceți o radiografie a societății de bariera necreatului, nu se poate ridica peste
azi, cât trăim în adevăr și cât în minciună? acest prag. Și a început să trăiască în iluzie. Dar
– E greu de spus. Nu există o cifră, un număr iluzia i-a adus suferință, i-a adus o îndepărta-
anume care să definească cât trăim în adevăr și re de viața cu Dumnezeu și s-a agățat de acea
cât în minciună, însă eu cred că aceste proporții zidire a lui Dumnezeu pe care a pus-o Dum-
sunt într-o dinamică neîncetată. În anumite nezeu să recapituleze întreaga creație, adică de
momente istorice, oamenii aveau o mai mare om. I-a cășunat pe om și a încercat să-l mintă,
apropiere de Dumnezeu, în altele, și, datorită să-l atragă și pe el în răzvrătirea lui. Deci omul
propagandei masive a minciunii pe multe pla- n-a căzut în minciună din propria lui inițiativă,
nuri, ei ajung întunecați și îndepărtați de la calea ci din inițiativa diavolului și din viclenia lui.
mântuirii, de la calea cunoașterii lui Dumne- Dar căderea omului a început prin faptul că nu
zeu și a vieții în Dumnezeu. Ideea este că atunci L-a întrebat pe Dumnezeu, că nu s-a rugat lui
când trăiești cu Dumnezeu, când trăiești în ade- Dumnezeu atunci când a fost ispitit. Să-I zică:
văr, te umpli de Duhul lui, de Duhul Adevăru- „Doamne, uite, o făptură limitată (șarpele) îmi
lui, de Duhul Sfânt, iubitor și dătător de viață și spune ceva, cum că pot să fiu dumnezeu, că
de sănătate sufletească și trupească. Când nu-L pot să fiu ca Dumnezeu, fără Tine”. Asta a fost
ai pe Duhul Sfânt, când nu trăiești în Adevăr, prima minciună pe care i-a injectat-o diavolul
când nu ai viața în Hristos, atunci ai parte de în minte și i-a sugerat o iluzie, un viitor fante-
suferință, ai o mortificare a sufletului, care îți zist posibil, dar de fapt imposibil în realitate.
umbrește sensul vieții. Și atunci nu găsești bucu- Apoi omul, după ce s-a îndepărtat de Dum-
44 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI

nezeu, s-a întunecat la minte, și-a accentuat „SĂ NU NE MINȚIM

starea de cădere printr-o împătimire tot mai PE NOI ÎNȘINE!”
mare, printr-o atașare mincinoasă de obiec- Și este foarte important să ne antrenăm pen-
tele lumii materiale sau de reprezentările din tru această viață prin virtuți, prin pocăință,
mintea lui. Nu a mai văzut rațiunile lucruri- prin eliminarea minciunilor dintre noi și a
lor străvezii către Dumnezeu, Creatorul lor. atașamentului bolnăvicios față de lumea creată
Și a încercat să-și întrețină autonomia unei și față de niște iluzii trecătoare, până la urmă.
