Unitatea de învățare 2.

Obiectul și metoda de studiu a contabilității

Unitatea de competență: Ilustrarea patrimoniului entității prin prisma cunoașterii relațiilor de
drept și obligațiilor

Obiective:
2.1. Operarea cu activele și pasivele entității
2.2. Distingerea criteriilor de divizare a costurilor și cheltuielilor
2.3. Selectarea veniturilor după tipuri de activități
2.4. Aplicarea procedeelor metodei contabilității în reflectarea operațiunilor economice

Unități de conținut:
2.1. Obiectul de studiu al contabilității
2.2. Activele: caracteristica și clasificarea lor
2.3. Sursele de constituire a activelor și clasificarea lor
2.4. Noțiuni despre costuri, cheltuielile și veniturile entității
2.5. Metoda contabilității

2.1. Obiectul de studiu al contabilității

Legea contabilităţii și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 obligă persoanele
fizice şi juridice care desfăşoara activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, instituţiile
bugetare, avocaţii şi notarii să organizeze şi să ţină contabilitatea proprie în modul stabilit de
legislaţia în vigoare.
Astfel, rezultă că sfera de cuprindere a contabilităţii este întreprinderea, indiferent de forma
organizatorico-juridică şi tipul de proprietate.
Caracteristica principală a întreprinderii este autonomia ei care constă în delimitarea strictă
a patrimoniului, drepturilor şi obligaţiilor acesteia de patrimoniul proprietarilor.
Indiferent de forma organizatorico-juridică întreprinderea ca persoana juridică dispune de
bunuri economice, drepturi şi obligaţiuni şi are denumire, sediu şi naţionalitate
(rezidenți/nerezidenți).
Astfel, obiectul de studiu al contabilităţii este patrimoniul întreprinderii.
Patrimoniul întreprinderii poate fi privit sub două aspecte, şi anume sub aspectul:
 Mijloace (bunurilor) economice – care reprezintă averea întreprinderii cu conţinut
material concret (mărfuri, produse materiale). Acestea constituie activul întreprinderii.

11
 Caracteristicile de bază a bunurilor economice sunt utilitatea (capacitatea bunului de a
aduce venituri) şi valoarea (exprimarea în bani).
 surselor de formare – care reflectă modul în care întreprinderea îşi procură bunurile
economice. În funcţie de apartenenţă sursele de formare se divizează în surse
proprii şi surse atrase/împrumutate. Acestea constituie pasivul întreprinderii.
De menţionat că cele două aspecte ale patrimoniului se află în strânsă legătură, modificarea
unuia cauzând inevitabil modificarea celuilalt aspect. Această legătură poate fi prezentată prin
următoarea relaţie de echilibru a patrimoniului:

Din această relaţie poate fi determinat capitalul propriu şi datoriile:

Capital propriu = Activ – Datorii şi Datorii = Activ – Capital propriu
Însă contabilitatea nu se limitează numai la studierea situaţiei patrimoniului, ci şi a
schimbărilor cantitative şi calitative ce au loc în volumul şi structura patrimoniului. De aceea
contabilitatea mai studiază echilibrul intern al patrimoniului care se exprimă prin formula
contabilă:
Rezultat financiar = Venituri – Cheltuieli
Cheltuielile exprimă efortul efectuat de întreprindere, iar veniturile – efectul primit.
Dacă veniturile depăşesc cheltuielile întreprinderea obţine profit. În caz contrar se obţin
pierderi.
Astfel, obiectul contabilităţii îl constituie nu numai patrimoniul întreprinderii, ci şi
veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale activităţii acesteia.

2.2. Activele: caracteristica și clasificarea lor

Mijloace economice reprezintă partea activă a patrimoniului care se află în permanentă

mişcare şi transformare în cadrul circuitului economic, de aceea se numesc active. De exemplu,
mijloacele băneşti se utilizează pentru achiziţionarea de materii prime din care în urma procesului
de producţie se obţin produse finite, de pe urma vânzării cărora se încasează mijloace băneşti şi
circuitul economic începe din nou.
După modul în care activele participă la procesul de producţie şi gradul de lichiditate
(capacitatea unui activ de a se transforma în bani), mijloacele economice se clasifică în:
 Active imobilizate (active pe termen lung);
 Active circulante (active curente/pe termen scurt).

