Rugby
Rugby
Rugby
Centrul ID-IFR
Facultatea de Facultatea de Educatie Fizica si Sport
RUGBY - RUGBY IN 7
Coordonator disciplină:
Conf.univ.dr. POPESCU Raducu
2021
Introducere
Rugby - Rugby in 7
CUPRINS
Unitate Titlul Pagina
de
învăţare
INTRODUCERE
Rugby - Rugby in 7
Introducere
8 BIBLIOGRAFIE 106
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
INTRODUCERE
Stimate student,
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Cuprins Pagina
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Scopul celor doua echipe in jocului de rugby este acela de a marca cât
mai multe puncte, echipa care a marcat cel mai mare număr de puncte fiind
câştigătoarea meciului. Loturile celor doua echipe sunt formate din 15 sau
7 jucători fiecare, practicând un joc corect, în conformitate cu legile şi în
spirit de sportivitate, să poarte, să paseze, să şuteze balonul şi să-l poarte si
sa-l culce la pământ in terenul de tinta. Rugby este un sport care presupune
contact fizic și, ca atare, prezintă pericole inerente. Este foarte important ca
jocul să fie disputat în conformitate cu legile și să existe o preocupare
continuă pentru securitatea jucătorilor Antrenorii sau profesorii de educatie
fizica, au responsabilitatea de a se asigura că aceştia sunt pregătiţi să
respecte legile, să joace corect și să adopte o conduită sigură. Arbitrul are
datoria de a aplica legile corect si ferm la fiecare meci, legile aprobate de
World Rugby.
Prin acest curs, capatati cunostintele teoretice si practice necesare initierii
elevilor sau jucătorilor tineri. Initial jocul de rugby a fost un simplu mijloc
de amuzament care ulterior s-a transformat într-un sistem global, în cadrul
căruia au fost construite numeroase baze sportive si terenuri in cadrul
fiecarei scoli din Marea Britanie, dar si mari stadioane. Jocul de rugby, ca
orice altă activitate care captează interesul şi entuziasmul celor mai diverse
categorii de oameni, prezintă multiple caracteristici şi fațete. Jocul de rugby
este practicat de bărbați și de femei, de băieți și de fete din întreaga lume.
Mai bine de 8,5 milioane de persoane, cu vârste între șase și peste șaizeci
de ani, participă cu regularitate la joc. Gama variată de abilități și de calități
fizice necesare practicării jocului oferă oricăror persoane șansa de a juca,
indiferent de conformația fizică, de statura sau de nivelul lor tehnic. Dincolo
de jocul în sine, rugbyul cultivă valori sociale şi afective, precum curajul,
loialitatea, sportivitatea, disciplina şi spiritul de echipă.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Integritatea - este esenţa aluatului din care este plămădit Jocul de Rugby,
izvorînd din cinste şi din fairplay.
Pasiune - oamenii de rugby au un entuziasm deosebit pentru Joc. Jocul de
Rugby generează emoţie, ataşament afectiv şi simţul apartenenţei la marea
familie formata din suporteri, antrenori, arbitrii, oficiali sau parinti!
Solidaritate - rugbyul posedă un spirit unificator care creează prietenii pe
viaţă, camaraderie, spirit de echipă şi loialitate care transcend deosebirile
culturale, geografice, politice şi religioase
Disciplina este o parte integrantă a Jocului atât pe, cât şi în afara terenului,
fiind reflectată prin ataşamentul faţă de Legi, de Reguli şi de valorile
fundamentale ale Rugbyului
Respectul pentru coechipieri, adversari, oficialii meciului şi pentru toţi
ceilalţi implicaţi în joc este de o importanţă covârşitoare si este definitoriu
pentru jocul de rugby.
Index terminologic
A
Aliniament: Un aliniament este o fază fixă constând într-un șir de cel puțin
doi jucători din partea fiecărei echipe, jucători care așteaptă să primească
balonul repus din margine.
Antijoc: Orice act al unui jucător, comis în incinta de joc, contrar
prevederilor Legii 9, care guvernează obstrucția, jocul incorect,
infracțiunile repetate, jocul periculos și conduita incorectă.
Așezător: Un jucător care ţine balonul pentru ca un coechipier să-l şuteze
printr-o lovitură de picior așezată.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Avantaj: Un câștig tactic sau teritorial, clar și real, care apare în urma unei
infracțiuni a echipei adverse.
C
Câmp de joc: Suprafața cuprinsă între liniile de țintă și liniile de margine.
Aceste linii nu fac parte din câmpul de joc.
Căpitan: Jucătorul nominalizat de o echipă să conducă acea echipă, să
consulte arbitrul și să aleagă opțiunile rezultate în urma deciziilor arbitrului.
Cartonaș galben: Cartonașul arătat de arbitru unui jucător pentru a indica
faptul că acesta a fost avertizat și eliminat temporar.
Cartonaș roșu: Cartonașul arătat de arbitru unui jucător pentru a indica
faptul că jucătorul a fost eliminat definitiv din meci.
Coechipier: Alt jucător din aceeași echipă
D
Dincolo sau în spatele sau în fața unei poziții: Înseamnă cu ambele picioare,
în afara situației în care contextul nu o permite.
F
Fază de joc: Grămadă, aliniament, ruck sau mol.
Federație: Un organism recunoscut de World Rugby, responsabil pentru
organizarea și desfășurarea jocurilor dintr-o anumită zonă geografică.
G
Grămadă: O fază fixă constând, în mod obișnuit, în opt jucători din partea
fiecărei echipe, legați împreună într-o formație.
Grămadă simulată: O grămadă în care echipa care introduce câștigă posesia
balonului fără dispută, iar niciunei echipe nu îi este permis să împingă
grămada de pe semn.
I
Incintă de joc: Suprafața de joc la care se adaugă spațiul suplimentar
dimprejurul acesteia, numit zona perimetrului.
Î
În apropiere: La o distanță de până la un metru.
În interiorul terenului: În suprafața de joc, la distanță de liniile de margine.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
În picioare: Jucătorii sunt în picioare atunci când nicio altă parte a corpului
lor nu se sprijină pe sol sau pe alți jucători aflați pe sol.
Înainte: Are loc atunci când un jucător pierde posesia balonului, care se
deplasează spre înainte, sau când un jucător propulsează balonul spre înainte
cu mâna sau cu braţul, sau când balonul ricoşează spre înainte după ce
loveşte mâna sau braţul unui jucător, şi apoi balonul atinge solul sau un alt
jucător înainte de a fi reprins de jucătorul iniţial.
Încercare de penalizare: Este acordată atunci când, în opinia arbitrului, o
încercare probabil ar fi fost marcată (sau ar fi fost marcată într-o poziție mai
avantajoasă), dacă nu ar fi existat un act de antijoc al unui adversar.
Înlocuitor: Un jucător care înlocuiește un coechipier din cauza unei
accidentări sau pentru motive tactice.
J
Joc deschis: Intervalul de timp dintre o lovitură de începere, lovitură de
reîncepere, lovitură liberă, lovitură de pedeapsă sau o fază fixă și
următoarea fază, sau intervalul de timp dintre fazele de joc, dar excluzând
perioadele când balonul este mort.
Jucat: Balonul este jucat atunci când este atins intenționat de un jucător.
Jucător adus la pământ: Vezi “nu în picioare”.
Jucător placat: Un purtător de balon care este ținut și adus la pământ de unul
sau de mai mulți placheuri.
Jucători din aliniament: Jucătorii din ambele șiruri ale unui aliniament.
Jucători participanți la un aliniament: Aceștia sunt jucătorii din șirurile
aliniamentului, câte un primitor din partea fiecărei echipe (dacă este
prezent), jucătorul care repune și un adversar direct al acestuia.
L
Legare: Apucarea fermă a corpului altui jucător, în zona dintre umeri și
șolduri, cu întregul braț în contact de la mână până la umăr.
Lenjerie de corp: Piesă a echipamentului care acoperă corpul de la talie până
deasupra genunchilor, avînd craci scurți sau neavând craci, purtată pe piele
sau sub echipament și care nu este atașată de tricou sau de șort.
Linie de balon mort: Liniile aflate la fiecare capăt al suprafeței de joc (fără
să facă parte din aceasta).
Linie de repunere: Vezi semnul marginii.
Linie de țintă: Liniile aflate la fiecare capăt al câmpului de joc (fără să facă
parte din acesta).
Linie prin semn sau prin loc: O linie paralelă cu linia de margine, dacă nu
este altfel definită.
Lovitură de începere: Metoda de începere a fiecărei reprize și a fiecărei
reprize de timp suplimentar, cu o lovitură din drop.
Lovitură de pedeapsă: Este acordată împotriva unei echipe care comite o
infracțiune majoră.
Lovitură de picior așezată: Balonul este șutat după ce a fost așezat pe sol
(sau pe un suport de balon aprobat) în acest scop.
Lovitură de picior din zbor: Un jucător lasă intenționat balonul să-i cadă din
mână (mâini) şi apoi îl lovește cu piciorul înainte să atingă pământul.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
M
Marc: O metodă de întrerupere a jocului și de câștigare a unei lovituri libere,
prin prinderea balonului direct din șutul unui adversar în 22-ul sau în terenul
de țintă al prinzătorului, prindere însoțită de strigătul “marc”.
Margine: Suprafața de lângă câmpul de joc, care include liniile de margine
și tot ceea ce este dincolo de acestea.
Margine de țintă: Suprafața de lângă terenul de țintă, care include liniile de
margine de țintă și tot ceea ce este dincolo de acestea.
Mol: O fază de joc constând într-un purtător de balon și cel puțin câte un
jucător din fiecare echipă, legați împreună și în picioare.
Mort: Balonul este mort atunci când arbitrul fluieră pentru a opri jocul sau
după o transformare nereușită.
N
Nu în picioare: Jucătorii nu sunt în picioare atunci când orice altă parte a
corpului lor se sprijină pe sol sau pe alți jucători aflați pe sol.
O
Obstrucție: Are loc atunci când un jucător care încearcă să joace este
împiedicat sau oprit în mod ilegal să o facă.
Oficialii meciului: Persoanele care au controlul asupra jocului, de regulă
arbitrul și cei doi arbitri asistenți sau judecători de margine, la care se pot
adăuga un arbitru video și, pentru rugby în 7, doi judecători de teren de țintă.
Ofsaid: O infracțiune pozițională care înseamnă că un jucător nu poate lua
parte la joc fără a fi pasibil de a fi sancționat.
Organizatorul meciului / competiției: Autoritatea administrativă
responsabilă pentru organizarea meciului / competiției, care poate fi World
Rugby, o federație, un grup de federații sau oricare organizație recunoscută
de o federație sau de World Rugby.
P
Pana de despicat: Un tip de atac ilegal, care are loc de obicei în apropierea
liniei de ţintă, atunci când echipei în atac i se acordă o lovitură de pedeapsă
sau liberă. Jucătorul loveşte balonul cu piciorul şi iniţiază atacul fie
înaintând spre linia de ţintă, fie pasând unui coechipier care avansează.
Imediat, coechipierii se leagă de fiecare parte a purtătorului de balon într-o
formaţie de pană de despicat, înainte de a lua contact cu adversarii. Adesea,
unul sau mai mulţi dintre aceşti coechipieri se află înaintea purtătorului de
balon.
Pasă: Un jucător aruncă sau dă balonul altui jucător.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Pasă înainte: Are loc atunci când un jucător aruncă sau pasează balonul spre
înainte, însemnând că brațele jucătorului care pasează balonul se deplasează
spre înainte.
Pauză: Intervalul de timp dintre cele două reprize ale jocului.
Placaj: Metoda de a-l ține pe purtătorul de balon și de a-l aduce pe acest
jucător la pământ.
Placaj cu brațul rigid: Un placaj ilegal, efectuat atunci când un jucător
folosește brațul rigid pentru a-l lovi pe purtătorul de balon.
Placheur: Un jucător advers care îl ține pe jucătorul placat și care ajunge la
pământ.
Planul marginii: Spaţiul vertical care se ridică de pe linia de margine sau de
pe linia de margine de țintă.
Posesie: Un individ sau o echipă care are controlul asupra balonului sau care
încearcă să-l aducă sub control.
Primitor: Jucătorul aflat în poziția de a primi balonul, în cazul în care
balonul este lovit sau pasat spre înapoi din aliniament.
Prins direct: Un balon prins fără ca mai întâi să atingă vreo altă persoană
sau terenul. Purtător de balon: Un jucător care are posesia balonului.
R
Rană deschisă: Sângerare activă incontrolabilă.
Repunere rapidă: O repunere de la margine executată înaintea formării
aliniamentului. Balonul este repus de echipa care l-ar fi repus la aliniament.
Ruck: O fază de joc la care unul sau mai mulți jucători din fiecare echipă,
aflați în picioare și în contact fizic, se adună în jurul balonului aflat pe
pământ.
Rucking: Folosirea picioarelor, în mod legal, pentru a încerca câștigarea sau
păstrarea posesiei balonului într-un ruck.
S
Sancțiune: Metoda de reîncepere a jocului în urma unei infracțiuni sau a
unei întreruperi.
Semnul marginii: O linie imaginară în câmpul de joc, perpendiculară pe
linia de margine în locul de unde balonul este repus.
Semnul marginii nu poate fi la mai puțin de cinci metri de linia de țintă.
Sin-bin: Un loc special delimitat în afara suprafeței de joc, unde trebuie să
rămână un jucător eliminat temporar.
Spre înainte: Spre linia de balon mort a echipei adverse.
Suport de balon: Orice dispozitiv aprobat de organizatorul meciului pentru
a susține balonul atunci când este executată o lovitură de picior așezată.
Suprafață de joc: Câmpul de joc la care se adaugă terenurile de țintă. Liniile
de margine, liniile de margine de țintă și liniile de balon mort nu fac parte
din suprafața de joc.
Ș
Șarja de cavalerie: Un tip de atac ilegal, care are loc de obicei în apropierea
liniei de ţintă, atunci când echipei în atac i se acordă o lovitură de pedeapsă
sau liberă. La un semnal al şuterului, o linie de jucători atacanţi avansează
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
T
Tampon: O acțiune permisă, realizată de un purtător de balon pentru a se
apăra de un adversar, folosind palma.
Teren de țintă: Suprafaţa cuprinsă între linia de ţintă, linia de balon mort și
liniile de margine de țintă. Include linia de țintă, dar exclude linia de balon
mort și liniile de margine de țintă.
Terenul: Întreaga suprafață descrisă în diagrama terenului din Legea 1.
Timp de joc: Timpul real, excluzând timpul pierdut pentru întreruperile
jocului (vezi timp real).
Timp real: Timpul scurs în mod continuu (vezi timp de joc).
Tricou: Articol al echipamentului purtat pe jumătatea superioară a corpului
și care nu este atașat de șort sau de lenjeria de corp.
Ț
Ținerea balonului: A fi în posesia balonului aflat în mâna, mâinile, brațul
sau brațele unui jucător.
Țintă: Balonul este șutat printr-o lovitură de picior aşezată sau din drop
peste bara transversală a echipei adverse, din câmpul de joc.
U
Ultimul: Cel mai apropiat de propria linie de ţintă.
Z
Zona grămezii: Suprafața din câmpul de joc unde poate avea loc o grămadă.
ale atletilor din probele de sprint.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Echipele se compun din trei jucatori inaintasi și patru in spate. Jocul are
doua reprize de șapte minute efectiv, cu un minut pentru jumătate de timp.
Jocurile finale sunt jucate in reprize de 10 minute efectiv, cu o pauză de 2
minute pe jumătate.
Timpul scurt pentru joc este conceput pentru a încuraja jocul atacat.
Transformarile după o încercare sunt prilej de revenire dupa efort și trebuie
să fie executate rapid - în termen de 40 de secunde. Jucatori care primesc
cartonasul galben sunt sanctionati cu doua minute. Echipele au permisiunea
de a face un total de trei schimbari, de la alegerea a cinci înlocuitori.
Jocul de rugby in 7 este mai spectaculos si are reguli mai usor de inteles,
comparativ cu lunga lista de reguli de la rugby-ul in XV. Spatiile largi
ramase deschise permit jucatorilor diverse combinatii tactice si astfel se
obtin in mod frecvent situatii de supranumeric concretizate cu marcarea
incercarilor. De asemenea, jucătorii sunt rapizi avand calitati fizice si
tehnice deosebite comparative cu ale atletilor specializxa pentru probele de
viteza.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Aripile liniei de 3/4. Se considera a fi jucatorii cu viteza cea mai mare intr -
o echipa de rugby, trebuie sa fie capabili ca, dupa primirea balonului in
viteza sa mai poata accelera si schimba eventual directia pentru a depasi
adversarul direct din fata. Majoritatea actiunilor de joc ale aripilor in
apropierea terenului de tinta advers sunt decisive si de foarte multe ori un
asemenea factor se afla in lupta cu mai multi adversari deoarece intreaga
forta definitiva adversa este concentrata pe zone de actionare a unei aripi in
atac. Avand acestea in vedere jucatorul aripa trebuie sa, fie un tip solid dotat
cu o viteza deosebita. In ceea ce priveste talia trebue sa corespunda unei
robusteti cu putin subunitare. Anvergura bratelor depaseste inaltimea cu 4-
5 cm. Aripa este tipul de jucator relativ inalt, rapid, indemanatic si puternic.
Jucatorul aripa de trei-sferturi trebuie sa aiba o buna deplasare in teren,
alergare lansata in viteza maxima cu balonul intr-o mana (cea dinspre
exterior) asociata cu apararea de placaj (tamponul) fiindu-i specifica.
