CB Tema 1 - Evoluția Sistemului Bancar Contemporan
CB Tema 1 - Evoluția Sistemului Bancar Contemporan
CB Tema 1 - Evoluția Sistemului Bancar Contemporan
Sistemul bancar din Republica Moldova s-a dezvoltat rapid în condițiile unei inflații
mari și instabilității generale a mediului macroeconomic, factori care au permis băncilor o
creștere rapidă a volumului activelor și pasivelor. Sectorul bancar din Republica Moldova
avansat destul de departe în reformarea sa. Astfel, în 1996, în Republica Moldova activau 27
de bănci comerciale și trei filiale ale băncilor străine.
Leul moldovenesc, din 1995, a devenit valută convertibilă (conform art. VIII al
Hotărârii Parlamentului nr.1107 din 28.07.1992 cu privire la aderarea RM la Fondul Monetar
Internațional, la Banca Internațională pentru Reconstrucție și dezvoltare și la organizațiile
afiliate), acceptându-se liberalizarea totală a operațiilor pe contul curent al Balanței de Plăți.
Dacă să ne adâncim mai mult în relațiile între agenții economici (mai ales
reprezentanții micului business) și sistemul bancar, atunci putem menționa trei etape de bază
în formarea acestor relații:
În prima etapă (anii 1990-1993) multe bănci se creau de către întreprinderi de
proporții, în aceeași perioadă se observă și o apariție în masă a întreprinderilor noi. Multe din
acestea rămâneau încă neînregistrate, activau instabil, nu dețineau o istorie creditară.
Principiile bazei legislative, cât și a celei bancare abia se întemeiau.
În această perioadă întreprinderile de talie mică nu prezentau un interes pentru bănci în
calitate de clienți, practic pentru tot spectrul de produse și servicii bancare generau un risc
major. La acel moment nu atât băncile se luptau pentru clienți, cât potențialii clienți ale
acestora concurau între ei pentru accesul la serviciile și produsele bancare și în special la
resurse creditare. Anume pentru perioada dată se atribuie reclamațiile în masă ale
întreprinderilor mici la refuzul băncilor de a le deservi, fiind limitată la maximum creditarea
acestui sector.
În etapa a doua (anii 1994-1995) crearea sistemului bancar în general luase sfârșit.
Între bănci apăruse primele simptoame de concurență bancară. Baza legislativă a activității
bancare, în general, era deja elaborată.
1
În această perioadă băncile încep selectiv să conlucreze cu subiecți ai micului business
din unele sectoare ale economiei mai profitabile și în special cu întreprinderile din comerț și
servicii.
În etapa a treia (după anul 1995) concurența între bănci a sporit brusc, ceea ce a
contribuit la intensificarea a două tendințe în dezvoltarea sistemului bancar: concentrarea
capitalului bancar și specializarea băncilor, precum și lărgirea spectrului de servicii bancare.
Principiul de organizare care stă la baza sistemului bancar autohton este sistemul clasic
bancar de două niveluri: banca centrală și celelalte bănci din sistem.
2
Banca Comercială poate furniza un șir de servicii:
●acordarea creditelor;
1. Principiul nominalismului sau costului istoric, potrivit căruia costul istoric la care
un activ sau un pasiv a intrat în patrimoniu şi a fost înregistrat în contabilitate trebuie să fie
menţinut. Faţă de acest principiu apar instrucţiuni speciale în ceea ce priveşte operaţiunile în
devize, titlurile de tranzacţie şi instrumentele financiare la termen, deoarece acestea fac
obiectul unor reevaluări periodice la preţul de piaţă.
2. Principiul supremaţiei realităţii asupra aparenţei, prin care, aspectul economic şi
financiar este privilegiat faţă de aspectul pur juridic. Aplicaţiile acestui principiu în
contabilitatea bancară sunt multiple şi se referă la: operaţiunile de pensiune livrată sau
nelivrată, operaţiunile de vânzare de titluri cu posibilitate de răscumpărare, reflectarea şi
înregistrarea rezultatelor din operaţiuni de piaţă, contabilizarea operaţiunilor consorţiale.
Pentru fiecare dintre aceste operaţiuni, aspectul economic este privilegiat.
3
2. înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale;
În spiritul prevederilor legale, obiectul contabilităţii băncilor îl constituie reflectarea în
expresie bănească a disponibilităţilor şi depozitelor băneşti, a bunurilor mobile şi imobile, a
titlurilor de valoare, a plasamentelor bancare, a drepturilor şi obligaţiilor bancare, precum şi a
modificărilor intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, a cheltuielilor, a
veniturilor şi a rezultatelor obţinute de bănci sau alte instituţii de credit.
4
3. asigurarea legislaţiei financiar-bancare şi fiscale, a normelor metodologice, a
procedurilor de lucru referitoare la activitatea desfăşurată de salariaţii implicaţi în
întocmirea, utilizarea şi controlul documentelor justificative, a documentelor fiscale şi
a declaraţiilor de impunere fiscală.
În cadrul organizării contabilităţii bancare, băncile iau în considerare structura
clientelei, conform strategiei stabilite, fiind necesar ca sistemul de informare internă al băncii
să se bazeze pe o analiză riguroasă a clientelei, care reprezintă izvorul veniturilor bancare. În
acest sens planul de conturi al societăţilor bancare este orientat pe client şi se dezvoltă în
analitic după un program informatic corespunzător.