vieți plăcute prin cele trei patimi, prin cele trei Această purificare de minciuni și de patimi ne
atașamente bolnăvicioase, care sunt minciuni, însănătoșește sufletul și ne ridică la o treaptă
până la urmă – și anume dorința de plăcere, superioară de viață, de înțelegere și iubire. De
de avere și de putere. În toate relațiile dintre asta avem nevoie să nu rămânem pe loc, să nu
oameni s-au inserat aceste interese sau dorințe ne mințim pe noi înșine că ne e bine așa cum
pătimașe, atașamente bolnăvicioase, și oamenii suntem la un moment dat, ci trebuie să depășim
au ajuns să se ucidă între ei pentru minciuni și vicleniile diavolești din jurul nostru, din mesa-
iluzii, nu pentru realități. Este loc, e spațiu pe jele celor apropiați și din media, care încearcă să
pământ ca să trăim cu toții în unitate, în iubi- ne oprească pe loc, și să-L dorim pe Dumnezeu
re, în adevăr. Doar trebuie să ne smerim, să fim cu toată ființa, cu toată puterea, așa cum ne-a zis
sinceri, să căutăm să fim cu toții în ascultare de El: „Să-L iubim pe Domnul Dumnezeu cu toa-
Dumnezeu. Or, prin puterile noastre, noi nu tă ființa noastră și pe aproapele nostru ca pe noi
puteam atinge această stare de unire cu Dum- înșine” cf. Marcu 12:30-31. Întrebarea este: noi ne iubim
nezeu. Și a venit Însuși Fiul și Cuvântul lui pe noi înșine? Sau ne iubim mincinos, pătimaș,
Dumnezeu, S-a întrupat pentru noi și S-a dat egoist? Ne dorim, cum am zis, să-i dominăm pe
nouă prin toată învățătura Lui și, mai presus alții, să avem plăceri, averi și puteri mai multe ca
de ea, prin Trupul și Sângele Lui, ca să dobân- alții? Or, viața noastră cu Dumnezeu și în ade-
dim viața Lui. Căci Mântuitorul a zis că Trupul văr înseamnă tocmai detașarea de aceste patimi
și Sângele Lui sunt adevărata hrană și băutură și atașamente bolnăvicioase, care ne împuținează
pentru viața veșnică. „Fără Mine nu puteți face viața în Duhul lui Dumnezeu. Cum a zis Mân-
nimic” Ioan 15:5, ne zice El. „Eu sunt Calea, Ade- tuitorul: să ne lepădăm de sine, de sinele acesta
vărul și Viața” Ioan 14:6. „Eu sunt lumina lumii” mincinos și păcătos și să ne umplem de Hristos,
Ioan 8:12
. „Eu sunt învierea și viața” Ioan 11:25. „Eu ca El să strălucească în noi și să ne dea adevărul
sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul” Apoca- Lui. Iar când primim adevărul Lui, când Îl pri-
lipsa 21:6
. Și într-adevăr, atunci când ne unim cu mim de fapt pe El Însuși, ca persoană, devenim
Mântuitorul Hristos, când ne curățim sufletele liberi, așa cum a zis: „Veți cunoaște Adevărul și
și trupurile, când devenim și noi sfinți cu aju- Adevărul vă va face liberi” Ioan 8:32.
torul lui Dumnezeu, atunci ne umplem și de – Părinte, oamenii nu se pot împotrivi cu
cunoașterea Lui, de adevărul Lui care nu poate ușurință minciunii care se propagă tot mai
fi circumscris în cuvinte. Îl experiem sau îl tră- agresiv. Ce putem face pentru a ne păstra min-
im printr-o dilatare existențială care depășește tea clară și sufletul curat?
orizonturile inteligibile și exprimabile. Asta – Mântuitorul a spus: „Fără Mine nu
înseamnă viața spirituală, viața transcendentă puteți face nimic” Ioan 15:5. Deci, să ne umplem
în sensul corect, în sensul umplerii cu Duhul mintea și sufletul cu Hristos, să trăim după
Sfânt al lui Dumnezeu, Care e dătător de viață, poruncile Lui, pentru că sunt potrivite cu firea
de iubire, de cunoaștere, de adevăr. noastră și ne aduc bucurie mai mult decât ori-
 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI 45

ce alte experiențe care ies din această asculta- că și copiii trebuie să înțeleagă această ieșire din
re de Dumnezeu. Atunci când Îl chemăm pe mijlocul cuptorului Babilonului. Sfântul Apos-
Hristos în noi, vine El, vine Duhul Lui, Duhul tol Pavel scrie în Epistola a Doua către Corin-
Adevărului, Care ne călăuzește la tot adevărul. teni, la capitolele 6 și 7: „Ieșiți din mijlocul lor
Duhul Sfânt este Cel care ne dă putere să păs- și vă osebiți, zice Domnul, și de ce este necurat
trăm trezvia sufletului și rugăciunea neînceta- să nu vă atingeți, și eu vă voi primi pe voi, și voi
tă prin care rămânem pe calea mântuirii. Să-L fi vouă Tată și veți fi Mie fii și fiice, zice Dom-
chemăm pe Duhul Sfânt și El ne va lumina, nul Atotțiitorul. Având deci aceste făgăduințe,