Schimbarea ritmului de alergare schimbarile de directie opririle si pornirile
bruste coraborate cu o buna receptie a balonului venit din pasa, dintr-o
lovitura de picior data de partener, de el insusi sau chiar de
adversari, culegerea baloanelor ce se rostogolesc sau sar pe sol, driblingul
lung precum si culoarea balonului in terenul de tinta din plonjon, aceste
elemente sunt specifice fazei de contraatac. Placajul din fata, din lateral,
blocarea mingilor la adversar si prinderea din zbor corespund jocului in
defensiva. In ceea ce priveste pregatirea tactica jucatorul aripa trebuie sa fie
capabil sa fixeze si sa depaseasca adversarul in faze de joc de unu contra
unu (debordajul) sa execute incrucisarile si recentrarea pasei in contact cu
adversarul. Jucatorii de pe acest post trebuie sa dea dovada de multa si
prompta hotarare, decizie si impetuozitate in actiunile pe care le intreprind
pentru a se impune in rata adversarilor directi.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
atac, in timp ce stalpii din aparare se vor alatura foarte usor coechipierilor
lor fiindca linia de aparare va fi avansata.
Mijlocasul la gramada ar trebui sa se aseze in cea mai buna pozitie. Daca
partea deschisa este pe partea dreapta a echipelor defensive, este lipsit de
sens ca jucatorul sa fie pe partea stanga a gramezii, mai ales ca gramada va
avea tendinta de a se roti in sensul acelor de ceasornic.
In mod specific, tragatorul va putea parasi rapid gramada ordonata deoarece
nu va fi legat de adversar. In cazul unei gramezi ce se va desfasura pe partea
dreapta tragatorul poate sa se apere pe partea inchisa.
Jocul in margine.
In aparare, in margine pot fi folositi patru jucatori. Cei doi inaintasi din
margine ce vor contesta posesia, tragatorul si mijlocasul la deschidere.
Responsabilitatea tragatorului este de a apara fata marginii, iar a
mijlocasului spatele marginii.
O alta optinune e aceea de a angaja mai putin aparatori in margine daca
amenintarea este mai mare in alta parte.
Cand e pierduta posesia, purtatorul de balon aflat in apropiere ar trebui
placat imediat si posesia ar trebui imediat contestata.
In cazul in care balonul este eliberat in joc deschis, participantii la margine
trebuie sa se alature imediat apararii.
Rugby - Rugby in 7
Introducere
Rugby - Rugby in 7
Introducere
oval), de dimensiunile din imaginea de mai jos. Este compus din 4 fâsii de
piele sau material sintetic, pentru a fi mai usor mânuit si a rezista la apă,
zăpadă sau noroi.
1. Chihaia, O., File din istoria rugby-ului, Editura GMI, Cluj-Napoca, 2008
2. Chihaia, O., Pop, S., Rugby - curs de bază, Cluj-Napoca, UBB-
FEFS, 2012
3. Mitrea, D., Metode si mijloace pentru invatarea contraatacului la o
echipa de copii 8-10 ani in jocul de rugby, Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza” Iasi. www.https://www.qdidactic.com, pg 23-25, 31-33.
4. Oprica P., Prazaru icu V., Visan I.,- Modalitati de pregatire a echipelor
reprezentative şcolare la rugby - Ministerul Educatiei, Cercetarii si
Tineretului, ISJ Dolj nr. 334 din 23.01.2008 caiet metodic nr. 28.
5. Popescu, R., Contributii privind pregatirea musculara in optimizarea
tehnicii jucatorului de rugby, Ovidius University Press 2012,2020
6. Tranca, S., Rugby - note de curs FEFS 2018
xxx. World Rugby House, Legile Jocului de Rugby, 8-10 Pembroke
Street Lower, Dublin 2, Ireland. 2020, pg 11-19
xxx. Federatia Romana de Rugby - Manualul antrenorului de rugby 7.
Rugby - Rugby in 7
Tehnici folosite in transmiterea balonului
Cuprins Pagina
Unul dintre principiile de bază ale jocului de rugby, este acela că pasarea
balonului cu mâna se face tot timpul înspre înapoi.
Un înainte are loc, când purtătorul de balon pierde posesia acestuia care se
îndreaptă spre terenul de tintă advers, o grămadă ordonată dictându-se pe
locul greselii, echipa adversă având introducerea.
De asemenea, dacă un jucător transmite balonul unui coechipier aflat mai
aproape de butul advers, arbitrul va sanctiona acest gest de pasă înainte
printr-o grămadă ordonată, cu introducerea echipei nevinovate.
Un jucător nu are voie să facă un înainte sau o pasă înainte intentionată
arbitrul penalizându-l cu o lovitură de pedeapsă.
Pasa încrucişată
O folosești atunci când ești la marginea terenului pentru a evita prinderea
sau scoaterea în afara terenului.
Este necesar să ai alături un coechipier care va schimba locul cu tine, prin
spatele tău, concomitent cu
transmiterea balonului.
Pasa sărită
Este atunci când între tine și cel căruia îi transmiți mingea se mai află un
coechipier.
Pasa cârlig
Execuți pasă de deasupra capului către colegul tău, aflat pe linie sau mai
în spate, cu o singură mână care
conduce mingea îndoindu-se ca un cârlig.
Fenta
Fenta o foloseşti pentru a depăși mai uşor un adversar. Simulezi că pasezi
într-o parte şi pasezi în cealaltă
parte.
2.3 Sutul.
În jocul curent o echipa poate suta balonul înainte, în vederea câstigului de
teren, trimitându-l direct în margine. Pentru ca marginea să fie acceptată
arbitrul trebuie să observe locul de unde a fost sutat si unde a iesit balonul,
propunându-vă 3 cazuri:
Dacă balonul se găseste în 22 propriu, si odată sutat ajunge direct în
margine, va fi câstig de teren cu repunerea adversarilor.
Dacă jucătorul este în afara zonei de 22, balonul trebuie să atingă câmpul
de joc pentru a fi câstig de teren.
Dacă jucătorul în apărare situat în afara zonei de 22 m, trimite balonul în
22 propriul, unde are loc un placaj, gramdă spontană sau mol, iar apoi
balonul este sutat direct în margine, va fi câstig de teren.
O echipă beneficiară a unei lovituri de pedeapsă, optează pentru sutul în
margine, aceasta va fi posesoarea repunerii din locul unde balonul a
traversat marginea, indiferent de locul de unde s-a sutat.
Situatii in care intalnim lovitura de picior in jocul de rugby:
Conducerea pasei
1. Corpul usor aplecat
2. Piciorul de sprijin in fata.
3. Ciupirea balonului.
Prindere
1. Apropiere
2. Contact cu balonul
3. Prindere
Culegerea balonului
1. Apropiere
2. Indoirea genunchilor
3. Culegerea
TEHNICI DE APARARE
Cuprins Pagina
I-Tehnica generala
• Elemente de miscare in teren:
-alergari si deplasari in diferite directii,opriri si franari;
-schimbarile de directie;
-debordaj;
-fentele si miscarile inselatoare.
II-Tehnica specifica
• Tehnica specifica de compartiment
• Tehnica specifica la momentele fixe
• Elemente de tehnica specifica a posturilor
Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
Care sunt elementele de transmitere a balonului?
3.2 Placajul.
Placajul poate avea loc numai în câmpul de joc si este faza în care purtătorul
de balon, este tinut de unul sau mai multi adversari si adus la pământ si/sau
balonul atinge solul.
Placajul corect se execută cu bratele sub nivelul umerilor si fără a elibera
adversarul.
Este interzis: a placa un jucător fără balon, a efectua un placaj periculos
(basculă), si de asemenea o cravată. În astfel de cazuri arbitrul acordă o
penalitate si poate elibera temporar sau definitiv jucătorul vinovat.
Când placheurul si placatul ajung la sol, placheurul trebuie să elibereze
purtătorul de balon si în acelasi timp să elibereze si zona placajului pentru a
nu fi penalizat.
Tamponul este gestul defensiv care permite purtătorului de balon de a se
proteja si evita un placaj. Acest procedeu trebuie efectuat cu mâna întinsă
(pentru a evita accidentarea adversarului).
Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
Cum si cand se executa placajul?
Răspunsul la test se găseşte la pagina 45
3.3 Aglomerarile.
Ruck
Maul
Un mol are loc atunci când purtătorul de balon este ținut de unul sau mai
mulți adversari și unul sau mai mulți coechipieri se leagă de purtătorul de
balon (de aceea, molul are nevoie de minimum trei jucători). Balonul trebuie
să fie purtat.
Echipa care are posesia balonului poate încerca să câștige teren prin
împingerea adversarilor în direcția liniei de țintă a acestora. Balonul poate
fi apoi transmis în spate jucătorilor din mol, poate fi pasat unui jucător care
nu este în mol sau un jucător din mol se poate desprinde cu balonul.
Cuprins Pagina
Gramada ordonata
-poate avea loc numai in campul de joc si este formata din 3 jucatori legati
intre ei in asa fel incat sa permita introducerea balonului prin cele doua
linii, jucatorul din mijloc este singurul care poate trage mingea cu piciorul
in spate pentru a fi jucata;
Gramada spontana
-se formeaza cand mingea se afla pe pamant si unul sau mai multi jucatori
din fiecare echipa, aflati in picioare si in contact fizic,se aduna in jurul
mingii.
Indicatii :
-toti jucatorii care formeaza sau iau parte la gramada trebuie sa aiba
capetele si umerii peste nivelul soldurilor, in caz contrar se acorda lovitura
libera ;
-jucatorul care se alatura gramezii spontane trebuie sa se lege de aceasta
cel putin cu un brat in jurul corpului unui coechipier,daca nu se acorda
lovitura de pedeapsa
-se acorda lovitura de pedeapsa in urmatoarele conditii :
Daca cade intentionat
Joaca balonul cu mana
Sare desupra gramezii
Jucatorul care se alatura gramezii nu trece prin spatele picioarelor ultimului
coechipier
Jucatorii care nu participa la gramada se afla in fata acesteia(ofsaid)
Mol sau gramada spontana cu balon purtat
-are loc cand mai multi jucatori aflati in picioare si in contact fizic, se afla
grupati in jurul unui jucator purtator.
Indicatii :
-molul se termina cand mingea ajunge la pamant sau cand jucatorul purtator
se desprinde din mol;
-daca mingea din mol nu mai poate fi jucata se va ordona o gramada
ordonata, echipa care castiga teren va introduce,in cazul in care nicio
echipa nu castiga teren, va introduce echipa in aparare;
-cand un mol ramane stationar sau este oprita miscarea de avansare mai
mult de 5 secunde se dicteaza gramada ordonata;
-toti jucatorii care se alatura molului trebuie sa o faca din spatele
picioarelor ultimului coechipier sau sa se retraga in spatele liniei de ofsaid,
in caz contrar se acorda lovitura de pedeapsa impotriva echipei vinovate.
Liniile de off side trec prin ultimul picior al ultimului jucător din mol, iar
cei care se alătură, trebuie să o facă din spatele picioarelor ultimului
coechipier din mol.
Molul se termină când: balonul părăseste molul, un jucător cu balonul
părăseste molul, sau balonul este la sol, sau când molul este pe sau dincolo
de linia de tintă.
Lovitura de reîncepere
O echipă poate efectua o reluare a jocului de la linia de 22m dacă:
Balonul a ajuns în margine de tintă, pe sau peste linia de balon mort.
Dacă un apărător a făcut un atins în prorpiul teren de tintă balonului
introdus de adversari.
O lovitură de reîncepere este o lovitură de picior căzută, executată de
oriunde de pe sau din spatele liniei de 22m.
Dacă balonul nu traverseză linia de 22m echipa adversă poate cere
repetarea loviturii, sau poate beneficia de o grămadă ordonată în centrul
liniei de 22m.
Dacă balonul este sutat direct în margine, adversarii au 3 optinuni:
repetarea loviturii, grămadă ordonată pe centrul liniei de 22m sau margine
de pe linia de 22m.
Grămada ordonată
Scopul grămezii ordonate este de a relua jocul rapid, sigur si corect după o
greseală sau o oprire.
O grămadă ordonată se formează în câmpul de joc când opt jucători legati
împreună pentru a forma trei linii de fiecare echipă se leagă cu adversarii
astfel încât capetele lor să se intercaleze.
Angajarea grămezilor ordonate este comandată de arbitru care anuntă cele
patru secvente distincte: apleacă (crouch) – atinge (touch) – asteaptă (hold)
– angajează (engage).
Mijlocasul la grămadă trebuie să introducă balonul cu o miscare rapidă si
dreaptă de-a lungul liniei mediene a tunelului format de cele două grămezi.
Descrieti doua modalitati prin care echipa care are posesia balonului
poate depasi adversarul.
Cuprins Pagina
5.1 Combinatii tactice in atac in jocul de rugby si rugby in 7. Tactici specifice jocului
de rugby şi rugby în 7.
Lovitura de reincepere
-reprezinta reluarea jocului dupa ce s-a marcat sau dupa ce s-a realizat un
atins la pamant indicatii : -se executa din spatele liniei de 22 m. printr-o
lovitura cazuta ;
-daca mingea repusa iese in afara terenului de joc s-au nu atinge,nu
depaseste linia de 22 m.,echipa adversa are doua optiuni : sa repete lovitura
s-au sa beneficieze de formarea unei gramezi ordonate la centrul linii de
22m. ;
-in cazul in care blonul ajunge in terenul de tinta advers fara sa fie atins de
un jucator, echipa adversa are 3 optiuni: sa culce balonul, sa-l faca mort,
sau sa-l joace.daca echipa adversa culca balonul sau il face mort ea va avea
2 optiuni: sa beneficieze de o gramada ordonata la centrul liniei de 22m.
sau sa se repete lovitura de reincepere;
-jucatorii echipei in atac in momentul executarii loviturii trebuie sa se afle
in spatele celui care executa lovitura,in caz contrar,se va forma o gramada
la centrul liniei de 22 m.cu introducerea balonului de catre echipa adversa
;
-echipa adversa nu trebuie sa atace dincolo de linia de 22m inainte ca
balonul sa fie sutat,in caz contrar,se pedepseste cu lovitura libera pe locul
infractiunii marc sau oprirea din zbor -se realizeza cand jucatorul din
aparare prinde din zbor migea,fiind in pozitie statica,cu ambele picioare pe
sol si striga’’marc,,.
-mingea se repune printr-o lovitura de picior cazuta,asezata sau din zbor
indicatii :
-lovitura trebuie executata de cel care a facut marcul,exceptie face daca cel
in cauza s-a accidentat;
-un ’’marc,,nu se poate face din lovitura de incepere ;
-pentru a face ’’marc,,un jucator trebuie sa se afle pe sau in spatele propriei
linii de 22m ;
-in cazul in care jucatorul care a facut marcul nu executa lovitura in mai
putin de un minut se va forma o gramada ordonata pe locul marcului, echipa
acestui jucator avand introducerea balonului.
,,inainte’’ sau,, pasa inainte’’
-are loc cand jucatorul pierde posesia balonului,care se indreapta spre
terenul de tinta advers sau cand un jucator propulseaza mingea cu mana sau
bratul in directia liniei adverse sau cand balonul ricoseaza spre inainte dupa
ce loveste mana sau bratul unui jucator indicatii :
-nu este ,,inainte’’sau ,,pasa inainte’’daca:
a)mingea este propulsata inainte de un jucator care a incercat sa blocheze
o lovitura de picior fara intentia de a prinde mingea;
b)mingea este propulsata inainte odata sau de mai multe ori de un jucator
care incearca s-o prinda;
c) daca mingea sare inainte dupa ce a lovit un jucator sau pamantul. -
lovitura de pedepsa se executa de pe locul unde s-a comis infractiunea in
cazul in care arbitrul constata ca inaintele a fost facut intentionat ;
-daca inaintele sau pasa inante a fost neintentionata se acorda o gramada
ordonata pe locul greselii ;
-daca greseala are loc la margine se acorda o gramada ordonata la 15m. de
linia de margine ;
-in cazul cand inantele se face in terenul de tinta se acorda o gramada
ordonata la 5m. pe aceeasi linie cu locul greselii dar nu mai aproape de 5m,
fata de linia de margine.
Incercarea - o încercare, valoreză 5 puncte si este considerată valabilă
atunci când un jucător în atac, aflat în joc, culcă primul balonul în terenul
de tintă advers. Acesta trebuie să apese balonul de sus în jos, cu o mână sau
ambele mâini, cu un brat sau bratele, sau cu corpul de la talie până la gât
inclusiv. O încercare de penalizare se acordă între stâlpii de tintă, dacă o
încercare s-ar fi putut marca fără antijocul echipei în apărare, sau dacă
încercarea s-ar fi putut marca într-o pozitie mai bună fără antijocul echipei
în apărare.
o Transformarea se acordă după o încercare, echipa acestuia, are dreptul să
execute o tentativă de tintă care poate fi executată printr-o lovitură de picior
asezată, sau căzută.
lovitura de pedeapsă si lovitura de picior căzută
o Loviturile de pedeapsă sunt acordate echipei nevinovate pentru infractiuni
comise de adversarii lor. Acestea vor fi executate de pe un semn sau
oriunde în spatele sau de pe o linie ce trece prin semn. dacă se solicită o
tentativă de tintă si aceasta este reusită, echipa sa acumulează 3 puncte. O
echipă careia i s-a acordat o lovitura de pedeapsă, poate opta pentru un sut
în margine (beneficiind de repunere) sau o gramadă ordonată pe locul
acesteia.
o Marcarea punctelor se poate face si printr-o lovitură de picior căzută, în
jocul curent. în caz de reusită, echipa suteorului acumulează 3 puncte.
Cuprins Pagina
Particularitati somatice
La 10 ani, perioada la care ne referim, se observa o crestere mai accentuata
a membrelor inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori creeaza
dezonorari. In aceasta perioada majoritatea specialistilor vorbesc despre o
faza caracterizata printr-o forma alungita a oaselor si muschilor.