12
 În conformitate cu SNC „Imobilizări necorporale și corporale” active imobilizate sunt
active deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau
pentru a fi transmise în folosinţă terţilor. Acestea se clasifică în:
1. Imobilizări necorporale - imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială,
identificabile şi controlabile de entitate. Acestea se concretizează în documente juridice sau
comerciale, care atestă drepturi ale întreprinderii. În componența imobilizărilor necorporale
intră: concesiuni, licențe și mărci, drepturi de autor și titluri de protecție, programe
informatice și alte imobilizări necorporale (website-uri, rețete, proiecte, fond comercial etc.);
2. Imobilizări corporale – imobilizări care îmbracă o formă materială, se utilizează în
activitatea întreprinderii și nu sunt destinate vânzării. În această grupă intră: mijloace fixe,
terenuri, imobilizări corporale în curs de execuţie, investiții imobiliare şi resurse minerale;
3. Active biologice imobilizate – activele biologice mature care asigură obţinerea multiplă a
produselor agricole şi/sau a activelor biologice adiţionale pe parcursul unei perioade ce
depăşeşte un an (de exemplu, viile, livezile, plantaţiile culturi multianuale de flori, de furaje
etc.) precum şi activele biologice imature care se află în perioada de pregătire spre utilizare
după destinaţie (de exemplu, viile şi livezile plantate, până la transferarea lor în categoria pe
rod);
4. Investiții financiare pe termen lung – active sub formă de valori mobiliare, cote de
participaţie în capitalul social al altor entităţi şi alte investiţii deţinute de entitate în scopul
exercitării controlului, obţinerii veniturilor sau altor beneficii economice în perioada mai
mare de un an;
5. Investiții imobiliare – terenuri sau clădiri ori o parte a unei clădiri sau ambele deţinute de
proprietar sau locatar în baza unui contract de leasing financiar, mai degrabă în scopul
închirierii şi/sau pentru creşterea valorii acestora, decât pentru a fi:
1) utilizată în producţie, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri
administrative;
2) vândută în procesul desfăşurării normale a activităţii.
6. Creanțe și avansuri acordate pe termen lung – drepturi ale entităţii ce decurg din tranzacţii
sau evenimente trecute pe o perioadă mai mare de un an şi din stingerea cărora se aşteaptă
intrări (majorări) de resurse care încorporează beneficii economice.
7. Alte active imobilizate – cheltuieli anticipate pe termen lung (mai mare de un an), ce
reprezintă cheltuielile care se referă la operațiuni ce privesc exercițiul financiar ulterior.
Active circulante sunt acele mijloace economice care, de obicei, se consumă într-un singur
ciclu de producţie, au un termen de utilizare mai mic de un an şi îşi transmit valoarea asupra
producţiei fabricate integral. Acestea se clasifică în:

13
1. Stocuri de mărfuri și materiale reprezintă active circulante care sunt destinate pentru a fi
vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii sau care urmează a fi folosite în
procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti. Ele
includ: materiale destinate utilizării în procesul de producție, active biologice circulante,
obiecte de mică valoare și scurtă durată (OMVSD), producția în curs de execuție, produsele
finite și mărfuri;
2. Creanțe curente (pe termen scurt) - drepturi ale entităţii ce decurg din tranzacţii sau
evenimente trecute şi din stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări) de resurse care
încorporează beneficii economice. Acestea se clasifică în: creanțe comerciale, creanțe ale
părților afiliate, avansuri acordate curente, creanțe ale bugetului, creanțe ale personalului,
creanțe privind veniturile din utilizarea de către terți a activelor entității, creanțe preliminate,
creanțe curente privind asigurările și alte creanțe curente;
3. Numerar – cele mai lichide active ale întreprinderii care, după locul de aflare, pot fi grupate
în mijloace băneșri în casierie, mijloace bănești pe conturi curente în monedă națională, în
valută străină și alte conturi bancare;
4. Investiții financiare curente – titluri de valoare, depozitele bancare și alte investiții cu
termen de scadență mai mic de un an;
5. Alte active circulante - cheltuieli anticipate curente ce reprezintă cheltuielile care se referă
la operațiuni ce privesc exercițiul financiar ulterior.
Schematic activele întreprinderii se prezintă în felul următor:

Schema 2.2.1 Structura activelor întreprinderii

14