ne va întări, ne va da, la momentul potrivit, iubiților, să ne curățim pe noi de toată întinarea
ceea ce avem nevoie – fie lucruri bune, bine- trupului și a duhului, desăvârșind sfințenia în fri-
cuvântări și bucurii, fie încercări, întristări și ca lui Dumnezeu”. Deci lucrul acesta se face cu
suferințe, care ne ajută la purificarea de patimi atât mai trainic și se păstrează într-o comunitate
și de atașamente bolnăvicioase. de credincioși care au aceleași valori, aceleași cău-
tări și aceleași ținte. Și chiar e nevoie să ne selectăm
„PE CINE IUBEȘTI MAI MULT?” bine prietenii, să nu-i mai lăsăm pe necredincioși
– Ați constatat că oamenii, pentru a nu da piept cu sau pe tot felul de oameni pătimași, toxici, să ne
suferința, acceptă anumite compromisuri? Și avem căpușeze viața și energia, și să ne respectăm pe
destule exemple în ultimii ani. noi înșine. Să-i ținem la respect, așadar, pe cei
– Da, însă e și aici un test, e și aici o cernere prin care vor să ne viruseze cu minciuna în care trăiesc
care Dumnezeu ne pune în fața unui examen: ei, cu această dorință a lor de a ne suge de vlagă,
pe cine iubești mai mult? Omul nu poate fi feri- până la urmă, căutând o comunitate creștină nu
cit decât dacă-L iubește pe Dumnezeu pe primul numai de idei, de discuții, ci de viață, de rapor-
loc. Dacă iubești pe altcineva sau altceva mai tare corectă, cum am zis, în aceeași perspectivă,
mult, chiar soț, soție, copii, părinți, rude, carieră, la viața de zi cu zi, de înțelegere și de bucurie,
avere, ești departe de a fi fericit, pentru că ai pri- prin prezența lui Hristos în evenimentele cotidi-
mordial grija lor. Dar dacă-L iubim pe Dumne- ene. Dumnezeu vrea să ne umplem viața cu El în
zeu cu toată ființa și ne încredem în purtarea Lui cele mai banale experiențe de viață, adică în toate
de grijă care vrea transformarea noastră în „versi- clipele vieții noastre. Nu trebuie să facem numai
unea” cea mai bună și mântuirea, atunci înfrun- acte eroice, eu știu?, să atingem performanțe uni-
tăm și suferința. O biruim, o depășim, chiar dacă cat, ci trebuie să ne umplem viața cotidiană cu
aici, pe pământ, viața se încheie printr-o boală prezența Lui, cu viața Lui – și atunci ne ajută
cruntă sau moarte grea, care are, cum am zis, și mult să știm că mai sunt și alții ca noi, care gân-
rolul acesta de purificare de cele mai mici păcate desc la fel, care-și cresc copiii la fel, cu aceleași
și atașamente față de lumea trecătoare. idealuri și valori.
– Este viabilă soluția ca aceia care vor să
trăiască valorile creștine să se retragă și să for- „UNIREA DĂ PUTERE”
meze comunități creștine? – În aceste vremuri foarte grele ne lipsește unitatea.
– Da, este viabilă și cred că este urgent de Pot fi unitatea și dragostea un antidot la minciună?
aplicat această soluție, pentru că oamenii trebuie – Absolut! Mântuitorul a zis: „Unde sunt doi sau
să-și conserve valorile creștine, înțelegerile curate trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în
ale vieții; or, asta înseamnă să participi constant, mijlocul lor” Matei 18:20. Adică Hristos vine în noi și
zi de zi, cu cei apropiați, la experiențe care îți păs- ne umple de El prin experiența iubirii dintre noi
trează viziunea creștină asupra lucrurilor. Adi- în numele Lui. Trebuie să avem acest exercițiu al
46 CUVÂNTUL DUHOVNICULUI

comuniunii, al jertfelniciei, al participării la viața Însuți, și acum plinește cererile cele de folos robi-
celuilalt. Să ne dăm seama că suntem trecători lor Tăi, dându-ne în veacul de acum cunoștința
și că nu trebuie să atingem performanțe ca, să adevărului Tău și în cel ce va să fie viață veșnică
zicem, a deveni genii la NASA, să știm zece limbi dăruindu-ne. Că bun și iubitor de oameni Dum-
străine, să cântăm la pian – lucruri trecătoare. Ci nezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și
să-L cunoaștem pe Hristos, să cunoaștem felul Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii veci-
de a înțelege corect iubirea, de a nu ne iubi pe lor. Amin”.
noi înșine în sens egoist, ci de a ne jertfi pen- – Dacă am fi uniți, am putea să ne opunem
tru alții, de a ne iubi în sens biblic, așa cum vrea legilor și fărădelegilor care ni se bagă cu forța
Dumnezeu. Dar ce înseamnă să ne iubim pe noi pe gât...