Oasele se dezvolta in urma cresterii in lungime, ele fiind mai dure
prin consolidarea sistemelor functionale lamelare, ceea ce determina o
crestere usoara a rezistentei acestora la solicitarile de tractiune, impingere,
presiune, rasucire. Muschii se dezvolta si ei, mai ales prin alungire fibrelor,
si nu in grosime, din aceasta cauza, suprafata lor de sectiune fiziologica
este mica, de aici rezulta ca si forta musculara este mica. Musculatura
ajunge sa reprezinte 27,2% din greutatea corpului. Lungimea fibrelor
musculare permite cresterea valorii lucrului mecanic, cu conditia sa nu
existe o ingreunare peste forta globala a muschiului. Trunchiul este lung,
toracele ingust. Asigurarea echilibrului corpului in repaus, dar mai ales in
timpul efortului intampina dificultati din cauza analizatorului kinestezic
care este
insuficient dezvoltat, precum si datorita faptului ca centrul general de
greutate al corpului este mai ridicat fata de sol.
Rezistenta la efort static a copilului la aceasta varsta este mica, in schimb
activitatea dinamica de contractii si relaxari succesive este mai
putin obositoare. Eforturile de forta care reclama incordari musculare mari,
si cele de rezistenta nu sunt recomandabile la aceasta varsta. Alternarea
judicioasa a efortului fizic, intelectual, si al odihnei, alimentatiei rationale
bogate in proteine si vitamine, miscarea in aer liber va contribui la
dezvoltarea armonioasa a organismului copiilor in vederea angrenarii lor
in jocul de rugby.
Particularitati functionale. In concordanta cu particularitatile morfologice
se observa o capacitate functionala caracterizata prin:
- capacitatea redusa de adaptare,
- rezistenta functionala a aparatului cardio-vascular si respirator la efortul
fizic.
La copii capacitatea vitala este de 2000 cm3, datorita plamanilor slabi
dezvoltati, si ajunge la 3000 de cm3 in jurul varstei de 14-15 ani. Cordul
depune mari eforturi pentru irigarea organelor si sistemelor, lucru datorat
ingustarii himenului vaselor de sange ceea ce genereaza de multe ori
instalarea fenomenului de oboseala, ameteli si tulburari ale sistemului
cardiac. Numarul de respiratii la copiii de pana in 15 ani este de 20 r/min
iar la adulti este de 16-18 r/min.
Respiratia este mica, superficiala comparativ cu adultii, si
ventilatia pulmonara se produce prin marirea frecventei respiratorii si nu
pe seama adancirii ei. Orice tulburare a activitatii plamanilor dauneaza
lucrul inimii.
Imbolnavirea organelor respiratorii la copii se observa frecvent iarna
si primavara, lucru ce impune un echipament corespunzator.
Particularitati motrice. Organismul copilului prezinta o dezvoltare pe mai
multe planuri: se mareste plasticitatea scoartei cerebrale, mobilitatea
proceselor nervoase, excitatia si inhibitia, viteza. La copii organismul
prezinta disponibilitati pentru dezvoltarea vitezei sub formele ei simple de
dezvoltare. Odata cu viteza progreseaza la aceasta varsta si indemanare
pubertatea fiind numita 'varsta indemanarii'. Disproportia dintre diferite
segmente ale corpului face ca executarea diverselor miscari sa se remarce
o oarecare stangacie, dar sunt disponibilitati pentru marirea indemanarii
atunci cand aceasta calitate se dezvolta simultan cu orientarea in spatiu.
Imbunatatirea calitatii muschiului si mai ales laturii functionale
care conditioneaza viteza, sporeste capacitatea de forta in regim de viteza
sub forma detentei, si capacitatea de efort static-moderat.
Capacitatea de rezistenta este mai redusa, mai ales rezistenta cardio-
vasculara, fapt ce impune actionarea sistematica cu mijloace bine alese
si dozate pentru dezvoltarea ei.
Trebuie sa se actioneze asupra rezistentei in regim de forta sau viteza, sa se
antreneze grupe musculare mari, care sa permita activitatea nestingherita a
aparatului cardio-respirator. Rezistenta este mai mica la aceasta varsta in
comparatie cu alte varste, se impun masuri metodice atente in procesul
dezvoltarii pentru a se putea obtine indici superiori in dezvoltarea ei.
Alergarea, deprinderea cea mai larg aplicata se desfasoara in mod deosebit
neorganizata, cea organizata solicita un efort mai mare, cu inaintarea in
varsta se observa o tendinta de scadere a volumului alergarii, lucru
ce trebuie remediat prin interventia profesorului.
Se observa in multe cazuri greseli, cum ar fi: alergare pe calcaie; alergare
pe toata talpa; oscilatii ale trunchiului in plan lateral; insuficienta fazei de
zbor; alergare ingenuncheata; lipsa lucrului de brate etc. care trebuie
corectate folosindu-se exercitii speciale.
Particularitatile psihice. Activitatea nervoasa si psihica se dezvolta rapid
atingand nivele superioare si ca urmare procesele gandirii; analiza, sinteza
abstractizarea se perfectioneaza, ceea ce face posibila rezolvarea unor
situatii problematice. Dezvoltarea psihica la aceasta varsta este bine
sintetizata. Caracterul ei general consta in cucerirea unui nou mod de a
rationa, care nu se refera numai la obiecte sau relatii, ci si la ipoteze din
care pot fi trase consecintele necesare fara ca subiectul sa se pronunte
asupra veridicitatii sau falsitatii lor inainte de a examina rezultatul acestor
implicatii. In antrenamentul de performanta sarcinile pregatirii psihologice
sunt: formarea capacitatii de analiza si aprecierea independenta a situatiilor
ivite, in instruirea sportiva; educarea calitatilor de vointa; dezvoltarea
gandirii tactice; formarea capacitatii de invingere a emotiilor negative;
evitarea supraincarcarii afective.
Calitati motrice necesare pentru faza de contraatac in jocul de rugby, sunt:
Viteza
Sub raport functional viteza este conditionata in principal de doua elemente
fundamentale:
a) Activitatea sistemului nervos - si in principal a scoartei cerebrale unde
se realizeaza intreaga comanda coordonare si reglare a miscarii, durata
medie - de 70-82 m/s a acestor operatii poate fi redusa prin antrenament
care inlesneste formarea unor stereotipuri dinamice motrice intr-un timp
mai scurt, conditionate genetic sub raportul rapiditatii de instalare.
b) Metabolismul de la nivelul muschiului - care asigura energia necesara
contractiilor musculare in conditii de anaerobioza. Energia necesara in
cazul efortului de viteza in anaerobioza rezulta din descompunerea ATP in
ADP si acid fosforic, in muschi, ceea ce permite realizarea cuplajului
excitatiei-contractie. Sub raport morfologic s-a dovedit ca fibrele
musculare care asigura viteza sunt cele albe bogate in
mitocondrii. Dezvoltarea acestei calitati debuteaza la copii prin
preocuparea pentru dezvoltarea vitezei de reactie si a celei de deplasare.
Viteza de reactie se poate dezvolta pentru ca reclama miscari
simple accesibile copiilor, iar cea de deplasare se poate dezvolta pe fondul
alergarii in general, deprinderea constituind o achizitie naturala.
Viteza se dezvolta pe fondul unui organism odihnit de regula la inceputul
lectiei de antrenament.
Se realizeaza in serii scurte (3-4-6), abuzand de viteza are efecte contrare
mai ales cand se efectueaza pe un fond sarac in deprinderi tipice sau lipsite
in pregatirea fizica multilaterala.
Lucrul excesiv de viteza (volum exagerat cu intensitati maxime) pe un fond
lipsit de pregatire fizica duce la instalarea prematura a 'barierei de viteza'.
Pentru dezvoltarea vitezei la copii de 8-10 ani se folosesc exercitii de
alergare de viteza cu pas lansat pe distante de 10, 15, 20, 30, cu intensitate
80-100%.
Se mai fac exercitii sub forma de stafeta si jocuri dinamice.
Metodologia de lucru se bazeaza pe repetarea exercitiilor cu viteza si efort
mare - de putere - cu incarcaturi mici.
Se lucreaza cu intensitate mare si maximala in conditii de
excitabilitate optima a scoartei cerebrale.
La varsta copilariei viteza se manifesta pe baza mobilitatii proceselor
corticale, a mobilitatii si supletei articulatiilor si musculaturii: iar mai
tarziu pe baza evolutiei calitatilor motrice.
Indemanarea. Substratul biologic al acestei calitati se gaseste situat in aria
motrica a scoartei cerebrale si a analizatorului chinestezic,in selectie la
copii se impune exigenta fata de aceasta calitate. Indemanarea generala
fiind o calitate innascuta sta la baza indemanarii speciale care se dezvolta
numai in conditiile speciale respectiv rugby-ului si mai ales in fazele de
contraatac unde trebue sa ai o indemanare foarte buna in pasarea
balonului,receptionarea balonului schinbari de directie indemanarea este o
calitate complexa care este rezultanta mai multor factori ca: simtul
echilibrului, al orientarii corpului in spatiu, a coordonarii membrelor si a
marilor grupe musculare, a diferentierii si reproducerii directiei, a vitezei
si amplitudinii miscarii, al diferentierii si reproducerii intensitatii
contractiilor musculare. Din toate cele expuse putem afirma ca ca
dezvoltarea indemanarii trebuie sa se faca de timpuriu pentru ca efortul
fizic produce modificari calitative ca efect al actiunii factorilor interni
(interoceptivi) si externi (exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale.
Forta este capacitatea de a invinge o rezistenta externa sau de a i se impune
prin efort muscular. Forta este una din caracteristicile de baza ale
miscarii. Datorita calitatilor fibrelor componente muschii pot manifesta
forta:
in regim static - izometric fara deplasarea segmentelor
in regim miometric de scurtare - contractie izotonica
in regim de cedare - contractie auxotonica
Factorii care determina valoarea fortei dezvoltate:
Numarul fibrelor musculare
Gradul de coordonare neuro-musculara
Concentrarea excitatiei
Grosimea muschiului.
Aparare
Contestarea posesiei
Daca o echipa se apara numai dupa cedarea posesiei, eficacitatea apararii
va fi redusa. Calitatea posesiei va determina initial calitatea atacului. Prin
contestarea posesiei aceasta eficacitate va fi diminuata, permitand ca prin
actiunile viitoare sa se poata recupera balonul.
Diminuarea spatiului
Prin diminuarea, reducerea spatiului unui atac, apararea ofera atacului mai
putin timp si spatiu pentru penetrare. Totusi, in rugby-ul in 7, apararea
trebuie sa actioneze unitar, colectiv, avansand impreuna, astfel incat sa-si
poata pastra formatia si forma. Pentru a avea o viziune periferica eficienta,
jucatorii trebuie sa se alinieze dincolo de pozitia balonului, astfel incat sa
poata vedea ce se intampla cu balonul. In acest fel ei nu trebuie sa
depaseasca jucatorii care se afla inaintea lor in interior, deoarece acest lucru
va crea un gol in linia defensiva.
Jucatorii trebuie sa inainteze impreuns, in linie si ocupand spatiul de-a
lungul terenului, astfel incat purtatorul de balon sa fie placat din interior
spre exterior. Daca un aparator se afla exact pe directia atacantului, ambele
parti vor fi disponibile pentru a se ataca. Vezi diagrama 7. Daca apararea
se face din partea exterioara a purtatorului de balon, jucatorul din aparare
va trebui sa se miste spre partea interioara pentru a putea placa. Initial acest
lucru poate fi eficient, insa purtatorul de balon poate pasa unui jucator de
suport care poate penetra in spatiul din care a venit aparatorul. Vezi
diagrama 8, 9, 10.
Metoda principala de aparare este din interior spre exterior, totusi jucatorii
mai buni pot executa variatii de la aceasta metoda. Ca un tot unitar,
apararea trebuie sa fie disciplinata, pentru a actiona colectiv dupa modelul
ales. Acest lucru implica o intelegere completa a modelului de catre fiecare
membru al echipei si increderea individuala a jucatorilor vis-à-vis de
ceilalti coechipieri. Aceasta incredere va permite jucatorilor sa se
concentreze asupra rolului lor in cadrul modelului de joc ales. Acest model
nu trebuie sa fie perturbat de catre o greseala individuala de aparare si nu
trebuie ca aceasta greseala sa distraga atentia unui alt coechipier de la rolul
pe care il are de indeplinit.
Pentru a juca colectiv, apararea trebuie sa se ghideze dupa un model. Cele
doua modele principale de aparare sunt: primul in care atacantul desemnat
este identificat prin numerotare de-a lungul liniei pentru a se selecta
adversarul direct, aparare denumita om la om. Vezi diagrama 11, 12;
Al doilea model ne este dat de apararea unei zone si asumarea
responsabilitatii apararii la purtatorul de balon care ataca in acea zona. Un
avantaj major al apararii in zona este constituit de impiedicarea aparatorilor
de a se aglomera intr-o singura zona, cand atacul este lateral, deoarece se
va apara un spatiu si nu un jucator. Vezi diagrama 13.
In cazul apararii in rugby-ul in 7, jucatorul trebuie sa se pozitioneze astfel
incat atat balonul, cat si jucatorul pe care aparatorul va trebui sa-l placheze,
pot fi vazuti in acelasi timp. Acest lucru va solicita din partea jucatorului o
asezare cat mai in adancime. Jucatorii ce au o vedere periferica mai buna
se vor putea aseza mai aproape de linia atacantilor reducand astfel timpul
si spatiul. Cu un bagaj tehnic redus, jucatorii vor fi obligati sa se aseze in
profunzime acordandu-se mai mult timp si spatiu atacului.
In partea ce descrie aplicarea mijloacelor de actiune, se va explica fiecare
model de aparare. Modelele necesare apararii spatiului din spatele primei
linii de aparare, vor fi incluse in aceasta explicatie.
Placarea purtatorului de balon
Placajele eficiente se executa din interior spre exterior, dand purtatorului
balonului doar o optiune de a incerca sa penetreze din exterior spre
interior. In vreme ce un placaj dat jos poate opri purtatorul de balon, se
poate executa o pasa catre un jucator din sustinere de vreme ce bratele vor
ramane libere. Acest lucru se accentueaza in momentul in care pasa va
pleca catre un jucator de pe partea interioara a purtatorului de balon,
deoarece cel care placheaza va fi scos din acest spatiu.
Daca suportul nu e disponibil si nu i se va pasa balonul, atunci posesia va
fi contestabila, deoarece balonul trebuie jucat imediat dupa placaj.
Totusi, ar putea exista o mai buna aparare folosindu-se un placaj agresiv
pentru a impiedica efectuarea pasei. Acest lucru poate implica mai mult
decat un aparator, astfel incat nu va fi acordat avantaj, daca nu se va
regastiga posesia, aparatorii vor fi obligati sa formeze un mol si sa se
bazeze pe regulamentul ce spune «foloseste-o sau o pierzi», pentru a obtine
introducerea balonului la gramada ordonata. Adesea, e nevoie de mai mult
de un jucator pentru a se placa. E nevoie de o decizie clara pentru ca acest
lucru sa se intample in rugby-ul in 7, deoarece, daca sunt implicati prea
multi jucatori in placaj si balonul nu este regastigat rapid, se vor crea spatii
libere in modelul de aparare.
Recastigarea posesiei
Posesia poate fi recastigata in timpul placajului, dupa cum s-a mentionat in
subcapitolul de mai sus.
Totusi, posesia poate fi recastigata si in alte circumstante. Evident
recuperarea balonului, dupa ce a fost sutat, este de datoria jucatorului care
apara spatiul din spatele apararii, ultimul jucator (sweeper). Tehnicile
necesare pentru executarea acestui obiectiv, sunt prinderea baloanelor
inalte si culegerea balonului de pe sol. Totusi, deoarece pastrarea posesiei
reprezinta o prioritate la rugby-ul in VII, majoritatea ocaziilor de atac apar
de la baloanele pierdute, scapate. Este cazul cand balonul este asezat pe sol
dupa placaj si cand se fac greseli in timpul pasarii/primirii balonului, de
obicei din cauza presiunii exercitate de adversar. La rugby-ul in 7,
reglementarile cu privire la ofsaid sunt mult mai eficiente, pentru ca cea
mai mare parte din joc este de fapt miscare generala. Miscarea generala
este de fapt un joc nebazat initial pe o sursa a posesiei, din care sa existe
linii de ofsaid pentru echipa care se apara. Aceste surse ale posesiei sunt
gramezile ordonate, marginile, gramezile spontane si molurile, la care
apare o linie de ofsaid data de ultimele picioare ale jucatorilor participanti
la acea aglomerare. Jucatorii care nu sunt implicati in contestarea posesiei
se vor afla in afara de joc, daca sunt in fata acestei linii, inainte ca balonul
sa paraseasca aglomerarea. Aceeasi regula se aplica si la margine. Totusi,
din margine linia se afla la 10 metri fata de linia de aruncare. Odata ce
balonul paraseste sursa de posesie, nu mai exista linie de ofsaid pentru
aparare. In consecinta, echipa care se apara se poate aseza oriunde pana in
momentul formarii unei alte aglomerari, dupa care se aplica din nou legea
ofsaid-ului. Legea experimentala introdusa de IRB, care impiedica un
aparator sa patrunda in joc din terenul advers, va avea implicatii importante
pentru echipa care ataca.
La rugby-ul in 7, jucatorii doresc sa pastreze posesia, chiar daca asta
inseamna sa cedeze spatiu. Pentru a preveni un contra-atac, balonul nu va
fi sutat spre exteriorul terenului si va fi evitat pe cat posibil contactul,
reducandu-se posibilitatea rasturnarilor de situatie.
In miscarea generala exista restrictii pentru jucatorii care ataca, care nu au
voie sa intre in joc din fata ultimului jucator din echipa lor.
