Concesiunea Si Închirierea

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Drept

CONCESIUNEA ȘI ÎNCHIRIEREA

Panga Sorina-Adriana- grupa IV

Cotta Vlăduț-Vasile- grupa II

1
Cuprins

I. Introducere
A. Definirea bunurilor proprietate publică
B. Posibilitățile de administrare: concesiune și închiriere
C. Scopul și importanța concesiunii și închirierii

II. Concesiunea
1. Reglementare legală
2. Titularii dreptului de concesiune
3. Tipuri de concesiuni
4. Durata concesiunii
5. Atribuirea contractului de concesiune
6. Redevența

III. Închirierea
1. Reglementare legală
2. Părțile contractului de închiriere
3. Atribuirea și aprobarea contractului de închiriere
4. Exemple
5. Remunerația datorată

IV. Diferențe și Asemănări


A. Natura transferului de drepturi
B. Durata și scopul
C. Responsabilități și răspundere
D. Scopul economic
E. Proceduri de atribuire
F. Remunerație

V. Concluzie
A. Sumar al diferențelor și asemănărilor
B. Rolul fiecărui tip de contract în gestionarea bunurilor publice

2
Introducere

Bunurile considerate proprietate publică pot fi concesionate, administrate de instituțiile


publice, regiile autonome sau închiriate precum ne este prevăzut în articolului 136, alineatul 4
din Constituția României.
Prin urmare, deși bunurile publice nu pot trece in domeniul privat acestea pot fi înstrainate pe
o perioadă determinată prin concesionare și închiriere, astfel modalităţile pe care legea le prevede
pentru exploatarea privată a bunurilor proprietate publică sunt concesiunea şi închirierea.

Concesiunea este: un aranjament contractual prin care o entitate sau persoană (concesionar)
primește dreptul de a utiliza, administra sau exploata un anumit bun sau serviciu de la o altă
entitate sau autoritate (concedent), pentru o perioadă de timp definită. În schimbul acestui drept,
concesionarul poate fi obligat să plătească o taxă, să respecte anumite reguli sau să îndeplinească
condiții specifice specificate în contractul de concesiune.1

Închirierea este: un aranjament contractual în care o parte (numită chiriaș) primește dreptul
de a utiliza un bun (cum ar fi o proprietate, un vehicul sau un echipament) de la o altă parte
(numită locator sau proprietar) pentru o perioadă de timp specificată. În schimbul utilizării
respective, chiriașul plătește o sumă de bani numită chirie. Termenii și condițiile închirierii sunt
stabilite într-un contract scris, care poate include detalii precum durata închirierii, costul chiriei,
responsabilitățile părților și alte clauze.

Închirierea în context administrativ implică acordarea dreptului de utilizare a unui bun sau a
unei proprietăți care face parte din domeniul public de către o autoritate (de exemplu, autoritatea
locală) unei entități private sau publice în schimbul unei chirii, cu termeni și condiții stabilite într-
un contract.

Obiectul acestor contracte poate cuprinde concesionarea unei activități economice, a unui
serviciu public, a unităților de producție ale unor regii autonome și a terenurilor proprietate de stat
sau deținute de unitățile administrativ-teritoriale, sau închirierea de bunuri care fac parte din
patrimoniul statului.

Dreptul de concesiune este deci, potrivit normei constitutionale, strâns legat de proprietatea
publică. Deși art. 136 alin. (1) din Constitutia României, republicată reglementează existenta a
doar două forme de proprietate - proprietatea publică si proprietatea privată, concesiunea
dobândește un caracter restrâns, find raportată la forma de proprietate care reprezintă excepția de
la regula dreptului comun, proprietatea publică. Din perspectiva unei interpretări restrictive a
dispozitilor constituționale, considerăm că singura concluzie care s-ar putea desprinde ar fi aceea
că bunurile proprietate privată nu pot fi concesionate2

1
http://elearning.masterprof.ro/lectiile/drept/lectie_01/contractele_administrative.html
2 [1]
Cătălina Georgeta Dinu, Contractul de concesiune, Ed C.H.Beck, București, 2016, p.14

3
II. Concesiunea

1. Reglementare

Contractul de concesiune de bunuri aparţinând proprietăţii publice a statului sau a unităţilor


administrativ-teritoriale este reglementat de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 54/2006
privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, astfel potrivit
prevederilor articolului 1, alineatul (2) din Ordonanța, contractul de concesiune de bunuri
proprietate publică este definit ca un acord încheiat în formă scrisă, prin care o autoritate publică,
cunoscută sub denumirea de concedent, transferă, pentru o perioadă determinată, dreptul și
obligația de exploatare a unui bun proprietate publică unei persoane, denumită concesionar, care
acționează pe riscul și răspunderea sa, în schimbul unei redevențe.3
Totodată concesiunea mai este reglementată de Codul civil Art. 871-873.