înșine în sens biblic, în sens creștin? Înseamnă – Da, căci unirea dă putere. Și Mântuitorul a
să ne înțelegem pe noi înșine și să ne apreciem zis în repetate rânduri: „Nu vă temeți!”. Contea-
așa cum ne-a făcut Dumnezeu, să prețuim viața ză să nu capitulăm, să nu fim lași. Să nu băgăm
pe care ne-a dat-o Dumnezeu, pentru că cel mai capul în nisip, crezând că de problema asta se
mare dar pe care ni l-a dat nouă Dumnezeu sun- ocupă numai Dumnezeu. Dumnezeu vrea să
tem chiar noi înșine (suflet și trup), adică viața mărturisim și noi adevărul cu demnitate. Mân-
noastră deschisă nemuririi în El. Iar atunci când tuitorul a zis să dăm cezarului numai ce-i al ceza-
ne prețuim pe noi ca fiind chip nemuritor al lui rului, atenție, nu și ce-i al lui Dumnezeu! Să nu
Dumnezeu, îi prețuim la fel și pe ceilalți și dorim ne lăsăm ființele mutilate și degradate de un cezar
mântuirea lor precum ne-o dorim și nouă. Dar care vrea să ia ce-i al lui Dumnezeu în noi: liberta-
dacă noi nu ne iubim pe noi înșine corect, atunci tea, demnitatea omului, sănătatea până la urmă,
nu ne înțelegem pe noi, și ajungem să ne urâm și pe care Dumnezeu ni le-a dat. Cezarului îi plătim
să ne răzvrătim față de noi înșine, și să zicem: De impozite și îi dăm respectul legilor, dacă legile nu
ce am părul negru? Trebuie să-l fac blond! De ce ne profanează pe noi înșine, dacă nu ne distrug
să am ochii căprui? Să-i fac albaștri! De ce să fiu credința și ființa. Așa au făcut mucenicii dintot-
băiat? Hai să fiu femeie!... Atunci ne răzvrătim deauna. Trebuie să ne apărăm ființa, pentru că,
față de darurile divine naturale, pentru că Dum- dacă nu ne păzim întregi trupurile și sufletele,
nezeu ne-a făcut într-o armonie deplină, adică care sunt temple ale Duhului Sfânt, și le lăsăm
trupul e potrivit sufletului. De fapt, din clipa să fie pustiite de duhurile rele, de cezarii abuzivi,
concepției, sufletul viu începe să organizeze și să de tiranii trecători, cu ce mai rămânem? Asta-i
coordoneze materia din trup, și trupul se dezvol- credință? Când ne arătăm indiferenți față de viito-
tă într-o potrivire perfectă cu sufletul. Nimeni nu rul nostru și al copiilor? Asta nu e credință adevă-
poate fi mai bun decât a ieșit din mâna lui Dum- rată. Dimpotrivă, este tot o amăgire, o minciună
nezeu, numai dacă lucrează și el la dezvoltarea – și, până la urmă, Dumnezeu ne lasă să trăim în
puterilor naturale sădite deja de Dumnezeu în el. minciună dacă alegem minciuna. Însă, dacă ale-
Și astfel ne iubim corect pe noi înșine și îi iubim gem adevărul, o să avem de tras câteodată, adică
pe ceilalți, ne dorim să fim cât mai „dezvoltați” o să pătimim de la cei din jur care nu doresc să
în Dumnezeu, să ne bucurăm împreună întru ieșim din mijlocul lor – dar să nu ne temem. Cu
El. În cadrul Sfintei Liturghii, la rugăciunea de Hristos putem birui! n
la antifonul al treilea, rostim așa: „Cel ce ne-ai
dăruit aceste rugăciuni obștești și împreună-glă- Interviu realizat de
suite, Cel ce și la doi și la trei care se unesc în Mihaela Raluca Tănăseanu
numele Tău ai făgăduit să le împlinești cererile,