Pentru aparare se poate intra in joc doar din partea balonului in terenul
echipei din aparare. Aceasta inseamna ca atunci cand se efectueaza
placajul, jucatorul care se apara poate incerca sa recupereze balonul dintr-
o pozitie dinaintea purtatorului de balon. Aparatorii care se retrag nu vor
putea intra in joc fara sa treaca mai intai linia balonului. Asta inseamna ca
atunci cand se efectueaza placajul si balonul este rulat catre echipa proprie,
aparatorul care se retrage nu poate recupera balonul daca se afla in fata
locului unde s-a placat. Acest fapt va incurca intentia apararii de a recastiga
posesia.
Particularitati somatice
La 10 ani, perioada la care ne referim, se observa o crestere mai accentuata
a membrelor inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori creeaza
dezonorari. In aceasta perioada majoritatea specialistilor vorbesc despre o
faza caracterizata printr-o forma alungita a oaselor si muschilor.
Oasele se dezvolta in urma cresterii in lungime, ele fiind mai dure
prin consolidarea sistemelor functionale lamelare, ceea ce determina o
crestere usoara a rezistentei acestora la solicitarile de tractiune, impingere,
presiune, rasucire. Muschii se dezvolta si ei, mai ales prin alungire fibrelor,
si nu in grosime, din aceasta cauza, suprafata lor de sectiune fiziologica
este mica, de aici rezulta ca si forta musculara este mica. Musculatura
ajunge sa reprezinte 27,2% din greutatea corpului. Lungimea fibrelor
musculare permite cresterea valorii lucrului mecanic, cu conditia sa nu
existe o ingreunare peste forta globala a muschiului. Trunchiul este lung,
toracele ingust. Asigurarea echilibrului corpului in repaus, dar mai ales in
timpul efortului intampina dificultati din cauza analizatorului kinestezic
care este
insuficient dezvoltat, precum si datorita faptului ca centrul general de
greutate al corpului este mai ridicat fata de sol.
Rezistenta la efort static a copilului la aceasta varsta este mica, in schimb
activitatea dinamica de contractii si relaxari succesive este mai
putin obositoare. Eforturile de forta care reclama incordari musculare mari,
si cele de rezistenta nu sunt recomandabile la aceasta varsta. Alternarea
judicioasa a efortului fizic, intelectual, si al odihnei, alimentatiei rationale
bogate in proteine si vitamine, miscarea in aer liber va contribui la
dezvoltarea armonioasa a organismului copiilor in vederea angrenarii lor
in jocul de rugby.
Particularitati functionale. In concordanta cu particularitatile morfologice
se observa o capacitate functionala caracterizata prin:
- capacitatea redusa de adaptare,
- rezistenta functionala a aparatului cardio-vascular si respirator la efortul
fizic.
La copii capacitatea vitala este de 2000 cm3, datorita plamanilor slabi
dezvoltati, si ajunge la 3000 de cm3 in jurul varstei de 14-15 ani. Cordul
depune mari eforturi pentru irigarea organelor si sistemelor, lucru datorat
ingustarii himenului vaselor de sange ceea ce genereaza de multe ori
instalarea fenomenului de oboseala, ameteli si tulburari ale sistemului
cardiac. Numarul de respiratii la copiii de pana in 15 ani este de 20 r/min
iar la adulti este de 16-18 r/min.
Respiratia este mica, superficiala comparativ cu adultii, si
ventilatia pulmonara se produce prin marirea frecventei respiratorii si nu
pe seama adancirii ei. Orice tulburare a activitatii plamanilor dauneaza
lucrul inimii.
Cuprins Pagina
Lovituri de incepere.
Echipa care repune. Asezarea jucatorilor. Optiuni de repunere
Primul scop al repunerii la loviturile de incepere este de a recupera balonul
in aer inaintea contestarii posesiei de catre adversari. Acest lucru va
depinde foarte mult de catre jucatorul ce va suta, pentru a putea trimite
balonul suficienta inaltime, creand astfel posibilitatea recuperarii de catre
coechipieri. Pentru a avea o reusita sigura se poate apela la urmatorul
model: primul jucator va alerga pe linia de 15 m., al doilea pe linia de 10
m. si mijlocasul la gramada de-a lungul liniie de margine. Pozitionandu-se
astfel toate zonele laterale sunt acoperite. Asezarea mijlocasului la gramada
ii va permite sa se indrepte catre balon pe partea exterioara, permitandu-i
totodata sa poata continua cu o pasa in interior fara a fi nevoie sa se intoarca
si astfel sa piarda timp. Cand balonul este contestat, poate fi deviat in orice
directie. Pentru a face fata acestei situatii, jucatorii de suport ar trebui sa se
aseze astfel incat sa poata interveni imediat pe locul unde balonul va cadea.
La acest aspect, cel al devierilor, vor trebui analizate numarul si directia
baloanelor deviate dupa contestarea loviturilor de incepere.
La rugby-ul in 7, echipele nu-si permit sa angajeze un numar prea mare de
jucatori in contestarea baloanelor de urmarire, de vreme ce acest lucru va
crea spatiu ce poate fi exploatat cu usurinta de catre adversari, in cazul in
care posesia este pierduta. Ca o regula un jucator trebuie sa-l urmareasca
pe cel care sare, in timp ce se afla suficient de departe, incat sa poata
reactiona in cazul unei deviatii, si in acelasi timp suficient de aproape incat
sa fie jucator de sustinere in cazul in care balonul este prins de catre un
coechipier. Alt jucator poate fi asezat intr-o pozitie similara, in terenul
advers pentru a profita de o eventuala deviere a adversarului.
Odata ce posesia a fost castigata, balonul trebuie pasat din zona aglomerata
catre spatiul liber. Acest spatiu va da timp celor angajati in contestarea
balonului, sa se reorganizeze.
Coordonatorul de joc (playmaker) ar trebui sa se pozitioneze la mijlocul
terenului, astfel incat sa poata suta fie in partea stanga, fie in partea dreapta,
odata ce balonul nu se mai poate juca. Aceasta lovitura de picior va crea
spatiu pentru ca jocul, contestarea balonului, se va muta in terenul
adversarilor.
Odata castigat balonul poate fi pasat rapid pentru a se profita de
aglomerarea jucatorilor in acea zona.
Exista in acest sens, o serie de lovituiri de picior care pot fi executate in
acel spatiu. Toate se bazeaza pe asezarea jucatorilor adversi. Jucatorul care
suteaza ar trebui sa vada oportunitatea creata si s-o exploateze
imediat. Printre tipurile de lovituri de picior se pot mentiona:
Lovitura de picior la nivelul solului (sut pe jos), care trece de linia de 10 m.
in fata aparatorului.
Lovitura de picior catre partea opusa a terenului fata de locul unde sunt
asezati majoritatea adversarilor.
Lovitura de picior lunga pentru a izola jucatorul ce va prinde balonul. Prin
urmarirea unui model de joc, prinzatorul poate fi izolat si impins catre linia
de margine, astfel incat sa fie impiedicat sa poata pasa lung catre interiorul
terenului.
Daca o echipa beneficiaza de o «veriga slaba», un adversar mai putin
indemanatic, merita sa se incerce o lovitura catre acel jucator, asezarea
propriilor coechipieri facandu-se in functie de tipul loviturii de picior care
urmeaza sa fie executata.
Echipa ce primeste repunerea
Pentru a contesta balonul, echipa care primeste repunerea, ar trebui sa se
aseze catre balon pentru a-l recupera. La aceasta asezare se va tine seama
si de pozitionarea adversarilor. Lovitura va fi efectuata catre acea parte a
terenului in care ei se vor afla in numar mai mare. Cel mai frecvent model
de asezare este avand patru jucatori avansati si trei retrasi. In acest fel ei
vor putea sa inainteze pastrand echilibrul numeric in momentul in care intra
in posesia balonului. In momentul castigarii posesiei, purtatorul de balon
se afla imediat in situatia de a ataca apararea. Asezarea coechipierilor in
adancime si organizarea lor de-a latul terenului necesita timp.
Pentru a se evita izolarea unui jucator in momentul unei repuneri lungi,
coechipierii trebuie sa se retraga catre el pentru a-i acorda sprijin. Totusi ei
nu trebuie sa se grupeze in acea zona, pentru ca acest lucru va diminua
optiunile de atac, de eliberare a balonului catre spatiul lateral. Acest lucru
trebuie efectuat rapid, astfel incat sa fie castigata cea mai mare parte din
teren. In acest caz apararea isi poate pierde forma si se poate grupa oferind
optiuni de contra-atac, echipei care repune daca posesia va fi castigata.
O ultima posibilitate ar fi in momentul in care se va repune lung, cand va
fi suficient de mult timp pentru ca balonul sa fie oprit cu piciorul, evitandu-
se astfel greselile de control a balonului. Daca balonul nu sare, ar trebui
recuperat de catre un jucator care se retrage in acelasi scop, de a se evita
greselile de manuire a balonului. Totusi acest jucator trebuie sa paseze catre
un jucator care avanseaza, care este in miscare.
Este de preferat ca pozitia din fata jucatorului care repune sa fie ocupata de
catre un jucator propriu pentru ca acea pozitie va fi necesara in modelul de
aparare imediat dupa ce se va repune.
Dupa ce posesia a fost castigata, partea inchisa va fi un spatiu eficient
pentru atac, deoarece apararea se va astepta la un atac in locul in care
spatiul cel mai mare este disponibil. Acest atac pe partea inchisa va atrage
apararea catre margine, eliberand toata latimea terenului pentru
continuarea atacului.
Lovituri de reincepere
Deoarece loviturile de reincepere pot fi jucate rapid, oriunde de-a lungul
liniei de 22 m., si nu e nevoie decat ca balonul sa treaca linia pentru ca el
sa fie jucat, pot aparea nenumarate oportunitati de joc.
Toate acestea depind de transmiterea balonului rapid catre cel care va
repune, aflat in apropierea liniei de 22 m. Coechipierul care culca balonul
in propiul teren de tinta, trebuie sa paseze rapid sau sa suteze balonul catre
repunator pentru a castiga timp an executia loviturii de reincepere.
Printre optiunile de sutare a balonului putem sa enumeram: sutarea
balonului scurt peste linia de 22 m., recuperarea lui si pasarea lui imediata
catre un coechipier aflat intr-o pozitie mai buna, care va beneficia de mai
mult timp si spatiu pentru a incepe atacul. Sutarea balonului lunga in
terenul advers si folosirea unui model de urmarire bine organizat fie pentru
contestarea balonului, fie pentru reducerea optiunilor de atac ale
purtatorului de balon advers.
Modelul de urmarire a baloanelor sutate lung trebuie sa se bazeze pe
urmatoarele:
Jucatorul care are cea mai mare sansa de a placa primul trebuie sa se aseze
pe partea interioara a purtatorului de balon, astfel incat atacantul sa fie
fortat sa alerge numai spre linia de margine a terenului. Prin pozitionarea
laterala este mai usor sa efectuezi placajul, deoarece purtatorul de balon nu
poate alerga decat catre o singura parte.
Jucatorii trebuie sa inainteze colectiv in forma de «sageata» (apararea
'umbrela' sau 'banana') cu cel care va placa in varf si ceilalti jucatori putin
mai in spate. Aceasta asezare le va permite sa vada usor ce se va intampla.
De asemenea aceasta asezare va crea posibilitatea recuperarii balonului, in
cazul in care se va repune in spatele primului aparator.
Nici un jucator nu trebuie sa se gaseasca in fata jucatorului aflat in imediata
apropiere a balonului. Un jucator aflat inaintea unui coechipier va crea un
spatiu liber in aparare. Participa la recastigarea posesiei cand exista
aceasta posibilitate. Acest lucru va fi posibil cand purtatorul de balon e
izolat de coechipieri. Daca totusi, purtatorul de balon beneficiaza de suport,
alti aparatori trebuie sa anticipeze, ca cel care va placa isi va indeplini
sarcina. Daca acest lucru nu se va intampla jucatorii de suport vor putea sa
intervina imediat. Si totusi, daca mai mult de un aparator va fi implicat in
placaj, o pasa catre un coechipier poate permite echipei adverse sa atace in
spatiul liber creat. In functie de circumstantele jocului, repunerea poate fi
facuta pentru a se optine o margine. Astfel se va optine teren, insa se poate
pierde posesia. Scorul si timpul ramas din meci sunt deasemenea foarte
importante.
Pentru a se castiga cat mai mult teren aceasta lovitura trebuie sa fie facuta
cat mai aproape de lina de margine. Pentru a se preveni iesirea directa a
balonului in margine, se poate suta pe jos. Daca asezarea echipei adverse
este cu preponderenta catre una dintre partile laterale ale terenului, poate fi
folosita o lovitura de picior care sa treaca de adversari si sa atinga terenul
inainte de a iesi in margine sau sa poata fi ajunsa de catre unul dintre
coechipieri.
Test de autoevaluare 7.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
Ce se intampla la lovitura de incepere ?
Penetrarea
Spatiul lateral pentru penetrare, se va crea prin pozitionarea adversarilor si
asezarea cat mai in adancime in atac. Daca apararea este grupata, va exista
spatiu pe exterior, iar daca va fi raspandita de-a latul terenului spatiile vor
aparea intre jucatori.
Pentru a exploata aceste situatii, atacul ar trebui sa se alinieze cat mai
aproape de aparare. Acest lucru va reduce timpul de reactie al apararii.
Cand un purtator de balon incearca sa penetreze, va fi pus in situatia de a
decide modalitatea continuarii atacului. Purtatorul de balon poate sa
mearga pana la capat si sa inscrie sau sa gaseasca modalitatea de a pasa
catre jucatorii din suport. O ultima modalitate de joc e ca purtatorul de
balon sa se retraga catre propriul teren pentru a nu se izola si din aceasta
pozitie poate sa relanseze jocul.
Folosirea intercalarii
Pentru a exploata spatiul exterior, atacul trebuie sa decida mai intai pe ce
parte va ataca. Directia in care se va conduce atacul va fi aceea in care vor
fi mai multi atacanti decat aparatori. Cum apararea va avea un ultim jucator
(sweeper), atunci ea va avea mai putin jucatori in prima linie decat
atacantii. Daca ultimul jucator se va alatura liniei de aparare (in cazul
apararii om la om), balonul poate fi sutat peste aparatori si urmarit. Pentru
a retine avantajele atacului supranumeric, fiecare pasator trebuie sa
angajeze un aparator inainte de a pasa. Pentru a face acest lucru cel care va
primi balonul trebuie sa se indrepte catre interiorul terenului, spre balon,
mentinand aparatorul spre umarul lor interior. Daca apararea se indreapta
spre exterior, pentru a realiza supranumericul, purtatorul de balon ar trebui
sa patrunda in intervalul liber ce a fost creat. Daca apararea va fi mentinuta
pe pozitia respectiva, supranumericul va fi pastrat si se va avansa colectiv.
Jocul de suport
La momentele fixe, gramezi ordonate si margini, exista linii de ofsaid, care
asigura echipei care ataca spatiul linear, in profunzime, pentru desfasurarea
atacului. Totusi, odata ce balonul a fost castigat, datorita numarului mic de
jucatori, rareori vor aparea aglomerari, fie moluri, fie gramezi spontane.
Drept urmare va exista ofsaid doar in miscarea generala, fapt ce va genera
unele restrictii in ceea ce priveste asezarea aparatorilor in momentul pasarii
balonului, un aparator poate sta langa atacant asteptand sa-l placheze.
Confruntandu-se cu acest aspect, atacantul trebuie sa decida foarte rapid ce
solutie va adopta, fie ca va suta pentru a recupera posesia, fie ca va incerca
sa penetreze. Totodata aceasta asezare a aparatorilor va avea si implicatii
in jocul de suport deoarece ei pot fi asezati intre aparatori, impiedicand
astfel pasarea balonului. Daca purtatorul de balon se va hotara sa penetreze,
jucatorii de sustinere vor trebui la randul lor sa accelereze pe langa
aparatorii directi. Daca jucatorii nu vor fi aproape de purtatorul de balon,
acesta se va izola si va risca sa piarda posesia.
Pentru a rezolva aceasta problema purtatorul de balon trebuie sa atace
intervalul liber pentru a-si atrage aparatorul direct, pentru a putea pasa in
spatiul lasat liber jucatorului de suport, pentru a folosi cu eficienta acest
spatiu ramas liber prin plecarea aparatorului, jucatorul de suport trebuie sa
stea initial in spatele purtatorului de balon si sa alerge odata cu acesta.
Jucatorul de suport este de fapt, jucatorul care a pasat, care va trebui sa aiba
gria sa nu depaseasca in actiunea sa de sustinere, pozitia purtatorului de
balon. Odata ce a pasat, jucatorul trebuie sa se aseze in spatele purtatorului
de balon, alergand inspre inainte si in lateral.
In rugby-ul in XV, liniile de ofsaid la momente fixe si aglomerari ofera
jucatorilor spatiul linear, profunzimea necesara organizarii actiunilor de
atac, fapt intalnit in proportie mult mai mica in rugby-ul in 7. In acest caz
echipelor le vor fi mai usor sa joace din propriul teren si nu de pe aceeasi
linie cu aglomerarea si acest lucru deoarece nu va exista grupare de jucatori
care sa se desprinda din gramada sau sa plece prin moluri.
Apararea poate fi atrasa de catre atacanti care ataca pe o singura linie,
creandu-se astfel spatiu pentru jucatorul de sustinere care va veni din spate.
Pentru a se apara la o singura linie de atacanti, aparatorii laterali vor trebui
sa patrunda in interior pentru a placa jucatorul intercalat, astfel se va crea
spatiu lateral si daca jucatorii nu vor putea sa marcheze prin avantajul dat
de spatiul linear, o vor putea face in acest mod.