2. Titularii dreptului de concesiune

Titularul dreptului de concesiune este denumit "concesionar". Concesionarul este entitatea


sau persoana căreia i se acordă dreptul de a utiliza, administra sau exploata un bun public sau un
serviciu public pentru o perioadă determinată.
Acest drept acordat concesionarului este temporar și nu implică transferul de proprietate asupra
bunului în cauză. Proprietarul sau autoritatea care acordă concesiunea (numită și concedent)
rămâne de obicei responsabilă pentru bunurile publice și supraveghează activitățile desfășurate
de către concesionar.

Pot fi concedenți:

=> Statul: Reprezentat prin ministere și organe de specialitate ale administratiei publice centrale

=> Județul: La nivelul județului, consiliul județean poate fi responsabil pentru acordarea de
concesiuni asupra anumitor bunuri publice sau servicii publice la nivelul județului respectiv,
reorezentat prin președintele consiliului județean

=> Comuna, orașul, municipiul: Consiliul local Reprezentat prin primarul comunei, orașului
sau municipiului.

=> Institutiile publice de interes local pentru bunurile proprietate privata sau publica a
judetului, comunei sau a orașului. Aceștia pot acorda concesiuni pentru diferite servicii sau
facilități în beneficiul comunității locale.

3
Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică,
blicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.569 din 30 iunie 2006,aprobată prin Legea nr.22/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 18 ianuarie 20

4
Pot fi concesionari:
=> orice persoană fizică sau juridică, personă română sau străină, care are dreptul și în acelaș
timp obligatia de a exploata bunul.4

3. Tipuri de concesiuni

Concesiunea poate lua diverse forme, inclusiv concesiuni de teren, concesiuni pentru exploatări
miniere, forestiere, concesiuni de infrastructură, concesiuni de servicii publice și multe altele,
fiecare cu caracteristici specifice.

Exemple de concesiuni:
=> concesiunea unui teren pentru dezvoltarea unei stațiuni turistice.
=> concesiunea unei mine pentru extragerea resurselor minerale.
=> Bunurile mobile dar si cele imobile pot fi concesionate potrivit legislatiei in vigoare.

Scopul concesiunii:

- Concesiunile pot avea diverse scopuri, cum ar fi dezvoltarea economică, gestionarea


resurselor naturale, furnizarea de servicii publice sau dezvoltarea infrastructurii.

4. Durata concesiunii

Durata concesiunii se stabilește de către concedent pe baza studiului de oportunitate, acesta poate
fi stabilit pe diferite perioade cu condiția să nu depășească 49 de ani, prin legi speciale se poate
prelungi acest termen.

5. Atribuirea contractului de concesiune

Capitolul III al O.U.G nr. 54/2006 mentioneaza două modalități pentru procedura atribuirii
contractului de concesiune: licitatia, atribuirea directă.

Principiile cele mai semnificative care stau la baza acestor operatiuni legale sunt: al
transparentei, al tratamentului egal, proportionalitatii, nediscriminarii, și al liberei concurente.

6. Redeventa

Redevenţa este suma de bani pe care concesionarul o plăteşte concedentului în schimbul


dreptului de a exploata un bun public. Ea reprezintă o parte din profitul obţinut de concesionar şi
se stabileşte de către părţi în momentul încheierii contractului. Aceasta se face venit la bugetul de
stat sau bugetele locale.5
4
https://projurista-plus.com/concesionarea-bunurilor-proprietate-publica/
5
https://www.avocat-bucuresti.info/concesiunea-si-contractul-de-concesiune/

5
III. Închirierea

1. Reglementare legală

Contract de închiriere => contract în temeiul căruia o persoană plătește proprietarului o


anumită sumă de bani pentru folosirea temporară a unui bun mobil sau unui imobil.

Contractul de inchiriere a bunurilor proprietate publică reprezinta acordul de voință care


se realizează între titularul dreptului de proprietate publică asupra unui bun care aparține
domeniului public al statului sau unităților administrativ-teritoriale, care poartă denumirea de
locator, și orice persoană fizică sau juridică, denumită locatar, prin care locatorul se obligă să
asigure locatarului folosința unui bun proprietate publică, pentru o perioadă determinată de timp,
în schimbul unei contraprestații, denumită chirie.