Apararea - generalitati
In aparare trebuie sa plecam de la premiza ca jucatorii pot placa, acesta
fiind primul obiectiv. Totusi o a doua prioritate este constituita de catre
disciplina colectiva pe care jucatorii trebuie sa o aiba sub presiunea
exercitata de catre adversari, in mentinerea modelului de aparare.
Principii
Contestarea posesiei
Diminuarea spatiului
Placarea purtatorului de balon
Recastigarea posesiei
V
grămezile spontane. Transformare caracterizată de relaţia de împingere
între 2 jucători adverşi cu balonul aflat pe sol.
AGONIST m.b. Muşchi sau grupă musculară care, contractându-se,
determină efectuarea unei mişcări. Acţiunea muşchilor ~ este însoţită în
permanenţă de rezistenţa muşchilor antagonişti.
ALIMENTAŢIE A SPORTIVULUI m.b. Activitate prin care se asigură
sportivului alimentele necesare realizării cerinţelor organismului în condiţiile
practicării unei activităţi sportive de performanţă. În acest scop, se introduc
în corp substanţe de natură vegetală şi animală pentru: creşterea
numărului şi/sau a volumului celulelor din organele limitative ale efortului
specific; înlocuirea celulelor uzate (rolul plastic al alimentaţiei);
AMBIDEXTRIE gen. Abilitate pe care un sportiv o manifestă în realizarea
cu mâna dreaptă şi stângă, cu aproximativ aceeaşi eficienţă, a diferitelor
procedee tehnice. Prin extensie ~ se referă şi la folosirea cu aceeaşi
eficienţă a ambelor picioare ale jucătorului de fotbal sau rugby.
ANDURANŢA t. Calitate motorie constând din prelungirea vreme
îndelungată a unui efort de intensitate moderată, cu scopul de a obţine o
oxigenare favorabilă schimburilor, o capacitate de absorbţie şi o irigare mai
bună. ~ oferă sportivului posibilitatea de a efectua un efort cât mai mult
timp cu o stare constantă. (steady state) într-o zonă de activitate cardiacă
de 120-130-140 pulsaţii pe minut, fără a ajunge practic la o datorie de
oxigen.
APTITUDINE MOTRICĂ met., ped., psih. Însuşire a personalităţii care
condiţionează şi asigură uşurinţa învăţării şi executării actelor motorii. ~ se
exprimă în calităţi motrice ca: viteză, îndemânare, forţă, rezistenţă şi în
maniera, eficienţa şi nivelul performanţei gesturilor motorii. ~ se apreciază
prin teste motorii şi probe de control. ~ se manifestă prin capacitatea de
efort aerob şi anaerob, care este influenţată de factori ai coordonării
musculare şi factori psihologici (neurocoordonatori).
APTITUDINE PSIHOMOTRICĂ psih. Sistem de însuşiri psiho-fizice
organizate în mod original, care permite individului efectuarea cu succes a
activităţilor psiho-comportamentale motorii de fineţe, cu rezultate
superioare. ~ integrează sinergic funcţii psihice şi motorii constituite din
factori nativi, efecte ale învăţării şi reglare psihonervoasă.
APTITUDINE SPORTIVĂ met., ped., psih. Însuşire a personalităţii care stă
la baza capacităţii individului de a practica cu succes un anumit sport. ~
VI
este un aspect particular al aptitudinilor motorii şi intelectuale, necesitând
înzestrare fizică, psihică corespunzătoare solicitării specifice sportului
respectiv.
ASEZATOR Jucător care ţine balonul pe pământ pentru a-şi ajuta
coechipierul să-l şuteze la o tentativă de transformare.
BLOCARE A MINGII I. j.s. Acţiune de oprire a mingii aflată pe o traiectorie
în direcţia porţii sau terenului de ţintă.
BALON MORT Balonul este în afara jocului. Aceasta se întâmplă când
balonul a ieşit în afara suprafeţei de joc şi a rămas acolo, sau când arbitrul
a fluierat pentru a indica o întrerupere, sau când a fost executată o
transformare.
CARTONAS GALBEN Un cartonaş de culoare galbenă arătat unui jucător
care a fost avertizat şieliminat temporar pentru 10 minute timp de joc.
CARTONAS ROSU Un cartonaş de culoare roşie arătat unui jucător care a
fost eliminat definitiv pentru încălcarea regulamentului.
CAPITAN Jucător nominalizat de către echipă. Numai căpitanul are
permisiunea să consulte arbitrul în timpul jocului şi este singurul
responsabil pentru alegerea opţiunilor care decurg din deciziile arbitrului.
CENTRU rg. Jucător component al compartimentului de treisferturi,
poziţionat între mijlocaşi şi aripi, specializat în jocul deschis. Primul centru
este interior, iar cel de al doilea este exterior
CIRCULAŢIE DE JUCĂTORI j.s. Totalitate a deplasărilor efectuate de
jucători într-o fază de atac sau de apărare, desfăşurate, de regulă, în scop
tactic şi în mod organizat, în baza unor principii de coordonare a
acţiunilor, dinainte stabilite.
CIRCULAŢIE DE MINGE j.s. Drum parcurs de minge în cadrul acţiunilor de
joc (pase, preluări, conduceri de minge etc.) efectuate într-o fază de atac,
până la preluarea mingii de către adversar (prin intercepţie sau primirea
unui punct).
CIRCULAŢIE TACTICĂ j.s. Succesiune de acţiuni individuale şi combinaţii
tactice de atac desfăşurate organizat, conform unor reguli de coordonare a
circulaţiei mingii şi a jucătorilor, prestabilite prin planul tactic, în scopul
creării situaţiilor favorabile de a finaliza.
COECHIPIER j.s. Jucător aparţinând unei echipe sportive considerat în
raport cu ceilalţi componenţi ai acesteia.
COMBATIVITATE psih. Caracteristică a comportamentului
VII
sportiv care se manifestă în tendinţa spre luptă deschisă, dorinţa de a duce
întrecerea la bun sfârşit cu curaj, perseverenţă, dârzenie etc. în limitele
regulamentului şi ale normelor etice.
CONCEPŢIE DE JOC j.s. Mod de aplicare a tacticii de către o echipă
(particularităţile sau caracteristicile
manifestate de o echipă în aplicarea tacticii proprii). ~ trebuie să fie privită
într-o continuă evoluţie. Ea se modifică periodic în funcţie de noutăţile
tehnico-tactice care apar la cele mai bune echipe şi devin model pentru
celelalte.
CONCEPŢIE TACTICĂ j.s. Ansamblu de măsuri privind organizarea jocului
în raport de valoarea şi posibilităţile adversarului, de miza întâlnirii, de
teren, de condiţiile atmosferice (ploaie, vânt, zăpadă, temperatură excesivă
etc.). ~ stă la baza pregătirii obişnuite a meciurilor de campionat şi este
oarecum sinonimă cu aceea de tactică specială.
CONTACT CORPORAL . rg. Situaţie specifică jocului prin care jucătorul
posesor caută să anihileze acţiunea unui apărător, în scopul creării atacului
supranumeric. -~ la minge Situaţie în care se produce o oprire a
purtătorului de balon, în scopul reducerii posibilităţilor de transmitere a
acestuia.
CONTINUITATE A JOCULUI rg. Principiu fundamental al jocului de rugby
definit (exprimat) de posibilitatea echipei de a-şi susţine atacul în mişcări
generale ale jucătorilor timp cât mai îndelungat prin acţiunea sincronizată a
cuplurilor de jucători, a liniilor şi compartimentelor.
CONTRAATAC j.s. Formă de organizare şi de desfăşurare a atacului în
care jucătorii, utilizând un număr redus de pase, se îndreaptă în cea mai
mare viteză spre poarta sau coşul adversarului şi încearcă să înscrie
puncte înainte ca apărarea, aflată de cele mai multe ori în inferioritate
numerică, să se fi organizat.
CONTRACŢIE MUSCULARA m.b. Proprietate fundamentală a muşchiului
constând din creşterea tensiunii sale interne datorită acţiunii unui excitant
adecvat.Tensiunea internă astfel produsă se transmite asupra punctelor de
inserţie ale muşchiului şi, în funcţie de condiţiile biomecanice momentane,
determină apropierea, depărtarea sau rămânerea nemişcată a acestora -~
statică sau izometrică Tip de contracţie în care capetele de inserţie ale
muşchiului contractat nu se deplasează (lungimea muşchiului rămâne
nemodificată). Forţa dezvoltată de muşchi fiind mai mică decât rezistenţa
VIII
opusă de obiectul fix asupra căruia acţionează. ~ are o largă aplicaţie în
antrenamentul sportiv pentru că determină creşteri mai mari şi mai rapide
ale forţei cu cheltuială mai mică de timp şi de energie decât celelalte tipuri
de contracţie musculară (v. contracţie musculară, antrenament izometric).
CONTUR AL GRĂMEZII rg. Linie imaginară care uneşte picioarele
exterioare ale tuturor participanţilor la grămada ordonată.
CULEGERE A BALONULUI rg. Gest prin care un jucător în alergare ridică
balonul ce se rostogoleşte sau stă nemişcat pe sol. Sin.: ramasaj.
CULOAR. rg. Spaţiu determinat de cele două linii I în cazul contactului la
grămada ordonată, înăuntrul căruia se introduce regulamentar balonul,
astfel încât lupta grămezilor pentru câştigarea lui să se desfăşoare în
condiţii cinstite. Sin.: tunel.
DEMITUR rg. Procedeu tehnic folosit de jucătorul purtător de balon,
constând din întoarcerea corpului la180° faţă de direcţia de atac, cu scopul
protejării lui în momentul contactului cu apărătorul.
DEPĂŞIRE I. j.s. Acţiune tactică individuală prin care atacantul posesor al
mingii se eliberează de marcajul apărătorului direct, în scopul realizării unei
sarcini ofensive, fără a pierde controlul mingii.
DINCOLO, IN AFARA UNEI POZITII Cu ambele picioare, exceptând cazul
în care contextul nu o permite
DISPOZITIV DE JOC j.s. Mod specific de dispunere pe teren a jucătorilor
unei echipe, repartizaţi (organizaţi) pe posturi şi compartimente (linii), în
funcţie de sistemele de atac şi apărare adoptate şi de tactica specială a
echipei respective.
DOMINARE j.s. Situaţie în care o echipă îşi manifestă superioritatea în joc
faţă de adversar. După modul în care se concretizează în joc poate fi de
două feluri. - ~ teritorială Situaţie de superioritate caracteristică echipelor
care evoluează pe teren propriu, apare ca efect al frecvenţei mari a
acţiunilor de atac desfăşurate în jumătatea de teren a echipei în apărare. -
~ tactică Situaţie de superioritate specifică echipelor cu o bogată
experienţă competiţională, echilibrate şi bine pregătite tactic, presupune
atacuri, chiar mai puţine ca număr, dar bine organizate, cu modalităţi
variate de finalizare
DROP rg. Procedeu tehnic în care se loveşte balonul cu piciorul în
momentul în care acesta ia contact cu terenul.
IX
DRIBLING rg. Element tehnic care permite jucătorului aflat în posesia
mingii să se deplaseze în teren fără a pierde controlul ei, indiferent de
intervenţia regulamentară adversarului. ~constă dintr-o serie de impulsuri
consecutive imprimate mingii cu mâna sau cu piciorul, în conformitate cu
regulamentul de joc. Sin.: conducere a mingii.
DURATĂ A JOCULUI rg. Perioadă regulamentară de joc care este de
80min, reprezentând 2 reprize de 40min despărţite de o pauză ce nu va
depăşi 10min. La juniori, perioadele regulamentare de joc diferă astfel:
junioriIII . 2x25min = 50min; juniori II . 2x30min = 60min; juniori I .2x35min
=70min. Pauza va fi de maxim 5min.
ECHIPA IN APARARE Echipa în a cărei jumătate de teren se joacă;
adversarii sunt echipa în atac.
ECHIPA IN ATAC Echipa care se află în terenul advers când jocul se
desfăşoară acolo.
EXECUŢIE TEHNICĂ met. Acţiune concretă de realizare a actului motor,
specifică elementelor şi procedeelor tehnice prevăzute de regulamentele
de concurs.
FINALIZARE j.s. Acţiune decisivă din faza atacului,care se încheie cu
marcarea punctului sau golului.
FLANKER Jucători înaintaşi care de obicei poartă numerele 6 şi 7.
FORŢĂ m.b. Calitate motrică prin care se poate schimba inerţia de repaus
sau de mişcare a unor segmente ale corpului sau a acestuia în întregime.
Baza anatomo-fiziologică a ~ este reprezentată de structura şi funcţia
sistemului neuromuscular. Nivelul forţei depinde de numărul şi suprafaţa de
secţiune a fibrelor musculare contractate simultan. Se măsoară în newtoni.
- ~ explozivă, ~ viteză sau detentă Calitate motrică produsă în unitatea de
timp care depinde de suprafaţa de secţiune a masei musculare şi care
poate fi rapid contractată. Reprezintă factorul limitativ al performanţei în
ramurile şi probele sportive care necesită produceri de ~ sub formă de
impuls. Se măsoară în watti. Sin.: putere (din fizică). ~ este considerată
una din calităţile motorii de bază, datorită contribuţiei ei indispensabile
pentru menţinerea tuturor poziţiilor corpului şi pentru executarea oricărei
mişcări.
GENUFLEXIUNE I. m.b. 1. Mişcare efectuată în articulaţia genunchiului,
prin care subiectul aflat în poziţia stând coboară coapsa, apropiind-o de
gambă. 2. Poziţie a articulaţiei genunchiului în care gamba şi coapsa sunt
X
menţinute într-un unghi mai mic de 180°.~ este utilizată în antrenamentul
sportiv pentru dezvoltarea forţei atât ca mişcare bifazică, flexie-extensie a
genunchiului, sportivul având pe umeri greutăţi suplimentare, cât şi ca
poziţie la aparatele pentru dezvoltarea forţei prin metoda izometrică. 3.
Mişcare bifazică flexie-extensie în articulaţia genunchiului, repetată în
condiţii standardizate, folosită în probele funcţionale prin care se studiază
reglarea aparatului cardio-vascular la efort.
GRĂMADĂ rg. Mijloc tactic sau formă de sancţiune, care poate avea loc
numai în câmpul de joc. Este formată din jucători ai fiecărei echipe care
aşteaptă legaţi în aşa fel încât să permită balonului să fie introdus între ei,
pe pământ. ~ nu se poate constitui la mai puţin de 5 m de linia de margine
şi linia de ţintă. Fiecare echipă trebuie să aibă 8 jucători în ~, care trebuie
să rămână legaţi până când ~ se termină. Prima linie trebuie să fie formată
permanent din 3 jucători. ~ este formată din trei linii: în linia I . 3 jucători,
dintre care 2 jucători stâlpi (pilieri) şi 1 jucător trăgător (taloner) aflaţi între
cei doi stâlpi; linia II . 2 jucători; linia III. 3 jucători (2 jucători flancheri,
poziţionaţi lateral şi 1 jucător închizător, aflat în spatele celor 2 jucători din
linia II). În sens general, ~ este o repunere în joc a balonului şi o luptă
egală pentru câştigarea balonului. - ~ ordonată Unul dintre principalele şi
frecventele momente fixe ale jocului, fază statică dictată în general de
arbitru pentru greşeli tehnice sau situaţii confuze prelungite. -~ deschisă-
spontană Punct de fixare ce ia naştere fără oprirea jocului de către arbitru,
ci spontan şi numai în câmpul de joc, în care unul sau mai mulţi jucători din
fiecare echipă sunt grupaţi în poziţie de împingere sau în picioare şi în
contact fizic, în jurul balonului aflat la pământ. -~ prăbuşită Prăbuşire
intenţionată sub acţiunea adversarului ce împinge la ~, prin cedare bruscă
şi recul, dezechilibrare, aruncare la picioarele înaintaşilor adverşi sau
rupere a legăturii obligatorii dintre parteneri, fiind o greşeală gravă şi
periculoasă, este pedepsită aspru.
GRAMADA SIMULATA O grămadă simulată este la fel ca o grămadă
normală, cu excepţia faptului că echipele nu îşi dispută posesia balonului;
echipă care are introducerea balonului trebuie să-l câştige şi nicio echipă
nu are voie să împingă.
HALTERE.ht. Aparat compus dintr-o bară cilindrică de oţel, la capetele
căreia se fixează discuri de diferite greutăţi prin două închizători. -~
olimpică Aparat cu valori standard omologate pentru cele trei componente:
XI
bara are o greutate de 20 kg, o lungime de 2,200 m, un diametru de 28 mm
pentru bărbaţi şi 25 mm pentru femei; discurile au diametrul de 45 cm şi
greutăţi gradate diferenţiate constant prin culorile cauciucului care le
mulează . roşu pentru discul de 25 kg, bleu pentru cel de 20 kg, albastru
pentru cel de 15 kg, verde pentru cel de 10 kg, alb pentru cel de 5 kg, iar
cele de 2,5 kg, 1,25 kg, 0,50 kg, 0,25 kg sunt cromate; închizătorile au
fiecare 2,5 kg, având rolul de a fixa discurile pe bară.
HIPERTROFIE m.b. Rezultat al procesului de adaptare la solicitări
îndelung repetate, caracterizat prin creşterea masei celulelor organului în
cauză. ~ este un proces evolutiv, care în prima fază se menţine în limite
fiziologice şi determină mărirea capacităţii funcţionale a organului
hipertrofiat. Prin suprasolicitare îndelungată, se poate ajunge la hipertrofii
patologice. Antrenamentul pentru dezvoltarea forţei produce hipertrofia
masivă a musculaturii scheletice, iar cel pentru dezvoltarea rezistenţei,
hipertrofia moderată a miocardului. (Creşterea importantă a volumului inimii
se realizează predominant prin mărirea volumului cavităţilor şi nu a
pereţilor inimii.)
INTERCALARE rg. Acţiune tactică de introducere a jucătorilor în perdeaua
ofensivă/defensivă în vederea creării / anihilării supranumericului.
ÎNAINTE ŞI PASĂ ÎNAINTE rg. Greşeală neintenţionată constând în
proiecţia balonului spre linia de balon .mort. adversă, după ce un jucător a
pierdut posesia sau un jucător l-a propulsat sau l-a lovit cu mâna ori cu
braţul, când balonul ia contact cu solul sau cu un alt jucător, după ce a
atins braţul sau mâna unui jucător, înainte de a fi recuperat
ÎNCERCARE rg. Una dintre cele trei acţiuni prin care se înscriu punctele
într-o partidă de rugby, constând din depunerea sau din reţinerea pe sol a
balonului,efectuată cu ajutorul mâinilor, în suprafaţa de ţintă a terenului
advers (înapoia liniei buturilor). ~ reuşită este echivalentă cu 5 puncte,
oferind în plus avantajul de a beneficia de o lovitură de picior suplimentară,
de transformare, executată cu balonul aşezat
perpendicular pe locul de marcare. Sin.: eseu.
ÎNCRUCIŞARE I. j.s. Combinaţie tactică prin care un atacant circulă în
sens contrar pe lângă un coechipier aflat în deplasare sau în poziţie statică,
cu scopul de a se demarca de apărătorul direct prin atragerea acestuia în
blocajul, fie al atacantului încrucişat, fie al apărătorului acestuia. ~ in
baschet şi în handbal este simplă, dublă şi succesivă.
XII
ÎNDEMÂNARE gen. Capacitate de bună coordonare neuro-musculară,
constând din posibilitatea efectuării unor mişcări complexe pe traiectorii
voluntar prestabilite. Sin.: precizie, adresă, coordonare.
JUCAT Balonul este jucat atunci când este atins de un jucător.
JUCATORI INAINTASI reprezentaţi de stâlpul de pe partea deschisă,
trăgător şi stâlpul de pe partea închisă. Aceşti jucători poartă de obicei
numerele 1, 2 şi 3.
JUCĂTOR MIJLOCAŞ rg. Jucător specializat în efectuarea acţiunilor de
legătură dintre compartimentul înaintare şi, respectiv, linia de trei sferturi: ~
la grămadă şi ~ de deschidere. -~ de margine Jucător, relativ specializat,
participant, cu prioritate, la acţiunile desfăşurate după o repunere a
balonului în joc din afara liniei de margine a terenului. -~ participant Jucător
care participă efectiv la câştigarea sau la posesia balonului la fazele statice
sau la aglomerări. -~ neparticipant Jucător care va continua jocul în
ofensivă sau în defensivă după momentele statice sau aglomerări.
LEGARE Prinderea fermă a corpului unui alt jucător, de la umeri la şolduri,
cu tot braţul, de la
mână la umăr.
LINIA DE OFFSIDE O linie imaginară pe lăţimea terenului de la o linie de
margine la alta, paralelă cu
liniile de ţintă, poziţia ei variind în funcţie de prevederile Legilor.
Margine şi aliniament. O linie imaginară perpendiculară pe linia de
margine în locul unde balonul este repus..
LOVITURA ASEZATA Balonul este şutat după ce a fost aşezat pe pământ
în acest scop.
LOVITURA DE INCEPERE Lovitura de începere şi loviturile de reîncepere.
LOVITURA DE PEDEAPSA Lovituri de pedeapsă şi libere. O lovitură de
picior acordată echipei nevinovate după o infracţiune a adversarilor. O
lovitură de pedeapsă dictată în urma unei infracţiuni este acordată pe locul
infracţiunii, cu excepţia cazului în care o Lege precizează altfel.
LOVITURA DE PICIOR Procedeu tehnic de lovire a balonului cu orice
parte a piciorului, cu excepţia
călcâiului, de la degete până la genunchi, dar neincluzând genunchiul;
lovitura trebuie să
deplaseze balonul pe o distanţă vizibilă din mână sau de-a lungul
terenului..
XIII
LOVITURA DE PICIOR DIN ZBOR Balonul este lăsat să cadă din mână
(mâini) şi apoi este şutat
înainte să atingă pământul.
LOVITURA DE REINCEPERE DE LA LINIA DE 22 Lovitura de începere şi
loviturile de reîncepere.
LOVITURA DIN DROP Balonul este lăsat să cadă pe pământ din mână
(mâini) şi apoi este şutat în
timp ce este pe traiectorie ascendentă după prima atingere a pământului.
LOVITURA LIBERA Lovituri de pedeapsă şi libere. O lovitură de picior
acordată echipei
nevinovate după o infracţiune a adversarilor. O lovitură liberă dictată în
urma unei infracţiuni este
acordată pe locul infracţiunii, cu excepţia cazului în care o Lege precizează
altfel.
LOVITURI rg. -~ căzută Element tehnic executat prin lăsarea balonului din
mână (mâini) pe pământ şi şutarea lui după prima săritură, în timp ce se
înalţă. Sin.: drop. -~ din zbor Element tehnic executat prin lăsarea balonului
din mână (mâini) şi şutarea lui înainte să atingă pământul.-~ liberă Lovitură
de picior acordată, ca urmare a unei opriri din zbor (marc), ca urmare a
încălcării unor prevederi ale regulamentului de joc. Nu poate fi marcată o
ţintă în urma acordării unei ~ libere. Echipa nevinovată poate înlocui ~
liberă cu o grămadă ordonată,dar nici în acest caz nu se poate marca o
ţintă.~ liberă poate fi executată de orice jucător al echipei beneficiare prin
orice procedeu (aşezată, căzută sau în zbor). -~ liberă indirectă Lovitură ce
se acordă echipei nevinovate, după o oprire din zbor, după ce adversarul a
comis o infracţiune cu grad redus de periculozitate.Ea nu dă dreptul la o
tentativă de ţintă, deci nu poate aduce puncte, deşi se poate executa în
toate cele 3 procedee (aşezată, căzută sau din zbor). Se foloseşte cel mai
adesea la trimiterea balonului direct în margine, sau cum se spune, la
mână pentru un atac ulterior.-~ de picior Element tehnic executat prin
lovirea balonului cu orice parte a gambei sau a piciorului (exceptând
călcâiul) cuprinsă între genunchi şi degetul mare. Dacă ţine balonul în
mâini, jucătorul trebuie să îl elibereze, iar dacă balonul se află la pământ,
trebuie să-l deplaseze la o distanţă vizibilă. -~ de picior de deplasare a
jocului (deplace) Procedeu tehnico-tactic de trimitere a balonului spre
interiorul terenului, mai ales de pe aripile de trei sferturi ce se văd blocate
XIV
în apropierea liniei de margine, cu scopul de a fi recuperat de coechipierii
din acea zonă de teren. - ~ de picior, de urmărire (à suivre) Procedeu
tehnic constând din lovirea balonului cu piciorul (adică de la genunchi în
jos), astfel încât balonul, trecând peste sau printre adversarii apărători ce
se pregăteau să placheze, să poată fi urmărit (à suivre) şi preluat apoi fie
de cel ce l-a şutat, fie de un partener. Se dă balonului o traiectorie mai
înaltă sau mai joasă, în funcţie de poziţia în teren a adversarilor. Se
execută în viteză mare de deplasare. ~ de reîncepere Lovitură căzută
acordată echipei în apărare, executată din orice punct de pe/sau dinapoia
liniei de 22 m (altfel arbitrul va ordona repetarea loviturii). Balonul trebuie
să depăşească linia de 22 m, altfel echipa adversă poate cere repetarea ei
sau o grămadă în centrul liniei de 22 m. Dacă balonul depăşeşte linia de 22
m, dar este deviat înapoi de vânt, jocul va continua.
MACROCICLU gen. Structură a planificării antrenamentului sportiv pe
perioade mai mari de timp (1-4ani). Noţiunea este folosită de autorii ruşi,
începând cu anii ‘60. Document de planificare care prevede obiectivele şi
valorile globale ale indicatorilor modelului de antrenament, repartizate
pentru fiecare an al intervalului de patru ani dintre două JO. Sin.: plan de
perspectivă şi plan curent anual.
MARC. rg. Oprire a balonului în zbor. În cazul unei lovituri de picior
executată de echipa în atac, se poate efectua o oprire din zbor de către
echipa de apărare. Arbitrul va opri jocul şi va acorda o lovitură liberă
indirectă ce va fi executată de către jucătorul care a realizat oprirea din
zbor. Singura condiţie ca oprirea din zbor să fie validată constă în strigarea
cuvântului ~ în timpul efectuării acesteia
MARCAJ I. j.s. Acţiune tactică individuală întreprinsă regulamentar de un
jucător în apărare, cu scopul de a împiedica adversarul să îşi desfăşoare
acţiunile în mod favorabil. -~ strict Acţiune caracteristică apărării om la om,
care presupune o apropiere între jucătorul care face marcajul şi cel marcat,
precum şi plasarea adversarului între minge şi apărător. Se recomandă
atunci când adversarul direct este lipsit de viteză şi de tehnică necesară
depăşirii apărătorului.
MARGINE rg. Mod în care se aşază cele două şiruri de jucători pentru
repunerea balonului în joc, după ce acesta a părăsit suprafaţa de joc în
lateral. Distanţa între şiruri este de 1 m. Primul jucător se aşază la 5 m de
tuşă, iar ultimul la maxim 15 m. Echipa care repune stabileşte numărul
XV
maxim de jucători aparţinând fiecărei echipe care pot participa la
aliniament. -~ completă Formaţie alcătuită, din 7 jucători şi 1 repunător. -~
redusă Formaţie scurtă alcătuită din 4 sau 6 jucători plus 1 repunător. Este
o fază statică de reluare a jocului. Sin.:aliniament la margine.
MASA MUSCULARA m.b. Cantitate de ţesut muscular din segmentele
corporale sau din întreg corpul. Se măsoară în kg/viu şi nu poate fi stabilită
cu exactitate, deoarece toate părţile componente ale corpului, inclusiv
muşchii, conţin şi alte ţesuturi pe lângă cel muscular. În practică, ~ se
apreciază indirect, calculându-se partea ce revine ţesutului gras din
greutatea corpului. Dezvoltarea ~ constituie un obiectiv al antrenamentului
sportiv cu atât mai important cu cât forţa are un rol mai mare în obţinerea
performanţelor.
METODĂ I. gen. Mod sistematic de cercetare, de cunoaştere şi de
transformare a realităţii obiective. II. met. ~ de cercetare Ansamblu de
procedee, ipoteze folosite în investigarea fenomenelor şi a analizelor
efectelor, a mijloacelor şi a rezultatelor din domeniul activităţilor de
educaţie fizică şi sport. ~constituie o parte a ştiinţei domeniului prin care se
descoperă relaţii, aspecte, caracteristici şi problematici noi şi esenţiale ale
realităţilor pe care le studiază. Principalele ~ ale educaţiei fizice şi sportului
sunt: observaţia, experimentul, ancheta, metoda istorică, axiomatică,
cibernetica, statistica etc.
MIJLOCAŞ rg. -~ la grămadă şi -~ de deschidere Jucători specializaţi în
efectuarea acţiunilor de legătură dintre compartimentul înaintare şi linia de
trei sferturi.
MINGE j.s. -~ de arbitru Moment care marchează aruncarea prin care se
reia jocul în caz de întrerupere nedeterminată de vreo încălcare a
prevederilor regulamentului, în situaţia în care mingea nu se găseşte în
posesia vreunei echipe în momentul întreruperii. -~ în afară de joc Fază a
jocului în care mingea depăşeşte limitele terenului şi în care nu se pot
întreprinde acţiuni tehnico-tactice. -~ în joc Situaţie de joc în care se pot
întreprinde acţiuni tehnico-tactice de atac şi de apărare. -~ moartă Situaţie
în timpul jocului, decisă şi declarată de arbitru, în care mingea nu mai
poate fi jucată, partida continuând după repunerea mingii în joc în
conformitate cu regulile acestuia.
MODEL DE PREGĂTIRE met. Sistem simplificat sau ansamblu al
indicatorilor şi al parametrilor care urmează a fi realizaţi în antrenament şi
XVI
în activităţile corelate lui (alimentaţie, refacere, regim de viaţă) şi care este
stabilit în raport de exigenţele modelului de concurs, cu frecvenţa şi cu
importanţa competiţiilor interne şi internaţionale. ~stabileşte concret
nivelurile optime ale parametrilor săi cantitativi (numărul de ore, de lecţii, de
zile şi de cicluri săptămânale de antrenament, cantitatea mijloacelor
exprimate în numărul lor, al repetărilor acestora, distanţele parcurse etc.,
numărul zilelor de repaus, de concurs etc.) şi calitativi (profilurile şi
ponderea mijloacelor în toate verigile sistemului pedagogic al
antrenamentului.
MODELAREA ANTRENAMENTULUI met. Metodă cibernetică de
cercetare a fenomenelor din natură, societate şi gândire, care prin
aplicarea în domeniul educaţiei fizice şi sportului a căpătat valoare de
principiu şi de metodă. ~vizează atât latura lui substanţială (sistemul de
organizare a procesului instructiv-educativ), cea energetică (volumul,
intensitatea şi complexitatea efortului), cât şi latura informaţională
(circulaţia mesajelor în cadrul procesului de instruire).
MOL rg. Punct de fixare care poate avea loc numai în câmpul de joc,
caracterizat prin purtarea balonului într-o relaţie de împingere 2-1 (adică 2
jucători în atac şi 1, cel puţin, în apărare). otalitate a procedeelor şi a
manevrelor (cu sau fără minge) care au ca scop apropierea jucătorilor unei
echipe de poarta (buturile) adversa, cu tentativa de a înscrie un gol sau
a realiza o încercare (cuvânt de origine franceză). În exprimarea curentă,
termenul de ~ este folosit deseori ca sinonim al noţiunii de atac.
Substituirea celor două cuvinte apare, totuşi, ca nepotrivită, atunci când
este vorba de terminologia tehnică proprie fiecărui joc sportiv. Aşa, de
exemplu, nu se poate spune ~ în forţă, poziţională sau supranu- merică în
loc de atac în forţă, poziţional sau supranumeric. Sensul noţiunii de ~
este general şi mai cuprinzător, în timp ce noţiunea de atac are un sens
mai limitat şi cu acţiune imediată.
OFSAID .rg. Eroare produsă atunci când un coechipier depăşeşte fără
XVII
dintre aceştia este asemănător cu cifra 8
OPRIRE rg. ~ din zbor Acţiune a unui jucător care, aflându-se înapoia
propriei linii de 22 sau în propriul teren de ţintă, prinde ireproşabil
balonul provenit direct din lovitura de picior a adversarului (alta decât o
lovitură de începere) şi în acelaşi timp strigă —marc. O ~ din zbor
poate fi obţinută chiar dacă balonul, în traiectoria sa, atinge un stâlp de
ţintă sau bara transversală. Se acordă o lovitură liberă care trebuie
executată de către jucătorul care a efectuat oprirea. Sin.: marc.
ORTOSTATISM m.b. Poziţie verticală a corpului uman, în care acesta
se sprijină în mod egal pe ambele picioare. Posibilitatea de menţinere a
acestei poziţii se dobândeşte treptat, după naştere, în primii doi ani de
viaţă. ~ a determinat importante modificări ale formei, ale structurii şi ale
funcţiilor corpului specifice speciei umane (curburile coloanei vertebrale,
caracteristicile toracelui şi ale bazinului, ale membrelor superioare şi
inferioare, ale motricităţii etc.). Trecerea din clinostatism în ~ impune
intrarea în acţiune a mecanismului de reglare a funcţiilor influenţate de
noile condiţii.
PACHET rg. Grupare în scop tactic a celor 8 jucatori înaintaşi care
acţionează omogen, legat mai ales în gramada ordonată.
PARTE DE JOC rg. Suprafaţă de joc, care în jocul de rugby are două
părţi: închisă şi deschisă. Partea închisă reprezintă suprafaţa de teren
mai îngustă în raport cu locul de desfăşurare a fazei statice sau a
aglomerării, iar partea deschisă suprafaţa de teren mai lată.
PASA rg. Principal procedeu tehnic ofensiv în rugby. Se poate executa
atât cu mâna (numai înapoi), cât şi cu piciorul (şi înapoi şi înainte, dar
numai unui partener pornit din urma celui ce a şutat). Constituie
modalitatea principală de colaborare între parteneri şi procedeul de bază în
realizarea construcţiilor ofensive. Variantele pasei cu mâna sunt: ~ pe loc,
~ din plonjon, ~ din alergare; variantele pasei cu piciorul: lovitura de picior
de urmărit (suivre), de deplasare a jocului (replace) şi pe jos. Nivelul
execuţiilor acestui procedeu dă măsura valorică a unei echipe şi îi asigură
premisele tehnice ale desfăşurării unui joc spectaculos şi eficace. ♦~
înainte Trimitere a balonului de către purtătorul de balon spre un partener
aflat mai aproape de terenul de ţintă advers decât acesta.
PAUZA j.s., lp. Interval de timp care separă reprizele întrecerii, acordat
sportivilor pentru odihnă. La rugby, ~ nu este mai mare de 10', timp în care
XVIII
echipele şi arbitrii rămân pe teren. Nimeni nu poate pătrunde pe teren în
afară de medicul echipelor şi numai cu aprobarea arbitrului.
PĂTRUNDERE j.s. Acţiune tactică individuală prin care atacantul fără
minge se eliberează de apărător şi se îndreaptă în viteză spre terenul
advers, pentru a primi mingea şi a înscrie puncte
PEEL-OFF rg. Circulaţie a jucătorilor participanţi în aliniamentul marginii.
PENALIZARE j.s. Sancţiune dictată de arbitru împotriva sportivului sau
a echipei care comite abateri de la regulamentele de concurs.