Închirierea bunurilor aflate în proprietate publică, chiar dacă noul cod civil nu conţine
dispoziţii speciale în materie, posibilitatea închirierii bunurilor proprietate publică este
recunoscută atât de art. 136 alin. (4) din Constituţie, cât şi de alte acte normative, prin urmare,
contractul de închiriere a bunurilor proprietate publică este reglementat prin mai multe norme,
după cum urmează: Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia, Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome
şi societăţi comerciale, Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.6
Codul administrativ regelementează de o manieră completă închirierea bunurilor propietate
publică (art 332-348).
Astfel, apreciem ca, contractul de inchiriere a bunurilor proprietate publica este un contract
supus unui regim juridic mixt, de drept public si privat, dominante fiind normele de drept public,
si anume cele ale dreptului administrativ.

2. Părțile contractului de închiriere:

=> Contractul de închiriere se poate încheia cu orice persoana fizica sau juridica, româna sau
straina, de către Guvern prin ministerele de resort, prin organele de specialitate ale administratiei
publice centrale, autoritatiile deliberative ale administratiei publice locale și de catre titularul
dreptului de proprietate, ori de catre titularul dreptului de administrare.
=> Prin hotărârea de aprobare a închirierii se poate decide ca o cotă cuprinsă între 20% şi 50%
din chirie să revină titluarului dreptului de administrare, în cazul în care contractul de închiriere
se încheie de către acesta. 7

3. Atribuirea și aprobarea contractului de închiriere


6
Corneliu Bîrsan, Drept civil. Dr. Reale Prinicipale, Ed.Hamangiu 2020, pg 222
7
https://www.infoinstitutii.ro/articole/primarii-12/in-ce-conditii-se-pot-inchiria-bunurile-proprietate-publica-4023.html

6
Contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura să asigure exploatarea bunului închiriat,
potrivit specificului acestuia. Închirierea se face prin licitatie publica.

Închirierea bunurilor publice se aprobă după caz prin hotărâre a Guvernului, a consiliului
județean sau a consiliului local.

4. Exemple acte administrative prin care organul competent a aprobat


închirierea unor bunuri proprietate publică:

=> prin H.G. nr.68/2000, Guvernul a aprobat ca Ministerul Apararii Naționale să închirieze
imobile disponibile sau părți din imobilele aflate în administrarea sa și in proprietatea publică a
statului, urmând ca 50% din sumele încasate cu titlu de chirie să fie reținute ca venituri
extrabugetare, iar diferența să fie virată la bugetul statului.

=> prin H.G. nr.926/1999, Guvernul a aprobat ca Ministerul Afacerilor Externe sa poata inchiria
unor persoane juridice sau fizice spatiile disponibile in misiunile diplomatice de la Moscova,
Haga si Beijing, proprietate publica a statului roman, urmand ca 50% din chiria incasata sa
ramana la dispozitia ministerului in regim de venituri extrabugetare. 8

5. Remunerație datorată

=> Sumele încasate din închirierea bunurilor publice se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul
local dupa caz. 9

=> Principalele diferențe dintre contractul de concesiune și contractul de închiriere a


bunurilor proprietate publică includ:

1. Natura Transferului de Drepturi:

8
https://www.qreferat.com/referate/drept/Inchirierea-bunurilor-propriet938.php
9
https://legeaz.net/dictionar-juridic/inchiriere-bunuri-proprietate-publica

7
- Concesiunea: Implică transferul temporar al dreptului de utilizare și exploatare a bunului
public către concesionar, îi sunt recunoscutr atributele posesiei, folosinței si dispoziția materială
a bunului, acesta nu poate schimba destinația, 10 concesionarul acționează pe riscul și
răspunderea sa.
- Închirierea: Nu presupune transferul dreptului de proprietate, ci acordarea temporară a
dreptului de folosință și exploatare, în schimbul unei plăți.

2. Durata și Scopul:
- Concesiunea: Poate avea o durată mai lungă și poate implica transferul unor activități
economice, servicii publice sau a altor proiecte ample.
- Închirierea: Poate fi pe termen scurt sau lung și se referă mai des la utilizarea bunurilor pentru
diverse scopuri, cum ar fi spații comerciale sau terenuri.

3. Responsabilități și Răspundere:
- Concesiunea: Concesionarul preia adesea responsabilitatea pentru gestionarea și operarea
bunului într-un mod eficient și profitabil.
- Închirierea: Chiriașul utilizează bunul conform condițiilor stabilite în contract, dar
proprietarul (concedentul) rămâne responsabil pentru întreținerea și proprietatea bunului.

4. Scopul Economic:
- Concesiunea: Poate implica proiecte care generează profit și dezvoltări semnificative, cum ar
fi construcția și exploatarea unei infrastructuri.
- Închirierea: De obicei, are un caracter mai simplu și se concentrează pe utilizarea curentă a
bunului.

5. Proceduri de Atribuire:
- Concesiunea: prin licitație publică și atribuire directă
- Închirierea: prin licitație publică

Spre deosebire de contractul de concesiune, care conduce la nașterea unui drept real asupra
bunului concedat, contractul de închiriere duce la nașterea unui raport juridic obligațional. 11

Principalele asemănări dintre contractul de concesiune și contractul de închiriere a


bunurilor din domeniul public includ:

1. Transfer Temporar de Drepturi:


10
Cătălina Georgeta Dinu, Contractul de concesiune, Ed C.H.Beck, București, 2016, p.85
11
Corneliu Bîrsan, Drept civil. Dr. Reale Prinicipale, Ed.Hamangiu 2020, pg 224

8
- Ambele implică un transfer temporar al dreptului de utilizare și exploatare a bunurilor publice
către o entitate (concesionar sau chiriaș).

2. Reglementare Legală:
- Ambele tipuri de contracte sunt guvernate de reglementări legale și condiții specifice stabilite
în legislația locală sau națională.

3. Contracte Administrative:
- Ambele pot fi considerate contracte administrative, în sensul că implică utilizarea resurselor
sau bunurilor publice pentru a servi interesul public.

4. Definirea Drepturilor și Responsabilităților:


- Atât în contractul de concesiune, cât și în cel de închiriere, drepturile și responsabilitățile
părților implicate sunt clar definite în documentul contractual.

5. Contravaloare pentru Utilizare:


- Ambele implică de obicei o contravaloare, fie sub forma unei chirie, fie sub forma unei
redevențe, pe care entitatea o plătește pentru a utiliza bunurile publice.

6. Respectarea Normelor Juridice:


- Ambii contracte trebuie să respecte normele și procedurile legale, asigurând astfel
transparența și legalitatea procesului.

7. Gestionarea Bunurilor Publice:


-Ambele tipuri de contracte implică o formă de externalizare a gestionării bunurilor publice,
permițând părților terțe să le exploateze în interesul public sau privat, sub supravegherea
autorității publice.

De asemenea, dacă ambele contracte sunt cu titlu oneros, totuşi, concesionarul va plăti o
redevenţă proporţională cu beneficiile obţinute din exploatarea bunului concesionat, pe când cel
care a închiriat bunul plăteşte o sumă de bani drept chirie, stabilită prin acordul părţilor, în urma
câştigării licitaţiei organizate în vederea închirierii acelui bun.12

Concluzie:

În concluzie, concesiunea și închirierea reprezintă două modalități distincte de administrare a


bunurilor proprietate publică. Concesiunea este asociată cu proiecte ample și servicii complexe,
impunând responsabilități extinse concesionarului. Închirierea, în schimb, este un aranjament
12
Corneliu Bîrsan, Drept civil. Dr. Reale Prinicipale, Ed.Hamangiu 2020, pg 224

9
mai simplu, cu responsabilități limitate. Ambele instituții sunt guvernate de reglementări legale și
necesită respectarea normelor pentru transparență și echitate în procesul de atribuire a
contractelor. Astfel, fiecare abordare oferă soluții diferite pentru exploatarea eficientă a bunurilor
publice în beneficiul comunității.

Bibliografie

http://elearning.masterprof.ro/lectiile/drept/lectie_01/contractele_administrative.html

10
2
Cătălina Georgeta Dinu, Contractul de concesiune, Ed C.H.Beck, București, 2016, p.14
3
Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică,
blicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.569 din 30 iunie 2006,aprobată prin Legea
nr.22/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 18 ianuarie 20
4
https://projurista-plus.com/concesionarea-bunurilor-proprietate-publica/
5
https://www.avocat-bucuresti.info/concesiunea-si-contractul-de-concesiune/

6
Corneliu Bîrsan, Drept civil. Dr. Reale Prinicipale, Ed.Hamangiu 2020, pg 222
7
https://www.infoinstitutii.ro/articole/primarii-12/in-ce-conditii-se-pot-inchiria-bunurile-
proprietate-publica-4023.html

8
https://www.qreferat.com/referate/drept/Inchirierea-bunurilor-propriet938.php

9
https://legeaz.net/dictionar-juridic/inchiriere-bunuri-proprietate-publica

10
Cătălina Georgeta Dinu, Contractul de concesiune, Ed C.H.Beck, București, 2016, p.85

11
Corneliu Bîrsan, Drept civil. Dr. Reale Prinicipale, Ed.Hamangiu 2020, pg 224

12
Corneliu Bîrsan, Drept civil. Dr. Reale Prinicipale, Ed.Hamangiu 2020, pg 224

11

S-ar putea să vă placă și