PERCUŢIE rg. Procedeu tehnic ce constă în contactul premeditat şi
pregătit al purtătorului de balon cu un apărător din faţa sa, care-i barează
astfel drumul spre terenul de ţintă advers. Se execută în cazurile când pasa
cu mâna sau cu piciorul nu este posibilă (din lipsă de parteneri) sau a
devenit tardivă şi nefavorabilă. ~ are ca scop aglomerarea şi fixarea
adversarilor spre a-i împiedica să-şi exercite acţiunea lor defensivă
asupra liniilor dinapoi. Se execută cu umărul şi cu braţul fără balon, urmând
un gest de îndepartare a apărătorului din contactul cu apărătorii.
PERDEA rg. Nivel organizatoric în cadrul mişcării generale a jucătorilor. ~
sunt ofensive şi defensive
PLACAJ rg. Element tehnico-tactic specific jocului de rugby, care constă în
oprirea jucătorului purtător de balon, ce înaintează spre terenul de ţintă,
prin apucarea printr-un gest elementar de oricare parte a corpului (în afară
de gât şi de cap). Corect şi eficace placajul se execută cu partea
superioară a corpului (trunchiul, umerii, braţele) celui ce plachează,
asupra părţii inferioare (abdomen, centură pelviana, picioare) a celui
placat. Scopul este, pe lângă oprirea adversarului din cursa sa,
împiedicarea pasei sau a şutului care ar urma (neutralizarea balonului).
Variantele placajului sunt: placajul din faţă, din spate şi din lateral.
PLASAMENT j.s. Acţiune tactică individuală care constă din situarea cât
mai raţională a unui jucător în teren, pentru a favoriza întreprinderea
unei acţiuni eficace în atac sau în apărare.
PLATFORMA rg. Sistem de legare a jucătorilor la aglomerări (regrupări).
POST j.s. Funcţie cu sarcini tactice speciale repartizată fiecărui jucător în
dispozitivul de atac şi de apărare al echipei.
POTENŢIAL MOTRIC m.b.Totalitate a mişcărilor care pot fi executate de
un individ. ~ depinde de capacitatea funcţională înnascută a sistemului
nervos central şi de condiţiile de viaţă ale fiecărui subiect.
XIX
POWER-TRAINING ht. Metodă de dezvoltare a calităţilor fizice pentru
dezvoltarea forţei în regim de viteză.
POZIŢIE I.gen. Stare de echilibru a corpului omenesc, caracterizată prin
diferite relaţii între părţile şi segmentele sale, bazată totdeauna pe
echilibrul dintre forţele interne şi externe. II.rg. ~ fundamentală Postura
specifică prin care jucătorul de rugby îşi optimizează faza de start a
oricărei acţiuni motrice. Această postură este caracteristică acţiunilor de
atac şi acţiunilor de apărare.
PREGATIRE FIZICĂ met. 1. Nivel al dezvoltării posibilităţilor fizice şi
motorii ale individului atins în procesul repetării sistematice a exerciţiului
fizic.2. Componentă a antrenamentului sportiv, constând din dezvoltarea
calităţilor motorii, a indicilor morfofuncţionali ai organismului şi a stăpânirii
unui sistem larg şi variat de deprinderi şi de priceperi motorii. În
XX
căderii balonului, apoi aducerea lui la piept şi acoperirea cu braţele.
Procedeu deosebit de important pentru obţinerea baloanelor necesare
declanşării contraatacului.
PRINDERE A MINGII j.s. Element tehnic prin care jucătorul intră în posesia
mingii transmise de un co-echipier sau interceptată de la un adversar. Se
poate face cu două mâini şi cu o mâna, de pe loc, din alergare, din săritură:
în dreptul pieptului, la piept, din lateral, deasupra capului, cu şi fără
săritură, joase, care ating pământul sau ricoşează din pământ, rostogolite,
oprirea (stoparea) cu două mâini şi reprinderea lor după ce ating pământul,
prin amortizarea deasupra umărului, amortizare laterală cu o mână la piept
PRINZĂTOR rg. Jucător din compartimentul de înaintare, specializat în
prinderea balonului repus din margine.
PRIZĂ I. rg. ~ la balon Dexteritate de care dă dovadă un jucător de
rugby în prinderea, pasarea, purtarea, culegerea sau culcarea balonului.
PROCEDEU TEHNIC j.s.Acţiune motrică concretă prin care elementele
tehnice se valorifică în joc. Teoretic şi practic, un element tehnic poate fi
realizat printr-un număr mai mare de procedee tehnice. Finalitatea
acestora, în general, este aproximativ aceeaşi, diferă doar situaţiile de joc
şi detaliile biomecanice care îşi pun amprenta asupra învăţării ~. Prin
urmare, ~ constituie obiectul învăţării şi al perfecţionării în jocurile sportive.
PROTEJ rg. Act regulamentar de joc prin care unul sau mai mulţi parteneri
îl sprijină şi îl apără pe posesorul de balon, fie susţinându-l, în timp ce
acesta este încă în aer (margine), pentru a nu fi doborât de adversar, fie
ataşându-se lui, în câmpul de joc, pentru a nu îl lăsa izolat în mijlocul lor (la
moluri), dar nu interpunându-se între el şi adversar, ci alăturându-se lui, în
general, înapoia balonului (susţinere).
PUNCT I
maximă (echilibrarea raportului între conservarea posesiei şi contestarea
XXI
de timp. în locomoţia umană, ~ este dezvoltată de muşchi prin
transformarea energiei chimice în energie mecanică. În funcţie de
participarea sau neparticiparea oxigenului la procesele complexe prin care
se eliberează energia chimică transformată apoi în energie mecanică, sunt
descrise două forme de ~.♦~aerobă Cantitate de energie mecanică
dezvoltată în unitatea de timp, pe baza transformării energiei chimice
bă
RATARE j.s. Eşec în încercarea de a realiza din poziţii favorabile un punct,
un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de
oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoţiei etc.
REBOND rg. Salt pe care îl face balonul lovind solul sau corpul unui
jucător. Dacă mingea loveşte partea de sub genunchi a piciorului unui
jucător, acesta nu mai e ~, ci lovitură de picior. Balonul poate rebonda şi
lovind braţele întinse (sau pieptul) ale unui jucător care încearcă, în acest
fel, să blocheze o lovitură de picior. Dacă în acest caz el n-a avut intenţia
să prindă balonul şi acesta, lovindu-i braţele, ia direcţia spre înainte,
faptul nu constituie greşeală tehnică şi jocul poate continua.
RECEPŢIE A BALONULUI rg. Acţiune prin care un jucător intră în
posesia balonului ca urmare a unei pase primite din partea unui partener
sau în urma unei lovituri de picior a adversarului (prinderea balonului din
zbor).
REGRUPARE I. rg. Aglomerare spontană de jucători, prin care
aceştia luptă pentru obţinerea balonului. ~ clasice sunt grămada deschisă
şi molul. Termenul se referă la revenirile jucătorilor din câmp către locul
unde cursivitatea jocului şi circulaţia balonului sunt pe punctul de a fi
întrerupte şi unde se va produce o aglomerare. Se spune că o echipă a
dominat majoritatea ~, adică a fost superioară ca promptitudine şi
eficienţă, obţinând în acest fel baloane preţioase atacului în astfel de
împrejurări de joc.
REPARTIZARE A ADVERSARULUI j.s. Indicaţie tactică specifică
sistemului de apărare om la om, prin care antrenorul precizează fiecărui
jucător al echipei sale adversarul pe care îl va supraveghea, în vederea
anihilării acţiunilor lui ofensive.
REPLIERE j.s. Acţiune tactică individuală sau colectivă, constând din
retragerea în dispozitivul de apărare a jucătorilor aflaţi în atac.
REPRIZA reg. Fiecare din părţile egale care alcătuiesc durata
XXII
integrală a unui concurs. Numărul şi durata ~ diferă de la o ramură sportivă
la alta: în rugby ¬ 2x40';
REPUNERE DIN MARGINE rg. Acţiune de reluare a jocului după ce
balonul a părăsit câmpul de joc. ~ poate fi efectuată aruncându-se mingea
în aliniamentul marginii (~ scurtă), la mijlocul aliniamentului (~ medie) şi la
ultimul jucător din aliniament (~ lungă) sau peste el. ~ se face de către
XXIII
să fie dur; el constituie în multe tări, unde a fost introdus în şcoli şi în
armată, un adevărat sistem educaţional pe plan naţional. Jocul se
desfăşoară pe terenuri mari (cele de fotbal plus terenurile de ţintă) cu buturi
(stâlpi în formă de H) ,de două echipe a câte 15 jucători, cu o minge ovală,
după un regulament relativ complicat, aplicat de arbitru în spiritul jocului
şi are ca scop imediat marcarea de puncte ce se înscriu fie cu mâna
(încercare-eseu), fie cu piciorul (ţintă şi lovitură de picior cazută ¬ dropgol).
În România, rugby-ul îşi are înregistrată apariţia în anul 1913.
SCHEMĂ TACTICĂ j.s. Program de acţiuni pentru un grup de coechipieri,
folosit în situaţii tipice de atac sau de apărare, în care dispozitivul, circulaţia
mingii şi a jucătorilor sunt stereotipe
SCHIMBARE DE DIRECŢIE rg. Element tehnic folosit frecvent de
jucătorul aflat în atac, în scopul de a se demarca de apărătorul direct şi de
a acţiona nestingherit sau pentru simpla modificare a direcţiei de deplasare
în teren. ~ în rugby constă în deplasarea laterală a unui picior, brusc,
înainte ca acesta să fi atins solul.
SCHIMBARE DE LOCURI j.s. Combinaţie tactică în care doi sau mai mulţi
coechipieri circulă în atac sau în apărare, schimbându-şi locurile, pentru a-
şi crea un avantaj poziţional sau numeric faţă de adversar sau pentru a-l
deruta.
SCOR j.s. Expresie aritmetică prin care se consemnează manual sau
electronic punctele sau golurile realizate de către o echipă sau de către
un jucător în timpul şi la sfârşitul meciului în raport cu acelea ale
adversarului. ~ în rugby se socoteşte astfel: pentru o încercare ¬ 5
puncte; pentru o ţintă după încercare (transformare) ¬ 2 puncte; pentru
o ţintă obţinută prin lovitură de pedeapsă ¬ 3 puncte; pentru o ţintă obţinută
prin lovitură de picior căzută (altfel decât ca urmare a unei lovituri libere
sau în urma unei grămezi ordonate cerute în locul loviturii libere ) ¬ 3
puncte.
SEMN rg. Loc în care se acordă o lovitură liberă sau de pedeapsă.
SEMNALIZARE . j.s. Modalitate prin care arbitrul conduce întrecerea
sportivă şi ţine legătura cu ceilalţi oficiali şi jucători pe baza unor mijloace
sonore şi a unui cod de semne stabilite prin regulament.
SMULGERE rg. ~ balonului Procedeu tehnico-tactic de apărare prin care
se recuperează balonul de la adversar (purtător de balon).
STÂLP rg. Jucător component al compartimentului grămezii (linia I),
XXIV
specializat pentru a susţine acţiunea trăgătorului la grămada ordonată şi a
prinzătorului de margine
SUPERIORITATE NUMERICĂ j.s. Avantaj tactic creat temporar, în care
numărul unor coechipieri depăşeşte numărul adversarilor participanţi direct
în aceeaşi fază de joc.
SUPRAFAŢA DE JOC rg. Teren constituit din câmpul de joc şi terenurile
de ţintă. .
SUSŢINĂTOR rg. Jucător aflat înainte sau înapoi faţă de prinzător, având
sarcina să sprijine şi să protejeze acţiunile acestuia sau jucător care
sprijină asigurarea acţiunii de înaintare a purtătorului de balon.
TAMPON rg. Procedeu tehnic prin care purtătorul de balon încearcă să
împiedice sau să întârzie placajul apărătorului, care constă din întinderea
braţului liber şi apăsarea palmei pe capul sau umărul apărătorului care
plachează, când acesta a ajuns la distanţa convenabilă. Sin.: apărare de
placaj.
TEREN de rugby Suprafaţă de formă dreptunghiulară, incluzând
marcajul transversal şi marcajul longitudinal. Marcajul transversal conţine:
liniile de balon mort, liniile de ţintă, liniile de 5 m în faţa buturilor, liniile de
22 m, de 10 m şi linia de centru. ♦~ de ţintă Spaţiu cuprins între o linie de
ţintă, liniile de margine de ţintă şi linia de balon mort. El include linia de
tintă şi stâlpii ţintei, dar nu şi liniile de margine de ţintă şi linia de balon
mort.♦~ propriu Jumătate de teren a fiecărei echipe şi, în general, partea
dintre balon şi propria linie de ţintă. În mod ideal, toţi jucătorii unei formaţii
trebuie să se afle sau să revină neîntârziat înapoia balonului, în terenul
propriu, spre a putea astfel participă, în mod regulamentar şi eficient, la
fa
teren, a adversarului, în care fiecare echipă luptă să mute jocul. Termenul
se mai foloseşte spre a desemna poziţia de afară din joc a celui ce vrea să
participe la o grămadă spontană sau la un mol venind dinspre câmpul
advers, adică de dincolo de balon. În general, orice jucător aflat între balon
şi terenul de ţintă al adversarului se cheamă că se află în terenul advers şi
este susceptibil a fi sancţionat pentru afară din joc.
TRAGERE A BALONULUI rg. Procedeu tehnico-tactic de atac prin care
se câştigă sau se conservă posesia în cadrul repunerilor la grămada
ordonată. Sin.:talonare.
TRANSFORMARE DUPĂ ÎNCERCARE rg. Lovitură aşezată sau
XXV
căzută spre ţintă de pe o linie perpendiculară pe linia de ţintă, care
trece prin punctul unde s-a marcat încercarea, executată de jucătorul
echipei care a înscris, după ce s-a marcat o încercare. Pentru transformare
se acordă 2 puncte.
TRANSFORMARE A JOCULUI rg. Acţiune de joc, care poate fi prin: ~
indirectă (cu ajutorul unei aglomerări) sau ~ directă (fără aglomerare).
TRĂGĂTOR rg. Jucător component al compartimentului grămezii (linia
I) specializat pentru tragerea balonului la grămada ordonată şi aruncarea
balonului la margine. Sin.: taloner.
ŢINERE rg. ~ a balonului Păstrare neîntreruptă a balonului de către
jucătorii unei echipe în timpul desfăşurării jocului, folosind diferite acţiuni
tehnico-tactice acceptate de regulamentul competiţiei.
ŢINTĂ. rg. Marcare prin şutarea balonului în câmpul de joc, peste bara
transversală a stâlpilor adversarilor şi între stâlpii ţintei, cu ajutorul oricărei
lovituri aşezate sau căzute, cu excepţia loviturilor de începere, de
reîncepere sau a loviturii libere indirecte şi fără ca balonul să atingă
pământul sau vreun coechipier al şuterului.
ŢINUT rg. Situaţie în care se află un jucător purtător de balon care, placat
fiind, cade la pământ şi balonul, aflat încă în posesia sa, atinge solul. Ca
urmare a acestei împrejurări de joc, regulamentul pretinde că jucătorul pus
în această situaţie să elibereze imediat balonul fără să se mai preocupe de
el, să se ridice în picioare sau, dacă nu poate, să se îndepărteze
rostogolindu-se. Orice altă atitudine va fi sancţionată prompt cu o lovitură
de pedeapsă.
VOLEU rg. Mişcare prin care balonul este transmis direct şi, aşa cum
spune termenul, din zbor, fără a mai fi reţinut nici măcar o clipă. ~ este
folosit de săritorii din margine, care, în acest fel, grăbesc deschiderea
liniei de trei sferturi. Un ~ scurt, efectuat pe ultimele sau pe primele locuri în
margine, dă posibilitatea partenerilor veniţi în mişcare razantă să amorseze
un atac dincolo de închizător sau în spaţiul de 5 m (între linia de margine şi
primii jucători din aliniament)
ZECE METRI rg. Distanţa minimă la care sunt obligaţi să stea jucătorii
atunci când se execută o lovitură sau o lovitură liberă. Distanţa faţă de linia
de repunere în joc la margine ce crează o zonă interzisă accesului
neparticipanţilor la margine. Aşadar, cei 10 m reprezintă dimensiunea
fundamental interdictivă pentru regula afară din joc (ofsaid).
XXVI
ZONĂ . rg. Cele 12 zone geografice care împart terenul cu ajutorul a trei
culoare şi a patru fâşii, iar în funcţie de nivelul unde se lansează sau
continuă jocul există cinci zone tactice.
XXVII
8. Tehnici de trasmitere a balonului, de depasire a adversarilor. Procedee tehnice în S
rugby-Pasa
Pasa
• Poartă balonul cu două mâini (în degete), departe de corp, la o înălţime între piept şi
bazin.
• Priveşte ţinta. - "TÎNTA LA ÎNALTIMEA UMERILOR"
• Balansează balonul uşor lateral; vizează ţinta.
• Utilizează încheietura mâinii şi degetele pentru a elibera şi crea forţa şi viteza necesara
pasei.
Culegerea balonului
• Aleargă către balon, poziţie joasa, privirea la balon.
• Culege cu mana opusa piciorului aflat lângă balon şi acoperă cu cealaltă mana.
• Adopta o adopta o poziţie puternica, cu genunchii îndoiţi, CAPUL SUS.
• Ridica balonul.
• Oferă sau pasează balonul unui jucător de suport.
1
Rotire in jurul
Fig.4-Comunicare, pasare-prindere
Scop - Exersarea pasei după model, dezvoltarea şi îmbunătăţirea abilităţilor de| comunicare!-
Vezi figura 4
Echipament
Numărul de jucători implicaţi: minimum 10. Baloane: 4. Conuri: 4, ca şi marcaje ale colturilor.
Dimensiunea terenului: 10mxl0m.
Jucătorii stau într-un cerc şi sunt numerotaţi dela 1-10 la întâmplare. Nici un
număr consecutiv nu poate sta unul lângă celălalt.
Numărul 1 pasează numărului 2, 2 la 3, până la numărul zece care pasează numărului1.
Primul grup care termina 3 runde câştigă.
NB. Jucătorii trebuie să ceară balonul pentru a-l anunţa pe purtătorul de balon unde trebuie ei să
alerge.
I. Primul jucător pasează balonul printre picioare. După 5 pase, partenerul va face acelaşi lucru
Scop - îmbunătăţirea abilităţii jucătorilor de mânuire a balonului!
Echipament
Numărul de jucători: 2 echipe de câte 4. Baloane: 1. Conuri: 0.
Dimensiunea terenului: 20mx20m.
Pase în cerc
I. Folosind două baloane: primul balon este pasat în cerc, în sensul acelor de ceasornic.
Apoi, antrenorul introduce al doilea balon în cerc, care va fi de asemenea pasat în sensul
acelor de ceasornic. Aşteaptă prinderea primului balon.
II. Repetă în direcţie inversă.
Asezaţi un balon în faţa fiecărei jumătăţi a grupului. Jucătorul din fruntea fiecărei echipe culege
balonul, aleargă de-a lungul terenului către cealaltă parte, evitând orice contact şi aşează balonul
la un metru de primul jucător din cealaltă jumătate. Acest jucător ridică balonul şi îl returnează
celeilalte părţi.
I. Primul jucător al fiecarui grup aleargă către cealaltă grupa, culege balonul, îl pasează
următorului jucător care îl pune la rândul său pe sol, aleargă până în partea cealaltă,
culege balonul, pasează şi tot aşa.
Echipament
Numărul de jucători: 6. Baloane: 1 pe grup. Conuri: 4.
Mărimea terenului: canal de 10mx5m.Vezi figura 8
Un balon este aşezat central, la jumătate, între fiecare grup. Un jucătorul din grupa A aleargă
înainte, ridică balonul şi îl pasează unui jucător din grupa B, care aleargă imediat la centru şi
pune balonul la sol. Imediat ce balonul este pus la sol, următorul jucător din grupa A aleargă şi
exerciţiul continuă.
I. Din grupa A aleargă 2 jucători, primul jucător ridica balonul şi îl pasează celui deal doilea,
care imediat culcă balonul. Doi jucători din grupa B aleargă şi repetă exerciţiul.
Echipament
Fotografia nr 11
Apoi, face acelaşi lucru şi cu cealaltă minge. Mingea nu se aruncă, ci se aşează uşor jos.
Cronometrul se opreşte când cea de a doua minge este aşezată corect în cerc. Rezultatul
se exprimă în secunde şi zecimi de secundă.
Echipament
Numărul de jucători: grupe de 6+. Baloane: 1. Conuri: 4.
Dimensiunea terenului: 10mx8m.-Vezi figura 12
Jucătorii sunt împărţiţi în doua grupe şi asezaţi în şir, în spatele conurilor A şi B. Jucătorul 1,
purtătorul de balon, urmat de jucătorul numărul 2, aleargă în spatele conului D.
Jucătorul 1 plasează balonul pe o linie între conurile D şi C.
Jucătorul 2, într-o singură mişcare, roteşte şi pasează balonul departe de primul jucător avansând
de la conul B; acest jucător va avea suficientă adâncime pentru a-i permite jucătorului să alerge
spre balonul distanţat.
Jucătorii se deplasează în perechi, astfel încât, imediat după ce balonul este culcat, el va fi
imediat pasat de partea cealaltă a terenului de către jucătorul de suport secund, către celălalt
grup.
I. Ca şi mai sus, dar în loc sa fie culcat balonul, jucătorul 1 se întoarce şi pasează
balonul jucătorului de suport 2, care pasează de partea cealaltă parte a terenului.
Exerciţiul P.R 8 - Trecerea de un singur apărător
Scop - îmbunătăţirea fixării unui apărător pentru a creea sau menţine un spaţiu
eficient pentru atac.
Echipament
Numărul de jucători: perechi. Baloane: 1 per pereche. Conuri: 10.
Dimensiunea terenului: 10mx50m.- Vezi figura 13
1
Un grup merge către fiecare colţ al terenului. Colţul A lucrează cu colţul C; B cu D. Purtătorul
de balon al fiecărui grup sprintează de-a lungul diagonalei terenului şi pasează primului jucător
din grupul opus. După ce pasează, jucătorul merge înapoi, în spatele grupului.
Jucătorul care a primit balonul aleargă înapoi pe diagonala terenului, pasând jucătorului din faţă
şi exerciţiul continuă.
Echipament
Numărul de jucători: grupe de câte 4. Baloane: 1 pe grup. Conuri: 4.
Dimensiunea terenului: 8mx10m.-Vezi figura 2
Progresia 1
Jucătorii sunt pozitionati de-a lungul unei linii drepte la distanţa de un braţ. Jucătorii sunt statici,
uşor aplecaţi în faţă, cu genunchii flexaţi, simulând poziţia de alergare.
Fiecare jucător pasează balonul de-a lungul liniei către următorul jucător prin întinderea braţelor
în faţă corpului.Spaţiul dintre jucători trebuie să fie în aşa fel încât jucătorul care primeşte
balonul să îlpoată ajunge şi primi confortabil din mâinile jucătorului care pasează.
Jucătorul trebuie să înceapă şi să termine exerciţiul cu braţele întinse şi coatele uşorîndoite.
Progresia 2
Ca în exemplul anterior, însă de dată aceasta jucătorii sunt separati la 1,5m., iar balonul este
eliberat şi pasat către partenerul opus.
Progresia 3
Ca şi mai sus, dar distanţa creşte la 3m.
Este esenţial ca jucătorii să se străduiască să păstreze un ritm calm în toate mişcările când
executa aceste exerciţii.
Posesia balonului, care este foarte schimbătoare, duce la schimbarea rapidă de la atac la
apărare şi face ca acest sport să cultive şi să dezvolte practicanţilor o serie întreagă de însuşiri
motrice. Cooperarea, intregrarea şi determinarea, alături de o responsabilitate colectivă şi
individuală, sunt elementele cheie în jocul de Srugby.
NUMĂR DE JUCĂTORI
Jocul de S Rugby sau Rugby-Tag este jucat de două echipe cu număr egal de jucători.
Pentru meciurile oficiale, o echipă nu trebuie să aibă în suprafaţa de joc mai mult de 7 jucători,
cel puţin 6 jucători, iar pentru meciurile oficiale in sala, o echipă nu trebuie să aibă în suprafaţa
de joc mai mult de 6 jucători, cel puţin 5 jucători, iar pentru antrenamente, o echipă nu trebuie să
aibă în suprafaţa de joc mai mult de 6 jucători, cel puţin 4 jucători. La meciurile oficiale, o
echipă, la începutul jocului, cuprinde 7 jucători, la care se adaugă jucătorii de rezervă 5 pentru
înlocuiri şi/sau substituiri echipele pot avea un număr total de 12 jucatorii, dintre care 5/6
rezerve ce pot fi folosite tot timpul. Jucatorii vor juca la urmatoarele categorii:
Clasele I-IV; Clasele V-VIII (cu mentiunea ca se va tine cont si de varsta normala clasei
respective si ca in echipa de pe teren, indiferent de categorie sa fie minim 2 fete); Clasele IX –
XII (cu mentiunea ca in echipa de pe teren, indiferent de categorie, sa fie inclusa minim o fata).
Schimbările pot fi făcute doar când balonul este nejucabil (cand se afla in mana arbitrului) sau la
pauză cu permisiunea arbitrului.
1
DURATA JOCULUI
Două reprize a câte 7 min.(finalele 10 min.), cu pauză de 2-3 min.
ROLUL ANTRENORULUI
În timpul meciului, antrenorii (câte unul pentru fiecare echipă), pot da indicaţii stând în
spatele sau pe lateralele terenului. Antrenorii trebuie să încurajeze purtătorul de balon , care
poate controla balonul cu o mana sau cu ambele mâini să paseze coechipierului de echipa înainte
sau dupa ce de a fost smuls tagul, cu menţiunea ca pasa va fi oferita dupa smulgerea tagului intr-
un interval de 2 secunde. În pauză, el trebuie să încurajeze şi să dea indicaţii jucătorilor.
ROLUL ARBITRULUI
Rolul arbitrului de Srugby este acela de educator al tinerilor sportrivi.
Acesta trebuie sa cunoasca bine regulamentul de srugby, iar pentru a arbitra la fazele
finale trebuie sa fi arbitrat inainte cel putin doua turnee de sector. Arbitrul poate arăta cartonase
galbene sau rosii, dar niciodata pe suprafaţa de joc, o echipă, nu trebuie sa cuprindă mai puţin de
5 jucători (cand sunt 6 pe teren) sau mai putin de 4 jucatori (cand sunt 5 pe teren). In cazul
cartonasului galben, jucatorul este substituit cu o rezerva si poate intra peste 2 minute. In cazul
cartonasului rosu, jucatorul poate fi oprit sa joace, un meci sau tot turneul ( in functie de
gravitatea infractiuni), iar echipa va cuprinde 5 jucători, in acel meci. In cazul putin probabil, al
unui al doilea cartonas rosu, echipa va putea introduce un alt jucator de pe banca (se aplica
regula cartonasului galben), pentru ca numarul jucatorilor sa ramana 6X5. Arbitrul incepe meciul
cu o pasă liberă catre echipa care a castigat la tragerea la sorti-balonul. Pasa libera este folosită la
începutul meciului, după pauză şi după fiecare încercare marcată de catre o echipa si pleaca din
mana arbitrului. Ea mai poate fi efectuată şi de la marginea terenului (tuşa) atunci când balonul
părăseşte terenul, tot de catre arbitru. Arbitrul are obligatia de a controla tagurile inainte de
inceperea partidei si de a controla legitimatiile de SRugby (daca acestea exista). Daca in timpul
meciului un jucator pune piedica sau da peste mana jucatorului care vrea sa smulga tagul,
primeste la prima abatere atenţionare. La a doua abatere de acest arbitrul arată cartonas galben.
Jucatorul poate sa faca pirueta in timpul meciului, acest procedeu fiind folosit des in jocul actual
de rugby.
PASĂ LIBERĂ
Pasă liberă, de la centrul terenului, este folosită la începutul meciului, după pauză şi după
fiecare încercare marcată de catre arbitru. Ea mai poate fi efectuată şi de la marginea terenului
(tuşa) atunci când balonul părăseşte terenul, tot de catre arbitru. În caz de o neregularitate în
terenul de ţintă sau în cel 5 m. de la terenul de ţintă, lovitură liberă/lovitură de pedeapsă se
acordă celeilalte echipe la o distanta nu mai mica de 5 m. de terenul de ţintă. La o pasă liberă,
arbitrul trebuie sa incerce sa paseze tuturor jucatorilor, pentru a evita situatii in care anumiti
jucatorii nu ating balonul pe parcursul unei reprize. Din motive de siguranţă, cel care a primit
balonul, trebuie să aibă o distanţă de aproximativ 2 m. faţă de arbitrul care lansează jocul,
continuând să alerge şi să paseze mai departe. La loviturile libere/loviturile de pedeapsă,
adversarii trebuie să stea la 5 m. în spate faţă de locul unde a fost dictată lovitura. Ei nu se pot
deplasa către adversari până când mingea pasata de arbitru nu ajunge in bratele unui jucator.
Tinand cont de faptul ca actualul regulament se adreseaza si claselor III-IV, este important ca
balonul sa plece din mana arbitrului, acesta avand timp sa observe daca jucatorii au tagurii, daca
sunt asezate regulamentar, sa permita anumite schimbari, dar mai ales poate pasa tuturor
jucatorilor asigurand astfel participarea intregii echipe la joc.
PASAREA BALONULUI
Balonul poate fi pasat spre axele laterale şi înapoi prin aer, nu înmânat unui jucător (a nu
fi pus în braţele altui jucător).-Vezi figura 1
• Pasă în spate - legală
• Pasa la nivel - legală
• Pasa înainte – ilegală
Incercarea este acordată dupa ce purtatorul/purtatoarea de balon a trecut dincolo de linia
terenului de tinta. Dacă balonul este scăpat înainte de terenul de ţintă si intra in terenul de tinta si
este culcat sau luat in brate de cel care l-a scapat sau de un coechipier, se acordă lovitură liberă
celeilalte echipe. Incercarea nu este acordată.
Dacă mingea este pasată sau scăpată înainte (înainte însemnând deplasarea balonului spre linia
de ţintă a adversarului) către alt jucător, atunci se acordă o lovitură liberă împotriva echipei care
a pasat sau a scăpat balonul înainte.
Dacă mingea este smulsă din braţele purtătorului de balon care atacă, se dictează o lovitură de
pedeapsă pentru echipa care atacă. Lovitura de pedeapsa se execută din mana arbitrului.
TAG (centura)
„Tag” este atunci când una dintre cele două eşarfe ataşate de centura jucătorului cu
balon, este smulsă (luată). Numai jucătorul cu balonul trebuie atins („tag”). Jucătorul cu balonul
poate alerga schimbând adversarii, dar nu poate să îşi folosească mâinile pentru a-şi apăra eşarfa
(tag-ul). In acest caz arbitrul acorda lovitură de pedeapsă. Balonul nu poate fi smuls sau luat din
mâinile jucătorului care atacă (în acest caz arbitrul acorda lovitură de pedeapsă). Jucătorii trebuie
să aibă tot timpul meciului, ambele eşarfe ataşate. Aceste esarfe vor fi controlate la inceputul
meciului daca au dimensiunea corespunzatoare.Daca pe parcursul competitiei se constata
deteriorarea voita, schimbarea lor, micşorarea dimensiunilor sau alte modificari, se vor da
sanctiunii care pleacă de la pierderea unui meci pană la excluderea din competiţie. Dacă unui
jucător îi lipseşte o eşarfă sau amândouă, acesta este jucător „afara din joc”, el neputând să
participe la joc până nu îşi ataşează eşarfa sau eşarfele. Dacă unui jucător i se smulge esarfa fără
a avea balonul, se acordă lovitură de pedeapsă împotriva celui care face infracţiunea.
Arbitrulpoate lăsa avantaj (meciul continua pana se concretizeaza avantajul), iar în cazul în care
nu se concretizează avantajul, se revine la infracţiune.
PASĂ ÎNAINTE
Când un jucător încearcă să prindă balonul şi îl scapă înainte, atunci se acordă lovitură
liberă echipei adverse . Balonul va fi repus în joc de către arbitru.
AFARĂ DIN JOC (OFSAID)
Când avem o lovitură de pedeapsă, toţi jucătorii din echipa în apărare trebuie să se
retragă spre terenul lor, dincolo de linia imaginară a balonului, dacă un jucător nu este retras
dincolo de linie şi încearcă să împiedice jocul echipei care atacă, atunci se acordă lovitură de
pedeapsă la locul infracţiunii. Totuşi un jucător retras după linia balonului, poate intercepta o
pasă proastă a adversarului. -Vezi figura 2
PRINCIPIILE JOCULUI
Avansare – Suport – Continuitate – Presiune
În atac, jucătorul trebuie să aibă balonul într-o mână sau în ambele mâini şi trebuie să
alerge mereu în faţă, înconjurat de parteneri care aşteaptă o pasă de la el. El nu poate folosi mâna
pentru a îndepărta adversarii care încearcă să-i smulgă eşarfele. In acest caz arbitrul acordă
lovitură de pedeapsă. El trebuie să caute spaţiile libere din apărare, iar dacă nu poate pătrunde în
aceste spaţii, atunci el trebuie să paseze. Nu trebuie să ia contact cu apărătorul, ci doar să-l evite,
dar dacă intră în contact intenţionat cu acesta, arbitrul trebuie să oprească jocul şi să acorde o
lovitură de pedeapsa împotriva jucătorului din atac care a provocat contactul. Jucătorul din
apărare trebuie să alerge spre purtătorul de balon pentru a micşora distanţa dintre adversar şi
linia de ţintă. Nu trebuie să existe contact fizic între jucători. Singurul contact permis este acela
când eşarfa este smulsă, orice alt contact (obstrucţionarea adversarului, smulgerea balonului,
blocarea adversarului cu braţele), este penalizat cu lovitură de pedeapsă.
LOVITURI DE PICIOR
LA S RUGBY NU SUNT PERMISE LOVITURILE DE PICIOR
AVANTAJUL
Ca să nu oprească jocul la fiecare infracţiune, arbitrul acordă avantaj echipei adverse
dacă există o şansă să beneficieze de un avantaj din punct de vedere tactic, teritorial sau prin
marcare de încercări (eseuri).
CRONOMETRARE
In jocul de Srugby cronometrarea şi evidenţa scorului se fac de un cronometror numit de
comisia de organizare.
Sistem de punctaj, stabilirea clasamentului, modul de calificare
Se atribuie:
- 5 puncte la victorie cu bonus la diferenţă de 4 eseuri(încercări);
- 4 puncte la diferenţă mai mică de 4 eseuri(încercări);
- 2 puncte la meci egal;
In stabilirea clasamentului avem următoarele criterii:
- diferenţa dintre eseurile(încercările) marcate şi cele primite;
- numărul de eseuri(încercări) marcate şi cele primite;
- vârsta participanţilor.
- Dacă în fazele finale meciurile se termină egal vor avea loc doua reprize de 2 minute după care
dacă egalitatea persistă se joacă eseul(încercarea) de aur. Prima echipă calificată la faza
judeţeană se califică la faza pe regiune, unde de asemeni primele clasate în cele 8 regiuni se
califică la finală. Programarea meciurilor se face cu ajutorul tabelei Berger.